13.04.23 05:34 PM

În Izvorul Mureşului, la cumpăna dintre apele Oltului şi Muresului, se înalţă o mănăstire ortodoxă, ca o rememorare a apartenenţei româneşti a acelor ţinuturi. A fost finalizată în 2001 şi sfinţită de P.S. Ioan Sălăjan, episcopul Covasnei şi Harghitei. Rostul ei e să răspundă îndeaproape nevoilor spirituale ale românilor ortodocşi din judeţele Covasna şi Harghita. Strălucitoare şi albă ca o mireasă purtată către altar, împodobită cu flori şi înconjurată de brâul de ziduri din piatra groasă, fortificată şi clădită asemenea cetăţilor medievale româneşti, mănăstirea se află în mijlocul poienilor şi pădurilor, un adevărat loc de înălţare sufletească. Aici, douăzeci şi şase de măicuţe îşi închină cu smerenie viaţa lui Hristos, împodobind-o şi aducând rugăciune şi iertare pentru păcatele noastre.

Intrarea în incinta mănăstirii, ca o îmbrăţişare, se face pe sub clopotniţa înaltă, străjuind cu privirea Maicii Domnului deasupra unui corp de clădire frumos lucrat, în stil brâncovenesc. După ce parcurgi gangul clopotniţei, priveliştea incintei cu biserica, paraclisul cu chilii şi casa stăreţiei se desfăşoară după aceleaşi reguli de compoziţie, armonioase şi chibzuite specifice tradiţiei arhitectonice româneşti.

Biserica, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este aşezată în centrul incintei. Este în permanenţă deschisă, cu o măicuţă mereu în aşteptarea credincioşilor. În biserica pictată in

fresco, regăseşti albastrul cerului de afară printre sfinţi şi scenele religioase ce parcurg drumul celor 2000 de ani de credinţă. Ca arhitectură, locaşul are plan trilobat, cu pridvor deschis din piatră, pronaos, naos şi altar, cu turla peste naos. Coloanele de piatră, tipice

stilului brâncovenesc, ale pridvorului decorat cu pictură exterioară sprijină arcade tripartite şi o boltă semicilindrică. Intrarea în biserică se face pe o uşă din lemn masiv sculptat.

Pronaosul este realizat într-o singură navă, boltită semicilindric. Mai departe, în naos turla hexagonala filtrează lumina peste cele două coruri. Tamburul înalt se sprijină pe patru

arcade, două dintre ele finalizând cu calotele semisferice ale Naşterii şi Învierii. Clădirea corpului de chilii, situată în dreapta intrării, atrage atenţia, în interior, prin paraclisul tainic, frumos împodobit, destinat ceasurilor de liniştire şi rugăciune ale măicuţelor. Inedită este sala de primire, în imediata apropiere a accesului, prin temele de istorie abordată în frescele ce îl împodobesc, cu trimiteri patriotice evidente şi necesare. În încăperea boltită, Sfânta Treime străjuieşte istoria neamului, putându-se admira pe fiecare latură subsumată

boltei, câte o imagine din gesta ţării noastre: la mijloc Traian şi Decebal, strămoşii neamului, iar de-a dreapta şi de-a stânga Intrarea victorioasă în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul şi scena Unirii României Mari. Toate acestea le poţi vedea printre mirifice plante ornamentale, în timp ce asculţi învăţătura de credinţă picurată de măicuţa Miriam Oprea, stareţa aşezământului,

sau chiar de părintele duhovnic. Larga deschidere a sufletului românesc face ca în mănăstire să se vorbeasca atât româneşte cât şi ungureşte, ca o lecţie pentru cei ce ar dori să alunge

limba română din părţile acestea de lume.