Psihologie lectia 21 22

7/28/2019 Psihologie lectia 21 22

1/51

LECTIA 21

Cum reactionezi in rolul de COPIL, fata

de parintii proprii?

Toti ne straduim sa candidam la Oscar pentru rolurile pe care ni le-a rezervat viata!

Iti mai amintesti momentul in care ai luat hotararea de a incepe cursul de psihologie?

Ar trebui sa sarbatorim impreuna prima, jumatate", iar dupa sarbatoare sa trecem, ca

de obicei, la treaba.

Astazi vom inaugura o calatorie de anvergura, care ne va preocupa mai mult timp si

ne va retine atentia timp de trei intalniri. Va fi o calatorie in ,,tinutul Rolurilor

Sociale". Vom vorbi despre scene, masti, teatre si spectacole. Reflectia la care te

indeamna cursul o constituie intelegerea in sine a ROLULUI in viata noastra.

Exercitiul 1: Ceeste un rol social?

Te rog sa intrebi eel putin cinci persoane ce inseamna, in opinia lor, un rol

social. Asculta cu mare atentie enunturile si noteaza-le. Nu sugera nimic si

nu face aprecieri. Gandeste-te in care dintre definitiile de mai jos ar putea fi

incadrat fiecare enunt. ^"

Rolul este ceva ce doresc altii sa facem sau ceva ce ni se pare noua ca ar

trebui sa facem in circumstantele date? Sau poate este ceva ce vine din traditie,

fiind legat de sex, varsta, de proprietate si de profesie? S-ar putea sa apara

pareri care sa abordeze rolurile prin raportare la valoare, la religie sau la

reglementari juridice.

Discutati despre toate aceste lucruri, dupa ce adunati definitiile spontane.

Cum ai putea generaliza materialul adunat? Definitiile concorda cu propria ta

interpretare a notiunii respective?

Te rog sa observi ca un rol este ceva ce poate fi jucat, indeplinit, in care cineva

poate fi repartizat, in care te poti angaja, ceva ce poate fi creat. Intr-un rol poti fi

competitiv, inventiv, autentic sau rigid, mimetic. Un rol poate sa i se ,,potriveasca"

cuiva sau poate sa nu fie pe masura sa, chiar daca este bine reprodus. Poate fi un

mare succes sau un esec total, putem sa tindem spre un rol, chiar sa luptam pentru

acesta sau sa il evitam. La unele roluri visam cu ochii deschisi sau in subconstient, intimp ce altele reprezinta un adevarat cosmar, chiar si la nivelul reprezentarii. Este

ciudat ca, de multe ori, intregul nostru comportament in ceea ce priveste rolurile nu

este justificat din punct de vedere rational si nici chibzuit deplin. Stii bine cat de

ridicole ti se par aspiratiile inoportune ale unora, incapatanarea lor in atingerea unui

obiectiv, fara sa aiba, dupa cei din jur, prea mari sanse de reusita!

Psihologie


2/51

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

Oare cuvantul ,,ridicol" este potrivit in acest caz? Gandeste-te ce s-ar intampla

daca oamenii ar fi lipsiti de posibilitatea de a visa!

Daca nu visam, nu ne acordam sansa de a realiza ceva. De aceea, merita sa abordam

acele roluri care constituie pentru noi o provocare. Acestea nu ne plictisesc si nu

creeaza conditii proprii activitatii de rutina. Datorita lor avem parte de o multime de

aventuri!

Exercitiul 2: ,,Doamna este unfel de bujor care vrea sa fie neaparat osticlutd deparfum..."

Te rog foarte mult ca, impreuna cu partenerul tau de discutie si cu alte persoane

apropiate, sa incercati sa cautati exemple potrivite si plastice - fireste,

autentice - de roluri sociale jucate de persoane care, in opinia celor din jur,

nu fac fata cerintelor impuse, din cauza unor structuri inadecvate, a unor

insusiri de personalitate etc.

Gandeste-te la soarta acestor oameni, care parca ,,nu sunt la locul potrivit".

Gandeste-te unde s-ar gasi un loc pentru ei, astfel incat sa-si puna in valoarepotentialul propriu, fara impedimente. Oare anumite persoane au reusit sa-si

realizeze aspiratiile in ciuda ,,gurii lumii"?

In viata ta a existat sau exista o asemenea etapa, in care tu insuti ai sesizat ca nu

esti adecvat? Ai avut parte de roluri nepotrivite cu posibilitatile tale - prea

usoare sau prea dificile? De ce s-a intamplat astfel? Ai repurtat un succes sau

un esec?

Putem avea si necazuri in privinta visurilor - realizarea lor este stresanta si solicita

costuri si renuntari insemnate.

Cea mai mare renuntarepe care trebuie sa si-o asumefiecare dintre noi

este renuntarea la indeplinirea unui rol in mod ideal, indiferent despre ce

rol este vorba.

Unii sustin ca o conditie indispensabila pentru indeplinirea extraordinara a rolurilor

sociale este sa renunti la ideea ca esti ideal intr-un anumit rol. Te rog sa citesti

paragraful anterior de cateva ori. Vom discuta pe larg despre aceste lucruri la un

nivel ceva mai concret.

Un actor care joaca un rol se identifies intr-o anumita masura cu acesta, se integreaza,

patrunde cu totul in rol, filtrand continuturile pe care ar trebui sa le reproduca. In

final, el devine o parte a rolului sau. Altminteri, ar fi doar un biet actor amator.

Aceasta este deosebirea dintre un profesionist, un meserias si un ageamiu. In cele

din urma, este greu sa afirmam in ce masura noi cream rolurile sau rolurile ne

modeleaza pe noi.

Psihologie

Lectia 21


3/51

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Te rog sa te gandesti daca esti barbat, sotie, tata, mama sau daca indeplinesti aceste

roluri. Ele sunt in mod firesc imprimate in biologia noastra, exista, actionand cu

intensitate. Se spune ca le indeplinim de la un anumit moment dat pana spre sfarsitul

vietii. Te rog sa observi ca divortam, ne parasim partenerii sau suntem parasiti de ei,

ca uneori copiii pleaca de langa noi sau noi ne mdepartam de ei, incepand alte relatii

sau ramanand singuri.

Unii actori isi trateaza la fel de series toate rolurile in care se regasesc, altii au o

atitudine responsabila doar fata de acelea pe care le-au ales singuri, care sunt pe

masura firii si a preferintelor personale.

Si cu noi se intampla la fel. Adesea nu ne dam seama de acest lucru. In plus, unele

roluri ne sunt impuse, atribuite - de exemplu rolul de copil sau rolul decurgand din

sexul nostru. Ele ,,isi exercita puterea asupra noastra" si, indiferent de personalitatea

noastra, le suntem ,,predestinati". Alte roluri sunt consecinta anumitor optiuni in

viata noastra.

Exercitiul 3: Primiti acest rol, maestre?

Te rog sa te gandesti la lista de roluri pe care le joci in viata. Care este raportul

intre rolurile care ti-au fost atribuite natural si cele pe care le-ai ales singur?

Ti-ai dat seama ca numarul rolurilor pe care trebuie sa le indeplinim este

foarte mic? Suntem barbat sau femeie, fiu sau fiica sau, daca este cazul, frate

sau sora - trecand peste rolurile rudelor mai indepartate, care pot deveni

prioritare, fireste, in anumite circumstante. In conditiile culturale specifice

mediului nostru, pana la majorat trebuie sa indeplinim rolul de elev/eleva.

Celelalte roluri sunt exclusiv o consecinta a propriilor noastre optiuni.

In ce masura (procentual) ai alege iarasi rolurile tale actuale, daca ai putea sa

dai timpul inapoi? Ti-ai pus vreodata aceasta intrebare? Ai alege rolul de sot, de

salariat, de student, de parinte sau de prieten?

Numarul si specificul rolurilor pe care le indeplinesti iti permit sa-ti mentii

echilibrul psihic si sa ai sentimentul succesului in viata? Rolurile tale sunt

prea putine sau prea multe, sunt sau nu pe masura posibilitatilor tale?

Indeplinesti roluri care te solicita sau nu trebuie sa te zbati prea mult pentru a

face fata cerintelor impuse? Gate roluri de care esti mandru joci sau ai vrea sa

joci? De cate roluri iti este rusine? In care dintre ele esti profesionist, in care

meserias si in care ageamiu?

Te rog sa te gandesti la rolurile pe care nu ai dori sa le joci niciodata in viata si

la motivele care stau la baza acestei optiuni. La ce roluri visezi? Este posibila

indeplinirea dorintelor tale? Ce anume impiedica realizarea intentiilor tale?

Gate ,,impedimente" exista ,,in tine" si cate ,,in afara ta"?

Analizeaza aceste probleme cu partenerul tau de discutie. Dialogul va anticipa

continutul urmatoarelor trei caiete. Te asigur ca merita sa incerci!

Capitol X

Psihologie


4/51


5/51


JQC DJF&rrF ROMtRf, M 0 SMqMRA FAW

Inainte de a analiza primul rol pe care il jucam in viata, sa analizam diferite abordari

ale rolurilor in literatura de specialitate. Aceasta etapa este necesara in vedereasistematizarii notiunilor de baza.

In sociologie, rolul social reprezinta:

un sistem de asteptari din partea grupului fata de manifestarile individului care

define o anumitapozitie in cadrul grupului;

un sistem de comportamente stabile ale individului, in acord cu asteptarile

grupului social din care face parte.

In fiecare grup social exista o multitudine de asemenea roluri.

Exemplu (A):

Intr-o familie se deosebeste vizibil rolul tatalui de eel al mamei sau de eel al

copilului. In scoala putem distinge rolul de diriginte, de profesor pentru diferite

discipline scolare, de premiant, de elev mediocru, slab sau chiar de elev care se

abate de la disciplina scolara.

Opinia membrilor grupului despre gradul de subordonare a unui membra fata de

cerintele impuse de rolul social reprezinta un important factor de reglare a

comportamentului acestuia si de structurare a atitudinii sale. Aceasta este

interpretarea sociologies a rolului.

Notiunea de rol social este operationala in domeniul psihologiei sociale, fiind

introdusa de M. Mead in 1934 si de R. Linton in 1936. Pe atunci nu avea o sfera

delimitata in mod clar, constituind o categorie superioara pentru a descrie activitatea

individului si pentru stabilirea asteptarilor grupului social. Datorita acestui fapt,

notiunea de rol social integreaza continutul functional al unor asertiuni psihologice si

sociologice referitoare la comportamentul individului in cadrul grupului.

Psihologie

Lectia 21


6/51

Modalitati de adaptare la rolurile sociale Capitol X

Se disting trei categorii de definitii pentra notiunea de rol social:

1. definitii in care termenul acesta este asocial cu notiunea de ,,asteptare sociala"; in

acest caz, rolul semnifica un sistem de reguli, norme si modele de

comportament, obligatorii in cadrul culturii date, referitoare la individul care

ocupa o anumita pozitie - asa-numitele reguli ale rolului social;

2. definitii in care rolul social este conceput ca o categorie psihologica, in acest

caz referindu-se la personalitate, inteleasa ca un echivalent interiorizat alsistemului de asteptari sociale si de modele sociale de comportament, si putand

desemna doar sistemul interior omogen al comportamentelor si reactiilorpersoanelor care detin o anumita pozitieasa-numitele roluri subiective;

3. definitii care asociaza caracteristicile celor doua categorii anterioare, o asemenea

sinteza facandu-se, de exemplu, in psihologia ecologica, in cadrul careia

notiunea de rol social este inteleasa ca totalitate de episoade reglementate

-justificate social - ale comportamentului, referitoare la o pozitie sociala

data.

Nu ar trebui sa trecem, de asemenea, peste notiunea de rol social ideal, nici peste

viziunea asupra rolului social. Aceasta presupune un ansamblu de comportamente, deasteplari care, in opinia individului, ar Irebui sa caraclerizeze persoanele cu o

anumita pozitie sociala si care il vizeaza si pe el insusi.

In schimb, rolul social modelator reprezinta un ansamblu de norme scrise si

nescrise, obligatorii in cadrul grupului, prin care se regleaza comportamentul

indivizilor si asteptarile sociale legate de o anumita pozitie sociala.

Trebuie sa precizam in acest context si notiunea de pozitie sociala. Este vorba

despre locul din structura sociala prin care i se stabilesc individului anumite sarcini,

functii, atributii si privilegii. Aceasta descrie in ce masura si in ce mod individul

participa la viata societatii. Este obligatoriu sa nu uitam aici de principiul polrivil

caruia cu cat pozitia sociala a cuiva este mai inalta, cu atat acesta are acces intr-o

mai mare masura la bunurile dorite in societatea respecliva si cu alat mai ridicat este

slatutul sau social.

Pot fi delimitate eel putin cinci tipuri de pozitii sociale in fiecare societate, determinate

de: insusirile biologice, profesiaprestata, nivelul puterii dobandite, functiile familiale si

participarea la grupuri informale.

In schimb, statutul socialpoate fi interpretat ca:

un ansamblu de factori care diferentiaza individul fata de ceilalti oameni,

constituind baza aprecierii sociale si a confruntarii insusirilor acestui individ cu

atributele celorlalte persoane, in termeni de mai bun /mai slab;

o insusire atribuila individului sau grupului social, impusa de pozitie si de

prestigiu;

termen folosit alternativ cu eel de pozitie sociala.

Dintre factorii statutului social, se disting:

diferite insusiri ale persoanei date - de exemplu culoarea pielii, statutul

proprietatii, sexul, gradul de instruire, religia;

Psihologie 5


7/51

Lecfia 21 Cum reactionezi rn rqlul de copil, fata de parintii proprii?

- caracteristici obiective ale relatiei cu celelalte persoane - de exemplu starea

civila, vechimea in munca, apartenenta sociala, puterea;

- insusiri ale relatiilor cu celelalte persoane, in functie de afinitati - de exemplu

similitudinea preocuparilor, a conceptiilor, comportamentul care determina

incredere si respect.

In cursul nostru, notiunea de ROL se va refer! la ROLUL SUBIECTIV si la normele

acestui rol; in plus, vom accentua relatia dintre acestea si consecintele care decurg

din gradul de congruenta sau de incongruenta al acestora.

In lectiile urmatoare vom acorda atentie rolurilor copilului, elevului/studentului,

partenerului/sotului, salariatului si parintelui. Vom reflecta totodata la masura in

care ar trebui sa abordam problema imbinarii cerintelor impuse de rolurile sociale

pecarelejucam.

Cum sa jucam ROLUL COPILULUI ?

Moto:lubiti-vd unulpe altul,

dar dragostea sa nu va incurce ca un nod,sdfie mai curdnd ca marea

ce se izbeste de tdrmul sufletelor voastre.

Umpleti-vd reciproc vasele,

dar nu beti dintr-o singurd cand.Oferiti-vd unul altuiapdine,

darnu rupeti aceeasi bucatd.Stati laolaltd, dar nuprea aproape,

precum coloanele din portalul unui templu,

precum stejarul si chiparosul care cresc,

cdndunul nu-l umbrestepe celdlalt.(Almustafa)

Vom incepe consideratiile noastre despre rolul copilului propriilor parinti cu afirmatia ca

nimeni nu-si alege parintii, dar, cu toate acestea, apar mult mai putine necazuri in

relatiile cu ei - din punct de vedere statistic - decat in relatiile cu partenerii de viata, in

a caror alegere avem o oarecare influenta, sau decat in interactiunile cu propriii nostri

copii!

Unii afirma sofisticat ca se intampla astfel tocmai pentru ca abia propriul tau copil iti

va arata cat de greu este sa fii parinte - cum ar spune orice mama manioasa. In

realitate, acest lucru este mai dificil decat sa fii copilul propriilor parinti. Mai mult,aceste dificultati pot fi interpretate drept consecinte ale unor deficiente de educatie:

Sunt o mama rea, fiindcdpe mine m-a crescut o mama rea sauNu stiu sd ardt

cdldurdpartenerei, fiindcd nici eu nu am avutparte de asa ceva etc.

Este sugerata aici nevoia de descarcare a unor tensiuni care nu au fost exteriorizate in

relatiile cu mama sau cu tatal, precum si lipsa unor competente personale, existenta unor

tulburari emotionale sau a unor modele incorecte de comunicare, generate de aceste

relatii.

6 Psihologie


8/51


Cu siguranta, un asemenea model de interpretare functioneaza. Se intampla ca

propriile noastre rani sa fie bariere semnificative in realizarea adaptarii la un anumit

rol. Uneori, insa, este vorba despre generalized exagerate, alteori despre fuga de

responsabilitate. Vom reveni la aceste reflectii in finalul lectiei.

De fapt, din ce anume se constitute rolul copilului? fntreaba-te pe tine insuti! Care

este propria ta defmitie cu privire la acest rol subiectiv? Ce ar trebui si ce doresti sa

faci pentru a fi multumit de sine, indeplinind exigentele acestui rol? Care sunt

obligatiile care decurg dintr-un asemenea rol, dupa opinia celor din jurul tau? Esti de

acord cu o asemenea pozitie?

Ce stim despre rolul copilului? Nu prea multe. Mult prea frecvent, cercetatorii si

teoreticienii se ocupa de rolul parintilor, tratand rolul de copil ca fiind mai putin

important, ,,tranzitoriu". Nu cred ca este drept!

Rdmanem copitipropriilor nostriparinti, dinpunctde vedere biologic, pand lasfarsitul vietil

Chiar si atunci cand parintii nu mai traiesc, ramanem copiii lor. li purtam in noi.

Ceea ce ne-au oferit peste masura sau insuficient contribuie la construirea

personalitatii noastre. Ca adulti independent! putem sa valorificam capitalul oferit

sau sa suportam mari investitii pentru compensareaneajunsurilor.

S-a scris mult despre cum ar trebui sa fie parintii, dar vom discuta despre aceasta

tema in lectia 25. Mult mai rar, cele doua roluri - de copil si de parinte - se discuta

impreuna, in interdependenta. Specialistii afirma ca in familiile sanatoase parintii

ascultdcu atentie ceea cespun copiii, facschimb depdreri cu ei, existdo comunicare

reciprocd. Copiii invatd aspecte apreciate in sfera culturald data, cum ar fi:cercetarea realitdtii, intelegerea sinelui capersoand, intelegerea propriilor abilitdti si

limite, apreocupdrilor si a capacitdtilor de a stabili contacte cu altepersoane, de

aplanifica actiuni in viitor si a le realiza in viatd.

Copilul aflat la varsta adolescentei ar trebui sa accepte si sa abordeze rolul pe care i-1

determina sexul si sa devina independent de parintii sai, prin dobandirea unui

anumit grad de autonomie. Adolescentul trebuie sa ajunga la un nou tip de relatii cu

parintii si cu celelalte persoane adulte, relatii care nu se bazeaza pe dependents

unilaterala. Abordand noi roluri - de tip matrimonial, ca parinte, profesionale si

sociale -, un tanar trece la o noua evaluare a parintilor sai si la constituirea unor noi

relatii. Fara a fi o conditie necesara pentru obtinerea sentimentului de independenta,adesea tinerii traverseaza o etapa de negare a valorilor pe care le exprima normele

parintilor. Apare autonomia si simtul identitatii, dupa care maturul trece in etapa

construirii independente a unor relatii proprii. Ce se intampla insa in relatia cu

parintii proprii?

In cultura noastra mai functioneaza cerinta biblica privind respectul cuvenit

parintilor? Ce anume le cerem parintilor nostri, devenind adulti, si ce ne cer ei

noua?

Capitol X

Psihologie


9/51


10/51


Exercitiul 4: Cerceteaza calitatea legaturilor voastre!

Pornind de la clasificarea atitudinilor parintesti, iti propun sa analizezi cu

atentie relatia dintre tine si mama, ca si pe cea dintre tine si tata. Modelul

atitudinilor parintesti, folosit aici, se bazeaza pe patra elemente: apropiere,

ajutor, libertate si exigente. Te rog sa precizezi calitatea relatiei voastre,

descriind exact ceea ce se petrece intre voi:

lipsa de ajutor si de ingrijire

X ajutor corespunzator X protectie excesiva X

lipsa de norme, libertate

deplina X

libertate rationalS, coordonare Xdirijare excesiva X

lipsa totals de cerinte X cerinte adecvate X cerinte si solicitari exagerateX

Acesta nu este un instrument folosit in cercetarea relatiilor interumane, dar este

folosit curent pentru stabilirea atitudinii parintelui. Te rog sa faci un experiment si

sa incerci sa descrii ce anume se intampla intre voi. Analizeaza concluziile la care

ai ajuns cu partenerul tau de discutie. Ai descoperit ceva nou? S-au confirmat

parerile tale? Ce crezi? Cum ar descrie mama ta relatia voastra? Dar tatal tau?

Poti rncerca sa notezi propriile pareri pe aceasta tema si sa le verifici, in masura in

care lucrul acesta este posibil si benefic pentru tine.

Trebuie sa te previn si de data aceasta ca exercitiile prezentate in cadrul materialului te

vor solicita emotional. Ele pot genera numeroase emotii si amintiri la care nu

doresti sa te intorci sau pe care le eviti constient. S-ar putea sa reusesti sa constientizezi

probleme de care nu ai fost constient. Ar trebui sa stii cum si cui sa te adresezi

pentru ajutor, daca nu vei reusi sa iti domini emotiile tale si sa-ti recastigi echilibrul.

Psihologie

Lectia 21

respingere, aversiune,

instrainare

X

apropiere excesiva,dependents afectiva

X

apropiere adecvata

X


11/51

Modalitaji de adaptare la rolurile sociale Capitol X

Dobandirea constiintei de sine este un proces care solicita mult efort si timp. Trebuie sa

nutresti speranta ca, alegand un anumit exercitiu, actionezi spre binele tau. Ai

incredere in intuitia ta, intrebandu-te pe tine insuti daca exercitiul respectiv este

potrivit pentru tine, daca merita sa fie facut.

Sa ne straduim sa abordam problematica referitoare la parintii nostri fara mistificari,

dar si fara agresivitate. Se spune ca sunt insuportabili, aspri, protectori, normativi

etc., dar si naturali, biologici, substitutivi etc. Vei intalni totodata atribute provenitedin clasificarea atitudinilor - care te protejeaza sau te indeparteaza excesiv sau

care sunt liberali, autocrati sau democrat! etc.

Mai spunem despre parinti ca sunt permisivi sau punitivi.

Indiferent de judecdtile pe carelevei considera juste, acceptd dear ca ei

sunt parintii tdi Niciodata nu vei avea altii, iar acest fapt este pecat de

> -vsmuv neplacut cateodata, pe atatde minunat decele

mai multe ori.

In acest caiet nu vom spune multe despre felul cum sunt, in general, parintii. Ne

vom stradui doar sa intelegem insusirile care ii fac sa se deosebeasca de toti ceilalti

parinti. In plus, ne vom stradui sa ne concentram exclusiv asupra trairilor pozitive.

De ce? Daca tu insuti doresti sa fii eficient in acest rol, este firesc sa-ti dai seama de

greselile parintilor tai, pentru a putea sa le eviti in propria casnicie. Mai importanta

este aici orientarea in zona punctelor tari ale mamei si ale tatalui.

Exemplu(B):

Imagineaza-ti un sportiv - de exemplu un pugilist - care se concentreaza tot

timpul asupra a ceea ce n-ar trebui sa faca; el ar fi foarte incurcat, chiar daca arevita repetarea erorilor unor sportivi celebri.

Invatam eficient din propriile greseli numai in masura in care, dupa savarsirea lor,

L am reusit sa ne evaluam! Ai incredere si accepta ca o asemenea strategic are sens!

Exercitiul 5: Sunt eu, mama voastra, capra...

Te rog sa te asezi comod! Poti sa stai si lungit, dar nu intr-o pozitie care sa te indemne la

somn. Ar trebui sa il ai alaturi pe partenerul tau de discutie sau o alta persoana

in care poti sa ai incredere. Ai grija sa nu traiesti sentimente de rusine si de

jena fata de o asemenea persoana. Daca prezenta sa nu este posibila, potielabora versiunea scrisa a exercitiului, dar ar fi indicata versiunea monologului

rostit cu voce tare.

In pozitie comoda, ingrijindu-te de confortul propriu pe tot parcursul

desfasurarii exercitiului, te rog sa incepi cu o incalzire.

Aminteste-ti cea mai veche fotografie a mamei tale - una in care era foarte

tanara, dar dintr-o perioada cand tu aparusesi pe lume, eventual din perioada de

graviditate.

Psihologie 9


12/51


Intreg procedeul trebuie sa se declanseze indiferent de varsta pe care o ai,

chiar daca mama ta nu mai traieste si indiferent de ceea ce te leaga de ea.

Apoi include ochii si incearca sa evoci si alte imagini care ar trebui sa apara

cronologic. In aceasta etapa a exercitiului ai ochii inchisi, dar ramai tot timpul un

vorbitor activ. Roaga-1 pe partenerul tau sa te supravegheze in privinta

timpului. Aceasta ,,calatorie" prin album nu trebuie sa dureze foarte mult:

sunt suficiente 3-5 minute. Dupa depasirea acestui interval de timp, in care ar

trebui sa povestesti ce ai deslusit in aceste fotografii, deschide ochii. Va rog sa

nu va uitati acum la fotografii.

Incearca sa iti imaginezi ca mama ta ar fi avut copii - precum iezisorii inchisi

din poveste - si ar fi fost obligata sa-i lase singuri, iar acestia ar fi fost sfatuiti sa

nu deschida usa, fiindca vine lupul eel rau si flamand. Dupa ce anume ar fi

trebuit sa o recunoasca iezisorii?

Ramai in aceasta atmosfera de basm si incearca sa spui tot ce are acest personaj

caracteristic, deosebit. Vorbeste despre culoarea ochilor si a parului, despretrasaturile fetei, despre culoarea tenului. Nu uita de impresiile referitoare la

timbrul vocii, la felul de a se misca. Concentreaza-te asupra trasaturilor

caracteristice, dar nu uita de emotiile placute pe care le-ai putea incerca.

,,Imbraca-ti" mama in vesmintele preferate, evoca amintirea celui mai placut

contact, aminteste-ti lucrurile frumoase si calde pe care ti le-a spus sau ce ti-a

cantat. Cum te alinta? De ce anume radeati impreuna? Ce miresme si ce

gusturi va impresionau?

Daca partenerul tau de discutie ar dori sa-ti puna intrebari ajutatoare, ele ar

putea suna astfel:Dupdce anume arfipututfi recunoscutd in mtuneric sau cu

ochii inchisi? Dupdce anume arfipututfi recunoscutd de departe? Dupd ce

anume arfipututfi recunoscutd la telefonl

Partenerul tau de discutie poate folosi magnetofonul, cu acordul tau. Si ce ar

trebui sa faca mama, in rolul ei de capra, pentru ca tu, iezisorule, sa fii convins ca

ea este dincolo de usa?

Exercitiul 6: Sunt eu, fatal vostru, tapul...

Te rog sa faci acelasi exercitiu, dar referitor la tatal tau. De fiecare data trebuie sate pregatesti printr-un mic exercitiu cu rol de incalzire. Ai putea sa incepi cu

evocarea unei alte persoane, pe care iti vine usor sa o ,,percepi", ale carei

imagine, sunet, miros etc. pot fi decodificate mai usor.

Nu uita ca exercitiul poate fi efectuat mai usor cu ajutorul unui partener. Este

bine sa il incepi numai atunci cand intuitia iti ,,spune" ca ceea ce doresti sa

faci este adecvat pentru tine. Asadar, dupa ce il recunosti pe tatal tau - tapul?

Lectia 21

10 Psihologie


13/51


Sa adaugam un comentariu.

Daca trairile tale din copilarie sunt estompate, fiind traumatizante, iar tu, in

mod constient, nu doresti sa te confrunti cu ele, incearca sa evoci orice alte

amintiri benefice, chiar daca pentru observatorii impartial! ar constitui fapte

mai putin semnificative. Poate reusesti sa revezi toate acestea, in ciuda

traumelor, printr-o alta prisma!

Exercitiul 7: Sunt eu, iedutul vostru!

Pe baza materialului obtinut in urma celor doua exercitii anterioare, te rog sa incerci sa te

descrii pe tine insuti in rolul de copil, intr-un monolog adresat partenerului tau

de discutie. Fa mai intai incalzirea, potrivit schemei cunoscute. Nu este benefic

pentru tine sa parcurgi aceste exercitii, daca ele sunt apasatoare din

punct de vedere emotional. Reflecteaza inca o data asupra a ceea ce este bine

pentru tine!

Nu uita ca sunt importante emotiile pozitive. Este un joe in care se cauta

aspectele luminoase, petele de lumina din existenta.

Cum aratai tu insuti, iedutule, incepand cu cele mai timpurii momente pe

care reusesti sa le evoci? Povesteste despre toate acestea partenerului tau de

discutie sau, in lipsa acestuia, noteaza-le pe hartie.

Descrierea parintilor si a ta, in rolul de copil, a avut ca scop constientizarea faptului ca

ROLUL COPILULUI este rezultatul unui PROCES important si de lunga durata, la

care participa multe persoane. Pe de o parte, fiecare dintre noi are anumite

reprezentari in legatura cu masura in care corespunde cerintelor externe ale rolului

sau ori cu masura in care acestea sunt congruente cu propriile pared sau standarde. Cu

alte cuvinte. mama, tata si tu va apreciati pe voi ihsiva si reciproc, iar comparatiaacestor aprecieri poate fi extrem de interesanta.

Exemplu (C):

De exemplu, mama care reuseste sa ceara consecvent indeplinirea anumitor

recomandari - culcarea la o anumita ora, spalatul dintilor dupa masa de pranz si

de seara, rezolvarea temelor pentru acasa - poate fi extrem de mandra de sine,

in timp ce copilul, dimpotriva, sa fie nemultumit de ea, ceea ce inseamna ca au

alte reprezentari si standarde cu privire la rolul ideal.

Nu uita ca rolul se constituie in cele din urma din interactiunea tuturor acestor

componente.

Te-ai gandit vreodata care iti sunt radacinile?

Ai radacinile tale - propria copilarie, care incepe o data cu nasterea. Aceste radacini nu

pot fi schimbate. Evolutia sarcinii, a nasterii, emotiile, trairile din copilarie ...

Priveste-ti radacinile! Redau acestea forma unui morcov sanatos, portocaliu, plin de

energie sau au un aspect palid si lipsit de rezistenta?

Psihologie 11


14/51


Radacinile ne fac sa ne bucuram de viata, sa simtim legatura cu ceilalti, bucuria si

energia. Am analizat aceste aspecte vorbind despre sentimental apartenentei. Uneori

insa, dupa indelungi analize, trebuie ,,sa retezam" radacinile, fiindca planta nu poate

supravietui altfel.

O radacina puternica este ca un acumulator de energie, de umor si optimism, care

permite supravietuirea in cele mai neprielnice conditii.

O radacina bolnava si firava poate fi cauza unor serioase dificultati chiar si pentru o

planta puternica, traind in conditii bune.

Omulfdrdlegdturi este doar o viziune a intelectului. Descoperirea celorlalti oameni

extinde descoperirea de sine. Intelepciunea la vdrsta adolescentei este entuziasmul.

Educatia nu-l formeaza pe om, dar ii permite sd se formeze pe sine. - afirma

Maurice Debesse intr-una dintre scrierile sale despre educatie.

OEM/WEATATA ENE&ffE ft MftfE?/

Exercitiul 8: Deseneaza-tifamilial

Te rog sa iei o foaie alba de hartie si creioane colorate si sa-ti desenezi familia.

Deseneaza repede si spontan o imagine cu acest titlu, fara sa te gandesti la

ceva in mod organizat. Desenul va fi cu atat mai semnificativ si mai autentic, cu

cat vei gandi mai putin. Te rog sa accepti ca nu este bine sa actioneziintentional. Fireste, este vorba despre familia de origine. Raspunde-ti singur la

intrebarile evidente, nu discuta fara rost, ci concentreaza-te asupra desenului.

Nu trebuie sa te grabesti, dar este necesar sa stabilesti un interval de timp

pentru aceasta activitate - circa un sfert de ora. Important este continutul

proiectat, pro fund, nu forma secundara, elaborata.

Foloseste instrumentele de care dispui, dar n-ar fi rau sa folosesti culori.

Lectia 21


15/51

12 Psihologie


16/51


f 1 (5-6) Raspunde la trei intrebari, ca la exercitiul 1 din primul caiet:

1. Cevezi?

2. Ce simti cand privesti?

3. Ce gandesti despre autorul desenului?

Lucrarea poate fi analizata cu partenerul tau de discutie. ,,Cititi" din desen tot

ceea ce vi se pare semnificativ, fara pretentia de a detine monopolul asupra

adevarului.

Verifica in desenul ce reprezinta familia ta simbolurile folosite, indica distantele care va

despart, cine cu cine intra in coalitie, cine cu cine comunica, cine anume indeplineste

functia de lider. Fireste, raporteaza-te la trecut, in cazul in care nu ai inca

propria familie secundara.

Normele si principiile care functioneaza in familia pe care ai reprezentat-o,

> felul in care arata reteaua de comunicare, stilul de conducere a grupului suntX.^-' t *

informatii pe care le poti nota, de asemenea, sau pe care le poti relata oral.

Poti trimite materialele obtinute ca tema pentru acasa, in masura in care aceste

aspecte sunt importante pentru tine, iar continutul nu este mult prea intim.

Poti adauga la lucrare o schema sau comparatii de tipul:Familia mea este ca

..., Mama mea este ca..., Tatal men este ca... etc.

Inainte de a trece la exercitiul urmator, gandeste-te la concluzia care decurge

din urmatoarea anecdota.

Exemplu (D):

Trei mame se intalnesc si povestesc despre fiii lor, acum adulti. Prima selauda ca fiul ei este un copil minunat, fiindca i-a cumparat o haina de blana,

cea de a doua povesteste ca fiul ei este si mai bun, fiindca i-a facut cadou o

casa si o masina. Iar a treia afirma ca nimeni nu poate rivaliza cu baiatul ei,

care din momentul in care a devenit major chelruieste lunar bani grei pe

sedintele de psihanaliza, in care ii povesteste terapeutului numai despre ea.

Iar acum, ne vom ocupa de notiunea de SCENARIU DE VIATA.

Potrivit lui E. Berne, scenariul de viata constituie un plan de viata, realizat indiferent

daca dorim sa i ne subordonam sau nu, alcatuit timpuriu, in copilarie, ca urmare a

presiunilor din partea parintilor.

Alti specialisti sustin ca acest plan de viata se bazeaza pe hotarari luate rntr-o anumita

etapa de dezvoltare, care franeaza spontaneitatea si creativitatea noastra in rezolvarea

problemelor si in relatiile interumane.

De asemenea, se spune ca este vorba despre un plan de viata individual, la care

individul se decide in faza timpurie a copilariei, ca reactie proprie la evenimentele

externe.

Psihologie 1

ic^>)


17/51

3


18/51


Programul nostru, scenariul ne spune cum trebuie sa procedam in viata, tinand

seama de interdictii, de imperative si de permisiuni. Scenariul se construieste pe

baza intregului context existential.

Unele permisiuni ale parintilor pot diminua, de exemplu, ponderea interdictiilor. Un

parinte care isi arata greselile este expresiv si arata copilului ca ai voie sa fii trist, furios

etc., ca nu exista obligatia de a fi perfect.

Exercitiul pe care te voi ruga sa-1 efectuezi in continuare este dificil, dar contine o

serie intreaga de elemente care-ti pot fi utile. Citeste mai intai seria de mesaje din

partea parintilor, prezentate in continuare, transcrise in limbajul cunoscut in analiza

tranzactionala. Aceste mesaje se impart in imperative, interdictii si atributii. De

fapt, ele sunt convingerile noastre irationale, adesea stereotipe, constituind consecinta

anumitor comportamente verbale si nonverbale ale parintilor sau ale altor adulti

care indeplinesc rolul acestora.

Semniflcatia unuimesaj concretdin viata noastrdeste rezultatulperceperii

lumii in copildrie.

Aici nu este vorba despre subordonarea anumitor mesaje comportamentelor

parintesti, ci despre constiinta ca fiecare dintre noi poarta cu sine o anumita

convingere in ceea ce-1 priveste si este bine sa stim in ce masura aceasta este ,,un

imprumut" din copilarie si in ce masura o judecata personala, constientizata si

argumentata.

Detinand chiar si cele mai nefavorabile convingeri cuprivire la tine insuti sila scopul si sensul vietii tale, aiposibilitatea si obligatia de a te ingriji sa-tiextragiseva sanatoasa si hranitoare din radacini sandtoase. Fireste canu tuesti de vindpentru asemenea mesaje negative, rdspunderea o poartaparintii, dar tu ai dreptul si poti sa iei hotdrari intr-o anumita etapd adezvoltdrii proprii!

De unde provin mesajele parintilor ca parte constitutiva a scenariilor de viata? Ele

sunt integrate in istoria individuals a legaturilor dintre copil si parinti.

Exemplu (E):

Imagineaza-ti ca mama curata cartofi, iar fiul ii cere sa-i acorde atentie. Mama ii

spune: Acum curdt cartofi si copilul poate accepta mesajul in felul urmator:

Mama ma lubes te, spune caacum, adicdpeste o clipd, va avea timp pentru

mine. Un alt copil poate intelege, pornind de la aceeasi baza, cu totul altceva:

Biata mama este ocupatd, trebuie sdo ajut, iar un altul desprinde concluzia:

Sunt maiputin important decdt cartofii.

Lectia 21

Psihologie14


19/51


20/51


Ce crezi despre toate acestea? Este cineva de vina aici? De ce sa privim aceste

lucruri prin prisma vinovatiei?

Modul concret de interpretare a unei situatii depinde de relatia voastra, de experienta

anterioara si de anumite trasaturi de personalitate.

Exercitiul 9: Mesajultau in viata/\

Incearca sa identifici toate mesaj ele parintesti cu care te-ai familiarizat. Ar fi

bine sa poti sa le citesti cu glas tare, de cateva ori. Poti ruga pe altcineva sa ti le

citeasca cu voce tare.

Interdictii

-Nu creste atdt de repede, nu te dezvolta! - mesaj adresat adesea copiilor

care nu sunt primii nascuti;

- Nu gdndi! - nu gandi independent, gandeste doar ca mine si nu te afirma;

- San5/m/z/-nuconstientizaemotiilesinulemanifesta;

- Nufi tu msuti! - de exemplu persoana purtatoare a propriului sau sex;

-Nufi, nu exista! - mesaj care poate exista in viata unui copil caruia parintii ii

transmit ca nu 1-au dorit, ca le-ar fi fost mai bine daca nu ar fi aparut el;

-Fit responsabil, nufi copil! - mesaj adresat adesea primilor nascuti;

-Nufi activ; Nufi important! - in primul rand fata de tine msuti, dar nu

solicita atentie; in general, nu incerca sa iesi in evidenta;

-Nufi apropiat! - sa nu ai incredere in ceilalti, trateaza-i pe oameni de la

distanta;

-Nufi sdndtos! - boala il scuteste pe om de simtul raspunderii;

-Nu te integral - nu tinde spre apartenenta, fii singur etc.

Imperative

Exprimate sub forma propozitiilor care incep cu: Sdfii..., Trebuie..., Este

necesarsdetc. sauDezvoltd-te, aigrijd(de mine, de altcineva...); Fiiputernic,

Fii perfect; Incearca incdo data; Oferd-le celorlalti satisfactii; Fii tu msuti; Fiiautentic; Luptd-te, strdduieste-te; Grdbeste-te; Fii important(pentru tine insuti

si pentru ceilalti) etc.

Atribuiri

Atribuirile transmit informatii potrivit carora parintii doresc sa nu fii eel

careesti: Estilafelca... (leittaicd-tdu); Osdsfdrsestiprecum...;Indiferent

de efort, o sa ajungi ca X- de exemplu in inchisoare, la spitalul de nebuni, la

azil etc.

Capitol X


21/51

15Psihologie


22/51

Lectia 21 Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

Terogsaalcatuiestiunsetcumesajelepropriiparintilortai. Daca nu gasesti x

nici un mesaj important in viata ta pe lista data, incearca sa notezi ce anume asteptau

parintii tai de la tine, ce anume doreau...

Te rog sa te ingrijesti de starea ta afectiva si de ajutorul partenerului de discutie.

Exercitiul 10: la camera inproprtile mainisifilmeaza, revizuieste mesajele interdictiile, imperativele si atribuirile!

Revizuieste scenariul tau. Pentru a trai in mod autentic, ar trebui sa indeplinesti trei

conditii:

intimitatea - capacitatea de fi aproape de ceilalti, acceptand atitudinea de

viata EU SUNT OK si CEILALTI SUNT OK;

constiinta - capacitatea de a simti ca existi AICI SI ACUM, nu acolo,

atunci sau in viitor;

spontaneitatea - capacitatea de a valorifica toate starile eului, in contact cu

lumea.

Ce anume lipseste din scenariul tau?

Raspunsul ar putea fi:

1. iubirea - cu atitudinea de viata - /+, cand esti trist, depresiv;

2. spiritul - cu atitudinea de viata -, cand te insotesc depresia si

pasivitatea;

3. bucuria - cu atitudinea de viata + /-, cand esti insotit de furie.

la camera de filmat in propriile maini si incearca sa faci un film frumos al

vietii tale. Daca stii ce anume iti lipseste, indreapta-te in aceasta directie!

Apropie-te de oameni, construieste-ti sentimentul propriei valori, acumuleaza

cunostinte, traieste aici si acum, exprima-ti sentimentele! Faptulcape caseta ta

este ceva inregistrat nu inseamna ca nu-i poti schimba continutul, atmosfera si, in

primul rand, finalul. Inainte erai pasiv si ascultator, fiindca erai un actor inca

neexperimentat. Acum poti juca minunat, dupa propriul tau scenariu. Mai

mult, nu uita sa regizezi adecvat caseta copiilor tai. Nu ai decat o caseta si e

pacat sa o irosesti. la o asemenea decizie aici si acum!

Acum ne vom ocupa de o tema ingrata, de sentimentul reciproc al vinovatiei si al

nedreptatii. Este o tema neplacuta, dar cred ca o vom parcurge cu o nota de

optimism. Poate doresti sa faci o mica cercetare!

16 Psihologie


23/51


Exercitiul 11: Ma simt vinovat, ma simt nedreptatit

Stabileste o forma de a consemna datele, in functie de modul de culegere a lor. Noteaza

sau roaga pe altcineva sa noteze raspunsurile la intrebarile referitoare la sentimentul de

vinovatie fata de propriii parinti sau de nedreptate, determinata de anumite

intamplari din casa parinteasca, incepand cu perioada copilariei pana in prezent.

Delimiteaza urmatoarele categorii:

1. Eu am sentimentul vinovatiei......... (A)

2. Ei au sentimentul nedreptatii.......... (A')

3. Ei au sentimentul vinovatiei........... (B)

4. Eu am sentimentul nedreptatii........ (B')

Daca persoana este disponibila si este de acord, poate sa incerce sa incheie

propozitiile dand anumite exemple. Cel mai bine este sa valorificam amintirileconcrete. Verificati in ce masura categoriile A si A' / B si B' sunt concordante,

adica in ce masura sentimentului de vinovatie al copilului ii corespunde

sentimentul de nedreptate al parintelui. Indiferent de varsta persoanei

investigate de tine, intreab-o doar despre relatiile cu parintii, niciodata despre

cele cu copiii.

Nu incerca sa obtii raspunsuri sub forma unor povestiri. Multumeste-le celor

investigati pentru ca au acceptat sa vorbeasca cu tine despre aceste aspecte.

Este suficient daca cineva va spune ca are sentimentul vinovatiei din cauza ca

nu participa la intretinerea materials a parintilor sau ca are sentimentul

nedreptatii, fiindca parintii nu-1 sustin fmanciar. Sa ne concentram asupra

calitatii contactului, asupra sentimentelor, deciziilor, planurilor, sustinerii,

independentei, grijii si ajutorului concret in actiuni etc.

Psihologie 17


24/51


Asigura-i pe interlocutori de discretia ta si permite-le sa nu participe la partea

calitativa a cercetarii, daca nu au incredere deplina.

In final, roaga-i sa estimeze pe o scala de la 1 la 10 intensitatea acestor stari

afective - de exemplu: Sentimentul men de vind este de 6, iar eel de nedreptate

lapdrintide 4.

Cu toate ca sentimental reciproc al vinovatiei este profund distructiv, el esteimplicat in relatia parinte-copil. Face parte din aceasta relatie. Ar fi interesant

daca ai intalni persoane care afirma ca nu observa asemenea impedimente in

relatia cu parintii lor.

Materialul obtinut, insotit de reflectiile tale, il poti trimite ca tema pentru acasa. Te

rog sa fii constient de faptul ca:

Sentimentul de vinovatie si de nedreptatepoatefl schimbat in sentimentul constructiv

al raspunderii pentru calitatea relatiei noastre.

Inldturd nedreptatea si va fi inldturat si sentimentul de nedreptate, inldturd

sentimentul nedreptdtii si vafi inldturatdsi nedreptatea. (Marc Aurelius).

Banuiesc ca esti putin obosit dupa ultimele exercitii, de aceea am pregatit pentru

tine un scenariu frumos.

Exercitiul 12: Sa asistam cu durere la despartirea de rolul ideal al copilului!

Asaza-te comod si relaxeaza-te!

Asculta-ti respiratia si concentreaza-te asupra batailor inimii.

Simti raceala pe frunte. Incearca sa-ti imaginezi un vant usor, racoros, care-ti

atinge fata.

Concentreaza-te asupra sentimentului de caldura din zona plexului solar,

imaginandu-ti soarele care-ti incalzeste abdomenul.

Te afli intr-o stare inerta, in siguranta, iar nemiscarea iti creeaza o placere

imensa.

Imagineaza-ti ca mergi in padure cu hamacul sub brat, iar hamacul este impletit

dintr-o plasa cu multe orificii man. Fixezi hamacul intre doi arbori puternici.

Este cald, te asezi in hamac, la umbra. Hamacul se leagana usor. Acumconcentreaza-te si imagineaza-ti ce copil minunat al parintilor tai ai fi putut fi.

Inchipuie-ti ca le-ai indeplinit toate asteptarile, ca sunt extrem de mandri de

tine, complet satisfacuti in ambitiile si dorintele lor. Esti totdeauna, pentru ei,

plin de caldura, sensibil, vesel, gata sa le vii in ajutor. Reusesti sa te ingrijesti de

ei si sa le oferi ceea ce le trebuie.

Iar acum, constientizeaza faptul ca niciodata nu va fi astfel. Acest lucru nu

este posibil, pentru ca nu esti ideal. li vei afecta de multe ori si vei suferi din

cauza propriului comportament, in dezacord cu acest ideal.

18 Psihologie

Lectia 21


25/51


Daca poti, maseaza-ti barba, freaca-ti maxilarul cu degetele prin miscari

circulare.

Spune cu voce tare:Mama, tatd, nu sunt, nu amfost si nu voi fi un copil

ideal!

Daca poti, fredoneaza ceva, eventual poti mormai sau scoate alte sunete. Poti

chiar sa plangi, pentru ca o sa-ti faca bine. Cu cat sunt mai multe lacrimi, cuatat se va crea mai mult loc pentru alte sentimente.

Cuprinde-ti trupul cu bratele. Permite-ti sa nu fii ideal si, daca simti o stare de

alinare, intelege ca nici ei nu au fost ideali fata de parintii lor si ca se intampla

astfel de la inceputul lumii.

Ingrijeste-te de propriul confort. Poti adormi. Este nevoie de prezenta cuiva

apropiat. Nu discuta insa nimic despre acest exercitiu imediat dupa incheierea

lui. Lasa continutul ,,sa rasune" in tine. Vei decide singur cand va sosi

momentul oportun pentru discutie.

Sa continuam cu o poveste despre iertare!

Te-ai gandit vreodata la ce inseamna iertarea? Inseamna sa renunti la recompensa

pentru o nedreptate traita. Este extrem de dificil sa ajungi la un asemenea gest, sa

te lipsesti de placerea ascunsa care decurge din faptul ca cineva ne este dator. De multe

ori, nu reusim nici macar sa acceptam scuzele celorlalti. Cand cineva isi cere scuze,

spuiNuface nimic, e unfleac, nu ai de ce..., iar in felul acesta arati ca nu esti deloc

dispus sa ierti. Vei tine minte ca ai fost nedreptatit. Vei colectiona aceste

sentimente ca depozitele din banca sau ca politele semnate, in speranta ca le vei

folosi candva. Toate acestea te impovareaza, te lipsesc de degajare, de spontaneitate.Trecutul te apasa si privesti totul prin prisma ranilor.

i Trebuie sa stim sa acceptam scuzele, sa spunem cat ne simtim de afectati, cat de

mult ne doare. Sa ascultam tot ce poate sa ne spuna eel vinovat, respectandu-1 si

constientizand ca amandoi tinem la pastrarea legaturii. Cand tu esti de vina, simti

nevoia sa fii ascultat. In alt caz, cand doresti sa intrerupi contactul, nu este bine sa iei

cu tine polita pentru recompensa.

Sa incercam sa ramanem detasati. Sa plecam fara impovarare. Sa incercam sa ne

vindecam in relatia cu parintii toate ranile, renuntand la orice recompensa. Doar

aceasta iti ofera libertatea absoluta. Avem nevoie insa de o deplina maturitate si de

multa dragoste. Merita sa ai parte de asa ceva, te asigur!

Iar acum, o poveste despre imizibilul cordon ombilical!

Cu siguranta, stii cate ceva despre legaturile magice, deosebit de vii, dintre mama si

copil, despre sentimentul ca si cea mai slaba emotie se rasfrange intr-un fel asupra

i psihicului celorlalte persoane.

Psihologie 19


26/51


Exemplu (F):

Durerea de cap, insomnia, chiar si o indispozitie digestiva a copilului constituie o

reflectare a indispozitiei mamei. Tusim impreuna, facem impreuna febra,

traim impreuna prima zi de scoala, apoi bacalaureatul si primele emotii erotice.

Uneori, mamele isi pierd capul si ii educa pana la moarte pe ,,micuti", cu

toate ca acestia se apropie de patruzeci de ani. Ne leaga un invizibil cordonombilical si este cu atat mai grav cu cat asemenea relatie se mentine mai mult

timp. Suntem personalitati complexe.

Vine insa vremea sa ne sprijinim pe propriile picioare, ramanand capabili de relatii

apropiate si calde cu oamenii. Mama ta nu constituie o parte a organismului tau.

Puteti sa va intalniti si sa va iubiti cu adevarat, fara sa aveti insa o relatie de

dependents.

Exercitiul 13: Cum remim sadevenim autonoml?

In familie invatam sa ne punem in valoare propriul potential, toti membrii

ajutandu-se reciproc. Suntem liberi si apropiati. Privim in diferite parti, ne

luam zborul din acelasi cuib si construim unul nou. Sa ne luam avant. Saincercam sa ne bucuram de succesele noastre, sa fim mandri cand cineva din

familia consangvina se dezvolta si evolueaza si sa nu-1 invidiem, fiindca in

felul acesta noi insine nu vom putea evolua. Candva am fost sustinuti, dar

acum nu ne mai sustine nimeni, fiindca reusim sa ne asiguram singuri suportul

existential.

Poti sa gandesti astfel despre casa parinteasca? Incearca, desi aceasta poate sa

nu mai existe in mod real.

Lectia 21


27/51

Psihologie20


28/51


Acum, iata o poveste despre despartire!

Este o poveste trista, in care se vorbeste despre cuibul gol. Un autor scria ca: Omul se

nastepentru a deveni orfan si a Idsa in urma sa orfani.

In incheierea lectiei te las sa parcurgi cateva cuvinte adresate parintilor din toate

timpurile.

Copiii vostri nu sunt ai vostri,

Suntfiii sifiicele vietii ce doreste sd existe.

Se nasc datoritd voud, dar nu din voi,

Si, desi stau cu voi, nu vdapartin.

Puteti sd vd straduiti sdsemdnati cu ei, dar nu incercati ca ei sd devind asemdndtori

cu voi...

Sunteti arcuri din care au tasnit copiii vostri ca niste sageti viLArcasul vede tintape calea spre infinit si vd incordeazdcu toatdputerea,

Pentru ca sdgetile sale sdzboare repede si departe.

Fie ca incordarea mdinii Arcasului sdvdumple de bucurie.

(Khalil Gibran,Prorocul)

Despartirea care consta in construirea unui nou camin, in intemeierea unei noi familii

este mai usoara si este asteptata, constituind un standard in cultura noastra. De

aceea, si plecarea de acasa in scopul de a incepe o viata independents!, fie si solitara,

este de acceptat. Cel mai dramatic este cazul copiilor care mor, negand parca tot

ceea ce este sigur si firesc. La fel de greu este sa accepti parasirea familiei de catre

parintii care ar trebui sa ihvete inca sa zboare. Extrem de incurcate sunt, de asemenea,

rolurile copiilor parintilorx^re incep sa formeze alte familii.

Indiferent de inceputul filmului despre viata ta, este randul tau sa il privesti ca un

matur, curesponsabilitate!

Capitol X

21Psihologie


29/51

LECTIA 22

De ce este dificil sa joci rolulde elev sau de student?

Motor

Trebuie ca uceniculsa aibainimdmare si curaj, cdci mare estepovara intelepciunii si

departe drumul cdtre ea. (Confucius)

Rolul de elev poate fi inteles in moduri diferite! La fel de variat se defmeste si

procesul invatarii. Unii pornesc de la premisa ca ne despartim repede de procesul

invatarii, ne eliberam de povara obligatiilor educationale, percepute caun cosmar.

Altii doresc sa vada in acest proces bucuria concretizarii propriului potential, esentavietii si gestionarea onesta a propriilor posibilitati.

Cea de-a doua abordare este justificata. Pentru evolutia noastra optima este necesara

constientizarea faptului ca procesul invatarii durea/a tot timpul vietii,

schimbandu-se insa ealitatea si intensitatea acestuia. In acest caz, este rolul de

elev specific doar copilariei si tineretii? Tu ce crezi?

Exercititil 1: Candjucam rolul de elev?

Aminteste-ti cand ai invatat ceva ultima oara! Ai facut-o din proprie vointa

sau din obligatie? Invatand, te-ai identificat cu rolul de elev?

Ai o defmitie proprie a acestui rol? Ce exigente i se atribuie in mediul tau?

Rolul de elev/student se realizeaza doar in institutii?

Invatarea se asociaza doar cu insusirea de cunostinte sau presupune si

asimilarea deprinderilor? Invatarea inseamna memorarea materialului

prezentat in carti? Incearca sa stabilesti singur aria semantica a acestei notiuni.

Cum ai invatat ceea ce stii astazi mai bine? Memorand prin recapitulari

sistematice, prin imitarea comportamentului cuiva, prin experiment si

descoperire sau in alt mod?

Ai avut un elev al tau? In ce imprejurari? Ce iti ofera o satisfactie mai mare?

Rolul de elev sau de persoana care invata pe altcineva?

Te rog sa-ti impartasesti reflectiile cu partenerul tau de discutie si, daca esti de

acord, poti trimite acest exercitiu ca tema pentru acasa.

Invatam toata viata! Acesta este un fapt incontestabil, cu toate ca intensitatea

procesului si genul continuturilor asimilate sunt diferite.


30/51


Ce inseamna ,,a invata"?

A codifica noi informatii, a-ti insusi cunostinte, a sti sa le reproduci, a le folosi in

imprejurari cunoscute sau noi, a te folosi de cunostintele insusite in situatii noi si in

mod creativ, a descoperi ceva subiectiv sau obiectiv nou, a dobandi si a-ti dezvolta

competente.

Sa ne gandim daca rolul de elev/student este atragator pentru noi, daca este usor sa neidentificam cu el. Ce costuri suportapersoanele care doresc sa-1 indeplineasca in mod

ideal?

Exercitiul 2: Sa ne luam ramas bun de la rolul de elev ideal!

Folosind schema din lectia anterioara, vizualizeaza despartirea de rolul elevului

ideal.

Daca reusesti sa ajungi la nivelul emotiilor, evoca imaginea persoanelor care au

fost cele mai implicate in procesul tau de invatare! S-ar putea sa fie vorba din

nou despre parintii tai. Deosebit de important! devin insa cei care si-au pusmari sperante in acest proces, care au avut incredere in voi.

Pentru incalzire ar fi potrivita incercarea de a evoca situatiile in care nu am

reusit sa facem fata exigentelor si asteptarilor - nu am trecut un examen

important, nu am trecut clasa, nu am reusit sa obtinem note mari, sa ne calificam

pentru etapa superioara a unui concurs etc.

Poti trai in acest fel sentimental dezamagirii, al ambitiilor ranite si al rusinii.

Imagineaza-ti fizionomiile profesorilor, ale parintilor si ale altor persoane si

spune-le cu voce tare si apasat:Dragii mei, nu sunt, nu am fost si nu voifi un

elev ideal!

Sa trecem acum la problema relatiei dintre rolul de elev si celelalte roluri. Adesea,

indeplinesc acest rol copiii, adolescentii si tinerii adulti.

Rolul de copil il indeplinim fata de parintii nostri. Gandeste-te daca indeplinim in

aceleasi conditii si rolul de elev. Suntem, fireste, elevi intr-o clasa anume, intr-o

scoala concreta, avem profesori si parinti. Fiecare dintre noi poate defini diferit

Psihologie 23

Capitol X

(21(18-19))


31/51

Lectia 22 De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

exigentele acestui rol, iar rolul nostru subiectiv se poate identifica cu aceste exigente

intr-un grad diferit. Este aproape imposibil sa satisfaci concomitent cerintele

rolului de elev, transmise de parinti, de cadrele didactice si de colegii de aceeasi

varsta. Cea mai mare diferentiere in sfera acestor roluri se refera la continuturile

ascunse, nu la cele declarate in mod constient.

Elevul ideal pentru profesor este adesea identificat cu o persoana care nu atrage

atentia, fiind mai putin exigenta. Exista insa profesori care asteapta de la elevi interes,pasiime, comportament creativ. Dar parmtii? Nu se poate vorbi aici despre dorintele pe

care le exprima un parinte ,,model" pe aceasta tema. Pot fi doar generalizate

asteptarile care se manifesta eel mai frecvent. Adesea intalnim la parinti dorinta ca

elevul sa devina independent, sa se descurce, dar nivelul la care se descurca este

legat de aspiratiile acestora fata de propriul copil, de mesajele de viata pe care ei le

transmit. Si grupurile de aceeasi varsta sunt variate - ele pot urniari rivalitatea si

obtinerea succesului, cand etalonul valoric si factorul de crestere a prestigiului il

constituie rezultatele scolare; alteori, pot urmari nonconformismul si spiritul

contestatar. Exista, de asemenea, grupuri al caror scop este ,,supravietuirea", acestea

fiind grupuri pasive, care nu urmaresc nimic si nu ofera nimic.

Exemplu (A):

Un profesor universitar propune unei grape de studenti o serie de teme

dintr-un set de cursuri alternative. li intreaba ce anume ar dori sa invete.

Raspunsurile lor pot fi urmatoarele:

raspuns concret si congruent - ceea ce dovedeste o mare omogenitate a

grupei si constiinta scopurilor de grup;

raspuns aparut in urma negocierilor- ceea ce dovedeste existenta coalitiei si

a rezolvarii constructive a conflictelor;

inexistenta raspunsului - ceea ce dovedeste o slaba omogenitate, existenta

unor grupari de interese si tendinta de a adopta modalitati distructive de

rezolvare a disputelor;

raspunsul de formaNe este indiferent - ceea ce exprima ca omogenitatea

poate fi variata, de cele mai multe ori scazuta, constiinta scopurilor de

grup lipseste sau se manifesta intr-o mica masura, lipseste spiritul activ si

predomina pasivitatea si subordonarea.

Ce crezi? Ce tip de grup mobilizeaza mai mult persoana si determina in activitati un

efort mai accentuat?

Exprimandu-ne in alt mod, pentru a ne manifesta constient in rolul de elev, ar trebui sa

urmarim interactiunea dintre asteptarile proprii ale persoanei care invata si toti

ceilalti participant! la procesul de invatare. Daca suntem ,,o componenta" a acestui

proces - indiferent daca suntem elev, profesor, parinte sau membra al grupului -,

trebuie sa constientizam acest aspect.

24 Psihologie


32/51


Exercitiul 3: Cine este elevul ideal?

Te rog sa verifici justetea sau lipsa de justete a urmatoarei ipoteze: acceptiunea

rolului de elev ideal, in privinta sferei de cerinte, variaza foarte mult, in functie de

eel care o formuleaza.

Incearca sa intri in contact cu persoane diferite: cu un profesor care isi exercitainca profesia, cu un elev la varsta adolescentei, cu un elev din clasele mici si cu

parintii catorva elevi de varste diferite.

Intreaba-i care dintre definitiile date mai jos este cea mai adecvata pentru

elevul ideal:

1. o persoana care nu creeaza dificultati in procesul didactic, ascultatoare,

neconflictuala, subordonata, constiincioasa;

2. o persoana prietenoasa, pe care te poti baza, plina de idei, senina, vesela;

3. o persoana independent^, responsabila, care nu creeaza dificultati si

inregistreaza numai succese;4. o persoana agreabila, cuminte, care invata bine, care este indragita de toti.

lar acum, inca o incercare. Te rog sa identifici verbe potrivite pentru a descrie

activitatea elevului ideal. Un elev ideal, dupa parerea unora, poate fi ocupat tot

timpul, iar dupa parerea altora, poate avea mereu timp liber. Roaga-i pe

interlocutori sa stabileasca expresii corespunzatoare (eel mai potrivit, verbe), iar,

daca este nevoie, bazeaza-te pe cele din exercitiu: lucreazd din greu,

creeaza ceva, descoperd, repetd, ascultd, vorbeste, sejoacd, zdmbeste, aprobd

fdrdrezerve, imprumutd, rdspunde, sufld, te lasd sd copiezi, este pregdtit,

stie, invata, isiface lectiile, iese la tabld, se achitdde sarcini, se dezvoltd, se

descurcd, isifoloseste aptitudinile etc.

Ipoteza initiala a fost confirmata sau infirmata de interlocutorii tai? Gandeste-te la

interpretarea materialului obtinut. Te rog sa vorbesti cu partenerul tau de

discutie pe aceasta tema.

Cum stau lucrurile in privinta motivatiei noastre pentru invatare?

In general, noi dorim sa invatam sau suntem obligati sa facem acest lucru? Ce

sustine, in acest caz, psihologia? In ce moment suntem in stare sa invatam pentru

bucuria in sine de a ne dezvolta?

Motivatia pentru invatare poate decurge din cerinte diverse, precum:

1. a realiza ceva - forma matura de a construi imaginea pozitiva a eului;

2. a ne afirma - dorinta de a atrage atentia profesorului asupra noastra si de a

obtine din partea lui o informatie pozitiva reversibila cu privire la realizarile

noastre;

3. a ne ,,afilia" - nevoia de a-i face profesorului placere, pentru ca in felul

acesta sa-i castigam adeziunea.

Capitol X

25Psihologie


33/51


34/51


Nevoia realizarilor este nemijlocit legata de cautarea insistenta a surselor de

autoapreciere pozitiva, iar etalonul valorii noastre il constituie realizarile externe,

masurabile intr-o anumita masura. In schimb, nevoia de a ne afirma realizeaza

acelasi scop intr-un mod indirect, facandu-ne sa ne simtim mai buni, mai valorosi,

doar atunci cand cineva important ne comunica acest calificativ. Ne pretuim in

masura in care ne pretuiesc dascalii nostri. Prin nevoia de afiliere nu suntem in

general preocupati de procesul de invatare in sine, ci ne concentram asupra relatiei.

Invatam pentru profesoara sau pentru profesorul nostru drag, iar daca acestia lipsesc, nu

reusim - din pacate - sa separam efortul de a ne afirma de dobandirea

cunostintelor, iar, mai tarziu, nu vom putea sa ne separam munca de eel pentru care o

efectuam.

Faptul ca invatam poate fi determinat si de teama. O asemenea motivatie este

patologica, iar teama manifestata intr-un grad sporit determina scaderea rezultatelor la

invatatura, mai ales in situatii complicate si noi. Invatarea unui material simplu si lipsa

presiunii timpului pot evolua insa mai eficient atunci cand simtim starea de teama.

Probabil de aceea au rezistat atat de mult scolile in care principalul motiv pe care il

declansa sistemul era teama.

Acest proces este puternic legal de nivelul aspiratiilor. Este vorba despre nivelul

posibilitatilor estimat de persoana care invata si de raportul cu nivelul realizarilor.

Este bine ca nivelul aspiratiilor sa depaseasca nivelul realizarilor din momentul

respectiv. Cu alte cuvinte, pentru procesul de invatare este important de stiut care

este relatia dintre ceea ce realizezi, ceea ce, in opinia ta, poti realiza si ceea ce ai

dorisarealizezi.

In dezvoltarea omului, cea mai matura si benefica este motiv atia cognitivapentru

invatare. In acest caz, invatam ceva din pura curiozitate fata de lume. Cunoasterea

unor notiuni noi, asimilarea de cunostinte, dobandirea de priceperi constituierecompensa in sine. Cunoasterea reprezinta o valoare in sine, fiind sinonima cu

forma de concretizare a potentialului uman. Abia atunci suntem liberi de

constrangere, de sentimentul obligatiei, de nevoia de a ne dovedi noua si altora ca

suntem capabili sau ca putem sa actionam din ce in ce mai bine si mai eficient.

larasi ne vom raporta la sentimentul propriei valori. Putem invata cu voiosie, cu

pasiune, cu energie, putem obtine rezultate foarte bune si, de asemenea, putem

invata din obligatie, apasati de o teama uriasa, amanand uneori preluarea raspunderii si

a rolului de matur independent.

Exemple (B):

> O femeie cu varsta de cincizeci de ani, dispunand de o inalta calificare

profesionala, invata in continuare. De obicei, ea este cea mai in varsta

participanta la cursurile si la activitatile de instruire. O face din convingerea

profunda ca nu stie inca suficient pentru a lucra in mod independent si

responsabil in propria profesie. Considera ca trebuie sa invete mai

departe.

26 Psihologie


35/51


> Un tanar absolvent de psihologie, fara cursuri de pregatire suplimentara,

abordeaza orice munca, prezentandu-si priceperile nu doar ca fiind

suficiente, dar si optime pentru toate tipurile de activitate profesionala. El

considera ca nu trebuie sa mai invete.

> Un tanar care a absolvit doua facultati, exercitand intr-una dintre profesiile

insusite, se inscrie la un curs de limbi straine si invata in acelasi timp sa

navigheze. Dupa incheierea acestor cursuri, isi propune un nou plan, sianume sa stapaneasca principiile microundelor. El considera ca invatarea Ti

ofera bucurii si satisfactii, fund un mod de viata.

Tu ce crezi? Care dintre optiunile discutate iti este mai apropiata? Care este pentrutine cea ideala? Ce model functioneaza in familia ta de baza? Ce model ai dori sarealizezi in familia secundara?

Oamenii care se conving defaptul cdceea ce au obtinutprin efortpropriu are un

gust mai bun incep so. se formeze in mod consecvent, gdsind in acest proces

principala sursd de bucurie si de autoacceptare.scrie un autor de specialitate.

In conditiile socio-culturale actuale suntem, de obicei, elevi intr-o clasa, studentiintr-o grupa sau la diferite tipuri de cursuri. Ne aflam in diverse grupuri formale.Problema relatiilor si legaturilor nu constituie un fundal, ci se construieste. Relatiadintre concentrarea atentiei asupra invataturii si cultivarea raporturilor cu colegii seconfigureaza in mod variat. Tu insuti iti dai seama de procentul persoanelor dinliceul tau care frecventau cursurile cu placere doar din considerente camaraderesti,colegiale. Si invers, un mare procent al suferintelor provocate de scoala decurgeadin problemele interpersonale aparute printre colegi. Asadar, rolul elevului estecomplex, cuprinzand relatiile si comportamentele din interiorul grupului constituitpentru realizarea scopului de insusire a cunostintelor si priceperilor.

Elevii se pedepsesc si se recompenseaza reciproc si, mai mult, ei invata unii de laaltii. Uneori, in scoli se incearca folosirea presiunii sociale a grupului pentru atingereaanumitor teluri. De exemplu, participarea la manifestari sportive, concursuri, excursii saualte actiuni independente de procesul didactic este conditionata de rezultatelescolare.

Uneori, la nivelul interactiunii de grup este implicat mecanismul compararii elevilor si

al introducerii rivalitatii.

Din fericire, specialistii in problemele educatiei au observat pana la urma si efectelepaguboase ale introducerii competitiei in grup, care genereaza conflicte si suferinte.

Ai putea discuta cu cateva persoane despre experienta lor in acest domeniu? Intreabadaca in competitia la invatatura, in scoala generala si mai tarziu, au avut succesesau au inregistrat esecuri. Ce influenta au avut aceste experience asupra vietii lor? Caurmare a rivalitatii, nivelul de rezolvare a sarcinilor s-a imbunatatit prindeclansarea potentialului sau prin cresterea nivelului de teama?

Acestor persoane la mai place astazi sa intre in competitie? Se simt bine atunci

cand sunt comparate cu altii?

Psihologie 27


36/51

De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

Singura forma de rivalitate, totdeauna benefica, este de a concura cu tine

insuti, cu celde ieri!

In orice clasa domneste un anumit nivel de toleranta. De asemenea, cunoastereaintre ele a persoanelor este diferita. Un anumit numar de persoane este respins,

izolat. Este bine cand in colectivul clasei exista un mare numar de valori apreciate simulte pozitii in structura clasei, pozitii care pot fi ocupate in functie de calitatile

membrilor.

Exercitiul 4: Clasa ta era ca...

Cum era clasa ta? Mai intai, incearca sa precizezi obiectul reflectiilor, deoarece peparcursul intregului proces educational traversam mai multe etape, trecem prineel putin cateva clase. Alege-o pe aceea care, din perspectiva calitatiiexperientei, este cea mai importanta - fireste, in mod subiectiv.

Gandeste-te mai intai daca ai putea sa realizezi o schema a acestui mic grupsocial formal. Te rog sa te folosesti de schema si simbolurile prezentate incaierul anterior.

Marcheaza toate persoanele pe care ti le amintesti, relatiile reciproce dintreele, distantele, limitele diferitelor coalitii. Cu ajutorul sagetilor indica strategia

comunicarii.

In clasa ta au existat un lider al sarcinilor, preocupat de actiune si de idei, si unul alsimpatiilor, preocupat de formele de sustinere? Exista rolul de tap ispasitor? Nuuita nici de rolul bufonului sau al persoanelor care nu se distingeau aproape cunimic in contextul clasei. Tu ce rol ai avut in aceasta clasa?

Acum incearca sa te joci de-a metaforele - Clasa noastraera ca... La inceput, nuestima nici o structura conceptuala, ci noteaza-le sau inregistreaza-le. Ar fiinteresant daca ai putea sa faci aceasta parte a exercitiului cu un grup maimare de persoane din clasa ta. Am avea in felul acesta posibilitatea de acunoaste felul cum priviti voi astazi trecutul si de a confrunta parerile voastre.

Lectia 22

wr/ cetMA/.../

(19 (17-18))

(ll (16-18))

Psihologie28


37/51


Nu uita ca o metafora se constituie din eel putin o pereche de cuvinte - unadjectiv si un substantiv; de exemplu: Clasa mea era ca o colivie inchisd, caunpoligon militar, ca o pepinierd silvicd, ca un razor buruienos etc.

Dorindu-ti distractie placuta, iti propun sa trimiti exercitiul ca tema pentruacasa.

Orice clasa este o parte a unei structuri mai mari, a institutiei de invatamant, a scolii.

Despre scoala ca institutie de invatamant s-a scris foarte mult. Totul se rezuma lafaptul ca toti participant la interactiune - profesorul, parintele, copilul - doresc ca

lucrurile sa iasa cat mai bine si, fara a se sti din ce cauza, nu reusesc nicidecum sa

atinga succesul scontat.

Un specialist afirma: Intdlnirile cu copiii, apoifelul cum ii vedeam la lectii imi

stdrneau impresia cdceva nu este in ordine. Aceiasi copiiplini de energie, inteligenti,

spontani in discutii si la intdlnirile libere deveneau la ore timizi si prostiti,

bdlbdindu-se. Altii luptaufardjendpentru a define o anumitd pozitie si a cdstiga

bundvointaprofesorilor.

Tinerii care apar in rolul de elevi percep extrem de acut si de matur realitatea. Eiobserva ce anume le ofera scoala: evaluare, nevoia de a se subordona, de a relationa cu

autoritatile. Pentru multi dintre ei, scoala constituie o situatie fara iesire, un fel de

inchisoare sau cazarma. Din pacate, asa o vad. Din fericire, unii dintre acesti oameni

reusesc sa mai vada ca scoala este o realitate adaptabila. In viata, la maturitate, vor

putea folosi diferite modalitati de a depasi situatiile dificile, pe care le-au invatat

aici. Ei spun ca este mai bine sa inveti sa depasesti situatiile problematice decat sa

traiesti ca intr-o sera si apoi sa fii ,,azvarlit in viata". Tu ce crezi?

Exercitiul 5: Farmecul amintirilor - scoala mea

Invita cativa colegi care au frecventat aceeasi scoala ca tine, de preferat la nivel liceal.

Straduiti-va sa retraiti cat mai multe amintiri. Alcatuiti o lista a profesorilor

care v-au predat, amintiti-va forma cladirii, a atelierelor, a culoarelor, a

vestiarului, chiar a toaletelor.

Te rog sa le propui oaspetilor o tema - rntreaba-i ce factori din scoala voastra

i-au ajutat in procesul de invatare si in identificarea cu rolul de elev si ce

factori au constituit o piedica. Cine anume s-a apropiat de rolul elevului ideal?

Cine nu a putut indeplini acest rol? Discutati ce anume in scoala voastra era

identificat cu succesul si ce anume cu esecul. Ce atitudine aveti astazi fata de

aceste aspecte? Scoala voastra se caracteriza prin omogenitate, scotea in

evidenta diferentele individuale sau tindea spre nivelarea comportamentelor?

Discutiile trebuie sa se desfasoare intr-un climat adecvat, fara impulsivitate.

Ar merita sa fie generalizate reflectiile, situatiile amintite si judecatile

formulate. Sunt convins ca vei putea aborda cu succes o asemenea sarcina!

Organizeaza mici interviuri prin care sa obtii raspuns la intrebarile:

- Ce te-a invatat scoala ta?

- Ce fel de elev al acestei scoli ai fost tu insuti?

Psihologie 29


38/51


Acum iti voi spune o poveste despre micuta Maria!

Fetita a venit intr-o zi la scoala si s-a bucurat foarte mult, fiindca doamna invatatoare a

anuntat ora de desen. Mariei ii placea sa deseneze. Doamna invatatoare a cerut

copiilor sa deseneze un arbore. Zambind, Maria s-a apucat de lucru. Dupa un timp, pe

foaia de desen au aparut linii energice. Doamna se plimba prin clasa si comenta

lucrarile elevilor sai. Cand s-a apropiat de Maria, fetita aproape ca isi terminase

lucrarea. Doamna s-a uitat si a afirmat critic: Cum asa, Maria? Tu nu stii cum aratd un

arbore? Eu nu am vdzut niciodata un arbore violet! Fara a sta pe ganduri, Maria

areplicat: Serios? In acest caz, vdcompdtimesc...

Ce anume ne spune aceasta poveste? Ne transmite ceva despre rolul sentimentului

propriei valori?

Sunt convinsa ca o intelegi perfect pe micuta Maria. Cred ca fiecarui profesor i-ar

prinde bine o asemenea experienta, care ne elibereaza de gandul ca suntem posesorii

unici ai adevarului.

Doresc tuturor sa aiba talentul si indrazneala micutei Maria. Ea nu a fost obraznica siaroganta in situatia respectiva. Daca ar fi fost astfel, scopul ei ar fi fost acela de a o

face pe profesoara sa se simta incurcata si jenata, ar fi atacat-o fara sens. In schimb,

Maria s-a aparat, fireste, intr-un mod naiv si, tocmai de aceea, fara cusur. Ea a

inteles perfect ca are dreptul la propria sa reprezentare si ca aceasta nu este cu nimic

mai prejos fata de celelalte reprezentari.

Lectia 22


39/51

Psihologie30


40/51


Ai fost candva asertiv, acceptand opinia celorlalti oameni despre ,,opera" ta, indiferent

de caracterul acesteia? De ce ii spui unei colege care iti lauda vestimentatia caE o

carpdmai veche sau i te adresezi unui oaspete care admira priceperile tale culinare

informandu-1 caIn general, nu stii sa gatestilAceasta nu este modestie, ci o prostie.

Daca nu-ti place costumul respectiv, de ce il imbraci? Daca nu stii sa gatesti, de ce ii

servesti pe oaspeti cu mancarurile tale? Sa invatam cum sa reactionam adecvat de la

micuta Maria.

Suntem permanent evaluati. Evaluarea este destinata rolului de elev. Oare, in timp ce

invatam, ne exprimam acordul ca cineva sa ne estimeze, putem lupta impotriva

acestui fapt? Nu este aceasta o lupta cu morile de vant? Ce rost are nota si cui

serveste ea in realitate? Ce influenta are ea asupra simtului propriei valori si asupra

nivelului acceptarii de sine?

lata ce povestesc despre experientele lor din scoala doi celebri, peste timp, scriitori:

, Primul doi l-amprimit in clasa intdi, la ora de romand. Pentru acest doi am

primit de la tata o bdtaie zdravdnd. De atunci, indiferent cd aveam doi sau

nu, dupdfiecare intdlnirecupdrintii, tata imi trdgea cdte o chelfdneald...

In liceu am inceput sdam necazuri cu concentrarea. Ele s-au accentuat in

clasele a zecea si a unsprezecea. Cdnd trebuia sd rdspund la lectie, aveam

impresia cdprofesorulmdascultdpe minepentru a mdumili. Adesea simteam

mprofesor un dusman, simteam cdvrea sd demonstreze cdeu nu stiu, simteam

cum cautd ceea ce nu stiu, pentru apune degetul pe rand. Aveam senzatia

cdprofesorii vor sd demonstreze cdeistiu mai bine. Simteam obligatia de a

invdta, apdsarea invdtdrii. Imi era teamd deprofesori.

Nota poate indeplini rolul unui etalon obiectiv intr-un procent foarte mic dintre

cazuri. Cand profesorul masoara timpul de alergare pe o anumita distanta, el sefoloseste de cronometru, dar nici nu ai idee cat de diferit se comporta cand masoaratimpul de alergare al cuiva fata de care simte simpatie sau antipatie. Nu este vorbadespre un comportament intentionat sau calculat, cu toate ca, din pacate, poate fi^ intalnita si o asemenea forma.

Este bine ca evaluarea sa fie o informatie reversibila pentru persoana care invata,atat in ceea ce priveste nivelul ei de cunostinte si competente, cat si referitor laprogresul individual. De exemplu, in scolile de arta se estimeaza sistematic rezultatul siprogresul. Aprecierea ar trebui sa includa analiza greselilor. Elevul ar trebui sa stiece anume nu poate, deoarece acest lucru ii ofera sansa nemijlocita de a faceprogrese. Puterea de reglare a notei nu trebuie sa constea in franarea spiritului activ, ci

in mobilizarea acestuia. Profesorii ar trebui sa stie ca nu este atat de importanta notape care o pui, important este ce anume declansezi prin aceasta nota pentru opersoana concreta. Estimarea nu este o masurare a greutatii si a inaltimii, ci unproces de transmitere a informatiilor reversibile, care vor contribui la stimulareadezvoltarii individuale a persoanei.

Sa nu uitam ca aceeasi nota are o cu totul alta rezonanta pentru doua persoane

diferite. Cineva nu mai poate de bucurie cand primeste o nota de trecere, in timp ce un

altul sufera teribil.

Psihologie 31


41/51


Exemple (C):

> Un elev de scoala generala avea obiceiul de a spune ca ,,a impuscat un

biet cinci", fiindca standardul lui era nota maxima.

> O eleva de gimnaziu considera drept succes o nota de trecere - rezultat al

promovarii la obiectul respectiv, care constituia pentru ea o amenintare.

> Daca la un test obtinem rezultatul corect in proportie de 50%, acesta esteun succes sau un esec?

> Un elev dintr-un liceu renumit incearca sa se sinucida in urma tensiunii

acumulate in perioada bacalaureatului. In general, acesta avea note

mediocre.

> Un elev dintr-un alt liceu, din acelasi oras, pentru aceleasi note, pleaca

intr-o excursie oferita de parintii incantati.

m 120 em ?ta/time,, Cwd ma a/t m dre-aftta, mi ee, pare ea

&0/K mafft. /or oatd ma a/t //t gtaK&a., mi &e> paw oam pafa'n, , .j &f

I i

Nu punctele si notele ar trebui sa ne atraga atentia, ci manifestarea elevilor. Este

amuzant cand profesorii insisi spun ca nu observa nici un fel de reactie din partea

elevilor!

Sa privim lucrurile printr-o alta prisma! Daca ceva nu este eficient, ce rost are sa

reluam aceleasi incercari inutile? Oare aceasta nu este expresia rigiditatii? La fel se

intampla, de altfel, si cu notele maxime. Repetarea lor, indeosebi pentru nimic sau

mai curand pentru faptul ca esti bun, fara a depune mari eforturi, dar si fara a

inregistra progrese, duce la pasivitate.

In timpul estimarii se manifests si nevoia noastra de a fi comparati. Gandeste-te ce se

intampla in dialogul prezentat mai jos:

- Cum a mers testul?

- Am obtinut 80 depuncte, dar tu?

- Eu 75, dar media afost doar de 60.

Lectia 22

Psihologie32


42/51


In fiecare an, numerosi student!, la fiecare facultate, au posibilitatea, din pacate, de a

se convinge cat de mult estimarea propriei inteligente si capacitati depinde de

compararea cu ceilalti. Studenti care in liceu erau elevi ,,foarte capabili" - in

comparatie cu colegii lor - sunt neplacut surprinsi descoperind ca deodata au devenit

,,mediocri". Mai mult, jumatate dintre ei se afla sub medie in comparatie cu noii lor

colegii, ,,foarte capabili". Fireste, nu li se modifica nivelul de inteligenta, ci baza

comparatiilor.

Exercitiul 6: Visez nota aceasta si noaptea!

Aminteste-ti din anii de scoala nota primita care ti-a produs cea mai mare

schimbare. Fireste, sunt posibile ambele directii ale schimbarii: in bine si in

rau.

Gandeste-te ce anume a avut cea mai mare importanta pentru puterea atat de

mare a acestei note: valoarea ei, persoana care a acordat-o, contextul aprecierii,

efortul depus, supraevaluarea sau subevaluarea efortului depus, noutatea

situatiei, previzibilitatea ei etc.Daca poti, da cateva exemple legate de rolul notelor in viata ta. Ai putea da

anumite sfaturi persoanelor care evalueaza?

Gandeste-te, de asemenea, daca acuni esti estimat mai frecvent sau tu insuti

estimezi. Care dintre aceste pozitii interactive iti convine si de ce? Analizeaza

aceste aspecte cu partenerul tau de discutie.

Poti pregati acest exercitiu in scris si il poti trimite ca tema pentru acasa.

Este remarcabil daca in rolul de elev ne simtim coresponsabili pentru intregul proces de

invatamant. Sa impartasim raspunderea pentru calitatea acestui proces. Aceasta

permite sa declansam procesul creativ. Acest proces are sansa de a exista atuncicand elevul observa independent sa ori eel putin posibilitatea de a face optiuni.

Indeplinind cerintele rolului de dascali, ne place foarte mult sa guvernam.

Totusi, influenta realape care o exercitam asupra oamenilor si putereanoastra autentica nit depind nicidecum defortapresiunilor noastre asuprapersoanei si nici de calcularea gradului de subordonare.

Cea mai mare influenta o obtinem atunci cand elevul devine capabil sa aleagasingur. Este important, de asemenea, ca profesorul sa constituie un model personal, safie un om cu care elevul sa se identifice. Iti voi da un exemplu concret.

Exemplu (D):

Ai posibilitatea de a da elevilor teme cu caracter de aprofundare a cunostintelor,

dar poti sa le ceri sa faca 20 de teme sau numai 10. Le poti recomanda, deasemenea, sa faca eel putin 10, iar daca cineva este ambitios, poate face maimulte.

Capitol X

33Psihologie


43/51


44/51


Nu trebuie sa indici numarul exercitiilor respective, deoarece elevilor le este

de ajuns sa li se indice modul de evaluate; de exemplu: Veti obtine nota

maxima, dacdvetifolosi una dintre strategiile urmdtoare: poti opta intre a

rezolva un numdr mai mic de exercitii dificile sau un numdr mai mare de

exercitii mai usoare. Trebuie sdajungeti la un anumit numdr depuncte.

In exemplul dat, eel care decide ce strategic i sepotriveste este elevul insusi. Poti sa

ma crezi ca el are constiinta acestui fapt, pe care il apreciaza. Are sansa de a se simticoautorul propriului succes si se va simti responsabil si pentru eventualele esecuri.

Nu este nimic rau aici! Nu apare haosul! Dimpotriva, un asemenea proces

este insotit de sentimentul libertatii interioare si de disponibilitatea de a suporta

consecintele propriilor optiuni.

Te-ai aflat intr-un asemenea rol in procesul de educatie?

Putem vorbi despre posibilitatea de a face o optiune si pe baza listelor de lectura. De

vreme ce apar atatea liste alternative de lectura, in functie de varsta scolara, de ce

n-ar putea sa decida ce anume sa citeasca din lista respectiva elevii insisi? Si aici se

poate preconiza un sistem de evaluare dupa dificultatea textului si sfera acestuia. Cred

ca este unanim inteles faptul ca este mai usor sa te achiti de obligatii asumate, decat de

obligatii impuse.

Beneficiul lecturii din proprie vointa a piesei ,,Romeo si Julieta" este mai mare

decat efectul notei doi primite pentru necitirea, sa zicem, a piesei ,,O scrisoare

pierduta". Nu-i asa?

Incearca sa dai exemple proprii pentru acest fenomen.

Ar trebui sa studiezi si materialele referitoare la rolul personalitatii cadrului

didactic in procesul instructiv-educativ.

Analiza permanentd a greselilor aproapelui nostru il face pe om sd devind

posomordt, mdrginitsisuspicios.(R. Tagore)

M-as rusina sdfacparte dintr-o societate in care ar exista numai dascdli si nici un fel

de elevi. Fiecare si-ar propovddui cu glas tare invdtdtura, dar

Psihologie lectia 21 22

Documents

Transcript of Psihologie lectia 21 22