Razboaiele daco-romane

download Razboaiele daco-romane

of 6

  • date post

    12-Jun-2015
  • Category

    Documents

  • view

    2.025
  • download

    1

Embed Size (px)

Transcript of Razboaiele daco-romane

Rzboaiele daco-romaneTraianImperator Caesar Divi Nerave Filius Nerva Traianus ,,... se purta cu blndee cu cei din popor i plin de responsabil demnitate n consultrile pe care le avea cu Senatul. Era iubit de toi, nimeni nu se temea de el, afar de dumani.Cassius Dio, Historia Romana, LXVIII.15

Traian, mpratul romanilor, a trit ntre anii 98 d.Hr.-117. El care a condus Imperiul Roman mpotriva geto-dacilor n dou rzboaie, care sau desfurat intre anii 101-102, 105-106. Marcus Ulpius Traianus s-a nascut in sudul Hispaniei la Italica, n apropiere de Sevillia, probabil n 18 septembrie anul 53 d.Hr. Tatl avea o prestigioas carier militara, el era comandantul legiunii a X-a ,,Fretensis. Prin anii 80 d. Hr. Traian i-a urmat tatl i a ajuns comandantul legiunii a VII-a ,,Gemina. La urcarea lui Nerva pe tron, Traian a fost numit guvernator al Germaniei Superior, acolo a fost ntinat despre adopia s-a de ctre mpratul Nerva. Cel care a instaurat regula adopiilor pentru a asigura un succesor a fost Augustus. Dacia Geto-dacii, dup spusele lui Herodot, au fost cei mai viteji si drepti dintre traci. In acele vremuri indeprtate, tracii erau cel

mai numeros neam dupa indi, ocupnd mai mult de jumtate din teritoriul Europei. Hotarele rii getilor, Dacia, corespund cu teritoriul Romniei de astzi, munii Carpai pna la nord de Dunare . Deoarece cetile si aezarile dacilor erau construite n muni, pentru a nu fi expuse atacurilor, dacii erau obinuiti cu iernile aspre i salbaticia. Traiul acesta a dus la o relatie strns cu natura, nsa nu in genul celei prezente la celti. Viata dacilor era dominata de manifestrile vremii, de distantele mari strabatute prin salbaticie si de singuratatea muntilor neiertatori. De aceea, magia dacilor nu se bazeaza pe comuniunea cu tot ce este viu, ca la celti, ci pe controlul elementelor primare ale naturii. Cucerirea unei pri a Daciei de ctre romani n epoca lui Traian i crearea unei noi provincii a imperiului au ncheiat, printr-o legtur stabil, o stare de raporturi care se nfiripase de mai mult de dou secole ntre Roma i zona extrem-oriental a Europei. Rezistena dacilor, acel mndru popor danubian, fusese, dup cum se tie, ndelungat i curajoas. Diversele triburi geto-dacice (ramur nordic a tracilor din Peninsula Balcanic) ce triau n Carpai i n oraele greceti de pe coasta Marii Negre fuseser adunate ntr-o mare formaiune statal n cursul secolului I nainte de Hristos de ctre regele Burebista care, n conflictul ce-l opunea pe Cezar lui Pompei, se aliase cu cel din urm. Lui Burebista i-au succedat o serie de conductori care au fcut expediii i incursiuni pe teritoriul Imperiului roman n cursul secolului .Hr. In timpul lui Domiian, regele dac Duras a cedat tronul nepotului su Decebal; acesta, profitnd de armistiiul temporar cu romanii, s-a pregtit temeinic pentru nfruntarea decisiv cu puterea roman, care a nceput sub domnia lui Traian, n 101 i a dus, n dou campanii militare, la cucerirea, n 106, a unei nsemnate pri a Daciei.

Dac lum n consideraie evenimentele ce au avut loc n Dacia, n urma rzboaielor lui Traian, ne uimesc dou fenomene: rapida asimilare a latinitii de ctre populaia indigen i conservarea tenace a acestei latiniti de-a lungul secolelor urmtoare, dup aproape un secol i jumtate de participare direct la viaa Imperiului roman. Dei nu a fost o plcere pentru daci s fie cucerii de romani, acetia au lsat n urm o cultur i nite construcii impresionante: apeducte, terme, amfiteatre. S-a descoperit recent ca dacii cunosteau sistemul alimentarii cu apa prin conducte, sistem pe care i romanii l-au folosit pe scara larga. O inscriptie din anul 133 d.Hr., din timpul imparatului Hadrian, mentioneaza aducerea apei la Sarmizegetusa, unde s-au si gasit de altfel resturile unui apeduct. Un alt apeduct s-a descoperit la Apulum, localitate in care, conform unei inscriptii, se afla un izvor pe care l-a restaurat de la sol un "speculator", adica un ofiter al Legiunii a XIII-a Gemina, pe nume Ulpianus Proculinus. In ceea ce priveste baile publice sau termele, ele existau practic in fiecare oras si erau foarte frecventate, avnd si un rol social. La Sarmizegetusa si la Apulum s-au gasit urmele unor bi foarte mari. La Micia, la Nistria, la Drobeta, la Romula, la Sucidava existau terme. Unele apartineau lagrelor militare, altele apartineau unor statiuni balneare, deoarece pmntul Daciei era foarte bogat in izvoare termale. (i astzi exist pe teritoriul Romniei un important numar de izvoare cu proprietati balneare si terapeutice de exceptie.) In Dacia Traiana, in cazul termelor cu proprietati medicale, existau si inscriptii dedicate lui Hercule (baile Herculane sunt si astazi una dintre cele mai importante statiuni balneare.) sau lui Esculap si Higeiei. Izvoarele fierbinti de la Baile Felix, lnga Oradea (unde si astazi functioneaza o statiune balneara de mare interes) erau cunoscute in timpul Daciei Traiane. Amfiteatrele reprezentau pentru romani un titlu de glorie. Aici se ddeau luptele intre gladiatori sau

ntre gladiatori si fiarele salbatice, foarte apreciate de spectatori. S-au descoperit la Sarmizegetusa, Porolissum si Tomis, urme de amfiteatre, cel din Sarmizegetusa fiind urias, de circa 12000 locuri iar cel din Porolissum mentionat pe o inscriptie din anul 150 d.H. fiind restaurat de imparatul Hadrianus Pius "deoarece se darmase de vechime". O piatra funerara din Tomis il infatiseaza pe gladiatorul Skirtos Dacul, inarmat pentru lupta, cu sabie, pumnal si trident. Stadioanele erau si ele locuri importante pentru executiile fizice si pentru intreceri sportive. Templele erau cladiri publice de exceptie. Panteonul roman s-a imbogatit cu cel dacic, rezultatul fiind unul exceptional. Lacasurile inchinate lui Jupiter si Junonei se adaugau celor dedicate zeului Apollo, zeitei Nemesis, dar si zeului Glycon, lui Hierobulus (Soarele) sau lui Serapis i Cavalerului Trac care era o divinitate autohtona. Nu este de mirare ca regasim si zeitati de tip egiptean, deoarece stravechea Dacie a constituit creuzetul civilizatiei si spiritualitatii umane. Despre scolile din timpul Daciei romane au ramas dovezi, mai ales inscriptii ce vorbesc despre scribi, inscriptii cu alfabetul latin descoperite la Porolissum ori cu versuri in limba greaca, la Romula, atestnd predarea "Iliadei" in scolile de aici.

SISTEMUL NATURAL DE FORTIFICATII MUNTII rolului sistemului muntos in istoria dacoromnilor i s-a consacrat o ntreaga literatura, ale crei aprecieri sintetizeaz adevrul potrivit cruia istoria noastr este strns legat de munii Carpai, care au rolul de coloana vertebrala. Munii sunt smburele geografic

al spaiului daco-get si fac temelia, sprijinul, aprarea, adpostul, frumuseea, mndria dacilor si din ei si-a tras neamul romnesc legendele, vigoarea si poezia. Posadele dacice sau salba de batalii date in cetatea carpatina reprezint cele mai de impresionante pagini de epopee istorica. ARMATA PRIMULUI STAT GETO-DAC Stadiul actual al cercetrilor istorice considera ca prim stat al dacilor cel condus de Dromihete plasat la confluenta secolelor IVIII-.Hr. Cu o temelie economico-sociala si politica deosebit de puternica, statul daco-getic al lui Dromihete includea teritoriul limitat la sud de munii Haemus (Balcani), la est Pontul Euxin, la nord-est rul Tyras la nord si nord-vest si vest Carpatii Meridionali si Orientali adic aria etnica geto-daca extracarpatica si avea capitala in cetatea HELIS (identificata ipotetic cu aezarea de la Piscul Crasanilor). Acest stat avea toate instituiile specifice unui stat de la instituii centrale si pana la aparatul administrativ local. Avea o circulaie monetara iar fora statului era data de deosebita civilizaie materiala si spirituala. Una din instituiile de baza ale statului geto-dac din acel timp era armata, ca factor al puterii centrale. Organizaiile obtilor erau suportul social-economic al factorului militar. Realiznd o aprare locala eficienta, obtile erau obligate sa pun la dispoziia dinastului, contingente de lupttori in raport cu nevoile de moment. O parte nsemnata a armatei o reprezentau cetele personale ale regelui. Puterii centrale ii revenea si autoritatea asupra cetatilor de interes deosebit strategic si politic, pentru a cror aprare s-au destinat trupe de infanterie, constituindu-se garnizoane cu misiuni permanente si care pe timp de rzboi erau ntrite cu elemente locale. La rndul lor nobilii dispuneau de forte militare proprii cu care erau obligai sa participe la campaniile poruncite de rege. Influenta unui nobil era data de numrul de lupttori aflai n subordinea sa. Organizarea si compoziia armatei erau o reflectare a structurii social politice a statului, ea fiind de fapt suma cetelor si formatiuilor militare de care dispuneau conductorii de obti, orae si cetati, precum si cele deinute de seful statului. Se estimeaz ca armata primului stat geto-dac

putea ridica la oaste pana la 40000 de lupttori. DOTAREA ARMATEI---Arheologia a demonstrat ca a existat o diversitate tipologica a mijloacelor de lupt care cuprindeau: pratia, arcul cu sageti, lancea, toporul, mciuca, diferite tipuri de sabie, cuitul de lupta, coiful, camasa de zale, genunchiere si care de lupta. Clasificarea se poate face in arme pentru lupta de la distanta si arme pentru lupta corp la corp. Armele de atac erau sabia curba, sabia dreapta, lancea lunga, lancea scurta, mciuca, ciocanul de lupta, buzduganul, pratia si arcul cu sageti iar pentru aprare casca, scutul, camasa de zale si zaua ntreaga.