SUBIECTE RESPIRATOR

download SUBIECTE RESPIRATOR

of 51

  • date post

    29-Jun-2015
  • Category

    Documents

  • view

    3.184
  • download

    3

Embed Size (px)

Transcript of SUBIECTE RESPIRATOR

SUBIECTE RESPIRATOR1. .EVALUAREA RESPIRATIEI CLINICO-FUNCTIONALA-TEST 1-4,5-7

I. aprecierea gradului de dispnee la efort se realizeaza prin anamneza si, dupa Consiliul de cercetari derivate britanic, s-au stabilit 5 grade de dispnee: gradul I dispneea apare la urcatul pantelor si scarilor, peste 15-20 de trepte gradul II dispneea apare si la mersul pe teren plat, in ritm impus de o persoana sanatoasa gradul III dispneea apare la mers pe teren plan in ritm propriu gradul IV dispneea apare in timpul desfasurarii unor activitati obisnuite (spalat, vorbit, imbracat) gradul V dispneea este prezenta in repaus Pe baza acestei scale se poate cuantifica mai exact cel mai important simptom al aparatului respirator dispneea. Pentru o dozare mai exacta se poate mentiona exact numarul de trepte, distanta parcursa in metri sau numarul de pasi dupa care apare dispneea sau la care pacientul trebuie sa se opreasca. II. testul conversatiei si cititului in timpul discutiei cu pacientul se observa modul in care respira, postura adoptata, prezenta dispneei sau momentul in care apare, numarul de respiratii pe minut si modificarile de coloratie tegumentara (cianoza). Putem observa respiratia bolnavului, punandu-l sa citeasca cu glas tare un text la diferite diferite ritmuri. Acest test permite o apreciere a capacitatii respiratorii, a volumelor pulmonare care se mobilizeaza pentru a sustine expirul, a gradului de obstructie a cailor aeriene in expir. III. testul televizorului bolnavul este observat in timp ce urmareste atent un program TV, situatie in care atentia sa este deviata de la propria respiratie. Se obtine in acest fel o adevarata respiratie de repaus, care este influentata doar de conditiile patologice ale pacientului, nu si de factorii psihici. Aceasta respiratie da indicatii asupra severitatii bolii, orientand si asupra directiilor de reeducarea respiratorie. IV. testul clinic de dezobstructie se asculta cu atentie toracele pacientului, urmarindu-se in special timpul expirator in vederea punerii in evidenta a zgomotelor supraadaugate, sibilante prelungi, eventual raluri inspiratorii. Apoi i se cere bolnavului sa tuseasca pentru a mobiliza secretiile, apoi se asculta din nou plamanii, notandu-se modificarile de intensitate, de localizare, de forma a acestor raluri. In partea a II-a se administreaza un bronhodilatator prin aerosol (un puf), 2 pufuri la interval de 5 minute fiecare, cu pauza respiratorie de 10 minute dupa administrare (in acest timp bromhodilatatorul isi face efectul). Se asculta din nou plamanul pacientului. Stergerea zgomotelor supraadaugate pune in evidenta existenta bronhospasmului. Testul are si importanta diagnostica.

V. testul apneei se cere bolnavului ca dupa un inspir profund executat la amplitudine maxima, sa execute o apnee cat mai lunga posibil. Cu cat disfunctia inspiratorie este mai severa, apneea va fi mai scurta. In aceste situatie apneea post expiratorie este practic imposibila. Sfarsitul perioadei de apnee voluntara se realizeaza cand presiunea partiala a CO2 este mai mare de 50 mmHg, iar presiunea patiala a O2 este mai mica de 70 mmHg. Cu cat apneea este mai scurta, cu atat presiunea partiala a gazelor la inceputul apneei este mai apropiata de valorile limita, deci functia pulmonara este mai compromisa. Durata apneei este un test de evaluare a eficientei tratamentului cat si de evaluare a evolutiei bolii. VI. testul lumanarii in timpul acestui test i se cere pacientului sa tina culcata flacara unei lumanari asezata la o anumita distanta de gura, fara sa o stinga. Cu cat distanta de la gura la flacara este mai mica, cu atat viteza curentului de aer emis in expir este si ea mai mica, si deci sindromul obstructiv bronsic este mai sever. Ameliorarea obstructiei permite indepartarea flacarii. Durata perioadei cat flacara este mentinuta culcata va fi cronometrata, obtinanduse indicatii asupra capacitatii expiratorii a pacientului si a marimii volumelor de aer pe care le poate mobiliza. Acest test se poate executa si sub forma timpului de expir fortat (se relizeaza un inspir maxim, urmat de un expir fortat si se cronometreaza durata expirului ascultand la nivel traheal durata reala). In mod normal capacitatea vitala este expirata in 3-4 sec., dar in caz de sindrom obstructiv bronsic, expirul esteprelungit la 6 secunde sau peste. Aceasta inseamna ca raportul dintre VEMS (volum expirator maxim/secunda) si capacitatea vitala este sub 65%. In mod normal VEMS este peste 70-80% O alta varianta ar fi: Testul chibritului chibiritul se mentine aprins la aproximativ la 15 cm de gura si se cere pacientului sa-l stinga; daca nu reuseste VEMS are valoare sub 1000 ml, normalul fiind de 2000 sau peste. VII. testul formarii bulelor de aer - se cere pacientului sa sufle printr-un tub intr-o sticla cu apa; se va sufla lent si continuu, astfel incat sa se formeze bule egale si sa se sparga uniform. Durata expirului, evidentiata prin perioada de formare a bulelor, indica marimea volumului de aer pe care il poate mobiliza pacientul in timpul expirului si gravitatea rezistentelor la flux. Inaltimea lichidului in sticla, reprezinta rezistenta interpusa expirului si da informatrii asupra fortei expiratorii pasive si active, in functie de modalitatea in care se realizeaza expirul (cea pasiva e determinata de elasticitatea plamanului, iar cea activa de muschii expiratori accesori) 2.SEGMENTATIA PLAMANULUI:PLAMANUL DREPT: are 3 lobi 1. LOBUL SUPERIOR:

1) APICAL 2) -POSTERIOR

3) -ANTERIOR2. LOBUL MIJLOCIU: 1) -LATERAL 2) -MEDIAL 3. LOBUL INFERIOR:are 5 segmente dar sunt persoane cu 6 -segmentul 6 apical -segmentul 6- subapical -4 segmente bazale -bazal medial{cardiac} -Bazal anterior -Bazal lateral -Bazal posterior PLAMANUL STANG: are 2 lobi 1. -SUPERIOR:- segm.apical[apico-posterior] -segm.posterior -segm.anterior -segm. -segm. 2. -INFERIOR:-apical[superior] -subapical[ -anterior -posterior -lateral 3. REGLAREA AUTOMATA A RESPIRATIEI:

Denumirea de centru respirator este oarecum improprie, neuronii de comand fiind rspndii pe arii extinse la nivel bulbo-pontin, cei inspiratori fiind grupai predominant n regiunea dorsal, iar cei expiratori predominant n regiunea ventralopontin. n poriunea superioar a bulbului se delimiteaz 2 grupuri celulare care pot menine activitatea ventilatorie autonom n absena legturilor cu etajele nervoase superioare. 1.Grupul respirator dorsal cuprinde neuronii (inspiratori) care descarc impulsuri n faza incipient a inspirului. Ei primesc aferene viscerale i gustative, prin nervii vagi (perechea X), gloso-faringieni (perechea IX) i faciali (perechea (VII), aferene senzitive de la nivelul feei prin nervul trigemen (perechea V), aferene de la nivel cortical i aferene medulare senzitive (tacti;e, termice si doreroase) i proprioceptive de la nivelul musculaturii toracale. Axonii acestor neuroni proprioceptivi coboar prn cordoanele motorii (ventrolaterale) ale maduvei spinarii pana la nivelul regiunilor cervicale si toracale unde fac sinaps cu neuronii motori din urmatoarele metamere (fiecare din elementele constitutive ale corpului asemntoare ca structur i aezate succesiv): C3 C5 - originea nervului frenic (inerveaz diafragmul) T1 T6 - pentru nervii intercostali T7 T12 + L1 - pentru nervii musculaturii abdominale

2.Grupul respirator ventral cuprinde neuronii inspiratori i expiratori n proporie de 3 la 1. Axonii neuronilor inspiratori coboar n cordoanele laterale spre nucleii musculaturii inspiratoare, iar axonii neuronilor expiratori coboar prin partea lateral a cordoanelor anterioare i fac sinaps cu neuronii metamerelor T1- L3 care vor inerva muchii intercostali interni i abdominali. 3.Grupul neuronilor pontini (centrul pneumotaxic) are un grup expirator dorsomedial, un grup inspirator latero-ventral i un grup al fazei de trecere (ntrerupere) aezat ntre primele 2 grupuri. Neuronii expiratori pontini nu primesc aferene medulare i vagale, dar primesc conexiuni de la toi nucleii bulbari i aferene senzoriale , in special vasculare si gustative. Grupul neuronilor din truchiul cerebral situat ntre bulb i punte conine: neuroni inspiratori localizati predominant dorso-lateral si caudal; neuroni expiratori situatibpredominant ventro-medial. Stimulul se formeaz la nivelul neuronilor bulbari inspiratori si este trasmis prin axonii acestora care coboara prin cordoanele anterioare si anterolaterale pana la neuronii motori ai musculaturii inspiratoare. Stimulul este multiplu, deoarece nu toi neuronii sunt activai simultan, ci n lan, in trenuri de descarcari. Frecvena acestor descarcari determina numarul de unitati motorii activate, si deci fora i profunzimea respiraiei (inspir 2-3 secunde). Intervalul liber dintre descrcri determin frecvena respiratorie. Impulsurile bulbare pornesc n 2 sensuri, att spre musculatura inspiratorie, ct i spre punte la nivelul centrului pneumotaxic, care la rndul su stimuleaz neuronii expiratori. Rolul neuronilor expiratori este de a inhiba primul grup, si anume grupul neuronilor inspiratori. Acesti neuroni determina oprirea impulsurilor motorii si relaxarea musculaturii inspiratorii intrinseci (intercostali externi si diafragmul), actiunea lor fiind mediata de alti neuroni (neuronii fazei de trecere). Centrul pneumotaxic nu are o activitate ritmic, el fiind stimulat de excitaiile periodice venite de la nivel bulbar. Ritmicitatea respiraiei se pstreaz chiar dac centrul pneumotaxic este scos din funcie cu condiia ca nervii vagi s fie intaci. Prin aceti nervi vagi sunt conduse la bulb impulsurile senzitive de la receptorii pulmonari care inregistreaza distensia structurilor alveolare de la receptorii subepiteliale (ituai sub epitelui bronic), de la receptorii traheei bronsice, de la terminaiile nervoase libere din musculatura bronic, din ducturile alveolare i din alveole, de la nivelul pleurei. Mai primeste aferente de la baroreceptorii (senzori de presiune) venelor mari, de la nivelul atriului drept, din arte