CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I : Caracteristica generală a Serviciului Vamal al Republicii Moldova.

1.1 Statutul personalului vamal

1.2 Drepturile colaboratorului vamal

1.3 Obligaţiile colaboratorului vamal

1.4 Procedura de contestare a acţiunilor organelor vamale

CAPITOLUL II : Analiza domeniului de activitate a Direcţiei Destinaţii Vamale.

2.1 Scopul de bază şi atribuţiile direcţiei

2.2 Operaţiunile sistemului destinaţiilor vamale

CAPITOLUL III : Studierea şi examinarea regimurilor vamale aplicabile de către

Direcţia Destinaţii Vamale.

3.1 Regimuri vamale definitive

3.2 Regimuri vamale suspensive

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.

BIBLIOGRAFIE.

ANEXE.

1

INTRODUCERE

Serviciul Vamal al Republicii Moldova este o instituţie din sistemul

organelor de drept şi de securitate a statului avînd misiunea de a  asigura

securitatea economică a ţării prin colectarea eficientă a taxelor şi impozitelor,

combaterea fraudelor vamale, facilitarea comerţului internaţional şi protejarea

societăţii, aplicînd uniform şi imparţial legislaţia vamală.

Instituţia va tinde spre perfecţionarea sistemului vamal, astfel încît Serviciul

Vamal al Republicii Moldova să se bucure de o apreciere înaltă şi să fie

recunoscută ca fiind una dintre cele mai moderne, eficiente şi transparente

autorităţi  de stat.

Autorităţile publice, cetăţenii, comunitatea de afaceri, instituţiile europene şi

internaţionale vor fi siguri în capacităţile sistemului vamal moldovenesc de a:

organiza activitatea vamală în mod eficient şi eficace;

oferi informaţii veridice necesare pentru a susţine procesul de luare a

deciziilor;

facilita traficul de mărfuri pentru cei care s-au conformat

legislaţiei vamale şi contracara fraudele vamale, aplicînd măsurile

de sancţionare faţa de infractori.

Direcţia destinaţii vamale este o subdiviziune a Departamentului venituri şi

control vamal al Serviciului Vamal al Republicii Moldova. Activitatea de bază a

Direcţiei constă în facilitarea comerţului extern şi securizarea traficului

internaţional de mărfuri şi pasageri prin: (a) eficientizarea sistemului de destinaţii

vamale, (b) perfecţionarea continuă a metodelor de supraveghere vamală a

mărfurilor plasate în destinaţii vamale, (c) asigurarea evidenţei soldurilor băneşti în

cadrul sistemului de garanţii financiare pentru destinaţia vamală solicitată şi

racordarea acestui sistem la standardele europene şi (d) asigurarea respectării

reglementărilor netarifare aplicabile în comerţul extern.

2

Scopul lucrării. Lucrarea are scopul de familiarizare şi înţelegere a

activităţii Direcţiei destinaţii vamale în cadrul Serviciului Vamal al Republicii

Moldova; de a evidenţia şi explica atribuţiile de bază a Direcţiei, în vederea

facilitării comerţului extern şi securizarea traficului internaţional de mărfuri şi

pasageri prin intermediul aplicării regimului vamal potrivit, în funcţie de scopul

operaţiunii comercile şi de destinaţia mărfurilor

Structura şi conţinutul raportului: introducere, Capitolul I- caracteristica

generală a Serviciului Vamal al Republicii Molodva, Capitolul II- Analiza

domeniului de activitate a Direcţiei Destinaţii Vamale, Capitolul III- Studierea şi

examinarea regimurilor vamale aplicabile de către Direcţia Destrinaţii Vamale,

concluzii şi recomandări, bibliografie şi anexe.

În Introducere este argumentată actualitatea, importanţa temei şi scopul

cercetării.

3

CAPITOLUL I : Caracteristica generală a Serviciului Vamal al Republicii

Moldova.

1.1 Statutul personalului vamal

Serviciul în organele vamale este un gen special de activitate în serviciul public

prin care se exercită funcţiile, drepturile şi obligaţiile organelor vamale, incluse în

sistemul organelor de drept.

Persoanele cu funcţie de răspundere în organele vamale sînt cetăţeni ai Republicii

Moldova care deţin funcţii în organele vamale şi care dispun de grade speciale.

Conform Hotarîrii Guvernului cu privire la aprobarea structurii, efectivului - limită

şi a  Regulamentului  Serviciului Vamal  nr. 4  din  02.01.2007 este stabilit

următorul efectiv-limită al Serviciului Vamal:

pentru aparatul central - 211 unităţi, inclusiv personalul de bază - 179 unităţi

şi personalul auxiliar - 32 unităţi;

pentru organele vamale teritoriale - 1 766 unităţi, inc lusiv personalul de

bază - 1542 unităţi şi personalul auxiliar - 224 unităţi.

Anexa Nr. 1 Organigrama organizaţiei

2.2 Drepturile colaboratorului vamal

a) să ia cunoştinţă de documentele care stabilesc drepturile şi obligaţiile sale, de

criteriile de apreciere a calităţii exercitării serviciului în organele vamale ce

contribuie la avansare în serviciu;

b) să primească în modul stabilit informaţia şi materialele necesare îndeplinirii

obligaţiilor de serviciu;

c) să inspecteze agenţi economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma

juridică de organizare;

d) să ia decizii şi să participe la elaborarea de proiecte de hotărîri în corespundere

cu obligaţiile sale de serviciu;

4

e) să participe la concurs pentru a ocupa funcţia vacantă în organul vamal;

f) să fie avansat în funcţie conform rezultatelor obţinute şi nivelului de calificare;

g) să ia cunoştinţă de materialele din dosarul personal, de avizele referitoare la

activitatea sa şi de alte documente pînă la îndosarierea lor şi să prezinte lămuriri

spre a fi anexate la dosarul personal;

h) să se recicleze şi să-şi ridice nivelul de profesionalitate din mijloacele bugetului

de stat prevăzute pentru Serviciul Vamal;

i) să fie asigurat cu pensie în conformitate cu legislaţia în vigoare;

j) să ceară efectuarea unei anchete de serviciu pentru contestarea informaţiilor care

îi denigrează demnitatea şi-i lezează drepturile;

k) să se întrunească în sindicat;

l) să participe la adunări în cadrul organului vamal;

m) să aplice forţa fizică, mijloacele speciale, arma de foc şi arma albă, în modul şi

în cazurile prevăzute de legislaţie:

Colaboratorul vamal are şi alte drepturi prevăzute de legislaţie.

1.3 Obligaţiile colaboratorului vamal

a) să asigure respectarea Constituţiei, legilor şi altor acte normative;

b) să asigure respectarea şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale

cetăţenilor;

c) să execute ordinele şi dispoziţiile şefilor organului vamal;

d) să respecte regulamentul de ordine interioară al organului vamal, modul de

utilizare a informaţiei de serviciu, să îndeplinească instrucţiunile de serviciu, să

respecte regulamentele şi alte acte normative;

e) să-şi ridice nivelul de calificare;

f) să păstreze secretul de stat, alte secrete apărate de lege şi să nu divulge

informaţia care i-a parvenit în exerciţiul funcţiunii, inclusiv informaţia referitoare

la viaţa personală, la cinstea şi la demnitatea cetăţeanului;

g) să depună, în condiţiile legii, declaraţia cu privire la venituri şi proprietate;

5

Obligaţiile colaboratorului vamal conforme funcţiei deţinute sînt specificate în

instrucţiunea de serviciu.

Codul privind conduita colaboratorului vamal  

Un element principal al unui program eficient în activitatea vamală îl constituie

emiterea, acceptarea şi dezvoltarea unui Cod multilateral de conduită etică, care

defineşte în termeni foar

te practici şi clari standardele comportării personalului vamal. Acest program a fost

acceptat de către Organizaţia Mondială Vamală şi adoptat prin Declaraţia

Consiliului de cooperare vamală privind administrarea calificată şi etică în vamă

de la Arusha Tanzania (7 iulie 1993), revizuită în iunie 2002, care include o

recomandaţie specifică referitor la apariţia codurilor de conduită a colaboratorilor

vamali.

Codul de conduită etică a colaboratorului vamal, aprobat prin Hotarîrea

Guvernului nr.456 din 27 iulie 2009.

urmăreşte asigurarea unor servicii de calitate şi informarea publicului asupra

regulilor de conduită, de a căror respectare acesta este îndrept să beneficieze

în relaţiile sale cu organele vamale;

încurajează publicul să contribuie activ larealizarea obiectivului de bază pus

în faţa organelor vamale;

are ca obiectiv de bază dezvoltarea celor mai înalte standarde de

profesionalism în activitatea de control vamal;

trebuie să fie afişat la nivelul tuturor structurilor organelor vamale, la un loc

vizibil, pentru ca publicul să ia cunoştinţă de modul în care personalul vamal

trebuie să se comporte.

Principii generale:

Principiul credibilităţii - societatea îşi manifestă necesitatea de credibilitate în

controlul vamal ca justificare a participării fiecărui membru al societăţii la

formarea resurselor financiare ale bugetului de stat. Existenţa unui cadru etic pe

care trebuie să-l respecte personalul vamal constituie o garanţie a creşterii

încrederii societăţii în controlul vamal;

6

Principiul profesionalismului - exercitarea funcţiei de colaborator vamal este

efectuată de persoane înzestrate cu un înalt grad de profesionalism, ale căror

capacităţi intelectuale şi experienţă îdobîndite prin pregătire le asigură competenţa

necesară activităţii de control vamal;

Principiul calităţii serviciilor - societatea, în general, şi contribuabilii, în

particular, solicită efectuarea controlului vamal la cele mai înalte cote de calitate şi

standarde de performanţă astfel, încît să se asigure atît realizarea funcţiei de control

vamal, cît şi derularea nestingherită a activităţii contribuabilului pe perioada

controlului;

Principiul confidenţialităţii - acesta este principiul, conform căruia colaboratorii

vamali sînt obligaţi să nu dezvăluie informaţiile pe care le deţin în virtutea

exercitării atribuţiilor de serviciu, fără o autorizare a celor în drept, cu excepţia

cazurilor prevăzute de lege.

Obligaţiile principale ale personalului din cadrul sistemului vamal:

să aibă un comportament civilizat faţă de cei cu care vine în contact prin

natura serviciului;

să aibă un comportament echilibrat şi nediscriminatoriu (pe criterii de

naţionalitate, sex, origine, rasă, etnie, religie sau convingeri, handicap,

vîrstă), tratînd pe fiecare în mod egal, respectîndu-i drepturile şi demnitatea;

să respecte drepturile publicului şi să comporte în activitate sa spiritul legii,

al cinstei şi al unei conduite demne;

să fie, în toate circumstanţele, obiectiv şi imparţial;

să dea dovadă de seriozitate şi respect faţă de persoanele cu care intră în

relaţii de serviciu;

să aibă un comportament demn, să dea dovadă de operativitate, politeţe şi

ordine;

să nu acţioneze sub influenţa emoţiilor puternice, arbitrariului sau propriilor

preferinţe, determinate de opinii de orice natură;

7

să nu răspundă la provocările sau insultele adresate de orice persoană cu care

vine în contact prin natura serviciului cu privire la persoana sa, a colegilor

sau a instituţiei din care face parte;

să aibă o ţinută, o conduită şi un limbaj corespunzător în relaţiile cu

publicul;

să motiveze deciziile pe care le ia;

să dea dovadă, în cadrul serviciului, de relaţii bazate pe responsabilitate,

loialitate, egalitate în drepturi, respect reciproc, colaborare şi sprijin

profesional;

să nu se lase influenţat de interesele personale şi nici de presiunile politice în

îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;

să sesizeze conducătorul ierarhic superior privind cazurile în care i se cere să

acţioneze contrar normelor de conduită şi disciplină, precum şi faptele ilicite

de care a luat cunoştinţă în exerciţiul funcţiei;

să nu se lase intimidat de presiunile sau influenţele exercitate asupra lui de

către persoane sau structuri din interiorul sau din afara instituţiei cu privire

la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;

să nu se lase influenţat în luarea deciziilor de „oferte" din partea publicului;

să aibă o ţinută vestimentară curată, îngrijită şi corespunzătoare;

să fie conştient de faptul că este în interesul propriu respectarea Codului de

conduită etică, iar în caz contrar va suporta, consecinţele legale cu efecte

negative asupra carierei sale profesionale;

să păstreze confidenţialitatea operaţiunilor efectuate, a materialelor şi

informaţiilor de care ia cunoştinţă prin exercitarea funcţiei;

să fie prudent în folosirea şi protejarea informaţiilor acumulate şi să nu

utilizeze aceste date, precum şi documentele de care ia cunoştinţă în nici un

scop ce contravine legislaţiei;

să respecte confidenţialitatea informaţiilor dobîndite în timpul activităţilor

profesionale în legătură cu afacerile agenţilor economici. Obligaţia

8

respectării confidenţialităţii se menţine chiar şi după încheierea relaţiei

profesionale între colaboratorul vamal şi agentul economic;

să nu folosească informaţia pe care o dobîndesc în timpul exercitării

sarcinilor de serviciu profesional în avantajul personal sau în avantajul unei

terţe părţi.

Colaboratorului  vamal îi este interzis:

să fie implicat în săvîrşirea de acţiuni ilicite;

să facă comentarii inoportune în public cu privire la politica sau programele

şi strategiile organelor vamale;

să consume alcool sau droguri în timpul serviciului;

să fumeze în locuri în care acest lucru este interzis sau cînd îşi exercită

activitatea în locuri publice;

să folosească poziţia sa în interese particulare;

să sugereze o recompensă pentru îndeplinirea oricărei atribuţii de serviciu;

să solicite, să primească sau să accepte cadouri, împrumuturi şi orice alte

valori sau servicii, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, de la

persoane cu care se află în relaţii de serviciu;

să se implice în activităţi sau înţelegeri, direct sau prin membri de familie,

care ar da naştere la conflicte de interese;

să folosească bunurile instituţiei pentru rezolvarea unor probleme personale;

să primească cereri a căror soluţionare nu este de competenţa sa ori care nu

i-au fost repartizate de conducătorii ierarhic superiori;

să intervină pentru soluţionarea unor cereri.

Publicul este dator:

să trateze colaboratorul vamal aflat în exerciţiul funcţiunii cu respectul

cuvenit reprezentanţilor autorităţii statului;

să adreseze plîngeri referitoare la orice abatere de la normele de conduită şi

disciplină ale colaboratorului vamal către conducerea Serviciului Vamal la

direct;

să solicite punerea la dispoziţie, în mod gratuit, a formularului de plîngere

9

1.4 Procedura de contestare a acţiunilor organelor vamale

Conform Capitolului XI din Codul Vamal orice persoană are dreptul să atace

deciziile (inclusiv actele normative), acţiunile sau inacţiunea organelor vamale şi

ale colaboratorilor vamali dacă consideră că sînt lezate drepturile sau interesele

sale legitime.

Deciziile, acţiunile şi inacţiunea organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi

atacate  pe două căi:

administrativă - prin depunerea plîngerii la Serviciul Vamal în termen de 10 zile

de la data comunicării deciziei sau efectuării acţiunii.

Dacă decizia organului vamal sau a colaboratorului vamal nu a fost comunicată

persoanei vizate, aceasta poate depune plîngere în termen de 6 luni de la data

emiterii deciziei.

Inacţiunea organului vamal sau a colaboratorului vamal poate fi atacată în termen

de 3 luni de la data expirării termenului de soluţionare a plîngerii.

judiciară - în instanţă de judecată, conform legislaţiei în vigoare.  

Pregătirea profesională

Activitatea de instruire profesională a colaboratorilor Serviciului Vamal are

menirea să asigure, conform standardelor internaţionale, formarea şi perfecţionarea

profesională continuă a personalului vamal prin activităţi de instruire planificate şi

sistematice, susţinute de capacităţile instituţionale ale Centrului de instruire a

colaboratorilor vamali. Activitatea dată prezintă o importanţă strategică în vederea

sporirii competenţei profesionale, aprofundării şi actualizării cunoştinţelor,

asigurării integrităţii profesionale şi dezvoltării aptitudinilor necesare pentru

realizarea eficientă a obligaţiunilor de serviciu şi atribuţiilor organelor vamale

stabilite de legislaţia în vigoare.

10

Scopurile şi obiectivele pregătirii profesionale:

asigurarea procesului de instruire continuu la toate nivelurile prin legătura

flexibilă şi coordonată între ciclurile de instruire: stagiu, autoinstruirea,

pregătirea de serviciu, reciclarea, învăţămîntul post-universitar specializat;

perfecţionarea mecanismului de pregătire profesională a tuturor categoriilor

de personal vamal în vederea diversificării şi aprofundării cunoştinţelor de

specialitate, însuşirii legislaţiei vamale şi consolidării deprinderilor de

aplicare strictă şi uniformă a acesteia în toate subdiviziunile vamale;

dezvoltarea capacităţii instituţionale a Centrului de instruire a colaboratorilor

vamali, activitatea lui fiind bazată pe strategii şi standarde acceptabile.

Instruirea se realizează în mai multe forme, inclusiv în cadrul Centrului de

instruire a colaboratorilor vamali, creat prin Ordinul Directorului general al

Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.407-o din 19 octombrie 2007, fiind o

direcţie autonomă care are următoarele atribuţii:

elaborarea programelor de instruire şi dezvoltare profesională a

colaboratorilor vamali conform destinaţiilor de activitate şi de specialitate;

elaborarea şi implementarea programelor de evaluare şi certificare a

persoanelor instruite;

emite certificate de calificare corespunzătoare;

elaborează anual  proiectul  planului de activitate, ţinînd cont de necesităţile

de instruire a colaboratorilor vamali şi îl prezintă spre aprobare Serviciului

Vamal;

pregăteşte pentru aprobare Serviciului Vamal rapoarte anuale privind

realizarea planurilor de activitate ale Centrului;

elaborează recomandări, propuneri, materiale metodice referitor la

activitatea de instruire în domeniul vamal;

desfăşoară conferinţe, seminare, cursuri şi alte activităţi legate de domeniul

de competenţă;

11

conlucrează cu instituţiile de profil, creează parteneriate cu instituţii din ţară

şi străinătate în vederea schimbului de experienţă în domeniul instruirii

profesionale şi preluarea    celor mai bune practici în domeniu;

evaluează rezultatele instruirii;

ţine evidenţa datelor referitoare la dezvoltarea profesională a personalului

vamal;

promovează în rîndul colaboratorilor vamali sentimentul de patriotism şi

mîndrie faţă de profesia aleasă şi instituţie per ansamblu;

desfăşurarea activităţii de instruire, didactică, metodică şi organizaţională de

reciclare şi perfecţionare profesională a colaboratorilor vamali;

elaborarea programelor de instruire, capabile să asigure dezvoltarea

cunoştinţelor, aptitudinilor necesare pentru performanţa personalului vamal;

asigurarea cu formatori care au experienţă în domeniul de specialitate şi au o

instruire certificată în pedagogie;

identificarea necesităţilor de instruire a personalului din cadrul instituţiei şi

determinarea priorităţilor de dezvoltare profesională;

asigurare şi dezvoltarea bazei materiale, tehnice şi didactice;

acordarea asistenţei în domeniul lingvistic subdiviziunilor aparatului central;

organizarea şi desfăşurarea activităţilor de studiere a limbii moderne;

promovării imaginii Serviciului Vamal, dezvoltării culturii etice, educarea

colaboratorilor vamali şi a tinerei generaţii în spiritul patriotismului,

demnităţii faţă de profesia şi  instituţia vamală;

colectarea şi păstrarea nealterată a bunurilor muzeale relevante activităţii

vamale, precum şi punerea acestora în valoare prin expunere, în scop de

instruire, educaţie şi agrement al  publicului larg;

exercită alte funcţii, în condiţiile legii.

Centrului revine o misiune foarte importantă de instruire a personalului nou

angajat şi perfecţionare continuă a colaboratorilor vamali prin dezvoltarea

12

capacităţilor şi adaptarea cunoştinţelor la schimbările cadrului normativ şi cel

instituţional.

Centru de instruire a colaboratorilor vamali este o instituţie modernă, capabilă să

asigure condiţii corespunzătoare în domeniul instruirii, dotată cu săli de studii

specializate în domeniul sistemelor informaţionale, limbilor străine şi cu o

bibliotecă.

Centrul poate fi considerat un complex autonom, care include o cantină, un

complex hotelier cu condiţii de trai în stil european pentru 25 persoane, dispune de

o sală de forţă precum şi de terenuri sportive.

În Centrul de instruire activează Muzeul Serviciului Vamal, care are în colecţiile

sale documente, obiecte şi exponate de valoare istorică şi culturală datînd din sec.

XIV şi pînă în zilele noastre.

În cadrul Centrului sunt organizate cursuri de instruiri în mai multe domenii şi

anume: cursuri de pregătire a specialiştilor noi angajaţi; cursuri de perfecţionare

specializate (legislaţia vamală, managementul personalului vamal, gestionarea

finanţelor publice, proceduri vamale, valoarea în vamă, originea mărfurilor, auditul

postvămuire, analiza riscurilor, fraude vamale, sistemul informaţional

ASYCUDAWorld ş.a.). Sunt organizate  seminare tematice, inclusiv

internaţionale, meselor rotunde cu mediul de afaceri; cursuri de studierea şi

perfecţionarea limbilor moderne.

Activitatea didactică este asigurată de personalul Centrului cu antrenarea

specialiştilor atît din cadrul Serviciului Vamal, cît şi a specialiştilor din alte

instituţii în baza planurilor şi programelor de instruire.  

Centru contribuie la crearea unui corp profesionist şi motivat de colaboratori

vamali, capabil să asigure realizarea obiectivelor prioritare ale sistemului vamal. În

acest sens, Centrul urmează să-şi asume responsabilitatea instruirii personalului

competent, disciplinat şi responsabil, cu comportament profesionist.

13

CAPITOLUL II : Analiza domeniului de activitate a Direcţiei Destinaţii Vamale.

2.1 Scopul de bază şi atribuţiile direcţiei

Direcţia destinaţii vamale este o subdiviziune a Departamentului venituri şi control

vamal al Serviciului Vamal al Republicii Moldova.

Scopul de bază al Direcţiei constă în facilitarea comerţului extern şi securizarea

traficului internaţional de mărfuri şi pasageri prin: (a) eficientizarea sistemului de

destinaţii vamale, (b) perfecţionarea continuă a metodelor de supraveghere vamală

a mărfurilor plasate în destinaţii vamale, (c) asigurarea evidenţei soldurilor băneşti

în cadrul sistemului de garanţii financiare pentru destinaţia vamală solicitată şi

racordarea acestui sistem la standardele europene şi (d) asigurarea respectării

reglementărilor netarifare aplicabile în comerţul extern.

Pentru a atinge scopul şi obiectivele nominalizate, Direcţia este înzestrată cu

următoarele atribuţii:

a) Atribuţii pentru atingerea obiectivului „Eficientizarea sistemului de

destinaţii vamale":

1.     Racordează sistemul de destinaţii vamale la standardele internaţionale şi

adaptează sistemul ţinând cont de evoluţia schimburilor internaţionale de mărfuri;

2.    Coordonează activitatea birourilor vamale referitor la aplicarea sistemului de

destinaţii vamale;

3.     Elaborează, implementează şi monitorizează aplicarea normelor

metodologice, instrucţiunilor, regulamentelor cu privire al sistemul de destinaţii

vamale,

4.    Organizează procedurii de autorizare pentru unele destinaţii vamale -

eliberarea actelor permisive, prelungirea, suspendarea, retragerea acestora;

5.    Organizează întrevederi cu mediul de afaceri în vederea soluţionării unor

abateri sau discrepanţe privind aplicarea practică a sistemului de destinaţii;

14

6.    Examinează adresările şi propunerile parvenite atât din cadrul sistemului

vamal, cât şi din cadrul altor instituţii sau din partea societăţii civile;

7.    Analizează practica internaţională privind aplicarea sistemului de destinaţii

vamale;

8.    Efectuează verificarea subdiviziunilor teritoriale referitor la modul de aplicare

a sistemului de destinaţii vamale;

9.    Contribuie la soluţionarea promptă a problemelor în cadrul sistemului de

destinaţii vamale.

b) Atribuţii pentru atingerea obiectivului „Perfecţionarea continuă a

metodelor de supraveghere vamală a mărfurilor plasate în destinaţii vamale":

a.    Implementează forme progresive de supraveghere vamală a mărfurilor plasate

în carul destinaţiilor vamale, aplicând tehnologiile informaţionale moderne;

b.    Elaborează şi implementează norme metodologice referitor la modul de

desfăşurare a supravegherii vamale de către birourile vamale în cadrul regimurilor

vamale suspensive;

c.    Efectuează controlul activităţii deţinătorilor antrepozitelor vamale,

magazinelor duty-free, rezidenţilor zonelor economice libere;

d.    Asistă, dacă este cazul, la procesul de distrugere a mărfurilor străine plasate în

destinaţie vamală „Distrugere",

e.    Duce evidenţa mărfurilor plasate în regimurile vamale cu impact economic;

f.     Verifică şi monitorizează procesul de supravegherea vamală a mărfurilor

exercitat de către subdiviziunile teritoriale, în special:

g.    utilizarea de către agenţii transportatori a autorizaţiilor unitare şi multilaterale

CEMT sau a altor documente, ce permit efectuarea transportului auto internaţional

de mărfuri;

h.    modul de control al autocarelor, privind numărul de curse internaţionale

efectuate, precum şi fluxul de pasageri transportaţi în baza carnetelor INTERBUS

sau a carnetelor foii de parcurs (CFP);

i.    organizarea şi supravegherea activităţii, ce ţine de evidenţa şi controlul

certificatelor de agreare, eliberate pentru transportul internaţional de mărfuri.

15

c) Atribuţii pentru atingerea obiectivului „Asigurarea evidenţei soldurilor

băneşti în cadrul sistemului de garanţii financiare pentru destinaţia vamală

solicitată şi racordarea acestui sistem la standardele europene":

1.    Asigură evidenţa garanţiilor financiare prin intermediul modulului „Garanţii"

din cadrul SI „ASYCUDA World",

2.     Participă la actualizarea modulului „Garanţii" din cadrul SI „ASYCUDA

World", ţinând cont de modificările şi completările în legislaţie;

3.    Confirmă sau infirmă prezenţa garanţiei şi eliberează certificatele respective la

solicitarea agenţilor economici;

4.     Prezintă dări de seamă referitor la valoarea garanţiilor financiare depuse,

procentul de acoperire a regimurilor vamale suspensive către instanţele solicitante;

5.    Asigură evidenţa încasărilor la contul de garanţii şi conlucrarea în acest

domeniu nemijlocit cu Departamentul Trezoreriei de Stat a Ministerului

Finanţelor;

6.    Participă la înaintarea, după caz, a dispoziţiilor de incaso şi de suspendare a

operaţiunilor la cont al agenţilor economici datornici;

7.    Participă la procesul de stingere prin prescripţie a obligaţiei vamale, apărute ca

rezultat a nerespectării condiţiilor regimului vamal suspensiv, blocarea activităţii şi

bronarea sumelor în fişa de evidenţă al agenţilor economici cu datorii;

8.    Întocmeşte borderourile notelor de transfer şi operaţiunilor de restituire privind

transferul sau restituirea supraplăţilor agenţilor economici;

9.    Studiază legislaţia şi practica Uniunii Europene în partea ce ţine de aplicarea

sistemului de garanţii financiare;

10.    Revizuieşte şi adaptează legislaţia vamală naţională la standardele Uniunii

Europene;

11.     Desfăşoară vizite de studiu şi/sau schimb de experienţă cu ţările membre ale

Uniunii Europene referitor la aplicarea sistemului de garanţii financiare;

d) Atribuţii pentru atingerea obiectivului „Asigurarea respectării

reglementărilor netarifare aplicabile în comerţul extern":

16

a.     Gestionarea sistemului de cote şi contingente netarifare stabilite prin

acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b.    Contribuie la eliminarea reglementărilor netarifare care creează dificultăţi în

calea comerţului extern;

c.     Racordează cadrul legal naţional la acordurile internaţionale la care Republica

Moldova este parte în domeniul reglementărilor netarifare;

d.     Desfăşoară controale planificare şi inopinate referitor la corectitudinea

aplicării de către subdiviziunile teritoriale a reglementărilor netarifare;

e.    Ţinerea evidenţei măsurilor netarifare şi actualizarea sistematică a informaţiei

destinate birourile vamale referitor la respectarea acestor măsuri.

Direcţia în componenţa sa include 3 secţii:

- Secţia destinaţii vamale

- Secţia administrare tranzit

- Secţia reglementări netarifare

  2.2 Operaţiunile sistemului destinaţiilor vamale

Aşadar, în legislaţia Republicii Moldova sistemul destinaţiilor vamale Include în

sine următoarele operaţiuni:

1) importul

2) exportul;

3) tranzitul;

4) antrepozitul vamal;

5) perfecţionarea activă;

6) transformarea sub control vamal;

7) admiterea temporară;

8) perfecţionarea pasivă;

9) zonă liberă;

10) reexportul;

11) magazinul duty-free;

17

12) distrugerea;

13) abandonul în favoarea statului.

Din start, trebuie de precizat, că în cadrul destinaţiilor expres enumerate, se

mai regăsesc şi unele proceduri incluse în cadrul regimurilor (de exemplu

procedura de export temporar din cadrul regimului de export), precum şi se

utilizează unele proceduri speciale, care nu se încadrează în careva regim vamal

(de exemplu, procedura de reimport a mărfurilor scoase temporar). Precizare dată

se impune în special pentru cei care compară legislaţia actuală a Republicii

Moldova cu legislaţia anterioară, sau cu cadrul normativ din alte state

noneuropene.

Din rîndul destinaţiilor sus enumerate, art. 23 al Codului Vamal atribuie

statut de regim vamal numai către opt operaţiuni: import, export, tranzit, antrepozit

vamal, perfecţionare activă şi perfecţionare pasivă, transformare sub control vamal,

precum şi admitere temporară. Celelalte destinaţii vamale sunt destinaţii în sens

îngust, neavînd statut de regim vamal.

Tot acelaşi articol al Codului Vamal clasifică regimurile vamale în definitive

(importul şi exportul) şi suspensive (tranzitul, antrepozitul vamal, perfecţionarea

activă şi pasivă, transformarea sub control vamal, admiterea temporară), iar din

cadrul regimurilor suspensive specifică şi o subcategorie specială a regimurilor -

regimuri cu impact economic.

Pentru o însuşire mai bună a sistemului dat, propunem următoarea clasificare

grafică a destinaţiilor vamale:

18

Caracterizarea detaliată a grupurilor respective, precum şi a fiecărui regim

individual urmează în continuare.

Revenind la sistemul destinaţiilor vamale, observăm că acesta mai poate fi

caracterizat şi prin prisma completării declaraţiei vamale. Astfel, regula generală

de utilizare a destinaţiilor vamale ar fi aceea, că respectivele se solicită şi se acordă

în baza unei declaraţii vamale scrise, completate în modul stabilit de legislaţie. în

Republica Moldova declaraţiile vamale scrise, în principiu, sunt de două tipuri: "

- document administrativ unic (declaraţia utilizată de către persoane juridice -

agenţi economici participanţi la comerţ internaţional);

- declaraţia vamală DV-6 (declaraţia întocmită de către persoane fizice, care

traversează frontiera ţării).

Dacă în declaraţia vamală DV-6 precizarea regimului vamal solicitat se face

în mod simplificat, prin bifarea rubricii respective cu denumirea regimului, atunci

în documentul administrativ unic destinaţia vamală se înscrie sub formă de cod

special, în rubrica 37 „Regim vamal".

Concomitent, destinaţiile vamale sunt grupate după tipul operaţiunii în aşa

numitele „Proceduri", ceea ce se indică în mod special în rubrica 1- a

declaraţiei respective.

Structura rubricii 37 - a documentului administrativ unic este următoarea: se

indică două grupuri de cifre, din care primul grup (prima casetă) este însuşi

destinaţia vamală, iar al doilea grup conţine codificarea tratamentului tarifar

19

(scutire sau reducere a cuantumului drepturilor de import/export) aplicabil

mărfurilor, după caz.

Aici, în prima casetă se înscrie un cod format din patru cifre:

- primele două cifre reprezintă codul destinaţiei vamale solicitate pentru mărfurile

ce fac obiectul declaraţiei vamale;

- următoarele două reprezintă codul destinaţiei vamale în care au fost plasate

anterior mărfurile.

Codurile destinaţiilor vamale utilizate sunt cele din anexa nr.ll la Normele

tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu,

aprobate prin Ordinul Serviciului Vamal nr. 438-0 din 19.11.20071.

în a doua casetă se înscrie un cod adiţional de trei cifre, din baza de date a

sistemului informatic vamal, corespunzător actului normativ care constituie

temeiul legal al acordării oricărui fel de înlesniri fiscale pentru operaţiunea în

cauză.

Astfel, toate destinaţiile vamale sunt clasificate în 9 proceduri (1 fiind

inutilizabilă), care la rîndul său se mai subdivizează în 27 de regimuri:

TABELA (anexa Nr. 2)

Observăm că această clasificare este cu mult mai minuţioasă şi indivi-

dualizează, în cadrul unei şi aceleaşi destinaţii vamale, două sau mai multe situaţii,

numindu-le regimuri diferite. Astfel, de exemplu, un singur regim vamal de

perfecţionare activă este divizat în 2 grupe:

20

(1) regimul cu restituire-drawback (codificat ca 41 - import definitiv cu

intrare simultană în liberă circulaţie în contextul regimului de perfecţionare activă).

(2) sistemul suspensiv, care se mai subclasifică în:

- procedura standard (cod 51);

- perfecţionare într-un antrepozit vamal (cod 55).

- perfecţionare într-o zonă liberă (cod 56).

În afara de acestea, separat sunt prevăzute încă 2 situaţii speciale, posibile în

cadrul regimului de perfecţionare:

- export de produse compensatoare obţinute din mărfuri echivalente în

cadrul regimului de perfecţionare activă cu suspendare, care precede importul de

bunuri străine ce urmează a fi plasate în perfecţionare activă (cod 11);

- cesionare de bunuri aflate sub regimul de perfecţionare activă (cod 57).

Un alt exemplu ar fi cazul regimului vamal de import, care include în

sine atît regimul definitiv (cu achitarea tuturor drepturi de import, adică procedura

40, sau cu acordarea unor scutiri de la aceasta, adică procedura 42), cît şi importul

în cadrul regimului de perfecţionare pasivă (procedura 48), introducerea pentru o

utilizare definitivă (procedura 94).

Alte exemple pot fi aduse şi în privinţa destinaţiilor de admitere temporară,

reexport şi export.

21

CAPITOLUL III : Studierea şi examinarea regimurilor vamale aplicabile de către

Direcţia Destinaţii Vamale.

3.1 REGIMURI VAMALE DEFINITIVE

Din cadrul tuturor regimurilor vamale, legislaţia combină, într-un grup

separat, două regimuri - import şi export - numindu-le ca regimuri definitive.

Unirea acestora se explică prin existenţă a unui şir de trăsături comune, proprii

anume acestor regimuri.

Regimurile vamale definitive sunt operaţiuni de o singură dată, prin care

mărfurile se scot din supraveghere vamală şi se pun în circulaţie, fie pe teritoriul

vamal, fie în afara acestuia, cu achitarea drepturilor de import sau de export şi cu

aplicarea măsurilor de politică economică respective.

În noţiunea expusă au fost scoase în relief trăsăturile comune de bază ale

acestor regimuri vamale. Aici pot fi enumerate următoarele:

1. Regimurile definitive se utilizează fără o autorizaţie specială, eliberată de

organul vamal

Astfel, solicitantul regimului nu trebuie să se adreseze în prealabil organului

vamală şi să obţină dreptul general de utilizare a regimului vamal. Oricare doritor

de a plasa mărfurile în regim vamal definitiv, se adresează organului vamal în

direct cu declaraţia vamală respectivă. Organul vamal, la rîndul său, autorizează

plasarea mărfurilor în regim, prin acceptarea şi validarea declaraţiei respective (sau

refuză prin neacceptarea declaraţiei).

22

Prin urmare,'titularii regimurilor definitive nu sunt limitaţi în termen sau

după cantitatea mărfurilor, pe care le pot plasa în regimuri definitive. Excepţie

constituie numai cazurile expres prevăzute de legislaţie, cum ar fi - stabilirea

contingentelor cantitative, de exemplu.

Lipsa necesităţii de a solicita o autorizaţie vamală de utilizare a regimului nu

trebuie confundată cu obligaţia de deţine anumite autorizaţii pentru realizarea

importului - licenţe de import, autorizaţii de import etc. Totuşi, mecanismul de

eliberare şi utilizarea a acestor autorizaţii este altul şi ţine de specificul mărfurilor,

dar nu a regimului în general.

2. Regimurile definitive sunt operaţiuni momentane, fără o realizare pe

parcursul unei perioade de timp.

Perfectarea unui regim definitiv în procedură standard se realizează în cadrul

unei şi aceleiaşi operaţiuni vamale (declarare, control şi achitare a drepturilor de

import), chiar dacă aceasta nu se limitează cu o zi, dar se întinde pentru o perioadă

anumită (conform art. 199 al Codului Vamal - nu mai mare de 10 zile). Odată ce

operaţiunea respectivă s-a încheiat, regimul se consideră acordat, dar şi utilizat,

consumat de către titularul său.

Tot aici, ca o consecinţă a realizării momentane a regimului, menţionăm şi

acel fapt, că regimurile vamale definitive nu urmează a fie încheiate, aşa cum, spre

exemplu se încheie regimurile suspensive. Un exemplu elocvent ar fi cel a

tranzitului realizat concomitent cu exportul pînă la un organ vamal de frontieră. în

acest caz, declaraţia de plasare a mărfurilor în regim vamal definitiv de export se

validează de către un organ vamal din interior. Odată ce este validată declaraţia,

marfa se consideră plasată în regim de export, fără nici un alt termen de validare

sau realizare a acestuia. Totodată, potrivit reglementărilor în vigoare, asemenea

marfă se plasează ulterior în regim vamal suspensiv, şi anume acest regim are un

termen-limită de realizare, obligaţia de încheiere etc.

3. Utilizarea regimurilor definitive este condiţionată de achitarea drepturilor de

import sau de export.

23

Caracterul definitiv este conferit, acestui tip de regimuri, de faptul că

procedura de vămuire prevede încasarea obligatorie a drepturilor de import sau de

export, fără suspendarea momentului de încasare a acestora. Prin urmare, utilizarea

regimurilor definitive nu implică mecanismul de garantare a drepturilor de

import/export, aşa cum aceasta se solicită în cazul regimurilor suspensive.

Totuşi, în unele situaţii legislaţia nu prevede achitarea drepturilor de im-

port/export (de exemplu - nu se stabileşte taxa vamală) sau prevede scutirea sau

reducerea acestora. în acest caz, deşi drepturi de import/export efectiv nu se achită,

condiţia achitării se consideră îndeplinită odată ce s-a confirmat încadrarea legală

în condiţiile prevăzute, pentru a beneficia de dreptul de reducere sau scutire

respectivă.

4. Utilizarea regimurilor definitive este condiţionată de aplicarea măsurilor de

politică economică.

O altă particularitate a regimurilor puse în examinare, care, de asemenea,

subliniază caracterul lor definitiv, constă în aceea, că faţă de mărfurile şi

mijloacele de transport ce se plasează în regim, respectiv se aplică măsurile

netarifare (măsurile politicii economice) prevăzute de legislaţie. Dat fiind faptul, că

în cazul regimului definitiv momentul introducerii sau scoaterii mărfurilor şi lăsării

lor pe teritoriul vamal este un moment unic, definitiv (nu este amî-nat, aşa cum se

întîmplă în cazul regimurilor suspensive), legiuitorul din.start îi înaintează

titularului cerinţele suplimentare pentru ca mărfurile să poată să rămînă (sau să fie

scoase) pe acest teritoriu. Pentru comparaţie, în cazul introducerii mărfurilor într-

un antrepozit (regim vamal suspensiv), nu este sigur că aceste mărfuri vor rămîne

pe teritoriul vamal al ţării. Astfel, la data plasării lor în antrepozit măsuri netarifare

nu se aplică. Totodată, dacă ulterior persoana decide să introducă mărfurile

respective definitiv pe teritoriul vamal şi la va plasa în regim de import, măsurile

respective se vor aplica.

5. În rezultatul plasării mărfurilor într-un regim definitiv, acestea se pun în

circulaţie.

24

Ultima şi cea mai reprezentativă trăsătură a regimurilor vamale definitive

este acel fapt, că odată cu plasarea mărfurilor şi mijloacelor de transport în regim,

acestea se scot din supraveghere vamală şi se pun în circulaţie - fie pe teritoriul

vamal, fie în afara acestuia. Prin urmare:

- titularul mărfurilor şi mijlocului de transport nu are, practic, nici o obligaţie

faţă de organul vamal în privinţa obiectelor plasate în regim definitiv2. Excepţie

fac obligaţiile de păstrare a documentelor şi obligaţiile legate de controlul post-

vămuire, dar acestea nu ţin în direct de specificul regimului.

- mărfurile şi mijloacele de transport puse în circulaţie, adică ce au fost

scoase din supraveghere vamală, nu mai pot fi identificate cu siguranţă de către

organul vamal. Astfel, legislaţia vamală permite utilizarea destinaţiilor de

reimportşi reexporta mărfurilor şi mijloacelor de transport numai ca proceduri

vamale ce încheie regimurile suspensive, adică atunci cînd acestea nu au ieşit din

supraveghere vamală. Mărfurile plasate în regim definitiv se echivalează cu

celelalte mărfuri din acel teritoriu vamal, unde au fost introduse, şi se readuc

înapoi pe baze generale, fără a se ţine cont de originea avută anterior plasării în

regim definitiv.

- În consecinţă, un regim vamal definitiv nu poate figura ca un regim vamal

precedent şi nu poate fi continuat de un alt regim vamal. De exemplu, la import cu

achitarea drepturilor de import (procedura "40**"), mărfurile se pun în circulaţie

necondiţionată. Plasarea ulterioară a acestor mărfuri în careva destinaţii vamale se

va efectua cu codul regimului vamal, care nu ţine contul de importul precedent.

Astfel, scoaterea definitivă a mărfurilor de pe teritoriul vamal se va efectua în

conformitate cu regimul vamal de export (regim vamal extins "1000"), ci nu cel de

reexport.

25

3.2 REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE

Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, ce au drept

efect suspendarea totală sau parţială de drepturile de import sau de export.

Plasarea mărfurilor într-un regim suspensiv este condiţionată de respectarea

unui interes compensatoriu al statului. Altminteri, utilizarea unui regim suspensiv

este condiţionată de obligaţia returnării aceloraşi mărfuri şi mijloace de transport

sau a unor mărfuri echivalente. Astfel, în rezultatul aplicării regimurilor suspensive

în circuitul comercial al ţării, cantitatea efectivă a mărfurilor şi mijloacelor de

transport de facto nu se schimbă. Toate cazurile de introducere/scoatere a altor

mărfuri sunt temporare, fără a avea un efect direct asupra economiei naţionale.

Pentru caracterizarea regimurilor vamale suspensive vom reda particula-

rităţile de bază ale acestora:

1. Utilizarea regimului suspensiv se efectuează, în principiu, fără încasarea

drepturilor de import/export.

Dat fiind faptul, că mărfurile şi mijloacele de transport ce se plasează în

regim suspensiv se introduc temporar pe teritoriul vamal şi, în acest mod, nu

afectează în mod direct economia statului respectiv, plata drepturilor de

import/export nu se impune aşa cum se este cazul unui regim vamal definitiv. Plata

respectivă este amînată, suspendată pînă la momentul introducerii definitive a

mărfurilor respective pe teritoriul vamal (plasării într-un regim vamal definitiv).

26

Totuşi, în unele cazuri, cînd prin utilizarea unui regim suspensiv în mod in-

direct se ating interesele producătorilor autohtoni, sau marfa respectivă totuşi

temporar intră în circuitul comercial naţional, este posibilă o achitate parţială a

unor drepturi de import. Un exemplu elocvent în acest sens poate fi adus regimul

admiterii temporare cu suspendare parţială de plata drepturilor de import unde,

pentru introducerea şi utilizarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, se

solicită achitarea a 5% din taxă vamală pentru fiecare lună (sau fracţie de lună)

calendaristică.

De menţionat este, că legislaţiile unor ţări tratează situaţia de introducere

iniţială a mărfurilor într-un regim suspensiv cu importul lor ulterior ca fiind „un

credit acordat de către bugetul de stat pentru suma drepturilor de import ce

trebuiau să fie achitate la introducerea primară a mărfurilor". în asemenea state,

pentru utilizarea oricărui regim suspensiv ce se încheie cu un import, se achită o

taxă anumită, reprezentînd o dobîndă (bancară) pentru utilizarea mijloacelor

băneşti respective. Alte state (aici se atribuie şi Republica Moldova) nu ţin cont de

utilizarea acestor sume şi utilizează elemente de taxare de la data importului

efectiv, fără a calcula careva sume suplimentare.

2. Utilizarea regimului suspensiv se efectuează fără aplicarea măsurilor de

politică economică.

Pe acelaşi motiv pentru care nu se achită şi drepturi de import/export, la

utilizarea regimului suspensiv nu se aplică nici măsurile de politică economică.

Totodată, în unele situaţii, expres prevăzute de legislaţie, şi reieşind dintr-un

interes social-economic major, la plasarea anumitor mărfuri şi mijloace de

transport se aplică, cu titlu de excepţie, anumite forme ale politicii economice. Aşa,

de exemplu, în Republica Moldova, în cazul antrepozitării unor mărfuri supuse

carantinei fitosanitare s-ar putea solicita efectuarea unui control de stat specializat,

sau prezentarea unor documente permisiveîn acest sens.

3. Pe toată perioada aflării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub un regim

vamal suspensiv, acestea se află sub supraveghere vamală.

27

Spre deosebire de regimurile definitive, cele suspensive sunt operaţiuni de o

anumită durată, pe parcursul cărora mărfurile se află pe teritoriul vamal, cu

obligaţia returnării acestora. în scopul asigurării executării acestei obligaţiuni

mărfurile nu se pun în circulaţie liberă, dar rămîn sub supraveghere vamală.

Supravegherea respectivă nu trebuie absolutizată - mărfurile şi mijloacele de

transport nu rămîn fizic la dispoziţia organului vamal. Supravegherea vamală se

efectuează, în condiţiile concrete ale regimului, în orice formă prevăzută de

legislaţie: ţinerea în evidenţă a organului vamal; păstrarea în anumite locuri,

coordonate cu organul vamal; efectuarea unor controale etc.

4. Regimurile suspensive se utilizează cu condiţia garantării drepturilor de

import aferente pentru mărfuri şi mijloace de transport

Utilizarea regimului suspensiv se efectuează fără achitarea efectivă a

drepturilor de import, însă mărfurile şi mijloacele de transport se introduc fizic pe

teritoriul vamal. Prin urmare, există un pericol eminent de dispariţie a acestora din

supravegherea vamală, cu plasarea lor ilegală în circuitul comercial, fără achitarea

drepturilor de import. Pentru a se asigura de survenirea riscului respectiv, la

acordarea unui regim vamal suspensiv, organele vamale solicită de la titularul

regimului, constituirea unei garanţii financiare a achitării drepturilor de import.

Garanţia se constituie în forma şi conform procedurilor stabilite de legislaţia

respectivă, şi se prezintă la Introducerea mărfurilor străine în regim suspensiv (fără

achitarea drepturilor de import). Nu se solicită constituirea garanţiei la obţinerea

unui drept general de utilizare a regimului - adică la solicitarea şi obţinerea

autorizaţiei.

Obligaţia garantării drepturilor de import pentru mărfurile străine se menţine

în toate cazurile, inclusiv în situaţia cînd marfa se prelucrează şi îşi schimbă

originea, devenind o marfă autohtonă. Aceasta se explică prin existenţa unui

component străin în această marfă.

Concomitent, reieşind din specificul regimului sau al mărfurilor şi mijloa-

celor de transport, legislaţia poate prevedea anumite dispoziţii speciale privind

depunerea garanţiei sau exonerarea de datoria garantării obligaţiei vamale. Aşa de

28

exemplu, deşi plasarea mărfurilor în antrepozit se efectuează cu garantarea

drepturilor de Import, Introducerea aceloraşi mărfuri într-un antrepozit deţinut de

către organul vamal este scutită de această obligaţie.

5. Regimurile vamale suspensive urmează a fi încheiate în modul stabilit

Reieşind din faptul, că un regim suspensiv este o operaţiune temporară, strict

limitată în timp, orice regim suspensiv trebuie să fie încheiat în termenul iniţial

acordat, cu respectarea condiţiilor stabilite de legislaţie. încheierea regimului

suspensiv este posibilă prin una din următoarele posibilităţi:

(a) plasarea mărfurilor sub o altă destinaţie vamală fie a mărfurilor iniţiale,

fie a produselor compensatoare sau transformate;

(b) tranzitul se încheie prin prezentarea mărfurilor şi mijloacelor de trans-

port, împreună cu documentele de însoţire, la organul vamal desemnat;

(c) încheierea în forme speciale, aşa cum de exemplu admiterea temporară

poate fi încheiată prin consum;

(d)încheierea din oficiu, de către organul vamal abilitat (în cazul cînd titu-

larul operaţiunii nu soluţionează situaţia mărfurilor în termenul aprobat).

Termenul de încheiere a regimului vamal suspensiv poate fi prelungit de

către organul vamal care a autorizat regimul sau, în caz de refuz, de către organul

vamal ierarhic superior, la cererea scrisă argumentată a titularului operaţiunii,

depusă în cadrul termenului acordat iniţial.

De menţionat este, că legislaţia în vigoare a Republicii Moldova nu prevede

posibilitatea finalizării regimului suspensiv din cauze de forţă majoră, adică o

modalitate de încheiere a regimului independentă de voinţa părţilor.

29

Concluzii şi recomandări

Concluzie: Efectuînd practica în cadrul Serviciului Vamal al Republicii

Moldova, Secţia Destinaţii Vamale, am aplicat cunoştinţele teoretice acumulate din

perioada de învăţătură, totodată am făcut cunoştinţă mai detaliat cu actele

normative ale Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Întrucît scopul lucrării de

faţă constă în cercetarea aspectelor aplicative ce ţin de tranzacţii international şi

diplomaţii economice, drept obiect al studiului a devenit Serviciul Vamal al

republicii Moldova. Serviciul Vamal al Republicii Moldova este o instituţie din

sistemul organelor de drept şi de securitate a statului avînd misiunea de a  asigura

securitatea economică a ţării prin colectarea eficientă a taxelor şi impozitelor,

combaterea fraudelor vamale, facilitarea comerţului internaţional şi protejarea

societăţii, aplicînd uniform şi imparţial legislaţia vamală.

Analiza mediului de activitate a acesteea ne-a arătat că direcţia Destinaţii Vamale

este o subdiviziune a Departamentului venituri şi control vamal al Serviciului

Vamal al Republicii Moldova.

Scopul de bază al Direcţiei constă în facilitarea comerţului extern şi

securizarea traficului internaţional de mărfuri şi pasageri prin: eficientizarea

sistemului de destinaţii vamale, perfecţionarea continuă a metodelor de

supraveghere vamală a mărfurilor plasate în destinaţii vamale, asigurarea evidenţei

soldurilor băneşti în cadrul sistemului de garanţii financiare pentru destinaţia

30

vamală solicitată şi racordarea acestui sistem la standardele europene şi asigurarea

respectării reglementărilor netarifare aplicabile în comerţul extern.

BIBLIOGRAFIE

Melnic V., Sîrbu E. Reglementări Vamale: Sistemul destinaţiilor vamale în

Republica Moldova, Chişinău 2009;

Caraiani Gh.,Diaconu G.St., Regimurile suspensive în legislaţia vamală

comunitară şi în cea românească, ed. Lumina Lex, 2000;

Codul Vamal al Republicii Moldova

31

Anexa Nr. 1 Organigrama organizaţiei

32

33

Anexa Nr.2

34