Fundamentala rezumat

8/17/2019 Fundamentala rezumat

1/47

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Justinian Patriarhul

Universitatea Bucure tiș

Rezumat Apologetica

Teologie Fundamentală

Rotaru Ionuț

Bucure tiș

!"#


2/47

$%e&inirea Teologiei Fundamentale 'i precizarea competen(elor

sale speci&ice )n contextul )nvă(ăm*ntului teologic universitar$

Cuvinte cheie: Teologie fundamentală, Apologetică, apologie.

2.1.1 De la “Apologetică” la “Teologie fundamentală” in spaţiul occidental.

In occident, apologetica moderna ca disciplina functioneaza pe directia identificarii ratiunii pentru a

crede (ex. Anselm de Canterbury) urmarindu-se “credibilizarea credintei pentru cei ce nu o cunosc si

respecti!e “pregatirea filosofica pentru a primii credinta (ex."oma de A#uino). $isciplina Apologetica este

deci acea parte a teologiei care se ocupa de analiza metodica a tot ceea ce tine de credibilitatea credintei

crestine si deci foloseste argumente intelectuale pentru a prezenta caracterul rational al credintei in %e!elatia

$i!ina.

Apologetica este: a$negativă c&nd ap'r' religia contra atacurilor +$constructivă c&nd demonstreaz'ade!'rul dumnezeiesc al cretinismului c$demonstrativă c&nd urm'rete *nt'rirea credinciosului, a!&ndu-l

*n !edere *n special pe ateu pe care !rea s' *l smulg' din necredin+a sa d$de&ensivă c&nd *l !izeaz' pe

anticredincios. %eci rostul apologeticii este de a conduce pe om către pragul credin(ei . cema clasic' a

unui manual de Apologetic' este format din p'r+i: demonstration religiosa; demonstration christiana şi

demonstration catholica. $eci se pleac' de la un plan general cu perspecti!a gros-plan pe fenomenul religios

i se a/unge la particular unde apologetica se focalizeaz' pe cretinism i ulterior pe catolicism. $e remarcat,

Apologetica romano-catolic' urm'rete *n ultim' instan+' prezentarea catolicismului ca fiind doctrinaautentic' cretin', deci preluarea ei ar duce la concluzii contrare ortodoxiei.

$eseori se face distinc+ie *ntre Apologie (respingerea atacurilor contra credinţei) i Apologetică

(examinare a motivelor de a crede). $up' unii, Apologetica este necesara oric'rui teolog, c'ci f'r' alt

instrument dec&t ra+iunea, omul pleaca de la creaturi ca sa a/unga la Creator. "otui, f.0'rin+i nu sunt at&t de

*ncrez'tori *n drumul singur al ra+iunii catre $umnezeu i dup' ei, acest drum trebuie s' fie unul

duo!nicesc, drept pentru care, f.1axim 1'rturisitorul spune: “ Dumnezeu este doar crezut că există pe

baza raţiunilor din lucruri, iar nu demonstrat . $e aceeai p'rere este i f.2rigorie 0alama.

3ntre apologie si apologetică exist' adesea diferen+e dup' unii, astfel, Apologetica ar fi “arta

apologiei, pentru al+ii, Apologetica *nseamn' demonstrarea poziti!' a titlurilor 4isericii iar Apologia ar fi

r'spunsul la obiec+iuni aduse 4isericii. Duplessy spune c' o Apologie este destinat' dumanilor religiei iar

Apologetica este destinat' credincio+ilor.

2


3/47

Apologeticii apusene i se reproeaz' faptul c' se arat' neputincioas' c'ci aa cum spun f.0'rin+i,

a!em ne!oie de un drum *nduo!nicit nu doar de ra+iune i totodata se mai afirm' i eecul Apologeticii ca

tiin+', drept pentru care noua apologetică apuseană recalibrat' primete numele de “Teologie

Fundamentala. Aceasta este definita ca propedeutică cu uneltele ra+iunii i teodicee, menit' s' *l

pregateasc' pe om pentru *ntalnirea cu credin+a. $ou' mari uni!ersit'+i relanseaz' aceast' disciplin',

niversitatea !regoriană "ontificală din #oma 5 $acultatea de Teologie a niversităţii din T %bingen.6ersiunea gregoriană promo!eaz' sus+inerea credibilit'+ii %e!ela+iei pe cand cea din T %bingen, din teologia

fundamentelor %e!ela+iei pune accent pe “esenţial i lucrurile “de bază.

6iziunea catolic', urm'rete demersul urm'tor: discursul ra+ional care duce c'tre credibilizare i prin

credibilizare la descoperirea %e!ela+iei care este fundamentul tr'irii cretine. $iferen+a dintre Apologetica

apuseană clasic' i Teologia $undamentală este c' cea dint&i urm'rete con!ingerea omului de credibilitatea

credin+ei cretine iar cea de a doua urm'rete dialogul tolerant *n care “dreptatea interlocutorului conteaz'

*n egal' masur' cu dreptatea apologetului. Teologia Fundamentală exprimă deci credin(a cre'tină )n

&unc(ie de provocările epocii 'i mediului ,traduc*nd- credin(a )n lim+a.ul interlocutorului$ Cu alte

cu!inte, "eologia 7undamental' *i propune s' pun' *n !aloare inteligibilitatea credin+ei iar prin acest lucru

se diferen+iaz' de !ecea apologie.

2.1.2 Apologetică sau Teologie Fundamentală în spaţiul otodo! om"nesc.

Incep&nd cu a doua /um'tate a secolului 88, studentul teolog *nt&lnete i el *n facultate materia

aceasta de "eologie 7undamental', care bine*n+eles aa dup' cum am aflat, *i propune ap'rarea credin+ei prin mi/loacele ra+ionale iar 0r.Ion 4ria o definete astfel: “&reaţie a scolasticii, apologetica a fost introdusă

'n 'nvătăm(ntul ortodox sub influenţa teologiei apusene)*+ Azi ea e studiată 'naintea Dogmaticii, pentru

că -vanghelia devine credibilă după asimilarea demonstraţiilor logice mai 'nt(i..

$ac' !edem "eologia 7undamental' ca disciplin' teologic' ce ap'r' ade!'rurile fundamentale de

credin+' atunci am fi tenta+i s' credem c' Apologetica are un domeniu mai larg ea ap'r&nd totalitatea

ade!'rurilor de credin+'. "otui c&nd !orbim de Apologetic' a!em *n !edere calitatea sa de “tiin+' a

ap'r'rii iar c&nd spunem tiin+' ne referim la sensul primar al cu!&ntului adic' cel de “cunoatere. C&nd!orbim de obiectul Apologeticii, e!oc'm "eologia 7undamental' i subliniem c' aceasta se refer' la

apărarea fundamentelor vieţii 'n /ristos care sunt adevăruri venite prin #evelaţie iar acestea trăite prin

viaţa creştină duc la 'ndumnezeirea omului 3n perspecti!a ortodox' esen+ialul dintre apologetic' i teologie

fundamental este faptul c' aceasta poate exprima ethosul şi sensibilitatea duhovnicească ale Tradiţiei şi

vieţii eclesiale.

3


4/47

0reluarea la ni!el de metod' a materiei de Apologetic' sau "eologie 7untamentala apusean' *n

interiorul ortodoxiei contituie o e!iden+' i a!em urm'toarele exemple: 9.1anualul Apologetica. -lemente

de filosofia religiunii creştine al 0rof.I.2.a!in publicat *n 9; i ulterior republicat *n 9< cu titlul

Apărarea credinţei. Tratat de apologetică. =bser!'m c' titlul arat' substan+a demersului apologetic i anume

filosofia religiei. Ceea ce g'sim la Ioan 2.a!in este descrierea apologeticii ca disciplină teologică ce are

ca obiect apărarea şi 0ustificarea religiei creştine prin mi0loace raţionale . "ermenul de apologetic' !ine dingrecescul apologeti1os 2 apologia care *nseamn' ap'rarea i /ustificarea credin+ei, exemplu fiind la greci

Apologia lui 3ocrate.

Ioan 2.a!in face distinc+ie *ntre apologie i apologetic', prima se ocup' cu apărarea 'i

respingerea atacurilor asupra unor puncte par(iale din credin(ă iar a doua se ocup' cu .usti&icarea 'i

apărarea )ntregii doctrine. Aceast' idee este de origine catolic' i se reg'sete *n teologia ortodox' actual'

*n manualul de apologetic' al 0r.$umitru 0opescu. =bser!'m c' nici Ioan 2.a!in i nici 0r.$umitru

0opescu nu fac o distinc+ie la ni!el de metod' *ntre apologie i apologetic', diferen+a fiind la ni!el de iar prin

expresia contemporan' de “apologetic' ra+ional-duo!niceasc', 0r.$umitru 0opescu d' un r'spuns *n acest

sens.

Apologetica aa cum o *n+elegem noi ast'zi, se dez!olt' *n >!ul 1ediu la scriitori precum

7er.Augustin, f.Ioan $amascin i culmineaz' *n secolul 9? datorit' atacurilor ateiste ale filosofiei

materialiste deci, Apologetica este tiin+a Apologiei adic' “#tiinţa cae se ocupă cu $ustificaea #i apăaea

sistematică a adevăuilo fundamentale ale eligiei ce#tine cu a$utoul aţiunii (0r.$umitru 0opescu,

Apologetica raţional4duhovnicească a 5rtodoxiei). $up' 2.a!in, apologetica obiecti!' trebuie s' fie

liber' de subiectivism confesional , iar apologetica ortodox' este c'l'uzit' de dou' principia: 1.%uteea

adevăului 5 2.puitatea cedinţei .

1itropolitul Irineu 1i'lcescu explic' i el *n cu!&ntarea manualului s'u de Apologetică faptul c' a

urm'rit s' trateze problemele apologetice i polemice cuprinse *n mai multe manuale astfel, apologetica

trebuie *n+eleas' ca filosofie a religiei, fiind “amua #tiinţei teologice cae se ocupă cu espingeea

atacuilo venite împotiva cedinţei de la necedincio#i iar polemica este “amua #tiinţei teologice cae

ăspunde atacuilo venite de la teologi de alte confesiuni sau secte. 0olemica i apologetica, spune

1itropolitul Irineu, pot fi numite *mpreun' prin sintagma de Teologie &upt ătoae (Aa i-a numit i lucrarea

sa).

$ac' p&n' *n sec 88, apologetica reprezenta partea filosofic' a religiei dup' cum am tot !'zut mai

sus, *n sec 88I a!em repere care promit o reabordare a acestei tiin+e i anume, 0r.$umitru 0opescu *n a sa

Apologetică raţional4duhovnicească, *nclin' spre o apologetic' mai pu+in scolastic' i mai mult direc+ionat'

4


5/47

pe problemele concrete existen+iale, potri!it etosului i spiritualit'+ii noastre, cu alte cu!inte o apologetic'

mai duo!niceasc'.

2.1.' Definiea otodo!ă a disciplinei “ Apologetică”( a).o*iective+ *).metodă+ c).concepte

fundamentale.

a).,*iective. Conf. >timologiei (apologia, apologeti@os ap'rare, /ustificare). $ac' definimapologetica ca studiu al ap'r'rii ade!'rurilor de credin+' cu a/utorul ra+iunii atunci ne *ndep'rt'm de

m'rturisirea duo!niceasc' proprie !ie+ii 4isericii pentru c' 4iserica s-a str'duit s' exprime aceste adevăruri

prin dogme care, se fac *ntr-o anumit' m'sur' *n+elese omului ele fiind totui mai presus de ra+iune.

“ Adevărul de credinţă reprezint' o afirmaţie4teofanie care rezult' din "aina *nt&lnirii omului cu realitatea

necreată deci prin urmare nu putem folosii exerci+iul exclusi! al min+ii pentru a descoperii acest ade!'r i nu

ne putem baza *n totalitate pe ra+iune, aceast' metod' nefiind o expresie de m'rturisire fidel' !ie+ii 4isericii.

Apologetica specifică spaţiului eclesial cupinde deodată mătuisiea Adevăului încedinţat nouă

pin -f"nta Tadiţie #i com*ateea concepţiilo ge#ite cae distosioneaă învăţătua de cedinţă a

/iseicii+ ca demes de teologie. Adic' nu *ncadr'm mesa/ul 4isericii *n mentalitatea curent' ci in!ers,

exprim'm mesa/ul *ntru acelasi $u f&nt r'mas *n 4iseric' *nc' din timpul Cincizecimii. $eci fondul

Apologeticii contempoane este acelasi cu cel din vechime #i anume peocupaea pentu conlucaea de

taină om0Dumneeu pin cae Duhul -f"nt dă înţelepciune #i putee de a mătuisi cedinţa ce#tină.

*).etodă. >ste *ncura/at' folosirea cunotin+elor din diferite domenii ca punte de dialog *ntre cultura

omului i datele %e!ela+iei i totui, c'utarea cu orice pre+ a unor potri!iri *ntre datele %e!ela+iei i

constat'rile tiin+elor este str'in' de demersul apologetic ortodox. Aceast' atitudine ideologic' este numit'

concordism i nu respect' la ni!el de competen+e nici teologia, nici filosofia i nici tiin+a. $eci dialogul cu

omul nu se !a face *n sfera datelor concrete ale tiin+elor ci *n registrul interpret'rilor de ordin filosofic pe

care apologetul *l descide duo!nicete prin propria lectur', inspirat de $umnezeu i orientat de sfin+i i

bine*n+eles *n acord cu f."radi+ie.

$ac' putem face o distinc+ie *ntre Apologetic' !'zut' ca experien+' proprie a !ie+ii 4isericeti i

disciplina propriu-zis', este c' aceasta din urm' trebuie s' se alimenteze din cea dint&i, adic', nu doa

infomei omul despe e!istenţa #i compoiţia apologiilo în istoie ci îl #i fomei întu e!peienţa #i

con#tiinţa apologetică a /iseicii (deci *l informezi i totodat' *i i formezi un caracter cretin).

c).Teminologie . Catolicii fac distinc+ia *ntre Apologetică i Apologie astfel: Apologia este “#tiinţa

apologiei” i *n+eleg prin aceasta ap'rarea sa!ant' a cretinismului. $eci g&ndind astfel, putem conclude c'

apologia a ap'rut la o !&rst' timpurie pe c&nd Apologetica apare mai t&rziu fiind tiin+a propriu-zis'. Btim c'

5


6/47

apologia *n manifestarea ei istoric' reprezint' rezultatul unei m'rturisiri teologice inspirate de $uul f&nt,

astfel nu putem face din Apologetic' o simpl' tiin+' bazat' exclusi! pe ra+iune, ci prim asumarea

Apologeticii ca demers de teologie putem spune c' aceasta *n caz de ne!oie face apel i la competen+e de

ordin tiin+ificfilosofic.

Astfel, precum termenul de 6Dogmatică. acoperă la nivel universitar investigarea şi aprofundarea

Teologiei Dogmatice aşa şi Apologetica are ca demers universitar investigarea şi aprofundarea teologiei

apologetic* Astfel 'n apologii putem vedea nişte mărturisiri teologice pe care le studiem printr4o teologie

explicativă care face accesibilă bogăţia infinită a acestui fel de mărturisire propriu 7isericii.

Apologetica poate fi teologia care reliefează conţinutul teologic al apologiilor, 'l aprofundează, 'l

explică şi 'l pune 'n lucrare pentru nevoile lumii de azi . 0r.$umitru t'niloae spune: studiem Apologetica din

nevoia de devenire teologică la şcoala celor, inspiraţi de Duhul 3f(nt, au exprimat, adesea cu preţul vieţii

lor, adevărurile credinţei.

2.1. 3elaţia Apologeticii 4Teologiei Fundamentale) cu celelalte discipline teologice.

= rela+ie important' a "eologiei 7undamentale este cu %ogmatica pentru c' apologetul trebuie s' fie

familiarizat prin propria sa tr'ire cu fundamentele credin+ei despre care d' m'rturie. Acesta trebuie s'

cunoasc' extreme de bine aceste fundamente pentru c' el este cel care !a trebui s' le explice celor care le

sunt *nc' str'ine.

1orala i spiritualitatea ortodox' a/ut' formarea duo!niceasc' iar pe m'sur' ce apologetul*nainteaz' pe drumul desp'timirii de r'u, acesta !a a!ea mult' putere *n m'rturisirea lui, iar ap'rarea

credin+ei se !a face din interiorul tr'irii.

5oul Testament i 6echiul Testament aduc m'rturia biblic' a lucr'rii $omnului *n lume prin aleii

'i, astfel aceti alei au fost ade!'ra+i apologe+i. 6ersetele 0salmilor, 3n+elepciunea lui olomon i m'rturiile

f.Apostoli au un mare caracter apologetic.

7stoia /iseicii ne arat' contextul istoric *n care s-a manifestat filonul apologetic al 4isericii iar

%atologia ne fac cunoscute !ie+ile i scrierile apologe+ilor. 0astorala, omiletica, liturgica i cateetica sunt

discipline care au tangen+' mai redus' cu apologetica dar care, se ser!esc din plin de con+inutul acesteia.

2.2 Teologia Fundamentală în conte!tul contempoan.

"r'irea cretin' de azi, e datoare s' dea m'rturie c' pe l&ng' tiin+', este ne!oie de *n!'+'tura

m&ntuitoare a lui Dristos. Apologetica, *n calitate de teologie !ie presupune experien+a realit'+ii propo!'duite

adic' trăire teologică 'n comunitatea eclesială. 1area criz' a "eologiei 7undamentale exist' atunci c&nd

6


7/47

aceasta este *n+eleas' ca disciplin' care utilizeaz' ra+iunea pentru do!edirea existen+ei lui $umnezeu. 0utem

s' ar't'm ra+ionalitatea credin+ei *n dialog cu demersul tiin+elor de e!iden+iere a inteligibilit'+ii lumi, dar

aceasta o putem face a!&nd contiin+a manifest'rii ca tain' a suprara+ionalului prezen+ei arului dumnezeiesc

*n *ntregul uni!ers. $eci doar cu ra+iunea nu se poate, clar.

/ $ 0xperien a eclesială a Adevărului1 criteriu &undamental al Apologeticii ortodoxeț

Cu!inte-ceie: Ade!'r, experien ' eclesial', istorie, cosmos, ra iune, concept.ț ț

/$"$ 2mplinirea căutării Adevărului )n &iloso&ia greacă i tradi ia iudaica prin 3ristos1 4uv*ntulș ț

)ntrupat i )mpărtă it )n comuniunea de viată a Bisericiiș ș

'.1.1. 7isus 8istos 9 Calea+ Adevăul i 6ia a ș ț

=amenii s-au aflat *ntr-o continu' c'utare a Ade!'rului. Aceast' problem' reprezint' o coordonat' esen ial'ț

a existentei i cunoa terii omene ti. 3ntrebarea lui 0ilat *naintea lui Dristos reprezint' efortul omenirii de aș ș ș

dob&ndi certitudinea Ade!'rului. t&nd *n fa a Ade!'rului, 0ilat formuleaz' *ntrebarea *n mod gre it: Ce esteț ș

Ade!'rulE 1ai adec!at ar fi fost: Cine este Ade!'rulE

/ristos nu este un adevăr principal, cuantificabil printr4un concept i generator de sisteme doctrinare sauș

coduri morale /ristos este Adevărul personal al fiecăruia dintre noi i al lumii 'ntregi, &el &are ne cheamăș

de la moarte la viată i, 'n acela i timp, ne dă puterea spre 'nviere prin biruin a 8ui asupra mor ii 9isus nuș ș ț ț

prezintă adevăruri doctrinare abstracte, ci 3e descoperă pe 3ine ca &el ce este &alea i :ia a &are conduceș ț

la comuniunea cu 3f(nta Treime

$omnul Dristos afirma c' menirea a este de a m'rturisi Ade!'rul *ntregii lumi. Atunci c&nd 0ilat 3l *ntreab'

ce este Ade!'rul, 1&ntuitorul nu d' o defini ie. "'cerea $omnului Dristos indic'ț taina Adevărului care nu

se epuizează 'ntr4o anumită formulare >ste o in!ita ie la contemplarea cu e!la!ie i cu!iin ' a Ade!'ruluiț ș ț

6ie ii, *ntr-un mod participati!, prin propria !ia '.ț ț

1'rturisirea f'r' eci!oc a $omnului Dristos ca fiind Calea, Ade!'rul i 6ia a este o realitate central' aș ț

credin ei bisericii i a Apologeticii ortodoxe fundamentate *n "radi ia patristic' si eclesial'. f&ntul 1aximț ș ț1'rturisitorul (martir al Ade!'rului) face o afirma ie fundamental' pentru *n elegea Apologeticii:ț ț u

Adevărul este pentru virtu i, ci virtu ile sunt pentru Adevărț ț Aceasta afirma ie are o rele!an ' special' maiț ț

ales *n contextul actual, dominat de tot felul de ideologii.

Abdicarea de la centralitatea Adevărului deturnează semnifica ia i menirea Apologeticii, care riscă săț ș

devină un discurs ideologic sau argumentativ bazat pe exersarea unei ra iuni autonome 'n raport cu via a iț ț ș

experien a 7isericiiț Ade!'rul nu este condi ionat i generat de practicarea unor !irtu i, ci anga/area iț ș ț ș

7


8/47

s'l' luirea omului *ntru Ade!'r *l orienteaz' spre o !ia ' !irtuoas' autentic', *ntruc&t Dristos Ade!'rul esteș ț

fiin a !irtu ilor (1arcu Ascetul).ț ț

!angelieiș ț

o nebunie pentru cei care se *ncred exclusi! *n *n elepciunea lumeasc'.ț

'.1.2. ătuisiea Adevăului :vangheliei 9 ealitate mai pesus de în elepciunea lumeascăț

0ropo!'duirea >!angeliei s-a realizat *ntr-un context cultural care implica interferen a *ntre filosofia greac'ț

i tradi ia iudaic'. f&ntul Apostol 0a!el, bun cunosc'tor al Fegii !eci, dar i a filosofiei antice grece ti, leș ț ș ș

!alorific' pe ambele, dep' indu-le deopotri!'. 3n m'rturisirea lui Dristos cel r'stignit i *n!iat nu primeaz'ș ș

cuno tin ele sale remarcabile, ci puterea $uului *ntrupat' *ntr-un mod de !ia ' ancorat *n experien a arului,ș ț ț ț

*mp'rt' it' *n cadrul comunit' ii eclesiale.ș ț

&uv(ntul apologetic al 3f(ntului Apostol "avel este o mărturisire a experien ei 'n Duh i Adevăr,ț ș *ntemeiat'

prin puterea de !ia ' a credin ei. f&ntul Apostol 0a!el spune: Gcu!&ntul i propo!'duirea mea nu st'teau *nț ț ș

cu!inte de *nduplecare ale *n elepciunii omene ti, ci *n ade!erirea $uului i a puterii.ț ș ș

Apostolul neamurilor arat' c' *n elepciunea dumnezeiasc' nu a fost cunoscut' nici de *n elep ii acestei lumi,ț ț ț

nici de st'p&nitorii acestui !eac, pentru c' dac' ace tia ar fi cunoscut-o, nu F-ar fi r'stignit pe $omnul sla!ei.ș

Adevărul i slava &rucii, taina lui /ristos cel răstignit i 'nviat, răm(n scandaluri de nedepă it pentruș ș ș

mintea pironită 'n cele lume tiș

f&ntul Apostol 0a!el afirm' originalitatea m'rturisirii de credin ' cre tine: Giudeii cer semne, iar elinii caut'ț ș

*n elepciune, *ns' noi propo!'duim pe Dristos Cel r'stignit: pentru iudei, sminteal' pentru neamuri,ț

nebunie. Aceasta opozi ie *ntre con inutul propo!'duirii >!angeliei, pe de o parte, i *n elepciunea grecilor,ț ț ș ț

respecti! preocuparea iudeilor pentru semne, pe de alta parte, este legat' de problema Ade!'rului.

Adevărul este verificat 'n istorie ca fidelitate a lui Dumnezeu fa ă de propriile promisiuniț unt *n aten ieț

leg'mintele lui $umnezeu cu poporul lui Israel de-a lungul istoriei.

Ade!'rul este Cu!&ntul lui $umnezeu descoperit *n leg'm&ntul au. 0rin *mplinirea cu credincio ie a !oii luiș

$umnezeu, omul *mpline te Ade!'rul lui $umnezeu: G1&ntuirea Fui aproape este de cei ce se tem de >l.ș

8


9/47

pre deosebire de tradi ia iudaic', filosofia greac' este anga/at' *n c'utarea Ade!'rului dintr-o perspecti!'ț

care dep' e te istoria. 0entru iudei, Ade!'rul const' *n *mplinirea esatologic' a istoriei pentru greci,ș ș

Ade!'rul este o realitate care ine de fiin a lumii, de principiul ultim care structureaz' *ntreaga existen ',ț ț ț

fiind str&ns legat de planul cosmologic. "entru spiritul grec, Adevărul se dezvăluie 'n unitatea i armoniaș

lumii care se constituie 'n cosmos

Houtatea i pro!ocarea mesa/ului >!angeliei constau *n faptul c'-F prezint' pe Dristos ca Ade!'r al istorieiș

i al cosmosului, ca Alfa i =mega al *ntregii crea ii. Dristos, prin 3ntrupare, intr' *n istoria concret',ș ș ț

desciz&ndu-o spre esaton.

'.1.'. 3epee patistice în eviden ieea ecipocită ii dinte Adevă i comuniuneț ț ș

Ade!'rul *ntrupat *n istorie i m'rturisit de credin a cre tin' ridic' o problem': Gcum poate fi consideratș ț ș

simultan Ade!'rul sub ungiul semnifica iei permanente a fiin ei (preocupare a grecilor), sub cel al cursulț ț

ultim al istoriei (preocupare a e!reilor) i sub cel al lui Dristos istoric (preten ie a cre tinilor) i toateș ț ș ș

acestea p'str&nd alteritatea fiin ei lui $umnezeu *n raport cu crea iaEț ț

3fin ii "ărin i din primele veacuri cre tine, prin sinteza propusă, au explicat natura Adevăruluiț ț ș

rela ion(ndu4l cu comuniunea Au mărturisit Adevărul ca expresie a plinătă ii comuniunii eclesialeț ț

3n realizarea unei sinteze care s' e!iden ieze reciprocitatea dintre Ade!'rul fiin ei i Ade!'rul istoriei, oț ț ș

prima direc ie o constituieț g(ndirea apologe ilor ț (f&ntul Iustin 1artirul i 7ilosoful, urmat de Clement iș ș

=rigen). 3n aceast' abordare , Adevărul este explicat prin prisma 8ogosului Accentul este pus pe caracterulontologic al Ade!'rului, *ns' nu este realizat' *nc' o sinteza ultim', care s' cuprind' *n acela i timp acesteș

dou' aspecte fundamentale, Dristos ca Ade!'r *n ine i Dristos ca Ade!'rul descoperit *n istorie.ș

= alt' perspecti!' este oferit' de f&ntul Ignatie. Aceasta rela ionează Adevărul cu via aț ț f&ntul Ignatie

"eoforul las' impresia c' se renun ' la dimensiunea ontologica a Ade!'rului, dez!'luind *ns' substratulț

ontologic al !ie ii prin caracterul s'u !e nic.ț ș Adevărul i :ia a ve nică se 'nt(lnesc 'n "ersoana lui /ristosș ț ș ,

iar cunoa terea lor de!ine una nestric'cioas'.ș

Aceast' perspecti!' apare *ntr-o form' mai elaborat' la f&ntul Irineu la Fyonului, care 3l afirm' pe Dristos

ca nestricăciune a fiin eiț >l il !ede pe Dristos nu ca Ade!'rul spiritului, ci al nestric'ciunii fiin ei. Dristosț

este Ade!'rul nu pentru c' este un principiu epistemologic ce explica uni!ersul, ci pentru c' este 6ia a, iar ț

mul imea fiin elor * i g'se te semnifica ia *n fiin a nestric'cioas' *ntru Dristos Care recapituleaz' *nț ț ș ș ț ț

*ntregime crea ia i istoria.ț ș

9


10/47

"rebuie subliniat c' identificarea fiin ei cu !ia a pentru 0'rin ii 4isericii nu se face sub influenta unui anumitț ț ț

curent de g&ndire, ci are temei experien a eclesial' *mp'rt' ita *n comuniunea 4isericii. >xist' oț ș

reciprocitate, la ni!el ontologic, *ntre Adevăr i comuniuneș . Ade!'rul nu este un concept static, subiecti!izat

i manipulabil, ci este expresia comuniunii fintei "reimi extins' la ni!elul 4isericii ca trup tainic al luiș

Dristos.

f&ntul Atanasie cel 1are e!iden iaz'ț perspectiva trinitară a Adevărului i rela ionarea ontologieiș ț

comuniunii cu experien a eclesialăț 7'c&nd distinc ie *ntre fiin a i !oin a lui $umnezeu, f&ntul Atanasieț ț ș ț

p'streaz' caracterul ontologic, dar e!it' confuzia unit' ii fiin ei dumnezeie ti cu cea a lumii.ț ț ș

0'rin ii capadocieni !or continua linia f&ntului Atanasie, asum&nd exigentele experien ei eclesiale.ț ț

Identificarea termenului h5postasis cu cel de prosopon confer' persoanei consisten ' ontologic'. Ade!'rulț

ine de ordinea lui Ga fi *ns' ontologia este una a comuniunii, a rela ion'rii, *ntruc&t persoana presupuneț ț

rela ie. $eosebirea g&ndirii cre tine pri!ind Ade!'rul *n raport cu tradi ia iudaic' i filosofia greac' seț ș ț ș

*mpline te *ntr-oș perspectivă histologică *n teologia f&ntului 1axim 1'rturisitorul. Acesta e!iden iaz'ț

reciprocitatea dintre Adevărul ontologic i istorieș i recupereaz' i !alorific' termenul de Fogos, dar o faceș ș

*ntr-o str&ns' leg'tur' cu Dristos cel *ntrupat, cu a/utorul !oin ei i dragostei dumnezeie ti.ț ș ș

Ade!'rul este situat *n acela i timp *n inima istoriei, la baza crea iei i la cap'tul istoriei, toate acestea *ntr-oș ț ș

sintez' care ne permite s' spunem c' Dristos este Ade!'rul i pentru e!rei, i pentru greci deopotri!'. >ste,ș ș

poate, pentru prima dat' *n istoria filosofiei *n ansamblul s'u c&nd a putut fi exprimat un asemenea lucru.

'.2. Distosionaea în elegeii i e!pimăii Adevăului în teologia scolasticăț ș

0erspecti!a Apologeticii a fost semnificati! influen at' de modul de raportare, de *n elegere i de exprimare aț ț ș

realit' ii Ade!'rului. "eologia scolastica, culti!&nd o ra iune din ce *n ce mai autonom' fa ' de eț ț ț xperien a deț

!ia 'ț a 4iserici

a distorsionat semnifica ia eclesial' a Ade!'rului. 3ncrederea *n puterea ra iunii umane ca expresie a puteriiț ț

de analiz' discursi!', denatureaz' *n elegerea Ade!'rului.ț

epar&nd Ade!'rul de 6iat', e!la!ia i experien a duo!niceasca deș ț rigoarea tiin ific',ș ț teologia scolasticaa transformat adevărul 'n concept supus obiectivizării furnizate de regulile logicii formale Conformitatea

dintre concept i realitate de!ine criteriul ade!'rului.ș Adevărul trece din planul mărturisirii 'n cel al

argumentării

3n turnirurile scolastice, ade!'rul st' *n puterea articularilor i *n subtilitatea argument'rii. 3n felul acestaș

Adevărul se impune ca un corolar al ra iunii, nu se propune ca o invita ie la via aț ț ț

10


11/47

$in perspecti!a "radi iei 4isericii,ț Adevărul transcende demonstra iaț Ade!'rul nu se epuizeaz' *n

formularea sa. Ade!'rul ca 6ia ' nu poate fi prins *n cingile demonstra iei, defini iilor i formulelor.ț ț ț ș

Adevărul nu poate fi demonstrat 'n totalitate, ci 'mpărtă it 'n plinătatea comuniunii de via a a 7isericiiș ț

Argumentele ra ionale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu exprimă perspectiva ancorată 'n demersul ț

dinspre om spre Dumnezeu i arată 'ncrederea 'n puterea de cugetare a omului "ractic, Dumnezeu devineș

obiect de specula ieț Hu se mai !orbe te de o participare la Ade!'r ca e!eniment de !ia ', ci de o posesie aș ț

ade!'rului. Astfel, adevărul conceptualizat poate fi instrumentalizat i manipulat prin intermediul ra iuniiș ț

autonome 3n elegerea fi folosin a distorsionata aț ț ra iunii 'n tradi ia scolastică a condus la o raportareț ț

eronată fa ă de Adevărț

Apologetica scolastică este rezultatul separării dintre 8ogos i ra ionalitatea dumnezeiască a crea ieiș ț ț 3n

!ederea dez!olt'rii unei Apologetici deopotri!' duo!nice ti i ra ionale sunt esen iale redescoperirea iș ș ț ț ș

!alorificarea structurii iconice a ra iunii i e!iden ierea unei reciprocit' i *ntre Fogos i ra ionalitateaț ș ț ț ș ț

crea iei.ț

Aceste aspecte, prezente *n teologia ortodox', indic' a adar oș structură iconică a ra iunii,ț ce arat' bog' iaț

*n elesurilor pe care le are ra iunea *n spa iul cre tinismului r's'ritean i leg'tur' ei str&ns' cu tainaț ț ț ș ș

3ntrup'rii. $in moment ce Ade!'rul lumii *ntregi i al fiec'ruia dintre noi, Fogosul existent din !e nicie, eș ș

*ntrupeaz' concret *n timp, g&ndirea nu mai poate r'm&ne prizoniera unei logici bazate exclusi! pe capacitate

discursi!a. #a iunea exersata eclesial poate fi folosită 'n realizarea unei Apologetici ortodoxe care săț

orienteze teologia către via ă, mărturisindu48 pe /ristos ca Adevăr absolut al eiț

Cu!&ntul *ntrupat este mai mult dec&t un discurs !erbal. $in perspecti!a tradi iei eclesiale, ra iunea nu poateț ț

fi redus' la un instrument generator de cu!inte rostite sau scrise, *ntruc&t %a iunea suprem', Fogosul, -aț

*ntrupat. 3ub influen a gnostică, inclusiv 'n lumea contemporană, poate fi sesizată o magie a min ii, aț ț

ra iunii dez'ntrupate exersate 'n mod autonomț

&riteriul Apologeticii ortodoxe este experien a eclesială a Adevărului, 'mpărtă irea deplină, 'n comuniune,ț ș

cu trupul tainic al lui /ristos, care este 7iserica "rin această perspectivă diferită fa ă de g(ndireaț

scolastică, Apologetica ortodoxă se diferen iază decisiv de cea ra ionalistăț ț

"rin valorificarea ra iunii iconice i a experien ei eclesiale a Adevărului, Apologetica ortodoxă o depă e teț ș ț ș ș

pe cea scolastică, constituindu4se 'ntr4o teologie mărturisitoare, deopotrivă ra ională i duhovniceascăț ș

%ealitatea Ade!'rului nu r'm&ne doar *n sfera naturalist', care presupune un efort dinspre om spre

$umnezeu. 0rin experien a eclesial', materializat' prin !ia a duo!niceasc' i poc'in a tr'it' *n modț ț ș ț

constant, ra iunea este *nnoit' i cemat' la contemplarea celor mai presus de fire, a tainelor dumnezeie tiț ș ș

descoperite dinspre $umnezeu spre om.

11


12/47

6$Apologetica ortodoxă1 expresie a structurării sale prin Adevărul Intrupat

.1.1.Apologetica otodo!ă 0 mătuie în Duh i Adevă ș

>xperien a eclesial' a Ade!'rului este criteriu de referin ' pentru Apologetica ortodox'ț ț

>xist' reciprocitate *ntre Ade!'r i $u. Dristos este 0ersoan', dar i trup tainic al 4isericiiș ș

1'rturisirea lui Dristos ca Ade!'r se face doar prin $uul f&nt, dup' cum spune i f. Ap. 0a!elș

Dristos *ntrupat ne descoper' taina fintei "reimi. Hu putem !orbi de Dristos ca Ade!'r f'r' a-F rela ionaț

cu "at'l i cu $uul f&ntș

Apologetica ortodox' ne in!it' s' fim martori ai lui Dristos r'stignit i *n!iat, s' a!em o m'rturisireș

biruitoare *n $u i *n Ade!'r ș

1'rturisirea nu este ra ionalism *ncrez'tor, nici pietism cu atitudini str'ine de Ade!'rul comuniuniiț

eclesiale

Apologetica ortodox' arat' c' o cunoa tere *n $u i Ade!'r urmeaz' *nt&lnirii !ii cu Dristosș ș

Con tiin a apologetic' a 4isericii se *ntemeiaz' pe experien a eclesial' *mp'rt' it' *n $u i Ade!'r i esteș ț ț ș ș ș

m'rturisit' prin experien a apostolilor, mucenicilor i tuturor celor care au st'ruit *n m'rturisireaț ș

Ade!'rului

.1.2.Adevă i cunoa tee în Apologetica otodo!ă ș ș

Apologetica ortodox' m'rturise te identitatea Ade!'rului prin Dristos ca 0ersoan' i ca trup al 4isericiiș ș

>xperien a eclesial' ne elibereaz' de scla!ia conceptelor: G6e i cunoa te ade!'rul, iar ade!'rul !' !a faceț ț ș

liberi (Ioan ?, ;) - libertatea este comuniunea *n $uul Ade!'rului

Apologetica ortodox' m'rturise te centralitatea Ade!'rului *n demersul cunoa terii. 3n rela ia dintreș ș ț

Ade!'r i cunoa tere, prioritatea o are Ade!'rulș ș

Ade!'rul este lucru i cunoa terea este participarea la acestaș ș

3n "radi ia ortodox', Ade!'rul este legat de experien a eclesial'. 3nainte de a fi *n!' 'tur', !estea cea bun'ț ț ț

a 4isericii este un e!eniment a c'rui cunoa tere *nseamn' participarea la el, tr'irea lui (Cristos Jannaras)ș

0entru g&ndirea ortodox', ade!'rul se acoper' cu experien a mistic', iar teologia cu !ederea lui $umnezeuț

(Karl 7elmy)

.2.1.3a iunea iconică a Adevăului ț

12


13/47

Fa *nceputul >!angeliei lui Ioan, afl'm c' $umnezeu Cu!&ntul -a *ntrupat, iar prin Dristos iubirea iș

comuniunea fintei "reimi sunt extinse la ni!elul *ntregii crea ii: GFa *nceput era Cu!&ntul...ț

f&ntul Ioan *l arat' pe 1&ntuitor ca fiind Ade!'rul, 6ia a i Fumina lumiiț ș

>xisten a dintru *nceput a Cu!&ntului arat' !e nicia a, dar i comuniunea cu "at'l, iar prin !orbirea dintreț ș ș

"at'l i 7iul, *ntreaga lume st' sub semnul comuniuniiș

%a iunea Ade!'rului este iconic' i se dez!'luie *n rela ie. %a iunea este cipul 1in ii !e niceț ș ț ț ț ș

3ntr-o lume tot mai fascinat' de ra iunea exersat' *ntr-o logic' dez-*ntrupat', unde *nt&lnirea fa ' c'tre fa 'ț ț ț

nu mai e u or de realizat, este imperati!' redescoperirea i m'rturisirea %a iunii iconice *ntrupate prinș ș ț

Cu!&nt personal

$. t'niloae spune c' oamenii sunt cu!inte *ntrupate, f'cute s'-F cunoasc' pe Cu!&ntul absolut

"aina Cu!&ntului se deslu e te *n lumina comuniunii de !ia ' dintre oameniș ș ț

Ade!'rul ra iunii iconice este !iu, situat *n planul !ie ii, nu al conceptelor ț ț

%a iunea uman' urc' spre %a iunea suprem' i, prin aceasta, spre sensul !ie ii i al existen ei, adic' spreț ț ș ț ș ț

$umnezeu "at'l, 1intea suprem'

f. 1axim 1'rturisitorul spune c' %a iunea poate fi tainic contemplat' prin credin ', caere se afl' *nț ț

rela ie cu ra iunea. Cel care a/unge la contemplarea %a iunii *nainteaz' spre 1inte ca ens al tuturor ț ț ț

.2.2.3ecipocitatea dinte 8istos i Duhul -f"nt ș

Ade!'rul este m'rturisit i primit prin $uul Ade!'rului, fapt ar'tat ciar de 1&ntuitorul: GIar c&nd !a !eniș

Acela, $uul Ade!'rului, !' !a c'l'uzi la tot ade!'rul c'ci nu !a !orbi de la ine, Acela 1' !a sl'!i...

(Ioan 9


14/47

reciprocitate *ntre ade!'r i experien a aruluiș ț

0rin rela ia dintre Dristos i $uul f&nt se afirm' nu un Dristos al discursurilor, ci unul al arului necreatț ș

din fintele "aine

0rin experien a $uului f&nt ne *mp'rt' im *n trup de Lertfa Crucii i de biruin a 3n!ierii.ț ș ș ț

.2.'.:!peien a Adevăului întupat în 6ia ăț ț

1'rturisind pe Dristos, Cu!&ntul *ntrupat ca Ade!'r, Apologetica ortodox' dep' e te o cunoa tereș ș ș

*ng&mfat', bazat' pe trufia *n elepciunii acestei lumi i afirm' o cuno tin ' exprimat' ca tr'ire eclesial' *nț ș ș ț

$u i Ade!'r ș

Ade!'rul *ntrupat e!iden iaz' func ia re!elatoare i puterea de !ia ' ale Cu!&ntului. Cu!&ntulț ț ș ț

1&ntuitorului cuprinde Ade!'rul 3nsu iș

0rin contemplarea ade!'rului ra iunii dumnezeie ti din fiecare lucru, ra iunea uman' dep' e te caracterulț ș ț ș ș

discursi! descoperind temeiul s'u suprara ionalț

Fa fin ii 0'rin i se !ede prioritatea ade!'rului lucrului *n fa a ra ionamentului dez!oltat prin cunoa tereaț ț ț ț ș

discursi!'

Ade!'rul nu poate fi *n eles ca o adec!are *ntre realitate i concept, ci ca participare la Ade!'r prinț ș

experien a de !ia ' a realit' iiț ț ț

Ade!'rul nu se afl' printr-o ra iune deta at' de !ia '. Ludec' ile ra iunii orgolioase str&mb' ade!'rulț ș ț ț ț

0articiparea la Ade!'r este posibil' *n starea inimii smerite i a unei min i care nu caut' s' * i impun'ș ț ș

punctul de !edere pentru afirmare i notorietateș

Humai prin /ertfa dep' irii egoismului i anga/area omului *ntreg *n !ia a duo!niceasc' i eclesial' poateș ș ț ș

fi dob&ndit' participarea la Ade!'r

Cine s-a apropiat de ade!'r a reu it s' se uite pe sine - t'niloaeș

.2..3ecipocitatea dinte Cuv"nt i %esoană în mătuisiea lui 8istos ca Adevă unic i a*solut al ș ș

lumii

Ade!'rul este o realitate de !ia ' care se *mp'rt' e te *n rela iile interpersonaleț ș ș ț

Cu!&ntul dumnezeiesc este iz!orul cu!intelor care-i pun *n rela ie pe oameni *n calitate de persoaneț

3n Cu!&ntul Iisus Dristos este fundamentat' ade!'rata comunicare ce conduce la comuniune

0ersoana nu poate tr'i *n absen a iubirii. Ade!'rul, lumina, !ia a sunt tr'ite *n taina persoanei anga/ate *nț ț

comuniune

14


15/47

3n cu!intele Fogosului *ntrupat se simte autoritatea deplin' iz!or&t' din puterea !ie ii. Mn cu!&nt poate zidiț

sau r'ni pentru toat' !e nicia. Cine !orbe te trebuie s' aib' gri/' s' nu sminteasc'ș ș

Cu!&ntul Ade!'rului lui Dristos este profetic i esatologic, *ntruc&t !este te 3mp'r' ia lui $umnezeu, iar ș ș ț

1&ntuitorul r'm&ne 0rofet pentru eternitate, oferind celor care-F primesc certitudine pentru toat' !e niciaș

Iisus Dristos este Ade!'rul unic, absolut i !e nic al *ntregii lumi, prin care 6ia a a biruit moarteaș ș ț

Dristos e unicul Ade!'r pentru c' e 0ersoana din !eci iubitoare, Care e face om ca s' asigure i oamenilor ș

!ia a !e nic' (t'niloae)ț ș

Ade!'rul este 0ersoan', iar >l lumineaz' *ntreaga existen '. 0entru primirea re!ela iei lui Iisus Dristos eț ț

ne!oie de credin ', de acceptarea liber' a celor descoperite de 1&ntuitorulț

0uterea de !ia ' a Ade!'rului st' *n faptul c' implic' r'spunsul liber al omuluiț

"eoria potri!it c'reia ade!'rul nu poate fi explicit e fals', iar Apologetica trebuie s' m'rturiseasc'

Ade!'rul *n orice circumstan e, experien a eclesial' a Ade!'rului *ntrupat *n 0ersoana lui Iisus Dristos.ț ț

II$ 2nceputurile apologiei cre tineș

1.1.6ia a "ntuitoului 77-;- 837-T,-+ model de apologie a vie ii ce tineț ț ș

6oca ia omului este sfin enia. C'ț ț utarea ei din *ndemnul, după 7&*ntul care v8a chemat pe voi1 &i i iț ș

voi )n ivă s&in i )n toată petrecerea vie ii 9" Petru "1":;ș ț ț poart' pe om la *mplinirea des'!&r it' a !ie ii sale,ș ț

care este dob&ndirea asem'n'rii cu $umnezeu. fin enia nu pri!e te o elit', o anumit' categorie de persoaneț ș

alese prin predestinare, ci !izeaz' pe tot omul care !ine *n lume. 7iecare persoan', f'r' excep ie, esteț

cemat' s' fac' experien a pregust'rii de aici i de acum a !ie ii !e niceț ș ț ș Aceasta este via a ve nică1 să teț ș

cunoască pe Tine1 singurul %umnezeu adevărat1 i pe Iisus 3ristos1 pe care l8ai trimis$9Ioan ";ș ț ș ț ț ș ț ș ț

indic' o cre tere *n ordine spiritual', *nspre asem'narea cu $umnezeu.ș

15


16/47

3n!ierea lui Dristos, prin care s-a s'!&r itș omor*rea mor ii1ț este *nceputul m&ntuirii oamenilor.

Dristos cel *n!iat adreseaz' cu!&nt de *ndemn c'tre m'rturisirea Fui i a 4unei 6estiri a *n!ierii ale-ș

>!angelia- tuturor neamurilor, pe care le ceam' la gustarea realit' ii *mp'r' iei !ie ii !e niceț ț ț ș %atu8?i8s8a

toată puterea1 )n cer i pe păm*nt$ %rept aceea1 merg*nd1 )nvă a i toate neamurile1 +otez*ndu8le )nș ț ț

numele Tatălui i al Fiului i al 7&*ntului %uh$ 2nvă *ndu8le să păzească toate c*te v8am poruncit vouă1ș ș ț

i iată 0u sunt cu voi )n toate zilele1 p*nă la s&*r itul veacului$ Amin$ 9?atei >1 ">8!;ș ș

Fucrarea aceasta de *mplinire a poruncilor presupune mai *nt&i, potri!it f. 1axim 1'rturisitorul,

lep'darea !ie ii p'c'toase, adic' scimbarea !ie ii, prin poc'in ', metanoia, sau, altfel spus, lucrareaț ț ț

ne!oin elor desp'timirii. A lucra cele poruncite, adic' a le p'zi pe toate cele poruncite, presupune efort,ț

st'ruin ', d'ruire i mult a/utor de la $umnezeu. 0resupune, dup' cum formuleaz' f. 2rigorie inaitul,ț ș

*nfr&nare, trez!ie, smerenie i *ndelung' r'bdare, *nc&t s' nu a/ungem a ne l'sa t&l'ri i de p'cat,ș ț

Priveghea i$$$ de8ar ti stăp*nul casei la ce stra.ă vine &urul1 ar priveghea i n8ar lăsa să i se spargăț ș ș

casa$ 9?atei 61 686/;

6ia a lui Dristos este apologia cea mai profund' a cipului *n care omul este cemat de $umnezeu s'ț

!ie uiasc'. Dristos 3nsu i este omul a a cum l-a dorit $umnezeu, noul Adam care d' r'spunsul cu!enitț ș ș

p'catului celui aduc'tor de moarte i model dumnezeiesc pentru fiecare dintre noi, apologet prin excelen ' alș ț

cipului lui $umnezeu *n om. Apologia lui Dristos este apologia !ie ii !e nice din care omul este cemat s'ț ș

se *mp'rt' easc' *ntru >l.ș

1.2.omentul Cinciecimii. Apologia ca umae a îm*ăcăii de sus

3ncredin &ndu- i ucenicii c',ț ș a a tre+uia să pătimească 3ristos i să )nvieze din mor i a treia zi iș ș ț ș

să se propovăduiască )n numele 7ău pocăin a spre iertarea păcatelor la toate neamurile1 )ncep*nd de laț

Ierusalim9 =uca 61 6#86


17/47

răspunde sau ce ve i zice1 că %uhul 7&*nt vă va )nvă a chiar )n ceasul acela ce tre+uie să spune i$ 9=ucaț ț ț

"1 ""8"; Cincizecimea, moment al pogor&rii $uului f&nt *n cip de limbi de foc peste comunitatea

rug'toare, este momentul *mbr'c'rii apostolilor cu putere dumnezeiasc' spre a-F m'rturisi pe Dristos. A!em

*n fa ' un demers de m'rturisire existen ial', generat de prezen a arz'toare i c'l'uzitoare a $uului f&nt *nț ț ț ș

inimile celor ce m'rturisesc. Arderea inimii *n prezen a $uului *i !a face pe Fuca i Cleopa s' exclame dup'ț ș

*nt&lnirea cu Dristos cel *n!iat *n drumul lor spre >maus, Oare nu ardea )n noi inima noastră1 c*nd nevor+ea pe cale i ne t*lcuia scripturile1ș dup' ce Acesta li se descoper' la fr&ngerea p&inii. (Fuca ;N, ;)

1.'.%ledoaia -f"ntului Apostol %avel în Aeopag. Apologia ca mătuie ce tină în conte!t multicultual ș

i multieligios ș

Apologia paulin' care ne re ine *n cip cu totul deosebit aten ia este cea din Areopag. Atenaț ț

constituia f'r' *ndoial' un context diferit la ni!el cultural i de mentalitate fa ' de mediul iudaic. A!em de aș ț

face cu o super-pia ' de culturi i de oferte religioase disponibile *ntr-o dinamic' a cererii i a ofertei proprieț ș ș

/ocului concuren ei. 3ntr-o cetate a Atenei confirmat' drept centru cultural i intelectual de calibru alț ș

Anticit' ii, Areopagul atenian era, la acea epoc', forul cel mai *nalt de dezbatere public', cu o istorie ce seț

pierdea *n zorii ci!iliza iei grece ti.ț ș To i atenienii i străinii care locuiau acolo nu8 i petreceau timpulț ș ș

dec*t spun*nd sau ascult*nd ceva nou 9Faptele Apostolilor "


18/47

cre tinism latentș ) Aceast' perspecti!' apologetic' !a de!eni un ade!'rat credo *n !ia a f. Iustin 1artirul iț ș

7ilosoful, care !a afirma, nici mai mult, nici mai pu in, c'ț tot ceea ce e +un la al ii ne apar ine$ț ț

%e!enim, a adar i subliniem ideea c' f. Ap. 0a!el nu numai c' nu anatemizeaz' r'tcirile idolatreș ș

ale atenienilor, dar ciar *i *ncura/eaz' pe ace tia *n a face pasul c'tre cre tinism din interiorul demersului lor ș ș

metafizic-religios. >l surmonteaz' prin acest procedeu apologetic andicapul prezent'rii, altfel situat' *n

exteriorul fiec'rui sistem filosofic cunoscut atenienilor, e!it&nd situa ia *n ceea ce urma s' spun', ar fi p'rutț

o filosofie str'in', ira ional', un fel de religie bizar' !enit' de nic'ieri. Ascultat p&n' la un punct, !a fi ne!oitț

la un moment dat s' se opreasc'. >xist' cercet'tori contemporani din mediul academic neteologic, cum ar fi

profesorul de istorie !ece 1arie-7rancoise 4aslez, care aleg s' !ad' *n f. Ap. 0a!el figura unui nou

ocrate integrat lungului ir de intelectuali ne*n ele i i persecuta i.ș ț ș ș ț

Cel mai probabil c' atenienii a teptau din partea f. Ap. 0a!el un discurs filosofic compatibil cuș

propriile lor c'ut'ri. 0osibil, de o anumit' an!ergur' intelectual' care constituia m&ndria acestei sa!ante

societ' i. 0rime te oare aceast' elit' a *n!' 'turii !remii ceea ce corespunde exigen elor eiE 0&n' la un punct,ț ș ț ț

desigur, discursul paulin cuprinde c&te!a repere cunoscute lor. 3ns', de aici *ncolo, este !orba despre o

doctrin' care duce dincolo de categoriile min ii, *n spa iul dens al unei descoperiri posibile doar *ntru $uulț ț

f&nt. i *ntruc&tȘ omul &iresc nu prime te cele ale %uhului lui %umnezeu1 căci pentru el sunt ne+unie iș ș

nu poate să le )n eleagă1 &iindcă ele se .udecă duhovnice te 9" 4orinteni 1 "6;1ț ș dup' cum spune tocmai

f&ntul 0a!el, poate s' ne mai mire oare dificultatea pe care ace ti mae tri ai instrumentelor min ii o a!eau *nș ș ț

fa a dimensiunii existen iale i deopotri!' tainice a m'rturisirii paulineEț ț ș

>ste remarcabil' abordarea f. Ap. 0a!el , care se arat' deopotri!' inspirat' i fireasc'. f&ntul 0a!elș

nu exercit' presiune, nu *ncearc' s' m'rturiseasc' *mpotri!a auditoriului mai mult dec&t puteau primi ace tia,ș

semn c' *n elegea i dificultatea lor de a crede, i *n'l imea str'in' de lumea aceasta a ceea ce el ar fi putut s'ț ș ș ț

m'rturiseasc' despre Ade!'r. f&ntul 0a!el *n elege condi ia existen ial' a filosofilor din Areopag, situa i,ț ț ț ț

prin cultura i preocup'rile lor, deopotri!' aproape de $umnezeu i departe de >l. $e aceea f. Ap. 0a!el-ș ș

trecut el *nsu i peste pr'pastia dintre r't'cire i Ade!'r, nu prin puterile sale, ci prin ar'tarea lui Dristos peș ș

drumul $amascului- nu !a crede *n for a argumentelor ra ionale, nici *n puterea lor de a transmite fiorulț ț

credin ei !ii, care s'-i con!erteasc' pe greci.ț

=mene te /udec&nd, e greu de *n eles cum, *n Areopag, la *nt&lnirea cu cea mai profund', cea maiș ț

articulat' dintre culturile !remii, f&ntul 0a!el, cel mai instruit dintre apostoli, trece sub t'cere puternica

experien ' a con!ertirii lui. t' *n firea omeneasc', atunci c&nd crede ce!a cu toat' fiin a, s' m'rturiseasc'ț ț

*ntr-un mod c&t mai con!ing'tor, apel&nd la toate argumentele posibile. 0rin urmare, f. Ap. 0a!el,

procedeaz' *ntr-un mod neobi nuit.>l nu scoate la b'taie do!ezile tari pri!itoare la Ade!'rul Dristos, nuș

18


19/47

pomene te c' F-a *nt&lnit fa ' c'tre fa ' pe cel ce a trecut prin moarte, nu strig' filosofilor c' F-a !'zut pe celș ț ț

*n!iat, Cu!&ntul lui $umnezeu, i nu pomene te de nenum'ratele profe ii f'cute de-a lungul unui mileniu iș ș ț ș

/um'tate despre >l, *n 6eciul "estament, de i f&ntul 0a!el a!ea cuno tin ' despre toate acestea. $e fapt, *nș ș ț

Areopag, f&ntul 0a!el nici nu pomene te numele lui Iisus Dristos, 7iul lui $umnezel Cel !e nic, ciar dac'ș ș

*l !'zuse fa ' c'tre fa '.ț ț

$escoperirea lui $umnezeu *n om opereaz' un fel de r'stignire a inteligen ei, o !eritabil' metanoia-ț

*nnoire a min ii pentru a primiț g*ndul lui 3ristos 9" 4orinteni 1 "#;8 singura care *ng'duie omului s' se

apropie de dumnezeiesc. 2n elepciunea dată de %uhul răm*ne o taină imposi+il de vestit ca iscusitț

cuv*ntător sau )n elept 9" 4orinteni 1 ";1 )ntruc*t nu ine de cuvinte de )nduplecare ale )n elepciuniiț ț ț

omene ti1 ci )n adeverirea %uhului i a puterii 9" 4orinteni 1 6;$ Iată o minunată de&ini ie a apologiei$ș ș ț

2recii c'utau *n elepciune (9 Corinteni 9, ;;), iar *n elepciunea pe care o propunea f&ntul 0a!el eraț ț

rele!ant' doar pentru inimile care se ar'tau, *n termeni de onestitate a propriei c'ut'ri, compatibile cu

exigen ele duo!nice ti proprii recept'rii $uului f&nt.ț ș

>ste limpede c' apologetica cre tin', *n continuitate cu f&ntul 0a!el, nu s-ar mul umi !reodat' s'ș ț

de!in' o tiin ' sau o filosofie natural', con inutul s'u !eritabil ar fi *ntotdeauna descoperirea lui $umnezeuș ț ț

prin sfin irea preocup'rilor culturale ale omului, prin *mbisericirea lor, ireductibil' la dimensiunea orizontal'ț

a creatului. Apologetica cre tin', prin f&ntul 0a!el, este o punte *ntre necreat i creat, permi &nd creatului s'ș ș ț

se *mp'rt' easc' din taina necreatului *n m'sura *n care omenescul se descide c'tre planul necreat alș

existen ei, printr-o cunoa tere nu doar de ordin intelectual, ci mai ales existen ial.ț ș ț

$ ?ărturisire i martiriu$ 4on tiin a mărturisitoare )ntrupată )n martirii primelor veacuriș ș ț

2.1. 3elevan a i actualitatea matiiului pentu con tiin a apologetică a /iseicii ț ș ș ț

3n societatea contemporan' marcat', *n multe forme, de un puternic du al apostaziei, de relati!ism iș

sincretism, sunt imperative redescoperirea i valori&icarea con tiin ei mărturisitoare$ș ș ț

Apologetica ortodoxă nu poate fi conceput' f'r' martiri i martiriu. 0lec&nd de la faptul c'ș

apologetica ortodox' ne invită să &im martori ai lui 3ristos cel r'stignit i *n!iat, este de maxim'șactualitate s' redescoperim puterea de !ia ' *ntrupat' *n martiriu. 1ai ales *n !remuri de apostazie, 4isericaț

este cemat' s'- i !esteasc' i s'- i cinsteasc' martirii.ș ș ș

6ia a martirilor ilustreaz' concret *mplinirea poruncii dumnezeie ti de a ne iubi !r'/ma ii. 0utereaț ș ș

martiriului se manifest' *n istorie, dar este mai presus de aceasta.

19


20/47

$ragostea fa ' de Dristos i t'ria credin ei sunt puteri duo!nice ti mai presus de orice putere aț ș ț ș

acestei lumi. Fiecărui martir i s8a cerut, *ntr-un fel sau altul, prin di!erse constr&ngeri i suferin e fizice,ș ț să

apostazieze1 să se lepede de 3ristos. 7iecare mucenic, ca martor al Adevărului, a ales liber s' 3l

m'rturiseasc' pe Dristos, trec&nd de la !ia a aceasta trec'toare, prin suferin e si moarte, la !ia a !e nic'.ț ț ț ș

1artiriul, prin puterea lui Dristos, biruie te cele mai temute puteri ale !eacului, dep' e teș ș ș

contingen ele i relati!ismele acestei lumi, *n numele unei credin e care r'm&ne !ie i *n fa a testului suprem,ț ș ț ș ț

moartea.

1odul cum martirii au inspirat, dup' *ncetarea persecu iilor, monaismul, prin m'turisirea credin eiț ț

ade!'rate p&n' la cap't, prin d'ruirea lor total', inspir' i ast'zi calea unei !ie i l'untrice d'ruite luiș ț

$umnezeu. Hu martiriul s&ngeros, ci cel trăit cotidian si consecvent ca stăruin ă de a dob(ndi via a 'ntruț ț

/ristos, de a muri fa ă de duhul lumii pentru a 'nvia la existen a 'nnoită 'ntru /ristos este de maximăț ț

actuallitate.

3n ortodoxie, sfin ii martiri au o cinstire deosebit'. 1artirii *ntrupeaz' biruin a 3n!ierii prin moarte.ț ț

4iruin a =rtodoxiei presupune cinstirea martirilor i a m'turisitorilor.ț ș

1artiriul exprima puterea lui $umnezeu lucr'toare. 3ntr-o societate puternic dezorientat', sunt

esen iale recuperarea i valori&icarea con tiin ei mărturisitoareț ș ș ț prin care sfin ii martiri se do!edesc a fiț

modele demne de urmat.

1'turisirea ancorat' *n con tiin a martiric' tr'it' de sfin ii mucenici *nt're te credin a i n'de/dea *nș ț ț ș ț șlumina i biruin a 3n!ierii.ș ț

3n martiri, Dristos 3nsu i este biruitor asupra puterilor r'ului. Astfel m'rturisirea de!ine o m'rturie aș

biruin ei prin Dristos asupra mortii i a p'catului.ț ș

1artiriul presupune asumarea concret' a con!ingerilor date de credin '. 1artiriul implic' o con tiin 'ț ș ț

eclesial' puternic' a mucenicului. 0ractic, actul de mucenicie i de m'rturisire nu implic' doar persoana *nș

cauz', ci *ntreaga comunitate eclesial' ca trup al lui Dristos, *ntruc&t este o m'rturisire a 4isericii.

= preungire tainic' a acestui martiriu s&ngeros o constituie martiriul ascezei, al poc'in eiț

ne*ntrerupte printr-o d'ruire total' a omului c'tre $umnezeu, nu prin moarte, ci *n !ia a aceasta. 1artira/ulț

zilnic presupune biruin a prin asumarea Crucii, tr'irea *ndemnului 1&ntuitoruluiț > Dacă vrea cineva să vină

dupa ?ine, să se lepede de sine, să4 i ia crucea i să4mi urmeze ?ieș ș .

Cel care asum' con tiin a m'rturisitoare moare pentru el *nsu i ca s' tr'iasc' *ntru Dristos, *n lume, iș ț ș ș

prin ceilal i.ț

20


21/47

4on tiin a martiriului )nseamnă o trăire pro&undă a identită ii cre tine1ș ț ț ș o m'rturisire cu mult

cura/ a biruin ei prin Crucea lui Dristos.ț

2.2. -emnifica ia temenilo mati i matiiuț ș

"ermenul martir *nseamn' martor i pro!ine din limba/ul tiin eor /uridice. 3n anticitatea elen',ș ș ț

cu!&ntul martir desemna martorul do!editor *ntr-un act de /usti ie, unde * i prezenta de bun'!oie punctul deț ș

!edere. Ac iunea martorului este exprimat' prinț marturie. 1artiriul reprezenta proba care face do!ada

afirma iei m'rturisite. 3n timp, ace ti termeni au dob&ndit o semnifica ie mai larga dec&t in elesul lor /uridic.ț ș ț ț

2n $T, termenul de martor are tot conota ie /uridic', i anu,e aceea c' *l desemneaz' pe martorulț ș

dintr-o /udecat'. 3n iudaism, inclusi! $umnezeu este in!ocat ca martor. emnifica ia din 6." e!iden iaz' c'ț ț

termenul de martir nu se refer' doar la o anumit' situa ie punctual', ci are *n !edere o atitudine i oț ș

perspecti!' de ansamblu. >xpresiile din 6." precum cortul mărturiei iș chivotul mărturiei indic' o lucrare

mai larg'.

2n C$T, semnifica ia cu!&ntuluiț martor dep' e te semnifica ia termenului *n diferite tradi ii elenizate.ș ș ț ț

1&ntuitorul *i ceam' pe apostoli i pe cei care au primit credin a s' fie martori ai Fui, p&n' la marginileș ț

p'm&ntului.

3n timp, termenul martir dob&nde te *n mod tot mai accentuat semnifica ia unor m'rturisiri deș ț

con!ingere. Iisus Dristos este in!ocat ca martoru cel credincios i ade!'rat. $omnul Dristos este prinș

excelen ' 1artorul Care m'rturise te despre Ade!'rul >!angeliei.ț ș

1'rturia const' *n !estirea >!angeliei, *n m'rturisirea lui Dristos cel r'stignit i *n!iat.ș

Primul martir1 diaconul te&anȘ , este considerat mucenic *ntruc&t m'rturise te con inutulș ț

>!angeliei f'r' niciun compromis, pl'tind pre ul suprem. Astfel, *n timp, martira/ul este asociat cu /ertfireaț

!ie ii.ț

2.'. atiiul+ ăstignie i înviee întu 8istos ș

?artirii sunt martori ai 4rucii i 2nvierii lui 3ristosș , *mp'rt' indu-se de biruin a 3n!ierii *nș ț

existen a concret' din istorie, cu desccidere c'tre perspecti!a esatologic'. 1artirul anticipeaza esatonulț

*mp'ra iei lui $umnezeu *n istorie. Aceast' condi ie esatologic' este o particularitate a martirului cre tin.ț ț ș

1artirul p'time te de dragul 7iului =mului, sufer' ca Dristos, pentru Dristos i *mpreun' cu Dristos.ș ș

Iisus Dristos este modelul fiec'rui martir i m'rturisitor. Dristos ne ceama la o !ia ' *ntru >l iș ț ș

totodat' ne d' puterea pentru aceasta. Dristos este Cel care p'time te *mpreun' cu mucenicul.ș

21


22/47

$orul dupa !ia a !e nic' implic' tr'irea martiriului ca o r'stignire i *n!iere *ntru Dristos.ț ș ș

1&ntuitorul m'rturise teș : -u sunt =nvierea i :ia a, cel ce crede 'n ?ine, chiar dacă va muri, va trăiș ț . iȘ

oricine trăie te i crede 'n ?ine nu ma muri 'n veacș ș

Dristos cel *n!iat ne face s' trecem prin moarte la !ia '. Astfel, moartea este o trecere tainic' spreț

plin'tatea !ie ii. 1oartea este biruit' prin puterea 3n!ierii. 1artiriul de!ine o *nnoire a 4otezului careț

semnific' moartea i *n!ierea *ntru Dristos.ș

1artiriul tr'it ca r'stignire i *n!iere *ntru Dristos $omnul presupune starea de /ertf' sfin itoare.ș ț

Credin a de neclintit i dorul comuniunii !e nice au determinat o d'ruire /ertfelnic' extraordinar' aț ș ș

martirilor. 4iruin a 3n!ierii prin moarte este posibil' prin iubirea /ertfitoare i mai presus de fire a celor careț ș

m'rturisesc prin !ia a lor %'stignirea i 3n!ierea lui Iisus Dristos.ț ș

1'rturisirea presupune *ndr&zneala credin ei i cura/ul exprim'rii con!ingerilor, dep' ind oriceț ș ș

logic' a fricii, a intimid'rilor i amenin 'rior lumii. Acest lucru este posibil prin tr'irea con tiin ei c'ș ț ș ț

$umnezeu este sc'parea i puterea noastr'. Condi ia martiric' i m'rturisitoare impune credin a !ie c' at&tș ț ș ț

prin !ia ', c&t i prin moarte tr'im *ntru i prin Dristos.ț ș ș

2.. Con tiin a mătuisitoae întupată în matiii pimelo veacui ș ț

ub domnia lui Hero, *n


23/47

3n general, puterea imperial' *n timpul lui "raian a manifestat toleran ' fa ' de cre tini. Cel maiț ț ș

semnificati! martir al epocii este f&ntul Ignatie, episcop al Antioiei, martirizat la %oma.

3n perioada de *nceput, puterea spiritual' a cre tinismului a fost *ntrerupt' *ntr-un mod cu totulș

con!ing'tor *n m'rturisirea excep ional' a martirilor cre tini. 3n mod paradoxal,ț ș persecu iile devin chiarț

cadrul de )ntărire i răsp*ndire a cre tinismului$ș ș 1artirii cre tini au m'rturisit cu demnitate i cura/ș ș

identitatea propriei credin e, prioritatea *mp'ra iei cerurilor fa ' de *mp'ra ia lumeasc'.ț ț ț ț

Anima i de o iubire profund' pentru Dristos, asum&nd o con iin ' esatologic' exemplar', martiriiț ș ț

de!in m'rturisitori ai *mp'ra iei lui $umnezeu *n lumea prezent'.ț

Astfel, ei sunt cei ce au cura/ul s' *nfrunte pe fa ' autoritatea imperial' sau pe cea a tribunalelor, etc,ț

m'rturisindu-F pe Dristos ca $umnezeu si $omn al lumii i al istoriei.ș

3n felul acesta, martirii e!iden iaz' identitatea profund' a cre tinilor. Dristos este ade!aratul 3mp'ratț ș

i $omn al cre tinilor, nu Cezarul. 1artirii *nfrunt' prigoana i moartea cu o pace care-i comple este peș ș ș ș

interlocutori. Ace tia simpt o putere din alt' lume *n modul de a fi al martirilor.ș 7&*ntul Iustin, impresionat

de cura/ul martirilor *n fa a mor ii, are con!ingerea c' este ce!a ce dadea putere martirilor s' m'rturiseasc'ț ț

numele lui Dristos.

Tertulian, ar't&nd suferin ele martirilor, men ioneaz' c' r'bdarea acestora produce scimb'ri aleț ț

p'g&nilor.

2.


24/47

2.


25/47

2.ra simplu la cu!&nt, dar nuț ș ș ș

i cu tiin a.ș ș ț

2.


26/47

&ormă scrisă prin care se propuneau răspunsuri acuzatorilor )ntr8o paradigmă intelectuală

compati+ilă cu cea a demersului de acuzare.

Fucr'rile apologetilor 4isericii primare !izau:

/ustificarea credin ei lor *n fata autorit' ilor p'g&neț ț

ap'rarea de atacurile iudeilor sau ale filosofilor

consolidarea *n credin ' prin l'murirea unor aspecte legate de probleme pastorale, morale sauț

dogmatice.

Apologe ii se afirmau public printr-o marturisire !enit' din realitatea interioar' a prezen ei luiț ț

Dristos, deci era *nc'rcat' de *ndrezneala celui care se tie *ncredin at $umnezeului celui 6iu i puternic.ș ț ș

Apologiile lor nu sunt formul'ri culturale, intelectuale, preocupate doar de forme sau concepte ci afirma iiț

!ii, de tr'ire proprie, acoperite de ade!'r. 1iza lor o constituia sal!area !ie ilor umane amenin ate prinț ț

dezinformare, r'st'lm'cire sau ne*n elegere. Apologetii se expuneau cu pre ul !ietii lor pentru c& tigareaț ț ș

!ie ii aproapelui i pentru ap'rarea 4isericii. 6edem *n apologie o manifestare de interac iune *ntreț ș ț

exponen ii cre tinismului.ț ș

Cre tinismul a fost dintru *nceput un scandal.ș 7udeii !edeau *n a urma lui Dristos !ino!a ia de a tr'daț

credin a 0atriarilor astfel ca aplogetica de *nceput a fost realizat' de e!reii *ncre tina i care se preocupau cuț ș ț

demonstrarea ca *n Dristos se *mplinesc profe iile mesianice (7A ;-, O).ț 3omanii !edeau in cre tinismș

ateism, adic' subminare a legii pentru c' respingea cultul zeit' ilor p'g&ne i al *mparatului.ț ș Becii nu puteau

primi o credin ' care m'rturisea un singur $umnezeu sau un Fogos *ntrupat *n lumea i *n istoria care erau,ț ș

dupa ei, stric'cioase. In aceste condi ii, cre tinii s-au sim it moti!a i s' inter!in' prin m'rturii publice *nț ș ț ț

ap'rarea doctrinei lor. 1'rturia apologe ilor nu era un gest exterior, formal ci * i a!ea iz!orul *n interior, seț ș

realiza prin lucrarea arului. Apologe ii erau mărturisitori ai credin ei 'nsă mărturia lor nu era ca cea aț ț

unor avoca i, demersul lor era de mărturisire existen ială "rin ispiratia divina, omul si harul lucrauț ț

sinergic

In primul secol asistam la apari ia unei literaturi sub form' de r'spuns la ne!oile i problemeleț ș

interne ale comunit' ilor cre tine. 1odelul si r'd'cinile stau *n epistolele pauline.ț ș

Mlterior, cre tinismul care fusese ignorat de!ine int' a atacurilor !enite din partea filosofiei p'g&ne.ș ț

0entru c' atacurile !eneau din partea unor oameni extrem de bine preg'ti i, cre tinii s-au !'zut ne!oi i s' * iț ș ț ș

apere con!ingerile prin r'spunsuri care s' satisfac' exigen ele de form' ale !eacului lor, re!el&nd *ns' fondulț

ad&nc al unei teologii autentice care nu las' *n afar' tiin ele i str'daniile filosofice.ș ț ș

26


27/47

Istoria bisericeasc' a consemnat numele unor apologe i de limb' latin' (ț Tertulian1 ?inuciu Felix) iș

greac' (7&$ Iustin ?artirul si Filoso&ul1 Apolinarie1 Teo&il al Antiohiei) de!eni i emblematici prinț

m'rturisirile lor. crierile acestora sub form' de scrisori, tratate sau dialoguri, adresate magistra ilor,ț

senatului, *mp'ratului, neamurilor, filosofilor sau unor persoane particulare cuprindeau *n general dou' p'r i:ț

9. combaterea acuzatiilor aduse

;. apararea ade!arurilor de credinta si traire crestine.

Apologetii erau posesori ai unei educa ii cu nimic mai pre/os decat cea a ad!ersarilor. "ertulian a!eaț

!aste cuno tin e de filosofie, literatur', retoric', medicin' i drept, fusese a!ocat i orator, iar f. Iustinș ț ș ș

parcursese un *ntreg periplu filosofic prin doctrinele stoic', peripatetic', pitagoreic' i platonic'.ș

Bernard Pouderon demonstreaz' c' nu se poate !orbi despre un Ggen literar al apologiei din

simplul moti! c' manifest'rile acesteia sunt !ariate ca form' de expresie literar' i deci imposibil deș

circumscris unui gen anume. Fexicul de termeni literari defineste apologia ca apărare orală sau scrisă aunei persoane1 a unei colectivită i1 a unei institu ii sau a unei &oloso&iiț ț . Hu este considerat' gen literar

propiu-zis pentru c' poate *mbraca o mul ime de forme. Apologia e!oc' Go art' de a te ap'ra i de a con!ingeț ș

care este inima retoricii. Cel mai !eci exemplu de apologie cunoscut este Apologia lui 3ocrate de 0laton.

Apologiile au imbracat di!erse forme:

dialogul (f. Iustin - Dialog cu iudeul Tryfon)

compte-rendu al unei con!ersatii ("eofil al Antioiei - Ad Autolycum)

scrisoare sau epistol' (Idem - Ad Diognetum)

scrisoare descisa ("ertulian - Apologeticum)

discurs (ficti! sau nu) adresat imparatului ( Apologia lui Iustin este un discurs de tip /udiciar

caracterizat drept labellum - cerere sau peti ie adresat' oficial *mp'ratului i al c'rei r'spuns are for aț ș ț

de ot'r&re legal')

discurs oficial ("a ian -ț Ad !raecos)

tratat adresat unei categorii (Atenagoras - De resurrection 4 gnosticilor).

0rimul principiu unificator se datoreaza istoricului >usebiu de Cezareea, primul care folose te termenulș

generic de apologie pentru a numi in istoria sa ma/oritatea apologiilor despre care ni s-au transmis informa ii.ț

"radi ia manuscris' a pastrat denumirea de apologie doar pentru cele apartin&nd lui Aristide i Iustin (posibil,ț ș

acest titlu nu a figurat *n copiile originale). >ste pu in probabil ca f. Iustin s' fi depus la cancelariaț

imperiala un libellum cu titlul explicit de apologie. Cu toate acestea, termenul este utilizat *n interorul scrierii

lui, *ns' nu cu scopul definirii unui gen ci ca argument pentru *nl'n uirea ideilor sale.ț

27


28/47

Al doilea principiu unificator face referire la &inalitatea apologiei, anume, apărarea comunită ilor sauț

persoanelor cre tineș , pledarea pentru ele. >ste de remarcat faptul c', *n contextul retoricii antice, apologia

nu este at*t un gen, c*t parte a unui discurs .udiciar.

0rimii apologe i cre tini s-au inspirat din experien a filosofilor (Iustin care a *ncercat sa ii prezinte peț ș ț

cre tini ca pe un nou ocrate acuzat pentru filosofia sa) sau a iudeilor. >xegeza textelor biblice i scrierile deș ș

ordin apologetic iudaice constituie o surs' de inspira ie la indem&n'.ț

Apologetica cre tin' prime te de la apologetica iudaic' trei contribu ii semnificati!e *n ceea ce pri!e te:ș ș ț ș

9. r'spunsul la acuza iile de ateism, prezentarea monoteismului, polemica anti-politeist' i idolatr'ț ș

;. r'spunsul la acuza iile de incest, moarte ritual', m'rturia moral' cre tina *n raport cu criticaț ș

mora!urilor p'g&ne

. r'spunsul la acuza ia de noutate, elaborarea argumentului de !ecime (unii apologe i afirm' noutateaț ț

cre tinismului cum ar fi Clement iar al ii adopt' !iziunea iudaismului elenist).ș ț

In lumea p'g&n', mesa/ul e!angelic a trebuit s' *nfrunte rezisten e puternice de ordin religios, politic iț șcultural. Apologe ii accept' aceast' pro!ocare. Ciar dac' scrierile lor nu au a!ut un efect politic imediat,ț

efortul intelectual al acestora a contribuit *n interiorul cre tinismului cu un impuls decisi! cel pu in *n treiș ț

direc ii:ț

a) dialogul cu filosofia

b) respingerea ereziilor

c) elaborarea dogmelor.

Apologetii sunt primii constructori de pun i *ntre cre tinism i filosofie. >i dau crestinilor posibilitatea s'ț ș ș

* i exprime doctrina *n contextul circuitului de idei al epocii lor i faciliteaz' accesul celor din afara 4isericiiș ș

prin traducerea i !ulgarizarea *n elesurilor !ie ii cre tine la filosofia cea *mplinitoiare *ntru Dristos. >i suntș ț ț ș

premerg'tori ai fin ilor 0'rin i ai epocii sinoadelor ecumenice pentru c' se ostenesc*in respingerea ereziilor ț ț

prin explicarea atent', cu instrumentele conceptuale ale timpului lor, a sensurilor doctrinei cre tine. >i auș

conturat i reperele de baz' ale unei metodologii pe care o poate utiliza eficient i teologia de ast zi pentru c'ș ș ș

nu r'spunsurile date sunt ceea ce trebuie s' ap'r'm astazi, ci metoda lor de abordare i solu ionare aș ț

problemelor. $eci, apologetica ine mai mult de duh1 de modul de vie uire la )ntalnirea cu culturaț ț .

7rumusetea demersului apologetic !ine i din faptul c' pune *n lucrare duo!niceasc' instruirea primit' *nș

coli pentru a oferi roadele unor elabor'ri de ordin teologic care s' descoere i s' in!ite, s' cucereasc' i s'ș ș ș

con!ing' cu pri!ire la ade!'rul de credin ' pe oamenii culti!a i printr-o m'rturisire inteligibil' i usor deț ț ș

asimilat.

'.2.Dimensiunea misionaa a apologeticii cestine

28


29/47

e poate spune c' *nt&lnirea dintre creltinism li moltenirea cultural' a lumii antice merit' *ntreaga

aten ie. Contactul dintre cultura elenistic' p'g&n' i cre tinism !a permite confec ionarea unor aineț ș ș ț

conceptuale necesare afirm'rii ade!'rului de credin ' conform *n elegerii !eacului respecti!.ț ț

Int&lnirea dintre cre tinism, iudaism, filosofia greac' !a solicita numeroase preciz'ri dogmatice deș

acurate e care s' contrabalanseze presiunile de factur' gnostic'. 2nosticii furnizau material reflexi! i temeț ș

apologetice bine articulate filosofic, ceea ce solicita i din partea apologetilor o buna cunoa tere a filosofieiș ș

antice dar i preciz'ri fine cu pri!ire la ade!'rul de credin '. "oate acestea !or determina conturarea unuiș ț

!ocabular teologic si ciar a unei ade!arate culturi cre tine. In acest context, *nt&lnirea dintre tiin a !remii iș ș ț ș

teologie este una deseori *n afirmare de competen ', dar care !a a!ea meritul de a descide cugetarea cre tin'ț ș

c'tre !alori ale culturii *ntr-un demers propriu, ino!ator.

Astfel, Apologe ii particip' la *ncre tinarea legisla iei Imperiului %oman i apoi la *ncre tinareaț ș ț ș ș

culturii. Ambele demersuri au fost tr'ite prin folosirea competen elor lor. $istinc ia *ntre *n elepciunea lumiiț ț ț

i cea de la $umnezeu nu !a *mpiedica 4iserica primar' s' se descid' realit' ii culturale contemporane ciș ț

culturia, filosofia i tiin a !or fi asumate i compatibilizate. 4iserica *ncepe prin a propune o pri!ire critic'ș ș ț ș

asupra lumii i asupra istoriei. In urma experien ei personale ale 0'rin ilor, m'rturisirea cre tin' !a fi maiș ț ț ș

apta *n a formula mesa/ul e!angelic cuprinz&nd istoria i reflec ia filosofic', tradi iile culturale i tiin ele.ș ț ț ș ș ț

'.'.3epee apologetice fundamentale în pimele veacui. -f"ntul 7ustin atiul i Filosoful ș

Cel mai nobil exponent al literaturii cre tine !eci este f. Iustin 1artirul i 7ilosoful. Carlesș ș

1unier noteaz' c' f. Iustin a urmat o *n!' 'tur' filosofic' de ni!el superior.ț

f. Iustin (9QQ 9


30/47

aina filosofiei, apar in&nd unei coli ciar dup ce de!ine cre tin. >l *ncearc' s' con!ing'filosfii p'g&ni deț ș ș

!eridicitatea mesa/ului cre tin afirm&nd c' Dristos a fost cunoscut de socrate, stoici sau profe i.ș ț

In doctrina Fogosului, f. Iustin aplic' metoda de a *ngloba istoria g&ndirii grece ti i a iudaismuluiș ș

*n tradi ia cre tin'. Consider' filosofia un bun foarte pre ios i mare *n ocii lui $umnezeu. 0rezin'ț ș ț ș

argumente care indic' faptul c' filosofia i cre tinismul fac front comun *mpotri!a politeismului tradi ional,ș ș ț

dar c' *n raport cu filofiile !remii, cre tinismul este superior.ș

f. Iustin poate fi sonciderat figura emblematicp a apologetului care afirm' o continuitate posibil'

*ntre filosfie i cre tinismul !'zut ca *mplinire a c'ut'rii filosofilor. >l este autorul care inaugureaz' cel maiș ș

ferm desciderea g&ndirii cre tine c'tre patrimoniul filosofic i conceptual al Anticit' ii grece ti. >lș ș ț ș

consider' tradi ia greac' al'turi de cea iudaic' drept arii *n care $umnezeu 3nsu i a lucrat pentru a preg'tiț ș

umanitatea *n leg'tur' cu Intruparea 7iului. Astfel, cre tinismul !alorizeaz' experien ele culturale aleș ț

umanit' ii dincolo de grani ele poporului ales.ț ț

$atorit' desciderii produse de primii apologe i (f. Iustin 1artirul i 7ilosoful, Atenagora), seț ș

constituie o abordarea apologetic' cre tin'care se !a obi nui cu orizontul cuprinz'tor al teologiei. e afirm'ș ș

rolul de trepe edificatoare pe care cre tinismul le scoate la i!eal' *n mod minunat din tradi ia iudaic' si dinș ț

filosofia greac'. 1'rturisirile primilor apologe i reu esc s' afirme c' Intruparea Fogosului i >!angelia aț ș ș

sunt e!enimente pe care $umnezeu le-a preg'tit de-a lungul istoriei pentru *ntreaga umanitate. Astfel, ei

reu esc s' foloseasc' *ntr-un mod inspirat mediul cultural ostil cre tinismului *n forma unei anse pentruș ș ș

desciderea uni!ersal' a 4isericii c'tre culturile !remii.

'..Devoltaea apologeticii. Dela ce tinism eleniat la înce tinaea elenismului ș ș

$escoperirea cre tinismului nu poate fi foarte la *ndem&n' *n acest mediu p'g&n. 7isgura f. Iustinș

este remarcabil' deoarece pare a fi primul teologi al bisericii care a c'utat s' dez!olte o prezentare ra ional'ț

a tainei cre tine. >l !a fi urmat de al i apologe i care !or face la r&ndul lor efortul s' exprime con inutulș ț ț ț

credi ei folosind mi/loacele culturii *n care fuseser' forma i (ex: Atenagora care s-a implicat *ntr-oț ț

argumentare pur ra ional' a unicit' ii lui $umnezeu el se folose te de concept filosofice care permitț ț ș

satisfacerea exigen elor intelectuale ale !remii).ț

0e m'sur' ce dreptul lor de a exista ca religie a fost recunoscut public, demersul cre tinilor se !aș

orienta la ni!el apologetic c'tre o afirmare a identit' ii doctrinaire *n raport cu celelalte doctrine religioase iț șfilosofice. Cultul imperial de!ine un mi/loc de leg'tur' *ntre regiunile Imperiului, iar cultele orientale arat' o

practic' purt'toare de o religiozitate nou'.

e afirm' deopotri!' i mi carea filosofilor, care tiau sa ocupe spatial de!enit liber din cadrulș ș ș

popula iei care a!ea cces la cultur', prin introducerea unei morale i spiritualit' i noi (una stoic', altaț ș ț

*mprumut&nd elemente din stoicism i platonicism).ș

30


31/47

Apologe ii i-au r'sp&ndit m'rturia *n acest context problematic i stimulant. Apologiile seț ș ș

transformau *n ade!'rate dezbateri intelectuale *ntre cre tini i p'g&ni.ș ș

0ri!ind critic perioada apologe ilor primelor secole, nu puteam trece cu !ederea efectul poziti! alț

*nt&lnirii lor cu cultura lumii antice. Aceasta a permis elaborarea formul'rilor conceptuale necesare aform'rii

credin ei conform ne!oilor epocii respecti!e. >laborarea treptat' a unui !ocabulary teologic i *n sens larg aț ș

unei ade!'rate culture de inspira ie cre tina *n cadrul elenismului ne permite s' subliniem rolul important alț ș

acestuia din urm' *n afirmarea cre tinismului. "rebuie precizat *ns' c' nu a!em de-a face cu preluarea deș

c'tre cre tinism a unor por iuni din sistemele filosofice ale g&ndirii grece ti, ci de preluarea unor concepteș ț ș

elaborate, acestea dob&ndind un sens nou.

Contactul dintre cre tinism i doctrinele p'g&ne s-a manifestat adesea printr-o afirmare incomod' aș ș

competen elor, dar a !ut f'r' *ndoial' meritul remarcbil de a descide g&ndirea cre tin' c'tre expresiaț ș

cultural' printr-un demers propriu i inno!ator, respecti!e de a sensibiliza cultura la !alorile credin eiș ț

cre tine.ș

=dat' cu acceptarea cre tinismului ca religie licit' (9, Constantin cel 1are), accentual demersuluiș

apologetic se mut' asupra afirm'rii identit' ii doctrinare i dogmatice, realizat' *n dialog, deseori *n disput'ț ș

cu filosfiile ce tindeau s'-I altereze con inutul prin *nsu iri frauduloase de idei i concept i prin tot felul deț ș ș ș

denatur'ri.

:$ Repere patristice privind rela ia dintre credin ă i ra iuneț ț ș ț


32/47

lumii descoperind deodat' i tainele ei. 3n !ia a spiritual' fixat' *n textele filocalice, g'sim numeroase locuriș ț

care ad&ncesc aceast' rela ie *ntre cunoa terea lui $umnezeu i !ia ', prin asumarea unei credin e autentice.ț ș ș ț ț

$e aceea, consider'm c' "radi ia filocalic'are un poten ial semnificati! i specific cu pri!ire la raportulț ț ș

dintre credin ' i ra iune *n orizontul cunoa terii lui $umnezeu i al lumii, care poate fi asumat *nț ș ț ș ș

e!iden ierea unor repere apologetice, un poten ial care poate s' inspire spre dep' irea scemelor ț ț ș

reduc ioniste ale rela iei dintre credin ' i ra iune.ț ț ț ș ț

>xist' multe locuri *n textele nou-testamentare i *n g&ndirea patristic' *n care credin a prime teș ț ș

nuan e distincte, din care se pot desprinde cel pu in dou' *n elesuri diferite ale credin ei. Mna este credin a *nț ț ț ț ț

existen a lui $umnezeu i alta este credin a *n >l. 0rima ar putea fi asociat', dac' este s' inem seama de alt'ț ș ț ț

considera ie,ț cu credin a din auz 9Romani "!1 "


33/47

acestea nu reprezint' fiin a lui $umnezeu.ț 4ăci &iin a lui %umnezeu e dincolo i de aceasta prin depă ire$ț ș ș

A a este tot ipostasul +unătă ilor viitoare$ 97&$ Erigorie Palama1 4uv*nt pentru cei ce se lini tesc cuș ț ș

evlavie;

2'sim astfel de /udec' i e!aluati!e *n textele experien iale ale 7ilocaliei.ț ț ?etodele cunoa terii auș

c*rmuit lumea cinci mii de ani1 sau ceva mai pu in1 sau mai mult1 i omul n8a putut să8 i ridiceț ș ș

nicidecum capul de la păm*nt i să simtă puterea iditorului său p*nă ce n8a răsărit credin a noastrăș ț

i nu ne8a eli+erat pe noi de )ntunericul lucrării păm*nte ti i din ro+ia de după )mpră tierea ceaș ș ș ș

de artă$97&$ Isaac 7irul1 4uvinte despre nevoin ă;ș ț $eosebit de semnificati! aici este faptul, subliniat de

0'rintele $umitru t'niloae, c' *ns' i c'derea *n p'cat de la *nceput poate fi socotit' ca o *mpr' tiere dinș ș

unitatea primordial' a oamenilor din dragostea de $umnezeu i dintre ei.ș

A adar, doar prin credin ' trecem dincolo de limitele puterilor de *n elegere omene ti. "oate cele ceș ț ț ș

se refer' la $umnezeu se situeaz', de fapt, *n afara puterilor noastre de *n elegere. 3n fa a acestei situa ii,ț ț ț

omul nu poate s' aib' r'spunsuri mul umitoare. Aici se descide un nou capitol *n cunoa tere, *n careț ș

ra iunea este cuprins' *ntr-o !edere mai larg' asupra lumii, anume experien a credin ei. 3ns' toate acesteț ț ț

deosebiri, subliniate de 0'rin i, *ntre credin a !ie i celelalte forme de *n elegere, se pot *ntre!edea cel maiț ț ș ț

bine dac' lu'm *n considerare faptul c', *n cazul credin ei, miezul e constituit dintr-o rela ie interpersonal',ț ț

di!ino-uman', *ntre 0ersoanele fintei "reimi i persoana uman'. Credin a descide, *n ultim' instan ', peș ț ț

om c'tre $umnezeul 0ersonal, *ntr-un mod distinct de cel *n care cercetarea iscoditoare a realit' ii,ț

dez!oltat' prin tiin ', face accesibile *n elesurile lucrurilor. >ste semnificati! i aici faptul c' aceast'ș ț ț ș

credin ' !ie, ca mod de !ia ', se transmite, de asemenea, *ntr-un mediu interpersonal, de la Dristosț ț

$umnezeu-=mul c'tre Apostoli, *n $uul f&nt, i de la Apostoli c'tre to i credincio ii, prin lucrareaș ț ș

$uului f&nt.

in&nd seama de aceast' lucrare a arului *n om, ca realitate !ie, indispensabil' credin ei, *n elegemȚ ț ț

mai lesne de ce credin a se leag' de *mplinirea poruncilor i de culti!area !irtu ilor. 0rin lucrarea de culti!areț ș ț

a !irtu ilor pe care o anga/eaz', credin a lumineaz' ra iunea i felul de a !edea lumea i lucrurile ei.ț ț ț ș ș

=bser!a ia aceasta este obi nuit' *n aria teologiei empirice. Iat', drept exemplu, men iunea f. Antonie celț ș ț

1are, Trupul vede prin ochi1 iar su&letul prin minte$ i precum trupul &ără ochi e or+ i nu vedeȘ ș

soarele care luminează tot păm*ntul i marea1 nici nu se poate +ucura de lumină1 a a i su&letul dacăș ș ș

nu are minte +ună i vie uire cuvioasă este or+ i nu )n elege pe %umnezeu$ 9 7&$ Antonie cel ?are1ș ț ș ț

2nvă ături despre via a morală a oamenilor i despre +una purtare;ț ț ș

0e de o parte, mintea este tras' *n /os de sim uri, dac' lucrarea lor nu este ot'rnicit' de ra iune. i,ț ț Ș

re!ersul acestei situa ii, adic' desp'timirea, l'rge te, extinde puterile de *n elegere ale omului. Celui curat,ț ș ț

33


34/47

afirm' f. Antonie cel 1are, nimic nu-i este ne*n eles. (3n!' 'turi despre !ia a moral' a oamenilor i despreț ț ț ș

buna purtare) C&t' !reme este alipit' de lucrurile m'rginite ale lumii sensibile, mintea este fragmentat' *ntre

acestea. 3ns', potri!it firii ei, ne spune un autor filocalic, ea este simpl', pentru c' i $umnezeu este simplu.ș

3n acestea se !ede c&t de mult au crezut sfin ii *n aceast' unitate a persoanei umane, care este afectat'ț

prin g&nduri i fapte *n toate puterile ei, care se resimt *n manifestarea lor i *n fine ea lor de pe urma feluluiș ș ț

*n care sunt *ntrebuin ate celelalte. i, mai ales, 0'rin ii pun *n leg'tur' *ntrebuin area min ii cu lucrareaț Ș ț ț ț

!irtu ilor. Iat' exprimarea, mai direct', a leg'turii dintre !edere, *n elegere i lucrarea !irtu ilor,ț ț ș ț Puterile

cuprinzătoare ale min ii sunt patru1 cumin enia1 agerimea1 )n elegerea i destoinicia$ 4el ce une teț ț ț ș ș

acestea cu cele patru virtu i cuprinzătoare ale su&letului1 )nso ind cu cumin enia min ii cumpătareaț ț ț ț

su&letului1 cu agerimea1 chi+zuin a1 cu )n elegerea1 dreptatea1 cu destoinicia1 +ăr+ă ia1 i8a )ntocmitț ț ț ș

sie i1 )n chip )ndoit1 căru ă cu &oc ce8l duce la cer$ 9 4uviosul Cichita 7tithatul1 4ele /!! de capeteș ț

despre &ăptuire1 despre &ire i despre cuno tin ă;ș ș ț

$e fapt, $umnezeu poate fi sesizat prin credin a !ie, f'ptuitoare, c'ci e ascuns *n poruncile ale, iț ș

cei ce8= caută pe 0l )l găsesc pe măsura )mplinirii lor9 ?arcu Ascetul1 %espre legea duhovnicească;1 iș

pe c*t se cură ă1 găsim la Teognost1 )n acela i loc1 )n lucrarea men ionată mai sus1 pe at*t seț ș ț

)nvrednicesc de iluminare$ Astfel, pentru cei ce a/ung s' *n eleag' duo!nice te, $umnezeu se descoper' aț ș

fi pretutindeni, c'ci e de fa ', ne spune f. imeon Houl "eolog, *n locul men ionat, fiind *n toate i *n afar'ț ț ș

de toate. >l este *n toate i aproape de cei ce se tem de >l.(0salmi ?N,9Q)ș


35/47

1atei, a f&ntului Ioan, la 7aptele Apostolilor, i la >pistolele f&ntului 0a!el), dar i ample lucr'riș ș

apologetice i dogmatico-polemice, cum sunt cele contra anomeilor i contra iudeilor, precum i multeș ș ș

lucr'ri ascetice i educati! morale, cum este celebrul tratat $espre preo ie, i o bogat' coresponden ', careș ț ș ț

cuprinde 9? !olume (NO-


36/47

f. Ioan 2ur' de Aur subliniaz' faptul c' *ntreaga cunoa tere de care este capabil omul *n aceast'ș

lume este relati!' i incomplet'. >l in!oc' aici cu!intele f. Ap. 0a!el, potri!it c'rora,ș cunoa tem )n parte1ș

*ns' aceasta nu *nseamn' cunoa terea unei p'r i, ci a unei p'r i insignifiante dintr-o anume parte.ș ț ț

AM% este men ionat la finalul fiec'reiț

demonstra ii i reprezint' un otar dincolo de care cunoa terea omeneasc' nu poate trece. $umnezeu esteț ș ș

incompreensibil *n fiin a A. "extele biblice aduse *n spri/inul acestei afirma ii sunt nenum'rate,ț ț %e mă voi

sui la cer1 acolo e ti1 i de mă voi pogor* )n iad1 e ti i acolo$9Psalmi "/>1 >; 4um este cu putin ă să &ieș ș ș ș ț

prezent peste tot Pro&etul nu o tie1 el1 )nsă1 se cutremură1 se pierde i este cople it g*ndindu8se laș ș ș

aceasta$9%espre necunoa terea lui %umnezeu$;ș


37/47

mor i1 &iindcă alt&el1 prin ce ra ionament am putea8o )n elege Prin niciunul1 ci numai prin credin ă$ț ț ț ț

%ar dacă )nvierea lui 3ristos este cunoscută prin credin ă1 atunci cum vom )n elege prin ra ionamenteț ț ț

na terea lui %umnezeu84uv*ntul1 c*nd )nvierea este un &apt mai mic dec*t această na tereș ș $in

credin ' !ine apoi i *mp'rt' irea de patimile lui Dristos. Cum a aE $ac' n-am fi crezut, n-am fi p'timit.ț ș ș ș

$ac' n-am fi crezut c', p'timind *mpreun' cu >l, !om i *mp'r' i *mpreun' cu >F, n-am fi suferit ceea ce amș ț

suferit. A adar, i na terea Fui, i *n!ierea Fui numai prin credin ' pot fi *n elese.(=mili la >pistola c'treș ș ș ș ț ț

7ilipeni)

III$ %0TURCAR0A APO=OE0TI4II 04=07IA=0 IC 4OCT0DTU= 704U=ARIARII 7I

UTOPII=OR E0C0RAT0 %0 RATIUC0A AUTOCO?A

2. :7B:5T:&: -7 7%&7CAT77&: BA5D7377 -C,&A-T7C:

2.1. Ahitectua gotica si gandie scolastica

In sec. 8II-8III incepe constructia marilor catedrale gotice, perioada a unei %enasteri in cadrul

>!ului 1ediu, in care se dez!ota orasele, uni!ersitatile, dar si gandirea scolastica. 0erioada este numita de

istoricul 2eorges $uby si vremea catedralelor .

tilul gotic nu este doar un nou mod al artei si aritecturii, ci exprima si spiritul noii gandiri din

perioada scolastica.

=riginea stilului gotic o gasim la uger - abatele manastirii aint-$enis, in a carei biserica sunt

inmormantati regii 7rantei.

uger, prieten cu regele 7rantei, intentioneaza sa sporeasca autoritatea acestuia (mai ales in raport cu

imparatul Imperiului %omano-2erman), astfel ca biserica de la aint-$enis trebuia sa str

Fundamentala rezumat

Documents

Transcript of Fundamentala rezumat