Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova

Colegiul Agroindustrial din Ungheni Catedra Disciplinei Economice

DAREA DE SEAM Ă LA PRACTICA

TEHNOLOGICĂContabilitate

A elaborat: Dimineţ Svetlana eleva Gr. C-071

A controlatCarchilan Prof. de studii economice, grad didactic DOI

Ungheni,2010

1

Cuprins

2

SRL ,,CIDONIA” Data înfiinţării:10 septembrie 1996 cu titlul de activitate:

- producerea şi comercializarea produselor agricole;

- comerţul cu ridicata al produselor agricole brute;

- intermedieri pentru vînzarea materiei prime agricole şi a semiproduselor

- transporturi rutiere de mărfuri.

Gospodăria posedă licenţă la ,,Producerea şi comercializarea(culturilor de cîmp),

materialului săditor pomicol.

Localitatea: s.Todireşti

Forma de proprietate: Proprietate privată

Forma juridică: Societate cu Răspundere Limitată

Adresa poştală: r.Ungheni , s.Todireşti

Telefon: (236)49 522

Informaţii auxiliare: (236)49 522

Subdiviziunile: 1)Brigada de tractoare N1

2)Parcul de maşini N2

3)Brigada de livezi N3

4)Brigada de livezi N4

5)Personalul administrativ

6)Personalul auxiliar

7)Depozitul central

8)Electricii

9)Paznicii

10)Paznicii la brigade

11)Reparaţia tractoarelor

3

12)Reparaţia maşinilor

13)Foi de boală

Citată Agricultura este una din ramurile de bază ale economiei naţionale a Republicii Moldova. Reunind circa 200 mii de subiecţi economici, care sunt de formă privată, ea asigură crearea unei pătrimi din produsul intern brut şi serveşte drep domeniu de activitate pentru o jumătate din populaţia ocupată a ţării. O agricultură durabilă, intensivă, nepoluantă şi de mare randament implică dirijarea adecvată a ei, cunoaşterea temeinică a condiţiilor pedoclimatice, a căilor de majorare a productivităţii şi rezistenţei plantelor prin aplicarea diferenţiată şi rezonabilă a îngrăşămintelor.

Contabilitatea managerială, numită şi „contabilitatea analitică” în Franţa sau „contabilitatea de gestiune” în Romînia are rolul de a servi ca instrument în luarea deciziilor de către managerii firmei. Contabilitatea managerială reprezintă un domeniu distinct în cadrul evidenţei contabile, avînd drept obiectiv principal măsurarea, colectarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiei pentru planificare (bugetare), calculaţie, control şi analiza executării bugetelor în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale.Toate întreprinderile, indiferent de forma de proprietate şi forma de organizare sunt obligate să ţină contabilitatea financiară conform Legii contabilităţii şi S.N.C. Prin legislaţie se stabilesc cerinţe faţă de rapoartele financiare, care trebuie să fie prezentate organelor respective, indiferent de faptul dacă conducerea întreprinderii consideră aceste date utile sau nu.

Obiectele contabilităţii manageriale cuprind resursele economice de care dispune întreprinderea, procesele economice precum şi rezultatele activităţii atât a întreprinderii în întregime, cît şi a subdiviziunilor structurale separate.Scopul contabilităţii de gestiune constă în asigurarea managerilor cu informaţiile necesare în procesul planificării corespunzătoare, gestiunii şi controlului efectiv. Scopurile sunt considerate realizate dacă sistemul contabilităţii de gestiune creat la întreprindere permite: asigurarea unei activităţi mai efective a acesteia, luarea celei mai argumentate decizii gestionare şi determinarea corespunzătoare a strategiei întreprinderii pe piaţă. Scopul contabilităţii manageriale în timp este continuu, permanent şi se atinge pentru o perioadă scurtă de timp.Majoritatea informaţiilor contabilităţii manageriale reprezintă un secret comercial, întrucît reflectă tactica şi strategia întreprinderii în condiţiile economiei de piaţă.

Metodele de calculaţie a costului reprezintă o parte importantă în activitatea întreprinderii şi contabilitatea managerială, deoarece permite aprecierea eficacităţii activitaţii pe care o desfăşoară, reflectă resursele economice de care dispune precum şi rezultatele activitaţii în întregime a întreprinderii.Tratarea metodelor de calculaţie a costurilor am făcut-o în întreprinderea SRL ,,Cidonia” care are următoarea caracteristică:Întreprinderea SRL ,,Cidonia”, înregistrată în raionul Ungheni, satul Grăseni, codul IDNO 1003609010701, forma de proprietate privată cod CFO 16, activitatea principală agricultura A01111.

Întreprinderea SRL ,,Cidonia” s-a format în urma fuziunii Colhozului ,,Biruinţa”, care s-a format în anul 1967, în urma privatizării pamînturilor şi anume colectarea. În anii 1996 Colhozul ,,Biruinţa”s-a disfiiţat pentru formarea societăţilor pe acţiuni, astfel s-au format:

1. S.A”Biruinţa”;

4

2. S.A Efigia-Agro.

Apoi dupa 3 ani S.A “Biruinţa” s-a divizat în mai multe gospodării ţărăneşti în număr de 40 şi trei societăţi cu răspundere limitată :

1. SRL “Cidonia”;

2. SRL “Zanzibar”;

3. SRL “Faunos-Vladnic”.

Aceste societăţi cu răspundere limitată funcţionează şi astăzi, deţinînd pămînturi arabile, vii, livezi si grădini legumicole.

SRL”Cidonia” s-a format conform contractului de constituire, care s-a îndeplinit în baza deciziei de fondare a acţionarilor, care se prezintă în număr de 15 persoane ce desfăşoară activităţi în cadrul societăţii cu răspundere limitată.

Caracteristica economică şi naturală a gospodăriei agricole SRL „Cidonia” Condiţiile naturale şi organizatorice.

Gospodăria agricolă SRL”Cidonia” a fost fondată la 10 septembrie 1996 în baza arendării terenului agricol de la deţinătorii de cote 541 cu suprafaţa de 2016 ha inclusiv: arabil-1746, livezi-156, vie-48ha. Centrul ei administrativ se găseşte în satul Grăseni ce aparţine comunei Todireşti, raionul Ungheni. Gospodăria este amplasată în partea de vest a raionului Ungheni şi în zona de centru a republicii. Sediul gospodăriei se află la 25 km de la centrul raional şi la 6 km de la staţia de căi ferate Pîrliţa. Amplasarea raţională a gospodăriei e un factor important în sporirea producţiei agricole şi contribuie la reducerea preţului de cost a producţiei, folosirea eficientă a tehnicii, resurselor de muncă, stimulează progresul tehnico-ştiinţific în toate ramurile agriculturii. Pentru a analiza amplasarea teritorială a gospodăriei SRL”Cidonia”, depărtarea ei faţă de centrele administrativ teritoriale, de punctele de prelucrare şi realizare a producţiei agricole, aranjez această informaţie în tabelul 1. Analizînd tabelul dat vom conchide că SRL”Cidonia” este amplasată avantajos faţă de centrele de legătură (raion, capitală), aceasta oferindui posibilitatea de a-şi realiza producţia proprie pe pieţele interne. De asemenea acest avantaj facilitează dezvoltarea multor ramuri ale agriculturii producţia cărora are un grad redus de transportabilitate (fructe, legume etc.), ceea ce duce la majorarea eficienţei economice a intensificării producţiei agricole.Condiţiile climaterice se caracterizează prin următoarele : iernile blînde cu temperaturi ce variază de la + 10°C pîină la -20°C şi chiar-30°C. Vara temperaturile oscilează de la + 14°C pîină la +35°C şi 45°C. Cantitatea precipitaţiilor atmosferice constitue 350-450ml ceea ce nu este în de ajuns pentru dezvoltarea normală a tuturor culturilor agricole cultivate în gospodăria dată. Un minus prezintă şi faptul că precipitaţiile cad neuniform. Sînt cazuri,cînd precipitaţiile sînt abundente şi provoacă spălarea solului fertil, eroziunea solului. În unii ani se manifestă secetă îndelungată, din această cauză se impune tot mai mult necesitatea irigării măcar din bazinele existente, deoarece irigaţia mare e imposibilă din cauza distanţei mari de la apeductul central. Cu toate acestea folosirea cu pricepere a îngrăşămintelor, chimicalelor, catalizatorilor şi altor substanţe chimice cît şi a procedeelor tehnologice(afînare, lupta cu buruenile) permit căpătarea roadelor înalte chiar şi în condiţii de risc înalt.

Tabelul 1:Legăturile administrativo-economice şi caracteristica căilor decomunicare ale SRL”Cidonia”

Denumirea Denumirea punctelor de Tipul şi calitatea căilor de Distanţa5

direcţiilor de legătură livrare comunicaţie kmAdministrativ-TeritorialăLocalăRaionalăRepublican

RealizareaProducţieiCereale

Legume

Fructe

Floarea soarelui

Sfeclă Pentru zahăr

Comuna TodireştiOraşul UngheniMun.Chişinău

Combinatul de panificaţie UngheniFabrica de conserveUngheni, Pîrliţa

Fa-ca conserve Ungheni

Oloiniţa s.Todireşti

Fabrica de zahărFăleşti

Drum potrivit, bunDrum asfaltat, mediuDrum asfaltat, bun

Drum asfaltat, mediu

Drum asfaltat, bun

Drum asfaltat,mediu

Drum petruit, mediu

Drum potrivit

-25130

30

12 şi 32

32

6

30

Structura de producere cuprinde:Brigada de cîmp şi tractoare;Brigada de vii şi livezi;Aparatul administrativ. În SRL”Cidonia” activează 2 brigăzi de tractoare, 2 brigăzi de cîmp, 2 brigăzi de vii şi livezi, o brigadă de legume şi un autoparc de maşini. Pentru îndeplinirea lucrului agricol pe teritoriul SRL ,,Cidonia’’ circulă zilnic peste 10 tractoare şi 10 automobile. Gospodăria mai dispune de arie asfaltată, depozite pentru păstrarea cerealelor, florii soarelui, porumbului. Pe teritoriul ariei se amplasează cîntarul pentru automobile, maşină pentru sortarea şi calibrarea seminţelor de cereale -Petcus, complex pentru curăţarea ceralelor, florii soarelui –ZAV-10; maşină pentru tratarea seminţelor cu chimicale PS-10 „Kolos”. Vizavi de arie e amplasată brigada de tractoare, care dispune de atelier de reparaţie, staţie de alimentare cu carburanţi. Vizavi de arie se află sediul gospodăriei. Din cele expuse mai sus reese, că gospodăria agricolă SRL„Cidonia”dispune de toate cele necesare pentru a activa în ramura culturii plantelor. În continuare expun tabela 2 cu structura sumelor încasate de la realizarea producţiei-marfă pe perioada 2004-2007 pe SRL”Cidonia”.

Tabela 2. Structura producţiei marfă – mii lei

n/r Denumirea producţiei Anul 2004

Anul2005

Anul2006

Anul2007

Total2004-2007

Ponderea În %

1 Grîu de toamnă 516 1255 719 1043 3533 15,06

2 Porumb boabe 453 1033 1321 547 3354 14,33 Floarea soarelui 385 167 403 1274 2229 9,54 Tutun 188 2 0 0 190 0,85 Sfecla de zahăr 1208 996 1987 626 4817 20,56 Fructe- total 540 582 441 1787 3350 14,26 Servicii 402 619 379 778 2178 9,37 Altă producţie 1624 1317 456 272 3669 15,68 Rapiţă 0 0 0 85 85 0,49 Peşte de iaz 0 0 82 17 99 0,4

T o t a l 5316 5971 5788 6429 23504 100,0

Din datele tabelei 2 concluzionăm, că gospodăria SRL”Cidonia” este o gospodărie multiramurală. Cea mai mare pondere o ocupă sfecla de zahăr cu 20,5%, urmată de altă producţie cu 15,6%, apoi grîul de toamnă cu 15,0% şi mai departe porumbul cu 14,3%, fructele -14,2%. După cum vedem din anul 2005 a dispărut ramura tutunului, care este o ramură profitabilă şi care ocupă forţa de muncă din sat şi permite o salarizare decentă a lucrătorilor. Sumele mari la compartimentul altă producţie în anul 2004 şi în anul 2005 se lămureşte prin faptul că gospodăria primea mari cantităţi de zahăr pentru achitarea plăţii de arendă deţinătorilor de cote.

Studierea pieţelor de desfacere a produselor agricole şi agroalimentare. La producţia de grîu piaţa de desfacere este: -Întreprinderea de Stat „Moldresurse” - Fabrica de pîine SRL”Danova-Prim” -SRL”Anvar-Com” Reuţel Judeţul Bălţi -Piaţa liberă. - S.A. „Porumb” mun.Bălţi. Forma de comercializare a grîului e preponderent cu ridicata în partide de 50-100-300 tone. Piaţa de desfacere a porumbului este:S.A. „Porumb” din mun.BălţiS.A. „Anvar-Com” din Reuţel j.BălţiÎntreprinderea de stat „Moldresurse” depozit în mun.Chişinău.La floarea soarelui cumpărătorii sînt de asemenea :S.A. „Anvar-Com” Reuţel S.A. „Porumb” mun.BălţiS.A.”Floarea soarelui” mun. Bălţi. Sfecla de zahăr e achiziţionată totalmente de fabrica de zahăr din Glodeni prin contract de colaborare la creşterea şi achiziţionarea sfeclei de zahăr. Fructele în stare proaspătă după cum capătă înfăţişare de marfă pentru realizare şi dacă se întreabă pe piaţa internă (locală) şi cea externă. Preponderent fructele în stare proaspătă se realizează cu amănuntul în partide mici 2,3,4,-10,20 tone. Fructele, care sînt de calitate mai joasă se realizează la fabricile de conserve din oraşul Ungheni S.A.”Ecovit” şi S.A. „Alfa-Nistru” din oraşul Soroca la preţul de realizare de 0,8-1,3 lei/kg. O cantitate neînsemnată de 10-20 tone de mere se realizează lucrătorilor din gospodărie la preţ rezonabil pentru lucrători, dar nu mai mic decît preţul de cost efectiv. Cel mai eficient canal de realizare este realizare cu ridicata a cerealelor, florii soarelui şi a sfeclei de zahăr, cînd marfa se realizează în cantităţi mari de la 50-100-300 tone, fiind transportată de autocamioane de tonaj mare 10-25 tone. În aşa caz se folosesc mecanizme la încărcat producţia şi se evită încărcarea manuală, care necesită mai multe braţe de muncă şi mai mult timp.

7

Reeşind din situaţia, care sa creat în anul curent privitor la piaţa de desfacere a grîului, porumbului şi a florii soarelui concluzionăm, că SRL”Cidonia” este înconjurată de producători de aceste produse cum sînt: SRL”Faunus-Prim”comuna Buşila,SRL ,,Faunus-Vladnic’’; SRL” Agrosfera-BM”. Conform legislaţiei în vigoare pe protecţia muncii toţi lucrătorii şi angajatorii din SRL ,,Cidonia’’, au facut cunoştinţă cu instructajul pe tehnica securităţii(anexa nr.1). Deasemenea se întocmesc şi ordine despre numirea persoanelor responsabile pentru cearea condiţiilor de muncă sănătoase şi inofensive pentru angajaţii în SRL ,,Cidonia’’(anexa nr.2). În întreprindere există registre privind instructajul introductiv general de protecţie a muncii(anexa nr.3), unde se indică data, numele şi prenumele, anul naşterii, funcţia,specialitatea, sectorul, numărul sau denumirea instrucţiunii, semnătura celui care a efectuat instructajul, precum şi pesoanei instruite. Un alt registru, însă de evidenţă a eliberării instrucţiunilor de protecţie a muncii(anexa nr.4), include deja data eliberării instrucţiunii, numărul de înregistrare, denumirea instrucţiunii, subdiviziunea căreia i-a fost eliberată instrucţiunea, numărul de exemplare eliberate, funcţia, numele , prenumele şi semnătura. În fiecare an se întocmeşte un plan de lucru pe protecţia muncii(anexa nr.5), unde sunt înscrise măsurile luate în cadrul întreprinderii SRL,,Cidonia’’, termenul îndeplinirii şi cine participă.

Obiecte de evidentă şi obiecte de calculaţie.

În dependenţă de ramura de activitate, de specificul tehnologic al producţiei se alege obiectul de evidenţă şi obiectul de calculaţie.Obiectul de evidenţă reprezintă orice segment sau domeniu de activitate a întreprinderii pentru care este util să se cunoască mărimea consumurilor efectuate într-o perioadă de gestiune.Ca obiecte de evidenţă a consumurilor servesc locurile de apariţie a lor, tipurile sau grupele omogene de produse. În contabilitatea managerială locurile de apariţie a consumurilor se numesc unităţile de structură a întreprinderii, în care are loc consumul resurselor de producţie (locuri de muncă, brigăzile, secţiile de bază şi auxiliare, comandă, fază, etc.). La stabilirea obiectelor de evidenţă se ţine cont de numărul secţiilor şi atelierelor întreprinderii, mărimea acestora, de centrele de producţie şi centrele de responsabilitate necesare, precum şi de nevoile de informare asupra consumurilor pe care le ocaziţionează secţiunile cadrului tehnico-organizatoric al întreprinderii în raport cu producţia fabricată.Această ne oferă posibilitatea de a aprecia consumurile care pot fi incluse direct sau indirect în costul producţiei. Localizarea dată a consumurilor este importantă pentru determinarea costului pentru fiecare secţie, respectiv responsabilităţilor pentru fiecare loc de apariţie a consumurilor.

Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor sau prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui venit. Sunt nemijlocit legate de procesul de producţie. Se includ în costul stocurilor fabricate sau a serviciilor prestate. Se reflectă în capitolul 2 al activului bilanţului contabil.Conform SNC 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”, în costul de producţie se includ 3 grupe de consumuri:

1. consumuri directe de materiale;2. consumuri directe privind retribuirea muncii;3. consumuri indirecte de producţie.

La consumurile directe de materiale se referă consumurile de materii prime şi materiale de bază din care se fabrică produsul, formând baza materială a acestuia, şi anume:

* materia primă şi materialele, care constituie substanţa produsului fabricat sau al serviciului prestat. Ex: metalul în producţia maşinilor, pielea în producerea încălţămintei;

8

* semifabricate achiziţionate şi articole accesorii, după rolul lor funcţional în procesul de producţie reprezintă materiale de bază. Ex: firele în industria textilă, anvelope în industria constructoare de maşini, etc.;* valoarea serviciilor cu caracter productiv;* combustibilul de toate tipurile(petrol, diesel, gaz lampant, benzină, cărbune, lemne, etc) utilizat în scopuri tehnologice, la producerea tuturor felurilor de energie;* energia de toate tipurile (electrică, termică, aer comprimat, frig, apă, etc.) utilizată în scopuri tehnologice;* ambalajele şi materialele de ambalat – sunt folosite pentru protejarea şi păstrarea calităţii materialelor şi producţiei finite (cele utilizate în secţiile de producţie).

Consumurile directe privind retribuirea muncii cuprind toate tipurile de remunerări a muncii prestate de către muncitorii de bază a unei unităţi economice, şi anume:

* salariile pentru munca efectiv prestată de către muncitori pentru fabricarea produselor (prestarea serviciilor) ;* premiile pentru rezultatele de producţie obţinute;* contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie aferente salariului calculat; * compensaţiile şi adaosurile la salarii în funcţie de condiţiile şi regimul de muncă; * retribuţiile pentru concediile legale de odihnă şi suplimentare.

Consumurile indirecte de producţie includ:

* consumurile pentru întreţinerea, reparaţia şi funcţionarea mijloacelor fixe de producţie;* uzura mijloacelor fixe de producţie;* amortizarea activelor nemateriale utilizate în procesul de producţie;* salariile muncitorilor auxiliari şi administratorilor din cadrul subdiviziunilor de producţie;* contribuţiile pentru asigurările sociale şi asistenţa medicală obligatorie aferente salariului calculat;* primele de asigurare a mijloacelor fixe de producţie;* cheltuielile de asigurare a pazei subdiviziunilor de producţie;* suma chiriei aferentă mijloacelor fixe de producţie închiriate;* consumuri de deplasare a lucrătorilor productivi etc.

Clasificarea consumurilor se efectuează în trei scopuri, şi anume pentru:

1) calcularea costului de producţie şi evaluarea produselor fabricate;2) planificarea şi controlul consumurilor;3) analiza consumurilor şi luarea deciziilor gestionare.

După modul de includere (repartizare) în costul producţiei, consumurile se divizează în:

1)consumuri directe – consumuri legate nemijlocit de procesul producţiei care pot fi identificate şi atribuite unui anumit tip de produs sau serviciu în momentul efectuării lor, fără alte calcule suplimentare;2)consumuri indirecte – consumuri care nu se identifică în momentul efectuării lor pe produse sau servicii, ci numai la nivelul unui centru de colectare (ex. secţia), iar pentru a fi atribuite unui anumit tip de produse sau servicii sunt necesare calcule suplimentare.

D upă comportamentul lor faţă de evoluţia volumului fizic de producţie:

1)consumuri variabile – sunt consumurile, a căror mărime se schimbă în raport cu volumul producţiei, lucrărilor executate, serviciilor prestate;

9

2)consumuri constante – consumurile, care, la rândul său, rămân constante într-un anumit nivel relevant, indiferent de modificările volumului producţiei, lucrărilor executate, serviciilor prestate. D upă momentul determinării consumurilor:

1)consumuri planificate – mărimea cărora se determină inaintea începerii procesului tehnologic;2)consumuri efective - mărimea cărora se determină pe parcursul derulării procesului tehnologic. D upă rolul lor în procesul tehnologic :

1)consumuri de bază – consumuri determinate în mod nemijlocit de procesul tehnologic al produsului şi fără de care acest process nu se poate desfăşura în mod normal. Exemple: consum materii prime, salariile muncitorilor de bază, uzura mijloacelor fixe etc.;2)consumuri de regie – consumuri legate de conducerea şi deservirea procesului tehnologic, pentru a se desfăşura în condiţii normale de muncă. Î n funcţie de compatibilitatea momentului efectuării consumurilor cu perioada la care se referă :

1)consumuri curente – care se efectuează şi se includ în totalitatea lor în costul produselor fabricate în periaoda curentă. Exemple: consum materii prime, materiale, combustibil, energie electrică, salarii, uzura mijloacelor fixe de producţie etc.2)consumuri anticipate – care se efectuează în perioada curentă, dar care trebuie incluse în costul produselor fabricate în perioadele viitoare pe măsura ajungerii lor la scadenţă. Exemple: plata primelor de asigurare, plata arendei etc.3)consumuri preliminate – care urmează să se efectueze în perioadele viitoare, dar care trebuie incluse în costul produselor fabricate în perioadele curente, evitându-se prin aceasta încărcarea costurilor din perioadele în care s-ar efectua ca atare consumul. Exemple: consumuri privind reparaţiile capitale ale mijloacelor fixe de producţie, retribuirea concediilor legale de odihnă ale lucrătorilor productivi etc.

Obiectul de calculaţie.

Obiectul de calculaţie (purtător de cost) reprezintă un tip sau un lot de produse (lucrări, servicii) în funcţie de care se acumulează consumurile, în vederea determinării costului lor efectiv.La obiecte de calculaţie se referă tipurile de produse, semifabricate, detalii piese.Obiectul de calculaţie este purtătorul de cost în cazul producţiei individuale (industria constructoare de maşini) sau în cazul producerii la comandă (tipografii, firmele de audit, ateliere de reparaţii, etc.). În cazul producţiei, caracterizate printr-un proces tehnologic desfăşurat în faze succesive de prelucrare a materiilor prime şi a materialelor (industria zahărului, berii, uleiului, cimentului, etc.) astfel de coincidenţă nu se observă. Astfel, în industria textilă în calitate de obiect de evidenţă sunt considerate fazele procesului tehnologic – filatura, ţesetoria, vopsirea, iar ca obiect de calculaţie serveşte tipul de produse fabricate (ţeseturii).Necesitatea asigurării unei calculaţii cît mai exacte a costurilor impune comensurarea cantitativă a producţiei obţinute. În acest scop organizarea calculaţiei costurilor se folosesc anumite unităţi de măsură denumite unităţi de calculaţie, care diferă în funţie de felul produselor fabricate şi de caracteristicile fizice şi chimice ale acestora.Unităţile de calcul pot fi unităţi de măsură:

o din sistemul metric: m2, m3, kg, l, t, etc.;

10

o unităţile convenţionale, cum ar fi: cai-puterea la motoare, concentraţia la substanţe chimice, boracane convenţionale, 100 de perechi de încăţăminte, etc.;

o unităţi de muncă: ore, zile, maşino-ore, om-ore, etc.Însă nu trebuie de considerat obiectul de calculaţie drept unitate de calculculaţie, deoarece obiectul de calculaţie reflectă un tip de produs, iar unitate de calculaţie se foloseşte pentru exprimarea cantitativă a aestui produs (măsurarea).

Există diferite metode de evidenţă a consumurilor şi de calculare a costului de producţie. Metodele de evidenţă a consumurilor sunt determinate de modalitate de organizare a

procesului de producţie în cadrul întreprinderii.Metodele de calculare a costurilor reprezintă unităţile de cercetare-dezvoltare ansamblu de

calcule efectuate după anumite reguli, în scopul determinării costului de producţie.Întreprinderile de sinestătător îşi aleg o metodă de evidenţă a consumurilor şi de calculare a

costului de producţie (menţionând aceasta în Politica de contabilitate), deoarece stabilirea metodei depinde de o serie de factori, cum ar fi: apartenenţa ramurală, mărimea întreprinderii, particularităţile procesului tehnologic, asortimentului producţiei, etc. Metodele de calculare a costului de producţie pot fi clasificate după următoarele criterii:

*plenititudinea consumurilor contabilizate;*obiectul de calculaţie a consumurilor;*tipul consumurilor contabilizate;

*după evoluţia metodelor în timp

După plenititudinea consumurilor contabilizate metodele de evidenţă a consumurilor şi de calculaţie a costului de producţie pot fi clasificate în:1)metode de calculaţie a costului total (absorbtion costing) – conform cărora în costul de producţie se includ consumuri directe materiale, consumuri directe privind retribuirea muncii şi consumuri indirecte de producţie. Exemple: metoda tradiţională, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda normativă, metoda „Sandard-cost”.2)metode de calculaţie a costului parţial - sunt orientate spre perfecţionarea metodicii luării deciziilor manageriale. În aceste metode o atenţie deosebită se acordă reflectării dependenţei consumurilor de modificarea volumului şi structurii producţiei fabricate, fapt ce determină clasificarea consumurilor în variabile şi constante (fixe) şi calcularea costului parţial (limitat), denumită „variabil - costing”. Includerea în costul produselor numai consumurilor directe de producţie determină metoda „direct - costing” În dependenţă de obiectul de evidenţă a consumurilor ales se pot evidenţia:

metoda de calculaţie pe faze care are două variante:- varianta cu semifabricate;- varianta fără semifabricate.

metoda de calculaţie pe comenzi. În funcţie de tipul consumurilor contabilizate metodele de evidenţă a consumurilor şi de calculaţie a costului de producţie pot fi clasificate în:1) metode de evidenţă a consumurilor efective: metoda tradiţională (globală), metoda pe comenzi, metoda pe faze. Aceste metode prezintă inconvenientul că, prin aplicarea, lor se obţine costul efectiv al produselor, însă au o mare întârziere în raport cu momentul desfăşurării proceselor economice care l-au generat. Calculaţiile având la baza aceste metode nu constituie un instrument operativ de urmărire a consumurilor de producţie, informaţiile oferite de postcalculaţiile permiţând doar analize ulterioare, periodice, prin comparaţie cu bugetul costurilor;

11

2) metode de evidenţă a consumurilor normate: metoda normativă, metoda „Standard-cost” se bazează pe elaborarea standardelor privind consumurile de materiale, retribuirea muncii, consumurilor indirecte de producţie, precum şi întocmirea calculaţiei standard. Pentru fixarea consumurilor şi cheltuielilor se aplică consumurile standard recalculate în funcţie de utilizarea efectivă a capacităţilor de producţie. În procesul de evidenţă se depistează abaterile consumurilor efective de la cele standard (normative). Aceste metode de calculaţie complexe, integrând antecalculaţia costurilor normate, respectiv standard, cu postcalculaţia, aceasta din urmă costând dintr-un sistem operativ de urmărire şi control operativ al costurilor.După evoluţia metodelor în timp se pot evidenţia:

1) metode clasice (fundamentale): metoda tradiţională (globală), metoda pe comenzi, metoda pe faze;

2) metode moderne de calculaţie a costului sunt metode evoluate, derivate de la metode clasice variante perfecţionate ale acestora, ca: metoda "Direct-cost", metoda normativă, metoda „Sandard-cost”, metoda PERT-cost, metoda ABC.

Trebuie de menţionat faptul că în practica cotidiană a contabilităţii manageriale, întreprinderile nu aplică „metode pure” de calculaţie a costurilor, ci o combinare a lor, deoarece deseori aplicarea unei anumite metode de calculaţie a costurilor este imposibilă şi nu oferă modul cel mai corespunzător de evidenţă a costurilor de producţie.

Metode clasice de calculaţie a costului.

Una din metodele clasice de calculaţie a costului care are ca obiect de calculaţie comanda primită de la clieţi este metoda de calculaţie pe comenzi.

Metoda de calculare a costului pe comenzi este utilizată la întreprinderile cu producţie individuală precum şi la cele cu producţie în serie mică, pentru care este caracteristic faptul că produsul finit se obţine într-un singur exemplar sau într-un număr mic de exemplare. În calitate de obiect de evidenţă se utilizează comanda, iar în calitate de obiect de calculaţie tipurile de produse lansate cu comanda respectiv METODA PE COMENZI.

O comandă reprezintă ordinul unui client pentru un anumit număr de produse special

proiectate, fabricate în funcţie de cerinţele sale.La întreprinderile pot fi utilizate următoarele tipuri de comenzi: 1) individuale (comandă separată pentru fiecare unitate de produs) – se aplică pentru fabricarea produselor mai complexe şi mai costisitoare; 2) anuale (o comandă pentru o grupă de produse omogene) - se aplică pentru fabricarea produselor de bază; 3) de grup (o comandă anuală pentru o grupă de produse omogene) 4) de o singură dată se aplică pentru fabricarea anumitei cantităţi a produsului şi executarea anumitor lucrări, stabilite din timp.

Metoda pe comenzi presupune următoarele etape:I. primirea comenzii de la clienţi (încheierea contractului);

II. înregistrarea comenzii în Registrul comenzilor;III. întocmirea documentului „Comanda”;IV. lansarea comenzii;V. deschiderea fişei de evidenţă analitică a consumurilor;

VI. alcătuirea plicului de comenzi;VII. terminarea (sistarea) comenzii.

Toate documentele primare trebuie să cuprindă obligatoriu simbolul comenzii la care se referă. Aceasta asigură colectarea corectă a consumurilor şi înregistrarea produselor pe comenzi.

Ulterior „secţia plan-producţie” deschide un document special, numit „Comanda”, care poate fi deschis pentru o unitate de produs sau mai multe. În anumite cazuri la perfectarea comenzilor participă inginerul şef, mecanicul şef, tehnologul şef precum şi conducătorii

12

subdiviziunilor cointeresate. Acest document serveşte ca bază pentru secţia de producţie în vederea executării comenzii. În el se indică următoarele date:

o data lansării comenzii;o simbolul cifric al comenzii;o denumirea clientului;o denumirea şi cantitatea produselor (serviciilor) care urmează a fi fabricate (prestate);o secţia executoare;o termenul de îndeplinire a lucrării;o preţul de vânzare, etc

Exemplu de comandă:

AprobatDirectorul unităţii______________

la data de „___” ________”201___

COMANDĂ nr. ______

Beneficiarul _________________________________________________Denumirea produsului ________________________________________Cantitatea (tirajul) ____-_ Numărul de culori _____________Preţul de livrare a unei unităţi _____________Preţul de livrare a întregii cantităţi _________Începutul comenzii_______________________________Termenul de finisare _____________________

Şeful secţiei de planificare_______________Normator _____________Contabil___________

13

Ştampila

Exemplu de calculaţie a costului:

14

15

Aprobat

Directorul unităţii______________

la data de „___” ________”201__

CALCULAŢIA COSTULUI

Beneficiarul ______________________________________________________Denumirea produsului ______________________________________________Cantitatea (tirajul) _________ Numărul de culori _________________________1. Hîrtia tipografică _____________________________2. Pelicula foto _____________________________3. Forme ofset ____________________________ 4. Cerneala ____ _________________________5. Energia electrică ____ ________________________6. Ambalaj tehnologic _____________________________7. Salariile de bază _____________________________8. Contribuţii la asigurările sociale şi medicale ___________________________9. Consumuri indirecte de producţie _______________ _____________10. Cost efectiv total de producţie ____________________________11. Cost efectiv unitar de producţie ______ ______________12. Rentabilitatea 30 %__________________________________________________13.Preţ de livrare fără TVA _____________________________

Normator _____________Contabil_______________

Ştampila

Dacă comanda se execută într-un termen foarte îndelungat, atunci aparte se indică şi termenul de finisare a unor părţi sau etape din comandă. Comenzile pentru reparaţia utilajelor se deschide în baza planului de reparaţii şi a situaţiei defectelor.

Toate exemplarele comenzii semnate de şeful secţiei de planificare se transmit în contabilitatea întreprinderii, unde sunt vizate de către contabilul şef. Un exemplar al comenzii rămâne în contabilitate, iar restul sunt transmise la destinaţie.

Pe măsura executării comenzii se alcătuieşte dosarul sau Plicul comenzii în care se depun documente primare ale comenzii respective în baza numărului comenzii indicat în documentul primar.Concomitent cu lansarea comenzii în contabilitate se întocmeşte „Fişa de evidenţă a consumurilor pe comenzi”,În baza documentelor primare, în fişele de evidenţă a consumurilor se înregistrează sumele referitoare la consumuri directe (materiale şi salariale) utilizând în acest scop articole de calculaţie adoptate de întreprindere.

Evidenţa autentică în secţiile de producţie este necesară pentru: calcularea exactă a costului de producţie fabricată; controlul consumurilor la locurile de apariţie a lor; asigurarea păstrării valorilor materiale; formarea condiţiilor de organizare a gestiunii în baza centrelor de responsabilitate.

Pentru controlul corectitudinii repartizării consumurilor pe comenzi, generalizării consumurilor pe lună, pentru determinarea costului producţiei în curs de execuţie, precum şi a costului producţiei fabricate pe lună, se recomandă lunar să fie întocmit borderou de evidenţă a comenzilor.Dezavantajele:

1) nu permite calculul costurilor de producţie pe fiecare perioadă de gestiune, ci numai după terminarea comenzii, informaţiile obţinute astfel, având un caracter destul de tardiv;

2) în cazul existenţei unui număr mare de comenzi, deseori se fac erori în evidenţa consumurilor pe comenzi, ceea ce impune o mare atenţie şi exactitate în codificarea informaţiilor primare şi în reflectarea lor în contabilitate.

Avantajele:- asigură calcularea unui cost de producţie destul de exact.Costurile directe se colectează pentru fiecare comandă sau proiect, iar cele indirecte de productie se repartizează prin procedeele convenţionale cunoscute(ex: procedeul suplimentării).

Metoda de calculare a costurilor pe faze se aplică la întreprinderile cu producţie de masă sau de serie mare, caracterizate printr-un proces tehnologic simplu, desfăşurat în faze succesive de prelucrare a materiilor prime şi a materialelor, în urma cărora rezultă produsul finit. Exemplu: industria cimentului, ceramicii, zahărului, berii, fibrelor sintetice, textilelor, oţelului, uleiului, etc. În metoda de calculare a costului pe faze în calitate de obiect de evidenţă este considerată faza, iar ca obiect de calculaţie – tipul de produse fabricate.Consumurile directe (materie primă, salarii directe, contribuţii la asigurări sociale şi asistenţa medicală obligatorie) se acumulează pe fiecare proces de fabricare în baza documentelor primare şi sunt înregistrate în contul 811 „Activităţi de bază” sau 812 „Activităţi auxiliare”, deschise analitic pe fiecare fază de calculaţie şi pe produs în parte, iar consumurile indirecte de producţie colectate în contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” mai întâi sunt grupate în totalitate la nivelul secţiei, iar apoi se repartizează pe faze, şi pe tipuri de produse fabricate. Costul de producţie se calculează la sfârşitul fiecărei faze, dacă în faza respectivă se obţine o cantitate omogenă de semifabricate sau produse finite.Metoda de calculare a costului pe faze cunoaşte două variante:

cu semifabricate; fără semifabricate.

16

Varianta cu semifabricate se poate aplica la întreprinderile caracterizate prin producţie în masă şi la care după fiecare fază de fabricaţie se obţin semifabricate care se depozitează. Varianta se mai aplică şi atunci cînd din acelaşi semifabricat se obţin apoi mai multe produse, sau cînd o parte semifabricate sunt destinate vînzării. Exemplu: industria pielăriei, filaturilor, ţesăturilor. Pentru evidenţa semifabricatelor obţinute se utilizează contul de activ 216 „Produse” subcontul 2 „Semifabricate din producţie proprie”. Pentru calculul costului semifabricatelor trebuie deschise conturi analitice pe fiecare fază de calculaţie, în care se înregistrează consumurile pe fiecare semifabricat şi pe fiecare articol de calculaţie care se transferă în faze de calculaţie următoare. Dezavantajele: este mai complicată, necesită un volum mai mare de lucru, deoarece trebuie permanent de ţinut evidenţa mişcării semifabricatelor în producţie.Avantajele:

permite calcularea costului de producţie cu o precizie mai mare; permite controlul din partea contabilităţii asupra mişcării semifabricatelor în procesul de

producţie , mai ales atunci când există faze numerice.

Varianta fără semifabricateConform acestei variante nu se calculează costul după fiecare fază ci numai pentru produsul

finit ce rezultă din ultima fază tehnologică. Aceasta se bazează pe considerentul că din toate fazele anterioare ultimei faze nu rezultă semifabricate, ci producţie în curs de execuţie, care trece de la o fază la alta fără a fi depozitată sau chiar dacă se depozitează atunci pentru perioade scurte de timp ceea ce nu impune calculul costului de producţie.

În vederea calculării costului efectiv de producţie este necesar să se ţină cont de următoarele aspecte:

1) consumurile directe se identifică pe faze ţi pe tipuri de produse ce urmează a fi fabricate;2) consumurile indirecte de producţie se identifică pe parcursul lunii la nivelul secţiei, după

care se repartizează pe faze, iar în interiorul fazelor pe tipuri de produse fabricate;3) costul produsului finit se determină prin însumarea consumurilor din toate fazele ce au

contribuit la fabricarea lui.Dezavantajele:

1) scade exactitatea calculului costului de producţie;2) reduce controlul asupra mişcării semifabricatelor în procesul de producţie, în acest

scop se impune organizarea unei evidenţe cantitative cu caracter operativ.Avantajele: este mai simplă, necesită un volum mai mic de calcule.

Aplicarea uneia sau alteia din aceste variante depinde de particularităţile procesului tehnologic, de modalităţile de organizare a procesului de producţie. Astfel, în industria extractivă, în industria energiei electrice, unde lipsesc semifabricate din producţie proprie se utilizează varianta fără semifabricate, însă în industria textilă, chimică, unde din semifabricatele din producţie proprie se pot fabrica câteva tipuri de produse sau aceste semifabricate pot fi vândute, atunci se va utiliza varianta cu semifabricate

În practică, însă mai des este utilizată varianta fără semifabricate, deoarece volumul lucrărilor de evidenţă a consumurilor şi de calculaţie a costurilor sunt mai reduse.

Metoda normativă constă în calcularea costului normativ de producţie pe baza normelor de consum elaborate la începutul anului, precum şi în organizarea unui sistem corespunzător de urmărire zilnică sau la perioade scurte de timp a abaterilor de la norme.

Această metodă presupune următoarele etape de lucru:

elaborarea normelor de consum şi calculaţia costului normativ de producţie; evidenţa schimbărilor de la norme; evidenţa abaterilor de la norme;

17

calcularea costului efectiv de producţie.

Fiecare întreprindere care utilizează metoda normativă trebuie la începutul fiecărui an să-şi elaboreze un sistem de norme şi normative.

Normele şi normativele se referă la materii prime, materiale de bază, combustibil, energii, salarii şi CIP. Pentru aceasta în baza planului de producţie se întocmeşte „Fişa tehnologică” pentru fiecare tip de produs ce urmează să fie fabricat în cursul unei perioade de gestiune. Aceste fişe sunt deschise de către secţia planificare ce se ocupă de elaborarea normelor pentru fabricarea unui anumit produs. Unele norme de consum sunt elaborate de însăşi secţia planificare, iar altele de secţia mecanică, aprovizionare, energetică, muncă şi altele.

Toate normele de consum elaborate se înregistrează în „Situaţia de evidenţă a normelor de consum” care este prezentată conducătorului întreprinderii spre aprobare.

În contabilitate la începutul fiecărui an se calculează costul normativ de producţie în baza normelor de consum aprobate. Costul normativ se calculează întotdeauna pentru o unitate de calculaţie şi este valabil în limitele unui an. În vederea determinării costului normativ se întocmeşte un document special numit „Calculaţie normativă” sau „Calculaţie planificată”.

Toate normele schimbate pe parcursul unei perioade de gestiune se înregistrează în “Situaţia de evidenţă a normelor schimbate”, în care se indică:

- data când a avut loc schimbarea normei;- locul utilizării normei noi;- denumirea şi numărul nomenclator al produsului pentru care se aplică norma nouă;- norma veche;- norma nouă;- diferenţa dintre ele;- cauzele schimbării;- economiile sau supraconsumurile rezultate.

În scopul reducerii resurselor utilizate fiecare întreprindere trebuie să ţină evidenţa şi să controleze în mod operativ abaterile de la normele stabilite.

În funcţie de conţinutul abaterilor se deosebesc:1) supraconsumuri – apar atunci cînd C ef (consumurile efective) > C n (consumuri

normative). Ex: plata pentru munca suplimentar prestată, nefiind prevăzută iniţial în graficul de muncă; consum suplimentar de materii prime, combustibil, energie electrică;

2) economii - apar atunci cînd C ef (consumurile efective) < C n (consumuri normative). Ex: introducerea unor tehnologii mai performante ce duc la economisirea mteriilor prime, combustibil, utilizarea materialelor rezultate din deşeuri în locul materialelor de bază, fără a diminua calitatea produselor,etc.

În funcţie de modul de depistare a abaterilor se disting:

abateri documentate – reprezintă abaterile stabilite pe baza documentelor primare de semnalizare (fişa-limită de consum, bon de înlocuire suplimentară a materialelor, ordin privind munca suplimentar prestată, proces-verbal privind rebuturile, etc) sau stabilite prin inventariere;

abateri nedocumentate – reprezintă diferenţa dintre suma totală a abaterilor şi suma abaterilor documentate (în rezultatul calculelor nejustificate, furturi, lipsuri, evaluare inexactă a producţiei în curs de execuţie).

Astfel, se cunosc 3 metode de depistare a abaterilor de la consumurile normative de materiale:

18

1. Metoda inventarierii – constă în faptul că la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune ( lună) prin inventariere se stabileşte stocul de materiale existent în secţie. În baza datelor obţinute se determină consumurile efective de materiale conform următoarei relaţii de calcul:

Consum efectiv = Stoc iniţial materiale + Cantitatea intrată – Stoc final de materiale(inventariere)

Consumul normativ de materiale se stabileşte astfel: Consum normativ = Q ef de prod * Norma de consum a material p/u 1 unit

2. Metoda documentării prevede ca materialele de la depozit sunt eliberate în producţie în “Fişei-limită de consum”, în care se înregistrează consumul normativ al materialelor. Abaterile de la normele se stabilesc pe baza datelor din documentele primare de semnalizare (fişa-limită de consum – economie; bonul de eliberare suplimentară a materialelor – supraconsum; proces-verbal privind rebuturile, etc).

3. Metoda croirii partidelor de materiale constă în faptul că pentru fiecare partidă de materiale predată la locul de muncă pentru fabricarea produselor se determină rezultatul croirii (economie sau supraconsum). Cantitatea efectivă de materiale se stabileşte ca diferenţă dintre cantitatea primită şi cantitatea rămasă la locul de muncă, iar consumul normativ de materiale – prin produsul dintre numărul efectiv de produse croite cu norma de consum pe unitate. Abaterea se determină ca diferenţă dintre consumul efectiv şi cel normativ. Importanţa acestei metode constă în faptul că permite depistarea abaterilor pe fiecare partidă de materiale şi pe fiecare loc de muncă.

Contabilitatea muncii şi retribuirea ei.

Munca reprezintă unul din elementele principale a procesului de producţie, consumuri şi repartizării produselor. Este sursa principal de creştere a avuţiei naţionale, satisfacerii necesităţilor materiale şi culturale ale oamenilor. Forma valorică a muncii o reprezintă-salariul. Salariul reprezintă o parte a produsului social-global care se include în fondul de consum personal. Mărimea salariului nu se limitează şi depinde de:

-  rezultatele economice ale întreprinderii;-  cantitatea, calitatea muncii depuse. Studierea detailată a salariului are o mare importanţă din punct de vedere a dezvoltării economiei în diferite ramuri ale industriei, deoarece anume salariul reprezintă cel mai important element a economiei şi chiar una din surse de venituri. Salariul se clasifică după două criterii:

1)_După conţinutul economic.2)_ După timpul de muncă prestat.  După conţinutul economic deosebim:

1 . Salariul nominal - suma de bani pe care o primeşte un lucrător pentru munca efectuată. El depinde de preţurile la obiectele de consum personal; de marimea impozitului; costul serviciilor comunale.

19

Abaterea = Consum efectiv – Consum normative

2 . Salariul real – cantitatea de bunuri şi servicii pe care lucratorii şi le pot procura cu salariul nominal. După timpul de muncă prestat :

1 . Salariul de baza   constituie plata pentru timpul de muncă efectiv lucrat.2 . Salariul suplimentar  care cuprinde plăţile pentru timpul nelucrat dar care se plateşte conform legislaţiilor muncii în vigoare. Trecerea la economia de piaţă se caracterizează printr-o creştere intensivă a economiei şi modificarea caracterului său. Fiecare întreprindere trebuie să-şi recupereze cheltuielile efectuate; să obţină un profit pentru desfăşurarea de mai departe a activităţii economice; să achite regulat impozitele la bugetul de stat.

Retribuirea muncii se realizeaza prin două forme .  1) Retribuirea în acord; 2)   Retribuirea pe o unitate de timp .    Retribuirea în acord reprezintă retribuirea muncii pentru cantitatea şi calitatea producţiei fabricate sau munca prestată pe o unitate de produs. Această retribuire cuprinde următoarele sisteme:

a)   acord direct- suma salariului se determina prin înmultirea tarifului pe o unitate de produs cu numărul de producţie fabricată;b)   acord progresiv-salariul se calculează în limita normelor de producţie pe tarife obişnuite, supranorme pe tarife majorate;c)    acord   premial - salariul se compune din salariu pe o unitate de produs şi primele care se stabilesc în procente faţa de salariul de bază;d)   acord indirect- pentru salarizarea muncitorilor auxiliari şi alte categorii ce deservesc producţia de bază în procente;e)   acord   global   ( de brigadă)-pentru calcularea salariului pe brigăzi, sectoare şi alte subdiviziuni.Tariful se stabileşte nu pe operaţii sau produse, dar pe complexul de lucrări sau obiecte.       Retribuirea pe o unitate   de timp  se formează din doua sisteme:

a) sistemul simplu-salariul se determină prin înmulţirea tarifului pe o unitate de timp la numărul de ore lucrate. Dacă lucrătorul are un salariu lunar fixat, mărimea retribuirii se află prin înmulţirea numărului efectiv de zile lucrate la tariful pe o zi.

b)   sistemul premial-salariul se compune din salariul tarifar plus premiile stabilite pentru supraîndeplinirea sarcinei. Premiile se stabilesc în procente către salariul de tarifare.Mărimea premiilor depinde şi de rezultatul activităţii lucrătorului la cantitatea şi calitatea produselor confecţionate.  La SRL “Cidonia” administraţia primeşte salariu lunar stabilit. Se calculă numărul de zile lunar lucrătoare şi salariu mediu zilinic. Plata muncii pe brigadă se repartizează suma totală a salariului între lucrătorii brigăzii neegal în dependenţă de categoria acestora. Deasemenea fiecare lucrător are salariul său şi în dependenţă de numărul de ore lucrate.Totalul sumei salariului mediu destinat retribuirii muncitorilor se determină: 

20

1).pentru retribuirea concediului sau plata compensaţiilor pentru concediul nefolosit - se înmulteşte salariul mediu zilnic cu numărul de zile de concediu considerînd săptămina de 6 zile lucrătoare.  2).plata pentru indemnizarea de concediere şi determinarea salariului   mediu pentru achitarea indemnizaţiilor de şomaj-pe calea înmulţirii salariului mediu zilnic la 25.4 zile sau salariul mediu zilnic la 169 ore.

3).în alte cazuri de deducere a salariului mediu - pe calea înmulţirii salariului mediu zilnic la numărul total de zile lucrătoare trecîndu-se la perioada ce trebuie plătită.

Pentru a asigura folosirea raţională a fondului de salarii este necesar să luăm în consideraţie eficienţa de producere a fiecărui lucrător în parte. Cu aceasta se ocupă de obicei maistru, şeful secţiei, brigadirii care duc răspundere pentru modul de deşfăşurare a lucrărilor. Evidenţa timpului de muncă prestat la S.R.L.,,Cidonia ” se realizează în corespundere cu evidenţa muncii şi salariului la întreprindere în fişa de pontaj sau maşinograma.(anexa nr.6 )Tabela de pontaj este necesară pentru controlul lucrătorilor şi a regimului de lucru, pentru a avea o informaţie despre timpul efectiv lucrat şi calculul retribuţiilor şi pentru întocmirea dărilor de seamă contabile şi statistice.Tabela de pontaj se deschide pe brigăzi. În ele se înregistrează numărul de lucrători, absenţele, prezenţile şi se înregistrează prin sume convenţionale se întocmeste într-un exemplar şi se semnează de către dirigintele de şantier şi se transmite în contabilitatea întreprinderii pentru calcularea salariului, întocmirea dărilor de seamă pe timpul de muncă prestat.La S.R.L. ,,Cidonia” evidenţa timpului de lucru prestat se analizează în tabelele de calcul prin metoda mixtă de înregistrare a prezenţelor şi lipsurilor. La întreprinderile industriale în dependenţă de tehnologiile de producţie şi organizarea muncii se foloseşte diferite documente primare ce reflectă productivitatea muncitorilor.Pentru calcularea salariului sunt necesare date despre cantitatea de producţie finită reală şi după normă; dările de unitate;  calitatea producţiei, timpului prestat real şi situaţia pentru premiere.La documentele primare de bază se atribuie: a)   ordinul de destribuire a muncii;b)  rapoartele;c) bonurile;d)  foaia de marşrut;e)  situaţiile de producţie; Salariul în brigadă se împarte în dependenţă de timpul efectiv lucrat şi categorie.În producţia individuală şi de serii mici pentru evidenţa muncii prestate se foloseşte “Bonul de lucru” individual şi colectiv. El poate fi completat pe ore, săptămînă, lună. El conţine - numărul, numele,prenumele, norma de producţie, cantitatea, tarif pe o unitate de produs, numărul de ore lucrate, categoria lucrătorului.În producţia de serii unde durata confecţionării produselor nu depăşeşte un schimb, evidenţa muncii prestate se ţine în documentul “Raportul zilnic de producţie” se foloseşte la calcularea salariului unui grup de muncitori, brigăzi.Pentru reducerea numărului de documente şi necesităţii dublării datelor, la întreprindere se foloseşte “Foia de marşrut” se deschide pe un anumit grup de produse pe care o însoţeşte pe tot parcursul prelucrării, se verifică productivitatea muncii şi calcularea salariului unui lucrător se înregistrează forma “T-28”. Această formă se întocmeşte zilnic şi la şfîrşitul lunii se închide.În producţia de masă care se caracterizează printr-un grad mare de automatizare şi mecanizare şi unde muncitorii zilnic exercită aceleaşi operaţii evidenţa se ţine în “situaţia de producţie” ea se deschide zilnic sau pe schimb pentru fiecare secţie sau brigadă.

21

  Toate documentele îndeplinite pentru timpul de muncă prestat şi retribuirea muncii se transmit în contabilitatea întreprinderii. Aici ele se taxează şi se clasifică după fiecare lucrător în fişa personală şi se fac totalurile.Toate acestea se fac pentru calcularea salariului lunar şi fondul de salarii pe categorii de lucrători. Pentru generalizarea informatiei privind decontările cu personalul întreprinderii aferente remuneraţiilor şi sumelor depuse este destinat contul de pasiv 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”. În creditul acestui cont se reflectă remuneraţiile calculate, iar în debit - sumele achitate şi reţinute. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă datoriile întreprinderii faţa de personal privind retribuirea muncii la finele perioadei de gestiune. La S.R.L.,,Cidonia ” pentru evidenţa sintetică a retribţiilor cu personalul se folosesc următoarele formule contabile:

calcularea salariului muncitorilor din producţia de baza: Debit 811 “Producţia de bază” Credit 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”

calcularea salariului pentru muncitorii din producţia auxiliară: Debit 812 “Activităţi auxiliare” Credit 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”

calculul salariului a lucrătorilor din aparatul de conducere: Debit 814 “Cheltuieli de întreţinere a personalului administrativ” Credit 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”În afar ă de aceasta se mai folosesc a ş a formule contabile pentru calculul salariului pentru:- lucrătorii din aparatul de conducere: Debit 713”Cheltuieli de întreţinere a personalului administrativ” Credit 531”Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”- calcularea salariului muncitorilor care repară utilajul personalului administrativ şi de deservire a secţiilor: Debit 813 “Consumuri indirecte de producţie” Credit 531”Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” Impozitul pe venit al persoanelor fizice se calculează şi se reţine la sursa de plată şi în momentul plăţii de la suma impozabilă, fără suma scutirilor acordate salariatului.Scutirile se acordă numai la locul de muncă de baza, unde se ţine evidenţa carnetului de muncă a lucrătorilor rezidenţi ai Republicii Moldova. Evidenţa analitică a datoriilor faţa de personal privind retribuirea muncii se ţine pe salariaţi şi pe feluri de plăţi şi reţineri.

Evidenţa primară în brigada de cîmp.

În fitotehnie consumurile anului de gestiune aferente cultivării culturilor de primăvară şi toamnă, legumelor, îngrijirii şi întreţinerii livezilor, recoltării fructelor se include în costul producţiei anului de gestiune. În contabilitate acestea se reflectă separat de consumurile anului de gestiune aferente cultivării culturilor de toamnă pentru roada anului următor şi de consumurile aferente executării în anul de gestiune a lucrărilor de pregătire a solului pentru semănatul cultuilor de primăvară şi al altor culture în anul viitor, care se consider producţie în curs de execuţie. În fitotehnie producţia în curs de execuţie include consumurile aferente:

- semănatului culturilor de toamnă;- aratului de toamnă(fără îngrăşăminte);- introducerii îngrăşămintelor organice şi minerale;

22

Poducţia în curs de execuţie se contabilizează cu total cumulativ de la începutul anului. Începând cu anul care urmează după anul current, producţia în curs de execuţie se trece pe articole la consumurile aferente cultivării culturilor respective din recolta anului dat:

consumurile aferente semănatului culturilor de toamnă se trec la o cultură de toamnă concret;

consumurile aferente executării lucrărilor ce ţin de culturile de primăvară(aratul, boronitul, introducerea îngrăşămintelor organice şi minerale) se repartizează pe culturi în baza unui calcul special proporţional cu suprafaţa ocupată după emănatul cultuirilor.

În cadrul întreprinderilor producţia vegetală reprezintă activitatea de bază, deoarece are o importanţă enormă prin faptul că sectorul general deţine ponderea cea mai mare sau mai ridicatăîn cadrul producţiei globale agricole, în al doilea rind producţia vegetală reprezintă baza dezvoltării celorlalte sectoare din unităţile agricole. Astăzi oamenii tind spre perfecţionarea maşinilor agricole, deoarece duc la ridicarea nivelului tehnic şi economic al acesteia. Deaceea există un număr mare de tipuri de maşini agricole de complexitate diferită. De aici putem deduce ca maşina agricolă este un mijloc de producţie destinat să execute una sau mai multe operaţii în cadrul unei tehnologii agricole, de realizare a unei lucrăi sau de prelucrare primară a produselor agricole. Retribuirea muncii la lucrările de reparaţie a tractoarelor, combinelor şi a maşinilor agricole se face pe categoriile de calificare (anexa nr.7)Un factor de producţie foarte important pentru fitotehnie este parcul de maşini şi tractoare. Dar, în pofida rolului său enorm, modul de evidenţă a consumurilor şi a lucrărilor mecanizate până în prezent nu-i definitivat. În majoritatea întreprinderilor din Republica Moldova condiţiile de funcţionare a parcului de maşini şi tractoare sunt identice (gradul înalt de uzură a mijloacelor tehnice, nerespectarea sistematică a cerinţelor exploatării raţionale din cauza insuficienţei surselor financiare, utilizarea multor obiecte în baza arendei operaţionale etc.).De asemenea, este necesar de unificat evidenţa tuturor lucrărilor de transport efectuate cu ajutorul tractoarelor. Esenţa lor totdeauna este aceeaşi, ele reprezentând, de fapt, servicii de strămutare a anumitor valori în scopul folosirii lor optime după destinaţie. De aceea toate consumurile aferente acestor servicii urmează a fi sistematizate în componenţa activităţilor auxiliare cu repartizarea ulterioară complexă pe culturi şi alţi beneficiari, pornind de la numărul de tone-kilometru. Ca urmare, structura costurilor în agricultură va deveni mai argumentată, consecutivă şi lesne de analizat. Totodată vor fi evitate unele discordanţe sau contradicţii care pot să apară în practică la implementarea dispoziţiilor normative ramurale.

Contabilitatea cheltuielilor pentru plantarea şi creşterea plantaţiilor multianuale.

Contabilitatea cheltuielilor pentru plantarea şi creşterea plantaţiilor multianuale se ţine separat pe tipuri de plantaţii şi ani ale plantării, deschizînd conturi analitice. De exemplu: ,, Plantarea viţei de vie tinere în brigada de viticultori ’’. Evidenţa analitică se ţine după următoarea nomenclatură de articole: 1.Retribuirea muncii cu defalcări pentru asiguraea socială cu indicarea orelor lucrate. 2.Seminţe şi material pentru plantare. 3.Produse petroliere. 4.Îngrăşăminte minerale. 5.Servicii ale producţiei auxiliare. 6.Alte cheltuieli directe. 7.Cheltuieli suprapuse. În acele cazuri cînd de pe plantaţiile multianuale tinere se obţine roadă, trebuie luate la evidenţă şi cheltuielile ce ţin de îngrijirea şi recoltarea ei. Valoarea producţiei obţinute de pe plantaţiile tinere se reflectă la rezultatul financiar total împreună cu cealaltă producţie recoltată de pe plantaţiile roditoare de felul ei.

23

Plantaţiile multianuale sădite se trec la intrări în rod după suma cheltuielilor efective în baza actelor de primire a plantaţiilor multianuale şi dării lor în exploatare, perfectate de o comisie numită în mod ordonator. Plantaţiile multianuale tinere date în exploatare după suma cheltuielilor efective se trec la intrării în contul 123 ,,Mijloace fixe’’ din contul analitic ,,Plantaţii multianuale tinere’’ în contul analitic ,,Plantaţii multianuale în exploatare’’. Dar în SRL ,,Cidonia’’ mai există şi prune de I categorie situate în podiş, unde de fiecare dată se completează ,,Reestru’’recoltării prunelor (anexa nr.8). Deasemenea mai dispune şi de mere, unde la recoltarea lor se efectuează un ,,Reetru’’(anexa nr.9), iar în final toate datele se introduc în ,,Registru lucrărilor efectuate de lucrători’’ (anexa nr.10). Pentru a face o analiză mai amplă a gospodăriei vedem, că SRL”Cidonia” se ocupă de cultivarea cerealelor ( grîu, porumb), sfecla de zahăr, floarea soarelui şi fructele. Din toate culturile cel mai stabil se îndeplinesc planurile la producerea sfeclei de zahăr în toţi anii ai perioadei analizate 2004-2007 cu excepţia anului 2007, care a fost un an secetos şi a condiţionat neîndeplinirea planurilor de producere la toate culturile cu excepţia fructelor la care planul de producere sa supraîndeplinit cu 16,7% sau cu 130 tone mai mult. Pe locul doi după gradul de îndeplinire a planului de producere se situează grîul, apoi porumbul, floarea soarelui şi fructele. Privitor la realizarea producţiei planurile nu sau îndeplinit în anul 2004 la porumb-cu 399 tone, grîu- cu 138 tone, ceea ce a condiţionat neîndeplinirea planului la încasări cu -334 (5316-5650). Analizînd cum sa îndeplinit planul la indicatorul producţia globală în preţuri comparabile anul 2000 vedem,că în anul 2004 îndeplinirea planului constitue 93,5%, în anul 2007- 65,3%, iar în anii 2005 şi 2006 respectiv: 106,7% şi 102,3%. Principalul indice economic profitul net sa obţinut în toţi anii cu excepţia anului 2005 cînd sa obţinut pierderi în sumă de 50 mii lei. Pierderile au fost condiţionate de majorarea preţurilor la majoritatea resurselor materiale adică la seminţe, îngrăşăminte, chimicale, carburanţi, piese de schimb etc. Dacă analizăm nivelul productivităţii muncii se poate de spus, că e înalt şi că sa îndeplinit în toţi anii în afară de anul 2007. Dacă analizăm nivelul retribuirii muncii apoi se poate de concis , că tempurile de creştere e mai mare decît tempurile de creştere a productivităţii muncii în anul 2004 respectiv 101,9% şi 100,7%, ceea ce e inadmisibil. Analizînd nivelul rentabilităţii concluzionăm, că chiar şi în anul 2006 cel mai reuşit an privitor îndeplinirea tuturor indicilor economico-financiari, este mic şi constitue 16,5% . Pentru ca gospodăria să se dezvolte normal, în ascensiune nivelul rentabilităţii trebuie să depăşească 35%. Rentabilitatea de 42,8% în anul 2007 se datorează sumelor considerabile de subsidii de la sfecla de zahăr şi de la cultura porumbului în legătură cu efectele secetei din anul 2007. Un factor important în cadrul unei întreprinderi este specializarea –fiind un hotar de dezvoltare a economiei agriculturii, ea exprimă divizarea muncii sociale, structura producţiei. Specializarea pentru fiecare gospodărie prevede necesitatea de a dezvolta anumite ramuri care corespund condiţiilor pedoclimaterice şi economice ale unităţii agricole şi care corespund agriculturii tradiţionale din localitatea dată. Acest fapt ar permite căpătarea unui nivel înalt de producţie marfă, a unei rentabilităţi ridicate a procesului de producţie. Specializarea se oglindeşte mai complect prin aşa indici cum sunt structura producţiei globale în preţuri comparabile sau a celei marfă a vînzărilor nete. Însemnătatea economică a specializării constă în aceea că ea deschide posibilităţi mari pentru organizarea producerii producţiei ieftine în masă şi ritmic pe baze industriale, permite de a perfecţiona tehnologiile şi de a majora randamentul investiţiilor. Specializarea crează condiţii prielnice pentru progresul tehnico ştiinţific şi introducerea realizărilor şi experienţei înaintate pentru mecanizarea complexă, pentru folosirea mai eficientă a pămîntului, maşinilor, resurselor materiale şi de muncă. Una din principalele lucrări în ramura cultivării fructelor este curăţitul pomilor, iar la legume creşterea răsadului şi răsăditul în cîmp. Pentru efectuarea recoltării roadei la fructe este necesar

24

ca lucrătorii ce vor fi ocupaţi la recoltarea merelor să fie asiguraţi cu tară (lăzi), transport pentru a scoate merele din livadă tractor MTZ-80 şi remorcă 2PTS-4 şi cumpărători cu transport special ( fure, refrigerator). În cazul recoltării fructelor pentru prelucrare industrială agronomul coordonează asigurarea cu transport din partea fabricii de conserve şi din gospodărie să se asigure prezenţa tractorului MTZ-80 cu remorcă specială TVS pentru efectuarea încărcatului merelor în transport. Pentru transportarea lucrătorilor de la domiciliu la locul de muncă în livadă se va acorda transport automobil GAZ-53 cu scaune şi scară ori autobus. Pentru ca procesul de lucru să decurgă normal, fără staţionări lucrătorii vor fi asiguraţi cu apă potabilă şi li se vor crea ăi alte codiţii de igienă personală. Calitatea recoltării fructelor se află sub controlul agronomului, brigadierului şi a cumpărătorilor în cazul recoltării fructelor în stare proaspătă.

La îngrigirea livezii de mere, cireşi şi vişine se folosesc maşini agricole:Pentru cultivat între rînduri -PRVNPentru discuit -BDST-2,5Pentru stropit -OPŞLa recoltare -remorcă 2PTS-4; TVSPentru arat -plug PSG 3-30A. Majoritatea normelor de lucru folosite în gospodărie sunt în concordanţă cu normele tip cu mici abateri ţinîndu-se cont de condiţiile de lucru concrete, de faza de dezvoltare a plantelor. La curăţitul pomilor se ţine cont de diametrul coroanei şi sortul pomilor. La curăţitul pomilor de meri pe rod cu diametrul coroanei de pînă la 5 m se foloseşte norma de 15 pomi pe schimb, adică în 7 ore cu tariful pe categoria V -35,21 lei ori 2,35 lei pentru un pom. Ţinîn cont de însemnătatea acestei lucrări administraţia acordă supliment la această lucrare -100 grame de grîu plată în natură gratis. Pentru efectuarea curăţitului pomilor e necesar de secatore şi ferestrae. Aceste instrumente se procură de către brigadierul gestionar al brigăzii de vii şi livezi din contul gospodăriei. Toate instrumentele de lucru se eliberează lucrătorilor pe listă sub semnătură în răspundere personală. În caz de eliberare a lucrătorului din gospodărie lucrătorul e obligat să returneze toate instrumentele şi alte mijloace de producţie. Calitatea efectuării semănatuluiu se supraveghează prin controlul respectării normei de seminţe la hectar, să fie ajustat marcherul pentru ca rîndurile să fie drepte şi plantele sărăsară uniform. La recoltare se va ţine cont de roada la hectar. Cu cît roada e mai mare cu atît viteza combinei va fi mai redusă pentru a evita pierderile. La recoltarea spicoaselor se va ţine cont de umiditatea aerului, termenii de recoltare a cerealelor (dacă sau copt). Pentru a asigura campania de recoltare a spicoaselor în termeni cît mai restrînşi se va asigura combinele cu transport în raport: 1 combină- 2-3 unităţi de transport în dependenţă de distanţa de la cîmp pînă la arie.

Contabilitatea primară a producţiei la făţare şi în depozite.

Păstrarea mărfurilor este o etapă importantă în cadrul oricărei întreprinderi. În timpul păstrării în produse pot apărea modificări calitative a căror intensitate şi sens sunt în funcţie de interacţiunea dintre factorii interni şi cei externi. Îndeplinirea în condiţii cît mai bune , şi printr-o livrare ritmică şi integrală a mărfurilor destinate vînzării,în condiţii de calitate şi într-o structură diversificată, duce la creşterea venitului obtinută din livrarea acesteia. Factorii interni care infuenţiază pot fi: structura şi compoziţia chimică a produelor, proprietăţile lor fizice generale, precum şi proprietăţile chimice. Dintre factorii externi,care după natura lor pot fi: factorii fizico-mecanici; factorii fizico-chimici: temperatura, umiditatea şi compoziţia aerului din spaţiile de păstrare, circulaţia aerului, lumina solară; factorii biologici: microorganismele, rozătoare, insecte. Păstrarea mărfurilor mai poate fi influenţată şi de regimul depozitări, igiena din spaţiu de depozitare, ca şi de tipul ambalajului produselor, ambalaj care poate sau nu declanşa procese de interacţiune. Mărfurile, în majoritatea lor, sunt foarte sensibile la modificările de microclimat. S-a stabilit că circa 90% din totalul sortimentului de mărfuri depozitate în vederea comercializării

25

suferă, în mod diferit de modificările intervenite în microclimat. De aceea se impune efectuarea unui control permanent şi riguros asupra atmosferei din spaţiile de depozitare, fie ele mobile sau fixe.

Depozitarea producţiei agricole, condiţiile de păstrare şi apreciera calităţii.

Producţia de cereale ( grîu, porumb, orz,), floarea soarelui se transportă de la cîmp (combină) pe arie, unde se supune curăţirii prin complexul de curăţire ZAV-10. Înainte de a se descărca în ZAV-10 unitatea de transport se cîntăreşte şi se înregistrează în „Registrul de primire a griului de cantaragiu” –formularul nr.78a . Şoferul transmite cantaragiului taloanele de la combaineri. După curăţire producţia se depozitează în încăperi care în prealabil se supun prelucrării cu preparate chimice contra bolilor şi dăunătorilor. Materialul semincer se supune prelucrării adăugătoare prin agregatul special „Pectus” pentru a se calibra seminţele de griu, orz, mazăre, soie, fasole.După calibrare grîul pentru seminţe se trece peste cîntar şi se trece la cont. Înainte de semănat seminţele de grîu se tratează cu chimicale vitaroz 2,6 kg/t prin agregatul PU-10. Condiţiile de păstrare a cerealelor, florii soarelui şi altei producţii trebue să corespundă parametrelor de temperatură, umiditate pentru a asigura păstrarea calităţii produselor şi evitarea proceselor de stricăciune. În rezultatul prelucrării cerealelor, florii soarelui şi altă producţie rezultă 3 produse: -grîu (product de bază)

-deşeuri folositoare -deşeuri moarte.

După finalizarea prelucrării producţiei se întocmeşte act de prelucrare a producţiei (grîului) de către şeful ariei, brigadierul gestionar, agronom şi aprobat de directorul gospodăriei. Producţia de fructe ce se depozitează se trece la cont în subordonarea şefului de depozit. În cazul realizării cerealelor din depoztul gospodăriei se iau probe pentru analize şi se stabileşte calitatea producţiei ca ulterior să pretindem la un preţ de realizare mai convenabil. Dacă au apărut cumpărători se încheie contract de vînzare-cumpărare în care se specifică denumirea prodsului, cantitatea, preţul, suma şi termenii de efectuare a contractului şi responsabilităţile părţilor.

Analiza volumului de producţie în gospodărie şi volumului de realizarea ei. Calcularea preţurilor de realizare.

Reeşind din asolamentul format în gospodărie în fiecare an se elaborează structura suprafeţelor însămînţate pe culturi. Pentru anul 2008 structura este următoarea:

Structura suprafeţelor pentru anul 2008. Tabela 4.

Denumirea culturii Suprafaţa,ha Roada la hectar,q/ha

Producţia globală, t

PreţRealizareLei/t

Valoareaproducţieiglobale înpreţuricurente lei

Grîu de toamnă 278 35 973 1800 1751400Porumb boabe 100 50 500 1600 800000Sfeclă de zahăr 105 350 3675 450 1653750Floarea soarelui 127 22 279 3000 837000Rapiţă 18 20 36 5000 180000

26

Mere 65 120 780 2000 1560000Cireşi, vişine 14 20 28 6000 168000 T o t a l 707 X X X 5374150

În acelaşi mod se determină cantitatea producţiei destinate realizării pe piaţa liberă la porumb şi floarea soarelui. La sfecla de zahăr şi la fructe toată producţia căpătată se va realiza, adică toată producţia devine marfă. Pentru a determina preţul mediu de realizare la grîu se face calcul suplimentar expus în tabela 5.

Determinarea preţului mediu de realizare. Tabela 5.

n/r Canalele de realizare Cantitatea Tone

Preţul de realizare lei/t

Suma încasatăLei

1 Pentru seminţe 86 1400 1204002 Plata de arendă p/u terenuri ag. 216 1000 2160003 Plata pentru retribuirea muncii 20 1000 200004 Realizare liberă 627 1800 1128600

949 1564,80 1485000

Din tabela 5 reese, că pentru a majora preţul mediu de realizare la grîu e necesar ca gospodăria să efectueze recoltarea grîului în termeni cît mai reduşi pentru evitarea recoltării grîului necalitativ (încolţit), care se va transforma în grîu furager dacă va fi recoltat după ploi abundente şi care influenţează negativ la conţinutul de gluten. În fine pentru grîu de calitate se va pretinde şi la preţ convenabil. În acelaşi mod se calculeză preţul la porumb şi la floarea soarelui. La sfecla de zahăr preţul de realizare se stipulează în contractul de achiziţie cu fabrica de zahăr S.A. Glodeni-Zahăr. Metodologia calculării preţului de achiziţie la sfecla de zahăr se anexează. Unul din indicii principali, care stă la baza calculului este conţinutul de zahăr efectiv. La fructe preţurile se stabilesc de obicei la momentul recoltării şi depinde de calitate, ofertă şi cererea de pe piaţa locală. De obicei la mere în stare proaspătă variază între 2-6 lei/kg, iar merele predate la fabrică pentru prelucrare industrială oscilează 0,8-1.3 lei/kg La cireşe şi vişine preţurile se stabilesc la înţelegere cu cumpărătorii, care-s întîmplători, adică nu se ştie din timp cine va cumpăra roada crescută. Au fost cazuri cînd nu toată producţia a fost reaalizată.

Depozitul este un spaţiu în care se stochează mărfurile. El poate aparţine producătorului(magaziile de produse finite, depozitele de materii prime), unui angrosist(depozite intermediare din care se fac repartiţii), unui detailist(un depozit central din care este alimentat depozitul magazinului) sau unui agent comercial. Depozitele pot fi în proprietatea comercianţilor sau pot fi închiriate.

Principalele tipuri de depozite sunt:

a) depozite de colectare – în ele se depun loturi mici pentru a se forma loturi mari pentru expediţie;

b) depozite de repartizare – acumulează loturi mari pentru a se livra loturi mici;c) depozite de păstrare – sunt necesare cînd producţia nu are acelaşi ritm cu cererea(ex.

legumele);d) depozite de tranzit – permit schimbarea mijlocului de transport (există în gări sau

porturi).

27

În funcţie de specializarea pe care o au, depozitele pot fi:

a) depozite strict specializate – se amenajează pentru păstrarea produselor ce necesită condiţii speciale (ex. sare, cartofi, etc.);

b) depozite specializate – sunt organizate pentru grupuri de mărfuri care au nevoie de aceleaşi condiţii de păstrare;

c) depozite combinate – sunt destinate pentru mai multe tipuri de mărfuri (textile, încălţăminte, etc.);

d) depozite generale – pentru categorii de produse (alimentele);e) depozite mixte – pentru a putea stoca mai multe categorii de produse.

În funcţie de orientarea lor, depozitele pot fi:

a) depozite orientate spre producţie – amplasate astfel încît să colecteze mărfurile de la mai mulţi producători;

b) depozite orientate spre clienţi – amplasate astfel încît să alimenteze mai multe puncte de servire.

Locul de amplasare a depozitului se alege în funcţie de:

- gradul de dezvoltare al reţelei de transport;- operaţiile suplimentare ce trebuie efectuate asupra produselor (conservare, ambalare);- durata timpului de depozitare (de la cîteva zile la cîteva luni);- de caracterul cererii (uniformă sau neuniformă);- de momentele aprovizionării (ritmic sezonier);- de particularităţile geografice;- de costurile transportului şi depozitării.

Contabilitatea primară în brigada de tractoare, cronometrarea proceselor de muncă.

Agricultura poate funcţiona eficient, fiind susţinută de industria constructoare de maşini agricole şi de un sistem adecvat de mantenanţă a acestor maşini. Sistemul de mentenanţă este destinat menţinerii tehnicii agricole în starea de lucru, principalele funcţii fiind: diagnostica, întreţinerea (deservirea) tehnicii, reparaţia maşinilor, ansamblurilor, recondiţionarea pieselor. Contabilitatea consumurilor pentru întreţinerea parcului de maşini şi tractoare se ţine în contul analitic ,,Parcul de maşini şi tractoare’’ al contului 812 ,,Activităţi auxiliare’’. În acest cont se iau la evidenţă consumurile pentru întreţinerea şi exploatarea tractoarelor, remorcilor, parcurilor auto, platformelor pentru păstrarea tehnicii, maşinilor şi uneltelor agricole remorcate şi suspendate, altor mijloace fixe ale parcului de maşini şi tractoare. Evidenţa analitică a consumurilor pentru întreţinerea parcului de maşini şi tractoare se ţine pe următoarele articole:

a) Consumuri privind retribuirea muncii cu defalcări pentru asigurările sociale;b) Lucrări şi servicii;c) Consumuri pentru întreţinerea mijloacelor fixe;d) Rate de asigurare;e) Alte consumuri.

Uzura şi consumurile pentru reparaţia curentă a tractoarelor, maşinilor agricole , remorcilor, parcurilor auto şi alte consumuri de producţie se iau la evidenţă în ordine cronologică cu total crescînd de la începutul anului în contul analitic ,,Parcului de maşini şi tractoare’’ separat pe grupe de maşini. Pentru determinarea costului total al unui hectar conveţional etalon la consumurile luate în evidenţă la contul analitic ,,Parcul de maşini şi tractoare’’se adună suma retribuirii muncii

28

tractoriştilor-maşinişti şi remorcherilor, calculată pentru lucrări executate în cîmp, alte lucrări mecanizate, produse petroliere consumate la aceste lucrări, care se împart la numărul total de hectare convenţionale etalon. La lucrările efectuate de tractorişti remunerarea muncii se efectuează după normele de producţie, aplicate în societate pentru ziua de muncă de 7 ore (anexa nr.11), deaceea salarizarea mecanizatorilor se remunerează după anumite tarife pentru un hectar prelucrat, în lei (anexa nr.12 ), deasemenea şi după lucrările manuale la cultură (anexa nr.13) Pe parcursul anului valoarea serviciilor prestate de parcul de maşini şi tractoare la transportarea încărcăturilor sunt raportate în conturile corespunzătoare ale contabilităţii valorilor în mărfuri şi materiale. La sfîrşitul anului costul planificat al lucrărilor de trasport efectuate de tractoare în întregime pe gopodărie se corectează pînă la costul real, după ce contul analitic ,,Parcul de maşini şi tractoare’’ se închide. Evidenţa analitică a consumurilor şi lucrărilor parcului de maşini şi tractoare este organizată în felul următor: în baza datelor foilor de evidenţă a tractoriştilor maşinişti (anexa nr.14),foaia de drum a tractorului (anexa nr.15), lunar se perfectează pe mărcile tractoarelor şi pe fiecare tractorist–maşinist situaţia cumulativă despre folosirea parcului de maşini şi tractoare, care servesc drept bază pentru perfectarea contului personal(darea de seamă). Realităţile zilei de astăzi necesită un şir de măsuri concrete, orientate spre optimizarea structurii parcului de maşini şi tractoare din agricultură. Dintre acestea, o pondere deosebită o au următoarele măsuri:

- Efectuarea sistematică a studiul de marketing pentru stabilirea necesităţii agriculturii în mijloace şi prestări servicii tehnice pentru toate categoriile de producători agricoli.

- Concretizarea Sistemului republican de maşini pentru condiţiile actuale în scopul sporirii gradului de mecanizare a proceselor tehnologice din agricultură. Sistemul de maşini trebuie să fie adaptat la relaţiile existente din sectorul agrar, necesită corecţie o dată la cinci ani şi va include baza de date privind indicii tehnico-economici ai mijloacelor tehnice recomandate pentru RM. Sistemul se va baza pe tehnologii avansate, ştiinţific fundamentate, cu consum redus de energie şi grad sporit de protecţie a solului.

- Studierea situaţiei şi elaborarea recomandărilor privind tructura optimă a parcului de maşini şi tractoare pentru gospodării cu diverse forme de organizare şi proprietate . La alegerea mijloacelor tehnice se va ţine cont de două cerinţe opuse:

diversitatea tehnologiilor şi, respecti, a lucrărilor executate în agricultura Moldovei necesită o componenţă diversificată a tractoarelor şi maşinilor agricole;

pentru reducerea nomenclaturii pieselor de schimb şi, respectiv, a costului lucrărilor de mentenanşă, pentru micşorarea valorii integrale a costului mijloacelor tehnice, este necesară reducerea numărului de mărci de tractoare şi maşini agricole.

- Executarea volumui de bază de lucrări agricole cu tractoare ce au clasele de tracşiune 6,9,14,20,30 kN.

Completarea raţională a mijloacelor energetice cu maşini agricole şi echipament, în conformitate cu practica ţărilor dezvoltate. În întreprinderea SRL ,,Cidonia’’ sunt lucrari periculoase care pot afecta viaţa omului, ca de exemplu lucrul cu pesticidele, deaceea în asemenea cazuri se întocmeşte un proces – verbal (anexa nr.16).

Contabilitatea primară în sectorul zootehnic.

Zootehnia ese una din ramurile de bază ale economiei naţionale a ţării noastre şi are un rol important în asigurarea populaţiei cu produse alimentare. Deşi în ultimii ani proporţiile şi eficienţa ei sa-u redus semnificativ, ramura continuă să menţină un loc de vază în asigurarea populaţiei cu produse alimentare, industriei prelucrătoare - cu materie primă, iar culturii plantelor - cu fertilizanţi organici.

29

Zootehnia, spre deosebire de fitotehnie, depinde într-o măsură mai mică de factori naturali,cu toate acestea, ea este influienţată determinat de starea bazei furagere, fiind totodată imposibilă fără consumuri de muncă vie şi materializată, care reprezintă de fapt aportul forţelor de producţie la transformarea orientată a activelor biologice. În scopul executării unui control riguros asupra legitimităţii şi raţiomalităţii folosirii mijloacelor în ramură toate consumurile se detaliază pe articole, nomenclatorul facultativ şi conţinutul cărora trebuie reprezentate în contabilitate. O evidenţă primară în ramura sectorului zootehnic ne prezintă contul 811 "Producţia de bază", 123"Mijloace fixe", 212"Animale la creştere şi îngrăşat".Contabilitarea sectorului zootehnic trebuie să reflecte documentar toate schimbările provocate de mişcarea grupelor de animale, care se reflectă iniţial în grupa de animale la creştere şi îngrăşat. În sectorul zootehnic procesul obţinerii unor tipuri distinct de active biologice suplimentare şi produse agricole se concetreză, de regulă, la o singură fermă. Ca de exemplu: Animalele la creştere şi îngrăşat constituie o grupă deosebită a mijloacelor circulante . Tineretul animalier şi animalele la îngrăşat sunt obiecte de muncă. La o anumită vîrstă se trece în cireada de bază şi se include în componenţa mijloacelor de muncă şi invers animalele rebutate din cireda de bază, trecute la îngrăşare devin obiecte de muncă. Animalele în cireada de bază productive şi de lucru se completează o dată cu trecerea tineretului animalier, crescut în gospodărie sau cu procurarea animalelor de rasă de la terţi. Cheltuielile pentru formarea cirezii de baz ă se acumuleaz ă în:

a) valoarea animalelor crescute în gospodărie;b) preţul animalelor procurate;c) cheltuieli legate cu transportarea animalelor în gospodărie etc.

Contabilitatea cheltuielilor enumerate mai sus se ţin la contul 212 ,,Animale la creştere şi îngrăşat’’. Evidenţa analitică a cheltuielilor privind formarea cirezii de bază se ţine într-un tabel special al jurnalului –order pe subconturi, iar în cadrul lor după specii de animale . Trecerea tineretului animalier în cireada de bază (pe parcursul anului la valoarea de bilanţ), se efectuiază în felul următor: Debitul contului 123 ,,Mijloace fixe’’ Creditul contului 212 ,,Animale la creştere şi îngrăşat’’Animalele la creştere şi îngrăşat reprezintă producţia neterminată în sectorul zootehnic. În legătură cu aceasta toată mişcarea tineretului animalier şi animalelor la îngrăşat se reflectă la contul 212 ,, Animale la creştere şi îngrăşat’’, iar cheltuielile pentru întreţinerea lor şi volumul producţiei se iau în evidenţă la contul de calculaţie 811,, Producţia de bază’’ , contul analitic ,, Sectorul zootehnic’’.Contul 212 "Animale la creştere şi îngrăşat" este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea animalelor la creştere şi îngrăşat. Este un cont de activ. În debitul acestui cost se înregistrează valoarea de intrare a animalelor cumpărate pentru creştere şi îngrăşat, precum şi a prăsilei obţinute din turma de bază şi animalele trecute din turma de bază a întreprinderii pentru predarea lor la îngrăşat, în credit - valoarea animalelor trecute în turma de bază şiieşite de la întreprindere. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă valoarea animalelor la creştere şi îngrăşat existente la finele perioadei de gestiune. Evidenţa analitică a animalelor la creştere şi îngrăşat se efectuează pe locuri de depozitare, pe categorii de vîrstă şi sexe. La reflectarea valorii de intrare a animalelor la creştere şi îngrăşat în cazul primirii facturilor de platăde la furnizorii externi se întocmeşte formula contabilă: Debitul contului 212 ,, Animale la creştere şi îngrăşat’’ Creditul contului 521 ,, Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale’’Trecerea animalelor din turma de bază cu predarea la îngrăşat la valoarea de bilanţ: Debitul contului 212 ,, Animale la creştere şi îngrăşat’’

30

Creditul contului 123,, Mijloace fixe’’Reflectarea plusurilor de animale la creştere şi îngrăşat, constatate cu ocazia inventarierii la valoarea de intrare: Debitul contului 212 ,, Animale la creştere şi îngrăşat’’ Creditul contului 6126,, Alte venituri operaţionale’’Trecerea la cheltuieli a valorii de bilanţ a animalelor la creştere şi îngrăşat pierite în urma calamităţilor naturale: Debitul contului 7231 ,, Pierderi din calamităţi naturale’’ Creditul contului 212 ,, Animale la creştere şi îngrăşat’’La finele anului datele se folosesc pentru calcularea costului producţiei creşterii animalelor şi masei vii a tineretului şi animalelor la îngrăşat. Pentru evidenţa sintetică şi analitică a animalelor la creştere şi îngrăşat se foloseşte jurnalul –order şi situaţia respectivă. La sfîrşitul lunii totalurile se calculează pe grupe de evidenţă, ferme şi în întregime pe gospodărie. Sumele din situaţie se grupează pe conturile corespondente şi totalurile se trec în jurnalul –order. Apoi totalurile din jurnalul –order se înscriu în Cartea mare. După cum se ştie, într-un şir de subramuri ale sectorului zootehnic, prin analogie cu fitotehnia, obţinerea recoltei este legată de utilizarea mijloacelor fixe de provenienţă biologică (de exemplu, vaci şi tauri – în vităritul pentru lapte, oi de prăsilă şi berbeci – în ovicultură etc.). Dar spre deosebire de plantaţiile de livezi sau vii pe rod uzura animalelor productive adulte nu se calculează, considerându-se că aceasta, în primul rând, va majora semnificativ costul laptelui, a lânii şi a altor produse, în al doilea rând, va complica evidenţa consumurilor, iar în al treilea rând, este inutilă, deoarece valoarea efectivului rebutat se recuperează pe seama veniturilor din vânzări sau sacrificări. Este unanim acceptat că mijloacele fixe în procesul exploatării se uzează (adică îşi pierd capacitatea de a-şi manifesta din plin calităţile sale utile, pentru care au fost procurate sau ridicate pe teren). La rândul său sumele uzurii calculate prin diferite metode se includ în consumuri sau cheltuieli, asigurând acumularea treptată a mijloacelor pentru reproducerea simplă a obiectelor ieşite. Studiul particularităţilor biologice de dezvoltare a bovinelor a demonstrat că tineretul transferat în cireada de bază (şi deci inclus în componenţa mijloacelor fixe) trece în evoluţia sa trei etape:

• prima – ameliorarea calităţilor animalelor;• a doua – stabilizarea calităţilor animalelor adulte constituite definitiv, ceea ce permite de a obţine de la ele o cantitate maximă de produse. Această etapă durează circa 3-4 ani. • a treia – diminuarea continuă a calităţilor animalelor echivalentă, de fapt, cu îmbătrânirea şi uzarea lor fizică ascendentă. În funcţie de condiţiile întreţinerii şeptelului această etapă poate dura de 1,5-2 ori mai mult decât prima şi a doua luate împreună. Însă produsele obţinute de la animalele în vârstă nu-s rentabile din cauza consumurilor sporite şi productivităţii reduse.

Contabilitatea primară în întreprinderile de prelucrare a producţiei agricole.

Produsele finite sunt acele bunuri material care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai necesită prelucrări ulterioare, în cadrul unităţii patrimoniale, fiind considerate corespunzătoare din punct de vedere calitativ. Ele pot fi depozitate în vederea livrării ulterioare sau pot fi expediate direct clienţilor. Însă înainte de a fi expediate ele trebuie transportate de pe cîmp, aici se întocmeşte ,,Fişa de transportare a producţiei de pe cîmp’’(anexa nr.17).Ajunse la depozit ele sunt înregistrate într-un ,, Borderou de recepţie a cerealelor de la şofer’’ (anexa nr.18), unde se dă şi ,,Bonul şoferului’’sau ,,Bonul combinerului’’ (anexa nr.19). De exemplu, grîul în întreprindere este transportat la alte depozite cu diferite căi de transport. În asemenea cazuri se întocmeşte lista de mişcare a produsului (anexa nr.20,21), iar la primirea

31

grîului un ,,Act’’ în care se menţionează cîte kg s-a primit, şi cîte au rămas în urma curăţirii (anexa nr.22).

Activitatea desfăşurată de agenţii economici din sfera producţiei materiale se concretizează în obţinerea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, lucrări şi servicii. Dacă la sfârşitul perioadei de gestiune producţia nu este finalizată, ea va îmbrăca forma producţiei neterminate sau în curs de execuţie.  Consumurile de materiale se reflectă în contabilitate în baza documentelor primare, în care sunt indicate direcţiile concrete de utilizare a materialelor.

Aceste documente sunt: 1)Fişa limită de consum – utilizată pentru eliberarea sistematică a materialelor în producţie în baza limitelor prevăzute. Se întocmeşte în 2 exemplare: de către secţia Aprovizionare sau secţia Planificare, reieşind din necesităţile planificate de materiale, în care obligatoriu se arată limita stabilită. Un exemplar se transmite secţiei consumatoare, iar al 2-lea – depozitului. În fişa secţiei semnează şeful depozitului, iar în fişa depozitului semnează şeful secţiei, asigurîndu-se astfel un control reciproc privind veridicitatea înregistrărilor efectuate în aceste fişe.2) Eliberarea materialelor peste limita prevăzută sau pentru înlocuirea unor materiale cu altele este permisă numai cu autorizaţia conducătorului întreprinderii sau inginerului şef. În asemenea cazuri se întocmeşte Bon de înlocuire (eliberare suplimentară) de materiale care se eliberează pentru un singur fel de materiale ( în 2 exemplare).3)Dispoziţie de livrare a materialelor (mişcare internă) se utilizează pentru evidenţa mişcării materialelor în interiorul întreprinderii şi eliberării acestora către subdiviziunile structurale ale întreprinderii plasate în alte teritorii ( în 2 exemplare).4)Bon de consum – se întocmeşte pentru eliberarea de o singură dată a materialelor consumate pentru necesităţile generale ale întreprinderii ( în 2 exemplare).Întreprinderile care folosesc în procesul de producţie semifabricatele procurate, ca regulă folosesc metoda directă de includere a lor în cost, pe baza documentelor primare. În cazul utilizării inventarului permanent, toate operaţiile privind intrarea de produse finite se înregistrează la costuri de producţie efective sau la preţuri standart (prestabilite), în debitul contului 216.1,,Produse finite’’ şi toate operaţiile de ieşire din gestiune a produselor finite se vor înregistra în creditul contului 216.1 ,,Produse finite’’, la costuri de producţie effective sau standard. Contul 216 "Produse" este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea produselor finite, semifabricatelor din producţie proprie şi a produselor secundare. Este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează costul efectiv al produselor finite,semifabricatelor şi produselor secundare, fabricate de întreprindere în cursul lunii; În credit - ieşirea lor din gestiune prin utilizare, expediere şi vînzare. Soldul acestui cont este debitor şi indică existenţa produselor finite, semifabricatelor şi produselor secundare în depozitele întreprinderii la finele perioadei de gestiune. La contul 216 "Produse" pot fi deschise următoarele subconturi: 2161"Produse finite", 2162 "Semifabricate din producţie proprie", 2163"Produse secundare". Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de produse, semifabricate şi produse secundare. Produsele se obţin şi se predau la magazia de produse finite, în cursul lunii. Pentru luarea lor în evidenţă se folosesc costurile planificate sau antecalculate. La sfîrşitul lunii, după determinarea costului efectiv al producţiei realizate se face compararea acestuia cu costul planificat. Înregistrarea acesor diferenţe are drept scop aducerea costurilor planificate, la nivelul costurilor efective. Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a stocurilor de produse se face la costuri de producţie efective sau la preţuri prestabile.

32

Eviden ţa primară a mijloacelor băneşti în contabilitate.

Mijloacele băneşti reprezintă mijloacele cele mai lichide a întreprinderii, sunt nişte disponibilităţi în casierie, depozite, conturi de decontere, valutare şi alte conturi la bănci.Suma mijloacelor băneşti reprezintă un interes pentru toţi utilizatorii informaţiei contabile interni şi externi, privind luarea unor decizii legate de activitatea întreprinderii. Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti , paralel cu alte informaţii conţinute în rapoatele financiare.(anexa nr. ) Pentru prezentarea obiectivă a informaţiei, rapoartele financiare trebuie să coresundă unor cerinţe, bazate pe principiile de contabilitate, şi anume:

obligativitatea şi oportunitatea prezentării care influenţiază asupra inportanţei şi utilităţii inforamaţiei pentru luarea deciziilor de gestiune;

veridicitatea informaţiei care trebuie să reflecte axact şi obiectiv activitatea economic şi situaţia financiară a întreprinderii;

comparabilitatea indicatorilor prezentaţi în rapoartele financiare trebuie să fie atât pe orizontală, cât şi în dinamică, respectîndu-se prevederile S.N.C;

simplitatea, claritatea şi accesibilitatea.

Rapoartele financiare ale întreprinderii S.R.L. „Cidonia” reprezintă o totalitate de indicatori, prezentați în formularele stabilite pentru utilizatori și care reflectă situația financiară și patrimonială a agentului economic sau a instituției bugetare și rezultatele activității economice a acesteia. Componența, conținutul și bazele metodologice de pregătire a rapoartelor financiare ale întreprinderii și prezentării rapoartelor financiare, S.N.C 1, 5, 7 alte standarte naționale de contabilitate, aprobate de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. Pentru toate întrepriderile anul de gestiune cuprinde perioada de la 1 ianuarie până la 31 decembrie inclusive. Prima perioadă de gestiune pentru întreprinderea nou creată se consideră perioadă de la data dobândirii de către acesta a drepturilor persoanei juridice până la 31 decembrie inclusive. Întreprinderile lichidate prezintă rapoartele finaciare în cursul perioadei de la începutul anului până la momentul lichidării(reorganizării).

În cursul anului calendaristic întreprinderile întocmesc ș i prezintă următoarele rapoarte financiare trimestriale:* Bilanțul contabil;* Raportul pribind rezultatele financiare* Raportul privind fluxul mijloacelor bănești. Conform rezultatul anului de gestiune întreprinderile sunt obligate să întocmească și să prezinta rapoartele financiare anuale, în componența cărora, înafară de rapoartele nominalizate mai sus, sunt incluse:* Raportul privind fluxul capitalului propriu;* Anexa la bilanțul contabil;* Anaxa la Raportul privind rezultatele financiare;* Nota explicativă. Rapoartele financiare se întocmesc în baza datelor Cărții mari sau a altui registru analogic de evidență sintetică.(anexa nr.23) Pentru pregătirea unor rapoarte financiare veridice din punct de vedere economic, înainta de întocmirea acestora, la întreprinderi trebuie să se desfășoare o activitate amplă de pregătire, care constă în verificarea oportunității, plenitudinii și obiectivității datelor incluse în rapoartele financiare.

Gospodăriile agricole efectuiază trei activităţi privind fluxul mijloacelor băneşti:

33

Activitatea operaţională - activitatea de bază a gospodăriei agricole în vederea obţinerii de venit;

Activitatea de investiţii - procurarea şi ieşirea activelor pe termen lung. Activitatea financiară - activitate, în urma căreia se modifică mărimea şi componenţa

capitalului propriu şi a înprumutuilor întreprinderii. Volumul fluxului mijloacelor băneşti provenit din activitatea operaţională reprezintă un indicator cheie al eficacităţii întreprinderii, deoarece în baza acestuia se poate judeca despre acumularea unei cantităţi suficiente de mijloace băneşti pentru menţinerea nivelului de producţie al gospodăriei agricole, achitarea înprumuturilor, dividendelor şi comercializarea de investiţii noi fără a apela la surse externe de finaţare. Fluxul mijloacelor băneşti rezultat din activitatea de invetiţii, reflect nivelul conumurilor de producţie pentru resursele destinate obţinerii venitului şi viitoarelor fluxuri ale mijloacelor băneşti. Gospodăriile agricole nu obţine venit imediat după procurarea mijloacelor fixe, dar pe parcursul duratei de exploatare a acestora.Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti din activitatea financiară este foarte inportantă, deoarece oferă utilizatorilor de rapoarte financiare posibilitatea de-a determina cauzele majorării sau diminuării capitalului propriu al gospodăriilor agricole. Mai mult ca atît, această informaţie este utilă şi la prognozarea cerinţelor investitorilor şi creditorilor privind viitoarele fluxuri de mijloace băneşti. Prin urmare pentru derularea tranzacţiilor schimbului de mărfuri este nevoie nemijlocit de bani. Banii constituie elementul cheie al economiei de schimb monetare, rolul lor fiind independent de natura sistemului economic, de nivelul şi structurile economice etc.Deci, banii au apărut în procesul dezvolării societaţii, al schimbului de mărfuri, al schimbului dintre producători si consumatori. Scopul principal al evidenţei contabile a mijloacelor băneşti, decontărilor şi operaţiunilor de creditare, este controlul disciplinei de casă şi decontărilor, corectitudinea şi eficienţa folosirii mijloacelor băneşti şi creditelor, asigurarea integritaţii banilor şi a documentelor de casă. În casieria unităţilor agricole banii sunt primiţi, de regulă din bancă, de pe contul de decontare pentru anumite scopuri: achitarea salariului şi plăţii muncii lucrătorilor, plata diferitor înlesniri, ajutoare, deplasări etc.Operaţiile de încasări şi plăţi în numerar se efectuează de casier. La unităţile care nu au funcţia de casier prevăzută în statul de funcţii , atribuţiile acestuia se îndeplinesc de o altă persoană împuternicită de conducătorul unităţii .  Împuternicirea de casier poate fi dată oricărei persoane încadrate în unitate care îndeplinesc condiţiile de lege pentru a fi gestionar .

  Condiţiile care trebuie asigurate pentru păstrarea securităţii valorilor din casierie.Conducătorii unităţilor răspund de buna organizare şi desfăşurare a activităţii de casierie , în vederea asigurării gospodăririi raţionale a mijloacelor băneşti şi apărării integrităţii valorilor încredinţate casierului .        Casieria trebuie să funcţioneze într-un spaţiu adecvat, în condiţiile unei depline securităţi . În acest scop, conducătorii unităţilor sunt obligaţi să ia măsuri pentru a asigura înzestrarea casieriei cu mijloace tehnice de pază şi de alarmă, în funcţie de importanţa valorilor păstrate şi să asigure condiţiile de păstrare a numerarului în cadrul unităţilor de transport la şi de la bănci conform dispoziţiilor legale.   La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaţi să asigure în funcţie de importanţa casieriei : împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor.

34

    Numerarul şi alte valori, precum şi documentele de casă ale unităţii se păstrează în case de fier sau dulapuri metalice, care se încuie ori de câte ori casierul părăseşte încăperea, iar la sfârşitul zilei de lucru se încuie şi se sigilează.(anexa nr.24).Casierul nu are dreptul să încredinţeze exercitarea atribuţiilor sale altor persoane. În cazul cînd casierul lipseşte din orice cauză, iar operaţiile de casă nu pot fi întrerupte, acestea se vor face de persoana desemnată de casier, cu acordul conducătorului unităţii. Cînd casierul nu desemnează o persoană ori aceasta nu se prezintă sau cînd conducerea unităţii nu este de acord cu persoana desemnată de casier, operaţiile de casă vor fi făcute de o persoană delegată de conducatorul unităţii. La operaţiile făcute de persoana delegată are dreptul să asiste şi persoana desemnată de casier.  Evidenta încasărilor si plăţilor în numerar în întrepriderea SRL ,, Cidonia’’ , ca şi în orice întrepridere se ţine cu ajutorul registrului de casa (anexa nr.25), care se întocmeşte de către casier pe baza documentelor justificative. Zilnic, casierul totalizează operaţiile din fiecare zi şi stabileşte soldul casei, care se raportează pe fila urmatoare. Exemplarul al doilea se detaşează şi se predă compartimentului financiar-contabil, în aceeaşi zi, sau cel mai tîrziu a doua zi, împreună cu documentele justificative, sub semnătura în registrul de casa. Pentru suma de bani primită în casierie, casierul perfectează ,,Dispoziţia de încasare’’.Acest document se perfectează şi la încasarea mijloacelor băneşti de la persoane particularepentru producţia livrată, lucrări şi servicii prestate. Dispoziţia de încasare este semnată de contabilul-şef şi casier (anexa nr.26). Deasemenea se întocmeşte şi ordin de încasare a numeralului(anexa nr.27), unde se indică beneficiarul, numele persoanei de la cine a fost încasat, banca beneficiară,ştampila, semnătura, precum şi conţinutul operaţiunii, adică din ce are loc încasăriele.La eliberarea banilor din casieria unităţii agricole se perfectează ,,Dispoziţia de plată ’’ , care este o parte la dispoziţia de încasare. În dispoziţie se indică: cui şi în ce scop sunt eliberaţi banii din casierie , suma şi data eliberării. La eliberarea banilor documentul este semnat de conducătorul unităţii economice, contabilul- şef şi casier.(anexa nr.28)

Obligaţiile   casierului   la primirea documentelor de plată.

La primirea documentelor de plat ă , casierul trebuie s ă verifice :

a)  existenţa, valabilitatea şi autenticitatea semnăturilor prin care se dispune plata, prin confruntarea acestora cu specimenele de semnături comunicate în prealabil casierului;b)  existenţa anexelor la documentul de plată.În cazul nerespectării uneia dintre aceste condiţii, casierul înapoiază documentele pentru completare şi numai după ce acestea sunt completate efectuează plata.Plăţile în numerar se fac numai persoanelor indicate în documente sau celor împuternicite de acestea pe bază de procură. Casierul prezintă darea de seamă cu documentele anexate contabilului-şef, care verifică minuţios corectitudinea documentelor, înregistrărilor, soldului finalşi semnînd-o întocmeşte corespondenţa conturilor contabile , existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în valută naţională în casieriile gospodăriei agricole. Contul 241 "Casa" este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează încasările mijloacelor băneşti în casieria gospodăriei agricole în valută naţională şi valută străină, iar în credit - cheltuielile mijloacelor băneşti din casierie în baza documentelor justificative întocmite. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă numerarul existent în casieria gospodăriei agricole la finele perioadei de gestiune. La contul 241 "Casa" pot fi deschise următoarele subconturi: 2411"Casa în valută naţională", 2412 "Casa în valută străină", 2413"Mijloace băneşti în numerar legate".

35

Subcontul 2413 "Mijloace băneşti în numerar legate" se deschide în cazurile sechestrării numerarului din casieria întreprinderii, blocării, gajării banilor şi în alte cazuri similare. Pentru reflectarea distinctă a mişcării numerarului în valută străină la întreprindere registrul de casă şi documentele primare se ţin separat pe fiecare tip de valută. Evidenţa sintetică a operaţiilor economice reflectate în contul 241,,Casa’’ se ţine în jurnal- order. Jurnalul –order se deschide lunar şi se completează în baza dărilor de seamă ale casierului şi documentelor anexate. Unităţile agricole păstrează mijloacele băneşti libere la conturi în băncile comerciale, primate în urma activităţii de bază. Ele pot avea trei tipuri de conturi în băncile comerciale , primate în urma activităţii de bază: cont de decontare, cont valuter şi conturi speciale la bănci. Casierul răspunde de operaţiile de încasări şi plăţi în numerar.

Obligatiile casierilor.

Casierii sunt obligaţi :

  să încaseze integral şi la timp costul prestatţilor pe măsura efectuării lor conform tarifelor;

  să păstreaze în casă de fier sau dulapuri metalice pâna la finele turei de serviciu sau pâna la ora când fac vărsare toate sumele rezultate din încasari;

  să se aprovizioneze la timp cu scrisori de trăsură, şi să le păstreze în deplină siguranţă;   să păstreze ştampila în case de fier în timpul când casieria nu funcţionează;   să înregistreze zilnic în conturi şi în CCL toate sumele încasate;   să nu permită accesul persoanelor străine în încaperea casieriei, iar casieria să fie

încuiată tot timpul;   să înştiinţeze la începutul fiecărei luni toate evidentele de casă;   să înainteze în termen CCL şi conturile de gestiune;   să scrie îngrijit, să nu efectueze corecturi în imprimatele cu regim special sau în

documentele de transport.

Sc opul practicii tehnologice constă în examinarea multilaterală a conceptului actual vizînd evidenţa tuturor operaţiunilor aferente activităţii agricole cu depistarea problemelor discutabile sau a experienţei avansate a întreprinderilor private agrare şi argumentarea direcţiilor prioritare de perfecţionare a acestuia în conformitate cu cerinţele de bază ale economiei de piaţă. Realizarea scopului şi a obiectivelor va spori utilitatea informaţiei vizînd procesul de producţie în agricultură, facilitînd totodată depistarea rezervelor de economisire a resurselor materiale deficitare.

Noutatea ştiinţifică a practicii constă în:

• elaborarea unui concept nou vizând caracteristica economic organizatorica a intreprinderii agricole;

• dezvăluirea esenţei activităţii agricole şi elucidarea operatiunilor;

• optimizarea politicii de contabilitate la capitolul calculării uzurii mijloacelor fixe orientată spre acumularea accelerată a resurselor financiare necesare pentru reproducţia simplă a mijloacelor

• evidenţierea particularităţilor de reparatie a tractoarelor si a masinilor;

36

• modificarea procedeului de raportare a valorii îngrăşămintelor la culturi concrete din asolament axată pe durata postacţiunii fertilizanţilor şi recunoaşterea cotei valorii acestor îngrăşăminte drept cheltuieli anticipate pe termen lung cu constatarea ulterioară drept cheltuieli anticipate curente, iar apoi drept consumuri;

• perfecţionarea evidenţei consumurilor la întreţinerea parcului de maşini şi tractoare cu excluderea părţii decisive a acestuia din componenţa activităţilor auxiliare şi reconsiderarea principiilor de repartizare a valorii lucrărilor executate pe obiectele producţiei de bază;

• determinarea costului produselor agricole şi activelor biologice suplimentare în funcţie de particularităţile cultivării plantelor cu utilizarea unor metode noi de repartizare a consumurilor comune;

• recomandarea unor amendamente la Codul fiscal al Republicii Moldova menite să sporească rolul contabilităţii prin recunoaşterea deplină a consumurilor suportate şi argumentarea lor ştiinţifică în calitate de deduceri.

Obţinerea produselor agricole este legată de folosirea pământului şi a unui număr impunător de resurse materiale, de muncă şi financiare chemate să contribuie la maxim valorificării posibilităţilor genetice ale plantelor în condiţiile dependenţei semnificative de factorii pedologici şi climaterici. În plan valoric activitatea agricolă este elucidată pe conturi sub formă de consumuri de muncă vie şi materializată care, la rândul lor, servesc drept suport pentru determinarea costului. Dar în pofida importanţei evidente, experienţei bogate de aplicare practică şi a cercului vast de investigaţii ştiinţifice la temă esenţa categoriilor „consumuri” şi „cost” (inclusiv în sectorul agrar) până în prezent nu poate fi considerată ca determinată definitiv şi univoc. În mare măsură aceasta se explică prin divergenţa scopurilor urmărite de unele acte normative sau cercetări speciale, precum şi prin diversitatea neobişnuită a caracterului aplicativ al acestor două categorii care în egală măsură sunt folosite în evidenţă, planificare, analiză şi în alte domenii aleactivităţii manageriale. Astfel, în paragraful 5 al S.N.C. 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” consumurile sunt interpretate ca „...resurse consumate pentru fabricarea produselor... în scopul obţinerii unui venit”.

În opinia mea, este discutabilă într-o măsură oarecare şi accentuarea scopului consumării resurselor – obţinerea venitului. Cert e că venitul se obţine la etapa realizării mărfii, pe când consumul productiv de resurse are loc la altă etapă (la etapa fabricării). Cu alte cuvinte, aici persistă o confundare de idei, când noţiunile unei etape a circuitului economic se explică prin consecinţele altei etape. În afară de aceasta, trebuie de avut în vedere că nu toate produsele sunt fabricate pentru vânzare şi obţinerea venitului. De exemplu, o parte din seminţe şi majoritatea furajelor pot fi folosite pentru necesităţile interne ale gospodăriilor, fără a se materializa direct în formă de marfă.   Calitatea muncii şi alte momente legate de noţiunea “munca” sunt reglamentate de Codul muncii a Republicii Moldova. În conformitate cu Constituţia Republicii Moldova fiecare om are dreptul la munca pe care şi-o alege singur sau este de acord cu propunerile făcute.

Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:  

a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii; b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii; c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor; d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; 

37

e) să constate săvîrşirea abaterilor disciplinare si să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern. 

Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:  

a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă; b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzatoare de muncă; c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă; d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică si financiară a unităţii; e) să se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora; f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii; g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege; h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului; i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor. 

  Societatea cu răspundere limitată este forma de societate comercială aparută mai tîrziu în activitatea comercială. Această formă de societate s-a ivit din nevoia de a satisface anumite cerinţe ale activităţii comerciale.  Societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o societate constituită pe baza deplinei încrederi, de două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în vederea împărţirii beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale în limita aporturilor lor. 

Caracterele societ ăţ ii cu r ă spundere limitat ă sunt : 

- asocierea se bazează pe încrederea asociaţiilor;  - capitalul social este divizat in anumite fractiuni denumite parti sociale. Aceste parti sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile;  - asociatii raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aportului lor. 

Cea mai raspîndită formă juridică de înfiinţare a unei firme este societatea cu raspundere limitată.  Societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut, iar in cazul societăţii cu raspundere limitată cu asociat unic, numai prin statut. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub formă unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Actul constitutiv al unei societăţii comerciale cu răspundere limitată va cuprinde:

• numele şi prenumele, locul si data naşterii, domiciliul şi cetăţenia asociaţilor, persoane fizice; denumirea, sediul si naţionalitatea asociaţilor, persoane juridice;• forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;• obiectul de activitate al societăţii , cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;• capitalul social subscris şi cel vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării, precum şi data la care se va vărsa

38

integral capitalul social subscris. Se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său;• asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;• partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;• sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentante sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică - atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;• durata societăţii;• modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

Particularităţile înfiinţării,  funcţionării  şi  încetării activităţii societăţii cu răspundere limitată sînt  reglementate de legislaţia privind societăţile pe acţiuni şi societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate) şi de statutul întreprinderi.

                                        la Normele pentru efectuarea                                        operaţiunilor de casă în                                        economia naţională a Republicii                                        Moldova

                               RECOMANDĂRI

    privind întărirea tehnică şi dotarea cu mijloace de semnalizare     pentru paza antiincendiară a caselor de bani din întreprinderi     1. Pentru garantarea  integrităţii  numerarului şi a valorilor  casatrebuie să corespundă următoareler cerinţe:    1) să fie izolată de alte încăperi de serviciu şi auxiliare;    2) în clădirile   cu  mai  multe  etaje  să  fie  situată  la  etajeintermediare. În casele cu două etage casa se situează la etajul de sus.În  clădirile  cu un singur etaj geamurile casieriilor se amenajează  cuobloane  interioare metalice sau din lemn, ferecate din ambele părţi  cutablă metalică;    3) să fie cu  pereţi fundamentali, acoperire rezistentă a podelei şiplafonului, cu pereţi interiori despărţitori temeinici;    4) să se închidă cu două uşi:    a) exterioară, ce  se  deschide în afară, metalică,  într-un  singurcanat  avînd  înăuntru  un lanţ metalic, vizor şi se încuie  cu  broascădublă îngropată;    b) interioară,  ce se deschide înăuntru, executată din grilaj, şi seîncuie  la  un  lacăt  suspendat,  precum şi la  un  zăvor  metalic  dininteriorul casei;    5) să fie prevăzut un ghişeu special pentru efectuarea operaţiunilorcu  lucrătorii unităţii economice sau clienţi şi se încuie din  interiorcu o uşiţă de lemn, ferecată de ambele părţi cu tablă metalică;    6) să aibă golurile  ferestrelor  întărite cu gratii metalice  întrerame sau din interiorul încăperii, de asemenea reţeua termică, canale defum,  de  ventilaţie,  pereţii despărţitori subţiri şi alte  locuri  alecasieriei, accesibile din exterior;    7) să dispună  în mod obligator de safeu pentru păstrarea banilor şialtor  valori, instalat temeinic pe structurile de consolidare a podeleişi pereţilor cu buloane metalice;

39

    8) să aibă la dispoziţie un stingător în stare bună.    2. În încăperea casieriei:    1) pereţii din  interior  şi  cei  despărţitori trebuie  să  aibă  orezistenţă  echivalentă cu cea a construcţiilor din amestec de ipsos  şibeton,  cu  o grosime de 80 mm, fiecare avînd gratii metalice  instalateîntre  ele sau un perete din cărămidă cu o grosime, ce nu e mai mică  de120  mm,  cu  reţea metalică armată. În clădirile vechi  se  acceptă  şipereţi despărţitori nefundamental fără goluri, din scînduri, întărit dininterior cu gratii metalice;    2) dimensiunile  ghişeului nu trebuie să depăşească 200x300 mm,  iardin  afară  să  fie  întărit  cu gratii  metalice  de  tipul  "răsăritulsoarelui";    3) tocul uşii  este  executat dintr-un unghi metalic. În  edificiileconstruite  anterior  se  admite menţinerea tocurilor de  uşi  din  lemnîntărite  cu un unghi metalic. În toate cazurile acestea ele sînt fixatede perete cu buloane metalice.    4) uşa exterioară,  obloanele,  uşiţa ghişeului  şi  compartimentelesînt  efectuate din scîndură cu grosimea nu mai mică de 40 mm, căptuşitepe  ambele  părţi cu tablă zincată, capetele de tablă fiind îndoiate  îninterior,  evitînd îmbinarea tablelor metalice pe faţetă. Tabla metalicăeste  fixată  pe scînduri cu ajutorul cuielor nu mai mici de 40 mm cu unpas  pe  perimetru  şi diagonală pînă la 60 mm.  Uşile  exterioare  sîntfixate  strîns,  fără fisuri, în balamale interioare, au  aplicate  de-alungul  benzi metalice cu lăţimea de 40-60 mm, grosimea nu mai mică de 5mm, care sînt fixate cu şuruburi cu diametru de 12-15 mm cu piuliţele îninteriorul   încăperii  (capetele  şuruburilor  din  această  parte   sedezniţuiesc).    Benzile metalice  se  încuie  cu  lacăte  suspendate  rezistente  cuplăcuţe sudate pe arcul lacătului.    În sediile ministerelor,  departamentelor şi altor organizaţii, undepaza este exercitată de poliţie, uşile exterioare ale casieriilor pot sănu  fie  dotate  cu benzi metalice, avînd acordul organelor  locale  aleafacerilor interne;    5) toate gratiile  sînt executate din vergi metalice cu un  diametrunu mai mic de 16 mm şi se unesc prin sudarea electrică cu gaz pe fiecareacoperire,  formînd  celule  cu dimensiuni ce nu  depăşesc  150x150  mm.Capetele  verigilor se introduc în perete la o adîncime ce nu e mai micăde 80 mm şi se acoperă cu beton;    6) buloanele  se execută din metal cu un diametru ce nu e mai mic de16  mm  şi se bat în elementele construcţiei la o adîncime ce nu  e  maimică de 150 mm;    7) unghiul metalic are diametru de 30-40 mm şi o grosime ce nu e maimică  de  5 mm. El se instalează la ghişeu pe perimetru, la tocurile  deuşă  şi  la toate celelalte fisuri din pereţi, podea şi plafon  pe  undetrec  reţelele  inginereşti. Acestea din urmă avînd un diametru  nu  maimare de 200 mm.    3. Casele sînt   dotate   cu   un   sistem   de   semnalizare   pazăantiincendiară respectîndu-se următoarele cerinţe:    1) pe prima poziţie   de  pază  sînt  elementele  construcţiilor  peperimetrul  încăperilor,  golurile  ferestrelor  şi  uşilor,  gurile  decanalizare,  canalele de ventilaţie, bornele termice de intrare, pereţiidespărţitori  subţiri  şi alte elemente ale încăperilor, accesibile  din

40

afară, inclusiv cele dotate cu gratii metalice;    2) pe poziţia a doua se află safeurile şi dulapurile metalice pentrupăstrarea banilor şi a valorilor;    3) sistemul de  semnalizare  pază  antiincendiară  se  transmite  lapupitrul  de  comandă  departamentală de pază,  postul  personalului  deserviciu   sau   de  pază,  concentratoarele  cu  capacitate  mică   sausemnalizatorii  autonomi. Se permite instalarea şi transmiterea  acestuisistem  în grija unui paznic în incintă sau la domiciliu altei  persoanecu  care  există un contract în scris privind angajarea acestora  pentrupaza  casieriei.  Locurile de exercitare a serviciului de  către  acestepersoane  trebuie  să  fie dotate cu legătură telefonică  sau  radio  cuorganul municipal (preturii) al afacerilor interne.    Poziţia a doua   de  pază  se  transmite  pe  un  număr  separat  alpupitrului de comandă, concentratorului sau semnalizatorului;    4) pe una din  poziţiile  de  pază trebuie aplicate  dispozitive  derecepţie-verificare,  menite  să asigure contolul buclelor de  cablu  ladecuplarea  de  la sursa de energie electrică. Astfel de dispozitive  şisemnalizatoare  cu alimentare din rezervă se cuplează la pupitru  (post)prin linii de telefon;    5) sistemul de  semnalizare pază antiincendiară şi iluminarea  caseise  montează separat şi se alimentează cu energie electrică din diferitesurse.  Toate instalaţiile se execută ascuns. În cazuri excepţionale  seadmite  instalarea  buclelor  de cablu în ţevi  metalice  în  interiorulîncăperii pe structuri ale construcţiilor de beton armat sau de beton;    6) sistemul de semnalizare pază antiincendiară trebuie să corespundănormelor   în   vigoare  de  exploatare  a   instalaţiilor   "automaticaantiincendiară  pentru  clădiri  şi instalaţii" şi  listelor  obiectelordepartamentale, prevăzute a fi dotate cu semnalizare pază antiincendiarăşi care se află în permanentă stare de funcţionare;    7) în casele  de  orice  tip sursele de iluminare, prizele  şi  alteborne  se deconectează de la reţeaua de alimentare electrică pentru  a-ilipsi pe infractori de posibilitatea de folosire a burghiilor electrice,a   maşinelor  de  şlefuire  a  unghiurilor  etc.,  în  scopul  spargeiidepozitelor metalice.    Conectrarea  la reţeaua electrică în casă se efectuează la începutulzilei  de  muncă  numai de la pupitrele pazei  departamentale,  postuluipaznicului, biroului conducerii unităţii economice şi ale altor încăperiizolate de casă;    8) casele deservite   de   subdiviziunile  pazei  departamentale   aorganelor  afacerilor interne, la indicaţia administraţiei acestora  potfi dotate suplimentar cu instrumente de pază;    9) semnalizatorii de incendiu trebuie instalaţi în bucle de cablu curegim autonom, în scopul asigurării funcţionării lor permenente.    4. La întreprinderile,  unde  eliberarea salariului şi  altor  plăţieste  efectuată  de alte persoane, în afară de casieri, în  locurile  derealizare de către aceştea a operaţiunilor de casă, în scopul asigurăriiintegrităţii banilor şi a valorilor, se amenajează case anexe.    5. Casa anexă  este  o  încăpere de serviciu specială  cu  un  dulapmetalic   sau  ladă  bisecţională,  fixată  temeinic  pe  elementele  deconstrucţie  ale podelei şi pereţilor. Uşile în casele-anexe sînt dotatecu  zăvoare  solide, lanţ metalic şi vizor, iar  ferestrele,  gurile  decanalizare  etc., sînt protejate de gratii metalice, executate în  modul

41

stabilit.    6. Eliberarea  banilor  în  casele-anexe se  efectuează  numai  pringhişee  speciale,  amenajate conform cerinţelor stabilite  pentru  toatecasieriile.  Se interzice  strict a lăsa mijloace băneşti şi hîrtii de valoare încase-anexe în afara orelor de program. Pînă la terminarea zilei de lucrutot  numerarul şi valorile, cu paza respectivă, trebuie predate în  casaprincipală (centrală) a unităţii economice.    7. Case-anexe   se   amenajează,  de  asemenea,   la   întreprindericomerciale  de alimetaţie publică, deservire socială şi alte organizaţiisimilare,  unde  cîştigul pe zi se încasează sau se predă în  instituţiicreditoare  sau de telecomunicaţii, iar excedentul stabilit nu depăşeşte300  ruble.  În  cazul depăşirii sumei  menţionate,  acumulînd  încasăripentru   eliberarea  salariului  şi  altor  plăţi,  în  organizaţii   seamenajează   o   casă  conform  cerinţelor  menţionate   în   prezenteleRecomandări.

42