Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare

Colegiul Agroindustrial din Ungheni

Darea de seama la:

,,Prcactica Tehnologica’’

A elaborat: eleva gr.Mc-121

Ungheni 2015

Caracteristica generala a Intreprinderii

I.I.,,Artene Rodion’’ a inceput si a fi construita in anul 2007,iar pe 27.10.2008 intreprinderea a fost inregistrata si si-a inceput activitatea.Dupa natura sa juridica este o intreprindere individuala. Fondatorul intreprinderii este Artene Rodion.

Avantajele si dezavantajele intreprinderii

Ca avantaje putem consemna : - costurile reduse de infiintare si administrare si mai ales posibilitatea deducerii unor cheltuieli realizate pentru derularea afacerii. -  plata impozitelor se face la nivelul veniturilor din anul anterior, urmand ca, la sfarsitul fiecarui an, sa se faca o regularizare care ar fi, la randul ei, platita in anul urmator.

- Beneficiaza de asigurare sociala de sanatate : Conform legii orice persoana care obtine venituri impozabile are obligatia sa plateasca 5,5 % din veniturile obtinute.

- Beneficiaza de asigurare sociala in sistemul public de pensii: Conform legii orice persoana este obligata sa fie asigurata in sistemul public de pensii.

Dezavantaje : - Răspunzi cu patrimoniul personal

- Posibilităţi mai reduse de dezvoltare. 

- Contribuţia la CAS.

Documentele de constituire a intreprinderii

Document de   constituire   a  întreprinderii  sint hotarârea  cu  privire la

înfiinţarea întreprinderii, semnată  de  către fondator (fondatori),

incluzând:

a. numele, prenumele  (după  caz, numele după tata), data  naşterii,

cetăţenia,   domiciliul  cetăţeanului-fondator  (fondatorilor-membri  ai

familiei); 

b. numele, prenumele  (dupa  caz, numele dupa tată), data  naşterii,

domociliul  şefului  (directorului) de întreprindere - în cazul în  care

acesta nu este fondator;

c. firma întreprinderii inclusiv abrevierea; 

d. sediul întreprinderii; 

e. data înfiinţării întreprinderii; 

f. genul (genurile) de activitate a întreprinderii; 

g.condiţiile reorganizarii şi lichidării întreprinderii.

In hotarârea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte

prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare. Denumirea

întreprinderii  individuale, inclusiv abrevierea, trebuie să includă 

cuvintele  "intreprindere  individuală" sau "I.I.",  precum  şi numele a cel

puţin unui posesor.

Taxa pentru înregistrare – 54 lei (urgenţă 108 lei) Perfectarea documentelor de constituire – 54 lei (urgenţă 108 lei)Perfectarea modificărilor şi /sau completărilor – 36 lei Verificarea denumirii – 39 leiRezervarea denumirii – pentru o lună 50 lei, pentru 6 luni – 100 leiExtras din Registru - 126 lei Publicarea în Buletinul Camerei Inregistrării de Stat - 54 lei Aprobarea denumirii la Centrul de terminologie - 15 lei Ştampila - 226 lei + 9 lei + 15 lei.

Înregistrarea în registrul comertului  se face în baza rezolutiei motivate a directorului oficiului registrului comertului de pe lângă tribunal. Oficiul

registrului comertului de pe lângă tribunal va elibera certificatul de înregistrare, continând codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis în baza declaratiei pe propria răspundere, precum și alte acte prevăzute de lege, după caz.Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare si, după caz, a certificatului de înscriere de mentiuni este de 3 zile lucrătoare, respectiv 5 zile lucrătoare, calculat de la data înregistrării cererii sau, după caz, de la data completării cererii cu documentele solicitate.Certificatul de înregistrare, continând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă înregistrarea în registrul comertului, autorizarea functionării, precum si luarea în evidentă de către autoritatea fiscală competentă.Titularul întreprinderii  individuale  va tine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind organizarea si conducerea evidentei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003  privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Furnizorii de materie primaAprovizionarea cu materie prima se face in general de pe o raza cit mai apropiata de intreprindere,pentru a reduce timpul de transport.

Principalii furnizori de materie prima sunt Bazele alimentare si nealimentare din apropiere.

La transportarea materiei prime trebuie sa tinem cont de :

Factura fiscala-care contine date despre furnizor,comparator denumirea si cantitatea marfii,pret unitary si valoarea totala a marfii.

Certificat de inovensivitate la materia prima-care contine un proces verbal cu rezultatele indicilor sanitari conform Documentelor Normative la materia prima transportata.

Fluxul tehnologic de productieProcesul tehnologic - reprezintă ansamblul de operații mecanice, fizice, chimice, care prin acțiune simultană sau succesivă transformă materiile prime în bunuri sau realizează asamblarea, repararea ori întreținerea unui sistem tehnic.

Un proces este un ansamblu de activități corelate sau în interacțiune care transformă elemente de intrare în elemente de ieșire.

Procesul de producție - cuprinde totalitatea proceselor folosite pentru transformarea materiilor prime și a semifabricatelor în produse finite, pentru satisfacerea necesităților umane. Procesul de producție cuprinde diferite categorii de procese : procese tehnologice de bază, procese auxiliare, procese de servire și procese anexe.

Procesele tehnologice de bază sunt cele care contribuie direct la realizarea produselor finite, prin transformarea intrărilor în ieșiri; acestea sunt "procese de transformare" care transformă resursele de intrare în produse intermediare sau produse finite. În cazul produselor predominant mecanice, procesele tehnologice sunt: elaborarea semifabricatelor (prin turnare, forjare, sudare, formare etc.), procese de prelucrare, procese de asamblare, procese de control etc.

Procesele auxiliare și procesele de servire asigură pregătirea, respectiv servirea proceselor de bază; acestea includ de exemplu: transportul materialelor și produselor în procesul de producție, fabricarea sculelor și dispozitivelor, repararea și întreținerea utilajelor tehnologice etc.

Procesele anexe constau în valorificarea resurselor reziduale rezultate în producție: colectarea deșeurilor, regenerarea emulsiilor etc.

Activitatea laboratoruluiLaboratorul tehnologic efectueaza analizele materiei prime,ambalajului,materialelor auxiliare,productiei finite in conformitate cu Instrctiunile Tehnologice,Documentele Normative la fiecare tip de produs in parte si monitorizeaza toate etapele tehnologice.

Analiza indicilor de calitate

Calitatea este un concept care se utilizează în toate domeniile vieții economice și sociale, însă care prezintă caracter subiectiv și care are semnificații particulare pentru domenii sectoare, funcțiuni sau obiecte specifice. Calitatea este un termen general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau caracteristici, fie individuale, fie generice și a fost definită în diferite moduri de către diverși experți sau consultanți în calitate, care îi atribuie deci acestui termen semnificații diferite.

Acest articol nu abordează aspectele și nuanțele calității ca o categorie filozofică, ci se limitează numai la utilizarea conceptului de calitate în aplicații tehnice. In marketing, problemele calității sunt concentrate pe factorii determinanți ai comportamentului de cumpărare și satisfacția clienților. In managementul operațiilor, calitatea este tratată în relație cu practicile de inginerie și controlul fabricației.

Calitatea superioară a produselor sau serviciilor oferite de firme constituie criterii de bază pentru obținerea satisfacției clienților și profitabilității firmelor. Un nivel ridicat de calitate va determina o satisfacție mai deplină a clientului, permițând deseori reducerea costurilor, creșterea profitabilității și asigurarea competitivității produselor/serviciilor pe piață.

Calitatea unui produs reprezintă ansamblul de caracteristici ale produsului care îi conferă acestuia capabilitatea de a satisface cerințe și dorințe ale clienților. Pe baza acestei definiții, un produs va fi "de calitate" în măsura în care ansamblul de caracteristici va satisface cerințele clienților (sau ale consumatorilor, ale pieței); în alți termeni, satisfacția clienților este o măsură a calității produselor.

Certificarea produsului atestă faptul că acesta este în conformitate cu caracteristicile de securitate, adecvat utilizării şi/sau interschimbabilităţii definite în standarde şi în specificaţiile suplimentare standardelor, atunci când acestea sunt cerute de către piaţă.

Certificatul de conformitate este un document care atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de evaluare a conformităţii şi că, la momentul evaluării, produsul este conform cerinţelor specificate aplicabile. Certificatul de conformitate se eliberează pentru produsele care sunt fabricate de acelaşi producător în aceleaşi condiţii şi care sunt evaluate la aceleaşi cerinţe aplicabile.

Organizarea ambalarii produselorAmbalajul(definitie) :mijloc sau ansamblu de mijloace destinat sa cuprinda sau sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse ,pentru a le asigura protectia in scopul mentinerii calitatii si integritatii.

Ambalarea(definitie) :operatia,procedeul sau prin care se asigura protectia temporara a produsului.

Criterii de clasificare a ambalajelor :

Dupa natura materialelor din care sunt constituite :Ambalaje din hartie-carton,sticla,metal,materialele plastice,lemn,materiale textile,materiale complexe.

Conform literaturii de specialitate [101, 102] clasificarea ambalajelor se face dupa mai multe criterii, din care prezentam câteva în continuare:

v     dupa materialele constituente - ambalaje hârtie si carton, sticla,  metal, materiale plastice, ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn si împletituri, materiale textile, materiale complexe, în componente ale produsului (membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat);

v     dupa sistemul de confectionare - ambalaje fixe, demontabile, pliabile;

v     dupa tip - plicuri, sacose, tavi, stelaje, borcane, butelii, bidoane, damigene, canistre;

v     dupa destinatie - ambalaje de transport, de desfacere, de prezentare;

v     dupa specificul produsului ambalat - ambalaje pentru produse alimentare, pentru produse nealimentare, ambalaje pentru produse periculoase, ambalaje individuale sau colective;

v     dupa gradul de rigiditate - ambalaje rigide, semirigide, suple;v     dupa durata de utilizare si tipul circulatiei - ambalaje

recuperabile (reciclabile, refolosibile), ambalaje nerecuperabile.

        Pe întregul circuit strabatut de produs - de la producator, distribuitor, retea comerciala, pâna la consumator - importanta ambalajului este evidentiata de functiile acestuia:

¨      conservarea si protectia proprietatilor produselor împotriva factorilor fizici, chimici, biologici:

¨      facilitarea operatiilor de manipulare, depozitare si transport a produselor;

¨      promovarea produselor prin crearea unei atitudini pozitive fata de produs, informarea sau chiar schimbarea mentalitatii consumatorului.

         Se observa faptul ca trebuie studiat, în strânsa corelatie, produsul si  ambalajul ca un sistem, ca un tot. In acelasi timp ambalajul trebuie tratat ca o parte distincta care de multe ori este determinant în adoptarea deciziei de achizitionare a produsului.Examinarea sistemului produs-om, produs-echipament si produs-ambient este deosebit de utila, mai ales, în cazul produselor noi. Analiza functiilor produsului (functii obiective, subiective si auxiliare) este utila în realizarea ambalajului potrivit. Ambalajul asigura conservarea calitatii initiale a produsului în toate etapele circuitului tehnic.

Exista numeroase tehnici si metode de ambalare si aceasta se realizeaza tinând cont de anumite cerinte de calitate:

Ø      masa, volum propriu reduse;Ø      fara toxicitate;Ø      fara miros, gust;Ø      rezistenta mecanica ridicata;Ø      impermeabilitate fata de gaze, praf, grasimi;Ø      compatibilitate fata de produsul ambalat. 

        Ambalajele sunt specifice fiecarui produs, consumatorul fiind avertizat în ceea ce priveste modul de utilizare, manevrare si transport al ambalajului, prin simboluri grafice specifice si prin simboluri ce se refera la protectia mediului înconjurator. Consumatorul este în acest fel, în masura sa stie ca se afla în prezenta unor produse toxice, radioactive sau corozive, ca produsul este fragil, ca acesta nu trebuie amplasat lânga surse de caldura sau expus radiatiilor ultraviolete deoarece exista pericol de degradare. Alegerea unui anumit tip de ambalare depinde de caracteristicile produselor ce urmeaza a fi ambalate, de functiile ambalajului, de proprietatile materialului din care se face ambalajul. Aceasta poate fi:

·        colectiva si portionata;·        tip aerosol;·        în folii contractibile (tip blister si alveolara);·        aseptica;·        în vid;·        în atmosfera modificata (controlata).

Pastrarea,depozitarea si transportarea produselor

Pastrarea reprezinta actiunea de mentinere a calitatii unui produs obtinut cu sau fara procesare intr-un anumit echilibru al interrelatiei cu agentii mediului inconjurator.Aceasta actiune presupune masuri organizatorice si tehnice care sa previna actiunile daunatoare si modificarile nedorite ale parametrilor calitativi ai produselor alimentare. Totodata prin astfel de masuri, pentru o parte dintre produsele alimentare se creeaza mediul necesar evolutiei favorabile a unor procese naturale care contribuie la imbunatatirea insusirilor lor calitative sau la dobindirea altora noi (ex: maturarea fainii, brinzei, vinului etc).

Factorii care influenteaza pastrarea calitatiiPastrarea calitatii prescrise trebuie asigurata pe intreg parcursul marfurilor alimentare, de la producator la consumator, prin masuri speciale in ceea ce priveste ambalarea, manipularea, transportul, depozitarea, expunerea in vederea vinzarii etc.

Ambalarea Ambalajul unui produs alimentar trebuie sa asigure: protectia produsului in timpul transportului, depozitarii,

manipularii si desfacerii, fata de anumiti factori externi, precum temperatura, umiditatea, lumina, praful, microorganismele, insectele, etc.

pastrarea integritatii, cantitatii si calitatii produselor.In cazul produselor alimentare, exigentele fata de ambalaje precum si fata de conditiile in care se efectueaza ambalarea sunt mult sporite comparativ cu cele impuse pentru produsele industriale. Atit ambalajele cit si conditiile igienice din timpul operatiei de ambalare, asigurate necorespunzator, pot constitui factori de contaminare a marfurilor.Practica a demonstrat ca alimentele ambalate direct de producator si vindute ca atare prezinta un risc mai mic de contaminare cu microorganisme comparativ cu marfurile alimentare ambalate sau reambalate in momentul vinzarii catre consumator.Pentru pastrarea salubritatii produselor, este necesara respectarea urmatoarelor conditii igienico-sanitare: folosirea ambalajelor confectionate din materiale rezistente la

actiunea microorganismelor si care sa permita spalarea si dezinfectarea lor (in cazul celor reutilizabile). Ambalajele din lemn au o rezistenta scazuta la actiunea microorganismelor si se curata

greu, motiv pentru care domeniul lor de utilizare se reduce din ce in ce mai mult, mai ales in sectoarele care prelucreaza produse usor alterabile. In industria bauturilor alcoolice, a otetului, grasimilor etc. ele sunt inca folosite pe scara larga, luindu-se insa masuri speciale pentru a le mari rezistenta la contaminare;

depozitarea ambalajelor in conditii severe de curatenie; alegerea ambalajelor sa tina cont de compatibilitatea cu

caracteristicile produsului.Transportul si manipularea

Conditiile si mijloacele de transport sunt stabilite in concordanta cu modul de ambalare, cu caracteristicile produselor, cu destinatia si durata transportului, astfel incit sa fie evitate trepidatiile, contactul direct cu factorii atmosferici, sa se asigure o pozitie cit mai corecta a produselor in mijloacele de transport etc.Pentru transportul produselor alimentare se impun conditii igienice care constau in:u folosirea unor mijloace de transport specifice produsului (pentru lapte, carne, piine etc); de exemplu, pentru transportul de scurta durata al carnii se folosesc mijloace auto la care incaperile de depozitare sunt captusite cu materiale metalice inoxidabile, iar pentru transportul de lunga durata se folosesc mijloace frigorifice; pestele intreg se transporta in lazi si in contact direct cu gheata maruntita (straturi alternative), iar in timpul manipularii se evita ranirea acestuia, deoarece leziunile deschid cai de infectare cu microorganisme; pestele eviscerat se transporta cu mijloace frigorifice in care temperatura nu trebuie sa depaseasca 4oC; laptele se transporta in cisterne speciale, bidoane de aluminiu sau alte mijloace specifice in functie de durata transportului si cantitatea transportata; asigurarea curateniei incaperilor de depozitare ale mijlocului auto

prin spalare si dezinfectare; incarcarea si descarcarea mijloacelor de transport sa fie efectuata

de catre personal echipat cu haine de protectie si instruit corespunzator pentru evitarea contaminarii marfurilor.

Deseori contaminarea produselor alimentare este facuta in timpul manipularii acestora de catre lucratorii din productie sau comert. De aceea se impune respectarea cu rigurozitate a igienei miinilor, a lipsei leziunilor cutanate, a igienei echipamentului de protectie precum si verificarea starii de sanatate a lucratorilor.

Depozitarea Depozitarea reprezinta toate activitatile tehnice si organizatorice legate de amplasarea marfurilor intr-un spatiu fix sau mobil. Din punct de vedere tehnic, aceste activitati presupun: stivuirea, ordonarea marfurilor dupa anumite reguli de vecinatate etc.; din punct de vedere organizatoric: zonarea interioara a marfurilor, ordinea intrarii/iesirii marfurilor, accesul la marfuri evidenta intrarii/iesirii marfurilor, caracteristicile depozitelor.Principalul rol al depozitarii este concentrarea marfurilor in cantitati mari in vederea dirijarii lor catre consumatori. In raport cu acest rol pe care il au in circulatia marfurilor, depozitele pot avea urmatoarele functii: concentrarea in stocuri a produselor colectate in scopul sortarii,

prelucrarii primare si pregatirii pentru expeditie in cantitati relativ mari sau in scopul repartizarii continue a cotelor programate in cantitati relativ reduse;

asigurarea conditiilor de mentinere a integritatii produselor si uneori de imbunatatire a insusirilor lor calitative;

livrarea si expedierea marfurilor catre cumparator.In procesul depozitarii calitatea marfurilor alimentare poate suferi modificari importante si de cele mai multe ori nedorite. Aceste modificari se produc deoarece majoritatea produselor alimentare se caracterizeaza printr-o stabilitate relativa in timp, influentata atit de factorii interni (structurali) cit si de cei externi, care le pot modifica proprietatile fundamentale, prin procese de degradare, alterare, contaminare chimica sau microbacteriologica, impurificare cu substante straine etc.Factorii interni (compozitia chimica, proprietatile fizice, biologice etc) au facut subiectul unei prezentari detaliate in capitolele anterioare (cap. 2, 4), evidentiindu-se si influentele acestora asupra stabilitatii produselor alimentare.Din punct de vedere merceologic, cei mai importanti factori externi care produc modificari calitative marfurilor in timpul depozitarii sunt: prezenta aerului si compozitia acestuia, parametrii atmosferici ai mediului inconjurator (umiditatea relativa a aerului, temperatura), radiatiile luminoase, microorganismele din mediul extern, natura ambalajului de contact cu marfa, microclimatul si igiena depozitelor, natura produselor invecinate etc.

Nu se depoziteaza impreuna marfuri alimentare si industriale si nici acele produse care emana mirosuri puternice ce pot fi imprumutate cu usurinta de alte marfuri.Produsele nu pot fi pastrate decit o anumita perioada, in cadrul termenului de valabilitate. In timpul depozitarii se verifica periodic parametrii de microclimat precum si celelalte conditii de pastrare a produselor alimentare.Existenta unui echilibru intre actiunea factorilor interni si externi constituie regimul optim de pastrare a produselor alimentare.

Politica de marketingPolitica de marketing reflectă concepţia organizaţiei cu privire la evoluţia activităţii sale, opţiunile ei de ansamblu, principiile şi normele ce o călăuzesc, precum şi acţiunile concrete prin care se asigură valorificarea potenţialului său corespunzător cerinţelor pieţii. Se exprimă printr-un ansamblu unitar şi coerent de: strategii, tactici şi programe specifice de acţiune, care-i asigură viziunea, pentru o anumită perioadă de timp şi transpunerea оn practică a orientărilor generale, a opţiunilor şi a elementelor ce le definesc.

Conceptul de politică de marketing integrează funcţiunile оntreprinderii cu ajutorul cărora ea оşi atinge setul de obiective strategice, prin stabilirea regulilor ce guvernează repartizarea şi mobilizarea  resurselor, a unor strategii corespunzătoare şi a unui ansamblu de măsuri concrete pe care le are la dispoziţie.

Desigur, rolul esenţial оn elaborarea politicii de marketing revine departamentului de marketing, dar nu poate să fie atributul exclusiv al acestuia, оntrucвt atвt obiectivele politicii de marketing, cвt şi mijloacele şi instrumentele de оnfăptuire se află оn conexiune şi interdependenţă cu celelalte componente ale politicii globale.

Оnfăptuirea cu maximă eficienţă a politicii de marketing, presupune o оmbinare armonioasă a strategiilor cu tacticile corespunzătoare. Dacă strategia este viziunea de ansamblu asupra modului оn care vor fi оndeplinite scopurile organizaţiei (E. Hill şi T. O'Sullivan- op. cit., p. 273), tactica este setul de acţiuni ce transpune оn practică strategia aleasă, momentul оn care trebuie aplicate şi de către cine vor fi оnfăptuite.

Atвt termenul strategie cвt şi cel de tactică sunt de origine grecească şi оşi au izvorul оn activitatea militară, fiind preluate, deoarece sunt foarte sugestive, оn activitatea de marketing. Astfel, strategie оnseamnă activitatea guvernanţilor de a găsi o stratagemă (vicleşuguri, şiretlicuri) pentru cвştigarea bătăliei , a războiului, iar tactica reprezenta aranjamentele făcute pentru lupta individuală. Оn fond, activitatea de marketing presupune un război continuu cu concurenţii, pe care-l cвştigă cel ce are o strategie potrivită şi care implementează permanent

programele adecvat stabilite pentru atingerea scopurilor pe termen lung. După cum apreciază autoarele britanice mai sus citate, trebuie să gвndim strategic ca un principiu (modul оn care facem lucrurile), iar tactic precum practicile bazate pe acel principiu (ce facem).

Оn politica de marketing, strategia deţine locul central, pentru că derivă din obiectivele organizaţiei, indicвnd direcţia activităţii, iar tactica trebuie să se sincronizeze cu strategia, să corespundă acesteia, să se оnscrie pe linia ei, să găsească permanent mijloacele şi formele cele mai potrivite, pentru ca оn final să se regleze acordul оntre necesităţile consumatorului şi posibilităţile organizaţiei.

Tactica se află оn raport de subordonare faţă de strategie, care rămвne stabilă o perioadă mai оndelungată de timp, fiind baza formulării tacticilor ce se află оn continuă schimbare, datorită modificării condiţiilor concrete ale perioadei respective, a mediului ambiant.

Prin tactica de marketing se detaliază strategia de marketing de către managerii din acest compartiment, pe termen scurt, stabilindu-se acţiunile concrete,  operative, urmărindu-se soluţionarea scopurilor imediate ale оntreprinderii pe fiecare piaţă şi pentru  fiecare produs оntr-o anumită perioadă.

ConcluzieEfectuind ,,Practica tehnologica ‘’ la I.I,,Artene Rodion’’am facut cunostinta cu caracteristica generala a intreprinderii,am insusit multe lucruri noi,am examinat calitatea marfurilor,ambalajul lor,precum si fluxul lor tehnologic .

În urma studierii detailate a întreprinderii, a genurilor de activitate, a modului de organizare a contabilităţii pot să menţionez că întreprinderea

are un venit anual inalt si este foarte cunoscuta de catre consumatori.

Designul sau special ,aranjarea marfii corespunzator cerintelor ,atrage multi consumatori .

In urma efectuarii ,,Practicii tehnologice’’am acumulat noi cunostinte care imi vor fi de mare folos in calificarea mea ca viitor specialist.

Această perioadă de practică a fost benefică din mai multe puncte de vedere. Astfel a avut o contribuie foarte mare în formarea unei impresii despre cum se lucrează la o intreprindere.

Efectuând stagiul de practică am avut ocazia de a rezolva unele probleme cu care se confruntă orice student si anume lipsa experientei. În cadrul stagiului de practică am realizat obiectivele propuse si am obtinut experienta dorita.

În concluzie pot spune că stagiul de practica efectuat mi-a permis dezvoltarea profesională, în sensul că am deprins anumite calităti pe care trebuie să le aibă un merceolog. Am reuit să mă integrez foarte bine în acel colectiv si îmi doresc ca pe viitor să pun în practică ceea ce studiez în cadrul acestui colegiu si să fiu un bun merceolog.