Curs 5 –Drept comercial

PARTICULARITĂŢI ALE OBLIGAȚIILOR NĂSCUTE ÎN EXPLOATAREA UNEI

ÎNTREPRINDERI REGLEMENTATE DE CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ

CPC cuprinde reglementări speciale referitoare la proba obligațiilor născute în exploatarea unei întreprinderi.

A. PROBA CU ÎNSCRISURI

În privința acestei probe, CPC reglementează anumite înscrisuri specifice activității profesioniștilor denumite Registrele profesioniștilor, precum şi reguli derogatorii cu privire la înscrisurile sub semnătură privată comune atât dreptului civil, cât şi dreptului comercial, adică folosite atât de profesioniști, cât şi de neprofesioniști.

În privința Registrelor profesioniștilor, potrivit art. 280 CPC, trebuie operată o distincție între Registrele ținute cu respectarea legii si Registrele ținute fără respectarea legii.

Registrele ținute cu respectarea legii pot face dovada deplină între profesioniști pentru chestiunile legate de activitatea lor profesională.

Registrele ținute fără respectarea legii fac dovadă contra celui care le-a ținut. Regula cunoaște o nuanțare, respectiv cel care se prevalează de un registru al cocontractantului său nu poate scinda conținutul registrului. Nu poate să preia doar ce îi este favorabil lui şi nefavorabil celui care a ținut registrul.

În privința registrelor, instanţa are libertate de apreciere sub următoarele aspecte: Dacă se poate atribui conținutului registrelor o altă putere doveditoare Dacă trebuie să se renunțe la această probă în cazul în care registrele părţilor nu sunt concordante Dacă trebuie să se atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părţi

REGULILE DEROGATORII DE LA ÎNSCRISURILE SUB SEMNĂTURA PRIVATĂ COMUNE

În privința acestor reguli, art. 227 CPC reglementează înscrisurile întocmite de profesioniști cuprinzând reguli derogatorii cu privire la următoarele aspecte:

1. FORMALITATEA MULTIPLULUI EXEMPLARCu privire la pluralitatea de exemplare, regula este reglementată în art. 274 CPC. Potrivit alin. 1,

înscrisul sub semnătura privată care constată un contract sinalagmatic are putere doveditoare numai daca a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt în contract.

Sancțiunea nerespectării art. 274 CPC este reglementată de art. 276 CPC şi este reprezentată de pierderea puterii doveditoare conferite de lege, înscrisurile putând fi însă considerate un început de dovadă scrisă.

Prin excepție, potrivit art. 277 alin. 1 CPC prevederile art. 274 nu se aplică între profesioniști. Rezultă că un înscris sub semnătură privata care constată un contract sinalagmatic nu îşi pierde puterea probantă dacă nu a fost făcut în atâtea exemplare câte părţi cu interese contrare sunt.

2. FORMALITATEA BUN SI APROBATCu privire la această formalitate, regula este reglementată prin art. 275 CPC. Potrivit acestui articol,

înscrisul sub semnătură privată prin care o singură parte se obligă către alta să îi plătească o suma sau o cantitate de bunuri fungibile trebuie să fie întocmit prin scrierea în întregime de mâna celui care îl

1

subscrie sau este necesar, ca înafară de semnătură, să fie scris, cu mâna subscriitorului, cel puțin formula BUN SI APROBAT PENTRU cu arătarea în litere a sumei sau cantităţii datorate.

Sancțiunea nerespectării art. 275 este reglementată de art. 276, înscrisurile putând fi considerate început de dovada scrisă.

Prin excepție, potrivit art. 277 alin. 1 prevederile art. 275 nu se aplică în raporturile dintre profesioniști. Rezultă ca, în raporturile dintre profesioniști, un înscris sub semnătură privată prin care o singura parte se obligă către o altă parte să plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile nu îşi pierde puterea doveditoare dacă nu este scris în întregime de mâna celui care se obligă şi nici nu cuprinde mențiunea BUN SI APROBAT PENTRU cu arătarea în litere a sumei sau cantităţii datorate, mențiune scrisă de mâna debitorului şi urmată de semnătura acestuia.

3. FORMALITATEA SEMNĂTURIICu privire la această formalitate, regula este reglementată de art. 272 CPC, astfel, pentru a fi în

prezenţa unui înscris sub semnătură privată cu toate consecințele decurgând din această calificare trebuie respectată o singură formalitate, respectiv semnătura părţilor.

Prin excepție, înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său. Excepția nu se aplică în măsura în care forma scrisă este necesară pentru însăşi dovedirea actului juridic. În acest caz, înscrisul nesemnat nu va mai avea putere doveditoare, chiar dacă este folosit în mod obișnuit în exercițiul activităţii unei întreprinderi.

4. FORMALITATEA DATEI ÎNSCRISULUIÎn raporturile cu terții, regula este reglementată de art. 278 CPC astfel data înscrisurilor sub semnătură

privată este opozabilă altor persoane decât cele care le-au întocmit numai din ziua în care a devenit certă prin una din modalitățile prevăzute de lege.

Prin excepție, potrivit art. 277 alin. 3 si 4, înscrisul sub semnătură privată întocmit în exercițiul activității unei întreprinderi este prezumat a fi făcut la data consemnată în cuprinsul său. Prezumția este relativă şi poate fi combătută prin orice mijloc de probă.

Trebuie observat faptul că regulile derogatorii reglementate de acest articol pot privi raporturile dintre profesioniști ( formalitatea multiplului exemplar, formalitatea bun si aprobat) şi raporturile decurgând din exploatarea unei întreprinderi dacă sunt întocmite de către profesioniști (profesionist – neprofesionist) (formalitatea semnăturii, data înscrisului).

B. PROBA CU MARTORI

CPC reglementează reguli derogatorii cu privire la obligațiile profesioniștilor. Regula în privința admisibilității probei cu martori este reglementată prin art. 309 alin. 1 CPC. Potrivit

acestuia, proba cu martori este admisibila în toate cazurile în care legea nu dispune altfel. Potrivit alin. 2 art. 309, niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei.

În privința obligațiilor profesioniştilor, prin art. 309 alin. 3 se prevede o derogare cu privire la obligațiile având un obiect mai mare de 250 lei. Astfel, se poate face dovada cu martori contra unui profesionist a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale. Textul de lege nu se aplică atunci când, prin lege specială, se cere forma scrisă ad probationem.

2

CONTRACTE TRADIȚIONAL CIVILE ÎNCHEIATE ÎN EXPLOATAREA UNEI ÎNTREPRINDERI

PARTICULARITĂŢI REGLEMENTATE PRIN CODUL CIVIL

Precizări preliminareLa o privire de ansamblu, contractele reglementate de NCC cuprind contractele reglementate de

VCC, de Codul Comercial, precum şi o serie de contracte noi cristalizate la nivelul practicii, dar nereglementate anterior.

Privite în perspectivă istorică, anumite contracte au fost considerate ca ținând de dreptul civil, iar altele de dreptul comercial.

Ca regulă, contractele tradițional civile sunt cele care erau reglementate prin Codul Civil şi constituiau obiect de studiu al disciplinei dedicate contractelor civile speciale. În privința acestora, NCC a reținut posibilitatea încheierii lor atât de către profesioniști, cât şi de către neprofesioniști. În marea lor majoritate, aceste contracte cuprind şi câteva reglementari particulare incidente în situația în care au fost încheiate de către profesioniști.

Corelativ, contractele tradițional comerciale sunt cele care erau reglementate prin Codul Comercial sau legi comerciale speciale. Urmare acestui aspect, contractele menționate au constituit obiect de studiu în cadrul disciplinelor dedicate contractelor comerciale speciale. În legătura cu acestea, se constată faptul că, de cele mai multe ori, prin NCC încheierea lor este condiționată de prezenţa unui profesionist. Există însă şi excepții referitoare la posibilitatea de a încheia astfel de contracte şi de către neprofesioniști.

I. CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE ÎNCHEIAT ÎN EXPLOATAREA UNEI ÎNTREPRINDERI

CVC este reglementată prin art. 1650-1652 NCC. Din perspectiva acestor reglementari, contractul poate fi încheiat în egală măsura în exploatarea unei întreprinderi sau înafara acesteia. În măsura în care este încheiat de către un profesionist, în NCC sunt reglementate aspecte particulare referitoare la obligația de garanție pentru vicii.

Potrivit art. 1709 si art. 1710 NCC, pentru a putea beneficia de unul dintre efectele specifice acestei obligații, respectiv posibilitatea de a solicita rezoluțiunea vânzării, cumpărătorul trebuie să aducă la cunoștința vânzătorului viciile ascunse ale lucrului intr-un anumit termen. Mecanismul este denumit denunțarea viciilor.

Termenul în care trebuie denunțate viciile cu privire la bunurile mobile corporale este diferit după cum cumpărarea a fost încheiată sau nu în exercițiul activității unei întreprinderi. Astfel, denunțarea trebuie făcuta termen de 2 zile lucrătoare dacă bunul a fost cumpărat în exercițiul activității unei întreprinderi sau într-un termen rezonabil dacă bunul a fost cumpărat înafara exercițiului activității unei întreprinderi.

Natura juridică a termenului de denunțare a viciilor este aceea a unui termen de decădere din dreptul de a solicita rezoluțiunea vânzării. Pornind de la art. 1709 alin. 3, în doctrină s-a arătat că termenul se calculează de la data descoperirii viciilor ascunse.

II. CONTRACTUL DE SCHIMB

Contractul de schimb este reglementat prin art. 1763-1765 NCC. Din perspectiva acestor prevederi legale, contractul poate fi încheiat în egală măsura în exploatarea unei întreprinderi sau în afara acesteia.

Potrivit art. 1764 NCC, dispozițiile referitoare la vânzare se aplică în mod corespunzător şi schimbului. Astfel, fiecare dintre părţi este considerată vânzător în ceea ce privește bunul pe care îl înstrăinează şi cumpărător în ceea ce privește bunul pe care îl dobândește.

3

Prin raportare la prevederile art. 1764, în absenţa unor reguli speciale reglementate expres în materia contractului de schimb, dispozițiile art. 1709 si art. 1710 referitoare la denunțarea viciilor în contractul de vânzare-cumpărare se aplică şi contractului de schimb.

III. CONTRACTUL DE LOCAȚIUNE

Contractul de locațiunea este reglementat prin art. 1777-1850 NCC .Din perspectiva acestor prevederi legale, contractul poate fi încheiat atât în exploatarea unei

întreprinderi, cât şi înafara acestora. Contractul cunoaște doua varietăţi reglementate cu titlu particular, respectiv, contractul de închiriere a locuinței şi contractul de arendare.

În măsura în care contractul este încheiat de către un profesionist, prin NCC sunt reglementate aspecte particulare referitoare la normele juridice aplicabile şi durata locațiunii.

Cu privire la normele juridice aplicabile, potrivit art. 1788 alin. 3 NCC , locațiunea spatiilor destinate exercitării activității unui profesionist este supusă prevederilor generale referitoare la locațiune, precum şi unor dispoziții din materia contractului de închiriere a locuinței, respectiv art. 1824 si art. 1828-1831. Acestea reglementează:

- denunțarea contractelor încheiate fără determinarea duratei, - dreptul de preferința al chiriașului la închiriere, - dreptul de a folosi părţile si instalațiile comune ale clădirii, - rezilierea contractului - evacuarea chiriașului.

Cu privire la durata locațiunii, art. 1785 lit. a teza a 2-aNCC prevede faptul că locațiunea unui spațiu destinat exercitării activității unui profesionist se consideră încheiată pe termen de 1 an dacă părţile nu au stabilit durata locațiunii şi nu rezultă că ar fi dorit să contracteze pentru o perioada nedeterminată.

Esențial pentru incidenţa termenului de 1 an este destinația spațiului închiriat. În consecință, în măsura în care locatorul care închiriază un spațiu face acest lucru în exercitarea activității unei întreprinderi, dar spațiul urmează a fi folosit în alte scopuri şi nu pentru exercitarea activităţii unui profesionist, reglementarea specială menționata nu se aplic. Durata închirierii se va stabili potrivit regulilor generale, termenul urmând să fie de 1 an dacă spațiul este nemobilat în temeiul art. 1785 lit. a teza întâi sau corespunzător unităţii de timp pentru care s-a calculat chiria în cazul în care spațiul este mobilat temeiul fiind art. 1785 lit. b NCC.

IV. CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ

Este reglementat prin art. 1851-1880 NCC.Din perspectiva acestor reglementari, contractul poate fi încheiat atât de către profesioniști, cât şi de

neprofesioniști. Din perspectiva realităților practice, ca regulă, antreprenorul este un profesionist.NCC nu reglementează aspecte particulare pentru situația în care contractul de antrepriză ar urma să

fie încheiat în exploatarea unei întreprinderi.

V. CONTRACTUL DE SOCIETATE

Este reglementat prin art. 1881-1954 şi cunoaște două varietăţi: contractul de societate simplu şi asocierea în participație.

Din perspectiva prevederilor legale, contractul poate fi încheiat atât de profesioniști, cât şi de neprofesioniști.

Din perspectiva realităților practice, asocierea n participație este, în principiu încheiată de către profesioniști. Codul civil nu reglementează aspecte particulare pentru situația în care contractul de societate este încheiat în exploatarea unei întreprinderi.

4

VI. CONTRACTUL DE MANDAT VII.

Este reglementată prin art. 2009-2071 NCC şi cunoaște varietăţi reglementate cu titlu particular: - contractul de mandat cu reprezentare si - contractul de mandat fără reprezentare care cunoaște la rândul sau mai multe varietăţi

contract de comision, contract de consignație, contractul de expediție.

Dintre contractele menționate, pot fi încheiate atât de către profesioniști, cât şi de neprofesioniști contractul de mandat cu reprezentare şi cel fără reprezentare, cu excepția varietăţilor expres reglementate, adică cele 3 mai sus menţionate.

Reguli speciale cu privire la contractul de mandat încheiat în exercitarea activităţii unei întreprinderi sunt reglementate cu privire la remunerația mandatarului şi încheierea contractului.

Referitor la remunerația mandatarului, potrivit art. 2010 alin. 1 teza a 2-a, mandatul dat pentru exercitarea unei activităţi profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros. Reglementarea instituie o excepție de la regula prezumției caracterului gratuit reglementată de art. 2010 alin. 1 teza întâi.

Referitor la încheierea contractului de mandat, potrivit art. 2014 tăcerea valorează acceptare dacă mandatul privește acte a căror încheierea intră în exercitarea profesiei mandatarului. Prevederea constituie o excepție de la reglementarea generală prevăzuta de art. 1996 alin. 2. Potrivit acestuia, tăcerea sau inacțiunea destinatarului valorează acceptare atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părţilor, din practicile statornicite între acestea, din uzanțe sau din împrejurări.

Potrivit art. 1196 alin. 9 , pentru a constitui acceptare, actele sau faptele destinatarului ofertei trebuie să arate neîndoielnic acordul acestuia.

5