Psihologie LECTIA 11

7/29/2019 Psihologie LECTIA 11

1/23

De ce ar trebui sa ne placa de noi insine?

Privim in oglinda si ce vedem? La ce ne gandim, ce anume constientizam?

In spatele acestor intrebari se ascund probleme pe care vom incerca sa le abordam in

acest caiet.

Calatoria noastra se va petrece de data aceasta in ,,tinutul Autocunoasterii" - un

tinut ciudat. Suntem in acelasi timp locuitorii lui, cercetatorii, paznicii, prizonierii,

oaspetii speciali, uneori chiar emigrantii lui! Ce loc ocupi frecvent in ,,tinutul

Autocunoasterii"?

In sfera teoriei cunoasterii de sine, vom incerca sa abordam in primul rand problemaidentitatii si a acceptarii de sine - in lectia 11, precum si notiunile si fenomenele

relative la autoapreciere si la sentimentul propriei valori - in lectia 12.

Autocunoasterea se constituie dintr-o serie de judecati personale. Potrivit unui

logician, asemenea judecati sunt reflectii despre o anumita stare de lucruri, care

ajuta la constientizarea faptului ca un lucru este astfel sau ca nu este astfel. Amuzanta

definitie! Sa incercam sa aprofundam notiunea de autocunoastere.

LECTIA 11

i. astazi w>i ka&e,' v

pozt'ti'iM, tor jt>e,fan utoiite. ratta/re- aasefitarea die. site-

Psihologie


2/23

Lectia 11 De ce ar trebui sa ne placa de noi insine?

Autocunoasterea este un sistem de judecati personale, in structura caruia

intra:

judecati descriptive, numite si autodescriere (de exemplu: am

ani; ma intereseazd istoria; suntprotestant; sunt vegetarian etc.);

judecati valorizatoare, referitoare la autoapreciere (de exemplu: mot bine;

sunt nerdbddtor; nupot sddansez; alerg bine; nu gdtescprea bine; cunosc

excelent doudlimbi strdine etc.);

judecati despre standardele personale, respectiv categorii de dorinte si de

aspiratii referitoare la propria persoana (de exemplu: vreau sdterminfacultatea;

trebuie sd invdt sd atenuez conflictele la locul de muncd; ar trebui sd md

stdpdnesc mat mult; n-ar trebui sd mdndnc atdt de mult; trebuie sd renunt la

fumatQic.);

judecati despre modul in care apar cunostintele despre noi,prin care omul

constientizeaza cum si-a creat reprezentarea despre competentele sale sau despre

personalitatea sa (de exemplu: cred despre mine ceea ce spun altii; pdrerea

despre mine mi-am format-o pe baza opiniei pdrintilor mei; eu insumi sunt

autorul opiniei despre mine etc.);

regulile de comunicare a cunostintelor despre propria persoana, reguli

care determina transformarea eului personal in eu social, respectiv

autoprezentarea (de exemplu: nu md confesez niciodatd unor strdini, stiu cd in

familie pot sd-mi permit ooarecaresinceritate; infatapatronului mdprezint

intotdeauna in cea mai bund lumindetc.).

Toti factorii enumerati aici sunt elementari. In lectia 11, in afara de analiza

autocunoasterii individului in termeni generali, ne vom ocupa si de aspecte mai

complicate, specifice acesteia- acceptarea de sine, adica atitudinea generala fata de

noi insine, reprezentata la nivelul constiintei omului. Asadar, vom starui asupranotiunii de autoacceptare, asupra mecanismului de generare a acesteia si asupra

rolului pe care il are autoacceptarea in viata noastra.

Vom analiza totodata rolul si functionarea sentimentului de identitate, ca rezultat al

integrarii tuturor componentelor elementare ale autocunoasterii.

Sa incheiemreflectiile noastre de inceput cu doua citate: Si dacdcuvdntulEUarfi,

defapt, un cuvdnt complet lipsit de semnificatie? Cuvdntul EU sefoloseste intr-un

sens cotidian in exact acelasi mod ca si cuvintele AICI si ACUM. Toti oamenii au

dreptul sd se numeascdpe sine EU, dor intr-un grup doar eel care vorbeste are

acest drept. Nimeni nu este convins cdAICI sau A COLO semnificd ceva special, cdin spatele acestor expresii s-ar ascunde ceva. De ce trebuie sd ne imagindm cd

dispunem de un EU? Fiindcd acesta gandeste in noLAcesta simte.Acesta vorbeste.Siasta-itot. (Gustafsson)

Eul, ca subiect-obiect al analizei, ne depaseste adesea. Prin urmare, preferam sa nu

ne aplecam asupra propriului eu, chiar daca nu ni se spune neaparat ca aceasta

analiza nu este importanta. Aceasta atitudine a noastra ar putea fi interpretata ca o

expresie a orgoliului.

Psihologie


3/23

Reactia omului fata de sine insusi

Este necesar sa recunoastem totodata cu smerenie ca nu suntem cognoscibili panS la

capat, ca nu putem fi strict masurati, cantariti, definiti sau clasificati cu precizie

stiintifica. Cu toate acestea, ca obiect de studiu, suntem extrem de important!:Desi nu

este vorba aid de cer si nici de dimensiunile marii sau ale pamdntului, nici despre

fundul iadului, totusi, inprimul rand, nu ne putem mtelegepe noi insine; preamari,preaputernicipentru noi insine, depasim limitele stramte ale stiintei noastre

si nu putem sa ne cuprindem, cu toate ca nu existdm dincolo de noi. (S fantulAugustin)

Osciland intre ACESTA - neutru si neimportant, nedemn sa-i acordam atentie si

timp - si EU - mandru, mare si incognoscibil, sa trecem la lectia despre sentimentul de

identitate si de autoacceptare. Vom strabate ,,tinutul Cunoasterii de Sine",

calatorind pe un drum alunecos, aflat intre Orgoliu si Smerenie.

De ce ar trebui sa ne iubim pe noi insine?

Uitandu-te in oglinda, pe cine vezi? Nu cred ca este simplu sa raspunzi.

Sa nu intrebam, sa privim cu atentie, fiindca de noi depinde la ce anume ne uitam: lafrumusetea individuals, irepetabila si deosebita a fiintei care gandeste si simte, sau

ne concentram asupra a ceea ce ne lipseste, ne doare sau asupra a ceea ce este

bolnav. Sa ne uitam la toate si sa nu ne grSbim cu aprecierile! In primul rand, sa

surprindem SINTEZA, expresie a senzatiei integrate, care apare dupa analiza

diferitelor elemente, caci nu constituim o suma simpla a acestora, o Constanta a

partilor componente. Se pare ca dobandim o valoare specifics in ansamblu, ca un

tot, ca fiind CINEVA.

Sa ne ocupam, asadar, de un exercitiu practic, in speranta ca ne va dezlega o parte a

enigmei.

Exercitiul 1: Cine sunt?

Incearca sa-ti asiguri conditiile necesare, confortul propriu. Ar fi bine sSrSmai

singur in earners, sa nu te deranjeze prezenta altora, gSlSgia sau telefoanele.

PregSteste instrumentele de scris si un ceas cu secundar. Ai nevoie de trei foi de

hartie, de format mare. Ar fi necesare trei creioane de culori diferite. Nu

pregati dinainte versiunea rSspunsului, fiindcS exercitiul nu si-ar mai atinge

scopul.

Pe o foaie scrie titlul - CINE AM POST?, pe cealalta - CINE SUNT?, iar pe

atreia-CINEVOIFI?.

Nu te gandi la ce anume ar trebui sa scrii sau la ce nu ai voie sa scrii pe foile

pregatite. Straduieste-te sa folosesti cat mai multe substantive si mai putine

adjective. Tine minte ca nu scrii despre cum esti, ci despre cine esti. Lasa-te in

voia deplinei spontaneitati. Scrie cat poti de mult. Ai nevoie de ceas doar in

momentul in care te poticnesti, cand nu vei putea formula ideile, cand te

gandesti la vreun episod secundar. Incearca atunci sa gasesti o alts asociere,

acordandu-ti doar 10 secunde. IncearcSsa-tinotezi gandurile pe o coloanS

Capitol VI

Psihologie


4/23


5/23


verticala. Respecta ordinea operatiilor - foaia pe care ai scris-o la inceput ar

trebui sa se refere la trecut. Daca nu mai poti descoperi nimic, treci la foaia

urmatoare. Ar fi bine daca pe fiecare foaie ai aduna eel putin zece expresii.

Dupa ce ai terminat de notat, analizeaza materialul adunat. Daca doresti sa

lucrezi impreuna cu partenerul tau de discutie, il poti solicita abia in acest

moment. Ganditi-va la continutul coloanelor respective. Analizati-1 si

raspundeti la intrebarile referitoare la dezvoltarea anumitor sfere pe care leconsiderati importante. De exemplu, sesizati aspecte ,,pe orizontala",

schimbatoare si, in acelasi timp, cu o anumita continuitate in viata ta: am fost un

copil dinamic - sunt un adult nelinistit - voi fi un batranel vioi etc.

Categoriile cu care operezi sunt generale sau particulare? Te folosesti de

expresii de tipul ,,roman", ,,bucurestean", ,,barbat" sau, mai degraba,

,,cautator", ,,creativ", ,,orator"? Care dintre liste este elaborata mai profund si

care a fost abordata superficial? Ce categoric de timp a fost perceputa eel mai

exact?

Ce iti spune acest exercitiu despre tine? Ce ai descoperit nou, ce te-a amuzat, ce

te-a intristat si ce anume te-a nelinistit? Nu uita ca una dintre obligatiile tale

de baza - nu numai pe parcursul studiului cursului de psihologie - este grija

pentru confortul propriu!

Sentimentul identitatii este definit adesea drept constiinta a proprieicontinuitati in timp, a stabilitatii si coerentei, drept convingere ca ramanentlafelintr-o lume mereu schimbatoare.

Aceasta problema a fost cercetata in cadrul filosofiei, al sociologiei, pedagogiei,

antropologiei culturale si al psihologiei. S-a incercat in nenumarate randuri sa se

afle cum se formeaza identitatea noastra in procesul de dezvoltare personala si in ce

masura aceasta influenteaza conduita noastra zilnica. Un interes major 1-au starnit

cercetarile referitoare la tulburarile de identitate si la geneza acestora. Mult mai

putina atentie s-a acordat acestui fenomen in cadrul normalitatii psihice. Se intampla

destul de des sa il cunoastem pe om mai mult prin prisma bolilor si a tulburarilor,

decat din perspectiva a ceea ce este normal sau exceptional.

Psihologie

Lectia 11

Sa continuam teoria.


6/23

Reactia omului fata de sine insusi Capitol VI

Unul dintre cei care au analizat acest fenomen a fost E. Ericson. El a lansat conceptiareferitoare la dezvoltarea omului, conform careia acesta traverseaza opt faze. Fiecarefaza implica anumite transformari biologice. In functie de modul de desfasurare afiecarei etape, consecintele asupra dezvoltarii pot fi pozitive sau negative. In opinia luiEricson, pentru a se structura sentimental identitatii, individul trebuie sadepaseasca criza perioadei de maturizare.

Continuand ideile acestui autor, au fost identificate patru stari, niveluri in evolutiaidentitatii noastre:

1. difuzia identitatii, constand in absenta sentimentului de continuitate, precum si indificultatea de integrare a unor roluri contradictorii - faza in care omul nu stie saraspunda la intrebarea Cine sunt? si nu este capabil de optiuniindependente;

2. identitatea oglindita, constand in preluarea identitatii de la parinti sau de laalte persoane importante din mediul nostru, in structurarea raspunsurilor laintrebarile: Cine esti?, Spre ce anume tinzi? intr-un mod care indica reflectarea caintr-o oglinda a comportamentului si a personalitatii celorlalti oameni -fazain care omul cu o asemenea identitate nu este capabil sa rezolve

independent criza care se manifesta in perioada de maturizare;

3. identitatea amanata (perioada moratorium), constand in amanarea siintarzierea rezolvarii crizei din faza de maturizare - faza in care persoana vedenumeroase posibilitati de depasire a crizei si de modelare a identitatii mature,dar inca nu este capabila sa faca alegerea, preferintele sale nefiind stabile,reactionand ad hoc, aflandu-se permanent intr-o stare de nehotarare;

4. identitatea matura, constand in dobandirea simtului propriului specific, alstabilitatii si al continuitatii - faza in care individul a rezolvat criza manifestata inperioada de maturizare, stie cine este si ce preferinte are intr-o lume complexa,dinamica si nesigura.

Tu ce crezi, in ce faza te afli in prezent? In ce etapa de constituire a propriei identitati seafla cei din jurul tau? Ce influenta are aceasta asupra relatiilor voastre? Pastrezi inamintirile tale istoria dificila a structurarii propriei identitati? Te rog sa nu uiti deefectul benefic al discutiei cu cineva apropiat si al impartasirii reflectiilor. Daca nu aiun partener de discutie, poti apela la discutiile sporadice cu cei demni de incredere.Aceste relatii pot fi stabilite telefonic sau prin corespondenta.

Nu ramane singur atund cand simti nevoia sa-ti auzi gandurile intr-oproblema importanta si sd afli reactia altcuiva, care sa confirme importantaexistentei tale!

Sa analizam acum rezultatele cercetarilor empirice referitoare la sentimentulidentitatii. Un rol deosebit in definirea identitatii unui individ il au judecatiledistinctive, cele al caror obiect il constituie trasaturile absolut specifice, caracteristicepersoanei respective. Acestea determina particularitatea si irepetabilitatea persoanei.Cercetarile arata ca o asemenea trasatura poate constitui tot ceea ce distinge unindivid in cadrul grupului. Este vorba de trasaturi rare, mai putin comune (deexemplu, alta nationalitate, religie etc.), care ofera- din punctul de vedere al teorieiinformatiei - cele mai multe date despre individ.

Psihologie 5


7/23


Exercitiul 2: Dupd ce ma recunosti?

Alege din mediul tau eel putin cinci persoane pe care le cunosti eel putin

superficial. Incearca sa le atribui una sau doua trasaturi cu valoare de judecata

distinctiva, care sa descrie proprietatile lor irepetabile. Acestea sunt proprietati pe

baza carora pot fi identificate persoanele respective ,,de la prima vedere",

deosebindu-se de altele, in cadrul grupului. Orienteaza-ti atentia asupracategoriilor folosite in descriere.

Gandeste-te cat de frecvent se refera acestea la patologia fizica si psihica -

bolnav de leucemie, epileptic, balbait, homosexual, cu cicatrice etc., cat de

frecvent se intalnesc particularitati si comportamente neacceptate din

punct de vedere social - divortat, carcotas, avar etc., precum si categorii

care, prin specificul lor, subliniaza ca persoana care face descrierea le trateaza ca

elemente distinctive esentiale, valoarea lor fiind perceputa de oameni intr-

un mod subiectiv - punk, negru, evreu, calugarita etc.

Acum te rog sa raspunzi la intrebarea:Dupd ce pot fi recunoscut? O poti

raporta, desigur, si la aspectul exterior, dar nu uita ca principala ta sarcina se

refera la delimitarea trasaturilor distinctive ale personalitatii. Imagineaza-ti ca iti

dai intalnire cu o necunoscuta simpatica la o cafenea si vrei sa fii recunoscut

rapid si fara dubii! Gandeste-te daca fata de tine ai accepta aceleasi criterii pe

care le-ai folosit in cazul altor persoane. De ce? Ce-ti spune acest lucru despre

tine? Ca de obicei, este bine sa discuti cu cineva aceste aspecte.

Oamenii educati in culturi neantropocentrice - in care persoana nu este acceptata ca

avand valoare intrinseca -, in sfera anonimatului si in spiritul educatiei standard,

comune, detin foarte putine indicii distincte, de aceea identitatea lor este neprecizata,

incerta, fiind legata adesea de categorii neacceptate din punct de vedere social.

Psihologie

Lectia 11


8/23


Granita dintre EUsi ceea ce nu esteEUnu estefixa.

Gandeste-te daca mediul in care te-ai dezvoltat a favorizat sau a facut dificil procesul deformare a identitatii. Parintii sau alti adulti important! au subliniat felul tau diferit de afi, originalitatea ta, specificul comportamental? Cum au apreciat asemanarea saudiferentierea ta in raport cu ceilalti? Poti sa-ti impartasesti reflectiile cu partenerul tau de

discutie.

Sa ne gandim daca trebuie neaparat sa cautam deosebirile dintre noi si cei din jurulnostru pentru a dobandi simtul identitatii - indeosebi cand stim ca experienta siperceperea asemanarii noastre cu ceilalti are rolul de garantare a sigurantei noastre incadrul grupului. Aceasta ar insemna ca procesul prin care se dobandestesentimentul identitatii este dificil si dureros pentru individ, constituindu-se o crizacare ne solicits adoptarea de decizii importante. Vom reveni asupra acestui aspect.

CercetSrile arata ca suntem predispusi sa cautam dovezi care sa ateste felul nostrudiferit de a fi. Judecatile distinctive (diferentiatoare) constituie cea mai importantacomponents a identitatii, dar ele nu sunt singurul element al acestor structuri.

Sentimentul identitatii depinde si de stabilitatea autoaprecierilor noastre. Cu cat elesunt mai putin supuse schimbarilor sub influenta unor situatii concrete, cu atatsentimentul identitatii este mai sigur, mai bine articulat.

Identitatea este determinate de ceea ce dureaza, nu de ceea ce se schimba.Este importanta deci relatia dintre EU- eel din trecut, EU- eel dinprezentsiEU- eel din viitor.

Avem nevoie de cunostinte despre noi din trecut, din perioada copilariei si a tineretii.Realizam totodata o proiectare in viitor, imaginandu-ne propriul ,,amurg" al vietii. Aianalizat aceasta problema in cadrul exercitiului practic.

Ce importanta prezinta pentru noi sentiraentul identitatii?

Pe baza cercetarilor, s-a putut constata ca persoanele cu un puternic sentiment alidentitatii:

- suntmairezistentelastres;

- accepta si chiar prefera un comportament nonconformist;

- se asteapta la mai mult de la viata, sub multiple aspecte;

- au un nivel adecvat al aspiratiilor.

Cercetarile nu indica totusi nici o interdependenta intre sentimentul identitatii,inteligenta si nivelul cognitiv al omului. Crezi ca este un aspect pozitiv sau negativ?

Tulburarile de identitate influenteaza structura si orientarea preocuparilor noastre,deformand felul in care decurg relatiile interumane. Persoanele cu o astfel de identitatetulburata prezinta deseori reactii ambivalente - pozitive si negative, in acelasi timp- de tipul aspiratie-evitare, in cadrul situatiilor sociale. In asemenea cazuri, poateinterveni si teama fata de un control extern excesiv sau fata de lipsa oricarui control.Este usor sa ne imaginam ca cineva cu o identitate puternica, dar bolnava, nu poatesuporta controlul altcuiva si ca o persoana aproape lipsita de identitate asteapta dinpartea celorlalti sa o conduca, dorind un grad mai mare de dependents, care sa-idea sentimentul sigurantei. La persoanele cu tulburari de identitate se manifestsadesea si tulburari sexuale.

Capitol VI

Psihologie


9/23


10/23

De ce ar trebui sa ne placa de noi rnsine?

Pentru a dobandi sentimentul de identitate, este indispensabila concentrareaasupra propriului EU.

Ce sustine psihologia in aceasta privinta? Ca de obicei, parerile nu sunt unitare!

Concentrarea atentiei asupra propriei persoane conduce atat la efecte pozitive, cat si

la efecte negative. Dimensiunile acestora depind in mare masura de durata sau de

gradul de concentrare.

Este interesant cum gandesc oamenii despre aceasta problema.

Exercitiul 3: In centrul propriei atentii!

Te rog sa organizezi eel putin doua interviuri scurte pe tema concentrarii

asupra propriei persoane. Roaga-i pe interlocutori sa incerce sa raspunda la

intrebarile:

1. In ce situatie concentrarea asupra propriei persoane este benefica din

punctul de vedere al individului si al celor din jur?

2. Cand nu este benefica concentrarea asupra propriei persoane?

3. Da exemple de situatii in care concentrarea asupra propriei persoane este

indispensabila.

4. Ce reactii si emotii declanseaza in jur persoanele care se concentreaza

asupra propriei persoane?

5. Cum te percepi pe tine in cazul concentrarii asupra propriei persoane?

6. Cum se rasfrange concentrarea asupra autoaprecierii si asupra acceptarii de

sine?

Permite-le interlocutorilor tai sa vorbeasca, nu critica si nu discuta, doar asculta si

incearca sa retii punctele de vedere si argumentele. In felul acesta, vei reusi sa

ajungi la parerile reale ale persoanelor respective, fara a le impune propria

convingere despre problema respectiva.

Ordoneaza si analizeaza materialul adunat. Daca nu poti colabora permanent cu

partenerul tau de discutie, incearca sa dezbati aceasta tema cu cineva demn de

incredere. Stiu ca iti dai seama singur de aceasta cerinta, dar incerc sa-ti

reamintesc ca merita sa te preocupe acest aspect. Daca doresti, poti trimite

materialul ca tema pentru acasa.

Unele cercetari ne informeaza ca, odata cu scaderea autoaprecierii, cu cresterea

decalajului dintre autoapreciere si normele standard, creste frecventa fenomenului deevadare din autocunoastere.

Individul incearca in felul aceasta sa evite frustrarea, eel mai adesea cu ajutorul

mecanismului de aparare, constand in refulare, estompare sau izolare interioara.

Alte cercetari ne spun altceva: concentrarea asupra propriei persoane este cu atat

mai mare cu cat decalajul dintre autoapreciere si standardele personale este mai

mare. Cu alte cuvinte, cand suntemnemultumiti de sine, incetam sane mai gandim la

noi sau, pentru ca nu suntem multumiti de noi insine, cu atat mai mult ne gandim

Psihologie

Lectia 11

(8(32-34))


11/23


la noi. Ciudat, dar asupra omului nu se pot face usor tot felul de generalizari! Dincolo de

existenta multor deosebiri individuale, acest decalaj poate fi determinat totodata de

lipsa de rigoare a metodelor folosite sau de deosebirile culturale sensibile dintre

populatiile investigate.

Concentrarea atentiei asupra propriei persoane este benefica pentru om din mai

multe considerente: ne faciliteaza descoperirea cauzelor interne ale conduitei noastre;

fara a-si indrepta atentia asupra propriei persoane, omul nu poate intreprinde actiuniconstructive si nici dirija propria dezvoltare. Vom reveni asupra acestei teme in

Iectiile27si28.

Adesea insa, autoreflectiile diminueaza gradul acceptarii de sine, iar atitudinea fata de

propria persoana devine mai putin pozitiva. Preferam sa ne iubim pe noi insine fara a

ne analiza, fara a vedea ,,ce mata se ascunde in sac".

arfate so. /r $tim &e e> awtw/e m ,.,

Concentrandu-ne atentia asupra propriei persoane, sesizam mai usor discordantadintre autoapreciere si standardele personale, dintre eul real si eul ideal. Concentrarea

excesiva poate perturba contactele cu celelalte persoane, diminuand capacitatea de

empatie si disponibilitatea pentru un comportament altruist.

Oamenii concentrati asupra propriei persoane respingfrecvent informatiile

negative reversibile la adresa lor si recurg la devalorizarea surselor acestora.

Vom explica suplimentar aceasta remarca printr-un citat.

Intrucdt admiratia altcuiva neface cea mai mare pldcere, dar numdrul celor in

stare sd admire, chiar si atunci cdnd existd un temei in acest sens, este restrdns, eelmaifericit este omul care a ajuns intr-unfel anume sd se admire sincer pe sine.

Numai de nu s-ar lasa amdgit de ceilalti! (Hobbes)

Sa incercam sa examinam acest fenomen pornind de la un exemplu. Daca te

concentrezi excesiv asupra propriului aspect si auzi din partea unei prietene ca

astazi nu arati grozav, preferi sa consideri ca ea nu este un cunoscator foarte bun al

modei, pentru a nu tine seama de judecatile ei. Persoana care nu acorda atentie

acestui aspect din viata sa, care nu se concentreaza asupra vestimentatiei, accepta

mult mai usor si mai natural parerea altcuiva in aceasta privinta.

Psihologie 9


12/23


Sa revenim la teorie.

Dobandirea sentimentului identitatii ne permite sa intreprindem actiuni constructive

individuale, sa ne preocupam de propriul caracter si intelect, de propria dezvoltare

personala.

NU existd nimic mai distructiv decdt oamenii care se apdrd inutil de ei insist printr-un

comportament distructiv. Nu existd nimic mai pozitiv decdt oamenii care merg

inainte, exprimandu-siprin intermediul trupului, al mintii si al afectelorfluxul vietii ce

curge in ei... - scrie un psiholog. Dupa cum stii, aceste actiuni individuale sunt

destul de dificile, necesita timp, energie si vointa. O conditie necesara o constituie

capacitatea de a gandi in perspective si capacitatea de a formula scopuri indepartate.

Vom incheia analiza sentimentului de identitate cu afirmatii consacrate:

Cea mai marefericire a omului este tocmaipropria sa individualitate. (Goethe)

Fiecare nou ndscutaduce cu sine cevapropriu, individual, ceva ce incdnu existd pe

Pdmdnt. Arta pedagogicd a pdrintilor si a educatorilor constd in a-l ajuta pe copil

sddescopere in sine ceea ce are specific. (J. Korczak)

Chiar daca educatorii tai nu te-au ajutat, acum esti suficient de mare pentru a te

ocupa singur de acest lucru. Nu-i asa? Probabil, intr-o anumita masura, te va ajuta si

cursul nostru.

Sa vorbim acum despre acceptarea de sine!

Problema centrala a teoriei autocunoasterii, frecvent cercetata in laborator, starnind

cele mai multe controverse, se refera la atitudinea generala fata de propria

persoana.

Acceptarea de sine este deflnitd ca atitudine generalizata fatade sine, camultumiredesine, ca simpatie sau respect fata de propriul nostruEU.

Aceasta atitudine cuprinde atat aspecte cognitive, cat si emotionale. Ea constituie

continutul constiintei, astfel incat persoana constientizeaza daca si in ce masura se

respecta sau se uraste. Multi cercetatori au incercat sa raspunda la rntrebari referitoare la

legatura dintre acceptarea de sine si elemente precum creatia, rezultatele la invatatura,

atitudinea fata de ceilalti oameni sau sugestia. In ciuda numarului mare de cercetari pe

aceasta tema, domeniul referitor la acceptarea de sine este inca in dezvoltare.

Masurarea nivelului de autoacceptare genereaza cele mai multe probleme.

Uneori, in cadrul experimentelor s-a apelat la un fel de manipulare, fiind declansata

acceptarea de sine momentana, situationala, nu una generalizata, care sareprezinte atitudinea noastra permanenta fata de noi insine.

Exercitiul 4: Cum sa masuram nivelul acceptdrii desine?

Proiecteaza o metoda si verifica valoarea acesteia, prin incercarea de a masura

nivelul acceptarii de sine. Gandeste-te cum si in ce mod ar putea fi definit cat

mai exact gradul acceptarii de sine. Cu aceasta problema s-au confhmtat si

profesionistii.

10 Psihologie


13/23


Poate vei avea o idee noua si vei crea o metoda adecvata de proiectare! Nuuita sa descrii indicatorii exacti ai acestei variabile. Metodele de proiectare nupresupun formularea unor intrebari directe, ci formuleaza teme generale, iarrezultatele, sub forma raspunsurilor libere, a desenelor etc., sunt analizate prinprisma calitatii. Poate doresti sa inovezi in privinta metodei testelor? Inconditiile cercetarilor profesionale, acestea au nevoie de norme, destandardizare. Se stabilesc exactitatea si rigoarea lor. Cu ajutorul lor, se culeg

date in primul rand cantitative.

Experimenteaza, distreaza-te, nu trebuie sa urmaresti nici un fel de recomandarimetodologice, nu te simti stingherit! Aici are importanta doar imaginatia ta. S-ar putea ,,sa bati la usi deschise", dar gandeste-te cata satisfactie ai aveafolosind o metoda pe care ai creat-o singur.

Este un joe, dar - asa cum sper - unul inteligent, creativ. Impartaseste-tireflectiile si observatiile cu partenerul tau de discutie. Daca vei fi multumit derezultatul muncii tale, o poti trimite ca tema pentru acasa, in cadrul acestuicaiet al cursului.

Cercetatorii s-au preocupat, totodata, de legatura dintre acceptarea de sine si varsta.

Cercetarile nu confirma conceptiile adanc inradacinate, potrivit carora odata cuvarsta scade atitudinea pozitiva fata de propria persoana. Acceptarea de sine nutine atat de varsta, cat de succesele sau esecurile reale, de metodele de instruire, deformare si de predare, de conditiile sociale si de schimbarile din cadrul civilizatiei.Depinde, in primul rand, de contextul psiho-social al omului.

De fapt, incontestabila este doar legatura dintre acceptarea de sine si acceptarea dinpartea celorlalti oameni: ...fara propria iubire nu este posibila iubirea aproapelui,(...) urafatd de sine este la fel ca egoismul exagerat, ddnd nasterepdnd la urmd tot lasingurdtate si disperare cumplitd. (H. Hesse)

Capitol VI


14/23

Psihologie 11


15/23


De-a lungul secolelor, s-a formulat pnncipiul potrivitcaruiarelatiile bune cusemenii

sunt conditionate de acceptarea de sine. Aceasta este cea mat importantdnorma deconduita, avand scopul de a mentine echilibrul si linistea dintre oameni, -scria H. Selye. Indiferent de geneza acestui principiu, el face parte dintre imperativele

morale fundamentale ale omenirii.

In psihologie, in numeroase publicatii, E. Fromm a atras atentia asupra acestui

aspect, aratand ca doar omul care se iubeste pe sine ii poate iubi pe ceilalti, iar urafata de propriul EU face imposibila stabilirea de contacte binevoitoare si calde cu cei

din mediul social. Pareri similare a formulat si K. Horney. In lucrarile acestora,

descoperim mai mult metafore decat argumente lucide si ipoteze care pot fi

confirmate empiric.

Relatia dintre acceptarea de sine si acceptarea celorlalti oameni a fost profund

analizata in lucrarile lui C. Rogers, psiholog de orientare umanista. In opinia sa,

omul care se percepe pe sine ca fiind o entitate omogena si unitara, care intelege si isi

accepta propria persoana, ii va intelege mai bine si ii va accepta pe ceilalti ca

indivizi irepetabili. Omul care nu se accepta deplin, care respinge unele experience

neplacute sau discordante cu intregul, care evita confhmtarea cu propria persoana, ii

trateaza pe ceilalti ca surse suplimentare de primejdie, reamintindu-i de propriile

experience neplacute, vede in oameni o sursa de informatii reversibile negative. De

aceea, nu-i simpatizeaza pe ceilalti si ii evita. In schimb, acceptarea de sine,

intelegerea si respectul fata de propria persoana fac ca persoana sa-i trateze pe

ceilalti indivizi ca sursa de valori si emotii pozitive, ca persoane binevoitoare, nu

ostile, si ii abordeaza cu simpatie si cu dragoste.

Canddorim saschimbam relatiile interumane, este bine saschimbam imagined

despre propria persoana- recomanda Rogers.

Pentru a verifica ipotezele lui Rogers, s-au efectuat mai multe cercetari empirice. S-au obtinut doar date corelationale, care ne comunica existenta unei legaturi intre

variabile, nu interdependente cauzale sau functionale. In marea majoritate a

experimentelor, s-a descoperit insa o foarte puternica corelatie intre acceptarea de

sine si simpatia fata de celelalte persoane. Exista, desigur, si o dependents

inversa: simpatia fata de ceilalti influenteaza nivelul acceptarii de sine. Este

interesant, nu-i asa?

Se constata insa ca aceasta legatura este cu atat mai puternica, cu cat este mai

mica distanta psihologica fata de ceilalti, distanta psihologica nefiind nicidecum

identica cu asemanarea. De exemplu, distanta dintre tata si fiica poate fi mica, desiasemanarea trasaturilor de personalitate si de comportament este mare. Se constata,

asadar, ca atitudinea pozitiva fata de sine nu influenteaza atitudinea noastra pozitiva

fata de persoanele necunoscute, fata de oameni in general; corelatia dintre

acceptarea de sine si acceptarea celorlalti scade odata cu cresterea distantei

psihologice. Este simplu sa dam un exemplu in acest sens: acceptam mult mai usor

persoane apropiate de noi ca varsta, din grupuri religioase sau rasiale similare, ii

iubim mai usor pe acesti oameni, decat pe aceia despre care nu stim prea multe

lucruri.

12 Psihologie


16/23


Un mare numar de cercetari a fost consacrat verificarii ipotezelor referitoare la

asemanarea subiectiva dintre noi si ceilalti si la rolul acesteia in atractia interpersonala. S-

au delimitat astfel doua principii:

1. asemanarea;

2. complementaritatea.

S-a demonstrat ca omul manifesta o mai mare simpatie fata de persoanele pe care le

considera asemanatoare cu el, in privinta unor trasaturi importante.

De asemenea, oamenii isi exprima uneori simpatia fata de persoanele care nu le

seamana, dar au trasaturi complementare cu ale lor. Desi parerea generala este ca

acest fenomen se manifesta mai rar, totusi cercetarile empirice au confirmat in mare

masura acest lucru.

Oamenii cauta adesea persoane care nu seamana cu ei si le trateaza cu mare simpatie,

indeosebi cand este vorba de complementaritate, in privinta urmatoarelor insusiri:

dominare-supunere, introversie-extraversie. Este interesant faptul ca introvertitii -

persoanele inchise in sine, mai putin sociabile, mai degraba rigide - cauta extravertiti ca

parteneri - persoane deschise, spontane, sociabile, in timp ce extravertitii prefera ca

parteneri persoane care sa le semene.

Mai aflam ca asemanarea perceputa in relatia EU-ceilalti este reglata de

comportamentul altruist. Nu stim insa la ce nivel de generalitate se manifesta aceasta

relatie. Ne este greu sa acceptam faptul ca un medic, invatator, terapeut, salvamar

etc. acorda ajutor cu mai mult entuziasm, energie si atentie unei persoane pe care opercepe ca semanand mai mult cu el, decat uneia percepute ca fund diferita.

Comportamentul altruist ar trebui sa depinda numai de nevoia de ajutor, care atrage

dupa sine o implicare adecvata, dar acest aspect constituie obiectul eticii.

De asemenea, este interesant fenomenul porrivit caruia fiecare dintre noi, in intentia de

a fi deosebit, in construirea sentimentului de identitate, in efortul de a ajunge la

acceptarea de sine, recurge la favorizarea propriei persoane.

Psihologie 13

______


17/23


Ambele tendinte fac sa nu apreciem asemanarea reala dintre indivizi. Asemanarea cu

ceilalti, asa cum o percepem noi, este mai mica decat cea obiectiva. In consecinta,

favorizarea reduce asemanarea, diminuand astfel gradul de atractivitate al celorlalte

persoane; astfel, acordam mai putina simpatie si bunavointa oamenilor.

Ne indepartam de ceilalti, pentru a deveni noi insine si pentru a incepe sa ne iubim pe

noi insine; devenind noi insine, incetam sa-i mai iubim pe ceilalti asa cum am fi putut,

daca nu ne-am fi detasat. Pentru cristalizarea identitatii, platim prin inrautatirea relatieicu ceilalti.

Sa ne ocupam acum de conceptiile referitoare la atitudinea fata de viata, element

din structura analizei tranzactionale, la care vom reveni atunci cand va fi vorba

despre comunicarea interpersonala, in lectiile 15-18. Aceasta atitudine exprima atat

manifestarea noastra fata de noi insine, cat si pe cea interpersonala, fata de lume.

Aceasta abordare este contestata atat de specialist!, cat si de nespecialisti, starnind

reactii extreme: de la dezaprobarea totala a simplificarilor ei excesive, pana la

admiratia fata de simplitatea si claritatea limbajului. Reflecteaza si convinge-te daca o

asemenea viziune iti ofera ceva, daca te ajuta sa vezi mai bine lucrurile!

Inca de la inceputul vietii, toti avem nevoie de stimuli, orientati spre noi de catre

ceilalti. Suntem totodata, in permanenta, emitatori de stimuli in raport cu mediul.

Acesti stimuli pot fi pozitivi sau negativi.

Salutul plin de caldura, inclinarea capului, incurajarea care ne sustine moralul,

complimentele sincere, cuvintele de lauda si de apreciere constituie stimuli pozitivi.

Un exemplu de stimul pozitiv este masajul. Datorita acestor stimuli ne putem simti

bine, ne asiguram nevoia de securitate. Pe aceasta baza ne construim sentimentul

propriei valori.

Stimulii negativi ne diminueaza sentimentul valorii, se coreleaza cu dezaprobarea. Nemustram reciproc, ne persiflam, ne criticam, ne trimitem semnale de dezaprobare.

Acesti stimuli pot fi receptati conditional sau neconditionat. In viata sunt necesare

ambele tipuri de stimuli, cu toate ca eel mai frecvent primim stimuli pe cale

conditionata, ceea ce ne ofera satisfactie, dar inrr-o masura limitata. Uneori ne opunem

celor care ne transmit asemenea stimuli si nu dorim sa-i primim, daca sunt oferiti in

forma conditionata.

Se constata ca avem o atat de mare nevoie de stimuli, tncat, in absentaoricaror stimuli, iipreferam chiarpe cei negativi!

Tratarea unei persoane ca si cand n-ar exista, lipsa reactiilor fata de ea, indiferent

daca aceasta se straduieste sa ne asigure ca este vie, ca simte, ca actioneaza, ii

starnesc sentimente extrem de neplacute. Unii pacienti ai mei spuneau, de exemplu:

Simt canu exist. Sunt transparent pentru ea, se uitala mine de pared n-ar fi nimeni

acolo. In familia mea sunt un NIMENI. Astfel de situatii determina aparitia a

numeroase afectiuni de narura psihica si fizica. Vom reveni la aceasta tema, pe larg,

intr-o lectie viitoare.

Lectia 11

14

Psihologie


18/23


19/23


Pentru a putea trai, trebuie sa ne ingrijim ca stimulii primiti sa fie suficienti pentru

functionarea optima, indiferent de varsta, profesie, pregatire sau stare civila. Toti ne

supunem aceluiasi proces.

Vom prezenta patru categorii de stimuli transmisi si receptionati de catre oameni:

pozitivi neconditionati: te iubesc, imiplace sdfiu aldturi de tine, ascult cu

interes cuvintele tale, esti pentru mine cineva important, imi place vocea ta;

pozitivi conditional: imi place cdnd imi vorbesti infelul acesta, esti drdgut

cdmdlauzi, iti sunt recunoscdtor pentru ajutor;

negativi conditional!: turbez cdnd strigi asa, urdsc hohotele tale de plans,

mdiritdpedanteriata;

negativi neconditionati: esti un copil ndtdng, teporti ca un ndtdrdu, esti o

vacd tdmpd.

Ar fi bine sa alcatuiesti, in acest moment, o statistica personala a stimulilor pe care i-

ai transmis altora si pe care i-ai primit tu.

Exercitiul 5: Ce am strans astazitn cosulmeu?

Imagineaza-ti ca astazi te-ai trezit de dimineata si ti s-a oferit un cosulet pentru a

aduna stimulii pe intreaga zi. Sarcina ta este de a aduna cu grija ceea ce ti se

ofera. Trebuie sapui in cosulet si stimulii pozitivi, si pe cei negativi. Nu uita ca

stimulii presupun efort, lupta, cautare activa. Ai voie si sa respingi ceea ce te

doare, sa nu accepti stimulii cu care nu te poti identifica.

O asemenea strategic nu consta, desigur, in umplerea cosuletului numai cu

stimuli ,,pufosi" si in ignorarea celor cu ,,ghimpi", ci intr-o selectie sanatoasa a

acestora, tinand seama de cei important!, autentici, potriviti si mai putin

potriviti. Un exemplu de stimul ,,pufos", care trebuie lasat in afara cosului,

este neluarea in seama a unui compliment excesiv, exagerat, din partea unui

trecator, iar un exemplu de stimul ,,cu ghimpi" - neacordarea atentiei unei

injuraturi pe care ne-o adreseaza un betiv.

Capitol VI

J It I/ n I

f t F

Psihologie 15


20/23


Seara, dupa o zi intreaga, uita-te la continutul cosuletului. Gandeste-te ce aiacolo, privind cu luare aminte fiecare stimul pe care ai reusit sa-1 retii. Incearcaapoi sa faci anumite generalizari. Cine este principalul ,,expeditor" de stimulipentru tine? Oare aceleasi persoane iti transmit stimuli ,,pufosi" si ,,cu ghimpi"?Exista in anturajul tau specialist! in stimuli pozitivi si in stimuli negativi?

Gandeste-te, de asemenea, din ce categoric de persoane - ca receptor - faciparte:

- dintre acelea care au ,,cosulete gaurite" si nu reusesc sa aprecieze ceea ceprimesc;

- - dintre ,,colectionarii" care examineaza cu atentie si analizeaza fiecare stimul.

Poate ca ar trebui sa discuti despre acest lucru. Cred ca este o idee mai bunadecat sa trimiti rezultatele analizei tale ca tema pentru acasa. De data aceasta,continutul cosuletului este extrem de personal si poate fi comunicat uneipersoane cu care ai o legatura nemijlocita. Dar daca esti de alta parere, asteptrezultatele analizei tale.

Important este sa reusesti sa treci la urmatoarea etapa a exercitiului, sa reflectezi la

ceea ce oferi tu celorlalti! Este utila o analiza ceva mai profunda a propriei strategiiprin care transmit! altora stimuli.

Exercitiul 6: Cepun in cosuletele altora?

Iti propun sa notezi, macar pentru o singura zi, toti stimulii pe care ii oferi inmod constient celorlalti. Gandeste-te la categoria din care fac parte - dincategoria celor ,,pufosi" sau a celor ,,cu ghimpi"? Sunt oferiti conditionat sauneconditionat? Care este modul prin care distribui stimuli? Verbal saunonverbal?

Cui transmiti stimuli? Este vorba de aceleasi persoane care, la randul lor, iti

comunica tie stimuli? Aplici principiul Ochipentru ochi, dintepentru dintefata de stimulii ,,pufosi" si fata de cei ,,cu ghimpi"? Ce informatii au constituitpentru tine confirmarea autocunoasterii de pana acum si care anume dintreele au avut un caracter inovator?

Iti recomand sa discuti cu cineva cele descoperite. Eventual, trimite observatiile

formulate ca tema pentru acasa.

In teoria analizei tranzactionale, modul in care se transmit stimulii depinde de stareaafectiva in care ne aflam si pe care o avem fata de celelalte persoane.

Pot fi delimitate aid patru atitudini principale, numite atitudini de viata:

1. Eu sunt OK - Tu esti OK- atitudinea puternica si sanatoasa a unei persoane,,castigatoare";

2. Eu nu sunt OK - Tu esti OK- atitudinea unei persoane neputincioase,depresive, tentate chiar de gestul sinuciderii;

3. Eu sunt OK - Tu nu esti OK- atitudine tulburata, paranoica, care duce laizolare, putand sta la baza divortului, chiar a sinuciderii;

4. Eu nu sunt OK - Tu nu esti OK- atitudine distructiva a celui care pierdeiremediabil.

16 Psihologie


21/23


Aceste atitudini de viata apar ca urmare a hotararilor pe care le-am luat in anii

timpurii ai copilariei. In perioada de maturitate ne putem schimba atitudinea - aceasta

fiind obligatia noastra, din momentul in care constientizam acest lucru. Totusi, nu toti

se simt suficient de puternici pentru a lua o hotarare care solicita un efort deosebit.

Uneori, avem nevoie de ajutorul altei persoane, poate chiar de eel al unui terapeut.

Oamenii care se simt OK si ii percep si pe ceilalti la fel vor putea sa schimbe cu

usurinta stimuli pozitivi. In schimb, cei care nu se simt OK si ii bagatelizeaza pe

ceilalti isi furnizeaza eel mai adesea ,,stimuli cu ghimpi", iar prin aceasta propriile lor

sentimente negative se amplifica. Daca cineva nu primeste stimuli ,,pufosi", desi

se straduieste, va incerca sa obtina eel putin stimuli ,,cu ghimpi". Ai uitat ca uneori

preferam stimulii negativi decat nici un fel de stimul?!

Prima dmtre aceste atitudini este adesea interpretata incorect. Oamenii se intreaba

daca, in spiritul ei, pot fi acceptati toti borfasii, ucigasii, escrocii etc.? Ce crezi

despre acest lucru?

AtitudineaEu sunt OK- Tu esti OKsemnifica respectul fata de fiintele umane in

sine si absenta injosirii in relatia cu noi insine si cu ceilalti. Ne respectam reciprocparerile, sentimentele, comportamentul sau, mai degraba, manifestam atitudinea de a

nu trece in graba peste nimeni si peste nimic. Fireste, in mediul nostru pot aparea

asemenea lucruri cu care nu suntem de acord, pe care nu dorim sa le acceptam, pe

care le respingem. Dar intotdeauna acestea vor fi forme de comportament, nu

persoane.

In plus, vom privi aceste forme de comportament din diferite perspective, fara a ne

pierde propriul simt al identitatii. Oricand pot fi discutate deosebirile de pareri,

folosindu-ne de strategii rationale. Oamenii cu o asemenea atitudine de viata sunt

lipsiti de prejudecati. Din pacate, rareori intalnim asemenea persoane care ii tolereaza si ii

respecta pe cei care gandesc in alt fel, care ii trateaza ca egali. In general, sunt

perceputi ca persoane de exceptie, cu structura umanista, cu o personalitate bogata.

Datorita reactiei reversibile din partea mediului, principala noastra atitudine se fixeaza in

cadrul relatiilor sociale pe care le stabilim. Se intampla, de asemenea, ca stilul

nostru de manifestare sa se schimbe sensibil, in functie de imprejurari. Iti voi da un

exemplu relevant.

Trei fatruchipari ale aceleiasi persoane:

Capitol VI

Psihologie 17


22/23


Exemplu (A):

Alaturi de seful sau, un salariat reactioneaza de pe pozitia:Eu nu sunt OK-Tu

esti OK, fund timid, supus, pasiv si dependent. In schimb, in familie se

comporta arogant, potrivit atitudinii:Eu sunt OK - Tu nu esti OK, iar in

prezenta prietenilor reuseste sa fie deschis, afectiv, degajat, in spiritul atitudinii:Eu

sunt OK - Tu esti OK.

Ce atitudine fata de viata reprezinti? De unde pro vine, dupa parerea ta? Te rog sa te

gandesti daca stilul conduitei tale se schimba in functie de grup, de persoana in

preajma careia te afli?

Iar acum, iata cateva reflectii generale.

Privind un tablou, te gandesti de ce iti place? Mergand pe drum, te gandesti la

conditiile pe care ar trebui sa le indeplineasca un peisaj, pentru a-1 admira? Sau nu

este important? Iti place si atat! Tocmai. Exact in acelasi fel ar trebui sa-ti placa de

tine!

Aceasta este o categorie absolut subiectiva si generala totodata, n-ar trebui sa fiedescompusa, analizata pe fragmente mai mici sau mai mari. Te rog sa te gandesti o

clipa la o jucarie veche din copilarie, pe care s-ar putea sa o mai pastrezi. Sper sa

intelegem in felul acesta lucrurile ceva mai profund. Cum arata argumentele care

justifica emotiile tale generale, atitudinea fata de lucrul respectiv? Ca e frumoasa?

Scumpa? Greu accesibila? Placuta la pipait? E o jucarie veche, murdara, stricata,

decolorata, cu un miros neinteresant, dar pe care o iubesti foarte mult! Iti propun sa ai

o astfel de atitudine fata de tine insuti.

Inca o analogic importanta: gandeste-te cat de dezarmat esti fata de tine, ce relatie

falsa se creeaza intre tine ca ,,subiect" si ca ,,obiect" al observatiei. Eu iti propun o

relatie naturala, de a te accepta asa cum esti, de a te indragi cu bucurie deplina, ca

fiinta umana, irepetabila, careia ii

oferi caldura si sprijinul de care

are nevoie. Este vorba despre

acceptare, iar o buna metafora in

acest sens poate fi atitudinea fata

de propriul copil, caruia nici un

parinte normal si sanatos din

punct de vedere psihic nu-i pune

nici un fel de conditii. Pur si

simplu, il accepta in totalitate si il

iubeste foarte mult.

Lectia 11


23/23

Psihologie

Psihologie LECTIA 11

Documents

Transcript of Psihologie LECTIA 11