Hematologia
-
Upload
musgociu-nela -
Category
Documents
-
view
212 -
download
0
description
Transcript of Hematologia
Hematologia, ca specialitate de graniţă, polarizează interesul ştiinţific al multor
specialitaţi medico-chirurgicale cu care prezintă strânse legături în probleme de diagnostic,
tratament şi profilaxie. Drumul parcurs de către această specialitate pentru a se afirma ca
disciplină de sine stătătoare a fost lung şi anevoios. Pe plan mondial, începutul hematologiei
moderne a fost marcat de către Virchow prin primul său articol despre leucemie –“ Zur
Pathol.Physiologie des Blutes”- publicat în 1847. Totuşi, conturarea limitelor hematologiei ca
parte integrantă a ştiinţei medicale a necesitat ulterior mai bine de jumatate de secol.
Cercetatori renumţi ai epocii (Ehrlich, Biermer, Addison, Kahler, Vaquez, Minkowski, etc.)
au contribuit prin descoperirile şi lucrările lor la acumularea cunoştinţelor specifice acestei
discipline. Recunoaşterea hematologiei ca o ramură de sine stătătoare apare abia după
identificarea grupelor sanguine de către Landsteiner şi colaboratorii.
În 1904, Pappenheim editează prima revistă de specialitate din lume: „Folia
Haematologica”. În această perioadă de începuturi, oamenii de ştiintă români au fost prezenţi
în primele rânduri; hematologia, ca domeniu medical bine conturat, are o tradiţie solidă în ţara
noastră, apărând şi dezvoltându-se în paralel cu evoluţia sa pe plan mondial.
Austriacul Karl Landsteiner este considerat descoperitorul sistemului AB0, el primind
în 1930 Premiul Nobel pentru aceasta. Totuşi, cehul Jan Janský a descris şi el acelaşi sistem în
1907, se pare, printr-o activitate independentă de cea a lui Landsteiner. Grupa AB (IV) a fost
descrisă tot în 1907 de către Decastrello şi Sturli. Landsteiner şi Alexander S. Wiener au
descoperit şi celălat sistem important de antigene, Rhesus (Rh), în 1937 (rezultate publicate în
1940). Pe baza descoperirii antigenelor şi anticorpilor sanguini, s-a stabilit compatibilitatea
grupelor sanguine, importantă în transfuzii, în relaţia donator-primitor.
Societatea Română de Hematologie, înfiintată în 1932 din iniţiativa lui I.Cantacuzino a
fost cea de-a 2-a societate de hematologie cu extensie naţională. Dintre fondatorii şcolii
medicale romaneşti pe linie experimentală şi clinică unii erau mari personalităţi în patologia
experimentală, ca Ion Cantacuzino, Mihai Ciuca şi Ionescu-Mihăieşti, iar alţii în clinica
medicală fondată pe fiziopatologie, ca Danielopolu, sau pe morfopatologie, ca N.Gh.Lupu. S-
a creat astfel din prima jumatate a secolului nostru un cadru de concepţie stiintifică, un cadru
de cercetare experimentală şi un cadru de hematologie clinică aplicată.
Cam în aceeaşi perioadă, decada 30, colaboratorii primilor fondatori au introdus
hematologia ca specialitate, ca profil aparte, în medicina internă la Iaşi şi la Cluj, prin
regretaţii profesori Gh. Tudoranu şi Haţieganu, în clinicile pe care le conduceau.