Aparatul Respirator

download Aparatul Respirator

of 23

  • date post

    20-Jul-2015
  • Category

    Documents

  • view

    142
  • download

    1

Embed Size (px)

Transcript of Aparatul Respirator

Aparatul respirator

Aparatul respirator cuprinde caile respiratorii si plamnii. Caile respiratorii sunt reprezentate de cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si bronhii. Caile respiratorii

Cavitatea nazala

Cavitatea nazala este formata din doua spatii simetrice numite fose nazale, situate sub baza craniului si deasupra cavitatii bucale. Fosele nazale sunt despartite de septul nazal _ 747y245h 51;i comunica cu exteriorul prin orificiile narinare, iar cu faringele, prin coane. Anterior, fosele nazale prezinta piramida nazala, cu rolul de a le proteja, dar si cu rol estetic.

n jurul orificiilor narinare sunt muschi ai mimicii. n interior, fosele sunt acoperite de mucoasa nazala, care are o structura deosebita n partea superioara, la acest nivel aflndu-se mucoasa olfactiva, care contine neuronii bipolari. De la aceste celule pleaca nervii olfactivi. Partea inferioara, numita mucoasa respiratorie, este mai ntinsa si are o vascularizatie bogata. Are n structura sa un epiteliu cilindric ciliat.

Din cavitatile nazale, aerul trece prin faringe, care reprezinta o raspntie ntre calea respiratorie si cea digestiva.

Laringele

Este un organ cu dubla functie: respiratorie si fonatorie.

Laringele are forma de trunchi de piramida triunghiular cu baza in sus. Baza comunica cu faringele printr-un orificiu, delimitat anterior de epiglota si posterior de cartilajele aritenoide. Vrful laringelui se continua n jos cu traheea.

Laringele este format din cartilaje legate ntre ele prin ligamente si articulatii. Pe cartilaje se prind muschii laringelui, care sunt striati.

Aspectul interior al laringelui. Pe peretii laterali ai laringelui se afla doua perechi de pliuri cu directie anteroposterioara: doua superioare - vestibulare si doua inferioare, corzile vocale, care delimiteaza orificiul glotic.

Functia fonatorie a laringelui. Laringele este organul vorbirii, gratie corzilor vocale. Producerea sunetelor este determinata de apropierea corzilor vocale, care astfel ngreuneaza glota. Cu ct corzile vocale sunt mai apropiate una de cealalta sunetele emise sunt mai nalte. Sunetele sunt produse prin vibratia corzilor vocale la iesirea aerului din plamni. Ele vor fi ntarite att de cavitatile toracica, nazale, bucala, ct si de sinusurile paranazale, care au rol de cutie de rezonanta. La producerea sunetelor articulate mai participa limba, buzele, dintii si valul palatin. Din combinarea sunetelor articulate rezulta vorbirea.

Traheea

Traheea este un organ n forma de tub care continua laringele pna la vertebra toracala T4, unde se mparte n cele doua bronhii. Are o lungime de 10-12 cm. n structura traheei se ntlneste schelet fibro-cartilaginos, format din inele cartilaginoase incomplete posterior, la acest nivel existnd muschiul traheal cu fibre musculare netede.

Bronhiile

La nivelul vertebrei T4, traheea se mparte n cele doua bronhii principale - dreapta si stnga. Aceste bronhii patrund in plamn prin hil, unde se ramifica intrapulmonar, formnd arborele bronsic. Structura bronhiilor principale este asemanatoare traheei, bronhiile principale fiind formate din inele cartilaginoase incomplete posterior.

Plamnii

Plamnii sunt principalele organe ale respiratiei. Sunt situati n cavitatea toracica, avnd o capacitatea totala de 5 800 cm3 de aer, cu variatii individuale. Consistenta plamnilor este elastica, buretoasa.

Fata externa a plamnilor este convexa si vine n raport cu coastele. Pe aceasta fata se gasesc santuri adnci, numite scizuri, care mpart plamnii n lobi.

Plamnul drept prezinta doua scizuri, care l mpart n trei lobi: superior, mijlociu si inferior. Plamnul stng are o

singura scizura, care l mparte n doi lobi: superior si inferior.

Fata interna este plana si vine n raport cu organele din mediastin. Pe aceasta fata se afla hilul pulmonar, pe unde intra sau ies din plamni vasele, nervii si bronhia principala.

Baza plamnilor este concava si vine n raport cu diafragma. Vrful plamnului depaseste n sus prima coasta si vine n raport cu organele de la baza gtului.

Structura plamnilor. Plamnii sunt constituiti din: arborele bronsic, lobuli (formatiuni piramidale situate la nivelul ultimelor ramificatii ale arborelui bronsic), ramificatiile vaselor pulmonare si bronsice, nervi si vase limfatice, toate cuprinse n tesut conjunctiv.

Arborele bronsic. Bronhia principala, patrunznd n plamn prin hil, se mparte n bronhii lobare, iar acestea,

la rndul lor, se mpart n bronhii segmentare, care asigura aeratia segmentelor. Acestea reprezinta unitati anatomice si patologice ale plamnilor. Ele au limite, aeratie, vascularizatie si patologie proprii. Plamnul drept are 10 segmente, iar cel stng, 9. Bronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare, care deservesc lobulii pulmonari, unitati morfologice ale plamnului de forma piramidala, cu baza spre periferia plamnului si vrful spre hil. Bronhiolele lobulare, la rndul lor, se ramifica n bronhiole terminale, care se continua cu bronhiolele respiratorii, de la care pleaca ductele alveolare, terminate prin saculeti alveolarL Peretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare.

Bronhiolele respiratorii, mpreuna cu formatiunile derivate din ele - ducte alveolare, saculeti alveolari si alveole pulmonare - formeaza acinii pulmonar. Acinul este unitatea morfo-functionala a plamnului.

Alveolele pulmonare au forma unui saculet mic, cu perete extrem de subtire, adaptat schimburilor gazoase. n jurul alveolelor se gaseste o bogata retea de capilare, care, mpreuna cu peretii alveolelor, formeaza membrana alveolo-capilara (membrana respiratorie), la nivelul careia au loc schimburile de gaze dintre alveole si snge.

Vascularizatia plamnilor. Plamnii au o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala. Vascularizatia nutritiva este asigurata de arterele bronsice, din aorta toracala, care aduc la plamn snge cu oxigen. Ele intra n plamn prin hil si nsotesc arborele bronsic. Sngele venos ajunge n sistemul azygos, care se termina n vena cava superioara. Vascularizatia nutritiva a plamnului face parte din marea circulatie. Vascularizatia functionala apartine micii circulatii. Ea ncepe prin trunchiul arterei pulmonare care si are originea n ventriculul drept. Trunchiul arterei pulmonare aduce la plamn snge ncarcat cu CO2. El se mparte n arterele pulmonare dreapta si stnga care, prin ramurile terminale, ajung n jurul alveolelor, cednd CO2. Sngele oxigenat este preluat de venele pulmonare si transportat n atriul stng.

Pleura

Fiecare plamn este nvelit de o seroasa numita pleura care prezinta o foita parietala, ce captuseste peretii toracelui, si o foita viscerala, care acopera plamnul. ntre cele doua foite exista o cavitate virtuala, cavitatea pleurala, n care se afla o lama fina de lichid pleural.

Mediastinul

Este spatiul cuprins ntre cei doi plamni. Anterior ajunge pna la stern, posterior - pna la coloana vertebrala, inferior - pna la diafragma, iar superior comunica larg cu baza gtului.

Fiziologia respiratiei

Respiratia reprezinta schimbul de oxigen si dioxid de carbon dintre organism si mediu. Din punct de vedere functional, respiratia prezinta:

ventilatia pulmonara - deplasarea aerului n ambele sensuri ntre alveolele pulmonare si atmosfera

difuziunea O2 si CO2 ntre alveolele pulmonare si snge

transportul O2 si CO2 prin snge si lichidele organismului catre si de la celule

reglarea ventilatiei.

1. Ventilatia pulmonara

Circulatia alternativa a aerului se realizeaza ca urmare a variatiilor ciclice ale volumului cutiei toracice, urmate de miscarile n acelasi sens ale plamnilor, solidarizati cu aceasta prin intermediul pleurei. Variatiile ciclice ale volumului aparatului toraco-pulmonar se realizeaza n cursul a doua miscari de sens opus, definite ca miscarea inspiratorie si miscarea expiratorie.

Mecanica ventilatiei pulmonare

Dimensiunile plamnilor pot varia prin distensie si retractie n doua moduri:

1. prin miscarile de ridicare si coborre ale diafragmului care alungesc si scurteaza cavitatea toracica

2. prin ridicarea si coborrea coastelor, care determina cresterea si descresterea diametrului antero-posterior al cavitatii toracice.

Respiratia normala, de repaus, se realizeaza aproape n ntregime prin miscarile din prima categorie. n timpul inspiratiei, contractia diafragmei trage n jos fata bazala a plamnilor. Apoi, n timpul expiratiei linistite, diafragma se relaxeaza, iar retractia elastica a plamnilor, a peretelui toracic si a structurilor abdominale comprima plamnii.

A doua cale de expansionare a plamnilor o reprezinta ridicarea grilajului costal. n pozitia de repaus, acesta este cobort, permitnd sternului sa se apropie de coloana vertebrala; cnd grilajul costal se ridica, acesta proiecteaza nainte sternul, care se ndeparteaza de

coloana vertebrala, ceea ce mareste diametrul anteroposterior cu aproximativ 20% n inspiratia maxima fata de expiratie. Muschii care determina ridicarea grilajului costal se numesc muschi inspiratori si sunt, n special, muschii gtului. Muschii care determina coborrea grilajului costal sunt muschi expiratori; de exemplu, muschii drepti abdominali.

Presiunea pleurala este presiunea din spatiul cu-prins ntre pleura viscerala si cea parietala. n mod normal, exista o suctiune permanenta a lichidului din acest spatiu, ceea ce duce la o presiune negativa la acest nivel (mai mica dect valoarea celei atmosferice). Presiunea pleurala variaza cu fazele respiratiei.

Presiunea alveolara este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare. n repaus, cnd glota este deschisa, aerul nu circula ntre plamni si atmosfera; n acest moment, presiunea n orice parte a arborelui respirator este egala cu presiunea atmosferica, co