Darea de Seama Practica

Mod. Coala N.Document Semnat Data

Elaborat

Verificat

Rusu Roman Litera Coala Coli

Consultant

Aprob.

Contr.norm.

Antoci E.

Colegiul de Transporturi din Chișinău.Cadedra ” Diagnosticarea Computerizată şi Omologarea Transportului Auto”

DAREA DE SEAMĂ

privind efectuarea practicii de tehnologice în anul de

învățămînt 2012-2013, în cadrul întreprinderii de transport

auto.

Tema : ”Organizarea postului de diagnosticare a emisiilor de gaze ale

motoarelor ”.

Elaborarea procesului tehnic : ” Diagnosticarea instalaţiei de

alimentare şi aprinderea pentru motoarele cu aprindere prin scînteie ”.

Efectuat de:Ţurcan Cristiangrupa DC 091 b

Verificat de:

Chișinău 2011

CUPRINS:

PT.2051.02.025.003.DT. 19.001

Coala.

Mod Coala N. Document Semnat Data

Introducere ..................................................................................................................................3

CAPITOLUL I: Partea genrala ................................................................................................4

1.1. Succinte date istorice, destinația și nomenclatura serviciilor prestate ............................4

1.2. Structura parcului de automobile, indicii tehnico-economici a exploatării parcului de

automobile (întreprinderi de transport auto) ..............................................................................5

1.3. Structura organizatorică a întreprinderii (organigrama manageriala) .........................7

1.4. Structura organizatorică a posturilor de diagnosticare (descrierea utilajului tehnologic,

aparate, dispozitive, etc.) .............................................................................................................8

1.5. Organizarea securității muncii și antiincendiare la întreprindere .................................9

CAPITOLUL II: Partea tehnologica a sitemului de frânare ...............................................15

2.1. Destinația, construcția și principiul de funcționare a instalaţiei de alimentare şi aprindere

pentru motoarele cu aprindere prin scînteie ……………………………………………..........15

2.2. Defecțiunile posibile, simptomele și cauzele apariției acestora ....................................18

2.3. Parametrii și mijloacele de diagnosticare ......................................................................21

2.4. Algoritmul procesului de diagnosticare a instalaţiei de alimentare şi aprindere pentru

motoarele cu aprindere prin scînteie …………………………………………….…………….25

2.5. Normarea tehnică a operațiilor menționate de diagnosticare ………………………..35

2.6. Elaborarea fișelor tehnologice și de schiță a procesului tehnologic de diagnosticare a

instalaţiei de alimentare şi aprindere pentru motoarele cu aprindere prin scînteie ………….

Bibliografie .................................................................................................................................

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


INTRODUCERE

Apariţia în structura automobilelor a unor ansambluri sofisticate, în care

aportul electronicii şi automaticii a devenit predominant(cum sunt transmisiile

automate, direcţia servoasistată, suspensia activă, injecţia de combustibil asistată

electronic, frînele cu antiblocare, instalaţiile de aprindere electronică şi multe altele),

a făcut ca mijloacele tradiţionale de urmărire a stării tehnice a automobilelor şi de

prevenire a căderii să devină insuficiente. Tocmai în acest scop s+a ajuns la

echiparea automobilului modern cu sisteme de diagnosticare la bord, aşa numite-le

OBD(On board diagnose). Pentru diagnosticare instalaţiei de alimentare şi aprindere

prin scînteie parcurgem un anumit algoritm, ne bazăm pe anumite reguli, norme,

principiul de funcţionare a acestei instalaţii ca să depăşim defecţiunile posibile şi să

combatem simptoamele apărute.

Scopul lucrării prezentate în continuare ţine de cele 2 părţi: partea generală-

S.R.L. COCA-PLUS(date istorice, destinația, serviciile prestate, organigrama

managerială, structura organizatorică a posturilor de diagnosticare, normele de

securitate a muncii și incendiare ale întreprinderii) şi cea tehnologică-diagnostica

propriu-zisă a instalaţiei(destinația, principiul de funcționare, simptomele aparute și

cauzele apariției acestora, mijloacele de diagnisticare a sistemului de frânare,

algoritmul efecuării diagnosticării, întocmirea raportului de diagnosticare și

elaborarea fișelor tehnologice și de schiță a procesului tehnologic).

Pentru a nu periclita siguranţa circulaţiei, autovehiculele trebuie controlate și

verificate zilnic, la plecarea în cursă și la întoarecea din cursă.

CAPITOLUL I: Partea genrala.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


1.1. Succinte date istorice, destinația și nomenclatura serviciilor prestate.

COCA-PLUS SRL vine în sprijinul şoferilor aflaţi în dificultate cu

servicii profesionale menite să rezolve orice problemă in cel mai scurt timp

posibil. Sarcina noastra de bază este asistenţa tehnică rutieră pentru toţi

şoferii.

În 2008 firma a achiziţionat prima autospecializată pentru transport

auto. Reacţionînd prompt la cererea pieţii, pentru a face faţă la volumul de

comenzi, în anul următor firma a mai achiziţionat o autospecializată. Începînd

cu anul 2010 firma s-a extins în servicii de asistenţă tehnică, totodată direcţia

de vînzare de piese auto. Direcţia principală a companiei a devenit asistenţă

tehnică, transport auto și vînzare de piese auto. Datorită nivelului de calitate

ridicat al serviciilor, profesionalismului şi rapiditătii personalului are astăzi

parteneri de afaceri firme mari, cu renume, din ţară şi de peste hotare.

De la momentul fondării întreprinderii au fost stabilite trei direcţii prioritare de

dezvoltare:

1. Mărirea sortimentului de producţie oferită.

2. Formarea reţelei de centre tehnico-comerciale pe teritoriul republicii.

3 . Formarea serviciului tehnic de gestiune.

Clienţi ai companiei au devenit:

• întreprinderile de transport auto,

• serviciile tehnice şi de transport ale diverselor întreprinderi şi organizaţii,

• persoanele fizice.

Activează în domeniul serviciilor auto pînă în prezent. La capitolul serviciilor

prestate se include:

reparaţii de motoare (benzină, diesel);

schimb de ulei, filtre;

reparaţii a sistemelor de frînă;

vînzare de piese auto;

reparaţii a sistemelor de ambreiaj;

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


verificare baterie;

reparaţii a sistemelor de suspensie;

verificare, schimb bujii.

1.2. Structura parcului de automobile, indicii tehnico-economici a

exploatării parcului de automobile (îintreprinderi de transport auto).

Lucrul transportului auto este un proces care are nevoie de dirijare şi

organizare din timp. Însă este prea greu de a prognoza din timp, care va fi

volumul de lucru.

Pentru aceasta la întreprindere se întocmeşte o evidenţă a unor indici ca:

1. Volumul de transport

2. Traficul

3. Capacitatea totală a traficului

4. Numărul de automobile din parc

5. Autozile calendaristice

6. Autozile în întreprindere

7. Autozile în reparaţie

8. Autozile în exploatare

9. Productivitatea mijlocului de transport in:(tone,tono-km)

10. Productivitatea unui şofer

11. Timpul de lucru a sistemei

12. Timpul la rută

13. Distanţa de transportare a unei tone

14. Lungimea medie a cursei

15. Timpul de încărcare şi timpul de descărcare

16. Coeficientul de emisie la rută

17. Coeficientul pregătirii tehnice

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


18. Coeficientul de utilizare a parcursului

19. Coeficientul de tilizare a capacităţii de încărcare

20. Viteza tehnică

21. Viteza de exploatare

22. Timpul unei curse.

Toţi aceşti indicatori în statistică ne oglindesc, care au fost cererea

mijloacelor

de transport în raport cu oferta întreprinderii. Dar pentru evidenţa

materialelor şi banilor la întreprindere se întocmesc evidenţe contabile.Toate

aceste evidenţe întreprinderea este obligată să le prezinte personelor, care sunt

împuternicite de a controla.

Atelierul de service auto trebuie amplasat într-o așezare cît mai

adecvată pentru a putea beneficia de lumina naturală, într-o zonă ce asigură

observarea de către clienți și ce nu permite deranjarea locătarilor.

Suprafața totală pe care este amplasat atelierul este de300m² alcatuită

din :

un depozit cu suprafața de 125m² ;

service auto ;

spații administrative ;

grupuri sociale pentru conducătorii auto ;

platforma betonată ;

împrejmuiriile.

Activitităţile de reparaţii şi întreţinere se realizează cu personal

specializat, experimentat şi cu o înaltă pregătire profesională, care utilizează

dotările de ultimă generaţie în domeniu, posturile de lucru fiind dotate cu:

elevatoare, testere electronice aparatura de diagnosticare, instalatii de curatat

injectoare, scule si dispozitive.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


1.3. Structura organizatorică a întreprinderii (organigrama manageriala).

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


1.4. Structura organizatorică a posturilor de diagnosticare (descrierea

utilajului tehnologic, aparate, dispozitive, etc.)

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


Pentru ca lucrăriile ce se execută în atelierul mecanic și electric să fie

de bună calitate, atelierul de service auto trebuie dotat cu mijloace fixe

si mijloace circulante.

Mijloacele fixe

participă la mai multe cicluri de producție și își transmit valoa-rea în

mod treptat asupra produselor pe calea amortizării sub aspect tehnic, care

pot fi utilaje și instalații tehnologice. După destinația economică și

structura fizică se

clasifică în construcții speciale,mașinii, utilaje și instalații de

lucru, mijloace de transport etc.

În dotarea atelierului service auto avem următoarele utilaje fixe :

o strung Arad SNB 400;

o freza FLP-1000;

o polizor 1500/minut,p=1kw;

o 1 elevator pe 2 coloane pentru 4.500 kg greutate utilă;

o 2 elevatoare pe 2 coloane pentru 3.500 kg greutate utilă;

o 1 elevator mic pe 2.500 kg greutate utilă;

o 1 extractor de ulei;

o aparate de măsură și control pentru unități de măsură electrice ;

o -compresmetru pentru motoare diesel / benzina ;

o -tester motor ;

o -tester presiune ulei ;

o -aparatură pentru reglat geometria roților ;

o -SDV-uri specifice mărcilor auto ;

o -instalații electrice ;

o -instalații sanitare și instalații de ventilație;

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


o -echipament de echilibrat și de dejantat.

Mijloacele circulante se consumă la un singur ciclu de lucru de producție

(materii prime , materiale) sau în perioade scurte (ex :piese de schimb,

materiale de întreținere ) și își transferă întreaga valoare întregului produs.

Mijloacele circulante care fac parte din dotarea atelierului service auto sunt

următoarele :

o piese de schimb ;

o scule ;

o vasilină ;

o uleiuri ;

o generator de sudură electric și autogen;

o polizor.

1.5. Organizarea securității muncii și antiincendiare la întreprindere.

Organizarea locului de munca:

-întreținerea și repararea autovehiculelor se va face în hale și încăperi amena-

jate, dotate cu utilaje, instalaţii și dispozitive adecvate;

-executarea unor lucrări de demontare, întreținere sau reparare a autovehicu-

lelor este admisă și în spații amenajate înafara halelor și atelierelor de întreți-

nere denumite „platforme tehnologice" . Aceste platforme vor fi delimitate,

marcate și amenajate corespunzător, iar atunci când este necesar vor fi îm-

prejmuite;

-căile de acces din hale ateliere și de pe platformele tehnologice vor fi întreți-

nute în stare bună și vor fi prevăzute cu marcaje și indicatoare de circulaţie

standardizate;

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


-încălzirea halelor și încăperilor de lucru va fi asigurată în perioada anotim-

pului rece în funcţie de temperatura exterioară și în limitele stabilite de

„Normele generale de protecţia muncii";

-în halele de întreținere și reparare a autovehiculelor, canalele de revizie vor fi

întreținute în stare curată, asigurându-se scurgerea apei, a uleiurilor și a

combustibililor;

-nu se admite pornirea motoarelor autovehiculelor în interiorul halelor decât dacă

există instalaţii de exhaustare, în stare de funcţionare;

-instalaţiile de ventilaţie generală și locală din halele și încăperile destinate

lucrărilor de întreținere și reparare a autovehiculelor vor fi în buna stare,

urmarindu-se în permanența funcţionarea lor la parametrii proiectaţi;

-utilajele din hala și ateliere vor fi bine fixate, legate la pământ, dotate cu

dispozitivele de protecţie în buna stare;

-la demontarea, montarea și transportul subansamblelor grele se vor folosi mijloace

mecanice de ridicare și manipulare. Prinderea subansamblelor la mijloacele de

ridicat se va face cu dispozitive speciale, omologate, care să asigure prinderea

corectă și echilibrată a subansamblelor;

-dispozitivele de suspendare a autovehiculelor trebuie să aibă stabilitate și rezistența

corespunzătoare;

-în halele de reparaţii în care se execută și lucrări de sudură la autovehicule, se va

stabili locul de amplasare a tuburilor de oxigen, a generatoarelor de sudura

oxiacetilenica, a transformatoarelor de sudură electrică, precum și a paravanelor de

protecţie folosite în timpul sudurii electrice;

-petele de ulei și combustibil de pe pardoselele halelor vor fi acoperite cu nisip,

după care vor fi luate măsuri de curăţare și evacuare a materialului rezultat în locuri

care nu prezintă pericol de incendiu;

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


-cârpele, caltii si alte materiale textile folosite la curăţarea și ştergerea pieselor sau a

mâinilor vor fi depuse în cutii metalice cu capac și evacuate în locuri stabilite în

acest scop pentru a fi arse sau îngropate;

-lucrătorii trebuie să poarte echipament de lucru și echipamentul de lucru

corespunzător lucrărilor pe care le execută cu instalaţiile și utilajele din dotare;

-autovehiculele aflate pe poziţiile de lucru din hale vor fi asigurate împotriva

Repararea autovehiculelor

-autovehiculele trebuie să fie introduse în hală cu motorul în funcţiune, având în rezervor o cantitate de carburant de cel mult 10% din capacitatea acestuia, necesară deplasării autonome de la un punct de lucru la altul;

-canalul de revizie trebuie menţinut în stare curată, asigurându-se scurgerea apei, uleiurilor și combustibililor. Introducerea autovehiculelor se va face cu maxim 5 km/h, dirijate din față de către conducătorul locului de muncă;

-standul unde se face verificarea bunei funcţionări a sistemului de rulare și a motorului trebuie să aibă montat grilajul de protecţie;

-la diagnosticarea motorului în timpul funcţionării se va avea în vedere să se evite aşezarea lucrătorului în dreptul paletelor ventilatorului și să se asigure evacuarea gazelor arse folosindu-se în acest scop tubulatura de evacuare și sistemul de ventilaţie;

-demontarea părților componente ale instalaţiei electrice se va face numai după decuplarea bateriei;-demontarea subansamblelor de sub cadru sau caroserie se va executa numai cu autovehiculul aşezat pe capre metalice prevăzuta în partea superioară cu pene de lemn astfel încat să asigure stabilitatea autovehiculului;

-se interzice desfundarea conductelor de benzina sau motorina prin suflarea cu gura;

-spălarea și degresarea pieselor mici se va face numai cu detergenţi în cuve speciale, amplasate în locuri corespunzătoare;

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


-pentru lucrările absolute necesare sub autovehicul, când înalțimea de suspendare nu permite o poziţie de lucru în picioare, lucrătorii vor folosi paturi rulante adiacente;

-se interzice încercarea frânelor cu autovehiculul în mers, în hale și ateliere. Proba frânelor se va face numai la standul de încercat sau în locuri special amenajate;

-se interzice scoaterea din hala a autovehiculelor la care nu s-a efectuat un control al sistemelor de siguranţă rutieră(direcție,frâna,semnalizare luminoasă)

-se interzice folosirea aparatelor de sudură la locurile de montare a auto-vehiculelor atâta timp cât acestea sunt în lucru;-înainte de pornirea motorului, pentru verificarea finala, ţeava de eşapament a autovehiculului va fi conectată la instalaţia de evacuare a gazelor de eşapament;

-în locurile pentru umflarea pneurilor trebuie să se afişeze la loc vizibil tabelul cu presiunile admise pe tipuri de automobile, precum și instrucțiunile specifice de protecţia muncii;

-corpurile de iluminat trebuie să fie curăţate periodic. De asemenea se vor face măsurători periodice asupra iluminării, precum și verificarea instalaţiilor de iluminat;

Protecţia împotriva incendiilor și exploziilor:

-în încaperi cu pericol de incendii și explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis, cu piese sau materiale incandescente, producerea de scântei, lovirea a doua scule feroase și folosirea echipamentului de lucru din materiale sintetice;

-este interzis accesul în atelierele cu pericol de explozie a tuturor persoanelor străine;

-este interzis fumatul în halele de întreținere și reparaţii. În acest scop se vor

amenaja locuri speciale pentru fumat;

-este interzisă păstrarea rezervoarelor, a bidoanelor cu combustibili lichizi, carbid,

cu uleiuri, a vaselor cu acizi, vopsele, diluanți etc. în interiorul halelor sau

atelierelor cu excepţia locurilor anume prevăzute prin proiectul de construcţie.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


CAPITOLUL II: Partea tehnologică.

2.1. Destinația, construcția și principiul de funcționare a instalaţiei de

alimentare şi aprindere pentru motoarele cu aprindere prin scînteie.

Rol : asigură furnizarea de aer şi de combustibil în proporţia optimă pentru

funcţionarea motorului într-un anumit regim de exploatare (temperatură, sarcină,

turaţie, altitudine, categorie de drum...).

Componentele generale ales intalației de alimentare sunt următoarele:

Rezervor de combustibil;

Conducte de combustibil;

Filtru de carburant;

Decantor;

Pompă de combustibil;

Indicator de nivel;

Filtru de aer;

Sistem de evacuare a gazelor arse.Starea tehnică a instalaţiei de alimentare, la motoarele cu aprindere prin

scânteie se apreciază prin diagnosticarea pe baza concentraţiei de CO din gazele de

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


evacuare, care depinde în cea mai mare măsură de calitatea amestecului şi arderii.

Dozajul (d) al amestecului aer-combustibil depinde de starea funcţională a instalaţiei

de alimentare: d=ca/cc

unde: ca –cantitatea de aer;

cc –cantitatea de combustibil.;

La motoarele cu aprindere prin scânteie cu carburator amestecul de benzină și aer se

formează în exteriorul cilindrului, într-un dispozitiv numit carburator. La motoarele

cu aprindere prin scânteie cu injecție de benzină formarea amestecului carburant se

poate face atât în interiorul cilindrului cât și în exteriorul acestuia.

Sistemul de alimentare al MAS este format din rezervorul de combustibil, conducte

de combustibil, filtru, decantor, pompa de combustibil, filtrul de aer, carburatorul,

indicatorul de nivel. Aerul necesar formării amestecului carburant este purificat cu

ajutorul filtrului de aer iar amestecul este dirijat spre supapele de admisiune prin

galeria de admisiune.

Dispozitivele specifice sistemelor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin

scânteie sunt următoarele: Carburator.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

http://ro.wikipedia.org/wiki/Carburator

Coala.


Starea tehnică a instalaţiei de aprindere este responsabilă într-o măsură

covărşitoare de realizarea performanţelor nominale ale motoarelor. Defecţiunile care

pot apărea au o frecvenţă foarte ridicată şi constituie mai bine de jumatate din

totalitatea cauzelor care duc la scoaterea din funcţiune a autovehiculelor echipate cu

motoare cu benzină.

Parametrii de diagnosticare folosiţi în testarea elementelor sistemului de

aprindere sunt numeroşi, dar cel mai utilizat în practica de atelier îl constituie

variaţia tensiunilor din circuitele primar si secundar. Pe baza formei curbelor de

variaţie a acestor tensiuni reprodusă pe ecranul osciloscopic al testelor electronice se

poate determina în mare măsură starea elementelor componente ale aprinderii.

Linia tensiunii primare apare pe ecranul osciloscopului aşa cum se exemplifică în

figura de mai jos în cazul unui motor care are instalaţia de aprindere în stare buna.

Semnalul produs la deschiderea ruptorului are amplitudinea maximă în punctul 1.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


2.2. Defecțiunile posibile, simptomele și cauzele apariției acestora.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


Diagnosticarea carburatorului. Deşi în comparaţie cu alte părţi componente

ale motorului carburatorul suferă modificări de stare tehnică mai puţin sesizabile,

datorită faptului că componentele sale nu sunt supuse unor solicitări termo-mecanice

şi chimice importante, totuşi în timpul exploatării apar defecţiuni ale acestui ansam-

blu. Ele se pot datora unor erori de fabricaţie sau neglijenţelor în exploatare.

Cele mai frecvente defecţiuni sunt:

*decalibrarea jicloarelor;

*colmatarea canalizaţiilor;

*slăbirea elementelor elastice;

*îmbătrânirea membranelor;

*blocarea sau uzura supapelor;

*spargerea plutitorului;

*degradarea garniturilor;

*formarea de depozite pe pereţii camerei de carburaţie, pe difuzoare şi

obturatoare;

*uzarea articulaţiilor;

*dereglarea închiderii obturatoarelor şi a clapetei de pornire;

*murdărirea sitei filtrante;

*aglomerarea de apă şi impurităţi în camera de nivel constant;

*deformarea sau blocarea timonierei de comandă a obturatoarelor şi a clapetei de

aer;

*slăbirea strângerii jicloarelor.

Majoritatea acestor defecţiuni se fac simţite prin comportamentul motorului

în diferite situaţii, cum sunt pornirea ori accelerarea, dar, aşa cum s-a arătat deja,

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


ceea ce este mai grav, ele pot conduce la scoaterea vehicului din circulaţie

daorită creşterii emisiei de noxe peste nivelul limită legal. Pentru exemplificare, în

tabelul 3.9 se prezintă influenţa unor defecţiuni ale carburatorului asupra emisiei

de substanţe poluante, CO şi CH, precum şi asupra consumului de combustibil.

Diagnosticarea pompei de benzină şi a regulatorului de presiune se face prin

depresurizarea prealabilă a instalaţiei care se poate face în doua moduri: se extrage

furtunul care leagă regulatorul de presiune cu galeria de admisiune şi în locul lui

se montează o pompa de vacuum; se acţionează pompa de vacuum pentru ca regulato-

rul de presiune să dreneze benzină din instalaţie în rezervor, până când presiunea din

conductă de alimentare atinge nivelul atmosferic. O altă posibilitate este de a

extrage un injector din galerie care se pune sub tensiune direct colectând

benzina injectată într-un recipient; o metodă mai putin recomandată (deoarece poate

duce la înecarea motorului) este aceea de a pune sub tensiune direct injectorul de

pornire, benzina aflată pe traseu evacuându-se în colectorul de admisiune.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


2.3. Parametrii și mijloacele de diagnosticare.

2.3.1. Analizoare cu absorbţie cu radiaţii infraroşii.

Aceste analizoare se bazează pe principiul absorbţiei selective a energiei radiante în

infraroşu de către gazele poliatomice cu structuri eterogene, în funcţie de lungimea

de undă specifică radiaţiilor din acest spectru, în limitele domeniului cuprins între 2

–15 μm.

Schema unui astfel de analizor se compune din două surse (8) de

radiaţii de la care lumina este transmisă prin filtre care permit trecerea

radiaţiilor cu lungime de undă cuprinsă în domeniul 2 –10 μm. Cele

două surse sunt identice din punct de vedere al puterii emisiei

luminoase.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


Radiaţiile sunt transmise către două tuburi 5 şi 6 închise la capete cu

pereţi transparenţi. Tubul 6 conţine un gaz care nu absoarbe radiaţiile

infraroşii, iar tubul 5 este conectat la circuitul de gaze de evacuare care sunt

supuse analizei.

Circuitul gazelor de evacuare începe de la sonda 1 de prelevare din toba de

eşapament, continuând cu separatorul de apă 2, filtrul 3 şi pompa 4 care asigură un

debit constant de gaze prin tubul de măsurare 5.

Radiaţiile sunt emise către tuburile 5 şi 6 sub formă de impulsuri cu o

frecvenţă de 6 –10 Hz realizate cu ajutorul discului cu fante 15 antrenat

de motorul electric 9. La celălalt capăt al celor două tuburi este montat

detectorul 7, format din două camere despărţite de membrana elastică

care împreună cu grila formează un senzor capacitiv introdus în

circuitul amplificatorului 10. Rezultatele măsurătorilor sunt expuse pe

scala aparatului de măsură 11 şi a înregistratorului 12. Detectorul 7 este

umplut cu CO de un înalt grad de puritate.

Gazele emise de motor sunt preluate de sonda 1 iar după ce sunt curăţate de

particulele solide în filtrul 3 şi este eliminată apa în separatorul 2, sunt introduse în

tubul 5 de către pompa 4. În tubul 5 se stabileşte un curent permanent de gaze.

Radiaţiile infraroşii care străbat tubul 5 sunt parţial absorbite de gazele din

tub, proporţional cu concentraţia existentă de CO în gazele de evacuare. Pe de altă

parte radiaţiile care pătrund în tubul 6 nu sunt absorbite, străbătând tubul fără nici o

diminuare cantitativă. În acest sens detectorul va primi cantităţi de energie diferită în

cele două compartimente separate de membrana 13. Încălzirea inegală a gazelor din

cele două compartimente va provoca o dilatare diferită a gazelor, generând o

diferenţă de presiune între cele două compartimente ale detectorului, care va

determina deformarea membranei 13 şi implicit capacitatea traductorului se va

modifica. Variaţia capacităţii este proporţională cu concentraţia de CO din gazele de

evacuare.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


2.3.2. Diagnosticerea după gradul de poluare al motoarelor cu

aprindere prin scânteie

Substanţele poluante conţinute în gazele de evacuare sunt:

•CO,

•hidrocarburi nearse sau oxidate parţial,

•oxizi de azot,

•produşi ai plumbului.

Pentru testarea arderii în motor şi diagnosticarea convertorului catalitic se determină

şi concentraţiile de CO şi O2.

Diagnosticarea pe baza densităţii substanţelor poluante din gazele de

evacuare, vizează în principal testarea motoarelor în raport cu

normele de poluare în vigoare şi în subsidiar starea tehnică a

instalaţiei de alimentare, existând o intercondiţionare între

concentraţiile unor noxe din gazele de evacuare (CO, HC) şi

funcţionarea în limite normale ale componentelor instalaţiei de

alimentare.

Valorile limită ale parametrilor de diagnosticare (concentraţia noxelor în gazele de

evacuare) sunt date de normele de protecţie a mediului stabilite de fiecare ţară sau

comunităţile de state.

Pentru evaluarea nivelului de poluare se utilizează două metode:

•prin probe pe standuri:

•prin diagnosticare curentă:

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


2.4. Algoritmul procesului de diagnosticare a instalaţiei de alimentare şi

aprindere pentru motoarele cu aprindere prin scînteie.

Folosind ca parametru de diagnosticare concentraţia de CO sau dozajul ameste-

cului exprimat prin raportul masic aer-benzina, se poate efectua o

diagnosticare rapidă a carburatorului, cu ajutorul unui analizor de CO, cu condiţia că

în prealabil să se stabileasca corecta funcţionare a instalaţiei de aprindere şi

intensitatea traseului de evacuare a gazelor de ardere din motor.

Procedând pentru probe aşa cum s-a arătat în par. 3.2.3.2, se stabileşte

funcţionarea motorului la ralanţi şi se urmăresc indicaţiile analizorului. Dacă ele

întrec concentraţia de 4,5% CO acesta este-rezultatul unui reglaj defectuos al

amestecului la ralanţi, a uzurii jiclorului de benzină din circuitul de mers în gol, a

înfundării jiclorului de aer al acestui circuit sau a canalizaţiilor sale, a nivelului prea

ridicat al benzinei în camera de nivel constant, a presiunii prea mari de refulare a

pompei de benzină sau a îmbâcşirii filtrului de aer.

Se creşte apoi progresiv turaţia la 2000-3000 min-1; daca indicaţiile

aparatului se stabilizeaza la valori ale concentraţiei de CO mai mici decât cele citite la

regimul de ralanţi, respectiv dozajul creşte în jurul valorii 14, înseamnă că amestecul

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


este bun; dacă concentraţia de CO creşte iar valoarea dozajului este mai mică de

13, aceasta constituie indiciul unui amestec bogat preparat de carburator la

regimuri mijlocii de turaţie. Cauzele trebuie căutate printre cele enumerate mai sus,

la care se adaugă insuficienţa de deschidere a clapetei de aer (socul), sau înfundarea

jiclorului de aer compensator. Responsabilitatea filtrului de aer poate fi pusă în

evidenţă uşor prin demontarea sa de pe motor; dacă după scoatere analizorul

marchează o reducere a conţinutului de CO, respectiv, o sărăcire a amestecului,

rezultă că filtrul este îmbâcşit. Dacă analizorul îşi stabilizează indicaţiile de dozaj la

valori mai mari de 14 (deci procente foarte mici de CO), înseamnă că amestecul este

foarte sărac, iar cauzele pot fi: înfundarea jicloarelor de benzină, nivelul prea coborât

al benzinei în camera de nivel constant, îmbâcşirea filtrului de benzină sau a sitei

filtrante a carburatorului, lărgirea excesivă sau slăbirea jiclorului compensator, aer

fals.

Ca ultima probă, se accelerează brusc motorul pornind de la turaţia de ralanţi

sau foarte puţin de deasupra ei. Dacă motorul dă semne de oprire, înseamnă că

orificiile de repriză sunt înfundate sau pompa de accelerare este defectată. În cazul în

care indicaţiile analizorului arată o sărăcire a amestecului, deci o scădere a

concentraţiei de CO, înseamnă că pompa de acceleraţie este defectă (supape blocate,

orificii înfundate, membrana spartă etc.)

Fără demontarea carburatorului de pe motor, se pot efectua următoarele operaţiu-

ni de control: starea plutitorului, nivelul benzinei în camera de nivel constant,

debitul jicloarelor, starea pompei de acceleraţie şi funcţionarea economizorului

electrono-pneumatic de mers în gol forţat.

Starea plutitorului se constată prin observarea sa vizuală în vederea

descoperirii eventualelor fisuri: daca prin clătinare se aude zgomot de lichid în

interior, înseamnă că plutitorul este spart. Un procedeu mai sigur constă în

cufundarea piesei într-un vas cu apă fierbinte; apariţia bulelor de aer pe suprafaţa sa

arată că plutitorul este spart. În cazul în care plutitorul a fost reconditionat, masa sa

nu trebuie să se abată cu mai mult de + 4% de la valoarea nominală. Se verifică,

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


deasemenea şi starea articulaţiei în care plutitorul trebuie să se rotească liber pe

întreaga sa cursă. Cu această ocazie se verifică şi cursa plutitorului şi depărtarea sa

minimă faţă de capac, când el se reazemă pe ac (poantou); cele doua valori, cursa şi

apropierea de capac, trebuie să corespundă cu indicaţiile fabricii şi se controleaăa cu

calibre cilindrice.

Gradul de etanşare a acului se verifică cu un dispozitiv cu care se creează o de-

presiune de 1000 mm H2O (fig. 3.32).

În construcţia sa intră un panou 1 pe care se află un suport 2 construit astfel

încât în el să se poată fixa acul plutitorului împreună cu sediul sau, acul fiind apăsat

pe sediu doar de propria sa greutate. În suport este introdusă strâns o extremitate a

unui tub de sticla 6 pe care sunt trasate două repere 7 si 8 distanţate între ele la 1000

mm.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


Deasupra rezervorului 7 există o scală 5 de 50 mm. Celălalt capăt al tubului de

sticlă se introduce într-un furtun 4 care este prevăzut cu pâlnia 3, fixată şi ea într-un

suport din care poate fi scoasă uşor. După montarea perechii ac-sediu în suportul 2,

aşa cum s-a arătat, se toarnă apă prin pâlnie, până când ea ajunge în tubul de sticlă

la nivelul reperului 8; se ia apoi pâlnia din suportul ei şi se coboara până când

nivelul apei ajunge în dreptul reperului 7. Acum se ridică brusc pâlnia până în

poziţia iniţială, declanţându-se concomitent un cronometru; în cazul unei perechi ac-

sediu aflată în stare bună, viteza de creştere a nivelului apei în tubul de sticlă va

trebui să fie mai mare de 20 mm/min.

Jicloarele se verifică prin observare vizuală şi prin măsurarea debitului

folosind în acest scop un debitmetru pentru jicloare, în compunerea căruia se găseşte

un mic rezervor de benzină 1 (fig. 3.33) obturat cu un buson de umplere care are

orificiu de aer. Rezervorul este conectat la o cameră de nivel constant 3 printr-un

robinet 2.

Lichidul ajunge printr-un alt robinet 6 la o camera 7 care este echipată cu

un termometru 5. Din această cameră apa ajunge, pe de o parte, în conducta 4

construită din material transparent, iar pe de alta, la un robinet 8 în acordul căruia

se monteaza jiclorul cercetat 9. Lichidul care curge prin jiclor este dirijat spre vasul

11. Tubul 4 serveşte pentru realizarea unei coloane de apă de un metru în raport

cu jiclorul, înalţime care este marcată pe tub, iar eventualul exces de apă se

evacuează în vasul 11 prin canalizaţia 12.

Înainte de probe, jiclorul 9 se spală cu un solvent şi se suflă cu aer, apoi

se montează în aparat astfel încât să se realizeze acelaşi sens al curgerii lichidului

ca şi în carburator. Vasul 1 fiind plin cu lichid, se deschid succesiv robinetele 2, 6 şi

8 şi cu ajutorul robinetului 6 se realizeaza un regim de curgere, astfel încat în con-

ducta transparentă 4 nivelul lichidului să rămână permanent în dreptul reperului de 1

m. Se introduce apoi sub jiclor o eprubetă gradată 10, concomitent cu declanşarea

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


unui cronometru. Operaţiunea de colectare a lichidului durează un minut, după

care eprubeta se retrage citindu-se volumul de lichid acumulat.

Condiţiile tehnice de încercare :

- lichidul de lucru: apa distilata;

- temperatura lichidului: 20 1

Rezultatele obţinute se compară cu limitele admisibile de debit indicată de

fabricantul carburatorului. Dacă se dispune de date referitoare numai la valoarea

nominală, atunci jiclorul se socoteşte ca fiind corespunzător dacă abaterea de debit

se situează între 2..5%.

În lipsa valorii nominale, cunoscând diametrul nominal d al jiclorului (care

este marcat în sutimi de milimetru pe corpul său), debitul nominal poate fi

determinat orientativ folosind graficul din figura 3.34.

Se adaugă aici că acelaşi aparat poate fi folosit şi pentru verificarea gradului de

etanşare a acului camerei de nivel constant. Pentru aceasta acul împreună cu

sediul său se montează în locul jiclorului 9, aşa încât apa să apese pe ac închizandul-

1. Se stabileşte apoi, ca şi mai înainte, nivelul apei în tubul 4 la cota de un metru

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


şi dacă în timp de un minut acul obturator nu permite scăparea a mai mult de patru

picături, ansamblu) este bun.

Pompa de acceleraţie se verifică prin măsurarea debitului refulat.

Această operaţie se face colectând benzina rezultată în timpul a zece acţionări

complete ale pompei într-o eprubetă gradată de dimensiuni reduse (până la 15 cm3).

Se consideră că pompa este în stare tehnică bună, dacă abaterea faţă de

debitul nominal este mai mică de 20%.

Diagnosticarea pompei de benzină se face folosind ca parametri presiunea de

refulare, debitul şi gradul de etanşare.

Pentru măsurarea presiunii de refulare se desface conducta dintre pompa

şi carburator şi în locul ei se conectează la pompa de benzină un manometru de 0,5

bar. Se porneşte motorul, lăsându-1 să funcţioneze în gol un timp, şi apoi se opreşte

şi se citeşte presiunea statică prin coborârea manomentrului la nivelul pompei (unele

uzine constructoare impun ca citirea presiunii să se facă chiar în timpul funcţionării

motorului, indicând în acest caz şi nivelul de turaţie). Valoarea presiunii citită pe

manometru trebuie să se înscrie în limitele fixate de uzina constructoare; de exemplu,

pentru Dacia 1300 valoarea nominală a presiunii de refulare este de 0,25 bar, la

Oltcit Special 0,23- 0,28 bar măsurată la 1750-3500 min-1 iar la Oltcit Club 0,2 bar. în

lipsa datelor uzinale se vor accepta valori cuprinse între 0,15-0,35 bar, măsurate la

1000 min-1. După determinarea presiunii de refulare, când aceasta s-a făcut în regim

dinamic, se opreşte motorul şi se observă viteza de scădere a ei; dacă aceasta este mai

mare de 0,5 bar într-un interval de 15 s, acesta este indiciul pierderii etanseităţii

supapelor pompei.

Pentru verificarea debitului se desface conducta care merge la carburator şi

în dreptul stutului de refulare al pompei se aşeaza un vas gradat în care se

colectează benzina în timp ce motorul funcţionează la ralanţi. Ca limite de

diagnosticare se pot folosi următoarele valori orientative: 0,5- 0,7 1/min pentru

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


autoturisme şi 1,5- 2,0 1/min. pentru camioane - dacă nu există valorile nominale

prescrise de fabricant.

Diagnosticarea pompei de benzină şi a regulatorului de presiune .Se

cuplează la conducta centrală un manometru cu domeniu de măsură 0-5 bar, fie

înaintea injectorului de pornire, fie după filtrul de benzină şi, cu contactul aprinderii

pus, fără a porni motorul, se deschide manual complet obturatorul; în acest fel se pune

sub tensiune pompa de benzină, fapt care determină creşterea presiunii din conductă

până la 2,4-2,75 bar, valoare care trebuie să se menţină pe toată durata menţinerii

contactului aprinderii şi chiar şi puţină vreme după aceasta; după tăierea contactului,

scăderea presiunii trebuie să se facă lent până la 1,9-2,2 bar, caracteristica funcţionării

în gol, valoare la care se stabilizează. Scăderea bruscă a presiunii sau stabilizarea ei la

un nivel inferior celui menţionat indică pierderi de etanseitate datorită conexiunilor

defecte, conducte fisurate, defectarea supapei pompei de benzină, a regulatorului de

presiune ori scurgeri la injectoare. Pierderile de benzină exterioare se descoperă vizual.

Pentru celelalte se strangulează furtunul care leagă regulatorul de presiune de rezervor

şi se acţionează, cheia de contact fără a porni motorul, până când se reface presiunea

în instalaţie. Dacă presiunea se menţine,înseamnă că regulatorul de presiune are

pierderi interioare pe la supapă. Dacă presiunea scade totuşi, se strangulează furtunul

care leagă pompa de regulator, în imediata apropiere a regulatorului, se reface

presiunea în instalaţie ca mai sus şi apoi se strangulează conducta de ieşire din pompa

de benzină. Dacă presiunea se menţine, înseamnă că supapa de retur din pompă este

defectată. Dacă totuşi presiunea scade, înseamnă că cel puţin un injector este neetans.

Un alt parametru de verificare a pompei este debitul refulat, care, la

tensiunea normală a bateriei de 12V si cu rezervorul de benzină umplut la cel puţin

jumătate din capacitate, trebuie să se situeze la cel puţin 2,25 1/min, la turaţia de

ralanţi.

Diagnosticarea injectoarelor se face prin observare vizuală, auscultare şi

verificarea bobinelor.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


Pentru verificarea vizuală se demontează întreaga rampă de alimentare a injec-

toarelor împreuna cu acestea şi se examinează orificiile de injectie care trebuie să fie

uscate sau cel mult pot fi umezite ori pe vârful lor se pot forma două picături de

benzină pe minut.

La acţionarea pompei de benzină injectoarele trebuie să ofere jeturi foarte

fin pulverizate şi simetrice; injectoarele care formează jeturi cu pulverizare grobiană,

filiforme sau nesimetrice trebuie să fi înlocuite.

Fără demontarea de pe motor injectoarele pot fi diagnosticate prin auscultare

cu stetoscopul (sau mai puţin sensibil cu o şurubelniţă cu coada lungă); la ralanţi zgo-

motele produse de injectoare trebuie să fie identice ca tonalitate, intensitate

şi frecvenţă. Dacă acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că fie acul injectorului este

blocat, fie arcul sau este rupt sau slabit, fie bobina este defectată. Dacă starea conexi-

unilor şi a conductorilor electrici este bună, se măsoară rezistenţa înfăşurării

bobinei injectorului care trebuie să aibă 1,5-3,0 ohmi; se controlează apoi

continuitatea înfăşurării. Dacă aceste două teste arată că înfăşurarea este bună,

înseamnă că partea mecanică a injectorului este defectată. Verificarea se face cu un

injector martor care este activat în locul celui cercetat; dacă acesta funcţionează,

înseamnă că acul, sediul sau corpul injectorului sunt defectate.

O verificare mai precisă şi expeditivă a injectorului se poate face dacă se

dispune de un generator de impulsuri prevăzut cu posibilitatea reglării duratei

acestora. Aparatul se conectează la injector în locul legăturii cu unitatea de control. Se

montează apoi un manometru pe conducta de alimentare de la pompă. Se pune pompa

în funcţiune fără a porni motorul şi se aşteaptă până când presiunea din conductă

se stabilizează. Apoi se opreşte pompa şi se declanşează generatorul de impulsuri; în

timpul funcţionării acestuia presiunea în conductă va scădea ca urmare a

debitării efectuată de injectorul cercetat. Lampa de control cu care este dotat

generatorul de impulsuri va sta aprinsă un timp determinat, iar când ea se stinge se

citeşte valoarea presiunii stabilită în conductă. Testul se repetă apoi succesiv cu toate

injectoarele. La un sistem cu stare tehnică bună nu trebuie să existe diferenţe de

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


presiune între injectoare. Un injector la care se obţine o valoare diferită a acestui

parametru de diagnosticare prezintă defecţiuni determinate de colmatarea filtrului

propriu, mobilitatea acului, obturarea orificiului de pulverizare ori starea bobinei de

acţionare.

Injectorul de pornire şi releul termic de timp se verifică respectând următoarea

succesiune de operaţiuni: .

*se demontează injectorul de pe galerie, fără a-i desface legăturile electrice şi

nici conducta de benzină;

*se plasează în dreptul injectorului un vas de colectare a benzinei;

*se acţionează starterul, măsurând timpul de funcţionare a injectorului; până la

o temperatură a lichidului de răcire de 35°C, durata de funcţionare trebuie să

fie de cel mult 12 s; peste această temperatură injectorul trebuie să rămână inac-

tiv, fără a picura.

Operaţia trebuie făcută rapid iar activarea injectorului pe durate mari este inter-

zisă din motive de siguranţă.

În continuare, se montează în paralel cu conexiunea electrică a injectorului

de pornire un stroboscop şi se acţionează starterul. Stroboscopul trebuie să

funcţioneze câteva secunde şi apoi să devină inactiv: cazul contrar arată defectarea

releului termic de timp.

În final, se măsoara continuitatea şi rezistenţa electrică a înfăşurării

injectorului de pornire care trebuie să aibă 3,0- 4,0 ohmi.

Verificarea regulatorului de aer pentru încălzire se efectuează la temperatura am-

biantă cu conductorii electrici şi furtunii de aer desfăcute şi în următoarea ordine:

*se măsoară rezistenţa electrică a dispozitivului, care trebuie să se situeze între

valorile 29.,.49 ohmi;

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


*se controlează tensiunea între conductorii de alimentare a dispozitivului;

absenţa tensiunii indică o defecţiune în circuitul de alimentare cu curent;

*se porneşte motorul şi se strangulează conducta de aer a dispozitivului; la

temperaturi ale motorului mai mici de 60°C, turaţia trebuie să scadă; la

temperaturi mai mari, turaţia nu trebuie să se modifice cu mai mult de 50 min-1.

Senzorii termici se verifică cu ohmetrul în privinţa continuităţii circuitului.

Diagnosticarea sondei λ se efectuează în trei etape care vizează succesiv diag-

nosticarea sa generală (a), diagnosticarea sondei propriu-zise (b) şi

diagnosticarea etajului sondei din blocul electric de comandă (c):

a) în paralel cu cablul de legătură cu blocul electronic se conectează un voltme-

tru cu impedanta de măsură foarte mare (de exemplu, un aparat de măsură

digital), capabil să măsoare şi numărul de treceri prin valoarea 0,45 V (funcţia

Hertz). Se porneşte motorul şi, pe măsura încălzirii gazelor de evacuare, se va constata

intrarea în funcţie a sondei prin modificarea tensiunii generate de ea. După intrarea

sondei în regim normal de funcţionare, la ralanţi sistemul sondei trebuie să realizeze

traversarea valorii de 0,45 V cu o frecvenţă de cel puţin opt treceri în zece secunde.

După aceasta se extrage furtunul care leagă servomecanismul frânei cu

conducta de admisiune, fapt care va determina o sărăcire rapidă a amestecului cu

aerul fals pătruns pe acest traseu; tensiunea la bornele sondei va scădea brusc până

aproape de zero. Sistemul va trebui să reacţioneze, căutând să compenseze această

sărăcire a amestecului, iar sonda va trebui să sesizeze tendinţa mărindu-şi tensiunea la

borne; este însă posibil ca aceasta să nu revină la valoarea de 0,45V -

corespunzătoare amestectului stoichiometric - deoarece debitul maxim de combustibil

nu reuşeşte să compenseze integral creşterea cantităţii de aer suplimentare.

După stabilizarea tensiunii, se obturează statutul de pe galerie care serveşte

pentru conectarea furtunului servofrânei, suprimând astfel excesul de aer. Va urma o

scurtă perioaăa de îmbogaţire bruscă a amestecului, iar sonda va marca o creştere a

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


tensiunii până aproape de 0,9V. Blocul electronic va interveni imediat pentru a

corecta situaţia, comandând injectoarelor reducerea debitului de benzină, până când,

după un timp, tensiunea sondei se va stabiliza din nou la 0,45V.

b)Se extrage cablul de legatură al sondei cu blocul electronic şi în locul lui

se cupleaza un voltmetru. La capătul firului rămas liber se conectează o sursă de ten-

siune continuă stabilizată în domeniul de reglare 01V. Se porneşte motorul şi

se fixează funcţionarea sa la o turaţie mijlocie, procedându-se la sărăcirea

amestecului prin decuplarea prizei regulatorului vacuumatic de avans. Blocul

electronic nu va sesiza modificarea, deoarece el este alimentat de curentul de 0,45V

furnizat de sursă şi deci nu va interveni în modificarea debitului de benzină; în

schimb, sonda λ va oferi o tensiune redusă, pe măsura sărăcirii amestecului.

Se procedează apoi la recuplarea prizei regulatorului şi la îmbogăţirea ameste-

cului prin injectarea unei cantităţi oarecare de benzină la intrarea în galeria de admi-

siune. Se menţine tensiunea sursei la 0,45V, astfel încât sonda işi va mări tensiunea

generată, ca urmare a îmbogăţirii artificiale a amestecului, de care blocul

electronic nu poate lua cunostinţa.

c)Păstrând montajul precedent şi tensiunea sursei la nivelul 0,45V, se

conservă regimul de turaţie fixat anterior. Apoi se simulează sărăcirea amestecului,

prin reducerea tensiunii sursei până la 0,2V.

Primind această informaţie, blocul electronic va încerca să compenseze

saracirea comandând mărirea debitului injectoarelor. Ca urmare, motorul va primi

amestecuri tot mai bogate, fapt sesizat de sonda care îşi va mări tensiunea generată.

Se procedează apoi la simularea îmbogăţirii amestecului, reglând tensiunea cu-

rentului furnizat de sursa la 0,8V. Blocul electronic va reacţiona în sensul restabilirii

dozajului stoichiometric, comandând reducerea debitului de benzină livrat de injec-

toare. Aceasta va determina o funcţionare a motorului cu amestecuri sărăce, fapt care

va duce la reducerea tensiunii la bornele sondei X.

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


Dacă în urma acestor simulări nu se înregistrează comenzile necesare de

corecţie a dozajului, se vor verifica conexiunile şi cablurile electrice; dacă acestea se

află în stare bună, rezultă că etajul sondei din blocul electronic este defectat.

2.5. Normarea tehnică a operațiilor menționate de diagnosticare sistemului de

frânare.

Corelarea în timp a proceselor tehnologice impune de la început

stabilirea unor criterii comune.

Astfel, un asemenea criteriu a devenit normarea tehnică. Norma de

muncă reprezintă şi unul din criteriile aprecierii eficienţei oricărui proces

tehnologic.

Este de dorit ca operaţiile, fazele, trecerile, etc. să se facă într-un timp cât mai

scurt (desigur nu în dauna calităţii produsului), având astfel certitudinea că în timpul

limitat de condiţiile de fabricaţie (schimb, zi, decadă lună, etc.) să se poată prognoza

o cantitate strictă de produse corelate desigur cu planul de producţie.

Timpul stabilit în vederea executării unei anumite lucrări tehnologice în

anumite condiţii tehnico-economice poartă numele de normă de lucru sau

normă de timp (NT).

Întrucât operaţia este unul din elementele de bază ale procesului

tehnologic (pentru care există şi documentaţie – planul de operaţii), norma de

timp (NT) se va referi la timpul necesar realizării unei piese în cadrul ei.

Structura normei tehnice de timp se prezintă în figura de mai jos, unde:

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


INCLUDEPICTURE "C:\\Users\\Doker\\Downloads\\imagini grama 8\\

fig.801.jpg" \* MERGEFORMATINET

Tpi – timpul de pregătire şi încheiere

Top –timpul operativ

tb – timpul de bază

ta – timpul auxiliar (ajutător)

Td1 – timpul de deservire a locului de muncă

tdt – timpul de deservire tehnică

tdo – timpul de deservire organizatorică

Tîr – timpul de întreruperi reglementate

tto – timpul de întreruperi condiţionate de tehnologia stabilită şi de

organizare a producţiei

ton – timpul de odihnă şi de necesităţi fireşti (fiziologice)

Deci, norma de timp se poate exprima şi sub forma relaţiilor:

(min/buc)

– norma de timp pe bucată

N – nr. bucăţi piese din lot

(min/rot)

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Coala.


Timpul de pregătire și încheiere [Tpî] : este consumat de operatorul uman

înainte şi în timpul efectuării lucrării pentru crearea condiţiilor necesare

executării acesteia precum şi după terminarea ei, pentru încheierea lucrărilor

(studierea planului de operaţii – a documentaţiei tehnologice în general,

pregătirea locului de muncă, reglarea maşinii, montarea etc.).

[Top] – timpul operativ: este timpul efectiv consumat de către operatorul

uman în decursul căruia se realizează procesul tehnologic propriu-zis.

[Td1] – timpul de deservire a locului de muncă este timpul consumat de

operatorul uman pe întreaga perioadă a schimbului de lucru, atât pentru

menţinerea în stare de funcţionare a utilajului, cât şi pentru alimentarea şi

organizarea locului de muncă.

[Tîr] – timpul de întreruperi reglementate este perioada de timp necesar

operatorului uman în procesul de lucru pentru necesităţi fireşti (ton) cât şi de

organizare a producţiei (tto).

PT.2051.02.025.003.DT. 19.0

Darea de Seama Practica

Documents

Transcript of Darea de Seama Practica