POPESCU MARIUS DAREA DE MITĂ

8/13/2019 POPESCU MARIUS DAREA DE MITĂ

1/59

LUCRARE DE LICENTA

Darea de mită

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE CORUPŢIE

Corupţia, în sens larg, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredinţate, în scopul

satisfacerii unor interese personale sau de grup.Orice act al unei instituţii sau autorităţi care are drept consecinţă provocarea unei

daune interesului public, în scopul de a promova un interes ori profit personal sau de grup

poate fi calificat drept „corupt”.

Această definire largă a corupţiei este reflectată în legislaţia românească în sens

restrâns, prin definirea anumitor infracţiuni distincte care se încadrează în termenul generic

de corupţie, precum darea !i luarea de mită, traficul !i cumpărarea de influenţă, primirea

de foloase necuvenite etc."

Corupţia este un produs al interacţiunii omului cu mediul său social. Corupţia

este în esenţă un fenomen#social !i $uridic, este modul particular în care se manifestă

determinismul în societate, modul de raportare a omului la realitate dar !i măsura în care

aceasta înţelege coordonatele convieţuirii sociale, în care nevoia de corectitudine, cinste,

onestitate este esenţială !i măsura în care î!i diri$ează acţiunile raportate la aceasta. Omul nu

este o fiinţă abstractă, este un membru al unei societăţi concret, modelate de ea după c%ipul !i

asemănarea ei. Omul nu#!i poate alege necondiţionat cadrul e&istenţei, pentru că îl

mo!tene!te de la înainta!i, se înscrie în el !i îl transformă treptat prin propria sa activitate, o

dată cu propria sa dezvoltare. 'ocietatea este cadrul general al e&istenţei !i al acţiunii omului,

este totdeauna o societate concretă, rezultat al dezvoltării istorice îndelungate, având o

anumită structură economică !i politică, are anumite sisteme de norme !i valori, anumite

raporturi între indivizi, între ace!tia !i colectivitate. (ici o societate, indiferent de stadiul de

dezvoltare economico ) socială, de forma de organizare statală !i de guvernământ, nu a fost

!i nu este ocolită de corupţie, de efectele deosebite de grave ale acesteia.

1 ***.transparenc+.ro,ransparenc+ -nternational omania / Centrul de esurse Anticorupţie în 0ustiţie1

http://www.transparency.ro/http://www.transparency.ro/http://www.transparency.ro/


2/59

1at fiind că istoria omenirii înmagazionează trecutul !i este martoră, că orice

încercare de atribuire a corupţiei sau dimensiunilor acesteia e&clusiv unei anumite societăţi

este contrară realităţii, respectiv nici societatea românească, trecută !i actuală, nu a fost din

păcate !i nu este ocolită de prezenţa !i efectele deosebit de prime$dioase ale corupţiei.

2ericolul deosebit pe care îl prezintă pentru societatea civilizată, corupţia,

amploarea pe care aceasta a luat#o pe întreg glob !i internaţionalizarea acesteia au determinat

în afara celei la nivel statal !i#o reacţie con$ugată a comunităţii internaţionale.

Comunitatea internaţională sesizând pericolul grav reprezentat de corupţie atât

pentru fiecare stat component cât !i pentru ansamblul ei, recrudescenţă !i manifestările din ce

în ce mai frecvente de internaţionalizarea a ei, reacţionează corespunzător, prin mi$loacele !i

căile de care dispune.

Amintim doar unele dintre ultimele !i cele mai semnificative manifestări !i

atitudini ale comunităţii internaţionale, cu privire la corupţie Conferinţa (aţiunilor 3nite care

a avut loc la 4aga în decembrie "5657 Congresul al 8---#lea al (aţiunilor 3nite cu privire la

prevenirea crimei !i tratarea infractorilor, ţinută în Cuba în august # septembrie "559, care a

adoptat o evoluţie specială cu privire la ,,Corupţia la nivel de guverne:7 Conferinţe

internaţionale împotriva corupţiei organizate la interval de doi ani;


3/59

decizii ilegale sau în limita legii ;care încalcă normele moraleF. Ia poate viza obţinerea unor

avanta$e materiale sau de altă natură.

Corupţia politică este cea care creează condiţiile pentru acele fenomene pe care le

numim criminalitate economică sau crimă organizată ) ce semnifică „activităţile infracţionale

ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor importante

venituri ilicite.”

Acţiunile ilicite se săvâr!esc, mai ales în forme interrelaţionale, mai mult sau mai

puţin complicate, care ilustrează termenul de „organizare a crimei” !i termenul de

„criminalitate a gulerelor albe”, deoarece după cum susţinea criminologul american Id*in

'ut%erland, „în general profesia, funcţia, creează conte&tul, prile$ul !i uneori c%iar motivarea

săvâr!irii delictelor, transpunerea în practică a faptelor ilicite realizându#se direct sau indirect

în cadrul unui ansamblu relaţional. 2oziţia socială a persoanei, precum !i angrena$ul socio#

economico#politic din care face parte împiedică înfăptuirea $ustiţiei penale.”

Jn ţara noastră problema vizează coruptibilitatea unor politicieni izolaţi sau a unor

înalţi funcţionari ai e&ecutivului. 1e regulă, un politician se găse!te încon$urat de un număr

mare de coruptori, deoarece ace!tia doresc să#!i asigure prin corupţie o sursă cât mai bogată

de câ!tiguri.

. Corupţia administrativă ) cea mai răspândită, de la fapta funcţionarului public

care pretinde o recompensă pentru întocmirea unui act la care este obligat prin funcţia pe care

o deţine, până la deturnarea, din interes personal, a averii publice, săvâr!ite de persoane aflate

în poziţii#c%eie ale administraţiei de stat.

Jn principiu, funcţionarii publici săvâr!esc fapte de eludare a dispoziţiilor

regulamentare de anunţare a licitaţiilor publice, favorizarea anumitor întreprinderi sau firme la

repartizarea contractelor ;uneori cu un procent din beneficiul acestora drept mităF falsificarea

documentelor pentru licitaţii, repartizarea nelegală de spaţii sau locuinţe, intervenţii pe lângă

alţi funcţionari publici pentru a trece cu vederea încălcarea legii etc.=. Corupţia economică ) cuprinde un spectru foarte larg, de la „spălarea banilor”

care desemnează reinvestirea în afaceri licite a banilor obţinuţi din afaceri ilicite, utilizând în

acest scop circuite financiare interne !i internaţionale complicate7 la evaziunea financiară7

bancruta frauduloasă7 traficul de licenţe7 neplata ta&elor vamale !i a impozitelor7 falsificarea

cecurilor !i eliberarea de cecuri fără acoperire7 practicarea de adaosuri comerciale mai mari,

specula !i activităţi economice !i comerciale repartizarea pieselor de sc%imb !i alte asemenea

tranzacţii care nu se fac decât subterane constând în concurenţă neloială7 contrabandă demărfuri. Agresionarea masivă !i fără scrupule realizată prin furturi, gestiune frauduloasă,

3


4/59

delapidări !i alte forme de „vandalism economic” practicate de infractori prin utilizarea de

metode abile este însoţită în ma$oritatea cazurilor de acte de corupţie.

Astfel, în ramurile productive ale economiei, corupţia a cuprins întregul proces de

privatizare, cu predilecţie transferurile ilegale de patrimoniu, prin subevaluare, din societăţile

comerciale de stat !i regiile autonome către întreprinzători particulari7 condiţionarea livrării de

mărfuri, acceptarea unor produse de proastă calitate, în sc%imbul unor avanta$e materiale ce

constau în sume de bani, bunuri sau cote#părţi din afacerile derulate.

Istoricul corup iei în dreptul penal românescț

2rin corupţie, în sens larg, se înţelege o stare de abatere de la moralitate, de la

cinste, de la datorie, substantivul corupţie derivând din latinescul coruptio,-onis ce semnifică

o stare de depravare, de desfrâu, de venalitate. Astfel, fără a risca prea mult !i fără a ne

îndepărta de tema prezentului studiu, putem face constatarea că din c%iar filiaţia le&icală a

termenului corupţie reiese că aspectele de devianţă socială specifice corupţiei nu sunt un

produs al timpurilor noastre.

Jn fine, pentru a muta centrul de greutate al demersurilor noastre de la percepţia

asupra fenomenului corupţiei la instrumentele destinate combaterii acestuia, ne vom concentra

atenţia, în cele ce urmează, asupra unora dintre actele normative adoptate în materie la nivel

internaţional !i la reflectarea acestora în planul legislaţiei române!ti anticorupţie.

Astfel, menţionăm că o contribuţie importantă în planul definirii noţiunii de

corupţie, a formelor !i periculozităţii acesteia, precum !i a altor aspecte ce aparţin

fenomenului în discuţie, s#a conturat cu prile$ul ultimelor întruniri internaţionale Conferinţa

(aţiunilor 3nite din decembrie "565 ;4agaF7 Congresul al 8---#lea al Organizaţiei (aţiunilor

3nite din august "559 ;CubaF care a adoptat o ezoluţie specială referitoare la corupţia la

nivel de guverne7 cele !ase conferinţe internaţionale ;0ACCF, organizate o dată la doi ani

;


5/59

Jn egală măsură, dorim să facem trimitere la un demers normativ al Consiliului

Iuropei ce nu a rămas neutru sub aspectul consecinţelor în legislaţia penală românească !i

care a instituit un cadru general menit a descura$a fenomenul infracţional al corupţiei la

nivelul statelor#membre ale Consiliul Iuropei. Jn acest sens, înţelegem să amintim Convenţia

penală din ! ianuarie "### privind corupţia, adoptată la nivelul Consiliului Iuropei de către

statele#membre ale acestuiaE. Jn accepţiunea Convenţiei penale din ! ianuarie "### privind

corupţia, aceasta constituie o ameninţare pentru democraţie, preeminenţa dreptului şi a

drepturilor omului, su$minează principiile de $ună administrare, ec%itate şi justiţie socială,

denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol sta$ilitatea

instituţiilor democratice şi $azele morale ale societăţii.

Astfel, situând ca punct de reper Convenţia penală privind corupţia !i sesizând

pericolul social e&trem al corupţiei, ce punea în discuţie însă!i e&istenţa !i consolidarea

democratică a societăţii, în legislaţia penală română, ulterioară Convenţiei, a fost adoptată o

sumă de acte normative ce !i#au propus atât armonizarea legislaţiei române!ti în materia

combaterii corupţiei cu cea e&istentă la nivel european !i comunitar, cât !i eficientizarea

demersurilor !i instrumentelor de combatere a corupţiei. A!a fiind, amintim Legea nr.

B6/999 pentru prevenirea, descoperirea !i sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările

!i completările ulterioare@7 O.3.M. nr. E=/99 privind 1irecţia (aţională Anticorupţie, cu

modificările !i completările ulterioareN7 Legea nr. =5/99= pentru prevenirea !i combaterea

criminalităţii organizateB7 Legea nr. "N"/99= privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenţei în e&ercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice !i în mediu de afaceri,

prevenirea !i sancţionarea corupţiei, cu modificările !i completările ulterioare6.

2entru că în legislaţia românească, până la promulgarea acestor legi, nu au e&istat

# de lege lata - dispoziţii normative care să incrimineze o infracţiune de corupţie, reamintim

că pentru prima dată !i în mod indirect, conceptul penal de corupţie a fost introdus prin

Legea nr. 6=/"55 privind procedura urgentă de urmărire !i $udecare pentru unele infracţiunide corupţie, la vremea respectivă sfera de incidenţă a acestei legi speciale vizând strict

4 Convenţia penală privind corupţia a fost adoptată la 'trasbourg la B ianuarie "555 !i a fost ratificată prinLegea nr. B din "N ianuarie 99, publicată în D. Of. al omâniei, 2.-, nr. N@ din =9 ianuarie 99.5 Legea nr. B6 din 6 mai 999, pentru prevenirea, descoperirea !i sancţionarea faptelor de corupţie, publicată înD. Of. al om., 2. -, nr. "5 din "6 mai 999.6 Ordonanţa de urgenţă nr. E= din E aprilie 99 privind 1irecţia (aţională Anticorupţie, cu modificările !icompletările ulterioare, publicată în D. Of. al om., 2. -, nr. EE din "" aprilie 99.7 Legea nr. =5 din " ianuarie 99= pentru prevenirea !i combaterea criminalităţii organizate, publicată în D. Of.al om., 2. -, nr. @9 din 5 ianuarie 99=.8

Legea nr. "N" din "5 aprilie 99= privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în e&ercitareademnităţilor publice, a funcţiilor publice !i în mediu de afaceri, prevenirea !i sancţionarea corupţiei, cumodificările !i completările ulterioare, publicată în D. Of. al om., 2. -, nr. B5 din " aprilie 99=.

5


6/59

infracţiunile de luare de mită, dare de mită, primire de &oloase necuvenite !i tra&ic de

in&luenţă5. eamintim că formularea uzitată în titlul legii, respectiv unele in&racţiuni de

corupţie P, a făcut cu putinţă, în epocă, susţinerea potrivit căreia legiuitorul nu ar fi intenţionat

să incrimineze e&clusiv !i limitativ cele patru infracţiuni, !i că, în consecinţă, în afara acestora

de$a menţionate, ar mai e&ista !i alte infracţiuni. 3nul dintre argumentele ce au stat la baza

tezei e'trapolării conceptului de corupţie, instituit prin Legea nr. 6=/"55 privind procedura

urgentă de urmărire !i $udecare pentru unele infracţiuni de corupţie, a fost formulat tocmai în

consecinţa redactării ec%ivoce a titlului acestei norme penale speciale în discuţie.

Astfel, în esenţă, a fost e&primată opinia că, în măsura în care infracţiunile

prevăzute !i pedepsite de art. @E ) @B C. pen., pentru care s#a statuat procedura urgentă de

urmărire !i $udecare, au fost considerate ca fiind ( unele ) de corupţie, pe cale de consecinţă

reiese că în această categorie sunt cuprise !i alte infracţiuni ce nu au făcut obiectul de

reglementare al prevederilor Legii nr. 6=/"55. 2rin urmare, în aplicarea tezei e&trapolării

conceptului de corupţie instituit prin Legea nr. 6=/"55, s#a afirmat că legislaţia română în

materie de corupţie include în sfera incriminării acesteia toate acele infracţiuni prevăzute în

Codul penal sau în legi speciale, !i care se săvâr!esc în scopul obţinerii unui avanta$

material."9

Ca atare, în consecinţa anterior amintitei teze a e&trapolării, s#a considerat ca

pertinentă includerea unor infracţiuni precum trădarea ;art. "@@ C. pen.F, trădarea prin

transmiterea de secrete ;art. "@B C. pen.F, spionajul ;art. "@5 C. pen.F, su$minarea economiei

naţionale ;art. "N@ C. pen.F, &urtul ;art. 96 # 95 C. pen.F, tâl%ăria ;art. "" C. pen.F, a$uzul

de încredere ;art. "= C. pen.F, înşelăciunea ;art. "@ C. pen.F, delapidarea ;art. "@ indice "

C. pen.F, uzurparea de calităţi o&iciale ;art. E9C. pen.F etc. Iste de observat, a!adar, că

e&trapolarea astfel înţeleasă a conceptului penal de corupţie, împinsă dincolo de limitele cele

mai largi ale acesteia, ca !i consecinţele care derivă din săvâr!irea infracţiunilor care o

definesc, au determinat !i au $ustificat intervenţia legiuitorului român în materie.""

Acesta este conte&tul care a făcut posibilă apariţia Legii nr. B6/999 pentru

prevenirea, descoperirea !i sancţionarea faptelor de corupţie, atât în considerarea efortului

legiuitorului român de armonizare a legislaţiei penale române!ti în materia corupţiei cu

9 Legea nr. 6= din " iulie "55 privind procedura urgentă de urmărire !i $udecare pentru unele infracţiuni decorupţie, publicată în D. Of. al omâniei, 2.-, nr. "B= din " iulie "55.10 1obrinoiu, 8asile, Corupţia în dreptul penal român*, Iditura Atlas Le&, Gucure!ti, "55@, p. "".

11 1iaconescu, 4oria, +n&racţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea*, Iditura All Gec?,Gucure!ti, 99E, pp. N#B.

6


7/59

legislaţia europeană în materie, cât !i în stoparea prin intervenţie legislativă a eventualelor

abuzuri făcute posibile de lacunele de reglementare e&istente în domeniu."

(u în ultimul rând, facem observaţia că începând cu data de " septembrie 996,

potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. @9/99N, ar urma să intre în vigoare oul Cod enal "=* Or,

(oul Cod penal, în capitolul Crime şi delicte de corupţie, grupează sub unul !i acela!i titlu

./itlul 0+* Crime şi delicte contra intereselor pu$lice1 atât infracţiuni ce aparţin conceptului

penal de in&racţiuni de corupţie, afirmat de art. @ alin. ;"F din Legea nr. B6/999 pentru

prevenirea, descoperirea !i sancţionarea faptelor de corupţie ;luarea de mită, darea de mită,

primirea de &oloase necuvenite, tra&icul de in&luenţăF, cât !i incriminări ale unor forme de

manifestare infracţională necuprinse de actuala normă penală, spre e&emplu remuneraţia

injustă, cuprinsă însă în art. E9 de fostul Cod penal, anterior celui în vigoare astăzi.

CAPITOLUL II

DAREA DE IT!

12 Legea nr. B6 din din 6 mai 999 pentru prevenirea, descoperirea !i sancţionarea faptelor de corupţie, publicată

în D. Of. al om., 2. -, nr. "5 din "6 mai 999.13 Legea nr. =9" din 6 iunie 99E privind Codul penal, publicată în D. Of. al om., 2. -, nr. @B@ din 5 iunie99E.

7


8/59

"# Darea de mită $ in%rac iune pre&a'ută de Codul penalț

"*" Con inutul juridicț

-nfracţiunea de dare de mită constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau

alte foloase, în modurile !i scopurile arătate în art. @E C.p.

Astfel din conţinutul acestei norme penale reiese că darea de mită constă în

promisiunea ,o&erirea sau darea ,unui &uncţionar pu$lic sau unui &uncţionar ,de $ani sau alte

&oloase care nu i se cuvin ,direct sau indirect, în scopul de a în deplini, a nu îndeplini ,ori a

întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a &ace un act

contrar acestor îndatoriri*

"** Condiţii pree'istente

Obiectul $uridic constă în relaţiile sociale re&eritoare la activitatea de serviciu,

activitate a cărei bună desfă!urare este incompatibilă cu săvâr!irea unor fapte de corupere

asupra funcţionarilor. 1area de mită este o infracţiune în legătură cu serviciul !i are caracter

autonom, e&istând !i fără o luare de mită, atunci când funcţionarul respinge oferta care i se

face.

Obiectul $uridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea de

serviciu, activitate a cărei bunei desfă!urare este incompatibilă cu săvâr!irea actelor de

corupere asupra &uncţionarilor pu$lic sau &uncţionarilor*

Obiectul material. -nfracţiunea este lipsită, de regulă, de un obiect material.

otu!i, dacă acţiunea făptuitorului "= se referă la un anumit bun, infracţiunea are !i un astfel de

obiect, constând în acel bun.

'ubiect activ poate fi orice persoană.

articipaţia penală este posibilă atât în forma coautoratului, cât !i în forma

instigării sau a complicităţii.

'ubiectul pasiv autoritatea pu$lică, instituţia pu$lică, instituţiile sau alte

persoane juridice de drept pu$lic sau privat din al căror personal face parte funcţionarul

public sau funcţionarul căreia i se dă mită.

"*2* Conţinutul constitutiv

Latura obiectivă. Ilementul material al laturii obiective se poate realizat prin

1= 1iaconescu, 4oria +n&acţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Id. All Gec?,Gucure!ti, 99E, pp. N6# B.

8


9/59

săvâr!irea uneia dintre următoarele trei acţiuni alternative promisiunea, o&erirea sau darea de

$ani sau alte &oloase unui funcţionar.

romisiunea se referă la avanta$ul pe care îl va avea funcţionarul dacă va acţiona

în sensul dorit de către mituitor. Jn această modalitate, fapta constituie infracţiune c%iar dacă

funcţionarul nu acceptă promisiunea făcută.

3&erirea presupune prezentarea folosului pe care funcţionarul urmează să#"

primească. Ki în această modalitate, fapta constituie infracţiune c%iar dacă funcţionarul nu

acceptă oferta făcută.

Darea de bani sau alte foloase presupune actul corelativ al primirii.

2romisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase se realizează în modurile

!i scopurile arătate în art. @E C.p., adică pentru ca funcţionarul să îndeplinească, să nu

îndeplinească, ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau

în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri

Hapta tre$uie să &ie anterioară, concomitentă sau imediat după îndeplinirea,

neîndeplinirea etc* actului avut în vedere de mituitor, în caz contrar, nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită. 1acă e&istă însă oferta de mituire, nu

are relevanţă că banii sau foloasele au fost date ulterior, după îndeplinirea actului.

Jn toate cazurile, este necesar ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc.

mituitorul promite, oferă sau dă funcţionarului banii sau foloasele să fie un act privitor la

îndatoririle sale de serviciu şi să nu &ie renumerată *

Acţiunea constând în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase

poate fi săvâr!ită direct sau indirect* Jn primul caz, acţiunea este săvâr!ită c%iar de către

mituitor, iar în al doilea caz, prin intermediul unei alte persoane. 1e!i persoana interpusă

înfăptuie!te prin activitatea sa c%iar acţiunea incriminată, totu!i această persoană răspunde în

calitate de complice la infracţiunea de dare de mită, deoarece, dacă potrivit legii, autorul poate

săvâr!i fapta !i în mod direct, intermediarul"E, care acţionează în numele său !i cu intenţia dea#l a$uta, nu poate avea decât calitatea de complice.

-nfracţiunea e&istă c%iar dacă ulterior promisiunea sau oferta făcută nu este urmată

de e&ecutare.

4rmarea imediată constă într#o !tirbire adusă prestigiului de care se bucură

funcţionarul public.

5aportul de cauzalitate trebuie să e&iste, între activitatea infracţională !i urmarea

imediată.14 Ale&andru Goroi Dreptul penal , artea specială , Iditura C.4. Gec?, Gucure!ti , 99N, p. ==9.

9


10/59

Latura subiectivă presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei directe.

Dituitorul acţionează cu un scop special, !i anume, îndeplinirea, neîndeplinirea sau

întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra căruia

săvâr!e!te actul de corupere, ori efectuarea unui act contrar respectivelor îndatoriri. Hapta

constituie infracţiunea de dare de mită c%iar dacă scopul nu este realizat.

"*6* 7orme

/entativa infracţiunii nu se pedepse!te.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se promite, se oferă ori se dă

funcţionarului banii sau foloasele, în scopul !i în condiţiile arătate în art. @E C.p., moment în

care se produce !i urmarea periculoasă a faptei.

"*8* 5egim sanc ionator ț

9ancţiunea constă în înc%isoare de la N luni la @ ani 7 agravantă potrivit art.B , alin

, din Legea B6/999 ma&imul pedepsei prevăzute de art. @@ C.p. se ma$orează cu ani7 o

altă agravantă prevăzuta de art. 6 indice din Legea B6/999 se pedepse!te cu înc%isoare de la

" an la B ani."@

"*:* Con&iscarea specială

2otrivit alin. @, banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul dării de

mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata

ec%ivalentului lor în bani. Confiscarea are loc în temeiul art. @@ alin. E raportat la art. @E

alin. = C.p., !i nu în temeiul art. ""6 lit. bF C.p„ deoarece dispoziţiile art. @@ alin. E raportat

la art. @@ C.p. au un caracter special, derogatoriu, iar aplicarea lor este obligatorie.

Confiscarea specială are loc, potrivit prevederilor alin* 6, c%iar dacă oferta nu a fost urmată de

acceptare ."*!*Cauza specială care înlătură caracterul penal al &aptei prevăzut de art* 88

C* pen*

2otrivit alin. , din art. @@ C. pen. fapta prevăzută nu constituie infracţiune

atunci când mituitorul a &ost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

Legiuitorul a consacrat o cauză specială de înlăturare a caracterul penal al faptei,

care se întemeiază pe lipsa de vinovăţie a făptuitorului. 1ispoziţiile art. @@ alin. C.p. nu

15 Legea nr. B6/999, publicată în D. Of. al omâniei nr. "5/"[email protected] !i cu modificările ulterioare.

10


11/59

sunt aplicabile în situaţia în care iniţiativa dării de mită a aparţinut mituitorului, c%iar dacă

ulterior, funcţionarul care a primit mita a stăruit pe lângă cel dintâi, să#i aducă bunurile

oferite:. (u e&istă, de asemenea, constrângere !i dispoziţiile art. @@ alin. C.p. nu sunt

aplicabile dacă mita a fost dată din dorinţa mituitorului de a fi încadrat în muncă cu prioritate.

"*;* Cauza specială de nepedepsire

2otrivit alin. =, art. @@ C. pen. , mituitorul nu se pedepse!te dacă denunţă la o

autoritate fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

Cauza specială de nepedepsire este aplicabilă dacă sunt îndeplinite, în mod

cumulativ, următoarele trei condiţii

aF Mituitorul tre$uie să denunţe &apta* Hapta se consideră denunţată, de e&emplu,

!i în cazul în care mituitorul, fiind urmărit pentru o altă infracţiune, face o declaraţie prin care

aduce la cuno!tinţă organului de urmărire penală fapta sa de dare de mită, precum !i fapta

funcţionarului care a primit mita. (u constituie însă o denunţare, în sensul dispoziţiilor art.

@@ alin. = C.p., recunoa!terea făcută de făptuitor în faţa organului de urmărire penală care a

constatat săvâr!irea infracţiunii.

bF Denunţarea tre$uie &ăcută unei autorităţi* Jn lipsa unei precizări a legii,

denunţarea poate fi făcută !i unei autorităţi necompetente a efectua urmărirea penală în

această materie"N. 1esigur, într#un asemenea caz, autoritatea care a primit denunţul va sesiza

de îndată organul de urmărire competent.

cF Denunţarea tre$uie &ăcută mai înainte ca organul de urmărire să &i &ost

sesizat* Jn literatura de specialitate s#a arătat că dispoziţiile art. @@ alin. = C.p. au menirea de

a prevenii săvâr!irea infracţiunii de luare de mită prin crearea pentru cel care ar fi ispitit să ia

mită a temerii că va fi denunţat. 1e asemenea, s#a arătat că pedepsirea mituitorului ar fi o

piedică în calea descoperirii infracţiunii deoarece, dacă ar fi !i el pedepsit, nu ar îndrăzni

niciodată să se plângă împotriva funcţionarului incorect, funcţionar care, în felul acesta, s#arvedea la adăpost de răspundere penală pentru fapta săvâr!ită. (esancţionarea mituitorului care

denunţă fapta nu se $ustifică în măsura în care se $ustifică nesancţionarea făptuitorului care

denunţă fapta în cazul altor infracţiuni ;complot, nedenunţarea unor infracţiuni, asocierea

pentru săvâr!irea de infracţiuniF. în acest sens, a fost e&primată opinia potrivit căreia

denunţarea faptei de către mituitor ar trebui să constituie nu o cauză de nepedepsire, ci numai

o cauză de reducere a pedepsei.

16 Ale&andru Goroi Dreptul penal , artea specială , Iditura C.4. Gec?, Gucure!ti , 99N, p. =".11


12/59

"*#* 5estituirea $unurilor

2otrivit prevederilor alin. @, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie

persoanei care le#a dat în cazurile arătate în alin. !i = .

(# Anali'a in%rac iuniiț

*"* Considerente generale

Jn general, lucrările clasice de drept penal clasifică mituirea"B în mituirea

activă;darea de mitaF !i mituirea pasivă ;luarea de mităF. Aceste denumiri, raportate la

dispoziţiile legii noastre penale, ni se par necorespunzătoare, întrucât ele nu relevă

semnificaţia reală a fiecărei fapte"67 în sensul articolului @E C. pen."5, corupţia zisă pasivă nu

este doar ,, Hapta funcţionatului care se lasă cumpărat fie pentru a îndeplini un act al funcţiei

sale, fie pentru a se abţine de la el”9, atâta vreme cât, în una din modalităţile sale, iniţiativa

aparţine acestuia, iar nu mituitorului.

Jn ce prive!te incriminarea mituirii, în dreptul penal e&istă doua sisteme"

aF sistemul incriminării unilaterale, care prevede numai luarea de mită, iar pe

mituitor îl tratează ca participant la săvâr!irea infracţiunii. . 8ouin ) adept al acestui sistem,

neîmpărtă!it însă de Codul penal francez ) scrie că infracţiunile de corupţie activă !i pasivă

sunt atât strâns legate încât ar părea normal să se incrimineze una dintre ele, iar cealaltă să fie

sancţionată cu titlul de complicitate7

bF sistemul incriminării bilaterale ) adoptat de Codul nostru penal ) care cuprinde

atât darea de mită , cât !i luarea de mită, ca infracţiuni de sine#stătătoare, distincte.

Observăm insă că, independent de modul în care sunt incriminate, în esenţa lor,

darea !i luarea de mită sunt doua laturi ale unei fapte comple&e, care ) e&ceptând cazul în care

17 2rin ,,mituire” se înţelege, în genere, ,,coruperea unui funcţionar prin foloase de orice fel, în vedereaîndeplinirii îndatorărilor de serviciu sau a îndeplinirii unui act ilegal” ;O.A. 'toica, 1rept penal. 2artea specială,

Iditura 1idactică !i 2edagogică, Gucure!ti, "5BN, p. E@F18 L. Lambert observă, în acest sens că fapta unui funcţionar necinstit de a cere el însu!i un dar sau un folos unui particular, care nu s#ar fi gândit niciodată să#l corupă sau n#ar fi îndrăznit să o facă, este cu siguranţă un mod cumult mai activ de a fi corupt decât simplu fapt de a accepta o ofertă sau o promisiune cu caracter corupător7 oraceastă cerere a funcţionarului , care ia astfel iniţiativa propriei sale coruperi, este totu!i socotită cerere afuncţionarului, care ia astfel iniţiativa propriei sale coruperi, este totu!i socotită corupţie,, pasivă ” în timp cefapta particularului care a cedat la solicitările celui dintâi este socotită corupţie ,, activă „ 7 8. eodorescu, 1area!i luarea de mită, teză de doctorat , Gucure!ti, "5EN, p. E.19 Art. @E ,, Hapta funcţionarului care direct sau indirect, pretinde or prime!te bani sau alte foloase care nu i secuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ,ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu , sau în scopul de a face un act contraracestor îndatoriri, se pedepse!te cu înc%isoare de la = la "9 ani !i interzicerea unor drepturi”20 . 8ouin, recis de droit penal special , 2aris , "5@=, pp. ENN ) ENB21

R. Vouin,. Precis de droit penal special , Paris , 1953, p. 47122 Diaconescu, Horia: Infacţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. !! "ec#,"ucure$%i, 2004,pp. 89&91

12


13/59

pretinderea mitei nu este urmată de acceptarea ) presupune concursul necesar a două

persoane, mituitorul !i cel mituit. 1e aceea unii autori au văzut în darea !i luarea de mită o

infracţiune bilaterală ) ca o formă a pluralităţi naturale de infracţiuni # ,,în care faptul ilicit se

na!te dintr#un raport bilateral, intervenit între subiecţii activi”=, dar pe care legiuitorul, din

considerente de politică penală, a disociat#ă, incriminând separat cele două acte care o

alcătuiesc, încât , desfă!urarea, faptei prin natura sa, este un subiect activ plural, activitatea

fiecăruia, cooperând constituie o infracţiune aparte ;individualăF.

Jn legătură cu cele de mai sus, este de subliniat că dacă totu!i datorită

împre$uririlor în care a fost săvâr!ită ori absenţa evenimentului subiectiv, una dintre cele

fapte ) darea !i luarea de mită ) nu constituie infracţiune, această împre$urare nu împiedică

sancţionarea celeilalte.

1area de mită reprezintă un real !i grav pericol pentru relaţiile sociale referitoare

la buna funcţionare a autorităţilor, instituţiilor de stat, a instituţiilor ori serviciilor publice, sau

a altor unităţi, a corectitudinii funcţionarilor în e&ercitarea atribuţiilor de serviciu !i prin

aceasta, pentru e&istenţa !i ec%ilibrul societăţii democratice organizate, a ordinii de drept.

-mpunând !i cerând funcţionarilor !i altor salariaţi corectitudine, probitate în

îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, prin incriminarea dării de mită, legea penală le asigură

acestora protecţia cuvenită !i necesară împotriva actelor de corupere la care ar putea fi

e&pu!iE.

Jn concepţia !i reglementarea legii penale române, darea de mită care este în

esenţă in act de determinare a funcţionarului la luarea de mită, !i care, în condiţiile !i limitele

legii poate constitui o participare la săvâr!irea acesteia sub forma instigării, constituie o

infracţiune distinctă.

Astfel, în cazul în care luarea de mită se săvâr!e!te în modalitatea primirii de bani

sau alte foloase, a acceptării promisiunii unor astfel de foloase sau a nerespingerii acesteia,

iniţiativa corupţiei aparţine mituitorului, a celui care dă sau oferă mită.Adeseori iniţiativa actului de corupţie este a celui care vrea să obţină serviciile

favorabile ale funcţionarului, a celui care promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, în

sc%imbul acestora, fapt regăsit în realitate de zi cu zi !i prevăzut !i#n reglementările legale.

1area de mită definită ca fiind promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte

23 8. 1ongoroz, 1rept penal , Gucure!ti, "5=5, p. EBB. Jn acela!i sens, v. 1oru 2avel, 2robleme ale participaţiei penale, penale, în ,,..1.” nr. E/"5B6, p. =E !i 8. Danzini , /rattato di diritto penale italiano ; ratat de drept penal italianF. 8ol 8, orino, "5=@, p. "[email protected]

1ongoroz, 8intilă7 1ărân, M%eorg%e7 a%ane, 'iegfried7 Lucinescu, 1umitru7 (eme!, Aurel7 'toican, 8asile oul Cod penal anterior, prezentare comparativă, Id. 2olitică, Gucure!ti, "5N6, pp. "BE#"BB

13


14/59

foloase, în modurile !i scopurile prevăzute în art. @@ C. pen. darea de mită constituie o

infracţiune în legătură cu serviciu.

Jntre infracţiunile de luare de mită !i luare de mită, e&istă o legătura de

necontestat care a determinat susţinerea că acestea sunt corelative.

Corelaţia este legătura reciprocă între doua sau mai multe lucruri sau o relaţie în

care unul dintre acestea nu poate e&ista fără celălalt.

Jn această concepţie, corelativitatea celor două infracţiuni se manifestă în

principal, în planul laturii obiective, întrucât acţiunilor de ,,oferire: !i ,,de dare: de bani sau

alte foloase care definesc din punct de vedere al elementului material darea de mită, le

corespunde la luarea de mită acţiunea de ,,primire:, iar acţiunii de ,,promitere: de la prima

infracţiune îi corespund ,,acceptarea: sau ,,respingerea: în cazul celei de a doua. Ki în planul

laturii subiective cele doua infracţiuni sunt, în raport de corelativitate, din moment ce

mituitorul urmăre!te să#l determine pe cel mituit să aibă o anume conduită în legătura cu

îndatorările sale de serviciu , iar acesta devine astfel, dependent de corupător.

Aceasta este înţelesul, sensul pe care noţiunea de corelaţie îl are !i în dreptul

penal.

'unt !i păreri diferite, care susţin că legăturile strânse care e&istă indiscutabil între

infracţiunile de luare !i dare de mită nu sunt însă de natură să determine un raport de corelaţie

între ele, din moment ce, în unele din modalităţile de săvâr!ire a elementului material al laturi

obiective, una poate e&ista fără cealaltă. Astfel în oricare dintre modalităţile normative de

săvâr!ire a elementului material al laturii obiective # promisiunea, oferirea sau darea de mită

sau alte foloase # infracţiunile de dare de mită poate fi săvâr!ită fără e&istenţa celei de luare de

mită, legea necerând ca funcţionarul să le primească ori să accepte sau să nu respingă

promisiunea lor. Ki infracţiunea de luare de mită # în modalitatea de săvâr!ire a elementului

material al laturi obiective prin acţiunea de pretindere # are o e&istenţă independentă de

atitudini, conduita celei căruia i se adresează , cererea de a da bani sau alte foloase#infracţiunea de dare de mită poate fi săvâr!ită fără e&istenţa celei de luare de mită, legea

necerând ca funcţiunarul să le primească ori să accepte sau să nu respingă promisiunea lor. Ki

infracţiunea de luare de mită # în modalitate de săvâr!ire a elementului material al laturii

obiective prin acţiunea de pretindere # are o e&istenţă independentă de atitudinea, conduita

celui căruia i se adresează cererea de a da bani sau alte foloase !i deci, implicit de dare de

mită. Or, corelativitatea celor doua infracţiuni nu poate fi concepută !i acceptată parţial numai

în anumite modalităţi normative sau faptice de săvâr!ire a elementului material al laturiobiective.

14


15/59

-niţiativa de corupere aparţine de regula mituitorului care promite, oferă sau dă

banii sau alte foloase, dar !i funcţionarului poate pretinde astfel încât este discutabilă

catalogarea generală, că luarea de mită reprezintă corupţia pasivă iar a celei de dare de mită,

corupţia activă@, astfel ree!ind că infracţiunea de dare de mită este mai grav decât luarea de

mită.

Legea penală română nu a împărtă!it această opinie !i considerând că infracţiunea

de dare de mită este mai puţin gravă decât aceea de luare de mită !i a stabilit un regim

sancţionator diferenţiat, mai blând pentru prima.

** 3$iectivul in&racţiunii

-ncriminarea distinctă a dării de mită este menită, să descura$eze ce cei care

încearcă să#!i promoveze interesele prin coruperea funcţionarilor contribuind la reducerea

corupţiei.

..". Obiectul $uridic special

Jl constituie acele relaţiile sociale necesare bunei desfă!urări !i funcţionării a

organelor, organismelor statului, instituţiilor publice sau alte unităţi, o comportarea corectă a

funcţionarilor în e&ercitarea atribuţiilor de serviciu, împotriva faptelor de corupere a acestora.

... Obiectul material

Ca !i în cazul infracţiunii de luare de mită darea de mită este lipsită de obiect

material.

Ganii sau alte foloase promise, oferite sau date de către mituitor funcţionarului

sunt mi$loace prin care se săvâr!e!te infracţiunea de dare de mită !i nu obiectul material al

acesteia.

*2* 9u$iecţii in&racţiunii

.=.". 'ubiectul activ

Jntrucât, în reglementarea legii penale române, luarea !i darea de mită sunt

infracţiuni distincte, mituitorul subiect activ are întotdeauna calitatea de autor al infracţiunii

de dare de mită !i nu de instigator sau complice la infracţiunea de luare de mită !i poate fi

săvâr!ită de către o persoană sau de către mai multe persoane în participaţie ocazională

;coautorat, instigare sau complicitate F, direct sau indirect, cu condiţia să aibă capacitatea de a

răspunde penal.

25 8. 1ongoroz , '. a%ane , -. Oancea , -. Hodor, (. -liescu, C. Gulai , . 'tănoiu , E'plicaţii teoretice aleCodului penal român, vol. -, Id. Academiei, Gucure!ti, "5N5, p. 5

15


16/59

Jn practica $udiciară s#a reţinut că prin decizia penală nr. @"N din "E septembrie

99@, Jnalta Curte de Casaţie !i 0ustiţie a admis recursul declarat de 1epartamentul (aţional

Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. "NB/99E a ribunalului Gucure!ti !i deciziei nr.

EN/99@ a Curţii de Apel Gucure!ti !i a dispus ca inculpaţii N 2.1., 8.8. !i 8.1. să e&ecute

pedeapsa de = ani înc%isoare ;în regim de detenţie F pentru săvâr!irea infracţiunii prevăzute de

art. @@ alin;"F C. pen., raportat la art. B alin. ;F din Legea nr. B6/999. '#a reţinut că

inculpaţii au oferit unui procuror militar suma de "99.999 de euro, pentru a#l determina să nu

verifice toate legăturile comerciale ale '.C. ,, racorom ”'..L. cu diver!i agenţi economici

implicaţi în tranzacţii cu produse petroliere, pentru a tergiversa verificările efectuate !i a

dispune o soluţie favorabilă acestora.

Jn conformitate cu prevederile art. @@ alin.;"F C. pen. , raportat la art. @E alin.

;"F C. pen., infracţiunea de dare de mită la fel ca !i aceea de luare de mită, poate fi

săvâr!ită ,,direct sau indirect:.

2revăzând , prin derogare de la dispoziţiile art. E C. pen. , că acţiunea care

define!te elementul material al laturi obiective a infracţiunii de dare de mită # promisiunea,

oferirea sau darea de bani sau alte foloase # poate fi săvâr!ită atât direct, nemi$locit cât !i

indirect, mi$locit, mediat prin intermediul unei ;unorF persoane interpuse, legea penala a

asimilat aceste doua modalităţi normative, alternative, stabilind astfel pentru fiecare dintre

acestea, calitatea de autor al infracţiunii.

1eci are calitatea de autor al infracţiunii de dare de mită, atât acela care promite,

oferă sau dă „direct” funcţionarului bani sau alte foloase cât !i acela care realizează aceasta

„indirect”, prin intermediul unei ;unorF persoane interpuse.

Calitate de autor # al infracţiunii de luare de mită sau a celei de dare de mită #

e&clude posibilitatea de a fi considerat participant, instigator sau complice la cealaltă

infracţiuneB.

I&istă !i puncte de vedere opuse, dat fiind, stabilirea poziţiei, situaţiei $uridice !icalităţii persoanei care a intermediat darea de mită.

3nii considerat !i susţinut că intermediarul ;instigatorul, compliceleF, persoană

interpusă # care promite, oferă sau dă banii ori alte foloase funcţionarului # este coautor al

infracţiunii de dare de mită, alături de cel care săvâr!e!te această prin mi$locirea sa. 1in

moment ce a promis, oferit sau dat bani sau alte foloase, c%iar dacă a acţionat în numele altei

26 Jnalta Curte de Casaţie !i 0ustiţie, 1ecizia penală nr. @"N din "E septembrie 99@ , publicată

***.pna.ro/ane&aQbilant.$spRidS=TnrcrtS=.27 1iaconescu, 4oria +n&racţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legatură cu acestea, pp. N6#N5

16


17/59

persoane, intermediarul dintre acestea !i funcţionar, are calitatea de autor, el săvâr!ind

nemi$locit acţiunea care constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare

de mită.6

Alţii au considerat dimpotrivă că participantul, în situaţia dată, are calitatea de

complice la infracţiunea de dare de mită. 5 1e!i prin acţiunea sa intermediarul săvâr!e!te

nemi$locit elementul material al laturi obiective a infracţiunii de dare de mită # promisiunea,

oferirea sau darea banilor ori a altor foloase # prin voinţa e&presivă a legii concretizată prin

prevederea ,,direct sau indirect: derogatorie de la reglementarea generală, ea este caracterizată

ca un act de complicitate ;intermediarul îl a$ută pe acesta sa săvâr!ească infracţiunea de dare

de mită promiţând, oferind sau dând bani ori alte bunuri în numele !i pentru mituitor el

acţionând în calitate de compliceF.

1e reţinut este faptul că infracţiunea de darea de mită, indirectă prin intermediar,

constituie infracţiune numai dacă promiterea, oferirea sau darea banilor or a altor foloase au

a$uns la cuno!tinţa funcţionarului a cărui mituire se încearcă. 1acă ele s#au opri la intermediar

nu e&istă infracţiune de darea de mită, !i pe cale de consecinţă acţiunea acestuia nu poate

constitui un act de complicitate la aceasta. 'peţă 2.D. află că un cunoscut al său este cercetat

pentru comiterea unei infracţiuni de furt, merge la acesta !i îi spune că îi este prieten de

familie cu procurorul care îl cercetează !i că în sc%imbul unei sume de "999 de on îi v#a

rezolva cu procurorul să nu fie trimis în $udecată. Cunoscutul îi remite suma pe care 2.D. o i#

a !i o c%eltuie!te în interes personal ;2.D nu îl cuno!tea pe procurorF, nu#!i duce la îndeplinire

promisiunea.

Hiind sesizată fapta sa, în timpul cercetărilor oferă unui alt procuror care îl anc%eta

$umătate din această sumă pentru a nu fi trimis în $udecată, însă este refuzat.

2.D a comis infracţiunile de

rafic de influenţă prevăzută de art. @B alin " C. pen. , constând în aceea că a

pretins !i primit suma de "999 de on afirmând că#l cunoa!te pe procurorul care a efectuatcercetarea !i că, prin influenţă pe care o are asupra acestuia că a pretins prieten de familie, va

rezolva netrimiterea în $udecată a cunoscutului său.

1are de mită prevăzută art. @@ alin " C. pen., prin aceea că a oferit bani

procurorului pentru că aceasta să nu#l trimită în $udecată pentru infracţiunea anterior săvâr!ită.

2rezintă indiscutabil interes atât teoretic cât !i practic, determinarea încadrării

$uridice a faptei intermediarului de a a$uta pe mituitor să dea mită, iar pe funcţionarul corupt

28 1iaconescu, 4oria +n&racţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legatură cu acestea, pp* B9#B29 1iaconescu, 4oria +n&racţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legatură cu acestea, pp B=#B@

17


18/59

să ia mită # complicitatea la ambele infracţiuni sau numai la una dintre acestea, ocazionând

formularea unor opţiuni doctrinare !i soluţii $urisprudenţiale diferite.

Jn doctrina $uridică, situaţia $uridică a intermediarului la infracţiunilor de luare !i

dare de mită a conturat opinia conform căreia activitatea acesteia constituie participaţie

penală ocaziţională sub forma complicităţii numai la una dintre cele doua infracţiuni.

-nfracţiunile de darea !i luarea de mită au fost considerate ca fiind două infracţiuni

con$ugate, bilaterale, disociate în care de!i # activitatea intermediarului # prin natura acestora

!i forţa lucrurilor # creează înlesnire, a$utare la săvâr!irea amândurora, constituie o

complicitate unică, adiacentă numai uneia dintre ele.

Codul penal a disociat # incriminându#le distinct # cele doua infracţiuni con$ugate,

bilaterale ;in parteF, care determină o pluralitate naturală de infractori, nu poate !i nu trebuie

să influenţeze structura raportului $uridic infracţional !i complicitatea unică ce ar fi

caracterizat cooperarea intermediarului la acţiunile con$ugate, în cazul în care acestea ar fi

fost incriminate împreună constituind o singură infracţiune. Complicitatea rămâne tot unică !i

în cazul în care cele două acţiuni con$ugate au fost disociate !i incrimitate separat.

1acă nu s#ar accepta această soluţie !i întrucât cel care da a$utor mituitorului

întotdeauna !i indirect îl a$ută !i pe mituit !i invers, ar însemna că în toate cazurile,

participantul secundar să i se reţină complicitatea atât la dare cât !i la luare de mită !i să i se

aplice două pedepse, în timp ce autorii acestor ar fi tra!i la răspundere pentru o singură

infracţiune, ceea ce ar fi un act de inec%itate !i inconsecvenţă.

La susţinerea acestui punct de vedere, s#a argumentat că prin natura lucrurilor cel

care da mită prin însu!i acest fapt, înlesne!te luarea de mită, iar cel care ia mită înlesne!te

darea acesteia, fără ca ace!tia să devină !i participanţi sub forma complicităţii la infracţiunea

săvâr!ită de către celălalt. 2articiparea acestora la săvâr!irea comisă de celălalt a infracţiunii

corelative ;legătura reciprocăF se absoarbe în infracţiunea comisă de către fiecare dintre ei în

calitate de autor. Ki dacă , raportul de corelaţie dintre cele două infracţiuni, face ca acesta$utor, implicit, sa nu poată fi caracterizat, definit !i ca o complicitate, aceasta soluţie se

impune nu numai pentru autorii acestora ci !i pentru toţi ceilalţi participanţi la săvâr!irea lor,

ale căror acţiuni con$ugate reprezintă o singură infracţiune cu o singură încadrare $uridică.

'usţinătorii acestei teorii, au considerat că dacă elementele obiective invocate nu

sunt suficient de concludente apelând la elementul subiectiv, afirmându#se că soluţia este data

de voinţa intermediarului de a a$uta pe unul sau pe celalalt dintre autorii celor doua infracţiuni

corelative, dacă intermediarul a urmărit sau a$utat pe autorii ambelor infracţiuni se va reţinecomplicitatea la infracţiunea sancţionată cu pedeapsa cea mai mare, iar dacă acesta a acţionat

18


19/59

cu intenţie # directă sau indirectă # !i el va răspunde pentru complicitate la infracţiunea la care

a participat cu intenţie directă.=9

Acest puntul de vedere înfăţi!at a pornit de la considerarea luării !i dării de mită

ca fiind infraţiuni corelative, bilaterale !i con$ugate, aprecieri pe care s#a întemeiat esenţial

argumentarea acestuia.

1e regulă, infracţiunile pot fi săvâr!ite de către o singura persoană, ele fiind

considerate unilaterale, singulare, dar e&istă însă !i infracţiuni a căror săvâr!ire nu este

posibilă decât cu participarea a doua sau mia multe persoane, situaţie în care avem o

pluralitate naturală de subiecţi activi, cooperarea acestora fiind impusă nu de voinţa lor ci de

însă!i natura infracţiunii. 2luralitatea de subiecţi activi este indispensabilă pentru e&istenţa

infracţiunii, este una necesară, determinând e&istenţa unor infracţiuni denumite, după caz,

colective sau bilaterale.=" 1in practica $udiciară= prin sentinţa penală nr. "9B/99= a

ribunalului Gucure!ti , definitivă prin decizia nr. "9B6 din "9 martie 99@ a Jnaltei Curţi de

Casaţie !i 0ustiţiei, au fost condamnaţi inculpaţii 8.C, 8.M !i 8.D. la pedepse de = ani

înc%isoare, E înc%isoare !i, respectiv, ani înc%isoare, cu suspendarea e&ecutării acestora

pentru săvâr!irea infracţiunilor de dare de mită. Jn ziua de B februarie 99E , cu prile$ul

efectuării cercetărilor într#o cauză penală, având ca obiect consumul !i traficul de droguri,

inculpatul 8. C. a promis iar, ulterior, concubina sa, 8.D. !i fratele său, 8.M, au oferit

procurorului !i poliţi!tilor suma de @.999 U !i cantitatea de apro&imativ E99#@99 grame

bi$uterii de aur, pentru că inculpatul 8. C. să nu fie arestat.

-nfracţiunile colective la înglobează !i pe cele bilaterale. -nfracţiunile bilaterale

prevăzute de legea penală presupun necesarmente unitatea de faptă !i cooperarea la săvâr!irea

acesteia în calitate de autori a două persoane, deci o pluralitate de subiecţi activi nemi$lociţi.

Hără îndoială că in cazul infracţiunilor bilaterale, a$utorul dat pentru săvâr!irea

infracţiunii constituie o complicitate unică !i nu doua complicităţi distincte cu privire la ambii

subiecţi activi ;autorF .-ndiferent dacă participantul, complice, a înţeles că a$ute pe unul sau peamândoi autorii infracţiunii bilaterale, activitatea să se înscrie în unitatea infracţiunii săvâr!ite,

constituind o complicitate unică.

'oluţia vine de la reglementarea legii penale unde participaţia penala se referă la

30 1iaconescu, 4oria +n&racţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legatură cu acestea, p* ;<31 1ongoroz, 8intilă Drept penal, reeditarea ediţiei din "#2# de Asociaţia română de ştiinţe penale, Gucur!ti,999, p. "NB#@B7 =6#=6=.32

1ecizia nr. "9B6 din "9 martie 99@ a Jnaltei Curţi de Casaţie !i 0ustiţiei publicată***.pna.ro/ane&aQbilant.$spRidS=TnrcrtS=

19


20/59

fapte nu la făptuitori== astfel încât dacă infraţiunea bilaterală este unică, atunci !i a$utorul dat

autorilor acesteia este indiscutabil o complicitate unică.

Jn aceste condiţii e&tinderea acestei soluţii !i la infracţiunile de luare de mită !i

darea de mită, a!a#zisele infracţiuni bilaterale disociate # incriminate separate # cu

argumentarea că dacă legea a procedat astfel cu două acţiuni con$ugate, care prezintă o

pluralitate naturala de infractori, nu poate !i nu trebuie să influeţeze structura reala a

raportului $uridic infracţional. Complicitatea unică ce ar caracteriza cooperarea la acţiunile

con$ugate, în cazul în care ele au fost incriminate împreuna, constituind o singură infracţiune,

rămâne tot unică !i atunci când ele au fost disociate !i incriminate distinct a!a că nu ni se pare

convingătoare !i $ustificată.

Jn primul rând pentru că nu credeam că se poate vorbi în condiţiile reglementărilor

legii penale # despre infracţiuni bilaterale disociate # descompuse.

1in moment ce legea penală disociază incriminând separate fapte care anterior

constituiau infracţiuni bilaterale nu se mai poate vorbi despre e&istenţa acestora. 2rin

disocierea !i incriminarea distinctă a acestor fapte, legea a pus capăt e&istenţei infracţiunii

bilaterale care încetează de a mai fi din moment ce nu mai este prezentă una dintre condiţiile

esenţiale pentru aceasta, anume faptă prevăzută de legea penală. 2unând capăt infracţiunii

bilaterale pe care o dezmembrează creând în locul acesteia alte distincte, disocierea nu poate

fi folosită logic, ca modalitate de e&istenţă a ei.

Aceasta este sensul susţinerilor profesorului 8intilă 1ongoroz când afirmă că

,,Jn infracţiunile bilaterale, spre deosebire de restul infracţiunilor colective, activitatea firească

din cele două părţi poate fi incriminată separat , de aceea, în foarte multe legiuiri întâlnim

unele infracţiuni bilaterale prevăzute în forma descompusă a două infracţiuni individuale

;e&emplu darea !i luarea de mită care sunt incriminarea , în foarte multe coduri , separateF:=E.

1at fiind faptul că legea penală română # art. @E#@@ C. pen. # a incriminat

indiscutabil, distinct, luarea !i darea de mită !i după !tiinţa noastră nimeni nu a constata încăfaptul că e&istă doua infracţiuni distincte, una de luare si cealaltă de dare de mită, cea ce este

de natură să împiedice catalogarea lor ca infracţiuni bilaterale !i să pună în serioasă dificultate

susţinerea că, din acest considerent, a$utorul dat la săvâr!irea amândurora, constituie o

coplicitate unică.

33 Art. = C.pen. ,,2articipanţii sunt persoane care contrinuie la săvâr!irea unei fapte prevăzute de legea penlă încalitate de autori, instigatori sau complici.”

34 1ongoroz, 8intilă Drept penal, reeditarea ediţiei din "#2# de Asociaţia română de ştiinţe penale, Gucur!ti,999, p.=6.

20


21/59

-nfracţiunile de luare !i dare de mită ca nu pot fi considerate nici con$ugate în

înţelesul !i cu semnificaţia ce s#a încercat a se da acestei aprecieri.

Avem o accepţiunea generală a termenului con$ugat în sens figurativ # !i aceasta

ne interesează !i nu cel gramatic # înseamnă ;a se uniF, îmbinarea ;a se încruci!aF, împletirea a

ceva, în absenţa unei alte definiri dată lui de legea penală, atunci ea se impune !i în cercetarea

!i rezolvarea raportului dintre infracţiunile de luare !i dare de mită.=@

Ki dacă a se con$uga înseamnă a se împreuna, a se uni, a se lega strâns pentru a

forma un tot !i daca legea penală a inriminat luarea !i darea de mită , atunci credem că ele nu

pot fi definite ca fiind doua infracţiuni con$ugate cu semnificaţia ce s#a dat acestei categorii =N.

Jn cadrul infracţiunilor de luare !i dare de mită, faptele care caracterizează !i

definesc elementul material al laturii obiective al uneia, constituie implicit , prin natura lor un

a$utor, o înlesnire pentru săvâr!irea celeilalte, fără ca autorii lor să devină !i participanţi,

complici la aceasta. Luarea !i darea de mită sunt infracţiuni distincte incriminate separat, de

sine stătătoare , care în reglementarea legii penale române .

2rin voinţa !i prevederea e&presivă a legi, luare !i darea de mită sunt incriminate

separat constituind infracţiuni distincte constituie !i întregesc conceptul, noţiunea penală de

corupţie, care fiecare absoarbe în conţinutul ei prin forţa lucrurilor, actele de participare la

săvâr!irea celeilalte fără a fi însă prin aceasta, con$ugate.

O asemenea reglementare legată nu e&istă însă !i în cazul participaţiei ocazionale

sub forma instigări sau complicităţii, astfel încât e&tinderea raţionamentului analogic nu ni se

pare $ustificată .

(ici elementul subiectiv la care s#a recurs # sesizându#se !ubrezenia argumentelor

desprinse din latura obiectivă # nu consolidează !i nu face mai puţin vulnerabilă soluţia la care

s#a a$uns.

'oluţia complicităţii unice la infracţiunea cea mai gravă, propusă în ipoteza în

care participantul a urmărit să de#a a$utor autorilor ambelor infracţiuni # luarea !i darea demită # a fost considerată $ustificată, întrucât ea este principal aplicabilă !i admisă în toate

cazurile de unitate infracţională în care se contopesc activităţi distincte ce ar putea primi

sancţiuni distincte, cum este cazul infracţiunii continuate în care unele fapte săvâr!ite

constituie infracţiunea tip, iar altele forme calificate ale acesteia.=N

'#a trecut mult prea u!or peste faptul că, pe de o parte, soluţia propusă este

principal aplicabilă numai în cazurile de unitate infracţională iar pe de altă parte, luare !i35

1icţionarul e&plicativ al limbi române citat , p. "7 Dic dicţionar enciclopedic citat, p. E@336 2avel, 1. ro$leme ale practicii penale, (ota --, în ,,evista omâna de 1rept” nr. E/"5B6.

21


22/59

darea de mită constituie două infracţiuni distincte.

Luăm ca ipoteza că participantul a urmărit să dea a$utor numai autorului uneia

dintre cele doua infracţiuni ;intenţie directăF, dar !i#a dat seama !i a acceptat ca prin fapta sa

să a$ute !i pe autorul celeilalte infracţiuni ;intenţie indirectăF, acţionând din acest punct de

vedere cu o poziţie subiectivă distinctă, complicitatea unică a fost reţinută pentru activitatea

săvâr!ită cu intenţie directă. Jnlăturarea inec%ităţii care s#ar crea participantului, care ar urma

sa fie pedepsit pentru complicitate, atât la luarea cât si la darea de mită, în timp ce autorii

acestora, numai pentru una dintre ele ar fii inec%itabil, $ustificând soluţia propusă.=B

1acă legea a înţeles să facă din luare !i dare de mită două infracţiuni distincte

fiecare dintre ele reprezintă o unitate infracţională distinctă de care sunt legate actele de

participaţie ocaziţională ale fiecăreia.

-ntermediarul prin acte de participaţie înlesne!te sau a$ută la săvâr!irea atât a unei

cât !i a celeilalte infracţiuni !i dacă acţionând !i#a dat seama de acest rezultat pe care l#a

urmărit s#au la acceptat, el săvâr!e!te două dificultăţi diferite, la două infracţiuni # luarea !i

darea de mită # care fiind realizate prin aceea!i faptă se află în concurs formal ;idealF.

Iste riscul răspunderii penale la care !i l#a asumat participantul din momentul în

care, cu intenţie # directă sau indirectă # acţionând a a$utat, înlesnit săvâr!irea atât a infracţiuni

de luare de mită cât !i darea de mită .

Jn caz contrar s#ar nesocoti realitatea faptică !i anume că, prin acţiunea sa,

complicele a înlesnit, a$utat !i participant la săvâr!irea ambelor infracţiuni, cât !i prevederile

legii.

Aplicarea legii nu poate fi obstaculată, înlăturată pentru o presupusă !i după

părerea noastră ine&istentă inec%itate, la care ar fi supus în raport cu autorii , complicele, la

săvâr!irea infracţiunilor de luare !i dare de mită, fără riscul inadmisibil de a adăuga la lege !i

de a subordona supremaţia acesteia, oportunităţii.

Actuala Legea penală, activă, trebuie respectată c%iar dacă este / sau nu dreaptă!i ec%itabilă. 1acă ea devine nedreaptă ori neec%itabilă trebuie abrogată sau modificată, în

niciun caz ignorată, nesocotită .

'e regăse!te in acelea!i coordonate !i în calitatea de instigator care, prin acţiuni

distincte, cu intenţie, determină atât pe funcţionar cât !i pe mituitor să săvâr!ească

infracţiunile de luare !i respectiv dare de mită.

Iste greu de de argumentat !i susţinut, că într#o asemenea ipoteză ne#am afla în

prezenţa unei instigări unice .37 2avel, 1. ro$leme ale practicii penale, (ota --, în ,,evista omâna de 1rept” nr. E/"5B6.

22


23/59

Jn cazul în care, instigatorul l#a determinat pe autor să săvâr!ească infracţiunea

prin intermediul său, e&ecutând apoi acte de a$utare, de înlesnire, el va răspunde penal, numai

pentru instigare, formă principală de participaţie, care absoarbe complicitatea .

1acă instigatorul a realizat asemenea activităţi cu privire la luarea !i darea de

mită, el va răspunde pentru instigare la ambele infracţiuni.

.=. . 'ubiectul pasiv

2otrivit art. @@ C. pen., raportat la art. @E C. pen., astfel cum au modificate prin

prevederile art. 6 din Legea nr. B6/999 , subiect pasiv principal al infracţiunii îl reprezintă

autoritatea, organul, instituţia de stat, unitatea, persoana $uridică, societatea comercială,

compania !i societatea naţională, regia autonomă, orice agent economic în al cărui serviciu

este !i acţionează funcţionarul a cărui corupere se încearcă sau se realizează.

-nfracţiunea poate avea !i un subiect pasiv secundar constituit de funcţionarul sau

funcţionarul publica cărui corupere s#a încercat fără a se reu!i însă.

2otrivit art."EB din Codul penal, prin funcţionar public se înţelege orice persoană

care e&ercită permanent, cu orice titlu, indiferent cum a fost investit, o însărcinare de orice

natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele care se referă art."E@ C. pen.,

respectiv în cadrul unei autorităţi publice, instituţie sau alte persoane de interes public.

Jn conformitate cu prevederile art. B alin. ;F 1in Legea nr. B6/999, fapta de dare

de mită săvâr!ită faţă de una dintre persoanele prevăzute în alin. ;"F # care potrivit legii au

atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau

$udecare a infracţiunilor # sau faţă de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţionează cu

pedeapsa prevăzută la art. @@ C. pen., al cărui ma&im se ma$orează cu ani.

'ubiectul pasiv secundar în această modalitate agravată a infracţiunii de dare de

mită, este constituit de către un funcţionar care are atribuţii de constatare sau sancţionare a

contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau $udecare a infracţiunilor, ori de control.

Jntrebuiţarea în redactarea prevederilor art. B alin. ;F din Legea nr. B6/999 # aunor termeni !i formulări diferite ,,faţă de una dintre persoanele prevăzute în alin. ;"F: !i ,, sau

faţă de un funcţionar cu atribuţii de control:, a fost determinată e&clusiv de dorinţa

legiuitorului de a evita unele repetări supărătoare, fără a produce vreo modificare în ceea ce

prive!te subiectul pasiv secundar al infracţiunii care trebuie să aibă calitatea de funcţionar,

căruia îi revin anumite competenţe. Aceasta rezultă neîndoios din redactarea prevederilor art.

@@ C. pen., care în această privinţă nu a suferit modificări prin prevederile art. B din Legea

nr. B6/999.2otrivit prevederilor art. 6" din Legea nr. B6/999 introdus prin art. " 2t. N Cartea

23


24/59

-- itlul - din Legea nr. "N"/99= # dispoziţiile art . @@ C. pen., se aplică !i

aF funcţionarilor sau persoanelor care î!i desfă!oară activitatea pe baza unui

contract de muncă ori acelor persoane care e&ercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii

publice internaţionale la care omânia are parte7

bF membrilor adunărilor parlamentare ale organismelor internaţionale la care

omânia este parte7

cF funcţionarilor sau persoanelor care î!i desfă!oară activitatea pe baza unui

contract de muncă ori altor persoane care e&ercită atribuţii similare în cadrul Comunităţii

Iuropene7

dF persoanelor care e&ercită funcţii $udiciare în cadrul instanţelor internaţionale a

căror competenţă este acceptată de omânia, precum !i funcţionarilor de la grefele acestora7

eF funcţionarilor unui stat străin7

fF funcţionarilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.

A!adar, pentru considerente de$a e&puse în cadrul infracţiunii de luare de mită pot

fi un subiect pasiv principal al dării de mită !i organizaţiile publice internaţionale la care

omânia este parte sau un stat străin, iar secundar funcţionarii ori salariaţii acestora.

*6 * 9ituaţia premisă

Jn structura $uridică a infracţiunilor de dare de mită, în conformitate cu prevederile

art. @@ C. pen., astfel cum au fost modificate prin art. 6 din Legea nr. B6/999, situaţia

premisă constă în pree&istenţa unui serviciu funcţionând ca o autoritate, instituţie sau organe

de stat, societate comercială, companie ori societate naţională, regie autonomă precum !i

orice alt agent economic, persoană $uridică !i care are competenţa de a efectua acte de natura

celor care prile$uiesc săvâr!irea ei.

'tructurile, instituţiile, serviciile, autorităţile organizaţiilor publice internaţionale

la care omânia este parte sau ale unui stat străin constituie în conformitate cu prevederile art.6" din Legea nr. B6/999 situaţia premisă a infracţiunii de dare de mită.

Jn cadrul serviciului a cărui e&istenţă constituie situaţia premisă necesară

e&istenţei infracţiunii î!i desfă!oară activitatea funcţionarul care constituie subiectul pasiv

secundar al acesteia. 'ituaţia premisă se răsfrânge asupra subiectului pasiv secundar,

conferindu#i anumite competenţe, îndatoriri de serviciu de care este strâns legat e&istenţa

infracţiunii.

24


25/59

CAPITOLUL III

CON INUTUL CON)TITUTI* AL IN+RAC IUNII DE DAREA DE IT!Ț Ț

". LA3A OG-IC-8V

"*" Elementul material

A. No iuneț

Constă într#o acţiune de corupere prin promisiunea oferirea sau darea de bani ori

alte foloase a funcţionarului care poate fi realizată în modurile !i scopurile prevăzute în art.

@@ C. pen. , infracţiunea de dare de mită fiind esenţialmente !i e&clusiv comisivă.

2romisiunea constă în făgăduiala pe care făptuitorul o face funcţionarului cu

privire la banii pe care#i va primi sau folosul pe care#l va obţine în viitor # într#un termen

determinat sau nedeterminat # dacă va acţiona în scopurile prevăzute de art. @@ C. pen.=6

2rin ,,promisiunea” se înţelege obligaţia =5 pe care o persoană !i#o ia faţă de un

funcţionar public sau funcţionar de a#i remite în viitor o sumă de bani sau alte foloase dacă va

acţiona sau nu va acţiona în sensul dorit de acea persoană. 'peţă comentată 1.4. se prezintă

la paznicul unui depozit al unei firme !i îi cere să#l lase să sustragă unele bunuri, promiţându#i

în sc%imb suma de @9 de on. 2aznicul este de acord !i se înţeleg ca sustragerea să aibă loc a

38 1obrinoiu, 8intilă Corupţia în Dreptul enal 5pmân, Id. Atlas Le&., Gucure!ti , "##8, p. 5E.39 Dreptul penal, artea specială, Iditura Continent WW-, Gucure!ti "55N, p. =E@

25


26/59

doua zi, în $urul orelor =99. Jn noaptea următoare 1.4. vine cu un camion, paznicul îi

desc%ide poarta depozitului , intră în depozit !i de aici 1.4. încarcă mai multe bunuri in

camion. Jn tot timpul încărcări bunurilor paznicul a stat în aproprierea asigurând paza

operaţiuni. La plecarea din depozit cu bunurile sustrase 1.4. îi dă paznicului suma de @9 de

on promisă.; paznicul avea avizul poliţiei pentru desfă!urarea activităţi de pazăF.

2aznicul a săvâr!it următoarele infracţiuni

Luarea de mită prevăzută de art. @E alin. " C. pen., comisă încă din momentul în

care a acceptat promisiunea sumei de bani care nu i se cuvenea pentru a nu#!i îndeplini

îndatorirea de paza a bunurilor din depozit, el având calitatea de funcţionar conform art. "EB

alin C. pen., respectiv fiind o persoană care e&ercita o însărcinarea retribuită ;de pazăF în

serviciu persoanei $uridice ;firmeiF la care era anga$at.

Complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. N raportat la 96

alin. ", art. 95 lit. a !i g C. pen., pentru că a a$utat ;asigurându#i pazaF pe 1.4., timp ce

aceasta sustrăgea bunurile, iar sustragerea se săvâr!ea în timpul nopţii.

1.4. a săvâr!it următoarele infracţiuni

1area de mită prevăzută de art. @@ alin. " C. pen., comisă în momentul care a

promis paznicul suma de bani pentru ca aceasta să nu#!i îndeplinească corect atribuţiile de

paza a bunurilor pe care le dorea să le sustragă7

Hurt calificat prevăzute de art. 96 alin. " raportat la art. 95 lit. a !i g C. pen.,

constând în sustragerea acelor bunuri pe timpul nopţii !i fiind a$utat în această acţiune de către

paznic prin asigurarea pazei, pentru a nu fi descoperit în activitatea infracţională pe care o

săvâr!ea.

Acţiunea poate fii făcută verbal sau scris, poate fi e&presă sau implicită, aluzivă !i

fiind un act unilateral al mituitorului este independentă de atitudinea funcţionarului de a

accepta sau nu.E9

Acţiune de corupere prin promisiune a unui, funcţionar, trebuie să a$ungă lacuno!tinţa acestuia, fără a se cere însă ca cel căruia îi este adresată să înţeleagă pe deplin

despre ce este vorba. Altfel vinovăţia acelui care promite să fie înlăturată pentru că

funcţionarul este ,,greu de cap: !i nu pricepe ce i se oferă !i cere, ori ,,nu#!i crede urec%ilor:

promisiunea ;e&istenţa infracţiuniiF făcută este dependentă de înţelegerea !i receptivitatea

funcţionarului.

Jn această modalitate, e&istenţa elementului material al laturii obiective a

infracţiunii, nu impune ca promisiunea să se refere la sume de bani sau alte foloase precis40 Danzini, 8. /rattato de dirito penale +taliano ./ratat de drept penal italian1, vol. 8, orino, "5=@

26


27/59

determinate cantitativ sau calitativ. 1ar ea trebuie să fie serioasă, să nu fie vagă sau imposibil

de realizat.

Acţiunea de corupere prin oferirea, constă în acţiunea mituitorului de a propune

funcţionarului să#i dea bani ori alte foloase, însoţită de prezentarea acestor sau de punerea lor

la dispoziţia acestuia dacă va acţiona în scopurile prevăzute, a doua modalitatea de săvâr!ire a

elementului material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită.

La fel ca !i la promisiune, oferta trebuie să fie precisă, înţeleasă, realistă !i să

a$ungă la cuno!tinţa funcţionarului indiferent de modurile în care este realizată. 2rin „oferire”

se înţelege a prezenta, a arăta, a etala ori a înfăţi!a bani sau alte foloase funcţionarului pe care

acesta urmează să le primească pentru îndeplinirea ,neîndeplinirea actului ce intră în

atribuţiunile sale de serviciu. Oferta trebuie să fie precisă, să se concretizeze într#o acţiunea

efectivă, reală să pornească din iniţiativa mituitorului.

Haţă de prima modalitate are un aspect în plus constând în faptul că, ea poate fi

precedată de promisiune însă într#un asemenea caz infracţiunea se consumă în momentul

formulării acesteia.

Ca !i în aceea a promisiunii, pentru e&istenţa elementului material al laturi

obiective a infracţiunii în această modalitate, nu este necesar ca oferta mituitorului să fie

acceptată de către funcţionar. efuzul funcţionarului de a accepta oferta este lipsit de

relevanţă pentru e&istenţa infracţiunii de dare de mită, neconstituind o componenţă a acesteia.

1e regulă oferta porne!te din iniţiativa mituitorului, este voluntară !i spontană,

modalitate normativă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mit

nu este condiţionată de faptul că iniţiativa să aparţinut mituitorului, sau ca acesta să fi fost

spontană, să fi fost voluntară, legea nu impune în mod special acestea.

Legea prevede că, dacă mituitorul a oferit funcţionarului bani sau alte foloase în

situaţiile prevăzute de art . @@ alin. ;F sau art. EN C. pen., fapta sa nu va constitui

infracţiunea de dare de mită, dar aceasta este o condiţie specială impusă numai acesteimodalităţi de realizare a elementului material al laturii obiective.

Oferta presupune prezentarea, arătarea banilor sau a altor foloase pe care

funcţionarul urmează să le primească în sc%imbul serviciilor sale !i acesta o deosebe!te

esenţial de promisiune, care este !i rămâne o simplă făgăduială făcută în acest sens,

promisiunea fiind absorbită de aceastaE", cele două activităţi suprapunându#se, fiind simultane.

Jn art. @E C. pen. au fost prevăzute distinct, ca modalităţi de săvâr!ire a

elementului material al laturii obiective, acceptarea sau nerespingerea numai a promisiunii de41 Dreptul penal , artea specială , Iditura Continent WW- , Gucure!ti "55N , p. =E@

27


28/59

bani sau alte foloase, nu !i a ofertei. 1eoarece acceptând sau nerespingând oferta de bani sau

alte foloase, funcţionarul a acceptat / respins implicit promisiunea lor, conţinute în însă!i

oferta făcută, astfel încât el a săvâr!it infracţiunea de mită.

2entru e&istenţa infracţiunii de dare de mită nu are relevanţă dacă funcţionarul a

acceptat sau respins oferta făcută, legea incriminând încercarea de corupere, de mituire Xîn

acest mod a acestuia.

Acceptarea ofertei nu înseamnă, a!a cum s#a susţinut, !i primirea de către

funcţionar a banilor sau altor foloase aceasta din urmă putând fi realizată sau nu, fără a mai

influenţa e&istenţa infracţiunilor de dare de mită. 'peţă G.M. promite e&ecutorului

$udecătoresc o sumă de @99 de on pentru a#i e&ecuta urgent sentinţa $udecătorească

;definitivă !i e&ecutorieF de evacuare a unei persoane dintr#un imobil. I&ecutorul este deacord

, însă nu vrea să primească banii decât după e&ecutare.

G.M. a săvâr!it infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. @@ alin. " C. pen.,

prin oferirea de bani e&ecutorului $udecătoresc în scopul că acesta să îndeplinească un act

privitor la îndatoririle sale de serviciu ;e&ecutarea mai urgentă a sentinţeiF.

I&ecutorul $udecătoresc a săvâr!it infracţiunile de

Luare de mită prevăzută de art. @E alin " C. pen., prin acceptarea promisiuni de

bani pentru a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu. Această infracţiune s#a

consumat încă din momentul acceptări iniţiale promisiune, nefiind relevant că bani s#au predat

efectiv doar după e&ecutarea evacuării. (u s#a săvâr!it infracţiunea de primire de foloase

necuvenite prevăzută de art. @N C. pen., c%iar dacă bani s#au primit după îndeplinirea actului,

tocmai pentru argumentul mai sus arătat ) e&istenţa unei acceptări anterioare a sumei promise

sustragerea ori distrugerea de înscrisul prevăzute de art. E alin. " !i = C. pen., prin acţiunea

e&ecutorului de distrugere a dosarului de e&ecutare civilă e&ecutorul fiind un funcţionar

public, în e&ercitarea atribuţiilor de serviciu.

A treia modalitate de corupere a mituitorului este ,,darea”, însemnând acţiunea de predare efectivă, înmânarea, punerea la dispoziţia funcţionarului a banilor sau altor foloase

necuvenite, care le înglobează pe celelalte modalităţii.

2rin ,,darea” de bani sau alte foloase se înţelege, acţiunea mituitorului de a

înmâna, a preda celui mituit aceste valori ea implică în mod necesar acţiunea corelativă

acelui mituit de a le primi. Iste indiferent dacă bani sau folosul au fost daţi din proprie

iniţiativă sau cedând solicitărilor funcţionarului. 2entru e&istenţa infracţiuni este suficientă

activitatea de transmitere a banilor, valorilor sau altor foloase, fără a fi necesară !iîndeplinirea actului pentru care s#a dat mita. Iste nerelevantă împre$urarea că mituirea nu a

28


29/59

reu!it, adică nu l#a determinat pe funcţionar să ia mită, întrucât infracţiunea se consumă odată

cu predarea, înmânarea avanta$ului material.E

ealizate direct sau indirect a promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte

foloase ) modalităţi alternative de săvâr!ire a elementului material al laturi obiective a

infracţiunii ) pot fi, prin intermediar.

Acceptarea sau nu, de către funcţionar a promisiunii, primirea banilor sau a altor

foloase prin intermediar este lipsită de relevanţă în ceea ce prive!te e&istenţa infracţiunii de

dare de mită, respectând condiţiile să fie reală !i să a$ungă. 'peţă

2.D. află că un cunoscut al său este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni de

furt, merge la acesta !i îi spune că îi este prieten de familie cu procurorul care îl cercetează !i

că în sc%imbul unei sume de "999 de on îi v#a rezolva cu procurorul să nu fie trimis în

$udecată. Cunoscutul îi remite suma pe care 2.D. o i#a !i o c%eltuie!te în interes personal ;2.D

nu îl cuno!tea pe procurorF, nu#!i duce la îndeplinire promisiunea.

Hiind sesizată fapta sa, în timpul cercetărilor oferă unui alt procuror care îl anc%eta

$umătate din această sumă pentru a nu fi trimis în $udecată, însă este refuzat.

2.D a comis infracţiunile de

rafic de influenţă prevăzută de art. @B alin " C. pen., constând în aceea că a

pretins !i primit suma de "999 de on afirmând că#l cunoa!te pe procurorul care a efectuat

cercetarea !i că, prin influenţă pe care o are asupra acestuia că a pretins prieten de familie, va

rezolva netrimiterea în $udecată a cunoscutului său.

1are de mită prevăzută art. @@ alin " C. pen., prin aceea că a oferit bani

procurorului pentru că aceasta să nu#l trimită în $udecată pentru infracţiunea anterior săvâr!ită.

Iste de asemenea fără relevantă, din punctul de vedere al e&istenţei infracţiunii de

dare de mită, conduita funcţionarului ulterioară formulării promisiunii ofertei sau a dării,

banilor ori a altor foloase.

B. Condiţii preexistente

2entru e&istenţa laturii obiective a infracţiunii de dare de mită , este necesară

îndeplinirea următoarele condiţii ; cerinţe F cumulative

a1 romisiunea , o&erirea sau darea = acţiuni care de&inesc elementul material al

laturii o$iective = tre$uie să se re&ere la $anii sau alte &oloase * Legea penală nu

încriminează demersurile , rugăminţile , insistenţele sau recomandările c%iar dacă ele ar avea

ca ţintă determinarea funcţionarului să facă , să nu facă , ori să întârzie efectuarea unui act la42 Drep%u! pena! , Par%ea specia!' , Edi%ura (on%inen% ))* , "ucure$%i 1996 , p. 346

29


30/59

care este ţinut potrivit îndatoririlor sale de serviciu , sau să facă un act contrar acestor

îndatoriri , din slăbiciune.

b) >anii sau &oloase promise , o&erire sau date tre$uie să &ie necuvenite , să nu &ie

datorate potrivit legii* 'ă constituie plata sau răsplata necuvenită a funcţionarului pentru

serviciile cerute sau prestate de către acesta în cadrul !i virtutea îndatoririlor saleE= să nu aibă

caracter de retribuţie

Ganii sau alte foloase necuvenite, sunt necuvenite, atunci când nu sunt datorate în

mod legal, fie când sunt peste acesta.

c1 rimirea , o&erirea sau darea $anilor sau a altor &oloase tre$uie să &ie

realizate anterior îndeplinirii , înaintea e'pirării termenului pentru îndeplinirea actului avut

în vedere de către mituitor şi precum care acesta a acţionat , ori cel mai târziu în timpul

e'ecutării acestuia* (erespingerea, acceptarea, primirea sau pretinderea de către funcţionar a

banilor sau altor foloase ce nu i se cuvin, să fie săvâr!ite „în scopul de a îndeplini, a nu

îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în

scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri

d1 Actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere,

mituitorul promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, trebuie să fie unul privitor la îndatoririle

de serviciu ale funcţionarului, poate fi licit sau ilicit în cazul infracţinea de dare de mită

atunci când banii sau alte foloase au fost promise, oferite sau date în scopul de a determina pe

funcţionar să facă, să nu facă sau să întârzie efectuarea unui act care intra în atribuţiile de

serviciu ale funcţionarului ori sa facă un act contrar potrivnic acestor îndatorări. Or, actul

contrar îndatoririlor de serviciu ale funcţionarului este unul ilicit.

Jn practica $udiciară au fost considerate infracţiuni de dare de mită, săvâr!ite în

legătură cu acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale celui mituit fapta unei persoane de a

fi oferit o sumă de bani unor organe de urmărire penală ) care aveau latitudinea de a o lăsa în

stare de libertate ori de a o trimite în $udecată în stare de arest ) pentru a nu o aresta7 faptaunei persoane de a oferi o sumă de bani unui organ de cercetare penală în scopul de a nu#i

dresa acte privitoare la săvâr!irea unei infracţiuni7 fapta unei persoane de a oferi o sumă de

bani unui organ de cercetare penală care, de!i nu are atribuţia de a rezolva cauza , ar putea,

totu!i , să refacă cercetarea, prin denaturarea actelor de urmărire în a!a fel încât, în cele din

urmă s#ar putea a$unge la soluţionarea cauzei de către procuror în sensul dorit de mituitor7

fapta unui inculpat de a fi dat unui te%nician o sumă de bani pentru ca acesta să#i faciliteze

recepţionarea unei cantităţi de miere falsificată, fapta unei persoane cercetată pentru o43 +arcon, E.: (ode pena! anno%e (odu! pena! adno%a%-, nr. 12, Paris ,1901&1906, p. 438

30


31/59

sustragere din avutul ob!tesc, de a da o sumă de bani unui lucrător de miliţie, spre a#l

determina să nu înainteze dosarul organului de procuratură, c%iar dacă în cele din urmă

sustragerea imputată mituitorului nu a fost considerată infracţiunea de furt, ci o abatere, în

sensul art. "" din legea nr. @5/"5N6. ot astfel a fost calificată de dare de mită, comisă în

legătură cu un act contrar îndatoririlor de serviciu ale celui mituit, fapta unei persoane care a

oferit o sumă de bani unei funcţionare pentru

POPESCU MARIUS DAREA DE MITĂ

Documents

Transcript of POPESCU MARIUS DAREA DE MITĂ