Psihologie lectia 13 + 14

7/28/2019 Psihologie lectia 13 + 14

1/54

LECTIILE 13 SI 14

Autonomie si dependenta in existenta omului

Cum reactionam cand consideram ca nil suntem noiresponsabili pentru ceea ce ni se fntampla?

Cum reactionam cand conslderani ca noi suntem

responsabili pentru ceea ce ni se fntampla?

Ma bucur sa ne reintalnim \

Te felicit pentru decizia de a parcurge aceste doua noi lectii!

Ce ne va preocupa de aceasta data? Titlul caietului si temele lectiilor sunt destul de

explicite! Ne vom ocupa de localizarea controlului. Aceasta notiune se refera lamodul in care ne comportam fata de ceilalti, fata de noi insine, precum si la propriile

optiuni in viata. Ar trebui totusi sa stii ca aceasta nu este decat una dintre multiplele

conceptii care incearca sa ofere o explicatie pentru situatiile in care ne manifestam.

De ce ii acordam totusi atat de mult interes? Cu totii suntem preocupati de multa

vreme de discrepantele considerabile, chiar de contradictiile pe care le-am observat la

oameni, referitoare la modul de interpretare a conceptelor de responsabilitate si

control.

Unii dintre noi ,,pot totul", isi asuma responsabilitatea pentru tot ceea ce intreprind,

totul depinde de ei. In spatele lor se afla, fireste, o energie peste nivelul mediu, un

spirit activ, un ritm rapid al schimbarilor. Ei doresc sa stie ce anume se intampla si dece, doresc sa isi exercite influenta, sa imbunatateasca, sa decida. Ei sunt peste tot - desi

uneori sunt obositori! Sunt sefi buni, dar subalterni ingrozitori. Ii irita

pasivitatea, lauda actiunea. Pe scena vietii, ei se manifesta caREGIZORI.

Altii ,,plutesc" ca frunzele pe care vanrul le-a aruncat in apa raului. Parca sunt

adormiti, nu prea activi, in eel mai rau caz vaicarindu-se de uratenia lumii acesteia,

fara a avea insa de gand sa construiasca altceva in loc. Intracat nimic nu depinde de ei,

nu-i streseaza, de fapt, nimic. Ei executa ceea ce le cer ceilalti, cei activi, care stiu

ce trebuie facut si cum. Se concentreaza pe reproducerea a ceea ce au invatat si fac

acest lucru corect, dar fara creativitate. Ii obosesc pe cei din jur prin pasivitatea lor

fata de treburi importante, pe care, daca ar face un efort minim, le-ar rezolvasatisfacator. Pe scena vietii, ei se manifesta ca ACTORI.

Primii suportamari ,,cheltuieli", dar au si ,,profituri" sub forma mandriei care decurge din

succesele inregistrate, din numarul mare de oameni, intamplari si probleme cu care se

confrunta, cu care ,,traiesc" intr-un anumit fel. Viata lor este mai interesanta, daca ii

privim din prisma observatorului. Dar, in acelasi timp, ei sufera mai mult, se consuma

mai rapid.

Psihologie

1


2/54

Lectiile 13 si 14 Autonomie si dependents in existenta omului

Ceilalti traiesc mai lent, sunt mai linistiti, se simt in siguranta, in conditii stabile, auliniste, dar aceasta este fragila.

Ambele categorii umane se percep pe sine si pe ceilalti in mod diferit. REGIZORII sevad pe ei insisi si pe ceilalti ca fund puternici, operativi, raspunzatori sau vinovati deanumite lucruri, in timp ce ACTORII se vad mult prea implicati in diferite sisteme,

incurcati, neputinciosi, lipsiti de protectie sau siguranta, dependent!.

Oare de ce ne deosebim? In ce consta geneza si mecanismul unor asemenea forme decomportament? Care este stilul tau propriu? Pe care anume il pretuiesti mai mult?Tocmai de aceste aspecte ne vom ocupa in acest caiet.

Caietul va fi diferit de cele studiate pana acum. Problemele care vor fi analizate serefera la doua teme centrale:conceptia despre localizarea controluluisi conceptiadespre atribuire, referitoare la modul de percepere al oamenilor. Vei gasi totodata omultime de date din cercetarile empirice efectuate in acest domeniu. In acestcaiet, in mod exceptional, nu vei gasi cele doua lectii prezentate distinct. Ele suntprezentate ca un intreg, deoarece este vorba despre doua notiuni relative, care sedefinesc una prin intermediul celeilalte. De exemplu, este imposibil sa abordezicorect binele, fara a analiza raul. Doresc, de asemenea, sa ai posibilitatea de aintelege in ce constau diferitele modalitati de a vedearesponsabilitatea, de ce anumeeste determinata aceasta si ce consecinte poate genera.

Asadar, incepem analiza prezentand localizarea controlului.

In domeniul psihologiei personalitatii, al psihologiei sociale si al psihologiei clinice,localizarea controlului (engl. - locus of control} reprezinta o notiune care determina unmare numar de cercetari si de analize teoretice.

Adesea, notiunea este tratata ca o dimensiune a personalitatii si constituie un element

abordat continuu, de la localizarea externa a controlului (engl. - external control) lacea interna (engl. - internal control). Autorul acestei terminologii este J. Rotter, carea propus-o in cadrul teorieiinvatarii sociale.

Psihologie


3/54

Autonomie si dependents in existenta omului________________________________Capitol VII

In psihologia sociala, aceasta problems este examinata ca un aspect prin care propriei

persoane sau celor din jur li se atribuie controlul. Localizarea controlului se reduce in

esenta la convingerea despre factorii de care depind rezultatele activitatii

individului. De acest aspect se ocupa si teoriile atribuirii, care vor fi explicate in

acest caiet.

Localizarea controlului, ca dimensiune a personalitdtii, stabileste in cemasura oamenii cred ca ei sunt aceia care controleazd obtinereaderezultate,prin intermediul propriului comportament, si in ce masura sunt convinsicdaceste rezultate suntcontrolate din exterior.

Teoria invatarii sociale a hit Rotter

Aceasta teorie a fost creata pentru a raspunde nevoilor psihologiei clinice, careia

avea sa ii serveasca in stabilirea diagnozelor si in alegerea formelor de terapie. Pe

baza acesteia, clinicianul avea posibilitatea de a prevedea anumite categorii de

comportamente, care ar fi putut aparea in anumite situatii. Mai importanta era aiciposibilitatea de a prevedea tipul de comportament (agresiv sau prietenos) intr-o mai

mare masura decat formele concrete ale acestuia - de exemplu agresiunea verbala,

autoagresivitatea sau agresivitatea fizica fata de o anumita persoana.

Categoriile de comportament sunt modelate de trei grupuri de factori:

I. asteptari;

II. intariri (consolidari);

III. situatii psihologice.

I. Asteptarea

Asteptarea constitute probabilitatea cu careo persoana seasteaptd la oanumitaintdrire, ca rezultatal manifestdrii ei intr-o situatie data.

Aceasta probabilitate este, desigur, subiectiva, psihologica si nu trebuie sa fie

nicidecum adecvata experientei de pana atunci a individului in interdependenta

dintre manifestarea data si intarirea obtinuta. Se poate manifesta, in acest caz, o

asteptare generalizata, care constituie rezultanta experientei de pana atunci a unui

individ, ce decurge din alte situatii de viata. Daca majoritatea comportamentelor

omului a dus la efectele (intaririle) dorite, atunci asteptarea generalizata va avea o

mare probabilitate de atingere a rezultatului scontat.

In timpul activitatii intervin, de asemenea, asteptari specifice, avand legatura doar cu

un anumit sector al activitatii noastre - de exemplu cu activitatea profesionala sau

cu viata familiala. Asteptarile generalizate si cele specifice actioneaza unele asupra

altora, iar asteptarea finala a succesului - obtinerea efectului scontat - este o constanta

a acestora.

Psihologie


4/54


5/54

Autonomie si dependents, in existenta omului

Asteptarile generalizate au un rol important in situatiile noi, iar cele specifice sunt cu

atat mai importante, cu cat situatia este mai cunoscuta.

Exemplu (A):

Ne dam seama perfect ca, dupa efectuarea unei munci exemplare la un proiect

nou, ne asteapta o recompense si cuvinte de lauda din partea sefului (asteptare

specifica); in schimb, habar nu avem daca oaspetele din Japonia, care ne va

vizita firma pentru prima data, va fi multumit de programul vizitei pe care i 1-am

pregatit si ne asteptam la un insucces, pornind, de exemplu, de la experienta cu

oaspetii din Norvegia (asteptare generalizata).

In general, asteptarile, sub aspectul dimensiunii lor, nu sunt legate de valoarea

rezultatului, adica de importanta acestuia. Totusi, in cazul unor teluri valoroase,

greu de atins, asteptarea realizarii acestora are un nivel redus. Aceasta inseamna ca

asteptam ceva in egala masura, indiferent daca acest lucru este bun sau rau pentru

noi. Obtinerea notei unu sau a notei zece o asteptam cu aceeasi probabilitate.

In teoria lui Rotter, se considerd intarire (consolidare) tot ceea ce are caefect aparitia unei manifestari dirijate.

Rareori se intampla ca o manifestare concrete sa fie consecinta unei singure intariri, ci

este mai curand rezultatul constantei mai multor intariri, acestea neactionand cu

aceeasi forta si deosebindu-se ca valoare. Aceasta valoare este determinate de gradul de

preferinta fata de intaririle care pot aparea, daca sansele lor de aparitie sunt egale.

Valoarea consotidarii depinde de rezultatul comparatiilor cu alte consolidaricare potfl obtinute.

Formularile mai dificil de inteles din aceasta teorie iti pot crea probleme, dar, dupa

parcurgerea exemplelor, vom ajunge la clarificarile necesare.

Exemplu (B):

Apa sau hrana reprezinta, de exemplu, o intarire primara. Nevoia organismului inraport cu ele se schimba, caci, la un moment dat, poti fi satul sau poate sa-ti

fie sete. Asadar, valoarea acestor consolidari se modifica in functie de nevoile

curente ale persoanei respective. Daca un om ar avea acces la diferite intariri in

acelasi timp, alegerea lor ar decurge din valoarea curenta a acestora pentru

persoana respective. Acum alegem apa, dar, dupa aceea, nici nu ne mai

uitam la ea, fiindca preferam sa alegem posibilitatea de a dormi, de a discuta

etc.

Lectiile 13 si 14

II. Intari:arirea

Psihologie


6/54

Autonomie si dependents in existenta omului Capitol VII

Intariri pentru om pot fi atat banii, prestigiul, cat si dragostea, puterea, pozitia sociala,intrucat acestea reprezinta intamplari, situatii, obiecte care participa la satisfacereanevoilor umane. Valoarea unei intariri se poate masura prin rezultatul care poate fi

atins - de exemplu cantitatea de lucruri care pot fi cumparate cu bani. Intaririle suntdeterminate de nevoi. Semnificatia unei anumite nevoi depinde de valoareaobiectivului spre care se orienteaza si de asteptarea legata de acesta. Cand vorbimdespre individ, folosim termenul ,,nevoie", iar cand vorbim despre factorii de mediu,avem in vedere scopul sau valoarea consolidarii.

In teoria valorii intaririlor si a nevoilor unei persoane, concluziile seformuleazd pornind de la tnanifestarea omului.

In aceasta teorie nu a aparut o lista completa de nevoi. Doar s-a sugerat ca esentiale

sunt nevoile insusite, cum ar fi: nevoia de a fi apreciat, de a avea un statut, deprotectie, de dominare, de independent, de dragoste si de confort fizic.

III. Situatia psihologica

Situatia psihologica este un factor extrem de important al comportamentului uman.Rotter afirma ca nu sunt suficiente cunostintele despre personalitatea omului, pentrua-i putea prevedea manifestarea. Trebuie sa cunosti totodata situatia care iideclanseaza asteptarile si ii modeleaza valoarea consolidarilor.

Din punct de vedere obiectiv, situatiile se deosebesc semnificativ nitre ele, darpersoana le poate percepe in mod similar.

Situatiile pot fi clasificate potrivit unor factori asemanatori probabilitatii intaririlor.

Exemplu (C):

Un om care a cunoscut succesul in diferite domenii de activitate, in urmaunui comportament bazat pe agresivitate, poate percepe in mod asemanatortoate situatiile cu care se confrunta, chiar daca nu au nimic cormm intre ele-succesul datorat agresivitatii pe terenul de sport, in activitatea stiintifica si inconflictele interpersonal, in cadrul anturajului.


7/54

Psihologie


8/54

Autonomie si dependents in existenta omului

Perceperea celorlalti oameni ca fiind primejdiosi determina receptarea tuturorsituatiilor interpersonal drept amenintari la care se raspunde printr-o reactie similara, inciuda lipsei asemanarii obiective intre situatii - de exemplu, cineva se comporta intoate situatiile ca si cand ceilalti ar dori sa-1 nedreptateasca.

Cand analizam o situatie psihologica, trebuie sa stabilim premisele care determinaasteptarile si valoarea consolidarilor, fiindca ele modeleaza comportamentul individului.

Omul poate raspunde unei anumite nevoi prin interniediul diverselor forme decomportament.

Exemplu (D):

Nevoia de prestigiu poate fi satisfacuta prin inclinarea capului, ca forma desalut, prin cedarea locului, prin oferirea locului de onoare la masa, prin accesul ladiferite bunuri materiale.

Se poate intampla ca individul sa resimta o nevoie puternica, dar, in acelasi timp, oredusa asteptare a atingerii consolidarii. O asemenea situatie determina declansareacomportamentului defensiv sau psihopatologic.

Exemplu (E):

Un exemplu potrivit il constituie dorinta de a avea prieteni, insotita deconvingerea propriei lipse de atractie si de numeroasele experience derespingere pe care le-a trait. Omul isi doreste foarte mult acest lucru, dar nu seasteapta la succes. In teoria invatarii sociale, chiar si teama se considera dreptasteptare firava in obtinerea unor intariri, in raport cu o nevoie valorosa. Neputem astepta la consecinte sub forma unor represiuni, comportamente deeschivare, depresii sau insuccese la invatatura.

Divergenta dintre nevoia puternica si posibilitatile de realizare a acesteia poate fi

inteleasa, de asemenea, ca neadaptare.

Localizarea controlului reprezinta o particularitate individuala relativdurabila, care se manifesta in contexte si in situatii succesive. Candconvingerea unei persoane in legatura cu localizarea controlului iideclanseazd acesteia un anumit comportament, se modeleaza astfelstructura situatiei date.

Proprietatile variate ale personalitatii diferitilor indivizi, respectiv localizareacontrolului in puncte extreme, conduc la deosebiri uneori fundamentale in perceperea

obiectiva a aceleiasi situatii, fiind declansate astfel comportamente absolut diferite.

Cum ne manifestam in cazul localizarii externe a controlului?

Oamenii care considera ca rezultate precum succesul si insuccesul, recompensa sipedeapsa depind de forte externe, asupra carora ei insisi nu au nici o influenta, suntasa-zisii ,,radaristi". Pentru acestia, factori ca organizarea si sistemul de conducere ainstitutiei, soarta oarba sau dispozitia de moment a examinatorului decid rezultatul unoractiuni concrete. Asemenea oameni se considera adesea ca suruburi ale unei marimasinarii.

Psihologie

Lectiile 13 si 14


9/54


Cdnd mtdrirea esteperceputd de subiect ca o consecinta a unei actiuni intreprinse,

nefiind insd consecinta exclusivda acelei actiuni, inpropriaperceptie aceasta devine

rezultatulnorocului, alsansei, ramdndnd sub controlul celorlalti, caredetinputerea,

sau este consideratd imprevizibila, din cauza marii complexitati afortelor care il

inconjoard pe individ - afirma chiar Rotter, definind increderea in existenta

controlului extern.

Psihologii au stabilit ca asupra localizarii controlului - asupra orientarii interne siexterne a acestuia - o influents esentiala o are educatia din familie.

S-a demonstrat cadezvoltareapersoanelor dirijabile din afards-a desfdsurat in

conditiile absentei coerentei in manifestarea parinteliti/parintilor, a

claritatii si consecventei in formularea sarcinilor, restrictiilor si consecinielor

acestora.

Comportarea ambilor parinti este in acest caz inconsecventa si contradictorie. Adultii

manifesta o atitudine artificiala, asteptand de la copii sa ramana cat mai mult timpintr-o relatie de dependents afectiva, sociala si materiala fata de ei. Lipsa disciplinei si

insuficienta unor cerinte in contactul cu adultii consolideaza tendinta copilului de a-si

localiza extern controlul.

Educatia care face imposibila atingerea de catre copil a independentei

psihice,prin anihilarea oricdror manifestdri specifice acesteia, se dovedeste in

esenta ,,paguboasa"pentru cei care ne succed.

Aceasta anihilare poate lua doua forme complet diferite:

1. aplicarea a numeroase restrictii, interdictii, supravegherea copilului in toate

situatiile, chiar si in cele banale;

2. tndeplinirea tuturor dorintelor copilului.

Exista mame sau bunici care isi urmaresc necontenit propriii copii ori nepoti.

Capitol VII

Psihologie


10/54


Sunt caracteristice, in cazul lor, avertismentele frecvente, interdictiile si imperativele:Nu

alerga! Imbracd-te, cd rdcesti! Nu pune mdna, cd e murdar! Nu te indepdrta de

mine, fiindcd te loveste masina! Nu te adresa celor strdini! Nu iesi in curte,

fiindcd inveti cuvinte urdte! Nu te misca! Nu te mai uita injur! Nu sta! Nupleca!etc.

Poti innebuni doar citind, dar sa mai asculti toate aceste comenzi, adesea pline de

contradictii! Educatorii intelepti semnaleaza ca toate regulile pot deveni eficiente

daca sunt cu adevarat importante si putin numeroase, clare, justificate si negociate.Aceasta tema va fi aprofundata in cadrul capitolului X al cursului nostru. Copiii

intreaba uneori:Darsdrespir am voie?- intrebare absolut justificata in acest context.

Celalalt mod de actiune este ceva mai nuantat, mai subtil, dar la fel de pagubos.

Indeplinirea placerilor ofera chiar adultilor - parintilor, bunicilor - o anumita

satisfactie. Se intampla ca in copilarie ei insisi sa fi trait frustrari si neajunsuri.

Folosirea acestei modalitati de educatie este insa extrem de egoista! Acesti oameni nu

inteleg ca aceea a fost si este problema lor, cu care copilul nu are nimic

comun. In schimb, se bucura atunci cand copilul este multumit, cand acesta isi

manifesta simpatia fata de ei: // iubesc pe bunicutul, pentru cd imi cumpdrd jucdrii

scumpe. Pe bunicuta o iubesc mai mult, fiindcd imi cumpdrd jucdrii si mai

scumpe! Sunt satisfacuti ca au posibilitatea de a oferi copilului ceea ce isi doreste -de

exemplu a douazecea papusa sau masinuta. Acest fenomen se manifesta adesea la

persoanele care ,,se delecteaza" caurmare a detinerii unor deosebite posibilitati

materiale, pe care isi construiesc imagineapropriei valori.

Consecintele unui asemenea comportament - indeosebi daca se manifesta sub forma

unui model permanent, nu ca episoade sporadice - sunt foarte serioase pentru

manifestarea ulterioara a copilului. De multe ori, din pacate, acest aspect scapa

complet din atentia persoanelor adulte care se ingrijesc de copii. Apare, asadar, la

copii absenta dorintei de a intreprinde eforturi independente. Tot ceea ce dorestecopilul - uneori chiar ceea ce inca nu a apucat sa-si doreasca - i se ofera de-a gata,

fara nici un efort din partea lui.

' _Un asemenea copii nu aresansa de a observa legatura dintre propriulcomportament si consecintele acestuia, legatura indispensabila in localizareainterna a controlului.

Ceea ce poate invata un copii astfel educat este obisnuinta de a obliga, de ,,a smulge" de la

cei din jur si de a-i manipula. Un asemenea copii este ,,victima" adultilor

neintelepti, devenind o persoana dezagreabila, calculata, cu motivatie exclusivmateriala, incapabila de sentimente profunde, de manifestarea unei iubiri

dezinteresate si neconditionate. A fost invatat sa iubeasca in schimbul a ceva cu

totul concret, care nu se transpune in forme comportamentale, ci doar in bunuri

materiale.

Copiii tratati astfel ajung adeseori mai putin priceputi si atenti - persoane extrem de

limitate. In viata de adulti, indeosebi intr-un mediu strain, necunoscut, sunt extrem de

timizi, nedescurcareti, plini de neliniste si de temeri. Nu stiu sa faca singuri fata

Psihologie


11/54

Autonomie si dependenta in existenta omului Capitol VII

problemelor. Adora situatiile in care altcineva preia raspunderea si accepta rolurile in

care se asteapta de la ei supunere si ascultare deplina. Se adapteaza la relatiile cu

persoane dominante si puternice, care doresc sa-i protejeze. Inteleg perfect ca ceilalti fac

ceva pentru a obtine anumite rezultate, dar este vorba despre ceilalti, nu despre ei.

Ei isi recastiga siguranta si echilibrul deplin abia atunci cand gasesc pe cineva pe

care s-ar putea sprijini. Din pacate, in cele mai multe cazuri, complet inconstient

sau determinati de intentii pozitive, acesti adulti confirma si consolideaza stilurile de

manifestare de pana atunci.

In afara de stilul educativ, exista si alti factori care influenteaza localizarea externa a

controlului. Copiii care nu sunt primii nascuti, indiferent de sex, localizeaza frecvent

simtul controlului in exterior. Probabil au fost protejati si tratati ca fiind micuti si

fara raspundere mai mult timp si mai intens decat primii nascuti.

Tu al catulea copil esti in familie? Ce influenta are acest lucru asupra vietii tale, in

prezent? Iti recomand sa analizezi acest aspect impreuna cu partenerul tau de discutie.

Exercitiul 1: Experimentul men asupra momentului nasterii si asupra

localizarii controluluiPlanifica si efectueaza o microcercetare despre relatia dintre momentul nasterii si

localizarea controlului. Incearca sa stabilesti criteriile cu care operezi atunci cand

pui ,,diagnosticul" orientarii interne si al celei externe: opiniile celorlalte

persoane, propria judecata subiectiva sau judecata personals a celui pe care il

studiezi. Poate sunt importante alte indicii!? Care ar putea fi acestea?

Gandeste-te care strategic este justa si de ce!


12/54

Psihologie


13/54

Autonomie si dependents in existenja omului

Alege din mediul tau trei persoane care manifesta atitudini extreme fata de

perceperea surselor de control ale consolidarilor. Intreaba-le ce loc ocupa in

succesiunea nasterilor, in familia lor. Observi anumite legitati? Care sunt

concluziile tale? Ce crezi? Ce numar de persoane ar trebui sa fie cercetat,

pentru a putea generaliza rezultatele?

Incearca totodata sa creezi o descriere proprie a mecanismului prin care explici

aparitia acestei relatii. Poti trimite materialul acestui exercitiu ca tema pentru acasa.

Cand un individ provine dintr-o clasa sau grup etnic situat inferior pe scara ierarhiei

sociale, posibilitatile de manifestare a controlului extern sunt mai mari. Asa arata

cercetarile, iar rezultatele lor sunt puternic legate de nivelul de identificare a

indivizilor cu aprecierea sociala a grupului pe care ei insisi il interiorizeaza si il

folosesc ca fiind al lor.

Asupra localizarii controlului actioneaza cu efect determinant sederea in inchisoare: la

inceputul efectuarii pedepsei cu privarea de libertate creste orientarea externa, apoi

revine la un nivel mediu, iar spre sfarsitul pedepsei, in apropierea iesirii dininchisoare, creste din nou controlul extern. La inceputul si la sfarsitul acestei perioade

cresc nesiguranta si teama.

Controlul extern creste o data cu cresterea nesigurantei, a nehotararii si a convingerii ca

nu exista posibilitatea de a exercita influenta asupra mediului, in sens obiectiv.

Neputinta noastra din momentul respectiv, variabilitatea succesului, neclaritatea

regulilor de repurtare a succeselor, situatia noastra oscilanta si absenta sprijinului in

cadrul grupului ne genereaza convingerea ca putine lucruri depind de noi.

Cercetarile arata, de asemenea, legatura dintre localizarea controlului extern si

evenimentele social-politice observate, indeosebi cele care nu depind nemijlocit denoi, dar care ne ameninta in mod dramatic, in perspectiva. Persoanele tinere sunt

deosebit de sensibile la asemenea evenimente, pe care nu le pot controla, dar care le

vizeaza direct. Se creeaza in acest caz sentimentul de alienare, senzatia ca se

intampla ceva confuz, groaznic, cu consecinte nefaste, fara sa se stie cum si cand se

vor rasfrange asupra lor.

Locul controlului, in cazul,,radaristului'\ este consolidat de fenomenul

dependentei afective, sociale si materialeprelungite apersoanelor tinere

defamiliile lor initiate, ceea ceface dificild sesizarea relatiei dintrepropriile

actiuni si consecintele acestora.

In psihoterapie, persoanele cu localizarea externa a controlului prefera abordarea

bazata pe directive. Ele au totodata un nivel de dogmatism mai ridicat. Aceste

persoane nu aleg o anumita scoala terapeutica, desi s-a preconizat ca orientarea

externa ar putea fi legata de preferinta pentru abordarea behaviorista. Acest aspect

necesita cercetari in continuare.

Sa trecem la discutarea celuilalt stil de percepere a lumii.

Lec^iile 13 si 14


14/54

10 Psihologie


15/54

Autonomie si dependents in existenta omului __________ _________________ Capitol VII

Cum ne manifestam in cazul localizarii interne a controlului?

Persoanele care considers ca succesul sau insuccesul, reusitele sau nereusitele depind de

activitatea lor sunt numite ,,giroscopisti". Ele observa legatura cauza-efect dintre fapte

si rezultatele acestora si cred ca nivelul de competenta, motivatia si maturitatea

emotionalS determina decisiv succesele sau insuccesele.

Controlul intern este descris de Rotter astfel: Dacdindividulpercepe cdun eveniment

este consecintapropriei lui actiuni sau apropriilor atribute relativ stabile, definim

acest lucru drept mcredere in controlul intern.

Asemenea convingeri - ca si in cazul persoanelor dirijabile din exterior - se

modeleaza pe parcursul invatarii sociale, in procesul de socializare si al actiunii

mediului cultural.

Principala sursa a controlului intern o constituie istoricul intSririlor individuale, aparut pe

baza educarii de catre pSrintii care au manifestat atitudini flexibile si permisive.

Mamele viitorilor ,,giroscopisti" asteapta de la copiii lor o independents timpurie.

Factorii suplimentari care determina controlul intern, in procesul de dezvoltare

individuals, sunt: protejarea suficientS, dar nu excesiva, lauda si atitudinea de

nerespingere.

Cum se intamplS ca un copil mic sa invete sS sesizeze legatura dintre comportamentul

sau si consecintele acestuia? Una dintre modalitatile de acumulare a cunostintelor

despre viata o constituie pentru om propria sa experientS. Aceasta este mentionata

adesea ca fiind a doua sursa de informatii despre lume, caci in viata omului aceasta

apare mai tarziu decat cunostintele transmise de catre parinti si de adultii importanti.

Uneori se spune ca adultii sunt ,,filtrul" prin care ajunge la copil ,,freamatul lumii". Un

copil care initial este neputincios si se aria exclusiv in grija adultilor, pe masura ce

creste, devine tot mai independent, dispunand de tot mai multe posibilitati decunoastere a lumii, prin propria sa activitate.

Experienta de viata inseamnd, in primul rand, posibilitatea de a cunoaste consecintelepropriului mod de actiune.

Parintii ar trebui sa le ofere copiilor posibilitatea de a aborda singuri dificultatile, chiar si

atunci cand este vorba despre experienta unor esecuri sau neplaceri, caci acestea

ofera stimuli in dezvoltarea copilului. De exemplu, copilul se convinge ca, atunci

cand se plange de un coleg, educatoarea se infurie, iar cand nu doreste sa

imprumute celorlalti jucariile, copiii il sacaie etc.

Exercitiul 2: Cum iti asterni, asa dormi!

Te rog sa iti amintesti o experienta personals anterioara. Alege una care sa vizeze

perceperea consecintelor propriului tSu comportament. Iti poti intreba rudele

apropiate despre felul in care au decurs evenimentele alese de tine.

Amintirile voastre sunt identice? Ce inseamnS acest fapt pentru tine?

Psihologie 1 1


16/54

Autonoraie si dependents in existenta omului

Gandeste-te daca experienta aleasa de tine a confirmat sau a infirmat mesajul

primit anterior de la adulti important! despre problema respectiva. Ai invatat

ceva nou sau a fost ,,intarit" doar mesajul mamei si al tatalui? A fost o experienta

placuta sau neplacuta? De ce anume ti-ai amintit-o? De ce vrei sa o

impartasesti?

Descrie-ti amintirea/amintirile si rncearca saiti clarifici ce anume te-au invatat, cu

adevarat. Ai fost sigur de legatura dintre comportament si consecinteleacestuia? Ce trairi ai incercat si cat de puternice au trebuit sa fie ele pentru ,,a

intelege" acest adevar? Acest exercitiu poate constitui tema pentru acasa.

Iti voi impartasi, in continuare, un exemplu potrivit.

Exemplu (F):

Un copil de patru ani, in timpul unei emisiuni radiofonice despre un eveniment

politic ,,epocal", incerca sa scoata radioul din priza. Tatal 1-a rugat sa nu faca

asta, dar ragamintea lui n-a avut efect, copilul continuand sa se joace. Ridicarea

vocii nu 1-a impresionat, iar amenintarea cu bataia i-a starnit rasul. Jocul dintrecopil si adult a durat destul de mult, facand imposibila urmarirea transmisiei.

Dupa o clipa, in incapere a intrat mama, care, observand dintr-o data ce se

intampla, 1-a anuntat categoric ca va fi pedepsit. De data aceasta, efectul a

aparut imediat. Ce crezi? De ce s-a intamplat astfel?

Baietelul a inteles ca felul sau de a se comporta are drept consecinta, din

partea tatalui, permisiunea, in schimb, din partea mamei, pedeapsa. Pacat

insa ca nu a asociat comportarea cu consecinta, ci consecinta cu persoana!

Un alt gen de experienta pe care copilul o dobandeste pe masura ce se dezvolta este

realizarea intentiilor. El invata ca, pentru a obtine de la ceilalti ceea ce doreste,

trebuie sa le indeplineasca cerintele, sa se adapteze la conditiile create (de exemplu,

pentru a merge la plimbare in pare, trebuie sa-si puna jucariile in ordine; trebuie sa se

spele inainte de a vedea desenele animate etc.). In felul acesta, copilul devine

constient si incepe sa-si stapaneascapropriile intentii, sa-si planifice actiunile si sa

solicite stimuli, daca ii merita.

12 Psihologie

Lectiile 13 si 14


17/54


Un alt gen de experienta decurge din observarea consecintelor activitatii altor

persoane din jur. Copilul observa, de exemplu, ca, daca tatal calca pe covor cu

incaltamintea murdara, mama il cearta, daca mama vrea sa primeasca la magazin

marfa necesara, trebuie sa o plateasca etc.

Cu cat copilul este mai mare, cu atat experienta sa devine mai bogata, cuprinzand

situatii din ce in ce mai complexe si din domenii din ce in ce mai diverse. Experienta sa

devine mai bogata, mai complexa daca parintii nu il ,,sufoca" pe o perioada mult mailunga decat este necesar.

Desi nu sunt de acord cu imperativele, in relatiile cu adultii, in aceasta chestiune iti voi

face o recomandare avand caracter imperativ.

Copiilor nu trebuie sa li se limitezeposibilitatea de a dobandi o experientaproprie de viata!

Exercitiul 3: Daca doresti luna depe cer, o veiprimi! sauAigrija de tine,L. dragutule!

Ti-a fost limitata dobandirea experientei proprii? Relateaza despre stilul

educativ aplicat in cazul tau, in contextul stimularii localizarii controlului.

Impartaseste-ti exemplele de protejare excesiva, de indeplinire a poftelor sau de

limitare a experientei personale, in sfera discutata.

Cel mai important lucru in acest exercitiu este sa iti dai seama ca a trecut

perioada acelei dependente si ca acum nu te mai poti retrage in sentimental

nedreptatii, ci e timpul sa-ti asumi raspunderea pentru propria persoana. Te

rog sa observi greselile pe care le faci in calitate de parinte sau in alte relatii cu

copiii. Sa nu vorbim acum despre vina, ci despre raspundere. Sa vorbim cuseninatate, cu constiinta propriei puteri, energii si bucurii, care decurg din

posibilitatea dezvoltarii personale. Sper sa ai motive de exprimare a

recunostintei fatade adulti.

Nu uita de nevoia de a avea grija de tine insuti, de a conversa in mod adecvat si

de a-ti impartasi impresiile!

Variabilele care influenteaza localizarea controlului

Din fericire, procesul de dobandire a experientei nu se incheie niciodata. Toata

viata, omul invata noi forme de comportament, cunoaste noi fenomene si legitati.

Dar, educandu-ne intr-un anumit mod, parintii ne pot ajuta sa sesizam legatura

dintre manifestarea noastra si elementele cu rol de intarire.

Pentru a forma tendinta de percepere a lumii in aceste categorii, este indispensabila

experienta coerentei, a lipsei de contradictii interne in strategia educativa utilizata de

catre parinti. Este vorba de disciplina, dar si de exigentele propuse. Este importanta

coerenta in conduita unuia dintre parinti, dar si concordanta si consecventa dintre

Psihologie 13


18/54


ei. Cand sunt clar formulate cerintele, copilul invata sa inteleaga si sa observe

consecintele acestora. El va formula rapid normele standard de comportament.

Se constata ca primii nascuti au adesea un nivel ridicat al controlului intern, indiferent de

sex. Daca pe lume au aparut frati si surori mai mici, copilul inceteaza a mai fi

singurul si eel mai mic, el trebuie sa se adapteze rapid la noile cerinte, initial

neintelese. Se asteapta de la el sa inteleaga de la o zi la alta ce anume inseamna sa fie

,,fratiorul mai mare". Neavand de ales, el intelege mai devreme sau mai tarziu, avand apoi omai mare sansa decat ,,surioara mai mica" de a ajunge la orientarea interna.

Te rog sa nu uiti insa ca aceasta este o legitate statistica si nu exprima nimic cu

privire la o persoana concreta! Reaminteste-ti acum rezultatele pe care le-ai obtinut la

exercitiul 1.

Un alt grup de variabile care au importanta in acest caz il constituie factorii social!. In

grupurile situate superior in ierarhia sociala, apar frecvent persoane cu localizare

interna a controlului. Acest fenomen are multe aspecte comune cu generalizarea

convingerii ca originea sociala reprezinta un factor important in structura imaginii

noastre despre lume, precum si in formarea simtului propriei valori. Se stie capersoanele care inregistreaza succese, urcand in ierarhia sociala, nu fac parte dintre

cele pasive si dependente.

Toti acesti factori sunt modificati si de actiunea didactic-educativa a unor institutii,

cum ar fi scoala. Cum s-au petrecut aceste lucruri in scolile prin care ai trecut?

Exercitiul 4: Scoala ,,radaristilor"sau scoala ,,giroscopistilor"?

lata materialul pe care te rog sa il aduni acum: experienta acumulata in scolile

care au stimulat la copii localizarea interna sau externa a controlului. Fireste,

poti apela la propriile amintiri sau sa folosesti confhintarea unor amintiri despreevenimente concrete, la care a luat parte un grup mai mare de persoane.

Poate ca ar fi un bun prilej de organizare a unei intalniri colegiale! Poate ca

mergi la vreo intrunire sau conferinta si acolo vei putea sa obtii materialul

adecvat! Daca doresti, ii poti intrebape profesorii tai despre aceste lucruri.

Ai grija ca amintirile sa fie concrete, referitoare la anumite evenimente. Nu

accepta divagatiile. Gandeste-te la ce anume te-au invatat scolile prin care ai

trecut, in privinta controlului elementelor cu rol de intarire. In ce masura

acest efort a coincis cu stilul educativ din familie? Concluziile adunate pot

constitui, fireste, obiectul temei pentru acasa, dar pentru tine mai important

este sa doresti sa reflectezi si sa discuti despre aceste lucruri.

De asemenea, importante sunt convingerile specifice anumitor culturi. Exista

judecati potrivit carora anumite evenimente sunt determinate de soarta sau,

dimpotriva, depind de competentele individului. Cu cat aceste convingeri sunt

formulate mai categoric, cu atat influenta pe care o are dimensiunea individuala a

localizarii controlului asupra comportamentului persoanei este mai mica. Poate ca ar

fi necesar sa dam un exemplu.

Lectiile 13 si 14

14 Psihologie


19/54


Exemplu (G):

Daca grupul tau crede ca ,,moartea si sotia sunt datede la Dumnezeu", atunci cautarile tale nu prea isimai au rostul. Fireste, este vorba despre convingeriputernic inradacinate in traditie, convingeri de carenu ne putem indoi, care au fost asimilate odata cuistoria familiei sau a grupului nostru de referinta.

Individulpercepe in modselectiv care anume aspecte dinconduita sa sunt repetabile si care nu; aceastdperceptieeste dependents, de sesizarea cauzalitdtii din relatia dintreintdrire si comportamentulprecedent - scrie Rotter. Te-asinvita sa fii atent la modul in care se scrie in limbajul despecialitate despre lucruri obisnuite! Cel mai importanteste sa constientizam ca este vorba despre un fel de,,mistificare" sau de inchistare fata de o noua experienta,care nu confirma judecatile initiale.

Exemplu (H):

O tanara este convinsa ca baietii sunt infideli, fiindca ea cere prea mult de la ei.Intr-o legatura reala, ea va cauta confirmarea propriei teorii. Fiind parasita, va fisigura ca, de fapt, iarasi a meritat un asemenea tratament!

Sa revenim la continutul literaturii referitoare la tema noastra!

Persoanele care cred cu putere ca isi pot controla propria viata:

sunt mai atente la elementele din jur care le furnizeaza informatii utile pentruviitoarea conduita;

au initiative, in scopul imbunatatirii conditiilor de mediu;

acorda mai multa atentie achizitiilor dobandite, percepandu-le ca fiindvaloroase, in general, simtindu-se legate de capacitatile proprii si nefiindu-leindiferente lacunele;

9 sunt rezistente la incercarile subtile de a se exercita influente asupra lor.

Controlul intern creste la copii odata cu varsta. Acest aspect este legat de crestereaposibilitatii de influentare a mediului inconjurator, de sfera largita a experienteiindividuate, de aprofundarea cunostintelor despre lume. Cu siguranta, iti amintesti caam mai scris despre aceasta. Controlul intern este in relatie, de asemenea, cu

cresterea stabilitatii si sigurantei situatiilor externe din viata omului. Cu cat osituatie este mai previzibila, cu atat mai rapid invatam sa facem legatura dintrecomportament si consecintele sale, fiind mai siguri de posibilitatile noastre de actiune insituatia data.

Dobandirea controlului intern scurteaza perioada de dependents a persoanei fata defamilia initials, favorizand atingerea maturitatii emotional-sociale si facilitandintelegerea legaturii dintre actiune si consecintele ei, in viata personals. Am discutat

aceastS problems atunci cand am facut referire la ,,radaristi".

Capitol VII

15Psihologie


20/54

Autonomie si dependenp in existenta omului

Se constatd cd localizarea controlului poate fl modificata, printr-unantrenament proiectat in mod corespunzdtor, cu scopul de a furnizaoamenilor o experientd specified.

A fost creat, de exemplu, un program focalizat pe:

propriulEU;

motivatiarealizarilor;

formularea de scopuri realiste;

intelegerea relatiei dintre localizarea intema a controlului si localizarea externa.

Localizarea controlului poate fi modificata totodata prin interventie terapeutica.

In general, psihoterapia determina cresterea controlului intern, indiferent de contextul

acesteia.

Este important sa intelegem ca ajutorul neprofesional duce adesea la efecte opuse,

facandu-1 dependent emotional pe pacient de eel care acorda ajutorul si conducand la

aprofundarea controlului extern. Vom reveni la aceasta tema in lectiile 31 si 32.

Exista o anumita interdependenta intre localizarea controlului si alegerea unei

anumite orientari psihoterapeutice. Persoanele cu control intern prefera terapeuti cu

orientare psihanalitica. Este important cum il percepe pacientul pe psihoterapeut in

relatia continua colaborare-control; in schimb, este mai putin important ce orientare

psihoterapeutica reprezinta concret terapeutul.

Pacientii cu orientare interna isi aleg terapeutii in functie de specificul problemei pe

care o au, precum si de modul in care percep sansele de sporire, prin terapie, a

propriilor posibilitati de control.

Aspecte pusein evidenta de cercetarile privind rolul pe careil are localizarea

controlului

Vom analiza acum rezultatele cercetarilor despre localizarea controlului.

Este interesanta relatia dintre localizarea controlului si reactia la anumite

evenimente, printre care se numara starea de nesiguranta, provocata experimental,

care creeaza sentimentul de disconfort, de mistificare, de inducere in eroare. De

exemplu, in cadrul unui experiment, cei investigati au fost rugati sa faca diagnoza

tipului de infractiune comisa de persoanele aratate in fotografie - persoane cu o

,,fizionomie rara". La incheierea experimentului, li se arata propria fotografie, inacelasi cadru ca si cea vazuta anterior, efectuata intre timp cu camera ascunsa. Cel

investigat se confhmta cu o situatie care ii solicita redefinirea situatiei, a instructiilor

initiale. In functie de context - de situatia initiala -, participantii la experiment puteau fi:

nepregatiti anterior;

amuzati, cu ajutorul catorva glume;

indispusi, dupa audierea unei argumentatii filozofice, cu scopul de a face un

rezumat.

Lectiile 13 si 14


21/54

16 Psihologie


22/54


S-a constatat ca instalarea unei bune dispozitii cu ajutorul glumelor niveleaza

diferentele dintre reactiile persoanelor investigate, deosebite intre ele in privinta

localizarii controlului. In schimb, in situatia de iritare preliminara, persoanele de

orientare interna au reactionat mai frecvent si mai usor cu umor decat persoanele de

orientare externa. Ca exemplificare, unul dintre ,,giroscopistii" investigati, dupa

iritarea initials, a reactionat la propria fotografie, spunand:Acesta-i un violator! si s-a

uitat semnificativ la cea care conducea experimentul. In schimb, ,,radaristii"

investigati reactionau asfel:Este absurd! Ce inseamna asta? Asta-i oprostie!

Se poate presupune ca tipul de reactie al ,,giroscopistilor" poate fi definit ca implicare, iar

eel al ,,radaristilor" ca reactie de aparare, declansata de amenintarea propriului eu.

Persoanele cu control extern reactioneaza frecvent ceva mai series, mai curand cu

teama, prin reactii de aparare la sarcini care le starnesc sentimentul de nesiguranta.

Persoanele cu control intern reactioneaza la aceste situatii mult mai relaxat, cu simtul

umorului. In general, ele sunt mai rezistente la intamplarile stresante in mod potential,

exprimandu-si rareori teama sau depresia. ,,Radaristii", in cercetarea profilului starilor de

spirit, manifesta mai frecvent temeri, incordare generala si depresii, in timp ce

,,giroscopistii"manifesta forta si energie.

Viselepersoanelor cu control extern cuprind numeroase elemente din trecutul real.

Din pacate, sunt prezente in ele multe temeri si insuccese, ceea ce consolideaza

secundar atitudinea lor de teama si de aparare.

Visele oamenilor cu control intern se refera la viitor, sunt puternic legate de nevoia de

a se realiza, ceea ce le faciliteaza intreprinderea de actiuni care sa vizeze scopul

urmarit.

Exercitiul 5: Care sunt visele tale?

Incearca sa porti trei discutii pe tema viselor. Alege persoane care, dupa parerea ta,

se deosebesc in ceea ce priveste localizarea controlului. Fireste, poti sa-ti

analizezi si propriile vise, dar numai cu conditia de a fi spontan in formularea

lor, pentru a evita accentele tendentioase.

Colecteaza materialul si analizeaza-1, folosind indiciile prezentate mai sus,

respectiv:

- perspectiva timpului - vise proiectate in viitor sau in trecut;

- emotiile dominante - teama, neliniste, bucurie, mandrie etc.;

- realizari planificate sau evitarea esecurilor amintite;

- nivelul de incredere in realizarea viselor;

- controlul elementului de intarire - de cine anume depinde realizarea.

Ce ai observat? Visele ,,radaristilor" si cele ale ,,giroscopistilor" s-au deosebit

prin prisma factorilor prezentati? Au aparut alte discordante? Care au fost

asemanarile? Ce fel de localizare a controlului atesta visele tale? Discuta

despre acest lucru, fiind atent la starea ta si la cea a interlocutorilor. Te rog sa nu

minimalizezi aceasta recomandare!

Capitol VII

1 7Psihologie


23/54


Interesante sunt si rezultatele cercetarilor care arata legaturile dintre localizarea

controlului siintamplarile cu caracter stresant, interesele sociale si adaptarea.

Cercetarile au aratat ca localizarea interna a controlului este puternic legata de

numeroase simptome ale maturitatii. De asemenea, cu cat o persoana prezinta

tulburari de manifestare mai numeroase si mai profunde, cu atat interesul social al

acesteia este mai mic, iar nivelul controlului extern creste. Toate aceste variabile

sunt legate intre ele, se manifesta impreuna, dar nu ne putem pronunta in privintalegarurilor cauzale dintre ele.

Unii cercetatori s-au ocupat de stabilirea legaturii dintre localizarea controlului si

predispunerea la hipnoza. Au fost investigati studenti in anul I la psihologie, care

nu avusesera anterior nici un fel de experienta in ceea ce priveste hipnoza.

S-a constatat ca localizarea controlului, in general - referitor la viata, de exemplu -nu

are importanta pentru predispozitia la sugestia hipnotica. Deosebiri semnificative au

aparut, in schimb, in sfera de estimare subiectiva a senzatiilor hipnotice.

,,Giroscopistii", dupa hipnoza, au avut senzatii mai putin fascinante, dar ,,radaristii"

povesteau despre senzatii puternice, cu toate ca ambele grupuri de persoane nu sedeosebeau deloc in privinta comportamentului pe parcursul experimentului.

Se observa ca persoanele cu control extern puternic manifesta tendinta spre

conformism in situatiile sociale - simt ceea ce asteapta ceilalti de la ei sa simta -,

hipnoza fiind, in plus, o situatie de formare a unei dependence foarte puternice.

Dupa parerea cercetatorilor, rezultatele experimentului au constituit efectul incercarii de

adaptare la asteptarile sociale, nu o reflectare reala a trairii intense, subiective a starii

de hipnoza. Fenomenele legate de hipnoza le vom discuta in lectia 36.

Care este relatia dintre disonanta cognitiva - tensiunea creata de diferite

cunostinte, opinii sau credinte - si localizarea controlului? Luareain considerate alocalizarii controlului permite explicarea unor rezultate care, interpretate doar in

cadrul teoriei disonantei cognitive, ar fi contradictorii. Persoanele cu localizare

externa a controlului, in situatia experimentala creata, vizand schimbari de atitudine in

conditii de ,,cedare fortata", au manifestat o schimbare de atitudine mult mai

putemica si mai avansata decat persoanele cu control intern.

Controlul localizat intern ne ofera, asadar, o mai mare rezistenta la incercarea de

schimbare a atitudinii decat controlul extern. Am semnalat mai devreme ca influentele nu

sunt bine vazute de catre ,,giroscopisti". Cum suporti tu insuti acest gen de

descoperiri? Ce anume simti si ce gandesti, cand observi ca cineva incearca sa-ti

,,modeleze" opiniile, dar nu explicit? Te rog sa discuti aceaste aspecte cu cineva incare ai incredere.

Ar trebui sa mai discutam inca o categorie importanta, o variabila, respectiv

dependenta/independenta fata de contextul manifestarii controlului.

Dependenta/independenta de context reprezinta un concept foarte apropiat din punct de

vedere teoretic de dimensiunea localizarii controlului, care se refera la stilul

perceptiv al omului si care depinde de gradul de complexitate si de structura

personalitatii.

18 Psihologie


24/54


Diferentierile dintre oameni pot fi identificate dupa:

- modul de intelegere a experientei;

diferentierea propriului EU;

- gradul de specializare si de structurare a mecanismelor de control si de aparare.

Persoanele independente de context sunt cele care reusesc sa perceapa analitic; inschimb, cele dependente percep totul global. Rezultatele obtinute pe cale

experimentala ne informeaza ca o mai mare modificare a stilului cognitiv cu ajutorulinstructiunilor se obtine la persoanele cu localizare externa a controlului, comparativ cucele a caror orientare este interna.

Persoanele independente de context au, in general, un simt al identitatiiindividuate mai bine dezvoltat. Persoanele dependente de context isiformeazd inmgineapropriului EUbazandu-se in mare masurdpe opiniilecelorlalti.

Instructiunile experimental, avand ca scop manipularea localizarii controlului, nu auprovocat schimbari esentiale in gradul de dependents fata de context. Localizareacontrolului si dependenta/independenta de context reprezinta doua dimensiuni

diferite ale personalitatii, independente una de cealalta.

Concluzii interesante cu privire la localizarea controlului din punctul de vedere

al functionarii sociale ne ofera trecerea in revista a cercetarilor din aceasta sfera:

Persoanele cu control intern manifests o mai mare rezistenta la presiunile degrup, se bazeaza mai mult pe propriile judecati si sunt mai sigure in actiune

decat persoanele cu simtul controlului extern.

Incercarile de exercitare a unei influente ,,subtile", greu sesizabile, declanseazala persoanele cu control intern o puternica reactie adversa.

* Cercetarile cu privire la schimbarile de atitudine arata ca ,,giroscopistii" isischimba mai greu atitudinile in comparatie cu ,,radaristii", la acestia din urma

actionand puternic prestigiul sursei informatiilor transmise, foarte importantpentru ,,radaristi"; in schimb, pentru ,,giroscopisti", mult mai important este

continutul informatiilor - acestia isi schimba atitudinea in functie de ceea ceeste spus, si nu de cine anume spune.

Psihologie

Capitol VII


25/54

1

9


26/54


* Rezultatele cercetarilor privind participarea la diferite actiuni sociale si politice

sunt divergente, dar, in general, o mai mare activitate in acest domeniu au

manifestat ,,giroscopistii".

In situatia de exercitare a puterii asupra celorlalti, ,,radaristii" manifesta in

actiunile lor mai multa forta, in timp ce ,,giroscopistii" folosesc tehnici bazate pe

persuasiune.

,,Giroscopistii" manifesta tendinte mai accentuate spre forme comportamentale

auxiliare, indeosebi in situatiile ,,fata in fata".

Nenumarate cercetari au demonstrat ca localizarea controlului este legata si de

convingerea cu privire la cauzele diferitelor intamplari.

Dincolo de dimensiunea localizarii controlului, s-au analizat si alte dimensiuni,

doar evidentierea comuna a acestora permitand o previziune mai adecvata a

comportamentului uman.

Teoriile atribuirii

Comparand concluziile elaborate pe baza teoriei invatarii sociale cu cele ale altor

teorii, s-a constatat ca, pentru a explica exact felul nostru de a ne manifesta, este

deosebit de important sa apelam suplimentar la teoriile atribuirii.

Atribuirea, in sens concret, inseamna sa aplicam uneipersoane un an limit atribut, oinsusire, in scopul explicarii comportamentului acesteia. In general, ceea ceatribuim nu vedem, doar deducem.

Felul cum ii percepem pe ceilalti si pe noi insine, cum ne manifestam in relatiileinterpersonale, reprezinta un efect al atribuirii de insusiri concrete, proprietati sau

stari celorlalti oameni si noua insine.

Procesul manifestarilor sociale reprezinta, deci, o reflectare aunui proces de percepere

absolut subiectiva.

Oare subiectivitatea perceperii inseamna aici un element absolut arbiter si individual?

Procesul conduitelor sociale este dirijat de anumite legitati? Teoria atribuirii se ocupa

tocmai de descoperirea si formularea acestor legitati. Aceasta a aparut pornind de la

cercetarea problemelor referitoare la perceperea oamenilor. Percepandu-i pe ceilalti, ii

vedem prin prisma comportamentelor, pe baza carora deducem aniimite insusiri, iar

acestea, la randul lor, determina atitudinea si actiunile noastre fata de ele.

Putem intalni, de asemenea, formularea potrivit careia atribuirea constitute o

deductie a celui care observa despre starea interna proprie sau despre cea a

altei persoane, formulata pe baza comportamentului extern si care implica,

ulterior, un anumit comportament.

Principala sarcina a teoriei atribuirii este aceea de a formula reguli pe care sa le

foloseasca persoana care, pornind de la formele externe de comportament, deduce

20 Psihologie


27/54


starile interne, precum si reguli de structurare a imaginii persoanelor observate, pe

baza acestor stari interne, care le-au fost identificate.

lata din nou ceva doar aparent complicat. Problema se refera la urmatorul rationament:

ManifestareStare internaImaginea persoanei

Prin ce se deosebeste perceperea oamenilor de perceperea celorlalte obiecte?

Sunt mentionate trei deosebiri elementare:

1. Oamenii traiesc stari interne. Datorita capacitatii lor de introspectie, le

constientizeaza si pot deduce existenta de stari similare la celelalte persoane.

2. Oamenii pot fi perceputi drept cauza a unei actiuni la care participa; ei pot fi

purtatorii raspunderii pentru desfasurarea acesteia.

3. Oamenii sunt receptati de ceilalti ca fiind capabili sa manipuleze obiecte sipersoane in mod constient si planificat.

Pentru a putea prevedea comportamentul probabil al altor persoane, este nevoie de

elaborarea unei scheme bazate pe relatia cauza-efect. Aceasta schema constituie in

acelasi timp baza planificarii propriilor actiuni.

Surprinzatoare sunt urmatoarele trasaturi ale procesului de perceptie sociala:

- incercarea oamenilor de a-si forma o reprezentare foarte omogena despre

ceilalti;

- rolul primei impresii si al dimensiunii aprecierii in conditionarea acestei

omogenitati - de exemplu, imi place/nu-mi place;

- cantitatea mica de informatii necesare formarii reprezentarii omogene despre

ceilalti.

Sa analizam aceste aspecte!

Prima impresie se refera la aprecierea cuiva la prima vedere. Adesea ii vedem pe

ceilalti asa cum ne-au fost ei prezentati de altcineva. Citeste, te rog, un exemplu

selectat pentru aceasta problema!

Psihologie

Capitol VII


28/54

2

1


29/54


Exemplu(I):

Intr-un experiment cu privire la influenta primei impresii, profesorul i-a

anuntatpe studentii sdi cd in ziua respectiva va tine cursul un alt profesor

invitat, dupd care le-a prezentat o scurtd notd biograficd despre acesta.

Jumdtate dintre studenti au obtinut o notitd in care profesorul respectiv era

descris ca opersoandmai curdnd

rece, harnicd, criticd, practicd sicategoricd. Ceilalti studenti au

primit o notitd identicd, dar

cuvdntul ,,rece" era inlocuit cu

cuvdntul caldd". Studentilor din

cea de a doua grupd nu numai cd

le-a pldcutprofesorul, dar au luat

cuvdntul mai des din proprie

initiativd, in comparatie cu studentii

care primiserd descrierea cu

calificativul rece ". (Kelley,

Zimbardo, Ruch)

Informatiile preliminare ne creeazd un punct de referinta initial, de care nefolosim ininterpretarea informatiilor ulterioare.

Ce se intampla atunci cand informatiile primite sunt contradictorii? Pentru aceasta,

vom folosi un alt exemplu.

Exemplu (J):

Sa presupunem ca ai aflat despre un om ca este o persoana amabila, dar estecunoscut totodata si ca fiind foarte necinstit. Potrivit rezultatelor cercetarilor, ai

incerca probabil sa rezolvi aceasta disonanta, folosind una dintre urmatoarele

tehnici:

- ignorarea sau minimalizarea uneia dintre aceste informatii - de exemplu

faptul ca individul este cu adevarat generos si binevoitor;

- schimbarea interpretarii uneia sau a ambelor insusiri - de exemplu faptul ca

amabilitatea lui nu este adevarata, ci doar un true care sa-i induca in

eroare pe oameni.

Folosirea acestor tehnici ti-ar permite sa ai o reprezentare mai consecventa si

mai lesne de acceptat cu privire la omul respectiv.

Exercitiul 6: Prima mea impresie

Acest exercitiu are mai multe versiuni. Ar trebui sa o alegi pe cea care ti se

potriveste, care iti aduce cele mai multe avantaje, care iti aprofundeaza

cunostintele despre tine insuti si despre oameni, dezvaluindu-ti mecanismele

comportamentului uman.

22 Psihologie


30/54

Autonomie si dependents in existenta omului____ ___ ________ Capitol

VII

1. Te rog sa incerci sa-ti amintesti prima impresie pe care ti-a creat-o o persoana pecare o cunosti bine in prezent. Gandeste-te daca aceasta impresie concorda cu

ceea ce simti in prezent fata de aceasta persoana. In ce masura acestesentimente au determinat trainicia si profunzimea legaturii dintre voi?

2. Te poti concentra, de asemenea, asupra consemnarii impresiilor despre

primele legaturi cu cei pe care ii cunosti in prezent.

3. Daca ai curaj, rntreaba-ti prietenii care au fost primele lor impresii despre tine.

4. Daca esti extern de curajos, efectueaza urmatorul experiment: dupa fiecareintalnire cu cineva pe care tocmai 1-ai cunoscut, intreaba ce impresie i-aiprodus.

Fireste, poti prezenta reflectiile tale ca tema pentru acasa. Ce ai aflat despre

tine si despre ceilalti oameni? Ce rol are prima impresie in contactele tale cu

oamenii? Ce impresie produci tu insuti asupra celorlalti oameni?

Am spus mai devreme ca, pentru formarea imaginii despre cineva, avem nevoie de

putine informatii despre el. Situatia se complica insa din cauza influentei

stereotipurilor.

Stereotipurile sunt reprezentari care se afla in legatura cudisponibilitatea dea atribuianumite insmiri unorgrupuri de oameni.

Majoritatea stereotipurilor contin, din pacate, reprezentari formate despre diferite tipuride oameni. ,,Stim" cum sunt femeile roseate, ,,cunoastem" perfect firea unui tigan,putem povesti multe lucruri despre evrei, negri, calugarite etc.

Exercitiul 7: Ce stereotipuri detii?Te rog sa alegi pentru analiza 3-5 persoane din mediul tau. Acestea ar putea fi:

- persoane roseate, grase, divortate, reprezentand o categorie care se distinge

printr-o insusire concreta;

- persoane care se deosebesc ca apartenenta la un grup concret - cercetasi,

preoti, martori ai lui Jehova etc.;

- categoria grupurilor etnice - romani, germani, americani etc.

Roaga cat mai multe persoane sa-i defineasca pe reprezentantii acestor grupuri cu

eel putin trei si eel mult cinci adjective. Lasa-le libertatea completa de a-si alege

insusirile.

Analizeaza materialul obtinut. Acorda atentie in primul rand repetabilitatii in

atribuirea insusirilor. Gandeste-te daca interlocutorii tai isi fundamenteaza

insusirile atribuite pe o experienta proprie, reala sau pe reprezentari

imprumutate, preluate din filme si carti sau din propriul media social.

Noteaza ce anume ai observat, ce anume te mira, de ce anume ai fost sigur.

Opiniile sunt concordante sau divergente? De ce anume depinde acest lucru?

Psihologie 23


31/54


Oamenii au acceptat cu placere ,,experimentul"? Stereotipurile pe care lefolosesc ii ajuta sau ii impiedica in contactele reale cu ceilalti? Da cat maimulte exemple.

Poate reusesti sa propui o anumita forma de actiune prin care sa se atenuezeinfluenta stereotipurilor asupra legarurilor interumane. Doresti sa-ti impartasestireflectiile ca tema pentru acasa? Daca da, astept cu nerabdare rezolvarea

acestui exercitiu in tema ta de acasa.Sa revenim la teoria stereotipurilor. Cand reprezentarile stereotipe se bazeaza petrairi reale, constituind generalized relativ exacte, ele inlesnesc manifestareanoastra incontactele cu anumiti reprezentanti ai diferitelor grupuri. De cele mai multe ori insa,ele sunt complet false si fac dificila perceperea si aprecierea individualitatii sispecificului unei persoane concrete, ceea ce are o influenta negativa, chiar distructivaasupra relatiilor noastre cu ceilalti.

Te rog sa discuti despre aceasta cu partenerul tau de discutie. Ganditi-va cat de des vafolositi voi insiva de stereotipuri. Ganditi-va daca v-ati dat seama ca altcinevafoloseste stereotipuri fata de voi. Ingrijiti-va de conforrul vostru. Faceti ca discutiavoastra sa aiba dimensiuni constructive.

Cercetarea stereotipurilor a aratat ca reusim, de comun acord, sa stabilim insusirile pecare le au celelalte persoane. Surprinzator este faptul ca persoanele care apreciazareusesc sa fie de acord in privinta celor mai caracteristice - stereotipe, in opinia lor- insusiri ale grupurilor etnice, cu toate ca au avut de-a face foarte putin sau chiardeloc cu unele dintre aceste grupuri. Cand cercetarile s-au repetat, dupa mai multiani, tendintele in apreciere s-aumentinut. In perspectiva ,,istorica" s-auschimbat unele insusiri, mai putinimportante, atribuite grupurilor etnice, darcele principale au ramas neschimbate.

Studentii se folosesc cu placere destereotipuri, dar, din fericire, ei manifesta omai mare rezistenta fata de recoman-dareade a-i caracteriza, in general, pe ceilaltioameni. lata ce insusiri au atribuit studentiiamericani unor grupuri etnice sau rasiale.Analizeaza setul de insusiri prezentat maijos si gandeste-te cu care dintre expresiilementionate esti de acord. Gandeste-te dacaele au vreun sens!

Japonezii sunt in primul rand descrisi cainteligenti, harnici, progresisti, abili sivicleni.

Evreii apar in stereotipuri ca abili,lacomi, harnici, hulpavi si inteligenti.

Americanii sunt vazuti ca fiind harnici,inteligenti, materialisti, ambitiosi siprogresisti.

Lectiile 13 si 14

24 Psihologie


32/54


In schimb, in opinia studentilor, negrii sunt superstitiosi, lenesi, usuratici, ignoranti si,peste toate relele, muzicali!

Pentru ca fiecare dintre noi sa-si poata forma o reprezentare coerenta despre ceilalti,elaboreaza o teorie proprie asupra personalitatii, construita in interes propriu. Adicafiecare dintre noi foloseste - in fapt, fara sa constientizeze - anumite scheme deinterpretare, cu ajutorul carora, pe baza unor date fragmentare despre o alta persoana, isipoate structura mental imaginea integrala a acesteia. Folosirea teoriilor de acest fel

este modificata de o serie de efecte, cum ar fi efectul ordonarii, al prioritatii, alfinalitatii etc. Un rol semnificativ in perceperea celorlalte persoane il au, de asemenea,informatiile din sfera comunicarii nonverbale - mimica, gestica, spatiul personal siinterpersonal, contactul vizual etc. Importanta acestor fenomene va fi prezentata pelarg in lectiile 17 si 18.

Pe baza teoriei lui Kelley, unul dintre autorii teoriei atribuirii, se afirma ca oamenii isiatribuie insusiri pe baza anumitor criterii. Vom incerca acum sa analizam acestecriterii.

. Diferite persoane ar trebui sa ne starneasca diferite impresii. Daca receptammai multe persoane in mod similar, este putin probabil sa consideram o trasatura a

personalitatii drept cauza a manifestarii cuiva. Daca impresia despre o persoana este impartasita si de ceilalti, probabil ca

acest lucru depinde de proprietati ale personalitatii persoanei respective.

, Impresia despre o persoana anume ar trebui sa sufere modificari in urmaobservarii ei dupa un anumit timp sau in alte imprejurari.

Concluziile noastre despre oameni nu ar trebui sa depinda de elementele asupracarora ne concentram. Aceasta inseamna ca, pe baza observarii enunturilor, acomunicarii nonverbale sau a comportamentului persoanei, ar trebui sa ajungem laaceleasi generalizari.

Daca toate aceste conditii sunt indeplinite, creste siguranta noastrasubiectiva,potrivit careia cauza manifestarii supuse observatiei rezidatocmai in insusirileomului respectiv.

Daca nu se intampla astfel, concluzia cu privire la alte insusiri atesta mai curandinsusirile observatorului insusi.

Se poate spune ca, in general, comportamentele stabile ne ofera indicii mai valoroase inprivinta intentiilor persoanelor observate decat formele variabile. Cand variabilitateaeste mare, comportamentul este perceput in functie de situatie, nu de insusirile oamenilor.

Este important sa intelegem bine ca raporturile cauza-efect se percep acolo unde sepastreaza legarura temporala dintre comportament si consecintele acestuia. Ar trebui saexiste aici o corelatie intre rezultate si cauzele lor, observata in timp. Cand, intr-osituatie, observam mai multe cauze probabile, exterioare comportamentului, tratamactiunile persoanei ca decurgand cu o mai mica probabilitate din insusirile ei. Cand nuobservam asemenea cauze exterioare, atunci tratam comportamentul cadecurgand din trasaturi ale personalitatii. Indeosebi cand formele de comportament seopun cerintelor situationale, le consideram drept surse care ne informeaza despreprezenta anumitor insusiri ale persoanelor respective. Aceasta regula se refera si lacomportamentele neacceptate din punct de vedere social.

Psihologie 25


33/54


In procesul de atribuire apar, din pacate, numeroase erori. De exemplu, insisi

autorii teoriei subliniaza ca tendinta de a cauta cauze interne si personale ale

comportamentului uman este atat de puternica, meat genereaza erori in perceptie.

Adeseori, preconizam legatura dintre manifestarea unei anumite persoane sipredispozitnle ei trecand cu vederea sau subestimand influenta unor

factori din afara personatitatii, situationali, care actioneazacu adevdrat.

S-a dovedit ca si atunci cand o persoana enunta o anumita opinie, in conditii delimitare a posibilitatii de optiune - cand este, de exemplu, persoana investigate intr-un

experiment psihologic si i se recomanda sa prezinte altor persoane investigate opiniarespectiva -, observatorii considers aceasta opinie ca apartinand persoanei respective sicauta cauzele enuntarii ei in conceptiile si valorile persoanei observate.

Fireste, apar deosebiri individuate in forta cu care actioneaza tendinta de a cautacauzele interne ale comportamentului, legate de variabila de care ne ocupam, adica delocalizarea controlului elementelor cu rol de consolidare. S-a dovedit ca persoanele cu

localizare interna a controlului prezinta indeosebi o puternica tendinta de a-i vedeape ceilalti cu motivatie interna. S-a observat totodata ca, in procesul atribuirii, aceleasipersoane sunt mai sensibile decat persoanele cu control extern la faptul ca persoana

observata se afla intr-o situatie care ii asigura libertatea de a alege calea de actiune saueste limitata, din cauza unor factori externi.

Faptul ca percepem comportamentele umane prin prisma trasaturilor individuale

ale persoanei, in timp ce ele sunt cu adevarat conditionate de factori situationali, se

intampla, dupa parerea lui Kelley, din doua motive:

1. din cauza identificarii neadecvate a situatiei analizate in context temporal - de

exemplu, mi se pare ca vecina ma irita intotdeauna, ori de cate ori o vad, intimp ce, in realitate, figura ei ma enerveaza doar atunci cand sunt obosita;

2. din cauza ignorantei pluraliste, adica a lipsei de cunostinte sau a existentei

unor cunostinte eronate cu privire la modalitatea rn care este perceputa persoana

respectiva de catre ceilalti.

Erorile vizeaza si observarea propriului comportament.

Lectiile 13 si 14


34/54

26 Psihologie


35/54


Se constata ca individul, cautand cauzele propriului comportament, se

concentreazatndeosebi asupra posibilelor cauze externe.

Exercitiul 8: Si toate astea din cauza acelei biciclete blestemate!

Te rog sa-ti impartasesti experienta referitoare la proiectarea cauzelor propriilorinsuccese asupra unor factori exteriori, alegand exemple adecvate. Cateva

dintre exemplele mele ar fi varsarea ceaiului pe pantalonii oaspetelui, aruncarea la

cos a unui document necesar, caderea cu patinele etc.

Nu vreau sa te indemn sa reflectezi asupra unor cazuri dramatice. Acum

analizam sentimente, observatii si amintiri in situatii similare cu cele pe care

le-am dat ca exemple: gafe marante sau inabilitati - situatii amuzante doar

pentru observatori.

Incearca sa notezi tot ceea ce retii despre trairile tale ,,acolo si atunci". Le poti

relata, desigur, partenerului tau de discutie. Unde sesizezi cauzele insucceselortale? Le atribui propriilor insusiri sau unor elemente situationale? In ce masura

ideile, sentimentele, reprezentarile sunt rationale si justificate?

Daca doresti, poti analiza materialul obtinut din cateva discutii cu alte persoane.

Alege ceea ce este bine pentru tine. Te rog sa acorzi atentie deosebirii dintre

sensul cuvintelor ,,bine" si ,,usor". Poti trata exercitiul ca tema pentru acasa.

S-a afirmat, de asemenea, ca manifestam tendinta de a ne considera o sursa a

succeselor altei persoane si de a o impovara de vina pentru insuccesele proprii.

Baza acestui fenomen o constituie tendinta de a mentine o inalta autoapreciere,decurgand din eficienta propriilor noastre actiuni si posibilitati de exercitare a

controlului asupra celorlalti.

Aceasta este o tema potrivita pentru analiza. Te rog sa discuti despre cazuri si

exemple adecvate. Exemplul meu se refera la experienta scolara. Cat de des isi

atribuie profesorii raspunderea pentru succesele elevilor - se lauda cu olimpicii,

subliniindu-si merite care adesea nu au acoperire in realitate!

,,Actorii", persoanele angajate intr-o anumita activitate, sunt inclinati sa o raporteze

mai curand la cerintele situationale, iar observatorii percep acest comportament ca

fiind conditionat de insusirile permanente ale ,,actorului". Perspectivele din care se

realizeazaperceptia sunt diferite.

In observarea comportamentului unor persoane, ca eroare esentiala a procesului de

atribuire apare tendinta de a atribui altora cauzele decmilor lor interne. Este

interesant ca acest fenomen se refera indeosebi la acele comportamente care sunt

nefavorabile dintr-un anumit punct de vedere pentru subiect sau sunt ,,proaste", in

general, intrand in contradictie, de exemplu, cunormele morale acceptate.

Capitol VII

(4(22-23))

27Psihologie


36/54


37/54


Cel de-al doilea tip de eroare care poate aparea aici este numit efectul concordance!

generate false. Se constata ca percepem formele de comportament care se deosebesc

sensibil de ale noastre ca fiind generate de trasaturi de personalitate ale celui observat. Nu

se intampla acest lucru atunci cand observam comportamente asemanatoare cu ale

noastre. Consecinta acestui fapt o constituie formarea unei imagini specifice despre

lumea sociala. Oamenii care eel mai des se comporta altfel decat noi insine sunt tratati

ca fiind mult mai responsabili pentru manifestarea lor, fiindca- in opinia noastra - se

conduc dupa predispozitii ale personalitatii. In felul acesta ne privam singuri de

responsabilitate, deoarece consideram ca actiunile noastre sunt doar un raspuns la

cerintele impuse de situatii concrete.

Este destul de nefiresc sa atribui similar responsabilitatea pentru manifestari care

conduc la consecinte diferite. Astfel, atunci cand o actiune duce la obtinerea efectului

dorit - de exemplu la o recompensa consistenta -, ne atribuim o mai mare raspundere; in

schimb, cand manifestarea este orientata spre evitarea nereusitei, ne atribuim o mai

mica responsabilitate.

Propria ta apreciere referitoare la ceea ce faci si motivatia manifestarilor prezinta un

anumit impact asupra activitatilor pe care le desfasori, determinand in ce masura le

indragesti daca le vei efectua in absenta stimulilor exteriori sau daca le vei acorda

prioritate in ansamblul preocuparilor tale.

O schimbare foarte ciudata intervine atunci cand te implici intr-o activitate care te

intereseaza in sine, in urma careia incepi sa primesti recompense din exterior. In

acel moment nu poti proceda la o atribuire legata de o insusire de-a ta si incepi sa

atribui ceea ce faci unui factor extern - recompensei. Ulterior, daca recompensa va fi

retrasa sau se va dovedi nepotrivita, este posibil sa abandonezi complet activitatea care

anterior iti oferea atata placere. Analizeaza exemplul urmator.

Lectiile 13 si 14


38/54

28 Psihologie


39/54


Exemplu (K):

Mai multi copii de gradinita, care manifestau initial un interes real fata dedesen, au participat la un experiment despre influenta motivarii excesive aactivitatii date, prin adaugarea unei motivari externe. Copiii au fost impartiti intrei grupe, fiecareia dintre ele fiindu-i date informatii diferite:

a) unii se asteptau la un premiu - bulina de aur cu panglica - pentru

participarea la activitate;

b) altii nu se asteptau la nici un premiu, dar 1-au primit dupa ce au desenat;

c) in sfarsit, cei din urma nici nu se asteptau, nici nu au primit vreun premiu.

Dupa doua saptamani s-a reluat activitatea de desenare si s-a observat

comportamentul copiilor.

Rezultatele au indicat clar influenta motivarii excesive. Perceperearecompensei exterioare drept cauza a intreprinderii unei activitati interesante lainceput, liber alese, ii scade valoarea si diminueaza timpul pe care copiii ilconsacrau din proprie vointa acestei activitati. Grupul de copii care asteptarecompensa a petrecut asupra desenului doar jumatate din timpul pe care 1-au

consacrat acestei activitati copiii din celelalte doua grupe. Acestea nu s-audeosebit intre ele sub aspectul duratei perioadei de timp acordat desenatului.Aceste rezultate au fost confirmate de cercetari suplimentare.

Aceasta influenta paguboasa a stimulului extern, care ii transforma pe copiii cu

motivatie interna in mici intreprinzatori care lucreaza doar pentru profit, indica oanumita limita a legilor intaririi.

Chiar si tntaririlepozitivepot avea influenta negativa asupra intreprinderii unor

activitati pe care o persoana le-ar efectua de placere, in conditii normale.

Simtul libertatii subiective poate fi atribuit intr-o mai mare masura oamenilor carecauta stimuli pozitivi decat celor care evita pedepsele. Cineva care savarseste o

neregula, din dorinta de a evita o pedeapsa, este perceput ca fund mai putin vinovatdecat persoana care comite aceeasi fapta, dar cu scopul obtinerii unor anumite

i castiguri.

Psihologie 29


40/54

Autonomie si dependenta in existenta omului

In general, neapdrdm autoaprecierea, evitdm disonanta cognitivdfatd denoi si fata de ceilalti si, J nfunctie de tipul de personalitate, apeldm si lavariate mecanisme de apdrare.

Sa urmarim si alte puncte de vedere ale autorilor teorillor atribuirii.

Dupa opiniile unor cercetatori, preocupati de cauzele reactiilor noastre, noi nu nefolosim de memorie in legatura cu o anumita experienta, ci doar de convingerilepersonale referitoare la legaturile dintre anumiti stimuli si reactiile noastre. Uniistimuli par deosebit de greu de acceptat drept cauze ale reactiilor oamenilor - deexemplu, atunci cand este vorba de comportamentul nonverbal.

Daca ai tipat la cineva fiindca a facut un gest nepotrivit si a avut o expresie ironica, veicauta cauzele reactiei tale in zona propriilor convingeri despre motivele potentiate de a fiscos din sarite. Povestind aceasta intamplare, nu vei reda amintirile adecvate, ci doarpropria ta conceptie! Este trist ca suntem atat de putin rational!, nu-i asa?!

Uimitoare pare opinia lui Kelley, potrivit careia omul este un individ care cauta inmod activ informatii necesare despre legaturile dintre fapte si manifestarea concreta,

ceea ce, din pacate, nu are nimic comun cu informatiile obiective. Este vorba aicimai degraba despre formarea unei imagini despre lume care sa ne ofere un instrumenteficient de control asupranoastra si asupra mediului.

Dintr-o alta teorie aflam ca, pentru a trai anumite emotii, trebuie sa fie indeplinitedoua conditii:

1. sa existe mai intai un impuls emotional;

2. sa existe o atribuire cognitiva adecvata a acestei stari - atribuirea responsabilitatiipentru aparitia sa.

Aceasta atribuire poate viza factori externi, situationali sau interni - de exemplu

starea organismului nostru. Este uimitor faptul ca nici unul dintre acesti factori,actionand separat, nu poate duce la aparitia emotiei. Deci, percepem si numim sauclasificam chiar si emotiile, de multe ori, destul de confuz.

Un exemplu al acestei relatii mai putin obisnuite il constituie fenomenul potrivitcaruia femeile plang foarte des si isi numesc emotia tristete, iar barbatii sunt incordati si

numesc aceasta stare furie, cu toate ca resimt stari contrarii.

Lectiile 13 si 14

0 clipZ mi ff-a f>ara.t

Mst, dorKMUK


41/54


Acest lucru este legat de aparitia ,,emotiilor-radiera", intr-o anumita perioada adezvoltarii noastre, cand fetitele aveau voie sa planga, dar nu aveau voie sa seinfurie, fiindca acesta era un simptom de forta, atat de putin feminin, iar baietiiputeau sa-si manifeste furia, dar nu si tristetea, sub forma de plans, caci acesta era unsimptom de slabiciune, atat de putin masculin.

Tu ce gandesti despre aceste aspecte prezentate? Vorbeste cu partenerul tau de

discutie si gasiti cat mai multe exemple relevante.

Teoria atribuirii cu privire la motivatie si emotie sustine ca, daca insuccesele noastresunt atribuite lipsei de competence adecvate sau unei dificultati mari a sarcinii, neasteptam mai putin la atingerea scopului, in viitor. Dar, cand msuccesele rezultadintr-un ghinion sau din lipsa unui efort adecvat din partea noastra, ne mai putemastepta la succese in viitor?

Succesul atribuit norocului nu ne ajuta sa ne asteptam ca se va repeta in viitor; inschimb, cand il atribuim capacitatilor noastre deosebite sau gradului de facilitate alsarcinii, ne asteptam ca acesta sa se repete. Cei care se autoapreciaza inalt si cred caobtin succese invoca lipsa de noroc in cazul insuccesului. Aceasta le permite sa-si

mentina aprecierea de sine si sa se astepte la succes, in general.

Cei care au parte de reusite obtin si mai multe, iar celor sarmani li se ia si putinul decare dispun! Crezi ca este adevarat acest lucru? Poate ca ar merita sa discuti cu uninterlocutor intelept despre aceste lucruri.

Omul care manifesta o autoapreciere scazuta percepe succesul ca efect al norocului, iar

insuccesul il atribuie capacitatilor slabe, mentinandu-si in felul acesta

autoaprecierea scazuta si neasteptandu-se la succese in viitor.

Capitol VII

31Psihologie


42/54


Cea mai mare mandrie o starneste in noi obtinerea unui succes in confruntarea cu o

sarcina dificila, iar cea mai mare rusine o traim dupa un esec inregistrat in fata unei

sarcini usoare. Aceasta concluzie este ridicol de evidenta. Dar te rog sa observi ca,

atunci cand privim aceste situatii ,,invers" - adica nu ar trebui sa ne fie rusine de

insuccese in cazuri dificile si sa fim mandri cand sarcinile rezolvate au fost

usoare -, apar reflectiile personale.

De fapt, cine anume stabileste gradul de dificultate? Si aici este nevoie de onestitatedinparteanoastra!

Indivizii cu motivatie pentru obtinerea succeselor aleg sarcini cu un grad mediu de

dificultate, iar persoanele cu o motivatie scazuta aleg sarcini fie usoare, fie dificile. Le

este, probabil, indiferent.

Succesele si esecurile starnesc sentimente de mandrie si de rusine. Aceste emotii

sunt cu atat mai puternice, cu cat rezultatele obtinute sunt atribuite unor cauze de

natura personala, interna. Cand traiesti un esec in care vezi rezultatul propriei delasari si

neglijente, te rusinezi si ai sentimentul vinovatiei. Cand traversam un succes ca

rezultat al norocului (succes intamplator), devenim mai activi si creste tensiunea

emotionala. Cand succesul este un merit personal, se instaleaza relaxarea si linistea.

Invitandu-te sa efectuezi urmatoral exercitiu, iti doresc sa atingi o astfel de relaxare.

Exercitiu! 9: Vizualizarea succesului

La inceput, reaminteste-ti cele mai importante principii necesare vizualizarii: mai intai, grija

pentru confortul propriu (nici un fel de telefoane!), relaxarea generala, pozitia

comoda, atentia deplina acordata intregului tau corp, relaxarea prin respiratie

profunda, prin senzatia de caldura in plexul solar si de raceala usoara, placuta,

pe frunte.

Iar acum, reaminteste-ti, te rog, cat mai multe situatii in care ai obtinut succese pe

care sa le fi meritat in totalitate.

Include ochii si intra in contact cu tine insuti. Invoca amintirile si toate trairile

posibile, legate de aceste situatii. Mai intai, pe cele vizuale, apoi pe cele

auditive si kinestezice - senzatia miscarii, a temperaturii, a gustului si a

mirosului. Aminteste-ti, daca poti, cu toate simturile, ce anume ai trait atunci. Ce

anotimp era? Ce zi din saptamana? Iti aduci aminte cu ce erai imbracat?

Situeaza-te acolo, inspira totul, incarca-te de bucurie, retraieste aceste

sentimente minunate!

Nu uita ca toate acestea se afla IN TINE. Nimeni nu ti le va lua vreodata.

Poti reveni la acest izvor ori de cate ori ai nevoie.

Impartaseste-ti reflectiile cu partenerul tau de discutie si fii MULTUMIT. Te

felicit pentru efortul facut.

Sa ne intoarcem la conceptiile atributive. S-ar putea ca ele sa fi fost pentru autorii

lor un succes personal, de neuitat. Este interesant insa cui anume au atribuit

raspunderea pentru ele.

32 Psihologie


43/54


O alta conceptie sustine rolul ,,tapului ispasitor" si se refera la perceperea cauzelor

accidentelor si catastrofelor. Potrivit acestei conceptii, atunci cand consecintele unei

intamplari sunt serioase, ii impovaram cu raspunderea pentru existenta lor pe oamenii

care au luat parte la ele.

Oamenii isi intaresc convingerea ca, daca le este cunoscuta cauza, vor

putea evita in viitor asemenea intamplari.

Este interesanta totodata si teoria numita ,,asa este lumea". Se constata ca dispunem de

o motivatie puternica pentru a crede ca in lume primim ceea ce dorim si dorim ceea

ce primim. Cand avem noroc, este evident ca il meritam, iar cand avem parte de un

necaz, acesta rezulta din manifestarea noastra.

Copilul observa repede ca ar trebui sa amane recompensa - adica sa suporte rabdator

faptul ca nu primeste ceea ce doreste atat de mult imediat, ci dupa un timp, ca

trebuie sa invete sa suporte neplacerile, frustrarile, durerea. El invata sa creada ca

sacrificiul ii va fi rasplatit in viitor. Poate ajunge la un rezultat, printr-o activitate de

durata. Pe masura ce ne dezvoltam, observam mediul din jur: vedem persoane care

primesc recompense pe care nu le merita, dar si persoane care, in ciuda unei munci

deosebite, nu sunt rasplatite. Tinem insa ca imaginea noastra despre lume sa fie una

justa si ne ,,preparam" o teorie corespunzatoare, in spiritul careia faptul ca cineva

primeste recompense (sau nu) are o stransa legatura cu comportarea sa.

Daca i s-a intamplat cuiva un accident groaznic, inseamna ca a meritat acest lucru.

Intrucat nu se poate stabili in mod obiectiv care este vina victimei accidentului, ii

atribuim o trasatura personala, pentru ,,a-si merita" in vreun fel soarta.

Exercitiul 10: De ce a luat foe grajdul lui Ion?

Aminteste-ti, te rog, daca in mediul tau s-a intamplat, in ultima vreme, vreun

accident neplacut. Poate ca a avut loc asa ceva in trecut!

Incearca sa discuti despre cauzele unor asemenea intamplari cu oameni care

stiu cum s-

Psihologie lectia 13 + 14

Documents

Transcript of Psihologie lectia 13 + 14