Suport de Curs Contabilitate

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI

ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European

POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013


ŞI PROTECŢIEI SOCIALE OIRPOSDRU

REGIUNEA SUD MUNTENIA

ASOCIAŢIA OAMENILOR DE AFACERI ARGEŞ

Investeşte în oameni !

Proiect cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa Prioritară nr. 5 „Promovarea măsurilor active de ocupare”

Domeniul Major de Intervenţie 5.1. „Dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare”

Numărul de identificare al contractului: POSDRU/101/5.1/.G/78175

Titlul proiect: “Acțiuni pentru ocupare - o şansă în plus pe piața muncii - ACASǍ”

Beneficiar: ASOCIAŢIA OAMENILOR DE AFACERI ARGEŞ PITEŞTI

Partener:CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE MĂRCUŞANU EUGEN DRAGOŞ

INTRODUCERE

Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, constituie contravenţii la Legea contabilităţii, dacă nu sunt savârşite în asfel de condiţii încat, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni.

Orice operaţiune economică efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare. Documentele justificative sunt documente primare care probează legal o operaţiune.

Prin documente, în sens contabil şi financiar, se înţeleg acte scrise şi întocmite pentru operaţiunile economice, financiare, statistice etc., în momentul efectuării lor. Orice înregistrare în contabilitate trebuie să fie justificată prin documente. Documentele sunt purtători de date şi informaţii financiar-contabile, sunt instrumente prin care se realizează contabilitatea ca formă a evidenţei economice.

Pentru a îndeplini cerinţele înregistrării în contabilitate, documentele trebuie să aibă un conţinut şi o structură simplă şi clară cu privire la operaţiunea economică supusă înregistrării, să confirme real şi exact operaţiunea economică pe care o consemnează.

Documentele sunt importante pentru contabilitate prin faptul că: - justifică operaţiunile înregistrate în contabilitate; - stau la baza efectuării controlului şi analizei activităţii economico-financiare din partea organelor

competente, din perimetrul instituţiei, şi din afara acesteia:Garda Financiară, Curtea de Conturi, Poliţia Economică, Corpul de Control Financiar Teritorial;

- documentele sunt sursa de documentare şi informare pentru persoanele interesate în elucidarea unei activităţi economico-financiare, cercetare ştiinţifică de specialitate. Orice document, pentru a răspunde cerinţelor economice în general şi al contabilităţii în special,

trebuie să cuprindă o serie de elemente structurale cum sunt: - denumirea documentului; - denumirea şi, după caz, sediul unităţii care întocmeşte documentul; - numărul documentului şi data întocmirii acestuia; - menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (cand este cazul);

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






- conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia; - datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate; - numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, dupa caz ; - alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.

Diversitatea operaţiunilor economice impuse de desfăşurarea proceselor economice presupune existenţa şi folosirea unui număr mare de documente cu o întrebuinţare diferită, fapt pentru care sunt clasificate după diferite considerente, şi anume:

1)După conţinutul operaţiunilor economice, documentele se grupează în:

documente de dispoziţie şi execuţie;

documente combinate (mixte);

documente contabile. a) Documentele de dispoziţie şi execuţie conţin dispoziţia dată pentru efectuarea unei

operaţiuni economice sau financiare, şi din această grupă cele mai reprezentative sunt:comanda, dispoziţia de plată, cecul în numerar;

b) Documentele combinate se referă la ordinul pentru executarea unei operaţiuni economice precum şi la confirmarea operaţiunii înscrise în document. În această categorie se includ: bonul de consum, dispoziţia de livrare, bonul de lucru;

c) Documentele contabile sunt acele documente care se întocmesc în cadrul serviciului (compartimentului) contabilitate. Aceste documente se grupează în:

Documente de înregistrare- Nota de contabilitate; Documente centralizatoare- Centralizatorul consumului de materiale,

Centralizatorul consumului zilnic de alimente la cantina instituţiei; Documente de calculaţie - Fişa contului sintetic, Fişe de cont pentru operaţiuni

diverse; Documente de generalizare şi de raportare contabilă: Jurnalul, Cartea Mare,

Bilanţul. 2)După circuitul documentelor, documentele pot fi:

Documente cu circuit închis (interne);

Documente cu circuit deschis (externe) primite şi emise. a) Documentele cu circuit închis sun acele documente care se întocmesc în perimetrul

instituţiei şi care circulă între compartimentele sale, din momentul emiterii şi până la clasarea (arhivarea) lor. Acestea sunt : bonul de consum, fişa limită de consum, fişa de pontaj, fişa colectivă de prezenţă etc.

b) Documentele cu circuit deschis sunt acele documente care se emit de către o instituţie şi care sunt destinate altei instituţii sau acele documente care intră în perimetrul instituţiei din afara sa, pentru consemnarea operaţiunilor economice şi care intră şi ies din perimetrul instituţiei. Acestea pot fi: aviz de expediţie, factură, comandă etc.

3)După modul de întocmire se clasifică în:

Documente primare;

Documente centralizatoare. a) Documentele primare sunt acele documente în care se consemnează pentru prima dată

efectuarea unei operaţiuni economice şi pot fi: proces-verbal de recepţie şi constatare de diferenţe, bon de consum material;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






b) Documentele centralizatoare sunt acele documente care se întocmesc pentru consemnarea mai multor documente primare, un exemplu fiind:Centralizatorul consumului de materiale.

4)După modul de folosire, corectare, verificare şi păstrare sunt:

Documente cu regim special;

Documente fără regim special. a) Documentele cu regim special sunt cele tipărite, completate, folosite şi păstrate conform

unor dispoziţii speciale şi poartă imprimat indicativul „Cu regim special”.Acestea sunt: chitanţa, factura.

b) Documentele fără regim special pot fi tipizate sau netipizate şi se deosebesc de cele cu regim special prin aceea că nu sunt folosite şi nu trebuie justificate formular cu formular, atunci când nu sunt completate. Un exemplar de astfel de document ar fi:Nota de Contabilitate.

La nivelul instituţiilor publice, documentele justificative pot fi clasificate1 în două categorii: o Documente comune şi agenţilor economici (chitanţe, facturi, state de salarii, bonuri de consum,

ordine de deplasare, dispoziţii către casierie, ordine de plată, carnete CEC etc.); o Documente specifice, legate în principal de activitatea de execuţie bugetară (cerere de deschidere

a creditelor bugetare, dispoziţia de repartizare a creditelor bugetare, fişa pentru operaţiuni diverse). Cererea de deschidere de credite este utilizată pentru deschiderea creditelor la nivelul

ordonatorilor principali de credite. Cuprinde natura şi destinaţia creditului solicitat, valoarea creditului şi defalcarea sa pe structura clasificaţiei bugetare, iar pe verso o situaţie centralizatoare.

Dispoziţia bugetară privind repartizarea creditelor este întocmită de ordonatorul principal pentru alimentarea conturilor ordonatorilor secundari sau terţiari şi cuprinde elemente de identificare a plătitorului şi beneficiarului: denumire, bancă, cont, cod, suma în cifre şi litere şi data din care beneficiarul are dreptul de a utiliza suma repartizată.

Fişa pentru operaţiuni bugetare serveşte ca document pentru evidenţa analitică astfel: - la instituţiile publice finanţate de la buget pentru evidenţa creditelor bugetare aprobate, a plăţilor

de casă şi a cheltuielilor efective; - la instituţiile publice finanţate din mijloace extrabugetare şi fonduri cu destinaţie specială pentru

evidenţa prevederilor din bugetul aprobat, a plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective. Se întocmeşte într-un singur exemplar, pe articole şi alineate ale clasificaţiei economice, din cadrul

fiecărui subcapitol de cheltuieli prevăzut de bugetul aprobat. Pe baza fişelor pentru operaţiuni bugetare se întocmeşte contul de execuţie. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






FACTURA FISCALĂ

Factura fiscală reprezintă un document justificativ ce însoţeşte vânzarea unor bunuri, executarea unor lucrări sau prestarea de servicii în favoarea terţilor.

Se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul de către compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat în acest sens, la momentul livrării bunurilor, executării lucrării sau prestării serviciului consemnat. Atunci când factura nu poate fi întocmită în momentul livrării bunurilor, acestea vor fi însoţite pe timpul transportului de avizul de însoţire a bunurilor, numărul şi data acestuia fiind înscrise la rândul lor în factura emisă ulterior. Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă. Persoana impozabilă trebuie să autofactureze, în termenul prevăzut mai sus, fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine. Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informaţii: a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic; b) data emiterii facturii; c) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale persoanei impozabile care emite factura; d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este stabilit în România şi şi-a desemnat un reprezentant fiscal, dacă acesta din urmă este persoana obligată la plata taxei; e) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale cumpărătorului de bunuri sau servicii, după caz; f) numele şi adresa cumpărătorului, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care cumpărătorul este înregistrat, precum şi adresa exactă a locului în care au fost transferate bunurile, în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri ; g) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal, în cazul în care cealaltă parte contractantă nu este stabilită în România şi şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România, în cazul în care reprezentantul fiscal este persoană obligată la plata taxei; h) codul de înregistrare în scopuri de TVA furnizat de client prestatorului, pentru servicii; i) codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care se identifică cumpărătorul în celălalt stat membru, în cazul operaţiunilor intracomunitare; j) codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care furnizorul s-a identificat în alt stat membru şi sub care a efectuat achiziţia intracomunitară în România, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, al cumpărătorului; k) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţi în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi; l) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, cu excepţia cazului în care factura este emisă înainte de data livrării/prestării sau încasării avansului; m) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






n) indicarea, în funcţie de cotele taxei, a taxei colectate şi a sumei totale a taxei colectate, exprimate în lei, sau a următoarelor menţiuni: 1. în cazul în care nu se datorează taxa, o menţiune referitoare la prevederile aplicabile din acest titlu sau din Directiva a 6-a, ori menţiunile "scutit cu drept de deducere", "scutit fără drept de deducere", "neimpozabilă în România" sau, după caz, "neinclus în baza de impozitare"; 2. în cazul în care taxa se datorează de beneficiar, se menționează "taxare inversă"; o) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune; p) orice altă menţiune cerută de acest titlu. Semnarea şi ştampilarea facturilor nu sunt obligatorii. Persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii, pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura: a) transportul persoanelor cu taximetre, precum şi transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor; b) livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului; c) livrările de bunuri şi prestările de servicii consemnate în documente specifice.

Factura se întocmeşte în trei exemplare al căror circuit se prezintă astfel: - exemplarul 1 – de culoare albastră - exemplarul 2 – de culoare roşie - exemplarul 3 – de culoare verde

a) la furnizor: - exemplarul 2 al facturii rămâne la compartimentul desfacere pentru înregistrarea în

evidenţele operative ale acestuia şi pentru eventualele reclamaţii ale clienţilor; - exemplarul 3 este înregistrat la compartimentul financiar-contabil, fiind totodată şi singurul

exemplar pe care se acordă viza controlului financiar-preventiv. b) la client:

- exemplarul 1 al facturii merge iniţial la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operaţiunii, şi ulterior la compartimentul financiar-contabil pentru acceptarea plăţii şi înregistrarea în contabilitate.

Arhivarea facturii are loc după cum urmează: a) la furnizor:

- exemplarul 2 la compartimentul desfacere; - exemplarul 3 la compartimentul financiar-contabil.

b) la client: - exemplarul 1 la compartimentul financiar-contabil.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Exemplu:

Societatea A

(Furnizor)

Societatea B

(Client)

Vânzare bunuri, executare lucrări, prestări servicii

1

2

3

Compartiment

aprovizionare

Compartiment

financiar-

contabilitate

Contabilizare

Arhivare

Compartiment

desfacere

Arhivare

Compartiment

financiar-

contabilitate

Contabilizare

Arhivare

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






EXEMPLU:

Societatea comercială A vinde pantofi (mărfuri) clientului său B cu un preţ unitar de vânzare de 1.00 lei şi

TVA 24%. Cantitatea vândută a fost de 100 buc.

Furnizor………………..........................

………………………………………… (denumirea, forma juridică)

Nr. înmatriculare la Registrul Comerţului/anul….

……………………………………………………

Codul fiscal………………………………………

Sediul (localitatea, str., nr.)………………………

Judeţul…………………………………………….

Contul …………………………………………….

Banca …………………………………………….

Cumpărător .…………..........................



……………………………………………………



Judeţul…………………………………………….

Contul …………………………………………….

Banca …………………………………………….

FACTURĂ FISCALĂ

Nr. facturii……………………….....

Data (ziua, luna, anul)………………

Nr. avizului de însoţire a mărfii……. (dacă este cazul)

Nr.

crt.

Denumirea

produselor sau

serviciilor

U.M. Cantitatea Preţul unitar

(fără TVA)

– lei –

Valoarea

– lei –

Valoarea

TVA

–lei –

0 1 2 3 4 5 (3x4) 6

1. Pantofi Buc. 100 1.000 100.000. 24.000

Semnătura şi

ştampila

furnizorului

Date privind expediţia:

Numele

delegatului…………..…….

Cartea de identitate……….

Mijlocul de transport nr.

…………………………….

Expedierea s-a făcut în

prezenţa noastră la data

de………………ora…...…..

Semnăturile………………..

TOTAL:

din care:

accize:

100.000 24.00

X

Semnătura

de primire:

Total de plată (col. 5+6)

124.000

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






NOTĂ DE RECEPȚIE ȘI CONSTATARE DE DIFERENȚE

1. a) Servește ca: - document pentru recepția bunurilor aprovizionate; - document justificativ pentru încărcare în gestiune; - document justificativ de înregistrare în contabilitate. b) Se folosește ca document de recepție obligatoriu numai în cazul: - bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite; - bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare; - bunurilor materiale procurate de la persoane fizice; - bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare; - bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție; - mărfurilor intrate în gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare. c) În alte cazuri decât cele menționate la lit. b), recepția și încărcarea în gestiune, după caz, și înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de însoțire a mărfii etc.). 2. Se întocmește în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constată diferențe, nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită. În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii. Datele de pe verso formularului se completează numai atunci când se constată diferențe la recepție. 3. Circulă: - la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele); - la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii); - la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite. 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. 5. Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul: - denumirea unității; - denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; - numărul facturii/avizului de însoțire al mărfii etc., după caz; - numărul curent; denumirea bunurilor recepționate; U/M; cantitatea conform documentelor însoțitoare; cantitatea recepționată, prețul unitar de achiziție și valoarea, după caz; - numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție, în condițiile în care se face recepția mărfii primite direct de la furnizor sau data primirii în gestiune și semnătura gestionarului în situația în care apar diferențe; - prețul de vânzare și valoarea la preț de vânzare, după caz, pentru unitățile cu amănuntul. În condițiile în care nu se înscriu datele valorice în nota de recepție și constatare de diferențe, este obligatoriu ca aceste date să se regăsească într-un alt document justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate a valorii bunurilor.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






AVIZ DE INSOTIRE A MARFII

Este formular cu regim special intern de tiparire si numerotare.

Continutul minimal obligatoriu de informatii al avizului de insotire a marfii este urmatorul:

- seria si numarul intern de identificare a formularului;

- data emiterii formularului;

- datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresa, cod de identificare fiscala);

- datele de identificare ale cumparatorului (denumire, adresa, cod de identificare fiscala);

- denumirea si cantitatea bunurilor livrate;

- pretul si valoarea, dupa caz;

- date privind expeditia: numele delegatului, buletin/carte identitate (serie, numar), numarul

mijlocului de transport, ora livrarii, semnatura delegatului;

- semnatura expeditorului.

- data primirii in gestiune si semnatura gestionarului primitor.

Avizul de însoţire a mărfii serveşte ca: - document de însoţire a mărfii pe timpul transportului; - document ce stă la baza întocmirii facturii; - dispoziţie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta, aparţinând aceleiaşi

unităţi; - document de primire în gestiunea cumpărătorului sau în gestiunea primitoare din cadrul

aceleiaşi unităţi în cazul transferului. Atunci când nu există posibilitatea întocmirii facturii odată cu livrarea bunurilor, avizul poartă

menţiunea „urmează factura”. La transferul de bunuri între gestiuni ale aceleiaşi unităţi, pe aviz se va scrie „fără factură”. Dacă avizul este emis pentru bunuri trimise la terţi spre prelucrare sau vânzare în regim de consignaţie, el poartă menţiunea „pentru prelucrare la terţi” sau „pentru vânzare în regim de consignaţie”, după caz.

In celelalte situatii decat cele prevazute mai sus se face mentiunea cauzei pentru care s-a intocmit avizul de insotire a marfii si nu factura.

Avizul de însoţire a mărfii se întocmeşte în trei exemplare al căror circuit se prezintă astfel: - exemplarul 1 – de culoare albastră - exemplarul 2 – de culoare roşie - exemplarul 3 – de culoare verde

a) la furnizor: - exemplarul 1 merge la delegatul unităţii care face transportul sau la delegatul clientului,

pentru semnarea de primire; - exemplarele 2 şi 3 merg la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităţilor

livrate şi pentru întocmirea facturii; - exemplarul 3 merge ulterior la compartimentul financiar-contabil, ataşat la factură.

b) la client:

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






- exemplarul 1 merge iniţial la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepţiei de către comisia de recepţie şi după consemnarea rezultatelor, apoi la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităţilor aprovizionate şi, în cele din urmă, la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate, ataşat la factură.

Arhivarea avizului are loc după cum urmează: a) la furnizor:

- exemplarul 2 la compartimentul desfacere; - exemplarul 3 la compartimentul financiar-contabil, ataşat la exemplarul 3 al facturii.

b) la client: - exemplarul 1 la compartimentul financiar-contabil, ataşat la exemplarul 1 al facturii.

Societatea A

(Furnizor)

Societatea B

(Client)

Avizul de însoţire a mărfii

1

2

3

Magazie

Compartiment

financiar-

contabilitate

Contabilizare

Arhivare

Compartiment

desfacere

Arhivare Compartiment

financiar-

contabilitate

Contabilizare

Arhivare

Compartiment

desfacere

Compartiment

aprovizionare

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Furnizor……………….......................... …………………………………………

(denumirea, forma juridică) Nr. înmatriculare la Registrul Comerţului/anul…. …………………………………………………… Nr. înregistrare fiscală…………………………… Sediul (localitatea, str., nr.)……………………… Judeţul……………………………………………. Contul ……………………………………………. Banca …………………………………………….

Cumpărător .………….......................... …………………………………………

(denumirea, forma juridică) Nr. înmatriculare la Registrul Comerţului/anul…. …………………………………………………… Nr. înregistrare fiscală …………………………… Sediul (localitatea, str., nr.)……………………… Judeţul……………………………………………. Contul ……………………………………………. Banca …………………………………………….

AVIZ DE ÎNSOŢIRE A MĂRFII

Nr. ……….………………………..... Data (ziua, luna, anul)………………

Nr. crt.

SPECIFICAŢIA (produse,

ambalaje etc.)

U.M. Cantitatea livrată Preţul unitar (fără TVA) – lei

–

Valoarea – lei –

0 1 2 3 4 5

Semnătura şi ştampila furnizorului

Date privind expediţia: Numele delegatului…………..……….. Buletinul/Cartea de identitate seria……nr.………eliberat(ă)……....... Mijlocul de transport nr. ……………... Expedierea s-a făcut în prezenţa noastră la data de……………….ora………….. Semnăturile……………………………

TOTAL:

Semnătura de primire:

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Exemplu: Societatea A livrează 100 de perechi de pantofi clientului său B, factura fiind întocmită ulterior

pentru un preţ unitar de vânzare de 1.000 lei şi TVA 24%.

La livrarea mărfurilor fără factură:

Furnizor………………..........................



……………………………………………………

Nr. înregistrare fiscală……………………………


Judeţul…………………………………………….

Contul …………………………………………….

Banca …………………………………………….

Cumpărător .…………..........................



……………………………………………………

Nr. înregistrare fiscală ……………………………


Judeţul…………………………………………….

Contul …………………………………………….

Banca …………………………………………….

AVIZ DE ÎNSOŢIRE A MĂRFII

Nr. ……….……………………….....


Nr.

crt.

SPECIFICAŢIA

(produse,

ambalaje etc.)

U.M. Cantitatea livrată Preţul unitar

(fără TVA) – lei

–

Valoarea

– lei –

0 1 2 3 4 5

1.

Pantofi Buc. 100 1.000. 100 000

Semnătura şi

ştampila

furnizorului


Numele

delegatului…………..………………

Buletinul/Cartea de identitate

seria……nr.………eliberat(ă)……....

Mijlocul de transport nr. ……………

Expedierea s-a făcut în prezenţa

noastră la data de……………ora…

Semnăturile……………………….

TOTAL:

100.000

Semnătura

de primire:

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






La întocmirea facturii:

Furnizor………………..........................



……………………………………………………



Judeţul…………………………………………….

Contul …………………………………………….

Banca …………………………………………….

Cumpărător .…………..........................



……………………………………………………



Judeţul…………………………………………….

Contul …………………………………………….

Banca …………………………………………….

FACTURĂ FISCALĂ

Nr. facturii……………………….....


Nr. avizului de însoţire a mărfii……. (dacă este cazul)

Nr.

crt.

Denumirea

produselor sau

serviciilor

U.M. Cantitatea Preţul unitar

(fără TVA)

– lei –

Valoarea

– lei –

Valoarea

TVA

–lei –

0 1 2 3 4 5 (3x4) 6

1. Pantofi Buc. 100 1.000 100.000. 24000

Semnătura şi

ştampila

furnizorului


Numele

delegatului…………..…….

Cartea de identitate……….

Mijlocul de transport nr.

……………………………..

Expedierea s-a făcut în

prezenţa noastră la data

de…………….ora…………

Semnăturile………………..

TOTAL:

din care:

accize:

100.000 24.000

X

Semnătura

de primire:


124.000

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






BONUL DE PREDARE, TRANSFER, RESTITUIRE În cazul utilizării ca bon de predare a produselor finite la depozit

1. Serveşte ca: - document de predare la magazie a produselor finite; - document justificativ pentru încărcare în gestiune; - document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate; - sursă de date pentru urmărirea realizării producţiei; - sursă de date pentru calculul şi plata salariilor.

2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a produselor, de către secţie, atelier etc. Dacă operaţiunile de predare-primire a produselor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de produse finite, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv menţiunea "primit în timpul inventarierii".

3. Circulă: - la magazia de produse finite, semnându-se de predare de către secţie (atelier) şi de primire în gestiune

de către gestionar (ambele exemplare); - la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându-se pentru

certificarea acestui control (ambele exemplare), după caz; - la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea

Sintetică şi analitică (exemplarul 1); - la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2). 4. Se arhivează: - la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidenţa (exemplarul 1); - la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2). În cazul utilizării ca bon de predare a materialelor refolosibile la magazie 1. Serveşte ca: - document de predare la magazie a materialelor refolosibile rezultate din secţiile de fabricaţie principale

şi auxiliare; - document justificativ pentru încărcare în gestiune; - document justificativ de înregistrare în contabilitate. 2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a materialelor refolosibile de

către secţii, ateliere etc. şi se semnează de şeful secţiei care dispune predarea. 3. Circulă: - la magazia de materiale refolosibile, semnându-se de predare de către delegatul secţiei, atelierului etc.

şi de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare); - la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidenţa, pentru efectuarea

înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1 pentru evidenţa materialelor şi exemplarul 2 pentru evidenţa costurilor). 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






În cazul utilizării ca bon de predare a semifabricatelor la magazie 1. Serveşte ca: - document de predare la magazie sau între secţii a semifabricatelor rezultate din producţie; - document justificativ pentru încărcare în gestiune; - document justificativ de înregistrare în contabilitate; - sursă de date pentru calculul şi plata salariilor. 2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a semifabricatelor de către secţie,

atelier etc. Dacă operaţiunile de predare-primire a semifabricatelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii

magaziei de semifabricate, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv menţiunea "primit în timpul inventarierii".

3. Circulă: - la magazia de semifabricate pentru predarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare de către

delegatul secţiei care face predarea şi de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare); - la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându-se pentru

certificarea acestui control (ambele exemplare), după caz; - la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1); - la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2). 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare). În cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni aflate în incinta unităţii 1. Serveşte ca: - dispoziţie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta în incinta unităţii; - document justificativ pentru scădere din gestiunea predătorului şi de încărcare în gestiunea

primitorului. 2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsură ce se efectuează transferul, de către persoana care

dispune transferul, care semnează la rubrica corespunzătoare. Transferul se efectuează numai între gestiuni din incinta aceleiaşi unităţi. În cazul gestiunilor dispersate teritorial se întocmeşte Aviz de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A).

3. Circulă: - la magazia predătoare pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare de către

gestionar (ambele exemplare); - la delegatul magaziei primitoare care semnează de primire pe exemplarul 1 şi reţine exemplarul 2;

- la compartimentul financiar-contabil, ambele exemplare, care, după confruntarea lor, stau la baza efectuării înregistrărilor în evidenţa magaziilor.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare). În cazul utilizării ca bon de restituire 1. Serveşte ca: - dispoziţie de restituire la magazie a valorilor materiale nefolosite (materiale şi semifabricate) de secţiile de fabricaţie principale şi auxiliare; - document justificativ de încărcare în gestiunea primitorului; - document justificativ de înregistrare în contabilitate. 2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura restituirii la magazie a valorilor materiale, de persoana care efectuează restituirea (secţii, ateliere etc.) şi care semnează la rubrica corespunzătoare.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Nu se completează rubrica "Unitatea". 3. Circulă: - la magazie, pentru primirea cantităţilor restituite, semnându-se de predare de către delegatul secţiei (atelierului etc.) care face restituirea şi de primire de către gestionar (ambele exemplare); - la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1 pentru evidenţa materialelor, exemplarul 2 pentru evidenţa costurilor). 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare). 5. În toate situaţiile menţionate, conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul: - denumirea unităţii; - denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; - predătorul; - primitorul; - numărul comenzii/codul produsului; - numărul curent; denumirea valorilor materiale (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); U/M; cantitatea; preţul unitar, valoarea, după caz; - data şi semnătura predătorului şi primitorului.

BON DE CONSUM

1. Serveşte ca: - document de eliberare din magazie a materialelor; - document justificativ de scădere din gestiune; - document justificativ de înregistrare în contabilitate. 2. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de către compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producţie şi a consumurilor normate, sau de către alte compartimente ale unităţii, care solicită materiale pentru a fi consumate. Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condiţiile utilizării tehnicii de calcul. Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmeşte pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale, loc de depozitare şi loc de consum. În situaţia în care materialul solicitat lipseşte din depozit, se procedează în felul următor: - în cazul bonului de consum se completează rubrica cu denumirea materialului înlocuitor, după ce, în prealabil, pe verso-ul formularului se obţin semnăturile persoanelor autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate; - în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit şi se semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea denumirii materialului înlocuitor se întocmeşte un bon de consum separat pentru materialul înlocuitor sau se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiaşi bon de

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






consum. În bonul de consum, coloanele "Unitatea de măsură" şi "Cantitatea necesară" de pe rândul 2 se completează în cazul când se solicită şi se eliberează din magazie materiale cu două unităţi de măsură. Dacă operaţiunile de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv menţiunea "predat în timpul inventarierii". 3. Circulă: - la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare); - la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare; - la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar şi de primire de către delegatul care primeşte materialele (ambele exemplare); - la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (ambele exemplare). 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. 5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul: - denumirea unităţii; - denumirea formularului; - produsul/lucrarea (comanda); norma; bucăţi lansate; - numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); numărul comenzii; - denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); cantitatea necesară; U/M; cantitatea eliberată; - preţul unitar; valoarea, după caz; - data şi semnătura gestionarului şi a primitorului.

FISA DE MAGAZIE

1. Serveste ca:

- document de evidenta la locul de depozitare a intrarilor, iesirilor si stocurilor bunurilor, cu una sau cu doua unitati de masura, dupa caz; - document de contabilitate analitica in cadrul metodei operativ-contabile (pe solduri).

2. Se intocmeste intr-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material si se completeazadecatre: - compartimentul financiar-contabil la deschiderea fisei (datele din antet) si la verificarea inregistrarilor (data si semnatura de control). In coloana "Data si semnatura de control" semneaza si organul de control financiar cu ocazia verificarii gestiunii; - gestionar sau persoana desemnata, care completeaza coloanele privitoare la intrari,iesirisistoc. Fisele de magazie se tin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau in ordine alfabetica. Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terti sau in custodie se intocmesc fise distincte care se tin separat de cele ale valorilor materiale proprii. In scopul tinerii corecte a evidentei la magazie, persoanele desemnate de la compartimentul financiar-contabil verifica inopinat, cel putin o data pe luna, modul cum se fac inregistrarile in fisele de magazie, dupa caz.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Inregistrarile in fisele de magazie se fac document cu document. Stocul se poate stabili dupa fiecare operatiune inregistrata si obligatoriu zilnic.

3. Nu circula, fiind document de inregistrare.

4. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:

- denumirea formularului; numarul paginii; - denumirea unitatii; magazia; materialul (produsul), sortimentul, calitatea, marca, profilul, dimensiunea; - U/M; pretul unitar, dupa caz; - data (ziua, luna, anul), numarul si felul documentului; intrari; iesiri; stoc; - data si semnatura de control. .

Metoda operativ-contabilă constă în ţinerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenţei cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fişelor de magazie. În contabilitate, această metodă constă în ţinerea evidenţei valorice pe conturi de materiale, desfăşurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz. Controlul exactităţii înregistrărilor din evidenţa gestiunilor şi din contabilitate se asigură prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fişele de magazie în registrul stocurilor. În metoda operativ-contabilă se pot folosi următoarele formulare comune pe economie: - Fişă de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-8/a, după caz); - Fişă de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22); - Registrul stocurilor (cod 14-3-11 şi 14-3-11/a). Fişele de magazie servesc pentru evidenţa cantitativă, pe feluri de stocuri, la locul de depozitare, iar în contabilitate, pentru controlul operaţiunilor înregistrate de gestionar sau persoana desemnată, pentru preluarea în registrul stocurilor a cantităţilor aflate în stoc, precum şi pentru calculul valorii bunurilor existente în stoc la sfârşitul lunii (perioadei), în scopul confruntării cu datele din contabilitatea sintetică. La gestiune, fişele de magazie se ţin în ordinea în care sunt înscrise materialele în registrul stocurilor. În aceste fişe cantităţile se înregistrează zilnic de gestionar sau persoana desemnată, pe baza documentelor de intrare (factură, aviz de însoţire a mărfii, notă de recepţie şi constatare de diferenţe etc.) şi a documentelor de ieşire (bon de consum, fiţă limită de consum, aviz de însoţire a mărfii, factură, bon de transfer etc.), poziţie cu poziţie. De asemenea, în fişele de magazie se înscriu plusurile de la inventar pe coloana "Intrări" şi minusurile de la inventar pe coloana "Ieşiri". Erorile constatate în evidenţa gestiunilor se corectează în prezenţa persoanei care răspunde de înregistrările efectuate în fişele de magazie, iar abaterile de la regulile de întocmire şi utilizare a documentelor se aduc la cunoştinţa conducătorului compartimentului financiar-contabil sau a persoanei desemnate să conducă contabilitatea, după caz, pentru stabilirea măsurilor care se impun. Semnătura persoanei desemnate pentru evidenţa stocurilor în fişele de magazie constituie dovada verificării înregistrărilor efectuate úi preluării documentelor de intrare şi de ieşire a materialelor. În contabilitate, documentele privind mişcarea stocurilor se grupează pe gestiuni, surse de aprovizionare (de la furnizori, din prelucrare la terţi, consum intern etc.) şi, în cadrul acestora, pe conturi de materiale şi gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Intrările sau ieşirile de bunuri de natura stocurilor se înregistrează în contabilitatea sintetică şi analitică, fie direct pe baza acestor documente, fie cu ajutorul unor situaţii întocmite zilnic sau la alte perioade stabilite de unitate prin centralizarea datelor din documentele privind mişcarea stocurilor. Verificarea înregistrărilor efectuate în conturile de stocuri şi fişele de magazie se face cu ajutorul Registrului stocurilor (cod 14-3-11 şi 14-3-11/a). În acest scop, în Registrul stocurilor, la sfârşitul fiecărei luni (perioade), se înscriu pe feluri de stocuri, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe, stocurile cantitative din fişele de magazie, se calculează valoarea cantităţilor aflate în stoc pe baza preţurilor de înregistrare şi se totalizează valoarea acestora pe pagini ale Registrului stocurilor, pe subgrupe de materiale, grupe de stocuri, conturi şi magazii (depozite). În cazul în care se constată că există frecvente diferenţe între soldurile conturilor de stocuri din Registrul stocurilor şi cele din contabilitate, provenind din înregistrarea operaţiunilor, evaluarea cantităţilor de stocuri din documentele de intrare şi de ieşire, prelucrarea acestora etc., diferenţele respective pot fi localizate printr-o nouă centralizarea intrărilor şi ieşirilor valorice de materiale, pe grupe sau feluri de materiale, iar totalurile obţinute se confruntă cu datele din Registrul stocurilor

CHITANȚA

Document care justifica primirea unei sume de bani. Constituie un act justificativ de inregistrare a sumelor incasate in registrul de casa si in

contabilitate. Document care justifica depunerile de numerar la banca, ce cuprinde denumirea bancii si a deponentului, suma depusa, o scurta explicatie ce reprezinta suma si monetarul. Documentul se intocmeste de banca. Înscrierea datelor în chitante se face cu cernealã, cu pix cu pastã sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automatã a datelor, dupã caz. Chitanta trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu cel putin urmatoarele informatii: - denumirea unitãtii; codul de identificare fiscalã; numãrul de înregistrare la oficiul registrului comertului; sediul (localitatea, str., numãr); judetul; Exemplu SC vanzator SRL, Cod fiscal 111222, J02/XX/YYYY, localitatea Arad, str. Xulescu Nr. 10 - denumirea, numãrul si data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; Exemplu Chitanta, seria AB nr.001. - numele si prenumele persoanei fizice care depune sume si ce reprezintã acestea sau, dupã caz, denumirea unitãtii; codul de identificare fiscalã; numãrul de înregistrare la oficiul registrului comertului; sediul (localitatea, str., numãr); judetul persoanei juridice; Exemplu: Popescu Ilie, depunere numerar de la banca sau SC CUMPARATOR SRL localitatea Arad, str. Yulescu, Nr. 20, cod fiscal 333444, J02TT/UUUU. - suma în cifre si litere; Exemplu 1000 lei (unamielei) - semnãtura casierului. Exemplu XXXX 1. Servește ca: - document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității; - document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate. În condițiile în care sumele înscrise pe chitanță sunt aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii scutite fără drept de deducere conform prevederilor legale (ex: art.141 alin. (1) și (2) din Codul fiscal), formularul de chitanță este documentul justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate. 2. Se întocmește în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unității și se semnează de acesta pentru primirea sumei. 3. Circulă la depunător (exemplarul 1, cu ștampila unității). Exemplarul 2 rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operațiunilor efectuate în registrul de casă.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2). Chitanţa este un document justificativ utilizat pentru:

- depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii emitente; - înregistrarea operaţiunilor cu numerar în registrul de casă şi în contabilitate.

Chitanţa se întocmeşte în două exemplare al căror circuit se prezintă astfel: - exemplarul 1 – merge la plătitor (poartă ştampila unităţii emitente) - exemplarul 2 – rămâne în carnet, fiind folosit de emitent pentru înregistrarea în

contabilitate.

Unitatea ……………………………. Codul Fiscal………………………… Nr. De Înmatriculare În Registrul Comerţului/Anul…………………… Sediul (Localitatea, Str., Nr.)………. ……………………………………… Judeţul………………………………

CHITANŢA Nr.………

Data ……………………….. Am primit de la ……………………………………………………………………………………………………………………….. Adresa …………………………………CUI………………………………………………Nr. ORC………………………………. Suma de ………………adică………………………………………………………………………………………………………….. Reprezentând………………………………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………….................................................................................

Casier,

Societatea A

(Furnizor)

Societatea B

(Client)

Chitanţa

1

2

Compartiment

financiar-

contabilitate

Înregistrare

Arhivare Compartiment

financiar-

contabilitate

Înregistrare

Arhivare

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Exemplu: Societatea A prestează servicii de pază pentru un terţ (societatea B), facturate pentru suma de

1000 lei. Încasarea serviciului prestat are loc ulterior, decontarea realizându-se în numerar. Înregistrarea în contabilitate a tranzacţiilor efectuate presupune parcurgerea următoarelor etape:

- înregistrarea facturii aferente serviciului prestat; - înregistrarea decontării acestuia.

Facturare servicii: Furnizor……………….......................... …………………………………………

(denumirea, forma juridică) Nr. înmatriculare la Registrul Comerţului/anul…. …………………………………………………… Codul fiscal……………………………………… Sediul (localitatea, str., nr.)……………………… Judeţul……………………………………………. Contul ……………………………………………. Banca …………………………………………….

Cumpărător .………….......................... …………………………………………

(denumirea, forma juridică) Nr. înmatriculare la Registrul Comerţului/anul…. …………………………………………………… Codul fiscal……………………………………… Sediul (localitatea, str., nr.)……………………… Judeţul……………………………………………. Contul ……………………………………………. Banca …………………………………………….

FACTURĂ FISCALĂ

Nr. facturii………………………..... Data (ziua, luna, anul)……………… Nr. avizului de însoţire a mărfii…….

(dacă este cazul)

Nr. crt.

Denumirea produselor

sau serviciilor

U.M. Cantitatea

Preţul unitar (fără TVA) – lei –

Valoarea – lei –

Valoarea TVA

–lei –

0 1 2 3 4 5 (3x4) 6

1. Servicii pază 1000 - conform contract nr. ….

Semnătura Date privind expediţia: TOTAL: 1000 -

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






şi ştampila furnizorului

Numele delegatului…………..……. Cartea de identitate………. Mijlocul de transport nr. …………………………….. Expedierea s-a făcut în prezenţa noastră la data de…………….ora………… Semnăturile………………..

din care: accize:

X

Semnătura de primire:


1000

Decontare serviciu:

Unitatea ……………………………. Codul Fiscal………………………… Nr. De Înmatriculare În Registrul Comerţului/Anul…………………… Sediul (Localitatea, Str., Nr.)………. ……………………………………… Judeţul………………………………

CHITANŢA Nr.………

Data ………………………..

Am primit de la …SOCIETATEA B…………………………………………………………………………………………….. Adresa ……………………CUI…………………………………………………………NR. ORC……………………………..... Suma de… 1000 lei …adică unamielei…………………………………………………………………………………….. Reprezentând contravaloare factură nr. … din ……………………………………………………………….. ……………………………………………………………........................................................................................

Casier,

Înregistrarea contabilă a tranzacţiei efectuate este următoarea:

În conformitate cu art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, persoanele juridice şi persoanele fizice au obligaţia să organizeze şi să asigure evidenţa, gestionarea şi corecta utilizare a formularelor cu regim special de înseriere şi numerotare. Salariaţii care primesc spre folosinţă aceste formulare răspund de utilizarea lor, pentru consemnarea operaţiunilor legale, şi au obligaţia să justifice în orice moment existenţa lor.

În cazul formularelor neutilizabile sau a celor întocmite greşit, anularea se face prin barare pe diagonală, înscriindu-se menţiunea „anulat” pe toate exemplarele.

Până la arhivarea lor, formularele sunt păstrate la compartimentul căruia i-au fost încredinţate spre folosinţă. Orice lipsuri sau pierderi ale unor astfel de formulare vor fi aduse la cunoştinţa, în scris, administratorului, acesta dispunând verificarea împrejurărilor în care s-au produs lipsurile sau pierderile, şi eventuala tragere la răspundere a celor vinovaţi. Formularele pierdute sau sustrase sunt declarate nule în Monitorul Oficial al României.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Atunci când entitatea ce deţine astfel de formulare se divizează, fuzionează sau lichidează, se va proceda astfel:

- în cazul divizării, formularele se vor folosi de către una singură dintre persoanele nou înfiinţate, cu aprobarea direcţiilor finanţelor publice;

- în cazul fuzionării, formularele se vor folosi până la epuizarea stocului; - în cazul lichidării, formularele neutilizate se returnează Imprimeriei Naţionale.

CASA DE MARCAT

Casa de marcat este un dispozitiv electronic, care te ajuta sa gestionezi si sa calculezi mai usor

valoarea tranzactiilor efectuate in urma vanzarilor. Principalul avantaj al caselor de marcat il reprezinta

ajutorul pe care il ofera proprietarilor de magazine in gestionarea operatiunilor de vanzare cu amanuntul.

Se zice ca, casele de marcat au fost inventate din disperare prin anii 1870. Inventatorul lor a fost

proprietarul unei cafenele, James Ritty. Acesta pierdea bani zilnic, desi localul sau era destul de populat si

indiferent cat de multi clienti avea, mergea in pierdere. Singura explicatie era aceea ca barmanii il furau si,

din cauza ca nu se tinea nicaieri evidenta a ceea ce se vindea, nu putea demonstra acest lucru. Stresat din

cauza afacerii, James s-a gandit sa-si ia un mini concediu si sa navigheze spre Europa. In timpul acestei

calatorii, James a vazut pe vapor un aparat interesant care tinea evidenta numarului de rotatii ale

motoarelor navei pe toata durata croazierei. Atunci s-a gandit cat de util ar fi daca ar fi un aparat

asemanator care sa tina evidenta vanzarilor pe care le avea cafeneaua sa.

Si cum inca nu se inventase un astfel de aparat, James a incercat sa inventeze unul si in 1879 a

reusit sa construiasca prima casa de marcat, functionala. Apoi, a patentat produsul si in anul urmator si-a

deschis char o afacere care se ocupa de dezvoltarea si comercializarea caselor de marcat.

Bineinteles, de-a lungul timpului, tehnologia a evoluat, casele de marcat sunt mult mai performante, au

dimenisiuni mai mici, si bineinteles, sunt vitale pentru rularea unei afaceri.

Aparate de marcat electronice fiscale sunt: casele de marcat, precum si alte sisteme ce includ

dispozitive cu functii de case de marcat, care inglobeaza constructiv un modul fiscal, prin intermediul caruia

controleaza memoria fiscala, dispozitivul de imprimare si afisajul client.

Aparatele de marcat electronice fiscale trebuie sa indeplineasca cumulativ cel putin urmatoarele

functii fiscale:

a) conservarea datelor prin acumulari progresive;

http://www.informedia.ro/c1,case-de-marcat

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






b) imprimarea si emiterea de: bonuri fiscale, role jurnal, rapoarte fiscale de inchidere zilnica,

rapoarte fiscale periodice;

c) inregistrarea in memoria fiscala a datelor de sinteza cu caracter fiscal provenite din rapoartele fiscale de

inchidere zilnica si a oricaror modificari de parametri care afecteaza interpretarea datelor stocate si

evenimente care afecteaza continuitatea inregistrarii datelor;

d) blocarea automata a functionarii aparatului, cand sunt inactive memoria fiscala, dispozitivul de

imprimare sau afisajul client;

e) asigurarea continuitatii functionarii si inregistrarii datelor, coerentei structurii de date si a documentelor

emise, precum si asigurarea procedurilor de recuperare din stari de eroare generate de manipulari gresite

sau de erori de sistem.

Memoria fiscala este un dispozitiv unic inscriptibil din modulul fiscal, care trebuie sa permita obligatoriu

acumulari progresive ale datelor fara ca acestea sa poata fi modificate sau sterse, precum si conservarea in

timp a acestora pe o perioada de minimum 10 ani.

In memoria fiscala se vor stoca urmatoarele date: denumirea si codul fiscal al emitentului, adresa de la

locul de instalare a aparatului, logotipul si seria fiscala ale aparatului.

Aparatele de marcat electronice fiscale vor fi sigilate prin aplicarea unui sigiliu fiscal de catre persoane

autorizate in acest scop de Ministerul Finantelor Publice.

Utilizatorii de aparate de marcat electronice fiscale sunt obligati:

a) sa foloseasca numai consumabile de tipul si cu caracteristicile tehnice prevazute in manualul de utilizare

a a aparatului respectiv.

b) sa foloseasca numai consumabile care asigura mentinerea lizibilitatii datelor pe perioada de

arhivare prevazuta de lege.

c) sa solicite distribuitorului autorizat de la care a cumparat aparatul sau unitatii acreditate de catre acesta

completarea manualului de utilizare cu informatii privind tipul si caracteristicile tehnice ale consumabilelor,

daca manualul de utilizare a aparatului respectiv nu contine astfel de informatii.

d) sa incheie cu furnizorii consumabilelor contracte ferme continand clauze de livrare numai a

consumabilelor de tipul si cu caracteristicile tehnice prevazute in manualul de utilizare, care sa asigure

mentinerea lizibilitatii datelor pe perioada de arhivare prevazuta de prezenta ordonanta de urgenta,

precum si clauze privind daunele la care sunt indreptatiti utilizatorii in

cazul nerespectarii clauzelor contractuale de catre furnizori;

e) sa inregistreze banii personali detinuti de angajati si/sau de administratorul unitatii intr-un registru

special intocmit in acest sens si sa introduca, la inceputul fiecarei zile, in aparatele de marcat electronice

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






fiscale soldul initial reprezentand monedele/bancnotele divizionare.

necesare pentru a da restul clientului.

Distribuitorii autorizati sunt obligati ca, in mod direct sau prin unitatile acreditate de catre acestia, sa

completeze, la cererea utilizatorilor, manualul de utilizare cu informatii privind tipul si caracteristicile

tehnice ale consumabilelor, daca manualul de utilizare a aparatului

respectiv nu contine astfel de informatii.

Furnizorii consumabilelor destinate aparatelor de marcat electronice fiscale, operatori economici

producatori, importatori sau comercianti, sunt obligati sa livreze utilizatorilor numai consumabilele

prevazute in contractele ferme incheiate conform legii.

Mentionam cateva obligatii legislative ale agentilor economici referitoare la casele de marcat:

- Toti agentii economici care efectueaza tranzactii cu persoane fizice sunt obligati sa posede case de marcat

fiscale, in conditiile prevazute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

- În cazul în care agenţii economici efectuează atât activităţi de vânzare cu amănuntul, cât şi cu ridicata,

aceştia au obligaţia să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale pentru

vânzările cu ridicata.

- Daca lucrati doar cu persoane juridice, puteti emite facturi si chitante catre acestia fara a fi

nevoiti sa cumparati casa de marcat.

- Nu aveti voie sa incepeti activitatea unui punct de lucru inainte de a avea fiscalizata casa de marcat.

- In termen de 24 de ore de la fiscalizarea casei de marcat trebuie sa va prezentati la Administratia

Financiara de care apartine punctul de lucru, cu o Declaratie de Instalare eliberata de unitatea de service,

pentru a vi se inregistra fiscalizarea.

- Bonurile emise catre clienti trebuie sa contina descrierea exacta a produselor sau a serviciilor platite.

Asadar aveti obligatia de a avea memorate in casa de marcat toate denumirile produselor si serviciilor pe

care le comercializati.

- Aveti obligatia de a efectua un raport zilnic de golire la sfarsitul fiecarei zile in care ati folosit casa de

marcat (raport Z). Deasemenea lunar trebuie depus un raport fiscal la Administratia Financiara pentru

totalul vanzarilor lunii precedente, raport care se scoate de catre personalul de service.

- Aveti obligatia de a avea afisat la vedere textul "Va rugam solicitati si pastrati bonul fiscal".

- Dupa incetarea activitatii unui punct de lucru aveti obligatia de a preda la Administratia Financiara,

impreuna cu un reprezentant al unitatii de service, memoria fiscala a casei de marcat.

Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor

economici, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






electronice fiscale, în registrul special, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi

se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.

EXCEPȚII DE LA OBLIGATIVITATEA UTILIZARII CASEI DE MARCAT

a) comertul ocazional cu produse agricole autohtone efectuat de catre producatorii agricoli individuali

detinatori de autorizatie in piete, targuri, oboare sau in alte locuri publice autorizate, livrarile de bunuri

efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcari auto a caror contravaloare se incaseaza prin

automate, precum si activitatile de jocuri de noroc desfasurate cu mijloace tehnice de joc ce functioneaza

pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;

b) serviciile de alimentatie publica efectuate in mijloace de transport public de calatori;

c) vanzarea de ziare si reviste prin distribuitori specializati;

d) transportul public de calatori in interiorul unei localitati pe baza de bilete sau abonamente tiparite

conform legii, precum si cu metroul;

e) activitatile pentru care incasarile se realizeaza pe baza de bonuri cu valoare fixa tiparite conform legii –

bilete de acces la spectacole, muzee, expozitii, targuri si oboare, gradini zoologice si gradini botanice,

biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc si altele similare;

f) activitatile de asigurari si ale caselor de pensii, precum si activitatile de intermedieri financiare, inclusiv

activitatile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activitatile de schimb valutar cu numerar si substitute de

numerar pentru persoane fizice, altele decat operatiunile efectuate de punctele de schimb valutar din

incinta institutiilor de credit, apartinand acestor institutii, precum si cele efectuate prin intermediul

automatelor de schimb valutar;

g) activitatile desfasurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implica crearea unei

societati comerciale;

h) vanzarea obiectelor de cult si serviciile religioase prestate de institutiile de cult;

i) comertul cu amanuntul prin comis-voiajori, precum si prin corespondenta, cu exceptia livrarilor de bunuri

la domiciliu efectuate de magazine si unitatile de alimentatie publica, pe baza de comanda;

j) serviciile de instalatii, reparatii si intretinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;

k) vanzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de catre agentiile de turism,

definite potrivit legii;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






l) furnizarea la domiciliul clientului a energiei electrice si termice, a gazelor naturale, a apei, a serviciilor de

telefonie, inclusiv de telefonie mobila, de posta si curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu,

de Internet;

m) efectuarea lucrarilor de constructii, reparatii, amenajari si intretinere de locuinte;

n) serviciile medicale cu plata prestate la domiciliul sau la locul de munca al clientului.

BON FISCAL

Bonurile fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale, sunt documente care atestă

efectuarea plăţii şi se anexează la registrul de casa.

Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă

cel puţin: denumirea şi codul fiscal ale agentului economic emitent; adresa de la locul de instalare a

aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul şi seria fiscală a aparatului; numărul de ordine; data şi ora

emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; preţul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe

fiecare operaţiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului,

inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu

indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operaţiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum şi

valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.

Clienţii vor solicita şi vor păstra bonurile fiscale asupra lor până la părăsirea unităţii de livrare a bunurilor

sau de prestare a serviciilor în vederea prezentării lor la un eventual control, pentru justificarea

provenienţei acestora.

Neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de

bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind

tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative;

emiterea bonului fiscal fără ca acesta să conţină toate datele prevăzute mai sus; nepredarea bonului fiscal

clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal, constituie contravenţii următoarele

fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni.

Înregistrarea în contabilitate a bunurilor achiziţionate sau a cheltuielilor efectuate de o entitate şi

achitate pe bază de bon fiscal (cu numerar sau card bancar), se poate efectua dacă:

a) entitatea solicită furnizorului factura aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate, având ca anexă

bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






b) entitatea justifică cheltuielile efectuate fie prin documente care atestă intrarea în gestiune a bunurilor

achiziţionate, fie cu alte documente cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexează

bonul fiscal, documentele respective fiind avizate de persoana care aprobă efectuarea acestor cheltuieli.

În cazul achiziţionării carburanţilor auto pe bază de bon fiscal, în conformitate cu prevederile din Codul

fiscal, aceste bonuri pot fi utilizate ca documente justificative care stau la baza înregistrării cheltuielilor în

contabilitate, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a

autovehiculului.

Informatii privind rola-jurnal

Rola-jurnal este documentul de control pe care se inscriu toate informatiile din bonurile fiscale.

Atunci cand aparatul de marcat electronic fiscal este echipat cu un dispozitiv dublu de imprimare, rola-

jurnal se tipareste concomitent cu rola-client.

Aparatele de marcat electronice fiscale echipate cu dispozitiv simplu de imprimare asigura tiparirea rolei-

jurnal cu ajutorul jurnalului electronic inscris intr-o memorie electronica tip EEPROM sau FLASH, care

asigura stocarea a cel putin 100 de bonuri fiscale si al carui continut trebuie sa nu fie afectat de

evenimentul reset de stergere a memoriei RAM de date.

Rola-jurnal emisa cu jurnalul electronic trebuie sa contina:

a) antetul bonului fiscal;

b) continutul bonurilor fiscale emise;

c) partea finala a bonului fiscal.

Rola-jurnal este documentul pe care se inscriu toate datele din bonurile fiscale si se pastreaza in arhiva

operatorilor economici timp de 2 ani de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia a fost

intocmit.

Informatii privind Raportul fiscal de inchidere zilnica și Registrul special

Raportul fiscal de inchidere zilnica este documentul care contine: denumirea si codul fiscal ale agentului

economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul si seria

fiscala ale aparatului; numarul de ordine numerotat progresiv; data si ora emiterii; numarul bonurilor emise

in ziua respectiva; valoarea totala a operatiunilor efectuate si totalul taxei pe valoarea adaugata, cu

http://business.contzilla.ro/

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






precizarea nivelului cotei, valoarea totala a operatiunilor scutite de taxa pe valoarea adaugata, precum si

valoarea taxelor care nu se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata.

Registrul special

Este documentul care se utilizeaza dupa defectarea aparatelor pana la repunerea acestora in functiune prin

consemnarea tuturor operatiunilor de vanzare.

Raportul fiscal de inchidere zilnica si registrul special sunt documente care stau la baza inregistrarii in

evidenta contabila a firmei utilizatoare a veniturilor si a TVA colectata rezultata din desfasurarea

activitatilor de comert si prestari de servicii catre populatie.

Aceleasi documente trebuie consemnate si in jurnalul de vanzari, sumele fiind preluate si raportate prin

decontul de TVA.

Registrul special si raportul fiscal de inchidere zilnica sunt documente avute in vedere de catre organele

fiscale cu ocazia verificarii veniturilor care stau la baza determinarii impozitelor si taxelor datorate

bugetului de stat.

Registrul special se arhiveaza si se pastreaza pe o perioada de 10 ani, iar raportul fiscal de inchidere zilnica,

pe o perioada de 5 ani.

Operatorii economici care utilizeaza aparate de marcat electronice fiscale, la umplerea memoriei fiscale,

atunci cand aceasta trebuie inlocuita ca urmare a defectarii, ori cand nu mai poate fi folosita de catre

utilizatori din diverse motive, precum si in cazul in care acestia isi inceteaza activitatea, sunt obligati ca,

dupa citirea memoriei si preluarea rolei pe care sunt inregistrate datele din aceasta de catre organul fiscal

teritorial, sa predea memoria fiscala spre pastrare si arhivare directiilor generale ale finantelor publice

judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz. Pastrarea si arhivarea memoriilor fiscale se asigura pentru

o perioada de minimum 10 ani.

http://www.consiliertva.ro/?cs=33508

http://www.consiliertva.ro/?cs=33508

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






DISPOZIŢIA DE PLATĂ/ÎNCASARE CĂTRE CASIERIE

Serveşte ca: - dispoziţie pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispoziţiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum şi a diferenţei de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit, pentru procurare de materiale etc.; - dispoziţie pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume care nu reprezintă venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispoziţiilor legale; - document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate, în cazul plăţilor în numerar efectuate fără alt document justificativ. Se întocmeşte în două exemplare de către compartimentul financiar-contabil: - în cazul utilizării ca dispoziţie de plată, când nu există alte documente prin care se dispune plata (exemplu: stat de salarii sau lista de avans chenzinal etc.); - în cazul utilizării ca dispoziţie de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale etc.; - în cazul utilizării ca dispoziţie de încasare, când nu există alte documente prin care se dispune încasarea (avize de plată, somaţii de plată etc.) Se semnează de întocmire la compartimentul financiar-contabil. Circulă: - la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză în cazurile prevăzute de lege; - la persoanele autorizate să aprobe încasarea sau plata sumelor respective; - la casierie, pentru efectuarea operaţiunii de încasare sau plată, după caz, şi se semnează de casier; în cazul plăţilor se semnează şi de către persoana care a primit suma; - la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate (exemplarul 2); - la plătitor (exemplarul 1). Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul: - denumirea unităţii; - denumire formular: plată / încasare; - numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; - numele şi prenumele, precum şi funcţia (calitatea) persoanei care încasează/restituie suma; - suma încasată/restituită (în cifre şi în litere); scopul încasării/plăţii; - semnături: conducătorul unităţii, viza de control financiar preventiv, compartimentul financiar-contabil; - date suplimentare privind beneficiarul sumei: actul de identitate, suma primită, data şi semnătura; - casier; suma plătită/încasată; data şi semnătura.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






EXTRAS DE CONT

emis de bancă

Reprezintă documentul întocmit de bancă ce oferă clientului detalii privind plăţile efectuate

(valoarea sumelor virate, beneficiarii plăţilor, documente în baza cărora s-a efectuat plata), sumele intrate în cont (provenienţa, documentele justificative) şi soldul la zi. De asemenea, extrasul de cont furnizează detalii referitoare la: - suma disponibilă în cont la începutul lunii, denumita sold iniţial; - sumele utilizate din cont în cursul lunii, evidenţiate în coloana Debit; - sumele încasate în cont în cursul lunii, evidenţiate în coloana Credit; - sumele disponibile în cont la sfârşitul lunii, denumită Sold final; - comisioanele.

Este recomandat să verificăm în fiecare lună extrasul de cont, pentru a identifica tranzacţiile neautorizate şi a le raporta băncii. Extrasul este util şi pentru a ne evalua situaţia financiara, astfel încât să urmărim atingerea unor obiective financiare. Pentru persoanele juridice, extrasul de cont serveşte la întocmirea de situaţii financiare, arhivându-se în contabilitate.

Extrasul de cont se emite o dată pe lună, de regulă la începutul acesteia, pentru luna ce tocmai s-a finalizat. În cazul în care cereţi un extras bancar pe parcursul lunii, acesta va conţine informaţii despre situaţia plăţilor până la momentul în care a fost tipărit. Este posibil ca unele tranzacţii să nu apară dacă au fost efectuate mai târziu şi nu au fost înregistrate în sistem (în ziua în care cereţi extrasul).

Întotdeauna trebuie să distrugeţi orice informaţii financiare de care nu mai aveţi nevoie, cum ar fi: informaţiile despre banca voastră, despre cardul de credit, extrasele de cont primite (fie în formă fizica, fie pe e-mail). Nu le aruncaţi la gunoi fără a le rupe

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






ORDINUL DE PLATĂ

Titlu de credit emis de posesorul unui cont bancar (ordinator), adresat băncii care gestionează

depozitul bancar respectiv, prin care titularul contului solicită băncii să plătească o anumită sumă de bani unei alte persoane, denumită beneficiar. Ordinul de plată este revocabil, plata putând fi sistată de către ordinator, în orice moment. Ordinul de plată poate fi letric, când plata se efectuează pe baza unei scrisori adresate băncii, şi telegrafic, când banca realizează ordinul de plată pe baza unui telefon sau telex. De asemenea, ordinul de plată poate fi şi electronic, realizat pe internet, on-line.

În funcţie de documentele date de beneficiar, ordinul de plată poate fi simplu, când suma este încasată de la bancă pe baza unei chitanţe eliberate de beneficiar, şi documentar, când beneficiarul trebuie să prezinte băncii şi documentele care atestă livrarea mărfurilor sau prestarea de servicii.

O plată dintr-un cont la bancă se face în baza unui ordin de plată. Ordinul de plată

Definiţie: ♦ Ordinul de plată reprezintă un instrument de plată de credit care circulă de la unitatea bancară a clientului plătitor către unitatea bancară a clientului beneficiar. Efectul utilizării acestui instrument este debitarea contului clientului plătitor şi creditarea contului clientului beneficiar. • Ordinul de plată se concretizează într-o dispoziţie necondiţionată dată de emitentul unei bănci de a pune la dispoziţia unui beneficiar o sumă de bani, respectiv de a plăti sau de a face să se plătească această sumă. • Dispoziţia respectivă se consideră ordin de plată, numai dacă banca dispune de fondurile reprezentate prin suma specificată, şi nu prevede că plata trebuie făcută la cererea beneficiarului. • Ordinul de plată este revocabil, respectiv, poate fi anulat înainte de a fi încasat de către beneficiar. Din acest motiv ordinul de plată prezintă anumite riscuri legate de bonitatea şi buna intenţie a ordonatorului. • Ordinul de plată parcurge un drum, de la plătitor la beneficiar, de-a lungul căruia se interpun mai multe bănci, care efectuează succesiv, operaţiuni de recepţie, de autentificare, acceptare şi executare a ordinului de plată. Aceste operaţiuni sunt denumite transfer-credit. Cadrul legal al utilizării ordinului de plată în România îl constituie Regulamentul nr. 8/1994 al BNR privind ordinul de plată. Acest instrument de plată este irevocabil pentru plăţile efectuate în lei pe teritoriul României. ♦ Obligaţiile participanţilor la circuitul ordinului de plată constau în următoarele: ♦ Banca emitentă: • Ordinul de plată îl obligă pe emitent să plătească o sumă de bani, dacă acesta a fost emis de el sau de către o altă persoană care are mandatul de a-l reprezenta; • Plata obligaţiei emitentului se consideră efectuată în una din următoarele situaţii, astfel: a) banca receptoare a debitat contul emitentului deschis la aceasta; b) banca emitentă creditează contul băncii receptoare deschis la ea, iar aceasta din urmă utilizează fondurile desemnate de suma respectivă; c) banca emitentă creditează contul băncii receptoare deschis la o altă bancă şi aceasta foloseşte fondurile respective; d) banca centrală creditează contul băncii receptoare în cadrul decontării finale;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






e) decontarea finală se face în favoarea băncii receptoare în baza unui acord de compensare bilaterală cu banca emitentă sau a regulilor unui sistem de transfer de fonduri care se referă la decontarea obligaţiilor dintre participanţi. ♦ Banca receptoare Acceptarea unui ordin de plată de către bancă se apreciază că este realizată, în următoarele condiţii: • în momentul recepţiei; • în momentul înştiinţării emitentului că a acceptat ordinul respectiv; • în momentul executării ordinului (debitarea contului emitentului deschis la bancă).

În cazul neacceptării unui ordin de plată, banca are obligaţia să comunice neexecutarea

acestuia, până la o dată care corespunde zilei bancare din perioada de executare. Prin acceptarea ordinului de plată, banca receptoare se obligă la următoarele:

a) să execute ordinul de plată în ziua bancară în care l-a acceptat, sau ziua următoare; b) dacă se indică o anumită dată a plăţii, atunci aceasta să fie respectată; c) să înştiinţeze în timp util emitentul, despre neonorarea ordinului de plată, solicitându-i instrucţiuni suplimentare acestuia, dacă ordinul de plată nu conţine toate menţiunile obligatorii, sau datele sunt insuficiente ori inconsecvente. ♦ Banca destinatară După acceptarea ordinului de plată, banca destinatară are obligaţia să pună fondurile la dispoziţia beneficiarului, în ziua acceptării, ori cel mai târziu în ziua următoare. În cazul neacceptării, banca are obligaţia să comunice emitentului refuzul acestuia, până cel târziu în ziua bancară următoare ultimei zile a perioadei de executare. ♦ Până la finalizarea unui transfer – credit, fiecare bancă are obligaţia de a sprijini un plătitor sau pe orice bancă emitentă anterioară şi are dreptul de a solicita sprijinul oricărei bănci receptoare ulterioare în vederea completării procedurilor bancare privind respectiva plată prin credit. • Un transfer – credit este finalizat în momentul acceptării, caz în care, banca devine obligată faţă de beneficiar pentru suma înscrisă pe ordinul de plată acceptat. • Atunci când operaţiunea de transfer nu se finalizează, banca iniţiatoare trebuie să returneze plătitorului suma plătită de acesta, în baza ordinului de plată, la care se adaugă dobânzile de întârziere şi penalizările. • În cazul în care transferul este finalizat, dar banca destinatară (receptoare) nu execută ordinul de plată, în termenul prevăzut, atunci are obligaţia faţă de beneficiar de a-i plăti dobânzile de întârziere. În concluzie, obligaţiile participanţilor la un transfer – credit sunt următoarele: • emitentul are obligaţii în legătură cu ordinul de plată şi cu plata acestuia; • plătitorul este obligat să plătească spezele bancare aferente procesării ordinului de plată; • banca iniţiatoare are obligaţii privind returnarea sumei în caz de nefinalizare transferului – credit şi plata dobânzilor de întârziere (în situaţia în care întârzierea plăţii i se datorează); • banca receptoare are responsabilitate în ceea ce priveşte recepţia, autentificarea, acceptarea sau refuzul, executarea ordinului de plată recepţionat, plata dobânzilor de întârziere (dacă acesteia i se datorează); • banca destinatară se obligă în legătură cu: recepţia, autentificarea, acceptarea sau refuzul, punerea fondurilor la dispoziţia beneficiarului, plata dobânzilor de întârziere.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Utilizarea si completarea Ordinului de plata pentru trezoreria statului (OPT)

Ordinul de plata pentru trezoreria statului (OPT) este un instrument de plata pentru efectuarea de plati catre si de la trezoreria statului care se supune prevederilor Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei privind ordinul de plata utilizat in operatiuni de transfer credit si normelor metodologice. Ordinele de plata pentru trezoreria statului (OPT) se utilizeaza de catre platitori astfel: a) Persoane juridice si persoane fizice (agenti economici si alti platitori), pentru: -achitarea impozitelor, taxelor si a altor obligatii, inclusiv restituiri din finantarea anilor precedenti datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, bugetului trezoreriei statului, bugetelor de venituri proprii ale institutiilor publice, inclusiv a sumelor datorate Ministerului Finantelor Publice; -achitarea in contul institutiilor publice a sumelor reprezentand contravaloarea serviciilor prestate, bunurilor livrate si a lucrarilor executate de catre acestea; -transferul in conturile proprii deschise la institutiile de credit sau, dupa caz, la Banca Nationala a Romaniei a sumelor incasate in conturi deschise la trezoreria statului si alte plati efectuate din aceste conturi, conform reglementarile legale in vigoare. b) Ordonatori de credite, pentru: -achitarea impozitelor, taxelor si a altor obligatii datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale; -achitarea obligatiilor catre furnizori si creditori, virari de sume reprezentand transferuri si subventii, restituiri de venituri bugetare incasate necuvenit; c) Ministerul Finantelor Publice si unitatile descentralizate, pentru: -restituiri de venituri bugetare incasate necuvenit, compensari si regularizari din bugetul de stat si din celelalte bugete; virari de sume din fonduri publice gestionate de Ministerul Finantelor Publice in numele statului, inclusiv plati pentru datoria publica interna si externa, rambursari de credite, precum si alte plati. Ordinul de plata pentru trezoreria statului (OPT) se completeaza de catre platitori distinct pentru fiecare tip de obligatie bugetara. Ordinele de plata pentru trezoreria statului (OPT) pot fi completate de catre platitori pe suport de hartie (in doua exemplare, din care exemplarul nr.2 ramane la platitor iar exemplarul nr.1 se depune la institutia initiatoare, care poate fi institutie de credit sau unitate a trezoreriei statului) sau pe suport electronic. In cazul ordinelor de plata pentru trezoreria statului intocmite pe suport de hartie, exemplarul nr.2 retinut de platitor constituie document justificativ pentru inregistrarea operatiunii in contabilitate, numai impreuna cu extrasul de cont eliberat de catre institutia bancara sau unitatea trezoreriei statului initiatoare.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






CECUL

Definiţie. ♦ Cecul este instrumentul de plată, utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi. ♦ Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operaţiuni de încasări sau prin acordarea unui credit bancar. Baza legală a utilizării cecului, în România, este reprezentată de „Reglementările privind cecul” ale BNR şi Normele Cadru nr. 7/1994, privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit cu cecuri. Există mai multe tipuri de cecuri, a căror denumire indică rolul ca instrumente de plată şi credit, astfel: - cecul nominal: are drept caracteristică indicarea numelui beneficiarului; - cecul la purtător: care dă dreptul posesorului să încaseze suma, în momentul prezentării; - cecul de virament (sau de decontare): se utilizează pentru a realiza transferul sumelor din contul curent al emitentului în contul beneficiarului; - cecul acceptat: se caracterizează prin confirmarea de către bancă, a existenţei disponibilului în cont curent, asigurând beneficiarul că cecul se va plăti la prezentare; - cecul barat: se diferenţiază prin trasarea de către posesor sau trăgător, a două linii paralele sau oblice pe faţa cecului. Bararea poate fi generală sau specială, după cum între linii este înscris, sau nu, numele unei bănci. Bararea este generală dacă nu se scrie nimic sau se scrie “bancă”, ori alt termen echivalent: bararea este specială, dacă este trecută denumirea unei bănci. Cecul cu barare generală poate fi plătit numai altei bănci sau unui client al băncii plătitoare. Cecul cu barare specială poate fi plătit numai băncii înscrise între linii sau numai unui client al băncii plătitoare, dacă numele aceleia este înscris între linii. ♦ Cecul barat prezintă avantaje care decurg din securitatea sporită pe care o oferă pentru bancă, întrucât este plătibil numai unei persoane determinate. De asemenea, diminuează riscul pierderii sau al furtului. ♦ Banca plătitoare care nu respectă cu stricteţe normele legale privind cecul barat răspunde de paguba cauzată până la concurenţa valorii cecului. ♦ În România, în compensarea multilaterală se foloseşte numai cecul barat. - cecul garantat: reprezintă o formă recentă de cec, introdus în ţări precum Franţa, Marea Britanie, SUA. Scopul introducerii acestor cereri l-a reprezentat sporirea acceptării în comerţul cu amănuntul. Un cec prezentat împreună cu un card valid reprezintă asigurarea completă privind faptul că cecul va fi onorat de către banca emitentă la valoarea specificată. Pentru ca cecurile să fie considerate valabile, sunt necesare două condiţii: • numărul cardului de garantare a cecului trebuie să fie înscris pe verso; • persoana care acceptă cecul trebuie să verifice validitatea cardului şi dacă informaţia de pe card corespunde cu cea înscrisă pe cec. Cecul garantat este utilizat, în special, ca instrument de retragere a numerarului. Elementele cecului Ca instrument de plată de debit, cecul circulă de la unitatea bancară a clientului beneficiar la unitatea bancară a clientului plătitor, având ca efect debitarea contului clientului plătitor şi creditarea clientului beneficiar. Formula consacrată este: „Plătiţi în schimbul acestui CEC, suma de ................” .

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Ca şi în cazul cambiei, pentru a avea valabilitate cecul trebuie să cuprindă o serie de menţiuni obligatorii, care sunt denumite elemente ale cecului. Pe faţa cecului apar următoarele elemente: • denumirea / sigla societăţii bancare trase şi adresa acesteia; • seria şi numărul cecului, sub denumirea societăţii bancare; • înscrisul „plătiţi în schimbul acestui CEC” se află sub sigla societăţii bancare trase; • înscrisul „stipulat”, urmat de un spaţiu necesar completării menţiunilor facultative ale cecului; • data emiterii cecului „emis la ............”, pentru stabilirea zilei, lunii şi anului emiterii; • menţiunea referitoare la identificarea sumei, care urmează a se plăti; • numele şi adresa trăgătorului, carnetul de cecuri de la unitatea bancară al cărei client este. • Pe verso-ul cecului: figurează menţiuni referitoare la operaţiunea de girare şi la plata, respectiv încasarea cecului: • numele şi denumirea girantului; • numele giratarului, prin înscrisul „girat către ...........”; • data efectuării operaţiunii de girare; • informaţii referitoare la plata şi încasarea cecului, precum şi a modalităţilor de efectuare a acestora (în numerar sau în cont). ♦ Între cec şi cambie se pot observa următoarele asemanari: • Atât cecul cât şi cambia sunt instrumente care circulă la unitatea bancară a clientului beneficiar către unitatea bancară a clientului plătitor. Efectul acestor instrumente constă în debitarea contului clientului plătitor şi creditarea contului clientului beneficiar. • Cecul se aseamănă cu cambia, prin participarea trăgătorului, trasului şi beneficiarului. Cecul este un instrument de plată, prin care trăgătorul, cel care l-a emis, dispune de fondurile proprii pe care le are la o societate bancară (tras). Aceasta se obligă să plătească suma de bani ordonată, respectiv să presteze un serviciu de casă pentru emitent. Banca (trasul) eliberează clientului său mai multe formulare de cec necompletate, pe care, trăgătorul (clientul) le poate transforma în cecuri barate, în limitele disponibilităţilor proprii. • Cecul este un instrument de plată, care poate fi compensat şi decontat, ca şi cambia, de către BNR. • Cecurile aflate în situaţia imposibilităţii de a fi plătite, sunt raportate la Centrala Incidentelor de Plăţi. În acest caz, trăgătorul nu are voie să completeze cecuri timp de un an, din momentul raportării. ♦ Deosebirile între cec şi cambie constau în următoarele: • cecul nu poate fi tras decât asupra unei bănci; • cecul nu este titlu de credit, ci doar instrument de plată, reglementat de norme asemănătoare celor aplicate cambiei; • cecul nu reprezintă întotdeauna un act de comerţ obiectiv, ci poate fi un act de comerţ subiectiv atunci când este emis de un comerciant pentru nevoile comerţului său.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






BILETUL LA ORDIN

♦ Biletul la ordin reprezintă titlul de credit prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului, sau la ordinul acestuia, o sumă de bani, la o anumită scadenţă şi într-un anumit loc. ♦ Spre deosebire de cambie, utilizarea biletului la ordin ca instrument de plată, implică două persoane (emitentul şi beneficiarul). Acesta este creat de emitent, în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani la vedere, sau la o anumită dată, unui beneficiar, care are calitatea de creditor. ♦ Formula consacrată este „voi plăti în schimbul acestui bilet la ordin suma de ......”, deci, spre deosebire de cambie, nu conţine ordinul de plată adresat unei alte persoane, ci numai asumarea propriei obligaţii de plată. ♦ Din punct de vedere juridic, biletul la ordin este considerat tot instrument de debit ca şi cambia, şi este compensat şi decontat ca şi aceasta, în conformitate cu Regulamentul BNR, (nr. 10/1994). ♦ La nivelul Centralei Incidentelor de Plăţi este organizat Fişierul Naţional al biletului la ordin, iar raportarea acestuia se realizează pentru aceleaşi motive ca şi cambia. Biletul la ordin cuprinde elemente obligatorii, prevazute de legea nr. 58/1934, care sunt:

1) denumirea de bilet la ordin trecuta in insusi textul titlului si exprimata in limba intrebuintata pentru redactarea acestui titlu; 2) promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata; 3) aratarea scadentei; 4) aratarea locului unde plata trebuie facuta; 5) numele aceluia caruia sau la ordinul caruia plata trebuie facuta; 6) aratarea datei si a locului emiterii; 7) semnatura emitentului.

Biletul la ordin a carui scadenta nu este aratata, este socotit platibil la vedere. In lipsa unei specificări, locul emisiunii titlului este socotit loc de plata si in acelasi timp loc al domiciliului emitentului. Biletul la ordin nu arata locul unde a fost emis, se socoteste semnat in locul aratat langa numele emitentului Lege nr. 169/2009 prevede ca numele emitentului si codul emitentului, respectiv un numar unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de inregistrare ale emitentului, devin elemente obligatorii ale biletului la ordin. In cazul in care numele emitentului va depasi spatiul alocat pe titlu, se vor inscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele si prenumele, respectiv din denumirea emitentului, in limita spatiului special alocat, fara ca prin aceasta sa se atraga nulitatea biletului la ordin. Legea de aprobare OUG nr. 39/2008 mai stabileste ca semnatura emitentului va reprezenta exclusiv semnatura olografa a persoanei fizice avand calitatea de emitent, sau, dupa caz, a reprezentantului legal sau a imputernicitului emitentului, persoana fizica, persoana juridica ori entitate care utilizeaza astfel de instrumente.

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_14555

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_11678

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

I. Noţiunea, necesitatea, rolul şi felurile inventarierii

II. Organizarea şi efectuarea inventarierii

III. Registrul inventar

IV. Rezultatele inventarierii

I. Noţiunea, necesitatea, rolul şi felurile inventarierii

Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale asupra

activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentate din punct de vedere ştiinţific.

Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiţie fundamentală o reprezintă concordanţa deplină care trebuie

să existe între datele înregistrate în conturi şi realitatea faptică existentă în unitate.

Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi compararea datelor obţinute

pe această cale cu datele contabilităţii, îl reprezintă inventarierea.

Inventarierea este un procedeu al metodei contabilităţii, comun şi altor ştiinţe economice, care

reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa cantitativă şi valorică sau numai

valorică, după caz, a elementelor de activ şi de pasiv aflate în patrimoniul unităţii la data la care aceasta

se efectuează.

Toate aceste operaţii se efectuează cu scopul evaluării elementelor inventariate şi punerii de acord

a datelor contabilităţii cu realitatea faptică constatată.

Necesitatea inventarierii patrimoniului unităţilor se explică prin importanţa deosebită pe care o

prezintă pentru activitatea practică a acestora.

În primul rând, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea şi organizarea evidenţei

operative şi contabile la unităţile patrimoniale nou înfiinţate.

La începutul activităţii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea şi evaluarea elementelor

patrimoniale care constituie aporturile în natură şi/sau în bani ale asociaţilor/acţionarilor sau

întreprinzătorului particular, în funcţie de forma de organizare a unităţii economice.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






În al doilea rând, în decursul exerciţiului, ea este determinată de faptul că între datele

contabilităţii şi realitatea de pe teren pot să apară anumite diferenţe, în plus sau în minus, chiar şi în

condiţiile unei bune organizări a evidenţei operative şi contabile, datorită mai multor cauze dintre care

menţionăm:

- modificări intervenite la elementele patrimoniale ale unităţii, fie ca urmare a unor cauze naturale

(cum sunt: uscarea, evaporarea, scăderea în greutate etc.), fie datorită unor cauze subiective (ca de

exemplu: măsurări inexacte; sustrageri de mijloace economice);

- neîntocmirea sau întocmirea defectuoasă a unor documente;

- neînregistrarea sau înregistrarea greşită în conturi a anumitor operaţii;

- neglijenţa şi neatenţia gestionarilor care gestionează bunurile şi valorile economice.

Rolul inventarierii se manifestă pe mai multe direcţii şi anume:

- inventarierea este un mijloc de realizare a concordanţei datelor contabilităţii şi a celorlalte forme

de evidenţă economică cu realitatea obiectivă pe care o reprezintă;

- constituie un mijloc de control şi verificare asupra integrităţii mijloacelor economice, a bunei

gospodăriri a patrimoniului pentru întărirea gestiunii economice. Cu această ocazie se stabilesc

răspunderile şi măsurile de recuperare a pagubelor produse asupra patrimoniului;

- inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea că permite identificarea

valorilor materiale fără mişcare, neutilizabile sau degradate, a produselor şi mărfurilor greu vandabile etc.,

şi valorificarea acestora.

- constatarea deprecierilor provizorii (reversibile) bunurilor şi valorilor economice, cu ocazia

inventarierii, stă la baza constituirii şi înregistrării provizioanelor pentru deprecieri;

- prin inventariere se determină mărimea unor indicatori economici cuprinşi în contabilitate. Pe

această bază are loc determinarea producţiei neterminate care influenţează calculul exact al costurilor şi

rezultatelor finale.

- inventarierea este o lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilanţului contabil anual,

contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentată prin bilanţ;

- inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare şi la desfăşurarea normală a

decontărilor, prin descoperirea creanţelor neîncasate, respectiv, a datoriilor neplătite la timp;

- pe baza inventarierii se pot obţine o serie de concluzii pentru îmbunătăţirea organizării

contabilităţii curente, a evidenţei operative a stocurilor, a controlului gestionar etc.

Obiectul inventarierii îl constituie întregul patrimoniu, adică toate elementele de activ şi pasiv de

care dispune unitatea patrimonială, în momentul efectuării inventarierii.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






În teoria şi practica de contabilitate, inventarierea se clasifică după mai multe criterii:

1. Din punct de vedere al perioadei când se efectuează, inventarierea este:

anuală;

periodică.

Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului

financiar, avându-se în vedere şi specificul activităţii unităţii economice.

Inventarierea periodică se face la alte intervale de timp mai mici, sau mai mari, decât anul

calendaristic. De exemplu, casa şi alte valori gestionate în casieria unităţii se inventariază cel puţin odată pe

lună, de către contabilul şef sau altă persoană desemnată în acest scop, mărfurile şi ambalajele la unităţile

comerciale cu amănuntul se inventariază de două ori pe an, vagoanele de cale ferată o dată la cinci ani.

2. Din punct de vedere sferei de cuprindere, inventarierea poate fi:

generală;

parţială.

Inventarierea generală cuprinde întregul patrimoniu, adică toate elementele patrimoniale ale

unităţii, precum şi toate bunurile deţinute, cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice.

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi cu modificarile si completarile

ulterioare, inventarierea generală se efectuează: la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an obligatoriu,

cu ocazia închiderii exerciţiului financiar, pe parcursul funcţionării sale, în cazul fuzionării, divizării sau

încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

Inventarierea parţială cuprinde numai anumite elemente patrimoniale sau numai anumite gestiuni

şi are, de regulă, caracter ocazional. Ea se efectuează în următoarele situaţii:

a) în cazul modificării preţurilor;

b) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului sau a altor organe prevăzute de

lege;

c) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite cert decât

prin inventariere;

d) ori de câte ori intervine o predare - primire de gestiune;

e) cu prilejul reorganizării gestiunilor;

f) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Conform reglementărilor art. 8 al. (2) din Legea contabilităţii, Ministerul Finanţelor poate aproba,

pentru instituţiile publice, excepţii de la regula inventarierii obligatorii anuale, la solicitarea justificată a

unităţii patrimoniale, cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat

judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

În cazul în care în situaţiile menţionate anterior sunt inventariate toate elementele patrimoniale

dintr-o gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului, a

ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului. În registrul inventar se

va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere (cod 14-3-12, 14-3-

12/a şi 14-3-12/b), actualizate cu intrările şi ieşirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii

şi data de 31 decembrie.

3. După natura elementelor supuse inventarierii se disting:

Inventarierea mijloacelor materiale şi băneşti, adică: imobilizări corporale, elemente patrimoniale

de natura stocurilor (materii prime, materiale consumabile, mărfuri), titluri de valoare, disponibilităţi, etc.

Verificarea acestora se face prin constatare faptică şi cantitativă, iar în cazul disponibilităţilor în conturi la

bănci se face pe bază de documente (extrasul de cont).

Inventarierea producţiei neterminate se efectuează, fie prin constatare faptică la sfârşitul

perioadei, fie prin metoda contabilă.

Inventarierea creanţelor (clienţi, debitori interni şi externi), respectiv a datoriilor (furnizori, etc.)

se face pe bază de documente şi punctaje cu persoanele juridice sau fizice partenere. Acestea se

concretizează în situaţii în care se înscriu facturile sau alte documente de decontare cu referire la: numărul

şi data lor, valoarea care urmează să se încaseze sau să se plătească, după caz, precum şi termenele de

decontare.

4. După rolul pe care îl are inventarierea în activitatea practică a unităţii patrimoniale:

Inventarierea de control a gestiunii, ce reprezintă, de fapt, o formă a controlului gestionar asupra

modului de gospodărire a bunurilor materiale şi valorilor băneşti.

Inventarierea de predare - primire a gestiunii, constituie o operaţiune obligatorie în cazul

înfiinţării unei gestiuni sau schimbării unui gestionar.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Inventarierea ca operaţiune premergătoare întocmirii bilanţului contabil anual al unităţii

patrimoniale, care are ca scop verificarea concordanţei dintre realitatea faptică şi datele înregistrate în

contabilitate.

În desfăşurarea inventarierii trebuie să se respecte anumite condiţii cu caracter de principii, care

conduc la creşterea eficienţei inventarierii, printre care menţionăm:

- Stabilirea cu anticipaţie a elementelor supuse inventarierii, a limitelor de extindere a acesteia

asupra patrimoniului. Ele se stabilesc, în funcţie de specificul activităţii, în cadrul unui plan al inventarierii,

de către conducătorul compartimentului financiar contabil, aprobat de conducerea unităţii şi au la bază

obiectivele urmărite prin inventarierea patrimoniului;

- Comisiile de inventariere trebuie să aibă o componenţă care să asigure buna desfăşurare a

operaţiunilor de inventariere. În acest sens, se are în vedere aspectul pregătirii profesionale (economice şi

tehnice) a membrilor ei cu respectarea, în acelaşi timp, a principiului incompatibilităţii inventarierii de

către gestionar (el nu face parte din comisie, dar participă efectiv la realizarea ei);

- Inventarierea trebuie să se efectueze într-un timp cât mai scurt în aşa fel încât să nu împiedice

desfăşurarea normală a activităţii economice, de producţie, de comercializare, etc;

- Inventarierea să se execute corect, iar în cazul mijloacelor materiale şi băneşti verificarea să se

facă prin constatare directă a acestor elemente. Inventarierea valorilor materiale se face la locul de

depozitare şi păstrare;

- Pentru evitarea încercărilor de acoperire a eventualelor lipsuri din gestiune sau de sustragere a

plusurilor, trebuie să se respecte caracterul inopinat al acestei operaţiuni păstrându-se secretul asupra

datei ei.

II. Organizarea şi efectuarea inventarierii

Organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, de către regiile autonome, societăţile

comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice, precum şi

persoanele fizice care au calitatea de comerciant, este standardizată la nivel naţional şi este reglementată

prin acte normative.

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului

(conducătorului unităţii), ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării

patrimoniului.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Din punct de vedere metodologic, etapele inventarierii sunt aceleaşi, indiferent de obiectul

activităţii unităţii şi de natura elementelor patrimoniale care se inventariază.

Având în vedere ordinea şi succesiunea de realizare, precum şi natura lucrărilor ce se efectuează, inventarierea

patrimoniului presupune următoarele etape:

pregătirea inventarierii;

inventarierea propriu-zisă;

evaluarea şi stabilirea rezultatelor inventarierii;

înregistrarea în contabilitate a rezultatelor definitive ale inventarierii.

Pregătirea inventarierii se referă la măsuri cu caracter organizatoric şi contabil care să asigure

desfăşurarea în bune condiţiuni a celorlalte etape care se succed.

Mai întâi, se constituie comisia de inventariere prin decizie scrisă, semnată de conducătorul unităţii

patrimoniale şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil. Se efectuează instructajul

membrilor acesteia (asupra modului de organizare şi desfăşurare a inventarierii, tehnicii de lucru sau

procedeelor folosite, a modului de completare a listelor de inventariere). Comisia este formată din cel

puţin două persoane, cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică, care să asigure efectuarea

corectă şi la timp a inventarierii patrimoniului, inclusiv evaluarea elementelor patrimoniale. Acolo unde

este cazul, comisiile sunt coordonate de o comisie centrală. La lucrările de inventariere trebuie să

participe întreaga comisie de inventariere. Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în

cazuri bine justificate şi numai prin decizie scrisă, emisă de persoanele care i-au numit.

Nu pot face parte din comisiile de inventariere: gestionarii depozitelor şi magazinelor; şeful

compartimentului supus inventarierii; contabilii care ţin evidenţa gestiunilor respective, cu excepţia

unităţilor mici.

Tot sub aspect organizatoric, se iau măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de lucru

comisiei (comisiilor) de inventariere prin:

- stabilirea elementelor patrimoniale care se inventariază şi ordinea în care se efectuează

inventarierea acestora;

- asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se inventariază:

- sortarea, gruparea obiectelor, codificarea acestora, întocmirea etichetelor de raft, separarea

bunurilor deteriorate de cele în stare bună;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






- asigurarea aparatelor şi instrumentelor adecvate şi în număr suficient pentru măsurare, cântărire

etc., a mijloacelor necesare identificării (cataloage, mostre, etc.), precum şi a formularelor şi rechizitelor

necesare;

- dotarea comisiilor de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor

inventariate;

- dotarea gestiunilor (magazine, depozite etc.) cu două rânduri de încuietori diferite.

Din punct de vedere contabil se iau măsuri de înregistrare la zi în evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie)

organizată la gestiuni, precum şi în contabilitatea sintetică şi analitică, a tuturor documentelor până la data la care se face

inventarierea, stabilindu-se soldurile în fişele sintetice şi analitice ale conturilor respective.

Inventarierea propriu-zisă se realizează la locurile de păstrare sau depozitare.

Înainte de începerea operaţiunii de inventariere, comisia de inventariere ia o declaraţie scrisă de la gestionar din care

să rezulte dacă:

- gestionează valori materiale şi în alte locuri de depozitare;

- are bunuri în gestiune aparţinând terţilor, primite cu sau fără documente;

- are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă;

- are valori materiale nerecepţionate sau care trebuie livrate, pentru care s-au întocmit documentele aferente;

- a primit sau eliberat valori materiale fără documente legale;

- deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;

- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au fost predate la

contabilitate.

De asemenea, gestionarul va menţiona, în declaraţia scrisă, numărul şi data ultimului document de intrare şi de

ieşire a bunurilor în/din gestiune.

Declaraţia trebuie să conţină data când se întocmeşte şi semnătura gestionarului, acelei gestiuni care urmează să fie

inventariată, precum şi semnăturile membrilor comisiei de inventariere, care atestă că a fost dată în prezenţa acestora.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, potrivit particularităţilor

bunurilor. Fac excepţie de la această regulă, bunurile aflate în ambalaje originale intacte, care se desfac prin sondaj. Dacă se

inventariază materiale sau mărfuri voluminoase, a căror cântărire sau măsurare este neraţională sau ar provoca pierderi,

stocurile faptice ale acestora se stabilesc pe baza anumitor calcule tehnice (exemplu ciment, oţel beton, produse de carieră şi

balastieră, materiale şi produse agricole, etc.).

Normele legale în vigoare conţin prevederi concrete cu caracter general şi specifice pentru inventarierea mijloacelor

materiale, producţiei neterminate, mărfurilor şi ambalajelor în comerţ, a producţiei agricole etc.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Bunurile cu grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate, fără a se stânjeni desfacerea imediată a

acestora.

Pentru desfăşurarea corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este posibil, să se sisteze operaţiunile de

predare-primire a bunurilor supuse inventarierii. Pentru a nu se stânjeni procesul normal de primire sau livrare a bunurilor,

operaţiunile respective se pot efectua numai în prezenţa comisiei de inventariere, care va menţiona pe documentele

respective "primit sau eliberat în timpul inventarierii".

Bunurile degradate, greu vandabile, inutilizabile etc., se trec în liste separate. De asemenea, bunurile aparţinând

altor unităţi (închiriate, primite în regim de leasing, în custodie, în consignaţie, pentru prelucrare) se înscriu în liste separate, iar

o copie a acestor liste, se trimite în termen legal unităţilor patrimoniale cărora le aparţin bunurile respective, pentru

confruntare.

Toate bunurile inventariate se înscriu în liste de inventariere (varianta simplificată, cod 14-1-2/b), care trebuie să se

întocmească pe locuri de depozitare, pe gestionari şi pe categorii de bunuri cu caracteristicile respective. Conţinutul

informaţional al acestui document se prezintă în continuare:

Modul de efectuare al inventarierii, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor se menţionează în listele de

inventariere.

Stabilirea lipsurilor şi plusurilor de valori materiale constatate cu ocazia inventarierii se efectuează în cadrul listei de

inventariere centralizatoare (cod 14-3-12), prin preluarea din listele de inventariere, varianta simplificată, numai a poziţiilor cu

diferenţe.

Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate, în fişete, casete, dulapuri, etc.

încuiate şi sigilate.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Listele de inventariere se semnează, pe fiecare filă, de către membrii comisiei de inventariere şi de către gestionar.

Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate valorile materiale şi băneşti din

gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa sa. De asemenea, acesta menţionează dacă are

obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii.

Trebuie menţionat faptul că, în cazul elementelor patrimoniale pentru care au fost constituite provizioane pentru

deprecieri (imobilizări corporale, elemente de natura stocurilor, titluri de plasament), în listele de inventariere centralizatoare se

va înscrie valoarea contabilă netă a acestora, care se compară cu valoarea lor actuală stabilită cu ocazia inventarierii.

Inventarierea elementelor patrimoniale ce nu reprezintă valori materiale se efectuează prin prezentarea lor în situaţii

analitice distincte al căror total să justifice soldul conturilor sintetice respective în care acestea sunt cuprinse şi care se preiau în

centralizatorul listelor de inventariere.

Evaluarea şi stabilirea rezultatelor inventarierii.

Evaluarea stocurilor faptice în listele de inventariere centralizatoare se face cu utilizând aceleaşi preţuri folosite la

înregistrarea bunurilor în contabilitate.

Pentru stabilirea valorii de inventar (denumită valoare actuală), în vederea determinării deprecierilor provizorii, pentru

constituirea provizioanelor, evaluarea elementelor patrimoniale se face conform prevederilor din Legea contabilităţii (art. 9),

astfel:

- bunurile de natura imobilizărilor, se evaluează la valoarea rămasă neamortizată, cu excepţia celor constatate ca fiind

depreciate, care se vor evalua la valoarea lor actuală (în funcţie de preţul pieţei, starea lor fizică, precum şi de utilitatea lor în

cadrul unităţii);

- stocurile şi celelalte bunuri se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, denumită şi valoare de

inventar;

- bunurile depreciate, se evaluează la valoarea de utilitate a fiecărui element, în funcţie de utilitatea bunului în unitate şi de

preţul pieţei;

- creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea nominală;

- creanţele şi datoriile incerte se evaluează, de asemenea, la valoarea lor de utilitate, stabilită în funcţie de valoarea lor

probabilă de încasat, respectiv de plată: creanţele şi datoriile existente în valută precum şi disponibilităţile în devize se

evaluează la cursul de schimb la pieţei valutare, comunicat de BNR în ultima zi a exerciţiului.

- titlurile imobilizate se evaluează la valoarea de utilitate, iar titlurile de plasament, la cursul mediu al ultimei luni din

an sau la valoarea probabilă de negociere, după caz.

Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin confruntarea datelor consemnate în listele de inventariere cu cele

din evidenţa contabilă sau evidenţa operativă.

Pentru ca cifrele să fie comparabile şi diferenţele reale, este necesar ca datele inventarierii să fie stabilite la aceeaşi dată

calendaristică. Determinarea rezultatelor inventarierii, respectiv a diferenţelor, în plus sau în minus, se face direct pe listele de

inventariere.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Datele din listele de inventariere servesc la întocmirea registrului inventar (cod 14-1-2).

III. Registrul inventar

Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării

unităţii, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, pe

bază de inventar faptic.

În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după natura lor, suficient

de detaliate pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al bilanţului.

Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ şi de pasiv.

Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte

documente care justifică conţinutul acestora la sfârşitul exerciţiului financiar.

Unitatea........................

REGISTRUL-INVENTAR

la data de ...........................

Nr. pagină ..........

┌─────┬─────────────────┬────────────┬──────────────┬──────────────────────────┐

│Nr. │ Recapitulaţia │ Valoarea │ Valoarea de │ Diferenţe din evaluare │

│crt. │ elementelor │ contabilă │ inventar │ (de înregistrat) ca │

│ │ inventariate │ │ │ rezultat al inventarierii│

│ │ │ │ ├────────────┬─────────────┤

│ │ │ │ │ Valoarea │ Cauze │

│ │ │ │ │ │ diferenţe │

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

├─────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼─────────────┤

└─────┴─────────────────┴────────────┴──────────────┴────────────┴─────────────┘

Întocmit, Verificat, 14-1-2

În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul-inventar se înregistrează soldurile

existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor şi se scad rulajele ieşirilor de la data

inventarierii până la data încheierii exerciţiului financiar.

Importanta

http://aplicatii.contzilla.ro/

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Pe baza Registrului-inventar şi a balanţei de verificare de la 31 decembrie se întocmeşte bilanţul care face

parte din situaţiile financiare anuale, ale cărui posturi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991,

republicată, şi ale reglementărilor contabile aplicabile, trebuie să corespundă cu datele înscrise în

contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv stabilită pe baza inventarului.

Instructiuni de completare:

În coloana 1 se înscrie numărul curent al fiecărei operaţiuni înregistrate în ordine cronologică, de la

deschiderea acestuia până la epuizarea filelor sau încetarea activităţii.

În coloana 2 vor fi recapitulate elementele inventariate, detaliat pe fiecare cont de activ şi de pasiv, conturile

de valori materiale putând fi defalcate pe gestiuni.

În coloana 3 se înscrie valoarea contabilă a elementelor inventariate.

În coloana 4 se înscrie valoarea de inventar a elementelor de activ şi de pasiv, stabilită de membrii comisiei

de inventariere (pe baza listelor de inventariere şi a proceselor-verbale de inventariere).

În coloana 5 se trec diferenţele din evaluare, calculate ca diferenţă între valoarea contabilă şi valoarea de

inventar.

În coloana 6 se menţionează cauzele diferenţelor (deprecieri, dezmembrări, dezasortări, calamităţi, terţi

neidentificaţi etc.).

IV. Rezultatele inventarierii

Rezultatele inventarierii se consemnează în documentul numit proces verbal de inventariere (vezi anexa), în care se

înscriu în principal: perioada şi gestiunile inventariate, precum şi persoanele care au efectuat inventarierea: plusurile şi

minusurile constatate; compensările efectuate; bunurile depreciate, precum şi creanţele şi obligaţiile incerte şi în litigiu;

valorificarea rezultatelor inventarierii; constituirea şi regularizarea provizioanelor, precum şi concluziile şi propunerile

referitoare la inventariere.

Pentru a stabili caracterul diferenţelor, comisia de inventariere analizează cauzele care au produs plusurile şi minusurile,

solicită explicaţii în scris de la gestionar şi formulează, potrivit dispoziţiilor legale, propuneri de regularizare a acestora şi

înregistrare a diferenţelor de inventar.

Înregistrarea rezultatelor definitive ale inventarierii se face în scopul punerii de acord a datelor contabilităţii cu

realitatea faptică constatată. Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate, atât în evidenţa tehnic-operativă, cât şi în contabilitate, în

termen de cel mult 5 zile de la data terminării operaţiunilor de inventariere.

De regulă, valorificarea inventarierii se face prin înregistrarea plusurilor şi imputarea minusurilor.

Dacă lipsurile nu se datorează vinovăţiei unei persoane acestea se trec pe cheltuielile unităţii patrimoniale.

Se admit compensări cantitative ale lipsurilor cu plusurile numai când există riscul de confuzie, când se referă la aceleaşi

bunuri, aceeaşi perioadă de gestiune şi la acelaşi gestionar, fără însă a diminua valoric patrimoniul unităţii.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Listele cu valorile materiale care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de

către administratorii, respectiv de către ordonatorii de credite.

Lipsurile peste normele stabilite şi pierderile cauzate de proasta gestiune se pot imputa celor vinovaţi la valoarea de

înlocuire reprezentată de costul de achiziţie, care cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele

nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate a

bunului respectiv.

După ce s-au efectuat înregistrările privind plusurile şi minusurile constatate la inventariere, valoarea totală a stocurilor din listele de

inventariere trebuie să corespundă cu soldurile conturilor de elemente de natura stocurilor şi cu stocurile cantitative ale elementelor respective

din evidenţa operativă de la depozite (fişele de magazie).

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






ANEXA

APROBAT ADMINISTRATOR,

NUMELE SI PRENUMELE _______________

Semnatura __________________________

PROCES VERBAL DE INVENTARIERE

Intocmit azi _____________________

Subsemnatii:

- ______________________________________________

- ______________________________________________

- ______________________________________________

- ______________________________________________

- ______________________________________________

in calitate de membrii ai comisiei de inventariere, numita prin decizia nr.________ din data de _______________ am procedat la inventarierea gestiunii ________________________ , gestionata de catre _________________________________________ apartinand SC. _________________________, cu sediul social in localitatea ____________________ str. ____________________ nr. _____, CUI ________________ nr.ORC J12/_______/ ________________. Inventarierea a inceput la data de _____________ si s-a terminat la data de _____________. Toate valorile materiale si banesti aflate in gestiunea inventariata au fost trecute in listele de inventar anexate, in mod corect fara omisiuni. Rezultatele inventarierii: nu s-au constatat diferente intre soldurile scriptice si cele faptice, respectiv nu s-au constatat plusuri sau minusuri in gestiune. Deasemenea nu s-au constatat valori materiale sau banesti depreciate, fara miscare sau cu miscare lenta, greu vandabile, fara desfacere asigurata. Drept pentru care s-a intocmit prezentul Proces Verbal intr-un exemplar care urmeaza a se inainta in termen de sapte zile lucratoare administratorului unitatii pentru insusirea rezultatelor inventarierii.

COMISIA DE INVENTARIERE _______________________________ _______________________________

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






ORDINUL DE DEPLASARE

In practica, delegarea se efectueaza in baza documentului finaciar contabil – Ordin de deplasare – al carui model si continut sunt reglementate de OMEF 3512/2008 privind documentele financiar-contabile. Astfel, conform Normei specifice de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului Ordin de deplasare (Delegatie - Cod 14-5-4) este urmatorul: - denumirea unitatii; - denumirea si numarul formularului; - numele, prenumele si functia persoanei delegate; scopul, destinatia si durata deplasarii; stampila unitatii; semnatura conducatorului unitatii; data; - data (ziua, luna, anul, ora) sosirii si plecarii in/din delegatie; - ziua si ora plecarii; ziua si ora sosirii; data depunerii decontului; penalizari calculate; avans spre decontare; - cheltuieli efectuate: felul actului si emitentul, numarul si data actului, suma; - numarul si data documentului pentru restituirea diferentei; diferenta de primit/restituit; - semnaturi: conducatorul unitatii; controlul financiar preventiv, persoana care verifica decontul, seful de compartiment, dupa caz; titularul de avans. De asemenea, conform aceleiasi norme formularul circula: - la persoana imputernicita sa dispuna deplasarea, pentru semnare; - la persoana care efectueaza deplasarea; - la persoanele autorizate ale unitatii la care s-a efectuat deplasarea, pentru confirmarea sosirii si plecarii persoanei delegate; - la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea decontului, pe baza actelor justificative anexate la acesta de catre titular, la intoarcerea din deplasare sau cu ocazia procurarii materialelor, stabilindu-se diferenta de primit sau de restituit, cu luarea in considerare a eventualelor penalizari si semnatura pentru verificare. Observam ca unul dintre elementele formularului este data (ziua, luna, anul, ora) sosirii si plecarii in/din delegatie. Reprezentantul unitatii la care salariatul este delegat va mentiona pe ordinul de deplasare data (ziua, luna, anul, ora) sosirii si plecarii in/din delegatie, va semna si aplica stampila unitatii confirmand sosirea si plecarea persoanei delegate. Prin urmare, ordinul de deplasare pe care s-au facut mentiunile aratate mai sus constituie documentul care atesta timpul de munca in delegatie

http://www.memo.codulmuncii.eu/?cs=131212

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






FOAIE DE PARCURS

In vederea exercitarii dreptului de deducere a taxei pentru cheltuielile legate de autoturisme, societatea

trebuie sa intocmeasca foaia de parcurs care trebuie sa contina cel putin informatiile: categoria de vehicul

utilizat, scopul si locul deplasarii, kilometrii parcursi di norma proprie de consum pe kilometru parcurs. Art. 145 indice 1 din Codul fiscal stabileste urmatoarele: "(1) Prin exceptie de la prevederile art. 145 se limiteaza la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpararii, achizitiei intracomunitare, importului, inchirierii sau leasing-ului de vehicule rutiere motorizate si a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate in proprietatea sau in folosinta persoanei impozabile, in cazul in care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice. (2) Restrictia prevazuta la alin. (1) nu se aplica vehiculelor rutiere motorizate avand o masa totala maxima autorizata care depaseste 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul soferului. (3) Prevederile alin. (1) nu se aplica urmatoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate: a) vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenta, servicii de paza si protectie si servicii de curierat; b) vehiculele utilizate de agentii de vanzari si de achizitii; c) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plata, inclusiv pentru serviciile de taximetrie; d) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plata, inclusiv pentru instruire de catre scolile de soferi; e) vehiculele utilizate pentru inchiriere sau a caror folosinta este transmisa in cadrul unui contract de leasing financiar ori operational; f) vehiculele utilizate ca marfuri in scop comercial. (.....)" Astfel cum prevede pct. 45 indice 1 alin. (2) din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal , in cazul vehiculelor care sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice, in sensul art. 145 indice 1 alin. (1) din Codul fiscal , taxa aferenta cumpararii, achizitiei intracomunitare, importului, inchirierii sau leasingului si cheltuielilor legate de aceste vehicule este deductibila conform regulilor generale prevazute la art. 145 si la art. 146-1471 din Codul fiscal, nefiind aplicabila limitarea la 50% a deducerii taxei. Utilizarea in scopul activitatii economice a unui vehicul cuprinde, fara a se limita la acestea: - deplasari in tara sau in strainatate la clienti/furnizori, - pentru prospectarea pietei, - deplasari la locatii unde se afla puncte de lucru, la banca, la vama, la oficiile postale, la autoritatile fiscale, - utilizarea vehiculului de catre personalul de conducere in exercitarea atributiilor de serviciu, - deplasari pentru interventie, service, reparatii, - utilizarea vehiculelor de test-drive de catre dealerii auto. Este obligatia persoanei impozabile sa demonstreze ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii. In vederea exercitarii dreptului de deducere a taxei orice persoana impozabila trebuie sa detina documentele prevazute de lege pentru deducerea taxei si sa intocmeasca foaia de parcurs care trebuie sa

http://achizitii.fisc.ro/?cs=803911

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






contina cel putin urmatoarele informatii: - categoria de vehicul utilizat, - scopul si locul deplasarii, - kilometrii parcursi, - norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs. Asadar, in vederea exercitarii dreptului de deducere a TVA aferenta cheltuielilor legate de vehiculele societatea are obligatia sa demonstreze ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii. Aceasta trebuie sa intocmeasca foi de parcurs care sa cuprinda informatiile mai sus redate. In foile de parcurs, la rubrica "scopul si locul deplasarii" se vor inscrie informatii legate de scopul si locul deplasarii din care sa rezulte ca autoturismul a fost utilizat in scopul activitatii economice ori in scop personal. In acest sens, apreciem ca pentru deplasarile in scop personal, la rubrica "scopul si locul deplasarii" se va inscrie "scop personal" iar pentru deplasarile efectuate in scopul activitatii economice se va inscrie scopul si locul deplasarii (spre exemplu - "Banca X - depunere OP-uri", "S.C. X srl - negociere contract", "Oficiul postal X - depunere/ridicare corespondenta" s.a ). O alta informatie pe care trebuie sa o contina foile de parcurs este "norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs". De regula, stabilirea normelor de consum este atributia unor comisii tehnice constituite in cadrul societatii. Normele de consum se pot stabili in functie de consumul mediu indicat de constructor in cartea tehnica a autoturismului, tinandu-se seama de toti factorii care influenteaza consumul, prin aplicarea coeficientilor de corectie si sporurilor pentru consumul de combustibil. Metodologii de calcul a consumului normat de combustibil, in functie de tipurile de autoturisme (autoturisme destinate transporturilor de marfuri, microbuze, autoturisme s.a.), se regasesc in Normativul privind consumul de combustibil si ulei pentru automobile aprobat prin OMT 14/1982.

REGISTRUL-JURNAL DE ÎNCASĂRI ȘI PLĂȚI

Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează, zilnic sau lunar, în mod cronologic, operaţiune cu operaţiune, fără spaţii libere, fără ştersături, toate operaţiile privind mişcările patrimoniului. Este un document tipizat format A4, ce se întocmeşte într-un singur exemplar, de către regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice, după ce a fost numerotat, şnuruit, certificat şi parafat. Acest registru se parafează de către organele în drept, la începerea activităţii unităţii, precum şi ori de câte ori este cazul.

Operaţiunile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate (atelier, secţie, etc.) şi în cursul aceleiaşi zile, pot fi înregistrate într-un document centralizator care, la rândul său, stă la baza înregistrării în registrul jurnal. Registrul jurnal se poate prezenta sub două forme:

registrul - jurnal general;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






registrul - jurnal auxiliar, pentru operaţiunile de casă şi bancă, decontările cu furnizorii, situaţia încasării - achitării facturilor, situaţia avansurilor spre decontare; toate acestea sunt folosite de unităţile patrimoniale care au un volum mare de operaţiuni de înregistrat. Acest registru serveşte pentru înregistrarea cronologică a mişcării elementelor patrimoniale şi ca probă în soluţionarea litigiilor. De asemenea, prin intermediul lui se face o primă verificare cu balanţa sintetică, în sensul că totalul registrului jurnal trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanţa conturilor sintetice, întocmită pentru luna curentă.

În situaţia în care unitatea foloseşte registre auxiliare, totalul acestora se înscrie în registrul jurnal general, periodic, de regulă lunar. Fiind un document de înregistrare contabilă el nu circulă între compartimente, sau în afara unităţii. Se arhivează temporar, pe timp de un an, către serviciul, biroul sau compartimentul de contabilitate, după care se depune la arhiva unităţii patrimoniale împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui. Conţinutul informaţional al registrului jurnal este prezentat în continuare (tabelul 1.1.) Unitatea ................... Nr. pag...

REGISTRUL - JURNAL

Nr. crt.

Data înreg.

Documentul (fel, nr. data)

Explicaţii Simbol conturi Sume

D. C. Debitoare Creditoare

1 2 3 4 5 6 7 8

De reportat

Întocmit, Verificat, Registrul - jurnal de încasări şi plăţi se întocmeşte de către agenţii economici, persoane fizice (meseriaşi, etc.) şi asociaţiile familiale. El serveşte ca document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor pe baza actelor justificative şi ca document de stabilire a situaţiei financiare a agentului economic respectiv. În registrul de încasări şi plăţi se înregistrează nu numai operaţiunile în numerar, ci şi cele efectuate prin contul de decontare de la bancă (indiferent dacă a avut loc încasarea sau plata efectivă). Acest registru se numerotează şi se şnuruieşte, se vizează de către organul fiscal la începerea activităţii, precum şi ori de câte ori este cazul. Modelul registrului jurnal de încasări şi plăţi se prezintă în tabelul 1.2.

Unitatea ............................ Tabelul 1.2.

Registrul jurnal de încasări şi plăţi

Nr. crt.

Data Documentul Felul operaţiei Încasări Plăţi

1 2 3 4 5 6

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






1. Servește ca: - document de înregistrare a încasărilor și plăților; - document de stabilire a situației financiare a contribuabilului care conduce evidența contabilă în partidă simplă; - probă în litigii. 2. Se întocmește într-un singur exemplar de către contribuabili, făcându-se înregistrarea operațiunilor efectuate pe baza documentelor justificative, distinct, pe fiecare operațiune, fără a se lăsa rânduri libere, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial. Pentru fiecare asociație fără personalitate juridică se va întocmi câte un registru-jurnal de încasări și plăți. În Registrul-jurnal de încasări și plăți se înregistrează nu numai operațiunile în numerar, ci și cele efectuate prin contul curent de la bancă. Contribuabilii plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor înregistra sumele încasate sau plătite, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. Operațiunile înregistrate în Registrul-jurnal de încasări și plăți se totalizează anual. Numerotarea filelor se va face în ordine crescătoare, iar după completarea integrală se deschide un nou registru înregistrat și parafat, care va fi numerotat în ordine crescătoare. Acest registru se parafează de către organul fiscal teritorial la începerea și la încetarea activității. În condițiile conducerii evidenței contabile în partidă simplă cu ajutorul tehnicii de calcul, fiecare operațiune economico-financiară se va înregistra în ordine cronologică, în funcție de data de întocmire sau de intrare a documentelor. În această situație Registrul jurnal de încasări și plăți se editează lunar, iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. Registrul-jurnal de încasări și plăți parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial va fi completat lunar, prin preluarea totalului sumelor din Registrul-jurnal de încasări și plăți obținut cu ajutorul tehnicii de calcul. Practicienii în insolvență, persoane fizice sau juridice, care își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, cu modificările și completările ulterioare, completează registrul-jurnal de încasări și plăți după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența unității. 3. Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă. 4. Se arhivează împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.

ELEMENTE PATRIMONIALE

Încă de la apariţia sa, contabilitatea a avut ca principal obiect de studiu patrimoniul agenţilor economici, respectiv existenţa şi mişcările sale. Apărută din necesităţi ale activităţii practice, contabilitatea a fost ulterior fundamentată din punct de vedere ştiinţific de numeroşi reprezentanţi ai gândirii contabile, abordarea majoritară fiind cea patrimonială.

Existenţa unui patrimoniu relevant economic presupune: - existenţa unei persoane fizice sau juridice dispusă să investească – subiectul afacerii; - existenţa unui ansamblu de bunuri economice suficiente cantitativ şi relevante calitativ (în structură) care să facă posibilă exercitarea funcţiei de producţie/prestări servicii– mijloacele economice ale afacerii; - să fie posibilă statuarea de drepturi şi obligaţii pentru deţinători de patrimoniu – dinamica afacerii.

Patrimoniul este o categorie economică care nu se confundă cu averea, aceasta devenind patrimoniu numai în măsura în care este antrenată în activităţi economice legale.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






În aceste condiţii în teoria economică s-a cristalizat o formulă a patrimoniului deplin acceptată în ştiinţa economică şi anume:

Această relaţie este adevărată şi pentru contabilitate numai că, în loc de noţiunea de bunuri economice se foloseşte categoria contabilă de ACTIVE PATRIMONIALE iar în loc de drepturi se foloseşte noţiunea de CAPITALURI, care în contabilitate semnifică apartenenţa acelor bunuri economice către acţionari şi asociaţi sau către un întreprinzător individual. Pentru obligaţii contabilitatea utilizează categoria numită DATORII, care exprimă faptul că pentru o parte din bunurile de care dispune, deţinătorul patrimoniului trebuie să plătească anumite valori, sau să presteze anumite servicii.

În concepţia contabilităţii patrimoniul este structurat pe elemente patrimoniale, fiecare având o denumire unică şi obligatorie, un conţinut economic distinct, o exprimare bănească obligatorie şi chiar un simbol cifric specific pentru a evita orice confuzie. Această structură are relevanţă evidentă faţă de existenţa şi mişcarea individuală a elementelor, contabilitatea fiind interesată să determine cum a crescut sau cum a scăzut patrimoniul în totalul său şi elementele patrimoniale afectate. O altă trăsătură esenţială a contabilităţii este aceea că operaţiile economice înregistrate de agenţii economici se reflectă prin modificarea patrimoniul în cel puţin de două locuri, elementele patrimoniale fiind stabilite pe baza principiului dublei reprezentări. În raport de conţinutul operaţiei economice, specialistul care lucrează în contabilitate, trebuie să stabilească care sunt elementele patrimoniale care se modifică şi sensul în care sunt afectate, al creşterii sau al scăderii. O trăsătură specifică în ceea ce priveşte modul cum contabilitatea urmăreşte patrimoniul, este deci aceea că acesta este privit permanent, în dinamica sa, din două puncte de vedere. Pe de o parte, contabilitatea priveşte patrimoniul din punct de vedere al formei sale concrete şi astfel privit, patrimoniul îmbracă forma de ACTIVE PATRIMONIALE, care la rândul lor sunt de două feluri, active imobilizate şi active circulante. Pe de altă parte, patrimoniul este privit în contabilitate, din punct de vedere al provenienţei, şi astfel privit patrimoniu îmbracă forma de SURSE PATRIMONIALE, care la rândul lor sunt capitaluri şi datorii.

Din punct de vedere valoric, cele două categorii de elemente patrimoniale, respectiv activele patrimoniale şi sursele patrimoniale, trebuie să fie egale, ceea ce este logic, pornind de la premisa că activele patrimoniale şi sursele patrimoniale, nu sunt decât două modalităţi de a privi acelaşi lucru, respectiv patrimoniul agenţilor economici. Acest mod de a privi patrimoniul, specific contabilităţii îmbracă forma unui principiu de bază al contabilităţii, care se numeşte "principiul dublei reprezentări a patrimoniului". Principiul dublei reprezentări a patrimoniului asigură exactitatea informaţiei contabile şi în general valoarea ei, furnizând contabilităţii un ansamblu de corelaţii relevante. Schematic, urmărirea patrimoniului în contabilitate se prezintă astfel:

PATRIMONIUL AGENŢILOR ECONOMIC

ACTIVE PATRIMONIALE SURSE PATRIMONIALE

1. Active imobilizate 1. Capitaluri

2. Active circulante 2. Datorii

Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Relaţia ACTIVE PATRIMONIALE = PASIVE PATRIMONIALE, este numită ecuaţia dublei reprezentări a patrimoniului. Pornind de aici se formează şi se verifică o seamă de alte corelaţii dinamice verificate de practică. Exemplu de corelaţii coerente matematic: Active patrimoniale + Creşteri de active = Surse patrimoniale + Creşteri de surse ; Activele patrimoniale - Scăderi de active = Surse patrimoniale - Scăderi de surse; Activele patrimoniale + Creşteri de surse = Surse patrimoniale + Creşteri de active etc.

2.2 Active patrimoniale

2.2.1 Active imobilizate 2.2.1.1 Prezentare generală - clasificare Activele imobilizate sunt reprezentate de bunuri şi valori care au ca destinaţie deservirea activităţii unităţii patrimoniale pe o perioadă mai îndelungată (de regulă peste un an). Acestea nu se consumă la prima utilizare, într-un singur ciclu de producţie şi sunt urmărite în contabilitate pe trei categorii astfel: imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare. 2.2.1.2 Imobilizări necorporale Imobilizările necorporale se numesc astfel deoarece ele nu se prezintă din punct de vedere fizic ca bunuri materiale, ci se prezintă sub formă de cheltuieli. Dintre acestea enumerăm: - Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea unităţii patrimoniale, dintre care mai importante sunt: cheltuielile de înscriere şi înmatriculare, taxele plătite în acelaşi scop pentru societăţi pe acţiuni, cheltuielile privind emiterea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi cheltuielile pentru prospectarea pieţei, cheltuielile pentru publicitate la înfiinţare ca şi alte cheltuieli pentru înfiinţare şi dezvoltare. Caracteristic pentru aceste cheltuieli este faptul că ele se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani. - Cheltuieli de cercetare-dezvoltare sunt considerate tot imobilizări necorporale şi cuprind acele cheltuieli realizate cu ocazia efectuării unor lucrări de cercetare ştiinţifică sau pentru executarea unor obiective care au ca raţiune finală cercetarea ştiinţifică. Este însă pretinsă ca restricţie existenţa garanţiei că de pe urma acestor cercetări ştiinţifice se va obţine un plus de eficienţă pentru necesităţile unităţii patrimoniale cel puţin egală cu valoarea cheltuielilor. Şi aceste cheltuieli se amortizează într-o perioadă maximă de 5 ani. - Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare reprezintă cheltuielile întreprinderii cu achiziţia dreptului de a exploata mijloace economice sau de a desfăşura o activitate, într-un anumit mod şi într-un anume loc şi spaţiu. Ele se amortizează pe durata stabilită prin contractul de atribuire. - Fondul comercial este şi o imobilizare necorporală şi determinat valoric de efortul financiar pe care-l face agentul economic pentru a-şi creea sau conserva avantajul comercial comparativ (vadul, clientela, debuşeele sau reputaţia). - Alte imobilizări necorporale este o categorie largă care cuprinde elemente patrimoniale de natura programelor informatice, fie create, fie achiziţionate de întreprindere. Ele se evaluează la preţul de achiziţie şi se amortizează în perioada de utilizare a respectivelor programe dar nu mai mult de trei ani. - Imobilizări necorporale în curs, sunt cheltuieli efectuate pentru obţinerea unor imobilizări necorporale nefinalizate. 2.2.1.3 Active imobilizate corporale

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Activele imobilizate corporale sunt caracterizate prin faptul că dinamica lor este redusă sau foarte redusă. În această categorie de imobilizări corporale se include următoarele elemente patrimoniale: - Terenuri este un element patrimonial ce există şi va exista în patrimoniul multor unităţi patrimoniale. În mod concret, un agent economic poate dispune de diferite categorii de terenuri care după destinaţia lor pot fi:

- terenuri agricole şi silvice; - terenuri fără construcţii; - terenuri cu zăcăminte; - terenuri cu construcţii; - alte terenuri.

În general însă în contabilitate terenurile se urmăresc pe două categorii şi anume: terenuri şi amenajări de terenuri. Ele se înregistrează în contabilitate la intrarea în patrimoniu la valoarea care se stabileşte prin lege în funcţie de clasele de fertilitate, amplasare şi alte criterii. - Mijloacele fixe, sunt bunuri economice fără de care activitatea nu se poate desfăşura există în patrimoniul oricărui agent economic. Se consideră mijloace fixe acele mijloace de muncă ce întrunesc cumulativ două condiţii şi anume, au o valoare stabilită prin acte normative şi o durată de funcţionare mai mare de un an. Caracteristica lor este faptul că participă la mai multe procese de producţie şi îşi transmit valoarea treptat dar integral asupra valorii produselor realizate. Pentru orice unitate patrimonială este justificată grija de a avea mijloace fixe suficiente şi cât mai bune din punct de vedere tehnic, ele constituind aparatul tehnic al producţiei. De aceea, şi în ceea ce priveşte evidenţa economică a fost elaborată o întreagă legislatură ce priveşte urmărirea existenţei şi mişcării lor. - Imobilizări corporale în curs, sunt cheltuieli efectuate pentru obţinerea de imobilizări corporale neterminate sau în curs de finalizare. 2.2.1.4 Active imobilizate financiare Activele imobilizate financiare reprezintă cea de a treia categorie de imobilizări; acestea păstrează caracteristica de bază a oricăror imobilizări, respectiv au o mişcare lentă sau foarte lentă. Cele mai importante imobilizări financiare sunt: - Titluri de participare sunt drepturile stabilite de regulă sub formă de acţiuni sau alte titluri de valoare, având drept rezultat participarea la capitalul altor unităţi patrimoniale. Caracteristic este faptul că aceste titluri de participare asigură agentului economic deţinător exercitarea unui control sau a unei influenţe deosebite asupra unităţii patrimoniale partenere, iar cel ce deţine asemenea titluri încasează dividende corespunzător cu numărul şi valoarea titlurilor de participare pe care le deţine. - Titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu sunt şi ele titluri ca de exemplu acţiuni, pe care unitatea le dobândeşte în vederea obţinerii unor dividende, însă, spre deosebire de cele anterioare, acestea nu dau dreptul deţinătorului să controleze sau să influenţeze deciziile economice ale unităţi partenere. La intrare în patrimoniu, titlurile de participare şi alte titluri imobilizate se evaluează la preţul de achiziţie sau valoarea stabilită în contractul de achiziţie. - Creanţe imobilizate sunt şi acestea imobilizări financiare dintre ele cea mai reprezentativă fiind clasa "împrumuturilor acordate pe termen lung" respectiv împrumuturile acordate altor unităţi patrimoniale, pe termen lung, pentru care se percepe, de regulă, dobândă. 2.2.2 Activele circulante ale unităţilor patrimoniale 2.2.2.1 Prezentare generală - clasificare

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Orice agent economic dispune, în patrimoniul său, pe lângă active imobilizate şi de active circulante. Spre deosebire de activele imobilizate, activele circulante au o mişcare mai rapidă şi în cele mai multe cazuri ele participă la un singur ciclu de producţie transmiţându-şi întreaga valoarea economică asupra producţiei obţinute într-un ciclu de exploatare. Unităţile patrimoniale dispun de trei categorii importante de active circulante astfel: - stocuri şi produse în curs de execuţie; - active de trezorerie (băneşti); - active în decontare (creanţe). 2.2.2.2 Active circulante sub formă de stocuri şi produse în curs de execuţie Reprezintă o categorie de active circulante predominantă în economia tuturor agenţilor economici şi cuprinde o sumă de elemente cu denumiri şi conţinut bine stabilit astfel: - Materii prime, constituie de fapt substanţa producţiei realizate şi deţine un rol hotărâtor în obţinerea valorii adăugate. Orice unitate patrimonială specializată în producţie foloseşte materia primă pentru a produce, (de exemplu minereul de fier în industria siderurgică, lemnul în industria mobilei, stofa în industria confecţiilor etc.). Contabilitatea urmăreşte şi analizează operativ şi permanent aprovizionarea şi consumul de materii prime, deoarece sub aspect cantitativ şi valoric această categorie de active are o pondere de consum majoră, costurile cu materiile primă reprezentând o parte semnificativă a costului global de producţie. De cele mai multe ori, materia primă se regăseşte în produsul finit fie în forma în care a fost consumată (de exemplu stofa în industria confecţiilor) fie într-o formă transformată (de exemplu gazele naturale în industria îngrăşămintelor chimice sau sarea în industria produselor sodice). - Materiale consumabile sunt şi ele o prezenţă frecventă în economia agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei, în această categorie incluzându-se: - materialele auxiliare – sunt materiale conexe fluxului tehnologic, cu rol auxiliar şi deşi nu joacă un rol decisiv în procesul de producţie au un grad de utilitate semnificativ, colateral (exemplu: coloranţii în industria uşoară şi alimentară, care dau un aspect plăcut produselor, favorizând vânzarea lor); - combustibilul – importanţa lui este evidentă, fiind caracterizat de cele mai multe ori ca ,,forţă economică motrice”. După rolul pe care-l deţine în fluxul de producţie, acesta poate fi: energetic, tehnologic sau administrativ; - piesele de schimb – sunt achiziţionate în vederea înlocuirii componentelor defecte ale utilajelor în funcţiune, asigurând exploatarea continuă la parametrii tehnici iniţiali proiectaţi; chiar dacă din punct de vedere al duratei de funcţionare şi al valorii (condiţiile cumulative anterior prezentate) ar îndeplini condiţiile impuse pentru a fi mijloace fixe, ele sunt excluse din această categorie prin efectul legii; - materialele de ambalat - se folosesc în multe ramuri de activitate cu scopul evident de a depozita, manipula şi proteja produsele sau mărfurile (ex. hârtia de ambalat, pungile de plastic etc.); - prefabricatele – sunt materii prime cu grad intermediar/superior de prelucrare şi sunt specifice activităţilor economice din ramura construcţiilor (ex.: grinzi, panouri, cărămizi etc.); - seminţele, medicamentele, substanţele chimice, folosite evident în agricultură, se înregistrează în contabilitate, tot sub denumirea de materiale consumabile. - Obiectele de inventar sunt prezente permanent în economia agenţilor economici fiind necesare cotidian în desfăşurarea activităţilor specifice. De regulă obiectele de inventar sunt bunurile materiale, independente funcţional, care nu întrunesc cumulativ una din cele două condiţii impuse normativ pentru a fi mijloace fixe, respectiv, fie au valoarea mai mare decât valoarea prevăzută de lege, fie nu au durata de

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






funcţionare mai mare de un an. În această categorie se includ fără îndeplinirea expresă a criteriilor anterior menţionate: - S.D.V.-urile (scule, dispozitive şi verificatoare) necesare pentru practicarea oricărei meserii. Nu poţi fi efectua activităţile specifice unei meserii fără să dispui de sculele necesare. Aceste SDV-uri se asigură de către agentul economic şi se dau în folosinţă spre exploatare fiecărui lucrător individual, pe bază de proces-verbal. - echipamentul de protecţie, menit să protejeze, unde este cazul, integritatea corporală a muncitorilor, în exercitarea profesiei (ex.: ochelarii de protecţie şi mănuşile pentru sudori, casca de metal pentru constructori, echipamentul caracteristic pentru oţelari etc.). Aceste echipamente de protecţie se asigură de agentul economic şi sunt date în folosinţă individual fiecărui muncitor. - echipamentul de lucru are menirea să protejeze propria îmbrăcăminte a personalului, (ex. halatele, salopetele etc.). De obicei acestea se suportă valoric, jumătate de către agentul economic şi jumătate de personal. - alte obiecte de inventar cum ar fi matriţele pentru executarea unor produse etc. Caracteristic este faptul că obiectele de inventar se uzează, iar uzura lor reprezintă o cheltuială a agentului economic înregistrată fie integral la darea în folosinţă, fie în cote lunare (fără a depăşi durata a trei ani). - Produsele în curs de execuţie cuprind producţia care în ultima zi din lună se regăseşte în curs de prelucrare şi se constituie fizic din ansamblul produselor care nu au parcurs toate fazele ciclului de producţie. Ea se determină fie prin inventariere, fie pe cale financiar-contabilă şi se înregistrează în contabilitate în general în ultima zi a lunii, fiind necesară ca element patrimonial, în vederea determinării cu exactitate a costului produselor finite. La începutul lunii următoare, cel puţin din punct de vedere al tratamentului contabil, aceste produse se reintroduc în procesul de producţie în vederea finalizării tehnologiei de fabricaţie. - Semifabricatele sunt produse care nu au parcurs întregul proces de fabricaţie, ci numai unele faze ale acestuia. Caracteristic este faptul că ele sunt recepţionate în acest stadiu - de produs incomplet fabricat - şi sunt depuse la magaziile secţiilor de fabricaţie, de unde urmează, fie a se reintroduce în circuitul de fabricaţie pentru a-şi continua tehnologia, fie a se vinde în acest stadiu de semifabricat în prezenţa unei cereri specifice pe piaţă. Acest din urmă caz, respectiv proprietatea de a fi vandabile, reprezintă de fapt elementul esenţial care le diferenţiază de produsele în curs de execuţie (exemplu: semifabricatele care se constituie în subansambluri ale unor produse complexe ce pot fi asamblate ca atare într-un complet). - Produsele finite reprezintă rezultatul final obţinut din procesul de producţie, categorie a cărei existenţă reprezintă însăşi sensul funcţionării unităţii patrimoniale productive. Caracteristic pentru produsele finite, este faptul că ele au trecut prin toate fazele procesului de producţie, sunt recepţionate cantitativ şi calitativ de specialiştii din secţii şi sunt predate la depozitele de produse sau la magazie, în vederea comercializării lor. - Produsele reziduale sunt produse finite care nu au fost recepţionate de controlul tehnic de calitate din secţii, nefiind corespunzătoare din punct de vedere calitativ - în mod curent aceste produse se numesc rebuturi. Acestea apar desigur ca element de eroare al ciclului de producţie cu titlu de pagube ale întreprinderii - cineva este vinovat pentru neîndeplinirea condiţiilor de calitate, motiv pentru care la sfârşitul lunii, pagubele se soluţionează prin stabilirea răspunderii administrative. Tot în această categorie patrimonială se includ şi deşeurile recuperabile, respectiv resturile de materii prime sau materiale consumabile care rezultă, rezidual, în mod firesc în urma procesului de prelucrare. - Materiile şi materialele aflate la terţi sunt materii prime şi materiale consumabile trimise la terţi pentru a fi prelucrate.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






- Obiectele de inventar aflate la terţi sunt obiecte de inventar cedate terţilor cu titlu de custodie (exemplu: obiectele de inventar care resimt tehnologic nevoia de a fi prelucrate sau reparate şi în lipsa utilajelor proprii necesare sunt transmise terţilor pentru executarea operaţiunilor specifice). - Produsele aflate la terţi în mod similar cu categoriile mai sus descrise, sunt produse finite sau semifabricate care înainte de a fi vândute sau folosite resimt nevoia unor prelucrări suplimentare şi în acest scop sunt predate în custodia terţilor.

- Mărfurile reprezintă o categorie patrimonială specifică întreprinderilor de comerţ şi defineşte ansamblul bunurilor economice fizice, care au proprietatea de a fi vandabile şi sunt destinate circuitului comercial constituindu-se în obiect al tranzacţiilor comerciale. Această categorie de bunuri se găseşte în întreprinderile de comerţ specializate sau în întreprinderile productive în procesul de comercializare al produsele proprii sau ale terţilor. - Ambalajele sunt bunuri folosite pentru a manipula, depozita sau proteja produsele şi mărfurile. 2.2.2.3 Active circulante de trezorerie

O parte din activele circulante ale unităţilor patrimoniale se regăsesc sub formă valori şi monedă

scriptică sau reală, aceste valori şi disponibilităţi fiind destinate practic, datorită lichidităţii sporite pe care o au, să asigure exercitarea funcţiunii financiare a întreprinderii (exemplu: achitarea sumelor datorate terţilor furnizări, achitarea taxelor şi a impozitelor, plata salariilor şi a altor obligaţii.

Principalele active de trezorerie înregistrate în patrimoniul agenţilor economici sunt: a. Acţiunile proprii – reprezintă acţiunile proprii răscumpărate de întreprindere de la acţionari în mod direct sau prin intermediul pieţelor financiare. Raţiunea achiziţionării propriilor acţiuni este legată de independenţa funcţional-economică a întreprinderii, care odată depăşind momentul atragerii de capital, revine cu interesul promovării unei politici susţinute de acumulare în vederea realizării de investiţii. b. Acţiunile – cuprind categorial titlurile de credit asupra patrimoniului unor terţi, achiziţionate de pe piaţa specifică în vederea obţinerii de venituri financiare suplimentare pe termen scurt. Acţiunile pot fi de două tipuri: ordinare (simple), în contul cărora se încasează dividende sau privilegiate, în contul cărora se încasează o dobândă fixă indiferent de profitul societăţii la capitalul căreia se participă. Din această categorie fac parte ca şi componentă a trezorerie, doar acele acţiuni cu lichiditate crescută, sub un an. c. Obligaţiunile emise sau răscumpărate – cuprind categorial totalitatea titlurilor de credit de natura obligaţiunilor unităţii emise anterior şi acum răscumpărate de unitate. d. Conturile curente la bănci este folosit pentru a urmări disponibilităţile în lei şi în devize aflate în conturi la bănci, precum şi mişcările de trezorerie bancară. Legile ţării obligă pe agenţii economici să păstreze cea mai mare parte a disponibilităţilor băneşti în conturi la bănci. Băncile plătesc agenţilor economici dobânzi pentru sumele păstrate de aceştia în conturi şi execută operaţiile de încasări şi de plăţi în şi din conturile clienţilor, pentru care percep comisioane. Caracteristic pentru aceste operaţii efectuate de bănci este faptul că ele se execută prin sistemul numit prin virament sau plăţi fără numerar. Aceasta înseamnă că, la ordinul plătitorului, banca transmite suma cerută din contul acestuia în contul beneficiarului, fără ca banii să participe la operaţie, în forma lor fizică. Unităţile pot avea depozite bancare nu numai în lei ci şi în devize, motiv pentru care acest element patrimonial se dezvoltă analitic, astfel: - Conturi la bănci în lei, - reflectă desigur sumele de bani în lei de care dispune agentul economic; - Conturi la bănci în valută - evidenţiază valuta de care dispune agentul economic şi operaţiunile de încasări şi plăţi în valută.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Banca comunică periodic agentului economic, aflat în poziţia de client, operaţiunile efectuate, respectiv încasările şi plăţile, precum şi sumele existente în disponibil (în sold), printr-un document denumit "Extras de cont în lei", respectiv "Extras de cont în valută" pentru operaţiunile în valută efectuate. e. Casa reprezintă categoria care urmăreşte numerarul şi valorile aflate în casieria unităţii. Acest element patrimonial se dezvoltă astfel: - Casa în lei, reflectă valoric suma de bani care este păstrată de unitatea patrimonială în casieria proprie. Fiecare agent economic are obligaţia să-şi organizeze activitatea de casă prin asigurarea unei casierii, într-o încăpere separată, prevăzută funcţional cu măsuri de siguranţă suplimentare. În casierie poate fi păstrată o sumă de bani denumită sold de casă, într-un plafon maxim prevăzut de lege, denumit plafon de casă (maxim 30.000.000 lei în prezent). Mărimea limitei sold de casă este stabilită de către agentul economic împreună cu banca unde acesta îşi păstrează disponibilul, ţinând seama de mişcările de numerar prin casierie în ultimul trimestru şi de alţi factori, fără a depăşi limita maximă stabilită prin acte normative. În cazul în care din încasări se ajunge la o sumă în casierie mai mare decât limita soldului de casă, sumă ce depăşeşte, se depune obligatoriu la bancă în contul de disponibil. În cazul în care agentul economic are nevoie de mai mult numerar în casierie, pentru a efectua anumite plăţi, cum ar fi de exemplu plata salariilor, atunci se întocmeşte un cec pentru ridicări de sume în numerar, semnat de şeful contabil şi de conducătorul unităţii. Acest cec se înmânează casierului care însoţit, merge la bancă şi ridică suma de bani în cauză pe care o depune în casieria unităţii. La casierie se întocmesc documente specifice cum ar fi "Planul de casă", în care se prevăd toate operaţiile de încasări şi plăţi care se vor face prin casierie în trimestrul următor şi "Registrul de casă", un registru pe care-l întocmeşte zilnic casierul, în care trece toate operaţiile de încasări şi plăţi efectuate în ziua respectivă. Registrul de casă se întocmeşte în două exemplare de către casier şi se depune a doua zi la contabilitate, împreună cu toate documentele care au stat la baza întocmirii sale. Conducătorul compartimentului financiar-contabil are obligaţia să facă cel puţin lunar controlul casieriei pentru a se convinge de calitatea lucrărilor executate. - Casa în devize reprezintă suma în devize tezaurizată în casierie, cu aceleaşi reguli ca şi pentru casa în lei. f. Acreditive, un alt element patrimonial, se dezvoltă astfel: - Acreditive în lei sunt tot mijloace circulante băneşti ale agentului economic, sume preluate din "Disponibilul bănesc în lei" şi transmise la banca din localitatea furnizorului, la dispoziţia acestuia. Când furnizorul expediază produsele contractate, depune la banca sa documentele necesare (factura, avizul de expediţie etc.), iar banca sa virează suma corespunzătoare din contul "Acreditive" în contul furnizorului. Folosirea acreditivului se hotărăşte prin contract de către cele două părţi. El reprezintă un mare avantaj pentru furnizor, care are siguranţa încasării rapide a sumelor ce i se cuvin, dar pentru plătitor, este tot un dezavantaj, o imobilizare de mijloace băneşti. Acreditivul se deschide pe timp limitat, de regulă trei luni, după care, sumele neconsumate, se reduc în contul de disponibil de unde au fost preluate. - Acreditive în devize ridică exact aceleaşi probleme, cu menţiunea că se folosesc destul de mult în relaţiile economice cu partenerii străini. 2.2.2.4. Active circulante în decontare (creanţe) O parte din activele circulante ale mai multor unităţi patrimoniale se regăsesc în poziţia "în decontare". Prin active circulante în decontare, se înţeleg activele circulante ale unităţii, fie sub formă de stocuri şi produse, fie sub formă bănească, care momentan nu se găsesc la dispoziţia efectivă a unităţii ci din motive obiective sau subiective se află în afara unităţii. Debitorii diverşi - cuprind în primul rând debitele provenite din pagube materiale pretinse, stabilite pe baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, drepturi ale agentului economic provenite din distribuitori de echipament de lucru etc.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Avansuri de trezorerie reprezintă avansurile băneşti acordate administratorilor sau unor angajaţi, în vederea efectuării unor plăţi ale agentului economic, sau în vederea rezolvării unor probleme ale acestuia. În această categorie se includ şi avansurile spre decontare, care sunt sume plătite din casierie unor salariaţi cu titlu de mandat (de exemplu: salariaţilor care se deplasează în alte localităţi pentru a rezolva probleme ale unităţii, cum ar fi încheierea de contracte de aprovizionare, contracte de desfacere, participarea la târguri şi expoziţii etc. Mărimea avansului spre decontare acordat se calculează ţinând seama de costul transportului, costul cazării la hotel şi diurna zilnică acordată pentru hrană; la întoarcerea din deplasare, salariatul trebuie să justifice avansul spre decontare care l-a primit la plecare, în cel mult 24 de ore. în caz contrar se aplică penalităţi şi apoi avansul spre decontare nejustificat, se reţine din salariu). Decontările cu asociaţii privind capitalul, cuprind aportul subscris de asociaţi pentru constituirea şi creşterea capitalului dar încă nevărsat. La înscriere se încheie un contract în care se prevăd drepturile şi obligaţiile ambelor părţi, inclusiv timpul de asociere, momentul când se pun la dispoziţie valorile de asociere etc. Avansuri acordate salariaţilor reprezintă sumele plătite salariaţilor cu titlu de avans chenzinal, care ulterior se vor reţine din salariu. Furnizori - debitori sunt sume ce au fost plătite în avans furnizorilor, în contul mărfurilor ce vor fi trimise; aceste sume vor fi apoi scăzute din obligaţiile iniţiale, plătindu-se numai diferenţa. 2.3 Pasive patrimoniale

CAPITALURI PROPRII Capitalul reprezintă o categorie economică ce reprezintă ansamblul resurselor materiale acumulate

şi reproductibile, care prin asociere cu ceilalţi factori de producţie (muncă, natură, alţi neofactori de producţie) participă la realizarea de noi bunuri economice cu scopul de a obţine profit. Sub aspect economic capitalul reprezintă interesul rezidual al întreprinzătorului iar sub aspect financiar-contabil capitalurile reprezintă componente ale pasivului patrimonial destinate a finanţa de o manieră durabilă activul patrimonial. Deoarece termenul de dispoziţie depăşeşte un an financiar, ele poartă denumirea de capitaluri permanente. În categoria capitalurilor sunt incluse capitalurile proprii şi rezervele, rezultatul exerciţiului, subvenţiile, provizioanele, împrumuturile şi datoriile asimilate, pe termen mediu şi lung.

Capitalul se manifestă din punct de vedere financiar-contabil sub forma capitalului individual (deţinut de întreprinzătorii individuali), capitalul social (aporturile iniţiale subscrise şi vărsate de acţionarii sau asociaţii unei întreprinderi), primele legate de capitaluri (excedentul stabilit între valoarea de emisiune şi valoarea nominală a părţilor sociale sau a acţiunilor emise) şi diferenţele din reevaluare statuate prin acte normative specifice sau prin aplicarea unui tratament contabil alternativ, conform I.A.S. 36 coroborat cu I.A.S. 2, 11, 12, 19, 32, 40 şi 41 (constatate cu ocazia comparării valorii contabile nete – n.a. definite mai sus – cu valoarea de utilitate la un moment dat).

Rezervele asimilate capitalurilor cuprind de regulă rezervele legale (constituite în procent de 5% din profitul brut dar nu mai mult de 20% din valoarea capitalului social – pentru societăţile cu capital autohton – respectiv 25% din valoarea capitalului social – pentru societăţile cu capital străin), rezervele pentru acţiuni proprii (destinate majorării capitalului social) şi rezervele statutare (prevăzute în statutul de constituire al societăţii). Aceste rezerve sunt utilizate fie pentru acoperirea pierderilor înregistrate la încheierea exerciţiilor financiare, fie pentru integrarea în capitalul social.

Rezultatul exerciţiului curent se constituie fie în pierdere fie în profit şi este egal cu variaţia situaţiei nete între începutul şi sfârşitul exerciţiului. El poate fi determinat valoric sub formă brută ca diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile întreprinderii şi sub forma netă prin deducerea impozitului pe profit. La începutul anului financiar, rezultatul este reportat sub formă de pierdere sau profit şi fie este

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






recuperat din rezultatele din anul curent fie este repartizat asupra rezervelor sau distribuit întreprinzătorilor pentru recompensarea capitalului investit.

Subvenţiile reprezintă ajutoare, compensaţii achitate de stat sau alte organisme naţionale sau internaţionale în temeiul unor prevederi legale, ca măsuri ale politicii economice, comerciale ale statului (subvenţii-prime pentru export, subvenţii pentru import etc.) sau pentru realizarea unor obiective, investiţii de interes public (credite subvenţionate, facilităţi investiţionale etc.) sau în concordanţă cu o politică de interes public. Sunt asimilate subvenţiilor donaţiile primite de la alţi agenţi economici sub forma mijloacelor fixe precum şi plusurile la inventar.

Împrumuturi şi datorii asimilate grupează categoria de împrumuturi pe termen mediu şi lung – credite bancare, credite primite de la alte instituţii financiare, întreprinzători sau societăţi comerciale, împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, precum şi dobânzile aferente acestor forme de finanţare. Resursele atrase de întreprindere pe termen mediu şi lung, (împrumuturile pe termen mediu sunt cele cu scadenţa între unu şi cinci ani iar împrumuturile pe termen lung sunt cele cu scadenţa de peste cinci ani ) sunt asimilate capitalurilor proprii. Împrumuturile obligatare reprezintă cea mai avantajoasă formă de finanţare externă întrucât transferă investitorilor o parte semnificativă a riscurilor şi are o durată de rambursare permisivă, eşalonată, sustenabilă prin rezultate economice.

PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI Provizioanele reglementate sunt constituite pe seama cheltuielilor întreprinderii, sub forma unor

sume deduse, prelevate din excedentul brut de exploatare şi reprezintă elemente ale capitalurilor proprii rezervate pentru acoperirea unor pierderi probabile, posibile şi sigure dar nedeterminate temporal. Se pot constitui pentru acoperirea pierderilor cauzate de creşterea preţurilor, de creşterea nivelului la dobânzile împrumuturilor, de unele riscuri certe sau de alte pierderi determinate de: litigii, asigurarea garanţiilor pentru clienţi, pierderi de schimb valutar, obligaţii către terţi etc. Provizioanele sunt cheltuieli sau pierderi ce pot fi prevăzute şi estimate, au incidenţă asupra rezultatului întreprinderii grevând bilanţul şi rezultatul viitor de sarcini şi datorii. Ele pot fi deductibile fiscal sau nu, constituirea acestora realizându-se pe seama cheltuielilor deductibile sau nu fiscal; anularea provizioanelor se realizează prin preluarea acestora în venituri motiv pentru care provizioanele ca mijloace economice îmbracă forma unei surse de finanţare internă, cu incidenţă majoră asupra capacităţii de autofinanţare a întreprinderii. Diferenţele între noţiunea de provizion şi cea de rezervă sunt următoarele: o rezervă reprezintă o parte din beneficiul repartizat destinat să acopere efectele negative ale factorilor aleatori pe când un provizion este constituit pe seama cheltuielilor, deci reprezintă o prelevare din excedentul brut din exploatare chiar în absenţa beneficiului şi este destinat să asigure o pierdere precisă, conservând o marjă de incertitudine referitoare la exigibilitate şi cuantumul exact.

DATORII Ca element distinct al pasivului patrimonial, datoriile se limitează la acele obligaţii pe termen de cel

mult un an, datoriile care depăşesc un an fiind de natura capitalurilor proprii şi fiind destinate a finanţa activul imobilizat şi nu rulajul activului circulant. În această categorie sunt cuprinse datoriile către furnizori (rezultat al derulării faptelor de comerţ, constituite din creditul comercial al furnizorilor), datoriile din decontările cu terţii (avansurile primite de la clienţi, decontările cu personalul, decontările cu bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, bugetele locale etc.). De subliniat importanţa distincţiei permanente între datoriile instituţiei cu scadenţa de peste un an, datorii ce sunt asimilate capitalurilor proprii contribuind major în politica de finanţare a ciclului de producţie/prestări servicii şi datoriile de până la un an care sunt asimilate obligaţiilor curente, care nu pot finanţa decât deficitele curente de trezorerie (cu privire la activele circulante ale întreprinderii).

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






CONTURI DE REGULARIZĂRI ŞI ASIMILATE Se referă la veniturile înregistrate în avans (încasări sau creanţe aferente unor bunuri nelivrate sau

prestaţii neefectuate) şi la diferenţele de conversie – pasiv (profituri latente din conversiile de schimb la sfârşitul exerciţiului).

Prezentarea realizată este bineînţeles sumară şi pe alocuri lapidară, cu caracter informativ, impunându-se însă nu atât pentru înţelegerea întregului ansamblu de noţiuni patrimoniale cât mai ales pentru conturarea întregului complex de factori şi concepte care intervin sub diverse forme în activitatea economico – financiară a întreprinderii, patrimoniul în întreaga sa structură şi prin modificările sale valorice şi procesuale, din perspectiva bilanţului funcţional şi financiar, făcând fără discuţii interesul obiectului de studiu al gestiunii financiare.

PLANUL GENERAL DE CONTURI ȘI CLASELE DE CONTURI

Planul de conturi general reprezintă matricea întregului sistem de conturi, în cadrul căreia fiecare cont este delimitat printr-o denumire şi un simbol cifric, fiind încadrat într-o clasă şi grupă, în raport cu un anumit criteriu de clasificare.

În acelaşi timp, prin planul de conturi se definesc, pentru fiecare cont sintetic, conţinutul economic, funcţia contabilă şi corespondenţa cu alte conturi. Planul de conturi asigură uniformitatea şi unitatea de conţinut, funcţie, denumire şi simbolizare a conturilor şi facilitează procesul de culegere, prelucrare şi transmitere a datelor după criterii unitare. În cadrul planului de conturi, conturile sunt clasificate şi ierar¬hizate, conform criteriului bilanţier şi celui funcţional sau procesual. Criteriul bilanţier presupune clasificarea şi ierarhizarea contu¬rilor în raport cu structurile de activ şi pasiv, cheltuieli şi venituri. Criteriul funcţional sau procesual presupune ordonarea claselor, grupelor şi conturilor în raport cu fluxul normal al valorilor în cadrul fazelor circuitului economic (exemplu: constituirea capita¬lului, aprovizionarea, producţia, desfacerea şi repartiţia rezultatului). Codificarea sau simbolizarea cifrică a conturilor are la bază sistemul zecimal de codificare, potrivit căruia conturile folosite într-un sector de activitate al economiei naţionale se împart în nouă clase, fiecare clasă poate cuprinde maximum 9 grupe de conturi, fiecare 144 grupă poate cuprinde 9 conturi sintetice de gradul I, fiecare cont sinte¬tic de gradul I se poate desfăşura pe 9 conturi sintetice de gradul II sau subconturi, fiecare cont sintetic de gradul II se poate desfăşura pe 9 conturi de gradul III etc., în funcţie de necesităţile de detaliere a infor¬maţiilor furnizate de conturi. Clasele de conturi sunt simbolizate cu o singură cifră, de la 0 la 9. Planul de conturi cuprinde 9 clase, astfel: Clasa 1 - Conturi de capitaluri Clasa 2 - Conturi de active imobilizate Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie Clasa 4 - Conturi de terţi Clasa 5 - Conturi de trezorerie Clasa 6 - Conturi de cheltuieli Clasa 7 - Conturi de venituri Clasa 8 - Conturi speciale Clasa 9 - Conturi de gestiune Grupele de conturi din cadrul fiecărei clase sunt simbolizate cu două cifre: prima cifră reprezintă simbolul clasei, iar a doua, simbolul grupei.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






BILANTUL

Definiţie

Ordinul 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene defineşte bilanţul ca fiind „documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar *…+”.

În bilanţ regăsim elemente de active, datorii şi capitaluri proprii care sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate. Bilanţul prezintă poziţia (situaţia) financiară a unei întreprinderi la un moment dat.

De regulă bilanţul se face pentru un exerciţiu financiar care în România are 12 luni şi coincide cu anul calendaristic. Totuşi, în cazul în care entitatea începe sau termină activitatea în cursul anului, exerciţiul financiar va fi mai scurt. De asemenea există posibilitatea ca pentru societăţile care aparţin unor grupuri de societăţi şi au acţionarii în străinătate, să se opteze pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic. Elemente componente

Definiţiile pe care OMFP 3055/2009, în conformitate cu prevederile Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, le dă elementelor componente ale situaţiilor financiare sunt:

a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil; Beneficiile economice se referă la capacitatea activelor de a se transforma în numerar (de exemplu prin vânzare) sau de a reduce ieşirile de numerar (de exemplu o nouă tehnologie de fabricaţie care conduce la micşorarea costurilor). b) o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se asteptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil; Ieşirea de beneficii economice pentru decontarea unei datorii presupune plata în numerar, transferul de alte active, prestarea de servicii sau înlocuirea prezentei datorii cu o alta. c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale. Formatul bilanţului În cadrul reglementărilor contabile în vigoare în România, este prevăzută următoarea structură a activului bilanţier, elementele fiind prezentate în ordinea crescătoare a gradului de lichiditate: (A) active imobilizate, (B) active circulante, (C) cheltuieli în avans. Gradul de lichiditate indică capacitatea unui activ de a se transforma în bani.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Bilanţul poate fi reprezentat sub două forme: format orizontal (sau tip cont; este un format utilizat exclusiv în scopuri didactice) şi format vertical (tip listă, formatul oficial prevăzut de reglementările contabile din ţara noastră) Formatul tip orizontal, cu scop pur didactic arată aşa:

BILANŢ întocmit la 31 decembrie anul N

ACTIVE AN N-1

AN N

CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII AN N-1

AN N

A. ACTIVE IMOBILIZATE Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare

B. ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Creanţe Investiţii financiare pe termen

scurt Casa şi conturile la bănci

C. CHELTUIELI ÎN AVANS

A. CAPITAL PROPRIU, din care: Capital social Prime de capital Rezerve Rezultat

B. PROVIZIOANE C. DATORII D. VENITURI ÎN AVANS

TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D)

Egalitatea fundamentală a acestui tip de bilanţ este :

Activ = Capitaluri proprii + Datorii Formatul tip vertical prevăzut de OMFP 3055/2010 arată aşa:

BILANŢ întocmit la 31 decembrie anul N

Anul N-1 Anul N

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanţe

III. Investiţii pe termen scurt

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






IV. Casa si conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital şi rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat si capitalul nevărsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Egalitatea fundamentală a acestui tip de bilanţ este :

Activ – Datorii = Capitaluri proprii. Vom începe explicaţiile cu elementele de activ. A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă active generatoare de beneficii economice viitoare si deţinute pe o perioadă mai mare de un an în scopul desfăsurării activităţilor entităţii şi care nu se consumă la prima utilizare. Activele imobilizate cuprind trei grupe: (I) imobilizări necorporale, (II) imobilizări corporale şi (III) imobilizări financiare. I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile) sunt active identificabile, nemonetare, fără suport material si deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative. Pentru a putea fi recunoscută, o imobilizare necorporală trebuie să fie identificabilă, adică: a) este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de entitate şi vândută, transferată, autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract corespunzător, un activ identificabil sau o datorie identificabilă; sau b) decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi si obligaţii.

În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse: A cheltuielile de constituire; B cheltuielile de dezvoltare; C concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile si activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate; D fondul comercial; E alte imobilizări necorporale; F avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale; si G imobilizările necorporale în curs de execuţie.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






A Cheltuielile de constituire sunt ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei entităţi şi putem enumere: taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură. Deşi cheltuielile de constituire nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi active (nu au potenţialul de a genera beneficii economice), totuşi entitătile pot include cheltuielile de constituire la "Active" ( se spune că le „imobilizează”). În această situaţie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani. În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate. B Cheltuielile de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunostinţe într-un plan sau proiect ce vizează producţia de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării comerciale. Cheltuiala de dezvoltare se recunoaste dacă, şi numai dacă, entitatea poate demonstra îndeplinirea a şase condiţii enunţate de OMFP 3055/2009 (practic, sintetizând, fezabilitatea tehnică, utilitatea, capacitatea de a obţine beneficii de pe urma proiectului dezvoltat): Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare. În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate. C Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport ( asimilată valorii juste). Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. Brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine. D Fondul comercial se recunoaste, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate. Fondul comercial generat intern nu se recunoaşte ca activ deoarece nu este o resursă identificabilă (adică nu este separabil şi nici nu decurge din drepturi legale contractuale sau de altă natură) controlată de entitate, care să poată fi evaluată credibil la cost. Fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani dar poate fi utilizată o durată mai mare cu condiţia să existe justificare. E Avansuri acordate furnizorilor de imobilizări necorporale cuprind avansurile acordate furnizorilor pentru achiziţia viitoare de de imobilizări necorporale. F Alte imobilizări necorporale cuprind programele informatice create de entitate sau achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi reţete, formule, modele, proiecte şi prototipuri. Programele informatice, precum şi celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine. G Imobilizările necorporale în curs de execuţie reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârsitul perioadei. II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) reprezintă active care: a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Caracteristica principală a imobilizărilor corporale este aceea că ele nu se consumă integral într-un ciclu de producţie, ci îşi pierd treptat din valoare. Această pierdere de valoare, depreciere, se regăseşte în contabilitate sub forma amortizărilor. Valoarea amortizabilă a imobilizărior este alocată sistematic pe durata de viaţă utilă a activului corporal, prin alegerea unei metode de amortizare care să reflecte ritmul în care beneficiile economice sunt consumate de către întreprindere (metoda lineară, metoda degresivă, metoda unităţilor de producţie). Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială. Imobilizările corporale şi cele necorporale (cu mici excepţii) sunt singurele active care se amortizează pe durata estimată de viaţă utilă (practic pe durata de utilizare estimată de către entitate). Totuşi terenurile, imobilizările în curs de execuţie şi avansurile pentru imobilizări nu se amortizează. Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă determinată de administratori sau persoanele care au obligaţia gestionării entităţii, pe baza duratelor de viaţă utilă ale acestora. Imobilizările corporale cuprind:

a. terenuri şi construcţii; b. instalaţii tehnice şi masini; c. alte instalaţii, utilaje şi mobilier; d. avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale şi e. imobilizări corporale în curs de execuţie.

Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziţionate împreună. Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Imobilizările corporale în curs de execuţie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.

III. Imobilizările financiare (investiţii financiare pe termen lung) cuprind:

1. valorile financiare investite de întreprindere pe termen lung în capitalul altor societăţi, sub formă de titluri de valoare (acţiuni şi obligaţiuni), în scopul obţinerii de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor. Acele titluri de valoare care asigură întreprinderii deţinătoare exercitarea controlului în gestiunea întreprinderii emitente de titluri poartă denumirea de titluri de participare.

2. creanţe financiare imobilizate, care includ: - împrumuturile acordate pe termen lung terţilor, pentru care întreprinderea percepe dobânzi; - garanţiile depuse de întreprindere la terţi în vederea garantării bunei execuţii a unor obligaţii; - depozitele bancare pe perioade mai mari de 12 luni.

B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit economic, modificându-şi în permanenţă forma. Reglementările contabile în vigoare definesc activul circulant ca o resursă care (1) se aşteaptă să fie realizată sau este deţinută pentru consum sau vânzare, în cursul normal al ciclului de exploatare; sau (2) este deţinut, în principal, în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau (3) reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată. În structura activelor circulante se includ (I) stocuri, (II) creanţe, (III) investiţii financiare pe termen scurt şi (IV) casa şi conturi la bănci.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






I. Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul întreprinderii deţinute fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie, fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare. Reglementările din Standardele Internaţionale de Contabilitate definesc stocurile astfel: Activele (1) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; (2) în curs de producţie în vederea vânzării în condiţiile prezentate la (1); sau (3) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii. În sfera stocurilor se includ:

(1) materii prime şi materiale consumabile (2) producţia în curs de execuţie (3) produse finite şi mărfuri (4) avansuri pentru cumpărări de stocuri

II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar de întreprindere terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un echivalent (o sumă de bani sau un serviciu). Persoanele fizice şi juridice care au beneficiat de o valoare avansată urmând să dea echivalentul corespunzător sunt denumite generic debitori. Debitorii întreprinderii sub forma creanţelor din vânzări de bunuri şi prestări de servicii proprii activităţii de exploatare a întreprinderii sunt delimitaţi prin structura de clienţi şi conturi asimilate. În structura creanţelor se includ:

(1) creanţe comerciale (clienţii, efectele de primit) (2) creanţe în cadrul grupului (3) creanţe din interese de participare (4) alte creanţe (5) creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat.

III. Investiţiile financiare pe termen scurt (numite şi titluri de plasament sau valori de trezorerie) reprezintă valorile financiare investite de întreprindere în vederea realizării unui câştig pe termen scurt. În structura investiţiilor financiare pe termen scurt se includ

(1) acţiuni proprii (2) alte investiţii financiare.

IV. Casa şi conturile la bănci sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv forma de bani, fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei. În structura disponibilităţilor se includ:

(1) conturi la bănci (2) casa (3) acreditive (4) avansurile de trezorerie

C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile înregistrate în avans. Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a surselor de finanţare delimitată în patru categorii, în ordinea crescătoare a gradului de exigibilitate a acestora: (A) capital şi rezerve, (B) provizioane, (C) datorii şi (D) venituri în avans. A. CAPITALUL ŞI REZERVELE (numit şi capital propriu) reprezintă sursele de finanţare stabile de care dispune o întreprindere. Alături de creditele pe termen lung, capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente. În structura capitalului propriu se cuprind: (I) capital, (II) prime de capital, (III) rezerve din reevaluare, (IV) rezerve, (V) rezultatul reportat, (VI) rezultatul exerciţiului.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






I. Capitalul este reprezentat de aportul în bani sau bani şi natură al proprietarilor. Capitalul se diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.

Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să-l pună la dispoziţia întreprinderii.

Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost, fizic, depusă de către proprietari la dispoziţia întreprinderii.

Capitalul se constituie la înfiinţarea întreprinderii, se modifică pe parcursul desfăşurării activităţii, prin creşteri sau micşorări de capital şi se lichidează o dată cu desfiinţarea întreprinderii. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă numele de valoare nominală. II. Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de creştere a capitalului prin noi emisiuni de acţiuni, fuziune sau aport în natură. Primele de emisiune şi de aport în natură se creează ca diferenţă între preţul de emisiune al noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor (mai mică). Noile acţiuni emise trebuie să aibă aceeaşi valoare nominală, pentru a conferi acţionarilor aceleaşi drepturi. III. Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea activelor imobilizate, ca diferenţă dintre valoarea (mai mare) rezultată în urma acestei operaţiuni şi valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mică). IV. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de statutele societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor. În structura lor se includ: rezerve legale, rezerve statutare, rezerve pentru acţiuni proprii şi alte rezerve. V. Rezultatul reportat reprezintă rezultatul financiar sau partea din rezultat a cărei afectare financiară a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor. Rezultatul reportat poate fi pozitiv, cazul beneficiilor nerepartizate, sau negativ, adică pierderi constatate la închiderea exerciţiilor anterioare, neacoperite încă din punct de vedere financiar. VI. Rezultatul exerciţiului poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit şi o sursă proprie de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţiile legale sau statutare sau poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ cu semnul minus, micşorând capitalul propriu. B. PROVIZIOANELE reprezintă datorii ale întreprinderii care sunt constituite, de regulă, la sfârşitul exerciţiului. Reglementările legale le definesc ca fiind datorii cu exigibilitate sau valoare incertă. Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în care: (1) o întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior; (2) este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile economice să fie necesară pentru a stinge obligaţia respectivă şi (3) poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaţiei.

Aceste provizioane se constituie, ca exemplu, pentru: - litigii, amenzi, penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte - cheltuieli de service în perioada de garanţie - restructurarea întreprinderii - dezafectarea imobilizărilor corporale - pensii şi obligaţii similare

C. DATORIILE (numite şi capital străin) sunt sursele de finanţare externe puse la dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori, fie de terţi pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România clasifică datoriile în datorii curente şi datorii pe termen lung. O datorie curentă este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung. În structura datoriilor se includ:

(1) împrumuturi şi datorii asimilate (împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, credite bancare) (2) datorii comerciale (furnizori, efecte de plătit) (3) datorii în cadrul grupului (4) datorii din interese de participare (5) alte datorii: datoriile fiscale, salariale, sociale ale întreprinderii faţă de bugetul statului (impozite şi taxe), faţă de personalul angajat (salariile şi alte drepturi asimilate), faţă de asigurările sociale (contribuţia la asigurările sociale), faţă de asociaţi (capital de rambursat, dividende de plată), faţă de creditori diverşi etc.

D. VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţii pentru investiţii şi venituri înregistrate în avans. Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din alte surse nerambursabile, de care beneficiază o întreprindere, destinate achiziţionării sau producerii de echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung sau pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor. Veniturile înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursul exerciţiului, în contul unor servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca venituri (de exemplu, chirii, abonamente încasate în avans).

Elementele rectificative şi impactul acestora asupra bilanţului Sunt elemente care au rolul de a oferi informaţii suplimentare despre un element de activ, capital propriu sau datorii. Astfel, prin adăugarea sau scăderea elementului respectiv la / din valoarea elementului bilanţier se obţine o valoare « reală » la momentul prezentării informaţiilor. Astfel de elemente pot fi:

Amortizarea Ajustările pentru depreciere Repartizarea profitului

UTILIZAREA UNUI SOFT CONTABIL

• Produsele informatice(softul) reprezintă o suită de instrucţiuni prin care se controlează operaţiile realizate de calculator.

• Rezultă că fără soft, echipamentul, oricât de performant ar fi, nu poate executa nici o sarcină primită.

• Un produs informatic este privit ca un cod, un program, care instalat pe un echipament face ca acesta să execute anumite sarcini.

• Conceptul de produs informatic, căruia îi corespunde termenul de software, se referă în sens larg la un program informatic şi la documentaţie care-l însoţeşte.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






• Principalele funcţii ale unui soft sunt: - de a gestiona resursele informatice ale organizaţiilor; - de a procura oamenilor instrumente cu care să dispună de avantajele deţinerii resurselor informatice; - de a acţiona ca un intermediar între organizaţie şi arhivele informaţionale.

• Softul se împarte în două mari categorii: - softul sistemului, ca fiind un set de programe generalizate care gestionează resursele sistemului electronic de calcul, cum sunt procesorul central, legăturile de comunicaţii şi perifericele; - softul pentru aplicaţii, format din programe destinate utilizatorilor prin care aceştia cer calculatorului să execute o anumită sarcină concretă.

• Abordarea sistemelor informatice din economie în condiţiile integrării pe scară largă a condus la formularea conceptului de produs informatic generalizat.

• Acesta este un sistem de aplicaţii destinat să satisfacă cerinţele de prelucrare a datelor dintr-un domeniu cu grad mare de omogenitate şi destinate unui grup mare de utilizatori.

• Un produs informatic se poate procura pe trei căi: achiziţionare, creare şi proiectarea de aplicaţii specifice.

• Un produs informatic generalizat se caracterizează prin: - este rezultatul unei munci intelectuale; - este uşor de adaptat; - este adresabil unui grup (game) mare de utilizatori; - rezolvă o sarcină în cadrul sistemului informaţional economic; - comunică cu alte produse informatice, printr-o interfaţă specializată; - este dotat cu proceduri pentru întreţinere automată, salvare, restaurarea datelor şi informaţiilor; - este modularizat în vederea actualizării rapide, fără a necesita o reproiectare de proporţii.

• Produsele informatice generalizate sunt clasificate în:

- produse informatice standard;

- produse informatice evoluate, care reunesc sistemele suport pentru decizii şi sistemele inteligente.

• Caracteristicile principale ale produselor informatice generalizate sunt: - generalitatea; - flexibilitatea; - parametrizarea; - eficienţa şi eficacitatea; - adaptabilitatea; - portabilitatea; - interactivitatea; - configurarea şi reconfigurarea; - extensibilitatea; - flexibilitatea şi mentenanţa.

• Domenii contabile posibil de informatizat:

a. Contabilitate generală ( financiară ):

- contabilitate intrări(parteneri,gestiuni);

- contabilitate ieşiri (parteneri, gestiuni);

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






- contabilitate încasări-plăţi(gestiune lichidităţi);

- contabilitate operaţii diverse(salarii, imobilizări, operaţii diverse de închidere perioadă);

b. Contabilitate de gestiune: parteneri, gestiuni, lichidităţi, salarii-fişe fiscale, imobilizări,calculaţia

costurilor, inventariere, bugetele întreprinderii;

c. Analiză financiară: analize factoriale, analiză pe bază de bilanţ.

• Acestea sunt categoriile mari de aplicaţii care pot fi dezvoltate.

• Principalele cerinţe funcţionale pentru produsele informatice de contabilitate trebuie să asigure un set de funcţii generale şi un altul de funcţii speciale domeniului de activitate informatizat, astfel :

a. Funcţii generale care cuprind: - introducerea datelor; - actualizarea datelor din sistem; - consultarea ( prin listare, pe ecran); - controlul aplicaţiilor. b. Funcţii specifice aplicaţiilor unde includem diferite facilităţi de lucru care se rezolvă tot prin intermediul funcţiilor generale. Exemplu: generarea bazei de date pentru o nouă societate comercială, într-o aplicaţie pentru contabilitatea generală.

• La aceste funcţii generale şi specifice, orice utilizator mai urmăreşte o serie de cerinţe de utilizare, la care adăugăm şi pe cele funcţionale.

• Cerinţele de utilizare: - interogări după logica contabilă a datelor din bazele de date ( ex. Care este soldul contului x ?); - reproducerea a cât mai multe documente originale cu respectarea circuitului logic al documentelor primare şi/sau contabile prin prezenţa unui interfeţe de lucru prietenoase; - transferul de date ca urmare a prezenţei unui interfeţe de transfer/prelucrare; - posibilitate salvării datelor;

• Structura cadru de organizare a unei aplicaţii trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următorii paşi(opţiuni):

• Cerinţe funcţionale pe tipuri de aplicaţii informatice în cadrul SIC: A. Pentru aplicaţii de contabilitate generală:

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






a. Contabilitatea intrărilor – logica de lucru presupune: 1. Introducerea datelor privind intrarile, respectiv: - primirea facturii însoţită de NIR; - se apelează “recepţii” cantitative sau de servicii; - introducerea datelor de identificare factură şi NIR; - selectarea conturilor corespondente; - introducerea sumelor; - validarea înregistrării. 2. Vizualizarea diferitelor situaţii. 3. Listarea diferitelor rapoarte. b. Contabilitatea ieşirilor – logica de lucru presupune: 1. Introducerea datelor privind ieşirile, respectiv: - primirea documentelor privind ieşirile de stocuri de la gestionar ( ex. Bon de consum, aviz de însoţire a mărfii, factură, notă de transfer); - se încadrează operaţiunea în tipul de ieşire; - introducerea datelor de identificare ale documentului justificativ;

- selectarea conturilor corespondente; - introducerea sumelor; - validarea înregistrării. 2. Vizualizarea diferitelor situaţii. 3. Listarea diferitelor rapoarte. c. Contabilitate încasări-plăţi – logica de lucru presupune: 1. Introducerea datelor privind incasările şi plăţile, respectiv: - primirea documentului de efectuare a plăţii / încasării; - se selectează Plăţi sau Încasări; - introducerea datelor de identificare a documentului justificativ; - selectarea conturilor corespondente; - introducerea sumelor; - validarea înregistrării. 2. Vizualizarea diferitelor situaţii. 3. Listarea diferitelor rapoarte. d. Contabilitatea operaţiilor diverse – logica de lucru presupune: 1. Introducerea datelor privind operaţii diverse, respectiv: - primirea documentului pentru operaţii diverse; - selectarea “operaţii diverse”; - introducerea datelor de identificare ale documentului justificativ; - selectarea conturilor corespondente ( introducerea eventual a analiticelor); - introducerea sumelor; - validarea înregistrării. 2. Vizualizarea diferitelor situaţii. 3. Listarea diferitelor rapoarte.

• În practică majoritatea produselor informatice înregistrează toate cele patru componente anterior prezentate, obligatorii fiind utilizarea :

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






- Registrului Jurnal; - Registrul Carte – mare ( Fişe de cont); - alte jurnale.

• În contabilitatea financiară, pentru realizarea unui produs informatic, orice utilizator parcurge în mod obligatoriu următoarele etape:

- preluarea soldurilor iniţiale; - înregistrarea operaţiilor specifice perioadei de gestiune; - realizarea operaţiilor de închidere pentru perioade de gestiune la care se referă operaţiile înregistrate; - obţinerea situaţiilor financiare, inclusiv a declaraţiilor fiscale; - listarea registrelor a balanţei de verificare şi a situaţiilor financiare.

B. Pentru contabilitatea de gestiune aplicaţiile folosite întregesc informaţiile degajate de contabilitatea financiară.

• Produsele informatice pentru contabilitatea de gestiune au impus crearea unor module ale contabilităţii analitice care vizează

- partenerii - gestiuni de stocuri; - gestiunea lichidităţilor; - salarii; - imobilizări; - calculaţia costurilor; - inventariere; - bugete ale întreprinderii. a) Cu privire la contabilitatea de gestiune a partenerilor , a stocurilor şi a gestiunilor, este necesar ca produsul informatic să permită: - declararea şi actualizarea – partenerilor, gestiunilor şi a tipurilor de stocuri; - ataşarea acestor informaţii documentelor de intrare/ieşire ( ex. factură ); - detalierea stocurilor intrate/ieşite pe fiecare gestiune; - obţinerea balanţelor de verificare analitice pe parteneri, pe tipuri de stocuri şi pe gestiuni; - obţinerea de situaţii centralizatoare pe operaţiuni. Produsele informatice din această categorie pot viza aprovizionări, vânzări, consumuri. b) Referitor la contabilitatea de gestiune a lichidităţilor, este necesar ca modulul să permită: - actualizarea şi adăugarea unui cont de trezorerie - ataşarea sau selectarea unui cont de trezorerie şi a partenerului corespondent în cazul efectuării unei plăţi sau încasări;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






- obţinerea de jurnale zilnice pentru operaţiile înregistrate; - obţinerea de balanţe analitice pentru conturile de trezorerie; - generare de liste speciale ( fluxuri de disponibilităţi ). c) Contabilitatea de gestiune a salariilor, care-şi are corespondentul în setul de operaţii din contabilitatea financiară are ca principale cerinţe: - adăugare şi actualizare date despre salariaţi; - ataşare formaţii de lucru; - setare parametri de lucru; - descrierea fiscală a angajaţilor; - introducere pontaje; - obţinere liste de avans chenzinal; - introducere date privind îndeplinirea cantitativă a sarcinilor de serviciu; - introducere reţineri terţi ( eventual actualizare); - obţinere state de plată; - obţinere fluturaşi individuali; - obţinerea situaţiilor centralizatoare diverse privind salariile; - generarea de fişiere fiscale. d) Contabilitatea de gestiune a imobilizărilor, cu corespondent în setul de operaţii din contabilitatea financiară, presupune: - adăugare şi actualizare date despre imobilizări; - ataşare gestiune; - setare parametri de lucru; - obţinerea situaţiilor privind amortizarea; - obţinerea situaţiilor de intrări – ieşiri; - obţinerea situaţiilor privind reevaluarea imobilizărilor şi a ajustărilor pentru depreciere;

e) Contabilitatea calculaţiei costurilor este specifică întreprinderilor care au activitate de producţie propriu-zisă dar şi celor care vor să cunoască dimensiunea costurilor opozabile veniturilor şi presupune: - formatarea purtătorilor de costuri; - stabilirea metodei de calculaţie a costurilor; - colectarea cheltuielilor directe şi indirecte, a celor generale de întreprindere; - înregistrare producţie neterminată; - repartizare cheltuieli indirecte; - determinarea costului efectiv şi abaterilor de la cost; - editarea diferitelor situaţii şi liste centralizatoare.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






C. Analiza financiară presupune aplicaţii informatice de două tipuri: factorială şi pe baza datelor de bilanţ. a) pentru realizarea analizei factoriale trebuie avute în vedere următoarele cerinţe: - introducerea în baza de date a indicatorilor de analizat şi a algoritmului de calcul al acestora; - descrierea factorilor cantitativi şi calitativi; - descompunerea factorială a indicatorilor; - introducerea datelor pentru indicatorii de analizat; - stabilirea influenţelor pe fiecare factor. b) analiza factorială pe baza datelor din bilanţul contabil sunt necesare următoarele cerinţe funcţionale: - prelucrarea datelor din balanţa de verificare; - întocmirea bilanţului financiar; - analiza echilibrului financiar; - analiza rezultatelor; - realizarea unui tablou de indicatori; - realizarea diagnosticului financiar; - realizarea de liste şi rapoarte speciale.

• În România există o mulţime de produse informatice pentru contabilitate, fiecare dintre acestea adresându-se unui anumit segment de întreprinzători – utilizator, funcţie de tipul de sistem informaţional contabil implementat ( autonom, parţial – integrat, integrat ), în funcţie de mărimea societăţii, de potenţialul financiar etc.

• Indiferent de produsul informatic folosit, pentru contabilitatea financiară, acesta poate fi modularizat în:

- gestiune; - salarii; - imobilizări; - producţie; - casa; etc.

• Analizând principalele cerinţe specifice produselor informatice destinate contabilităţii financiare trebuie să constatăm că, pentru fiecare componentă, odată stabilite operaţiile şi nivelul lor de evidenţă,corespund elemente opozabile acestora, determinând în acelaşi timp modul de rezolvare ( simulare/transfer la alt element ).

PROGRAMUL SAGA

SAGAEste cel mai popular program de contabilitate din Romania. Este un instrument usor de folosit, cu multe facilitati (inclusiv declaratii salariale si fiscale generate automat), actualizat continuu si foarte accesibil. 1. Introducere SAGA C. este o solutie care permite informatizarea activitatii contabile pentru firme mici si mijlocii, cabinete de contabilitate sau contabili independenti. Programul nu contine nici un tip de limitari. Avantaje: - Actualizare rapida la modificarile legislative. - Multi-firma, Multi-user. - Accesare simultana a acelorasi optiuni de program, prin retea. - Usurinta în asimilare si utilizare.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






- Extrem de manevrabil. - Rapid si robust. - Help interactiv. Contine: - Contabilitate financiara. - Imobilizari. - Clienti / Furnizori cu situatii complete aferente. - Casa (lei, valuta) / Banca (lei, valuta) / Deconturi. - Salarii (cu declaratii în format electronic). - Suport pentru tiparirea pe formulare tipizate (facturi, op-uri, chitante), oricare ar fi formatul acestora. - Rapoarte complete pentru fiecare modul. - Productie (inclusiv pe baza de retetar). - Operatii interne cu stocuri (Bonuri de consum, Bonuri de predare/primire, Transferuri, Inventariere etc.) - Suport pentru legatura cu case de marcat (detalii...) 2. SAGA C. 2.1. Adaugare conturi Asigură evidenţa planului de conturi a societăţii. În mod prestabilit, programul vine cu planul de conturi aflat în vigoare. Utilizatorul poate crea conturi sintetice sau analitice pe care să le utilizeze în exploatarea programului. Crearea conturilor analitice va trebui să ţină seama de următoarele enunţuri: - cont sintetic de grad 1 este contul al cărui simbol este compus din 3 caractere (de exemplu contul 121 "Profit şi pierdere") - conturile sintetice de grad 2 sunt conturi al căror simboluri este compus din 4 caractere şi reprezintă, de regulă, o defalcare a conturilor sintetice de grad 1 (de exemplu contul sintetic de grad 1 - 442 "TVA" este defalcat în 5 conturi sintetice de grad 2 - 4423, 4424, 4426, 4427 şi 4428") Regulile de creare a unui cont analitic sunt: - un analitc al unui cont se creează pentru conturile sintetice de grad 1 numai dacă acestea nu sunt defalcate în conturi sintetice de grad 2, iar dacă există o astfel de defalcare contul analitic se va crea având ca bază contul sintetic de grad 2. - simbolul contului analitic astfel creat va trebui să conţină în mod obligatoriu <simbol cont sintetic + . + simbol analitic> După cum se observă, delimitatorul pentru conturi analitice este punctul. Simbolul pentru analitic poate fi numeric, alfabetic sau alfanumeric. Pentru simplitate vă recomandăm utilizarea simbolurilor analitice în formă numerică. Funcţiunea contului (Activ, Pasiv sau Bifuncţional) se setează la fiecare cont nou creat. La conturile deja existente în planul de conturi standard funcţiunea acestora este deja completată. Modul de comportare a conturilor, ţinând seama de funcţiunea lor este următorul. • conturile de activ vor prezenta doar sold debitor pozitiv - dacă totalul rulajelor debitoare este mai mare decât totalul rulajelor creditoare • conturile de activ vor prezenta doar sold debitor negativ şi nu sold creditor pozitiv - dacă totalul rulajelor debitoare este mai mic decât totalul rulajelor creditoare • conturile de pasiv vor prezenta doar sold creditor pozitiv - dacă totalul rulajelor creditoare este mai mare decât totalul rulajelor debitoare • conturile de pasiv vor prezenta doar sold creditor negativ şi nu sold debitor pozitiv - dacă totalul rulajelor creditoare este mai mare decât totalul rulajelor debitoare • conturile bifuncţionale vor prezenta sold debitor pozitiv dacă totalul rulajelor debitoare este mai mare decât totalul rulajelor creditoare sau sold creditor pozitiv dacă totalul rulajelor debitoare este mai mic

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






decât totalul rulajelor creditoare. 2.2. Operatii cu date Adăugarea, modificarea şi stergerea datelor urmează, în program, acelaşi şablon Operaţiile cu date, se pot face cu tastatura sau cu mouse-ul. Adăugarea Cu mouse-ul 1. Click pe Adaug. În tabel, va apărea o linie nouă care va avea uneori valori completate implicit (de exemplu cota de TVA). Unele din aceste valori pot fi modificate, altele nu (cele care nu pot fi modificate sunt de regulă câmpurile calculate - de exemplu adaosul comercial) 2. Se completează datele dorite în linia nou creată. 3. Se salvează datele apăsând butonul Salvez. Pentru a abandona adăugarea informaţiilor se apasă butonul Renunţ.

Cu tastatura 1. Se apasă simultan tastele ALT şi A, (ALT+tastă subliniată, în referirile ulterioare, înseamnă că utilizatorul trebuie să apese simultan cele două taste) dacă litera subliniată, din eticheta butonului este "A", sau ALT+D dacă litera subliniată este "d".În tabel, va apărea o linie nouă care va avea uneori valori completate implicit (de exemplu cota de TVA). Unele din aceste valori pot fi modificate, altele nu (cele care nu pot fi modificate sunt de regulă câmpurile calculate - de exemplu adaosul comercial) 2. Se completează datele dorite în linia nou creată. 3. Se salvează datele apăsând ALT+S. Pentru a abandona adăugarea informaţiilor se apasă ALT+R. Modificarea Cu mouse-ul 1. Se selectează linia care se doreşte a fi modificată 2. Click pe butonul "Modific" sau dublu-click pe linia respectivă 3. Se modifică datele din linia în care s-a intrat în regim de modificare. 4. Se salvează datele apăsând butonul Salvez. Pentru a abandona adăugarea informaţiilor se apasă butonul Renunţ. Cu tastatura 1. Se alege linia de modificat din tabel. 2. Se tasteaza <Alt+M> dacă litera subliniată din etichetă este "M" (adică "Modific") sau <Alt+O> dacă litera subliniată este "o" (adică "Modific"). O altă metodă mai rapidă este tastarea <Enter> dar numai din interiorul tabelului (cursorul trebuie sa fie în tabel, linia care se doreşte a fi modificată trebuie să fie selectată în prealabil). 3. Se modifica datele în linie.

DEPUNEREA DECLARATIILOR FISCALE Conținutul raportului juridic fiscal îl constituie obligația stabilita unilateral de către stat in sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite contribuabili, de a plăti o anumita suma de bani, la termenul stabilit in contul bugetului general consolidat. Obligația fiscala este o obligație juridica, deoarece ea definește conținutul unui raport juridic ce ia naștere intre stat si persoanele determinate de lege (contribuabili), raportul juridic al cărui izvor este legea, iar in caz de nevoie, executarea sa este asigurata prin forța de constrângere a statului.

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/306/OBLIGATIA

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/306/OBLIGATIA

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/4457/Lege

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Declaraţia de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la: a) data înfiinţării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi altor entităţi fără personalitate juridică; b) data eliberării actului legal de funcţionare, data începerii activităţii, data obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice. De la momentul începerii activității, contribuabilii care datorează impozite, taxe si /sau diverse contribuții au obligația de a depune Declaraţii fiscale la termenele stabilite in Codul fiscal sau, în cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanţelor va stabili termenul de depunere a declaraţiilor fiscale. Obligaţia de a depune declaraţia fiscală se menţine şi în cazurile în care:

a) a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;

b) obligaţia fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale; c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia fiscală; d) pentru obligaţia fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligaţia declarativă, conform legii. În caz de inactivitate temporară sau în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale, în funcţie de necesităţile administrării obligaţiilor fiscale. Asupra termenelor şi condiţiilor va decide organul fiscal potrivit competenţelor aprobate prin ordin al ministrului finanțelor. Declaraţia fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal. În declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege. Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit. Obligatia de semnare a declaratiei fiscale se considera a fi indeplinita si in urmatoarele situatii: a) in cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sistemul electronic de plati. Data depunerii declaratiei se considera a fi data debitarii contului platitorului in baza acesteia; b) in cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanta Declaratiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub forma de proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului acesta este in imposibilitatea de a scrie. Declaraţia fiscală trebuie însoţită de documentaţia cerută de prevederile legale. Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, instrucţiunile de completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondenţei se suportă de către organul fiscal. Declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau la poştă prin scrisoare recomandată. Declaraţia fiscală poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţă, conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Data depunerii declaraţiei fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz. În situaţia în care declaraţia fiscală se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, data depunerii declaraţiei este data înregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaraţiei. Persoanele juridice au obligaţia să depună numeroase declaratii, pe parcursul anului financiar. Obligaţia de a depune o declaraţie corectă din punct de vedere legal aparţine numai şi numai contribuabilului. Ministerul Finanţelor Publice pune la dispoziţie programele de asistenţă, dar acestea nu pot conţine validări complete conform legii. Verificarea faptului că este o declaraţie corectă este un proces ulterior depunerii, care se desfăşoară pe serverele centrale . După depunerea prin Internet sau la ghişeu a declaraţiei , trebuie să îi verificaţi starea accesând prin Internet adresa : http://www.anaf.ro/Stare.../, accesibila şi folosind echipamentele de la ghişeu. In cazul în care pe pagina de vizualizare a stării declaraţiei se afişează un mesaj cu erorile pe care le conţine documentul depus de dumneavoastră, trebuie ca, în termenul de depunere legal, să corectaţi toate erorile comunicate şi să reluaţi procesul de depunere a declaraţiei . Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligaţia declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere. Impunerea din oficiu nu se face în cazul contribuabililor inactivi sau al celor din evidenţa specială, atât timp cât se găsesc în această situaţie. Declaraţiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie iniţiativă. Calendarul obligațiilor fiscale pentru anul 2013 este documentul in care pot fi găsite toate obligatiile fiscale pe care contribuabilii le au de indeplinit pe parcursul acestui an, indiferent de sectorul de activitate sau forma de organizare juridica. Putem afla ce declaratii trebuie depuse si ce taxe trebuie plătite către stat in fiecare luna din acest an. Acest calendar cuprinde atat termenele pentru depunerea declaratiilor fiscale, cat si scadentele de plata pentru impozitele si celelalte taxe datorate statului.

APLICAREA TVA LA ÎNCASARE

Începând cu 1 ianuarie 2013, a fost introdus sistemul TVA la încasare, respectiv

exigibilitatea taxei la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a

prestării de servicii. Legislaţia aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2013:

-Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificată prin O.G. 15/2012

-H.G. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, modificată prin

H.G. 1071/2012

http://www.anaf.ro/Stare.../,

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






-Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1519/2012 de aprobare a Ghidului pentru aplicarea

sistemului TVA la încasare

Cine aplică acest sistem ?

Aplicarea este obligatorie pentru:

• persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, care au sediul activităţii economice în

România şi a căror cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de

2.250.000 lei;

• persoane impozabile, care au sediul activităţii economice în România şi care se înregistrează în

scopuri de TVA în cursul anului calendaristic curent, de la data înregistrării în scopuri de TVA.

Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită din valoarea totală a

livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, precum

şi a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră

ca fiind în străinătate, conform art. 132 şi 133, realizate în cursul unui an calendaristic.

Persoana impozabilă care în anul precedent nu a aplicat sistemul TVA la încasare, dar a cărei cifră

de afaceri pentru anul respectiv este inferioară plafonului de 2.250.000 lei aplică sistemul TVA la

încasare începând cu prima zi a celei de-a doua perioade fiscale din anul următor celui în care nu a

depăşit plafonul, cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă este înregistrată din oficiu în

Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare şi care aplică sistemul de la

data înscrisă în decizia de înregistrare în registru.

Dacă în cursul anului calendaristic curent cifra de afaceri a persoanelor impozabile depăşeşte

plafonul de 2.250.000 lei, sistemul TVA la încasare se aplică până la sfârşitul perioadei fiscale

următoare celei în care plafonul a fost depăşit.

Regula celor 90 de zile

În cazul în care persoanele impozabile obligate la aplicarea sistemului TVA la încasare nu au

încasat contravaloarea integrală sau parţială a livrării de bunuri ori a prestării de servicii în termen

de 90 de zile calendaristice de la data emiterii facturii, calculate conform dispoziţiilor Codului de

Procedură Civilă, exigibilitatea taxei aferente contravalorii neîncasate intervine în cea de-a 90-a zi

calendaristică, de la data emiterii facturii. În situaţia în care factura nu a fost emisă în termenul

prevăzut de lege, exigibilitatea taxei aferente contravalorii neîncasate intervine în cea de-a 90-a zi

calendaristică de la termenul-limită prevăzut de lege pentru emiterea facturii, calculată conform

dispoziţiilor Codului de Procedură Civilă.

Sistemul de TVA la încasare nu se aplică de persoanele impozabile care fac parte dintr-un grup

fiscal unic.

http://aplicatii.contzilla.ro/

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Sistemul TVA la încasare se aplică numai pentru operaţiuni pentru care locul livrării, sau locul

prestării, se consideră a fi în România.

Cine nu aplică noul sistem de TVA

Persoanele impozabile care au obligaţia aplicării sistemului TVA la încasare nu aplică sistemul

pentru următoarele operaţiuni care intră sub incidenţa regulilor generale privind exigibilitatea TVA

în cazul:

- livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care beneficiarul este persoana obligată la plata

taxei ;

- livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii care sunt scutite de TVA;

- operaţiunilor supuse regimurilor speciale prevăzute de lege;

- livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii a căror contravaloare este încasată, parţial sau total, cu

numerar de către persoana impozabilă eligibilă pentru aplicarea sistemului TVA la încasare de la

beneficiari persoane juridice, persoane fizice înregistrate în scopuri de TVA, persoane fizice

autorizate, liber profesionişti şi asocieri fără personalitate juridică;

- livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care beneficiarul este o persoană afiliată

furnizorului/prestatorului.

Reguli în cazul facturilor emise de persoanele impozabile înainte de intrarea sau ieşirea

în/din sistemul de TVA la încasare

În cazul facturilor pentru contravaloarea totală a livrării de bunuri ori a prestării de servicii emise

înainte de data intrării în sistemul de TVA la încasare, indiferent dacă acestea sunt sau nu încasate,

pentru care faptul generator de taxă intervine după intrarea în sistemul TVA la încasare, nu se

aplică plata TVA la încasare.

În cazul facturilor pentru contravaloarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de

servicii emise înainte de data intrării în sistemul de TVA la încasare, care au fost ori nu încasate,

pentru care faptul generator de taxă intervine după data intrării persoanei impozabile în sistem, se

va aplica sistemul de TVA la încasare, însă numai pentru diferenţele care vor fi facturate după data

intrării în sistemul de TVA la încasare al persoanei impozabile.

În situaţia facturilor pentru contravaloarea totală a livrării de bunuri sau a prestării de

servicii emise înainte de data ieşirii din sistemul de TVA la încasare, indiferent dacă acestea sunt

ori nu încasate, pentru care faptul generator de taxă intervine după ieşirea din sistemul TVA la

încasare, se continuă aplicarea sistemului. În cazul facturilor pentru contravaloarea parţială a

livrării de bunuri sau a prestării de servicii emise înainte de data ieşirii din sistemul de TVA la

încasare, pentru care faptul generator de taxă intervine după data ieşirii persoanei impozabile din

sistemul TVA la încasare, se va aplica plata TVA la incasare numai pentru taxa aferentă

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






contravalorii parţiale a livrărilor/prestărilor facturate înainte de ieşirea din sistem a persoanei

impozabile.

Metoda de calcul a TVA

Pentru determinarea taxei aferente încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri

ori a prestării de servicii, care devine exigibilă la încasare, fiecare încasare totală sau parţială se

consideră că include şi taxa aferentă aplicându-se următorul mecanism de calcul pentru

determinarea sumei taxei, respectiv 24 x 100 / 124, în cazul cotei standard, şi 9 x 100 / 109 ori 5 x

100 / 105, în cazul cotelor reduse.

Cursul valutar aplicabil

Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decât

importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de

schimb comunicat de Banca Naţională a României sau ultimul curs de schimb publicat de Banca

Centrală Europeană ori cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările,

valabil la data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză, iar, în cazul

operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare la data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei

pentru operaţiunea în cauză dacă nu ar fi fost supusă sistemului TVA la încasare.

Cota de TVA

În cazul operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare, cota aplicabilă este cea în vigoare la data

la care intervine faptul generator, cu excepţia situaţiilor în care este emisă o factură sau este

încasat un avans, înainte de data livrării/prestării, pentru care se aplică cota în vigoare la data la

care a fost emisă factura ori la data la care a fost încasat avansul.

În situaţia schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cota în vigoare la data

livrării de bunuri sau prestării de servicii.

Modificări în ceea ce priveşte deducerea

Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă de la o

persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare este amânat până în momentul în care

taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită

furnizorului/prestatorului său.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă care aplică

sistemul TVA la încasare este amânat până în momentul în care taxa aferentă bunurilor şi

serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului său, chiar dacă o

parte din operaţiunile realizate de persoana impozabilă sunt excluse de la aplicarea sistemului TVA

la încasare.

Calculul profitului impozabil

ART. 19 Reguli generale (1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi

cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

(2) Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal. Norme metodologice

(3) Contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor legale, pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.

(4) În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale, în baza convenţiilor la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenţii. Norme metodologice

(5) Tranzacţiile între persoane afiliate se realizează conform principiului preţului pieţei libere, potrivit căruia tranzacţiile între persoanele afiliate se efectuează în condiţiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relaţiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere principiile privind preţurile de transfer.

(6) În scopul determinării profitului impozabil, contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze în registrul de evidenţă fiscală veniturile impozabile realizate din orice sursă, într-un an fiscal, potrivit alin. (1), precum şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art. 21.

ART. 19^1 Deduceri pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare (1) La calculul profitului impozabil, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare se acordă

următoarele stimulente fiscale: a) deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil, în proporţie de 50%, a

cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi; deducerea suplimentară se calculează

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n19

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n19al4

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#a21

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispoziţiilor art. 26;

b) aplicarea metodei de amortizare accelerată şi în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.

(2) În aplicarea prevederilor prezentului articol se elaborează norme privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării.

(3) Stimulentele fiscale se acordă pentru activităţile de cercetare-dezvoltare care conduc la obţinerea de rezultate ale cercetării, valorificabile de către contribuabili, efectuate atât pe teritoriul naţional, cât şi în statele membre ale Uniunii Europene sau în statele care aparţin Spaţiului Economic European.

(4) Activităţile de cercetare-dezvoltare eligibile pentru acordarea deducerii suplimentare la determinarea profitului impozabil trebuie să fie din categoriile activităţilor de cercetare aplicativă şi/sau de dezvoltare tehnologică, relevante pentru activitatea industrială sau comercială desfăşurată de către contribuabili.

(5) Stimulentele fiscale se acordă separat pentru activităţile de cercetare-dezvoltare din fiecare proiect desfăşurat.

ART. 19^2 Scutirea de impozit a profitului reinvestit (1) Profitul investit în producţia şi/sau achiziţia de echipamente tehnologice (maşini, utilaje

şi instalaţii de lucru), astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul obţinerii de venituri impozabile, este scutit de impozit.

(2) Profitul investit potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil cumulat de la începutul anului, utilizat în acest scop în anul efectuării investiţiei. Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă.

(3) Pentru perioada 1 octombrie—31 decembrie 2009, în aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil înregistrat începând cu data de 1 octombrie 2009 şi investit în activele menţionate la alin. (1) produse şi/sau achiziţionate după aceeaşi dată.

(4) Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozit pe profit trimestrial, în situaţia în care se efectuează investiţii în trimestrele anterioare, din profitul contabil cumulat de la începutul anului se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea.

(5) În cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 103 care devin plătitori de impozit pe profit în conformitate cu prevederile art. 107^1, pentru aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil cumulat de la începutul anului investit în activele menţionate la alin. (1), produse şi/sau achiziţionate începând cu trimestrul în care aceştia au devenit plătitori de impozit pe profit. Pentru anul 2009 profitul contabil luat în considerare la aplicarea facilităţii este cel înregistrat după data de 1 octombrie 2009.

(6) Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz, iar suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit va fi repartizată cu prioritate pentru constituirea rezervelor până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar. În cazul în care la sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează



http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#a107e1

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






regularizarea profitului investit, iar contribuabilul nu este obligat să repartizeze suma profitului investit pentru constituirea rezervelor.

(7) Pentru activele prevăzute la alin. (1) care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru lucrările realizate efectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări, pentru investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv.

(8) Prevederile alin. (1) se aplică pentru activele considerate noi, în sensul că nu au fost anterior utilizate.

(9) Contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (1) au obligaţia de a păstra în patrimoniu activele respective cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de funcţionare, stabilită potrivit Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe. În cazul nerespectării acestei condiţii, pentru sumele respective se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc majorări de întârziere, de la data aplicării facilităţii, potrivit legii. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi activele transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare în cazul în care societatea beneficiară preia rezerva aferentă profitului scutit, asumându-şi astfel drepturile şi obligaţiile societăţii cedente, precum şi activele înstrăinate în cadrul procedurii de lichidare/faliment, potrivit legii.

(10) *** Abrogat (11) Contribuabilii care aplică prevederile prezentului articol nu pot beneficia de

prevederile art. 26^1 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.

(12) Prin excepţie de la prevederile art. 7 alin. (1) pct. 33 şi ale art. 24 alin. (5), valoarea fiscală, respectiv valoarea de intrare a activelor prevăzute la alin. (1) se determină prin scăderea din valoarea de producţie şi/sau de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea prevăzută la alin. (1).

(13) Prevederile prezentului articol se aplică până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv. Norme metodologice ART. 19^3 Reguli fiscale pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile

conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale

de raportare financiară pentru determinarea profitului impozabil vor avea în vedere și următoarele reguli:

a) pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat din provizioane specifice, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară ca bază a contabilității, se aplică următorul tratament fiscal:

1. sumele înregistrate în soldul creditor al contului «Rezultatul reportat din provizioane specifice», reprezentând diferențele dintre valoarea provizioanelor specifice determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările și completările ulterioare, și ajustările pentru depreciere, evidențiate la data de 1 ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaționale de raportare financiară, aferente elementelor pentru care au fost constituite respectivele provizioane specifice, sunt tratate ca rezerve, acestea urmând să fie impozitate potrivit art. 22 alin. (5);



http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n19e2


UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






2. sumele înregistrate în soldul debitor al contului «Rezultatul reportat din provizioane specifice», reprezentând diferențele dintre valoarea provizioanelor specifice determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 3/2009, cu modificările și completările ulterioare, și ajustările pentru depreciere, evidențiate la data de 1 ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaționale de raportare financiară, aferente elementelor pentru care au fost constituite respectivele provizioane specifice, reprezintă elemente similare cheltuielilor, în mod eșalonat, în tranșe egale, pe o perioadă de 3 ani;

b) pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din actualizarea cu rata inflației, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară ca bază a contabilității, se aplică următorul tratament fiscal:

1. sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5), cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct;

1^1. În situaţia în care sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu sunt menţinute în soldul creditor al acestuia, analitic distinct, sumele respective se impozitează astfel:

a) sumele care au fost anterior deduse se impozitează la momentul utilizării potrivit art. 22 alin. (5); diminuarea soldului creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct, în care sunt înregistrate sumele din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor cu sumele rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, se consideră utilizare a rezervei;

b) sumele care sunt deduse ulterior prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a mijloacelor fixe şi terenurilor, după caz;

2. sumele înregistrate în creditul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflației a activelor, cu excepția actualizării cu rata inflației a mijloacelor fixe amortizabile și a terenurilor, nu reprezintă elemente similare veniturilor;

3. sumele înregistrate în debitul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflației a pasivelor, cu excepția actualizării cu rata inflației a amortizării mijloacelor fixe, nu reprezintă elemente similare cheltuielilor;

c) pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din alte ajustări, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară ca bază a contabilității, cu excepția sumelor care provin din provizioane specifice și a sumelor care provin din actualizarea cu rata inflației, se aplică următorul tratament fiscal:

1. sumele care provin din anularea unor cheltuieli pentru care s-a acordat deducere reprezintă elemente similare veniturilor;

2. sumele care reprezintă elemente de natura veniturilor înregistrate suplimentar, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, reprezintă elemente similare veniturilor;

3. sumele care reprezintă elemente de natura cheltuielilor înregistrate suplimentar, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, sunt




UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






considerate elemente similare cheltuielilor numai dacă acestea sunt deductibile în conformitate cu prevederile art. 21;

4. sumele care provin din anularea unor cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere nu reprezintă elemente similare veniturilor;

5. sumele care provin din anularea unor venituri care au reprezentat venituri neimpozabile nu reprezintă elemente similare cheltuielilor;

d) în cazul în care în rezultatul reportat provenit din alte ajustări, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară ca bază a contabilității, se înregistrează sume care provin din retratarea unor provizioane, altele decât cele prevăzute la lit. a), sumele care provin din anularea provizioanelor care au reprezentat cheltuieli nedeductibile nu reprezintă elemente similare veniturilor, iar sumele rezultate din introducerea provizioanelor conform reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară nu reprezintă elemente similare cheltuielilor.

ART. 20 Venituri neimpozabile Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: a) dividendele primite de la o persoană juridică română; b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a

încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare; Norme metodologice

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice; Norme metodologice

d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative. Norme metodologice

e) în perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009 inclusiv, veniturile din tranzacţionarea titlurilor de participare pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. În aceeaşi perioadă, cheltuielile reprezentând valoarea de înregistrare a acestor titluri de participare, precum şi cheltuielile înregistrate cu ocazia desfăşurării operaţiunilor de tranzacţionare reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

f) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat și înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară;

g) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz.


http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n20b

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n20c

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n20d

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






ART. 20^1 Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene (1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi: a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa

situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;

2. minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;

3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1 - 3;

b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:

1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4); 2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al

statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;

4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;

5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani. Norme metodologice

(2) Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.

(3) În aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) stat membru - stat al Uniunii Europene; b) filială dintr-un stat membru - persoana juridică străină al cărei capital social include şi

participaţia minimă prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 2 şi lit. b) pct. 4, deţinută de o persoană juridică română, respectiv de un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine dintr-un stat membru;

c) stat terţ - oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene. (4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) pct. 1, formele de organizare pentru

persoanele juridice străine sunt: a) societăţile înfiinţate în baza legii belgiene, cunoscute ca "société anonyme"/"naamloze

vennootschap", "société en commandite par actions"/"commanditaire vennootschap op

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n20cu1

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






aandelen", "société privée a responsabilite limitee"/"besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "société cooperative a responsabilite limitee"/"cooperatieve vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "société cooperative a responsabilite illimitee"/"cooperatieve vennootschap met onbeperkte aansprakelijkheid", "société en nom collectif"/"vennootschap onder firma", "société en commandite simple"/"gewone commanditaire vennootschap", întreprinderi publice ce au adoptat una dintre formele juridice menţionate mai sus, şi alte societăţi constituite conform legii belgiene, supuse impozitului pe profit belgian;

a^1) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei bulgare, denumite „събирателно дружество”, „командитно дружество”, „дружество с ограничена отговорност”, „акционерно дружество”, „командитно дружество с акции”, „неперсонифицирано дружество”, „кооперации”, „кооперативни съюзи”, „държавни предприятия”, constituite în conformitate cu legislaţia bulgară şi care desfăşoară activităţi comerciale;

b) societăţile înfiinţate în baza legii daneze, cunoscute ca "aktieselskab" şi "anpartsselskab"; alte societăţi supuse impozitării, conform legii impozitului pe profit, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi impozitat în conformitate cu regulile generale ale legislaţiei fiscale aplicabile la "aktieselskaber";

c) societăţile înfiinţate în baza legii germane, cunoscute ca "Aktiengesellschaft", "Kommanditgesellschaft auf Aktien", "Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft", "Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des offentlichen Rechts", şi alte societăţi constituite conform legii germane, supuse impozitului pe profit german;

d) societăţile înfiinţate în baza legii greceşti, cunoscute ca "anonume etaireia", "etaireia periorismenes eutunes (E.P.E.)", şi alte societăţi constituite conform legii greceşti, supuse impozitului pe profit grec;

e) societăţile înfiinţate în baza legii spaniole, cunoscute ca "sociedad anonima", "sociedad comanditaria por acciones", "sociedad de responsabilidad limitada", organisme de drept public care funcţionează în baza legii private; alte entităţi constituite conform legii spaniole, supuse impozitului pe profit spaniol ("Impuesto sobre Sociedades");

f) societăţile înfiinţate în baza legii franceze, cunoscute ca "société anonyme", "société en commandite par actions", "société a responsabilite limitee", "sociétés par actions simplifiees", "sociétés d'assurances mutuelles", "caisses d'epargne et de prevoyance", "sociétés civiles", care sunt automat supuse impozitului pe profit, "cooperatives", "unions de cooperatives", întreprinderi publice industriale şi comerciale, precum şi alte societăţi constituite conform legii franceze, supuse impozitului pe profit francez;

g) societăţile înfiinţate sau existente în baza legii irlandeze, organisme înfiinţate în baza Legii asociaţiilor industriale şi de aprovizionare, societăţi de construcţii înfiinţate în baza Legii asociaţiilor de construcţii şi trusturi bancare de economii, înfiinţate în baza Legii trusturilor bancare de economii, 1989;

h) societăţile înfiinţate în baza legii italiene, cunoscute ca "societa per azioni", "societa in accomandita per azioni", "societa a responsabilita limitata", "societa cooperative", "societa di mutua assicurazione", şi entităţi publice şi private a căror activitate este în întregime sau în principal comercială;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






i) societăţile înfiinţate în baza legii statului Luxemburg, cunoscute ca "société anonyme", "société en commandite par actions", "société a responsabilite limitee", "société cooperative", "société cooperative organisee comme une société anonyme", "association d'assurances mutuelles", "association d'epargne-pension", "entreprise de nature commerciale, industrielle ou miniere de l'Etat, des communes, des syndicats de communes, des etablissements publics et des autres personnes morales de droit public", şi alte societăţi constituite în baza legii luxemburgheze, supuse impozitului pe profit luxemburghez;

j) societăţile înfiinţate în baza legii olandeze, cunoscute ca "naamloze vennootschap", "besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "Open commanditaire vennootschap", "Cooperatie", "onderlinge waarborgmaatschappij", "Fonds voor gemene rekening", "vereniging op cooperatieve grondslag", "vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of kredietinstelling optreedt", şi alte societăţi constituite în baza legii olandeze şi supuse impozitului pe profit olandez;

k) societăţile înfiinţate în baza legii austriece, cunoscute ca "Aktiengesellschaft", "Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften", "Betriebe gewerblicher Art von Korperschaften des offentlichen Rechts", "Sparkassen", şi alte societăţi constituite în baza legii austriece şi supuse impozitului pe profit austriac;

l) societăţile comerciale sau societăţile de drept civil ce au o formă comercială şi întreprinderile publice înfiinţate în conformitate cu legea portugheză;

m) societăţile înfiinţate în baza legii finlandeze, cunoscute ca "osakeyhtyio/aktiebolag", "osuuskunta/andelslag", "saastopankki/sparbank" and "vakuutusyhtio/forsakringsbolag";

n) societăţile înfiinţate în baza legii suedeze, cunoscute ca as "aktiebolag", "forsakringsaktiebolag", "ekonomiska foreningar", "sparbanker", "omsesidiga forsakringsbolag";

o) societăţile înfiinţate în baza legii Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord; p) societăţile înfiinţate în baza Reglementării Consiliului nr. 2.157/2001/CE, din 8 octombrie

2001, privind Statutul societăţii europene (SE) şi a Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001, de completare a Statutului societăţii europene în ceea ce priveşte implicarea lucrătorilor şi asociaţiile cooperatiste înfiinţate în baza Reglementării Consiliului (CE) nr. 1.435/2003, din 22 iulie 2003, privind Statutul Societăţii Cooperative Europene (SCE) şi a Directivei Consiliului 2003/72/CE, din 22 iulie 2003, de completare a Statutului Societăţii Cooperative Europene cu privire la implicarea angajaţilor;

q) societăţile înfiinţate în baza legislaţiei cehe, cunoscute ca "akciova spolecnost", "spolecnost s rucenim omezenym";

r) societăţile înfiinţate în baza legii estoniene, cunoscute ca "taisuhing", "usaldusuhing", "osauhing", "aktsiaselts", "tulundusuhistu";

s) societăţile înfiinţate în baza legii cipriote, cunoscute ca "etaireies", supuse impozitului pe profit cipriot;

ş) societăţile înfiinţate în baza legii letone, cunoscute ca "akciju sabiedriba", "sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";

t) societăţile înfiinţate în baza legii lituaniene;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






ţ) societăţile înfiinţate în baza legii ungare, cunoscute ca "kozkereseti tarsasag", "beteti tarsasag", "kozos vallalat", "korlatolt felelossegu tarsasag", "reszvenytarsasag", "egyesules", "kozhasznu tarsasag", "szovetkezet";

u) societăţile înfiinţate în baza legii malteze, cunoscute ca "Kumpaniji ta" "Responsabilita Limitata", "Socjetajiet en commandite li l-kapital taghhom maqsum f'azzjonijiet";

v) societăţile înfiinţate în baza legii poloneze, cunoscute ca "spolka akcyjna", "spolka z ograniczona odpowiedzialnoscia";

w) societăţile înfiinţate în baza legii slovene, cunoscute ca "delniska druzba", "komanditna druzba", "druzba z omejeno odgovornostjo";

x) societăţile înfiinţate în baza legislaţiei slovace, cunoscute ca "akciova spolocnost", "spolocnost's rucenim obmedzenym", "komanditna spolocnost".

(5) Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre.

ART. 21 Cheltuieli (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai

cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Norme metodologice

(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: a) cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către

contribuabil; b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate

pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;Norme metodologice c) cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli

profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale; Norme metodologice

d) cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

e) cheltuielile de transport şi de cazare în ţară şi în străinătate, efectuate pentru salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme; Norme metodologice

f) contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit; Norme metodologice

g) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă; Norme metodologice

h) cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat; i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi,

participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21a1



http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21e

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21f

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21g

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






j) cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;

k) cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării conform cu standardele de calitate;

l) cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor; m) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi

industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale; n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele

cazuri: 1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti; 2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori; 3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau

lichidat, fără succesor; 4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg

patrimoniul. Norme metodologice o) cheltuielile efectuate de operatorii economici cu evaluarea/reevaluarea activelor fixe

corporale care aparţin domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, primite în administrare/concesiune, după caz, cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituţiei titulare a dreptului de proprietate;

p) cheltuielile efectuate de operatorii economici cu înscrierea în cărţile funciare sau cărţile de publicitate imobiliară, după caz, a dreptului de proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor publice primite în administrare/concesiune, după caz, cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituţiei titulare a dreptului de proprietate.

r) cheltuielile înregistrate ca urmare a restituirii subvențiilor primite, potrivit legii, de la Guvern, agenții guvernamentale și alte instituții naționale și internaționale;

s) cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu decontare în numerar la momentul acordării efective a beneficiilor, dacă acestea sunt impozitate conform titlului III.

(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate

dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit; Norme metodologice

b) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România şi în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, pentru şcolile pe care le au sub

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21n

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al3a

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






patronaj, precum şi alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;

d) perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice; Norme metodologice

e) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii; f) *** Abrogat g) cheltuielile cu provizioane şi rezerve, în limita prevăzută la art. 22; h) cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar, în limita prevăzută la art. 23; i) amortizarea, în limita prevăzută la art. 24; j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita

unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant; k) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume

reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant; Norme metodologice

l) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%; Norme metodologice

m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor încheiate între părţi, în acest scop; Norme metodologice

n) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat potrivit art. 21 alin. (4) lit. t), la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.

(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele

reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară; Norme metodologice

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al3d

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al3d

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#s22



http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al3j

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al3j

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al3l

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al3m




UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile, datorate către autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale;

Norme metodologice c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate

lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme; Norme metodologice

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;

e) cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau servicii; Norme metodologice

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor; Norme metodologice

g) cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

h) *** Abrogat. i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor prevăzute la art. 20 lit. c) j) cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate

prin acte normative; k) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu

sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului, conform titlului III; l) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu

excepţia prevederilor titlului III; m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de

servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte; Norme metodologice

n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, potrivit art. 22, precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. n). În această situaţie, contribuabilii care scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz;

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al4b

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#_Taxa_pe_valoarea_adăugată

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al4c

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al4e

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al4f


http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#t3


http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al4m



UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:

1. 3 la mie din cifra de afaceri; 2. 20% din impozitul pe profit datorat. În limitele respective se încadrează şi cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept

public, în scopul construcţiei de localuri, al dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi de documente specifice, finanţării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor de specializare, a participării la congrese internaţionale; Norme metodologice

r) cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

s) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. g) şi m).

ş) cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreştere a valorii acestora.

ș^1) cheltuielile din reevaluarea imobilizărilor necorporale, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, se înregistrează o descreștere a valorii acestora;

ș^2) cheltuielile din reevaluarea mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, se înregistrează o descreștere a valorii acestora;

ș^3) cheltuielile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare, în cazul în care, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, se înregistrează o descreștere a valorii acestora;

ș^4) cheltuielile reprezentând deprecierea/amortizarea mijloacelor fixe, înregistrate de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, la momentul transferului din categoria activelor imobilizate deținute în vederea vânzării în categoria activelor imobilizate deținute pentru activitatea proprie;

ş^5) cheltuielile din evaluarea activelor biologice în cazul în care, ca urmare a efectuării unei evaluări utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, se înregistrează o descreştere a valorii acestora;

ş^6) cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, în cazul în care mijloacele

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al4p

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n21al4p

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






fixe/imobilizările necorporale/stocurile sunt achiziţionate în baza unor contracte cu plată amânată.

t) 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;

2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii; 3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de

taximetrie; 4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către

alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi; 5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial. Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind

amortizarea. Modalitatea de aplicare a acestor prevederi se stabileşte prin norme; ț) cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu decontare

în acțiuni. Acestea reprezintă elemente similare cheltuielilor la momentul acordării efective a beneficiilor dacă acestea sunt impozitate conform titlului III;

u) cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, indiferent de natura lor, dovedite ulterior ca fiind legate de fapte de corupţie, potrivit legii.

(5) Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" deduce la calculul profitului impozabil următoarele cheltuieli:

a) cheltuielile reprezentând diferenţa dintre sumele cuvenite pe bază de contract de prestări de servicii cu Senatul, Camera Deputaţilor, Administraţia Prezidenţială, Guvernul României şi Curtea Constituţională pentru plata activităţii de reprezentare şi protocol şi cheltuielile înregistrate efectiv de regie;

b) cheltuielile efectuate, în condiţiile legii, pentru asigurarea administrării, păstrării integrităţii şi protejării imobilului "Palat Elisabeta" din domeniul public al statului;

c) *** Abrogat. (6) Compania Naţională "Imprimeria Naţională - S.A." deduce la calculul profitului

impozabil cheltuielile aferente producerii şi emiterii permiselor de şedere temporară/permanentă pentru cetăţenii străini, în condiţiile reglementărilor legale.

ART. 22 Provizioane şi rezerve (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în

conformitate cu prezentul articol, astfel: a) rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului

contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilităţi societăţilor comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil; Norme metodologice

b) provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor; Norme metodologice c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie

2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cudata de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004; 2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei; 3. nu sunt garantate de altă persoană; 4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului; 5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului; Norme metodologice d) provizioanele specifice, constituite de instituțiile financiare nebancare înscrise în

Registrul general ținut de Banca Națională a României, de instituțiile de plată persoane juridice române care acordă credite legate de serviciile de plată, de instituțiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, care acordă credite legate de serviciile de plată, precum și provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice, potrivit legilor de organizare și funcționare;Norme metodologice

d^1) ajustările pentru depreciere aferente activelor pentru care, potrivit reglementărilor prudențiale ale Băncii Naționale a României, se determină ajustări prudențiale de valoare sau, după caz, valori ale pierderilor așteptate, înregistrate de către instituțiile de credit persoane juridice române și sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state care nu sunt state membre ale Uniunii Europene sau din state care nu aparțin Spațiului Economic European, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, și filtrele prudențiale potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României. Sumele reprezentând reducerea sau anularea filtrelor prudențiale sunt elemente similare veniturilor; Norme metodologice

d^2) ajustările pentru depreciere înregistrate de către sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state membre ale Uniunii Europene și state aparținând Spațiului Economic European, potrivit reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aferente creditelor și plasamentelor care intră în sfera de aplicare a reglementărilor prudențiale ale Băncii Naționale a României referitoare la ajustările prudențiale de valoare aplicabile instituțiilor de credit persoane juridice române și sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state care nu sunt state membre ale Uniunii Europene sau din state care nu aparțin Spațiului Economic European;

e) *** Abrogat f) *** Abrogat g) *** Abrogat

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n22a

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n22b


http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n22e

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#a22a1ld1

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






h) rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare, cu excepţia rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării; Norme metodologice

i) provizioanele de risc pentru operaţiunile pe pieţele financiare, constituite potrivit reglementărilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;

j) provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007; 2. creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de

deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie; 3. nu sunt garantate de altă persoană; 4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului; 5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. k) provizioanele pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor de deşeuri,

constituite de contribuabilii care desfăşoară activităţi de depozitare a deşeurilor, potrivit legii, în limita sumei stabilite prin proiectul pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, corespunzătoare cotei-părţi din tarifele de depozitare percepute;

l) provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere a aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română. Norme metodologice

m) provizioanele/ajustările pentru deprecierea creanţelor preluate de la instituţiile de credit în vederea recuperării acestora, în limita diferenţei dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de achitat cedentului, pentru creanţele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. sunt cesionate şi înregistrate în contabilitatea cesionarului după data de 1 iulie 2012 inclusiv;

2. sunt transferate de la o persoană sau datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului cesionar;

3. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului cesionar. Norme metodologice

(2) Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei dintre veniturile înregistrate în legătură cu realizarea şi vânzarea zăcămintelor naturale şi cheltuielile efectuate cu extracţia, prelucrarea şi livrarea acestora, pe toată durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.

Norme metodologice (3) Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfăşoară operaţiuni petroliere în

perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n22h

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n22l

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n22m

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n22m


UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicată asupra diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile înregistrate, pe toată perioada exploatării petroliere.

(4) Regia Autonomă "Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferenţa dintre veniturile din exploatare realizate efectiv din activitatea de rută aeriană şi costurile efective ale activităţii de rută aeriană, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depăşesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.

(5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă. Norme metodologice

(5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz. Norme metodologice

(5^2) Prin excepție de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea imobilizărilor necorporale, efectuată de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor cu cedarea imobilizărilor necorporale, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor imobilizări necorporale, după caz.

(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere, de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influenţe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăţi comerciale bancare - persoane juridice române şi sucursalele băncilor străine, care îşi desfăşoară activitatea în România. Norme metodologice

(7) În înţelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se înţelege şi majorarea unui provizion sau a unei rezerve.

(8) Provizioanele constituite pentru creanţele asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili înainte de 1 ianuarie 2004, sunt deductibile în limitele prevăzute la alin. (1) lit. c), în situaţia în care creanţele respective îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) nu sunt garantate de altă persoană; b) sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului; c) au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;


http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n22a5e1


UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






d) creanţa este deţinută asupra unei persoane juridice pentru care a fost deschisă procedura falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie;

e) nu au mai fost constituite provizioane deductibile fiscal pentru creanţa respectivă. ART. 23 Cheltuieli cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a

capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.

(1^1) În înţelesul alin. (1), prin credit/împrumut se înţelege orice convenţie încheiată între părţi care generează în sarcina uneia dintre părţi obligaţia de a plăti dobânzi şi de a restitui capitalul împrumutat.

(2) În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile alin. (1), până la deductibilitatea integrală a acestora.

(3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitei prevăzute la alin. (1). Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

(4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit române sau străine, instituţiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum şi cele obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului articol.

(5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4), dobânzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; şi

b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).

(7) Prevederile alin. (1) - (3) nu se aplică societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea în România, societăţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing, societăţilor de credit ipotecar, instituţiilor de credit, precum şi instituţiilor financiare nebancare.

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






(8) În cazul unei persoane juridice străine care îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu. Norme metodologice

ART. 24 Amortizarea fiscală (1) Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau

îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an. Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur

corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.

(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere,

concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune şi altele asemenea; b) mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de

înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c) investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile, precum şi pentru lucrările de deschidere şi pregătire a extracţiei în subteran şi la suprafaţă;

d) investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e) investiţiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltări şi modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;

f) amenajările de terenuri; g) activele biologice, înregistrate de către contribuabilii care aplică reglementările contabile

conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară. (4) Nu reprezintă active amortizabile: a) terenurile, inclusiv cele împădurite; b) tablourile şi operele de artă; c) fondul comercial; d) lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii; e) bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare; f) orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit normelor;


UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






g) casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor;

h) imobilizările necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile.

(5) *** Abrogat (6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform

următoarelor reguli: a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară; b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor,

precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;

c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.

(7) În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.

(8) În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:

a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani; b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani; c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10

ani. Norme metodologice (9) În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum

urmează: a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea fiscală de la

data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix; b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii

rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia. (10) Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de

comerţ sau fabrică şi alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire, a fondului comercial, a imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale, se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată. Norme metodologice

(11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune; b) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din

domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz;




UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






c) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;

d) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;

e) amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă.

Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează: 1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii

pentru descopertă; 2. din 10 în 10 ani la saline; f) mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau

numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004;

g) pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de legea locuinţei;

h) numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n). Norme metodologice

(11^1) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) pct. 33 şi 34, pentru mijloacele de transport persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, din categoria M1, astfel cum sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile, pentru fiecare, în limita a 1.500 lei/lună. Pentru aceste mijloace de transport nu se aplică prevederile alin. (11) lit. f).

(11^2) Alin. (11^1) se aplică inclusiv pentru mijloacele de transport persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, achiziţionate/produse anterior datei de 1 februarie 2013, pentru cheltuielile cu amortizarea stabilite în baza valorii fiscale rămase neamortizate la această dată.

(12) Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora conform prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii. Norme metodologice

(13) Pentru investiţiile realizate în parcurile industriale până la data de 31 decembrie 2006 se acordă o deducere suplimentară din profitul impozabil, în cotă de 20% din valoarea investiţiilor





UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






în construcţii sau a reabilitărilor de construcţii, infrastructură internă şi de conexiune la reţeaua publică de utilităţi, ţinând seama de prevederile legale în vigoare privind clasificarea şi duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (12) nu pot beneficia de facilităţile prevăzute în prezentul alineat.

(14) Cheltuielile aferente localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei activităţi pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale se recuperează în rate egale pe o perioadă de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente achiziţionării oricărui drept de exploatare a resurselor naturale se recuperează pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea recuperată raportată la valoarea totală estimată a resurselor.

(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată.

(15^1) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale cu valoare fiscală rămasă neamortizată, cheltuielile reprezentând valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite reprezintă cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale se recalculează în mod corespunzător, prin diminuarea acesteia cu valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite şi majorarea cu valoarea fiscală aferentă părţilor noi înlocuite, pe durata normală de utilizare rămasă.

(15^2) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale după expirarea duratei normale de utilizare, pentru determinarea amortizării fiscale se va stabili o nouă durată normală de utilizare de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent. Norme metodologice

(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol. Norme metodologice

(17) În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol .

(18) Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între contribuabil şi clienţi, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.

(19) Ministerul Finanţelor Publice elaborează normele privind clasificaţia şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.

(20) *** Abrogat.



UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






(21) Pentru titularii de acorduri petroliere şi subcontractanţii acestora, care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, se calculează amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale aferente operaţiunilor petroliere, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investiţiilor în curs, imobilizărilor corporale şi necorporale efectuate pentru operaţiunile petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a fiecărui exerciţiu financiar.

(22) Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică la calculul profitului impozabil, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) şi ale art. 8 din aceeaşi lege.

(23) În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, pentru activele imobilizate deținute pentru activitatea proprie, transferate în categoria activelor imobilizate deținute în vederea vânzării și reclasificate în categoria activelor imobilizate deținute pentru activitatea proprie, valoarea fiscală rămasă neamortizată este valoarea fiscală dinaintea reclasificării ca active imobilizate deținute în vederea vânzării. Durata de amortizare este durata normală de utilizare rămasă determinată în baza duratei normale de utilizare inițiale, din care se scade durata în care a fost clasificat în categoria activelor imobilizate deținute în vederea vânzării. Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care a fost reclasificat în categoria activelor imobilizate deținute pentru activitatea proprie, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală.

ART. 25 Contracte de leasing (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca

proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional, locatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator,

în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.

(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional locatarul deduce chiria (rata de leasing). Norme metodologice

ART. 25^1 Contracte de fiducie (în vigoare de la data intrării în vigoare a L287/2009 privind Codul civil)

(1) În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care constituitorul are şi calitatea de beneficiar, se aplică următoarele reguli:

a) transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar nu este transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu;

b) fiduciarul va conduce o evidenţă contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară şi va transmite trimestrial către constituitor, pe bază de decont, veniturile şi cheltuielile rezultate din administrarea patrimoniului conform contractului;

c) valoarea fiscală a activelor cuprinse în masa patrimonială fiduciară, preluată de fiduciar, este egală cu valoarea fiscală pe care acestea au avut-o la constituitor;



UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






d) amortizarea fiscală pentru orice activ amortizabil prevăzut în masa patrimonială fiduciară se determină în continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 24, care s-ar fi aplicat la persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc.

(2) În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care calitatea de beneficiar o are fiduciarul sau o terţă persoană, cheltuielile înregistrate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar sunt considerate cheltuieli nedeductibile.

ART. 26 Pierderi fiscale (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din

profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

(2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa ca efect al unei operațiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi ori de către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporțional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operațiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de acești contribuabili şi de cei care preiau parțial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporțional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menținute de persoana juridică cedentă.

(3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.

(4) Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, după caz.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.Norme metodologice

ART. 27 Reorganizări, lichidări şi alte transferuri de active şi titluri de participare (1) În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri

de participare la această persoană juridică se aplică următoarele reguli: a) contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în înţelesul prevederilor prezentului titlu; b) valoarea fiscală a activelor primite de persoana juridică este egală cu valoarea fiscală a

acelor active la persoana care contribuie cu activul; c) valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele

este egală cu valoarea fiscală a activelor aduse drept contribuţie de către persoana respectivă. Norme metodologice




UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






(2) Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi, fie sub formă de dividend, fie ca urmare a operaţiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevăzute la alin. (3). Norme metodologice

(3) Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operaţiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală sau evitarea plăţii impozitelor:

a) fuziunea între două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la oricare persoană juridică care fuzionează primesc titluri de participare la persoana juridică succesoare; Norme metodologice

b) divizarea unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la persoana juridică iniţială beneficiază de o distribuire proporţională a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;

c) achiziţionarea de către o persoană juridică română a tuturor activelor şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor activităţi economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare; Norme metodologice

d) achiziţionarea de către o persoană juridică română a minimum 50% din titlurile de participare la altă persoană juridică română, în schimbul unor titluri de participare la persoana juridică achizitoare şi, dacă este cazul, a unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10% din valoarea nominală a titlurilor de participare emise în schimb.

(4) În cazul operaţiunilor de reorganizare prevăzute la alin. (3) se aplică următoarele reguli: a) transferul activelor şi pasivelor nu se tratează ca un transfer impozabil în înţelesul

prezentului titlu; b) schimbul unor titluri de participare deţinute la o persoană juridică română cu titluri de

participare la o altă persoană juridică română nu se tratează ca transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu şi al titlului III;

c) distribuirea de titluri de participare în legătură cu divizarea unei persoane juridice române nu se tratează ca dividend;

d) valoarea fiscală a unui activ sau pasiv, aşa cum este prevăzut la lit. a), este egală, pentru persoana care primeşte un astfel de activ, cu valoarea fiscală pe care respectivul activ a avut-o la persoana care l-a transferat;

e) amortizarea fiscală pentru orice activ prevăzut la lit. a) se determină în continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 24, care s-ar fi aplicat de persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc;

f) transferul unui provizion sau al unei rezerve nu se consideră o reducere sau anulare a provizionului sau rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), dacă un alt contribuabil le preia şi le menţine la valoarea avută înainte de transfer;

g) valoarea fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. b), care sunt primite de o persoană, trebuie să fie egală cu valoarea fiscală a titlurilor de participare care sunt transferate de către această persoană;

h) valoarea fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. c), care au fost deţinute înainte de a fi distribuite, se alocă între aceste titluri de participare şi titlurile de participare distribuite, proporţional cu preţul de piaţă al titlurilor de participare, imediat după distribuire.

(5) Dacă o persoană juridică română deţine minimum 15%, respectiv 10%, începând cu anul 2009, din titlurile de participare la o altă persoană juridică română care transferă active şi pasive



http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n27al3c




UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






către prima persoană juridică, printr-o operaţiune prevăzută la alin. (3), anularea acestor titluri de participare nu se consideră transfer impozabil.

(6) *** Abrogat (7) În înţelesul prezentului articol, valoarea fiscală a unui activ, a unui pasiv sau a unui titlu

de participare este valoarea utilizată pentru calculul amortizării şi al câştigului sau pierderii, în înţelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit.

ART. 27^1 Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parţiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre ale Uniunii Europene

(1) Prevederile prezentului articol se aplică după data aderării României la Uniunea Europeană.

(2) Prevederile prezentului articol se aplică: a) operaţiunilor de fuziune, divizare, divizare parţială, transferurilor de active şi

schimburilor de acţiuni în care sunt implicate societăţi din două sau mai multe state membre; b) transferului sediului social al unei societăţi europene din România în alt stat membru, în

conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene (SE), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene (SCE).

(3) În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. fuziune - operaţiunea prin care: a) una sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi

transferă totalitatea activelor şi pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii către participanţii lor a titlurilor de participare reprezentând capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;

b) două sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor unei alte societăţi care se înfiinţează, în schimbul emiterii către participanţii lor a unor titluri de participare reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă este cazul, a plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;

c) o societate, în momentul dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către societatea care deţine toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul său;

2. divizare - operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către două sau mai multe societăţi existente ori nou-înfiinţate, în schimbul emiterii către participanţii săi, pe bază de proporţionalitate, de titluri de participare reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;

3. divizare parţială - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de activitate, către una sau mai multe societăţi existente ori nou-înfiinţate, lăsând cel puţin o ramură de activitate în compania cedentă, în schimbul emiterii către participanţii săi, pe bază de proporţionalitate, titlurile de participare reprezentând capitalul

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;

4. active şi pasive transferate - activele şi pasivele societăţii cedente care, în urma fuziunii, divizării sau divizării parţiale, sunt integrate unui sediu permanent al societăţii beneficiare, situat în statul membru al societăţii cedente, şi care contribuie la generarea profiturilor sau pierderilor luate în calcul la stabilirea bazei de impozitare;

5. transfer de active - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale activităţii sale către altă societate, în schimbul transferării titlurilor de participare reprezentând capitalul societăţii beneficiare;

6. schimb de acţiuni - operaţiunea prin care o societate dobândeşte o participaţie în capitalul altei societăţi în aşa fel încât dobândeşte majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea titlurilor de participare în societatea respectivă sau, deţinând această majoritate, achiziţionează încă o participaţie, în schimbul emiterii către participanţii acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor, a titlurilor reprezentând capitalul societăţii iniţiale şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor emise ca valoare de schimb;

7. societate cedentă - societatea care îşi transferă activele şi pasivele ori care transferă totalitatea sau una ori mai multe dintre ramurile activităţii sale;

8. societate beneficiară - societatea care primeşte activele şi pasivele sau totalitatea ori una sau mai multe dintre ramurile de activitate ale societăţii cedente;

9. societate achiziţionată - societatea în care altă societate deţine o participaţie, în urma unui schimb de titluri de participare;

10. societate achizitoare - societatea care achiziţionează o participaţie, din acţiunile unei societăţi, în urma unui schimb de titluri de participare;

11. ramură de activitate - totalitatea activului şi pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să funcţioneze prin propriile mijloace;

12. societate dintr-un stat membru - orice societate care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are una dintre formele de organizare prezentate în anexa care face parte integrantă din prezentul titlu; Norme metodologice

b) în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată ca avându-şi sediul fiscal în statul membru şi, în temeiul convenţiei încheiate cu un stat terţ privind evitarea dublei impuneri, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

c) plăteşte impozit pe profit sau un impozit similar impozitului pe profit, fără posibilitatea unei opţiuni ori exceptări.

13. Transferul sediului social înseamnă o operaţiune prin care o societate europeană sau o societate cooperativă europeană, fără să se lichideze ori fără să creeze o societate nouă, îşi transferă sediul social din România într-un alt stat membru.

(4) Operaţiunile de fuziune sau de divizare nu sunt transferuri impozabile pentru diferenţa dintre preţul de piaţă al elementelor din activ şi pasiv transferate şi valoarea lor fiscală.

(5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică numai dacă compania beneficiară calculează amortizarea şi orice câştig sau pierdere, aferente activelor şi pasivelor transferate, în concordanţă cu dispoziţiile

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#axa27

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#n27e1

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






care ar fi fost aplicate companiei cedente dacă fuziunea, divizarea sau divizarea parţială nu ar fi avut loc.

(6) În cazul în care provizioanele sau rezervele constituite au fost anterior deduse din baza impozabilă de către societatea cedentă şi nu provin de la sediile permanente din străinătate, aceste provizioane sau rezerve pot fi preluate, în aceleaşi condiţii de deducere, de către sediul permanent al societăţii beneficiare situat în România, societatea beneficiară asumându-şi astfel drepturile şi obligaţiile societăţii cedente.

(7) Referitor la operațiunile menţionate la alin. (2) lit. a), în situaţia în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu, aceasta se recuperează de către sediul permanent al societăţii beneficiare situat în România.

(8) Atunci când o societate beneficiară deţine o participaţie la capitalul societăţii cedente, veniturile societăţii beneficiare provenite din anularea participaţiei sale nu se impozitează în cazul în care participaţia societăţii beneficiare la capitalul societăţii cedente este mai mare de 15%, respectiv 10%, începând cu data de 1 ianuarie 2009.

(9) În cazul schimbului de acţiuni se aplică următoarele: a) atribuirea, în cazul fuziunii, divizării sau al unui schimb de acţiuni, a titlurilor de

participare reprezentând capitalul societăţii beneficiare ori achizitoare unui participant al societăţii cedente sau achiziţionate, în schimbul unor titluri reprezentând capitalul acestei societăţi, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit prezentului titlu şi titlului III;

b) atribuirea, în cazul divizării parţiale, a titlurilor de participare ale societăţii cedente, reprezentând capitalul societăţii beneficiare, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit prezentului titlu şi titlului III;

c) dispoziţiile lit. a) se aplică numai dacă acţionarul nu atribuie titlurilor de participare primite o valoare fiscală mai mare decât valoarea pe care acestea o aveau înainte de fuziune, divizare sau schimb de acţiuni;

d) dispoziţiile lit. b) se aplică numai dacă acţionarul nu atribuie titlurilor de participare primite şi celor deţinute în compania cedentă o valoare fiscală mai mare decât valoarea titlurilor deţinute la societatea cedentă înainte de divizarea parţială;

e) profitul sau venitul provenit din cesionarea ulterioară a titlurilor de participare se impozitează potrivit prevederilor prezentului titlu sau ale titlului III, după caz;

f) expresia valoare fiscală reprezintă valoarea ce este utilizată pentru calcularea veniturilor sau pierderilor, în scopul determinării venitului impozabil ori aportului de capital al unui participant al societăţii;

(10) Dispoziţiile alin. (4) - (9) se aplică şi transferului de active. (10^1) În cazul în care activele şi pasivele societăţii cedente din România transferate într-o

operaţiune de fuziune, divizare, divizare parţială sau transfer de active includ şi activele şi pasivele unui sediu permanent situat într-un alt stat membru, inclusiv în statul membru în care este rezidentă societatea beneficiară, dreptul de impozitare a sediului permanent respectiv revine statului membru în care este situată societatea beneficiară.

(10^2) Reguli aplicabile în cazul transferului sediului social al unei societăţi europene sau al unei societăţi cooperative europene:

a) atunci când o societate europeană sau o societate cooperativă europeană transferă sediul social din România într-un alt stat membru, acest transfer al sediului social nu reprezintă

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






transfer impozabil pentru plusvaloarea calculată ca diferenţă între preţul de piaţă al elementelor din activ şi pasiv transferate şi valoarea lor fiscală, pentru acele active şi pasive ale societăţii europene ori societăţii cooperative europene, care rămân efectiv integrate unui sediu permanent al societăţii europene sau al societăţii cooperative europene în România şi care contribuie la generarea profitului ori pierderii luate în calcul din punct de vedere fiscal;

b) transferul este neimpozabil numai dacă societăţile europene sau societăţile cooperative europene calculează amortizarea şi orice câştiguri sau pierderi aferente activelor şi pasivelor care rămân efectiv integrate unui sediu permanent ca şi cum transferul sediului social nu ar fi avut loc;

c) provizioanele sau rezervele care anterior transferului sediului social au fost deduse din baza impozabilă de către societăţile europene ori societăţile cooperative europene şi care nu provin de la sediile permanente din străinătate pot fi preluate, în aceleaşi condiţii de deducere, de către sediul permanent din România al societăţii europene sau al societăţii cooperative europene;

d) referitor la operațiunile menţionate la alin. (2) lit. b), în situaţia în care o societate europeană sau o societate cooperativă europeană înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu, aceasta se recuperează de către sediul permanent al societăţii europene ori al societăţii cooperative europene situat în România;

e) transferul sediului social al societăţilor europene sau al societăţilor cooperative europene nu trebuie să dea naştere impozitării venitului, profitului sau plusvalorii acţionarilor.

(11) Prevederile prezentului articol nu se aplică atunci când fuziunea, divizarea, divizarea parţială, transferul de active sau schimbul de acţiuni:

a) are ca obiectiv principal sau ca unul dintre principalele obiective frauda şi evaziunea fiscală. Faptul că una dintre operaţiunile prevăzute la alin. (2) nu este îndeplinită din motive economice valabile, cum ar fi restructurarea sau raţionalizarea activităţilor societăţilor participante la operaţiune, poate constitui o prezumţie că operaţiunea are ca obiectiv principal sau ca unul dintre obiectivele principale frauda şi evaziunea fiscală;

b) are drept efect faptul că o societate, implicată sau nu în operaţiune, nu mai îndeplineşte condiţiile necesare reprezentării angajaţilor în organele de conducere ale societăţii, în conformitate cu acordurile în vigoare înainte de operaţiunea respectivă. Această prevedere se aplică în măsura în care în societăţile la care face referire prezentul articol nu se aplică dispoziţiile comunitare care conţin norme echivalente privind reprezentarea angajaţilor în organele de conducere ale societăţii.

(12) Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 90/434/CEE privind impunerea fuziunilor, divizărilor şi transferului activelor şi schimburilor de valori mobiliare între companii ale unor state membre diferite, amendată prin Directiva 2005/19/CE.

ART. 28 Asocieri fără personalitate juridică (1) În cazul unei asocieri fără personalitate juridică, veniturile şi cheltuielile înregistrate se

atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare în asociere. (2) Orice asociere fără personalitate juridică dintre persoane juridice străine, care îşi

desfăşoară activitatea în România, trebuie să desemneze una din părţi care să îndeplinească obligaţiile ce îi revin fiecărui asociat potrivit prezentului titlu. Persoana desemnată este responsabilă pentru:

a) înregistrarea asocierii la autoritatea fiscală competentă, înainte ca aceasta să înceapă să desfăşoare activitate;

UNIUNEA EUROPEANĂ




POS DRU 2007-2013






b) conducerea evidenţelor contabile ale asocierii; c) plata impozitului în numele asociaţilor, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (5); d) depunerea unei declaraţii fiscale trimestriale la autoritatea fiscală competentă, care să

conţină informaţii cu privire la partea din veniturile şi cheltuielile asocierii care este atribuibilă fiecărui asociat, precum şi impozitul care a fost plătit la buget în numele fiecărui asociat;

e) furnizarea de informaţii în scris, către fiecare asociat, cu privire la partea din veniturile şi cheltuielile asocierii care îi este atribuibilă acestuia, precum şi la impozitul care a fost plătit la buget în numele acestui asociat.

(3) Într-o asociere fără personalitate juridică între două sau mai multe persoane juridice române, veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare din asociere.

(4) Într-o asociere fără personalitate juridică cu o persoană juridică străină şi/sau cu persoane fizice nerezidente, precum şi cu persoane fizice române, persoana juridică română trebuie să îndeplinească obligaţiile ce îi revin fiecărui asociat, potrivit prezentului titlu.

ART. 28^1 Reguli generale aplicabile persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene

Prevederile referitoare la persoana juridică română ale art. 13 lit. d) şi e), art. 14 lit. d) şi e), art. 20 lit. a), art. 20^1 alin. (1) - (3), art. 23 alin. (7), art. 27 alin. (2) - (5), art. 28 alin. (3) şi (4), art. 30 alin. (1), (1^1), (3) şi (4), art. 31 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 36 se aplică, în aceleaşi condiţii şi situaţii, şi persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene.

ART. 28^2 Asocieri cu personalitate juridică înfiinţate potrivit legislaţiei unui alt stat (1) În cazul unei asocieri cu personalitate juridică înregistrate într-un alt stat, dintre

persoane juridice străine şi/sau persoane fizice nerezidente şi/sau persoane fizice rezidente şi/sau persoane juridice române, care desfăşoară activitate în România, sunt aplicabile prevederile art. 28.

(2) În cazul în care o persoană juridică română este participant într-o asociere cu personalitate juridică înregistrată într-un alt stat, aceasta determină profitul impozabil luând în calcul veniturile şi cheltuielile atribuite corespunzător cotei de participare în asociere.





http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#a20e1









Suport de Curs Contabilitate

Documents

Transcript of Suport de Curs Contabilitate