Archaeology: making of and practice. Studies in honor of Mircea Babeş at his 70th anniversary

Edited by Despina Măgureanu, Dragoş Măndescu, Sebastian Matei

Piteşti, 2011

Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti

Editura Ordessos Muzeul Judeţean Argeş

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României OMAGIU. BABEŞ, MIRCEA Archaeology : making of and practice : studies in honor of Mircea Babeş at his 70th anniversary / ed.: Despina Măgureanu, Dragoş Măndescu, Sebastian Matei. - Piteşti : Ordessos, 2011 Bibliogr. ISBN 978-606-92525-4-3 I. Măgureanu, Despina (ed.) II. Măndescu, Dragoş (ed.) III. Matei, Sebastian (ed.) 902(498) Babeş, M. 929 Babeş, M. Coperta: Andrei Măgureanu, Gabriel Dumitru (Imaginea de pe coperta I: fişă de lucru Mircea Babeş) Corectura: editorii şi autorii Tiparul: atelierul tipografic al Editurii Ordessos, Piteşti ISBN 978-606-92525-4-3 © 2011 Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan " Bucureşti şi Editura Ordessos a Muzeului Judeţean Argeş

SUMAR ● CONTENTS

HONORARIA

Tabula Gratulatoria ......................................................................................................................................... 9

An archaeologist's lifetime activity in ten pictures ..................................................................................... 12

Constantin C. PETOLESCU – Savantul Mircea Babeş la 70 de ani (The savant Mircea Babeş at his 70) ...... 15

MAKING OF

Cristina-Georgeta ALEXANDRESCU – Despre un alt fel de „săpături de salvare”: arhivele arheologiei (On a different kind of "rescue excavations": the archaeology's archives) .................................................. 27

Ioan OPRIȘ – Muzeul Naţional de Antichităţi şi căutătorii de comori (The National Museum of Antiquities and the treasure hunters) ..................................................................................................................... 33

Attila LÁSZLÓ – Vasile Pârvan, Getica, Revista „Dacia“ şi arheologia transilvăneană de după Primul Război Mondial. Două scrisori inedite ale lui Vasile Pârvan către Ferenc László din anul 1925 (Vasile Pârvan, Getica, die Zeitschrift "Dacia" und die siebenbürgische Archäologie nach dem Ersten Weltkrieg. Zwei an Ferenc László gerichtete Briefe von Vasile Pârvan aus 1925) ................. 43

Dan DANA – Aurel A. Mureşianu şi „iluzia dacică” (Aurel A. Muresianu et l’«Illusion dace»)................... 57

Cătălin I. NICOLAE – Arheologi şi arheologie în emisiunile radioului public (1930-1944) (Archaeologists and archaeology in the programs of public Romanian radio) ............................................................ 67

Despina MĂGUREANU – Zimnicea – Fragmentarium .................................................................................. 87

OLD EVIDENCES - NEW INTERPRETATIONS

Marija LJUŠTINA – Well defined or taken for granted - the Bronze Age Vatin Culture a century after ..... 103

Laura DIETRICH – Gânduri asupra dimensiunilor sociale ale vaselor de tip kantharos din cultura Noua (Gedanken über die sozialen Dimensionen der Kantharos-Gefäße der Noua-Kultur) ..................... 115

Oliver DIETRICH – Armorikanische Fremdlinge in Ost - und Südosteuropa? Quellenkritische bemerkungen zur Verbreitung von Tüllenbeilen des armorikanischen Typs ......................................................... 123

Alexandru VULPE – Agathyrsii în imaginarul lumii antice (The Agathyrses in the imaginary of the ancient literature) .......................................................................................................................................... 139

Vlad Vintilă ZIRRA – Comentarii referitoare la problema fortificaţiilor cu materiale de construcţie arse din sud-vestul României (Comments on the issue of fortified settlements with fired construction materials from southwestern Romania) ............................................................................................ 145

Daniel SPÂNU – Dezbaterea necropolei din secolele II-III de la Poieneşti în istoriografia românească (Die Forschungsgeschichte der kaiserzeitliche Nekropole von Poieneşti) ....................................... 153

Eugen-Marius CONSTANTINESCU – O posibilă atribuire a colanului cu inscripţie din tezaurul de la Pietroasa (A possible assignment of the collar with inscription from the Pietroasa treasure) .......... 171

ADORNMENTS & ATTIRE

Alexander MINCHEV – Three Thracian bronze founder’s moulds for small objects (5th-3rd c. BC) in the collection of Varna Museum of Archaeology .................................................................................. 177

Ion NICULIŢĂ, Aurel ZANOCI, Sergiu MATVEEV, Mihail BĂŢ – Piese de port, podoabă şi de toaletă din aşezarea traco-getică Saharna Mare (Clothing, adornments and toiletries from Thraco-Getae settlement of Saharna Mare) ............................................................................................................. 193

Dragoș MĂNDESCU – The Cinderella’s bouquet of Prince of Silver. On the silver of the Thracian scheme fibulae: a different pattern revealed by the periphery ...................................................................... 205

Aurel RUSTOIU, John Vincent Stanley MEGAW – A foreign flowering in Transylvania: the Vegetal Style armring from Fântânele - Dealul Popii, jud. Bistriţa-Năsăud, Grave 62 .......................................... 217

Mitja GUŠTIN – Eastern Imports from the end of Late Iron Age at Novo mesto / Slovenia ....................... 239

Virgil MIHAILESCU-BÎRLIBA, Stela CHEPTEA, Ion SANDU, Viorica VASILACHE – Two ancient bracelets from the fourth century A. D. ........................................................................................................... 255

Florin MOŢEI – Podoabe din argint lucrate în tehnica filigranului descoperite în aria culturii Poieneşti-Vârteşcoiu (Parures en argent travaillés à la technique des filigrane découverts dans l'espace de la culture Poieneşti-Vârteşcoiu) ............................................................................................................ 263

FUNERARIA

Magdalena ŞTEFAN – Morphological features of North-Thracian tumuli graves (5th-3rd centuries BC) ..... 271

Tudor ARNĂUT, Rodica URSU NANIU – Vestigiile funerare getice de la Stolniceni (raionul Hânceşti, rep. Moldova). Stadiul actual al cercetării (The Getic funerary remains from Stolniceni, Hânceşti County, Republic of Moldova. The current state of research) .......................................................... 281

Dorel BONDOC – Discoveries from the second period of the Iron Age from Sărata, Călăraşi Commune, Dolj County ...................................................................................................................................... 291

Petar POPOVIC, Aleksandar KAPURAN – La tombe de Mokranje ............................................................... 297

Vasile URSACHI – Un semn sarmatic pe o stelă funerară descoperită la Tansa, judeţul Iaşi (A Sarmatic sign on a funerary stella discovered at Tansa, Iași County) ..................................................................... 305

CERAMICS

Ion PĂTRAȘCU – Ştampile amforice descoperite în aşezarea getică de la Zimnicea (jud. Teleorman) (Amphora stamps discovered in Getic settlement at Zimnicea, Teleorman County) ........................ 315

Mariana-Cristina POPESCU – Data on moldmade bowls discovered in the settlements of Brad, Răcătău (Bacău County) and Poiana (Galaţi County), 2nd-1st century B.C. ................................................... 333

EPIGRAPHICA

Alexandru AVRAM – Marginalien zu griechisch beschrifteten Schleudergeschossen (II) .......................... 345

Florian MATEI-POPESCU – Territorium Bassianae din Dacia Superior (Territorium Bassianae from Dacia Superior) ........................................................................................................................................... 351

AT THE BORDERLINE

Liviu MARTA, Dan ŞTEFAN – Geophysical survey in the Bronze Age settlement from Medieșu Aurit-”Ciuncaș”, Satu Mare County ........................................................................................................... 363

Andrei SOFICARU, Răzvan ARGHIR, Erik TRINKAUS – Scheletul uman descoperit în peştera Baltagul (jud. Bihor) (The human skeleton discovered in Baltagul cave, Bihor County) ....................................... 373

Theodor ISVORANU – Monede din perioada geto-dacică clasică descoperite în Dava de la Cârlomăneşti (Coins of the classical Dacian period found in the dava of Cârlomăneşti) ...................................... 381

Abrevieri ● Abbreviations .......................................................................................................................... 389

Archaeology: making of and practice. Studies in honor of Mircea Babeş at his 70th anniversary, Piteşti, 2011, p. 27-32.

DESPRE UN ALT FEL DE “SĂPĂTURI DE SALVARE”: ARHIVELE ARHEOLOGIEI

CRISTINA-GEORGETA ALEXANDRESCU (Bucureşti)

On a different kind of "rescue excavations": the archaeology's archives. Abstract. Several new and old publications related to the French archaeological missions from the 19th century are presented in order to introduce the new data into the Romanian literature. Areas of concern are the Northern Dobroudja, at that period still under Ottoman occupation, as well as the sites of Reşca, Drobeta, Sucidava and Sarmizegetusa. Keywords: Baudry, Boissière, Troesmis, Dacia, archaeology

Reluarea cercetării sistematice, chiar dacă diferit structurată faţă de modul tradiţional, a

siturilor de epocă romană de la Troesmis, începând cu toamna anului 20101, a prilejuit implicit reluarea şi mai ales conştientizarea necesităţii reconstituirii documentaţiei numeroaselor intervenţii în aria de interes.

Dat fiind faptul că datele generale bine cunoscute ale istoricului cercetării acestor situri au fost prezentate în literatura de specialitate foarte des2, nu voi relua această introducere. Vor fi însă menţionate câteva detalii legate mai ales de perioada de început a cercetării, anterioare momentului 1877.

Ca urmare a descoperirii câtorva inscripţii latine într-o zonă ţinând de cătunul Igliţa, la Dunăre, pe atunci parte a Imperiului Otoman, şi introducerii lor în dezbaterea ştiinţifică internaţională între anii 1861-1864, savanţii filologi francezi doresc lărgirea cercului documentării.

Ph. A. Dethier, austriac stabilit la Istanbul, pare că a fost cel dintâi care, în 18633, în baza câtorva inscripţii pe care le transcrie la Igliţa, a pus în legătură descoperirile făcute începând cu 1861 de D. More cu antica localitate Trosmis menţionată pe itinerariile antice. Printr-o nefericită conjunctură însă numele său nu a fost menţionat în niciuna dintre publicaţiile vremii dedicate epigrafelor de la Troesmis4, deşi el pare să fi lansat datorită notelor din presă, interesul pentru siturile antice din zonă.

Pe fondul unui interes politic de înalt nivel5, tânărul asistent universitar Gustave Boissière solicita în adresa din 18 aprilie 1865, ministrului francez al educaţiei, permisiunea şi susţinerea unei misiuni de studiu pe teritoriile Moldovei şi Valahiei, pentru a explora urmele romanilor în Dacia şi mai ales situl de la Troesmis. Victor Duruy, ministrul educaţiei în acea perioadă, va răspunde la 1 mai favorabil, cu menţiunea că arhitectul Ambroise Baudry urmează să facă parte din această misiune, cu titlu gratuit. Arhitectul avea să fie totuşi plătit din caseta personală a împăratului, cu suma de 7200 franci. Duruy, cunoscut istoric, cunoştea graţie semnalărilor fostului său student, A. Baligot de Beyne, atunci secretar al domnitorului Alexandru-Ioan Cuza, şi rezultatele săpăturilor întreprinse de Cezar Bolliac şi alţi cercetători şi de asemenea interesul pe care un studiu al limbii, civilizaţiei şi antichităţilor Principatelor îl meritau. În plus ministrul pare să îl fi însărcinat pe G. Boissière şi cu 1 Proiectul Troesmis este, începând cu 2011, inclus în planul de lucru al autoarei, la Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti. Obiectivele acestuia sunt: delimitarea siturilor din aria desemnată general Troesmis (LMI 2010 TL-I-s-A-05952, RAN 161473.1); ridicarea topografică a acestora; ordonarea şi valorificarea corespunzătoare a materialelor de arhivă încă disponibile în România şi în străinătate; documentarea şi valorificarea materialelor epigrafice şi sculpturale; elaborarea unui plan strategic de management pentru siturile de interes în baza documentaţiei existente şi a investigaţiilor cu caracter nedistructiv. Precizăm că acest proiect se desfăşoară în colaborare cu proiectul Arheomedia (UEFISCDI-TE 113/2010) şi în cadrul programului de colaborare interacademic între Academia Română şi Academia Austriacă de Ştiinţe. 2 Cele mai noi contribuţii cu bibliografia aferentă sunt: VELEA 2009; MĂNUCU-ADAMEŞTEANU 2010, 435-469. 3 Cf. MORE 1883, 241 care menţionează vizita ca având loc în 1862. 4 Aceasta reiese din introducerea pe care o face unei alte publicaţii, patru ani mai târziu - DETHIER 1867, 3-4. 5 STARCKY 2008.

28 Cristina-Georgeta Alexandrescu

analizarea posibilităţilor pentru instituirea unei şcoli franceze în Principate, după cum reiese din corespondenţa adresată de acesta ministrului pe parcursul şederii în Ţara Românească6.

Preocupările lui Napoleon al III-lea pentru Antichitate sunt bine cunoscute7. De asemenea important este rolul jucat de doamna Hortense Cornu, fina împăratului, personalitate deosebită şi interesată de epigrafie şi arheologie, în cariera unor epigrafişti francezi, printre care şi Leon Rénier8, dar şi în cea a lui Ambroise Baudry, respectiv în alegerea sa pentru expediţia din Principatele dunărene, zonă pentru care, de altfel, va juca un rol important în anul următor, pentru aducerea pe tron a lui Carol I9. Misiunea căpăta astfel dimensiuni ambiţioase şi în orice caz un caracter special în privinţa abordării siturilor antice, prin documentare istorică şi arheologică, dar şi prin cea realizată de un arhitect.

Cei doi tineri francezi aflaţi la început de carieră aveau să întreprindă o expediţie cu rezultate şi urmări deosebite pentru zonele în care aceasta s-a desfăşurat. Fireşte, la data respectivă, acestea nu puteau fi nici pe departe conştientizate. Între campaniile de săpături desfăşurate la Troesmis, cea a lui Baudry şi Boissière împreună cu cea prilejuită de săpăturile de salvare din 1977 rămân cele mai «ştiinţifice»10. Celelalte (începând cu activitatea lui D. More, care a descoperit cetăţile şi până la nefericita campanie din 2002) s-au limitat fie la extragerea materialelor de construcţie, fie la extragerea materialelor arheologice de valoare, în speţă inscripţii şi monede. La acestea din urmă se adaugă fireşte intervenţiile nenumărate ale «căutătorilor de comori».

Ambroise Baudry (1838-1906) avea să rămână cunoscut datorită activităţii desfăşurate în Egipt, începând cu 187111. Încă de la început cariera sa este încununată de succes, datorită meritelor proprii (premii la Şcoala de Arte Frumoase, din 1861 inspector de şantier la Palatul Garnier din Paris, unul dintre cele mai prestigioase ale epocii) dar probabil şi fratelui său, pictorul Paul Baudry, devenit celebru prin decorul din foyerul Operei pariziene. Şi pe plan internaţional se va face remarcat la diferite concursuri, dar şi prin prestaţiile la Expoziţiile Universale din 1867 şi 1900.

Gustave Boissière (1837-1895) va deveni cunoscut mai ales datorită lucrărilor dedicate antichităţilor din Algeria unde va desfăşura cea mai mare parte din activitate12.

Cei doi tineri francezi vor fi întâmpinaţi la Bucureşti, la recomandarea lui Iancu Alecsandri (reprezentantul lui Al.-I. Cuza la Paris), de A. T. Laurian, Al. Papiu Ilarian, A. Odobescu şi V. Alexandrescu-Urechia13. Aceştia urmau să îi ajute mai ales la planificarea şi realizarea expediţiei în Ţara Românească14. Baudry va pleca la Galaţi pentru a-l întâlni pe E. Engelhardt, reprezentantul Franţei la Comisia Europeană a Dunării, şi vor vizita o cetate pe care o va documenta şi identifica cu antica Dinogetia15. La începutul lunii iunie, împreună cu Boissière, ajunge la Igliţa.

Deşi documentaţia expediţiei din 1865, care a durat aproape şase luni, pare să fi fost consistentă, publicarea ei nu s-a realizat. Doar calitatea şi mai ales caracterului ilustrativ al câtorva dintre acuarelele realizate de către A. Baudry pe parcursul lunii petrecute la Troesmis în vara lui 1865, au făcut ca acele imagini să fie reproduse atât în publicaţia săpăturilor lui Gr. G. Tocilescu (după 1882)16, şi el atras de situl de la Troesmis, după anexarea Dobrogei la România, cât şi în majoritatea lucrărilor care au menţionat situl, dar şi în unele expoziţii permanente din muzee româneşti.

6 Scrisoare a lui G. Boissière către ministrul V. Duruy, citată de CROSNIER-LECONTE 2000, 42-43. 7 IOSIPESCU 2007 (2008), 123-131. 8 DESJARDINS 1887, p. I-XXI, mai ales p. XIV-XV; NICOLET 2009, 415. 9 GEORGESCU 1936-1938 (1939), 789-793; CRISTESCU 1998, 30-32. 10 Campania din 1977 – SIMION şi colab. 1980. La acestea ar trebui adăugată şi campania din 1939 desfăşurată de E. Coliu asupra căreia însă informaţiile sunt încă foarte puţine. 11 VOLAIT 1994, 77-97; CROSNIER-LECONTE, VOLAIT 1998. 12 BOISSIÈRE 1883. 13 GIURESCU 1970, 441-442. 14 Scrisoare a lui G. Boissière către ministrul V. Duruy, citată de CROSNIER-LECONTE 2000, 42-43. 15 DESJARDINS 1868, 50. 16 TOCILESCU 1883, pl. IX-X; TOCILESCU 1902, 74-75.

Despre un alt fel de "săpături de salvare": arhivele arheologiei 29

G. Boissière, plecat din Dobrogea pentru a pregăti continuarea expediţiei în Ţara Românească, ajunge la Bucureşti de unde solicită şi prelungirea expediţiei pentru două luni, şi revine pentru a pleca definitiv cu A. Baudry, în urma intervenţiilor lui D. More17.

În august 1865, de la Caracal, trimite la Paris un sumar raport şi o notă asupra inscripţiilor de la Troesmis documentate până la acea dată, ambele publicate în 186718. Valoarea informaţiilor din acest text, deşi nici Academia şi nici Desjardins19, pe bună dreptate, nu îl consideră destul de documentat şi nici acurat, se poate aprecia doar în contextul în care ne aflăm acum, adică în lipsa altor note şi documente referitoare la o perioadă în care siturile de la Troesmis se aflau încă într-o stare anterioară distrugerilor marcante20. Interpretările sale privind geografia istorică a zonei (de exemplu graniţa dintre Sciţia şi Moesia21), lectura multor inscripţii etc. dau dovada unui entuziasm care însă nu era fundamentat de o cunoaştere aprofundată a surselor de care doreşte să facă uz.

Tot raportului său se datorează enunţarea concretă a scopurilor exacte ale expediţiei, cuprinse de altfel şi în titlul propriu-zis22: A. Baudry fusese însărcinat de împărat să realizeze cercetări în scopul obţinerii releveului uneia dintre cetăţi, să studieze detaliile legate de sistemul defensiv roman şi să realizeze o reconstituire a cetăţii. G. Boissière pe de altă parte se vedea încredinţat de ministrul educaţiei cu realizarea unui corpus al inscripţiilor pe care cercetările le vor scoate la lumină. De asemenea descrie aspectul siturilor şi condiţiile de lucru, de necomparat cu alte locuri antice. Un aspect negativ îl constituie şi exploatarea ruinelor antice ca sursă de materiale de construcţii atât de către turci cât şi de către francezul D. More, concesionar al guvernului turc, care avea chiar contracte pentru furnizarea pietrei, menţionat fiind cel cu şantierul noii biserici greceşti din Brăila. Boissière menţionează însă faptul că situaţia de la Troesmis nu este un caz singular. La Caracal observă reutilizarea la scară extinsă a materialului tegular de la Reşca23.

Demantelarea zidurilor de incintă cu parament din blocuri de calcar făţuite înaintase rapid la Troesmis. Boissière aminteşte fireşte campania de săpături a lui E. Engelhardt, care a realizat demontarea faţadei bastionului principal al cetăţii (de Est) recuperând inscripţiile refolosite la construcţie. Din nota lui More24 ştim că această campanie fusese realizată în colaborare, în baza unui contract de exclusivitate, Engelhardt reuşind în fapt doar salvarea acelor blocuri cu inscripţie şi notarea locului aproximativ al descoperirii. De fapt, exact lipsa acestui gen de colaborare cu misiunea arheologică franceză va duce la demersurile lui More pe lângă autorităţile turce şi la alungarea lui Boissière şi Baudry de la Troesmis.

Raportul lui Boissière vorbeşte de activitatea concretă de cercetare a lui Baudry la incintă şi în interiorul cetăţii de Est (unde reuşeşte identificarea a trei basilici), şi menţionează că acestea vor fi prezentate de autor într-un raport separat cu ilustraţia corespunzătoare25. Acest raport însă nu a văzut lumina tiparului.

Materialele arheologice par să fi fost colectate şi documentate destul de selectiv şi în orice caz în baza gradului de spectaculozitate sau „frumuseţe”26. Cronologia construcţiilor documentate este

17 MORE 1883, 241-242. 18 Scrisoare a lui G. Boissière către ministrul V. Duruy, din 23 iulie 1865, citată de CROSNIER-LECONTE 2000, 42; BOISSIÈRE 1867. 19 DESJARDINS 1868, 40-62. 20 BOISSIÈRE 1867, 183 notează însă referitor la starea în care se găseau vestigiile antice: „nu am ajuns cei dintâi şi am ajuns destul de târziu”. 21 BOISSIÈRE 1867, 183. 22 BOISSIÈRE 1867, 183. 23 Boissière 1867, 186, n. 1. 24 MORE 1883, 241. 25 BOISSIÈRE 1867, 188, 190. 26 BOISSIÈRE 1867, 192 menţionează doar: „ceramică, valoroasă doar prin vechimea sa, câteva opaiţe, destul de grosolane...”; vase mari de provizii sunt găsite peste tot în interiorul cetăţii, unele păstrând încă grâu carbonizat. De curând au fost identificate o serie de opaiţe provenind din expediţia Boissière - Baudry: BEMONT, CHEW 2005, 25-59.

30 Cristina-Georgeta Alexandrescu

încă neclară, Boissière consideră totuşi că ceea ce vede este o fază iustiniană care face uz de monumentele anterioare ca piatră de construcţie. Sfârşitul fortificaţiei se datorează unor incendii devastatoare, dovadă fiind stratul de cenuşă prezent în zona cercetată27.

Pentru Boissière rezultatele săpăturilor par puţin relevante, importante fiind puţinele inscripţii care confirmă deja lansatele ipoteze, certifică localizarea aşezării de la Troesmis, şi vede în aceasta un câştig substanţial pentru încercările de orientare pe teren pentru a identifica celelalte fortificaţii menţionate de izvoarele antice. Din raportul său ştim însă cel puţin care urma să fie planul expediţiei în continuare, chiar dacă nu suntem informaţi despre gradul de îndeplinire al acestuia: 1. explorarea ruinelor de la Troesmis (de interes era „lagărul cu tranşee”); 2. excursii în Valahia Mică – studiul drumurilor romane şi releveele ale punctelor antice Caracal, Turnu-Severin etc.; urmărirea traseului armatei lui Traian în Banat şi Transilvania, Sarmizegetusa; explorarea Văii Oltului; 3. studiu topografic şi geografic al construcţiilor romane de la Dunărea de Jos pornind de la punctul sigur localizat de la Troesmis28.

Dacă numele celor doi cercetători francezi sunt în mod curent legate de situl de la Troesmis, cea de a doua parte a expediţiei lor din 1865 a fost puţin luată în consideraţie. Interesul împăratului Napoleon al III-lea pentru reconstituirea campaniilor lui Traian pentru cucerirea Daciei a dus expediţia atât prin Ţara Românească, cât şi dincolo de munţi, în Transilvania, până la Sarmizegetusa. Astfel, însoţiţi de C. Bolliac, preşedintele Comitetului Arheologic de la Bucureşti, Boissière şi Baudry vor parcurge un traseu de vizitare pe ambele maluri ale Dunării (trecând prin Zimnicea, Şistov, Turnu Măgurele, Nicopolis, Islaz, Celei, Reşca, Turnu Severin) şi vor face săpături la Drobeta, la piciorul podului lui Traian şi la castru, la Sucidava şi la Reşca29. Datorită lipsei de publicaţii propriu-zise30, putem doar presupune, în baza timpului scurt avut la dispoziţie, că aceste săpături nu au fost decât sondaje efectuate sistematic31 cu scopul principal al localizării şi mai ales orientării pe teren, într-o zonă despre care, în baza surselor antice avute la dispoziţie, substanţa istorică trebuia să fie deosebit de bogată32. Din notele de jurnal ale lui Baudry reiese nemulţumirea faţă de activitatea lui Bolliac şi mai ales faţă de colecţionarii faimoşi din Ţara Românească (Mavros, Pappazoglu etc.) care nu au făcut decât să înteţească activitatea de distrugere a siturilor antice prin interesul pentru descoperiri gen inscripţii, reliefuri şi monede. De altfel, pentru Bolliac, pe tot parcursul călătoriei, achiziţionarea de monede şi medalii de la localnici era un element important în program33.

La Drobeta, Boissière are meritul de a fi precizat pentru prima dată cele trei faze ale fortificaţiilor: traiană, constantiniană şi bizantină34.

A. Baudry pare să fi călătorit singur, însoţit de Al. Odobescu spre Buzău şi Pietroasa, apoi spre Galaţi, pentru a ajunge în final la Cernavodă şi Constanţa, vizitând şi liniile de val dintre Capidava de Tomis.

Câteva luni mai târziu, atunci când Alexandru Odobescu se va afla la Paris în calitate de consilier de stat trimis pentru organizarea participării tânărului stat dunărean la Expoziţia Universală plănuită pentru 1867, Baudry va fi arhitectul desemnat de Odobescu pentru realizarea pavilionului Principatelor35.

27 BOISSIÈRE 1867, 192. 28 BOISSIÈRE 1867, 194. 29 Note din jurnalui lui A.Baudry – după CROSNIER-LECONTE 2000, 43-51. 30 Investigarea şi valorificarea fondurilor de arhivă franceze se află în lucru la data redactării acestor rânduri. 31 Sucidava: TUDOR 1978, 206, 423. 32 Pentru Drobeta, informaţiile publicate de J. Aschbach în urma observaţiilor făcute în 1858 în zona Turnu-Severin, permise de nivelul scăzut al apelor Dunării, şi mai ales localizarea podului lui Traian, au fost în mod evident motivaţia principală – ASCHBACH 1858, 198-220. 33 Note din jurnalui lui A.Baudry – după CROSNIER-LECONTE 2000, 45-48. 34 TUDOR 1978, 274. 35 ODOBESCU 1967, 315-33; ODOBESCU 1979, nr. 87, 95.

Despre un alt fel de "săpături de salvare": arhivele arheologiei 31

La Salonul parizian din 1866 va fi expusă şi reconstituirea sa pentru Cetatea de Est de la Troesmis, care va fi foarte apreciată pentru elocvenţă şi complexitate36, în ciuda faptului că era pur şi simplu fantezistă. Documentaţia ilustrativă a campaniei din vara lui 1865 pentru cetatea de est de la Igliţa a rămas până astăzi cea mai elaborată dintre toate.

După urcarea pe tronul Principatelor a lui Carol I, un alt francez, E. Desjardins, va fi trimis de Napoleon al III-lea, în 1867, pentru a explora urmele antice din Dobrogea. Lui i se datorează localizarea anticului Istros în ruinele din preajma satului Caranasuf, dar şi comentarii legate de lucrările predecesorilor săi la Troesmis şi în zonă37, precum şi completarea documentaţiei acestora, realizând planul Cetăţii de Vest.

BIBLIOGRAFIE

ASCHBACH 1858 J. Aschbach, Trajans steinerne Brücke, MittBaudenkmale 3, 1858, p. 198-220. BEMONT, CHEW 2005 C. Bemont, H. Chew, Une mission Napoléon III et ses produits, în L. CHRZANOVSKI

(dir.), Lychonological acts 1 (1st International Congress on Ancient Lighting Devices, Nyon-Geneva, 2003, Monographies Instrumentum 30, Montagnac, 2005, p. 25-59.

BOISSIERE 1867 G. Boissière, Rapport sur une mission archéologique et épigraphique en Moldavie et

en Valachie, AMSL 4, 1867, p. 181-221. BOISSIÈRE 1883 G. Boissière, L´Algerie romaine, Paris, 1883. CRISTESCU 1998 S. Cristescu, Hortense Cornu. O doamnă ambiţioasă pune Europa în faţa faptului

împlinit, MagIst 10 (379), octombrie, 1998, p. 30-32. CROSNIER-LECONTE 2000 M.-L. Crosnier-Leconte, Regards sur la Valachie en 1865 par deux archéologues

français, RMI 1-2, 2000, p. 41-56. CROSNIER-LECONTE, VOLAIT 1998 M.-L. Crosnier-Leconte, M. Volait, Ambroise Baudry, L'Egypte d'un architecte (1838-

1906), Paris, 1998. DESJARDINS 1868 E. Desjardins, Éxpose sur les résultats géographiques et archéologiques de son

Voyage dans la région du bas Danube, Comptes rendus des séances de l’Académie des Inscriptions et Belles-lettres 12, 1868, p. 40-62.

DESJARDINS 1887 E. Desjardins, Leon Renier, în Melanges Renier, Paris, 1887. DETHIER 1867 Ph. A. Dethier, Nouvelles découvertes archeologiques faites a Constantinople,

Constantinople, 1867. GARNIER 1869 Ch. Garnier, A travers les arts, Paris, 1869. GEORGESCU 1936-1937 (1938) H.Georgescu, recenzie la M. EMERIT, Lettres de Napoleon III à Madame Cornu, I-II,

Paris, Éd. des Presse Moderne, 1937, in -8°, 187 p., 295 p., AIIN 7, 1936-1938 (1939), p. 789-793.

36 GARNIER 1869, 26, 64-65. 37 DESJARDINS 1868.

32 Cristina-Georgeta Alexandrescu

GIURESCU 1970 C. C. Giurescu, Viaţa şi opera lui Cuza-Vodă, Bucureşti, 1970. IOSIPESCU 2007 (2008) S. Iosipescu, Napoleon al III-lea şi misiunile arheologice franceze în Ţările Române,

MemSŞIA, seria IV, 32, 2007 (2008), p. 123-131. MĂNUCU-ADAMEŞTEANU 2010 Gh. Mănucu-Adameşteanu, Comuna Turcoaia, punct Igliţa, cetăţile Troesmis Est şi

Troesmis Vest. Consideraţii privind locuirea medio-bizantină din secolele X-XIII, Pontica 43, 2010, p. 435-469.

MORE 1883 D. More, Săpăturile de la Troesmis, RIAF 1, 1883, 1, p. 240-245. NICOLET 2009 C. Nicolet, Caesar and the two Napoleons, în M. GRIFFIN (ed.), A companion to Julius

Caesar, Oxford, 2009. ODOBESCU 1967 Al. Odobescu, Opere II. Scrieri din anii 1861-1870. Antume. Postume. Anexe,

Variante, Note, ed. critică Al. DIMA, Bucureşti, 1967. ODOBESCU 1979 Al. Odobescu, Opere VIII. Corespondenţă 1847-1879, ed. critică Al. DIMA, Bucureşti,

1979. SIMION şi colab. 1980 G. Simion şi colaboratorii, Săpăturile de salvare de la Troesmis 1977. Raport

preliminar, Peuce 8, 1980, p. 153-366. STARCKY 2008 E. Starcky (ed.), Napoleon al III-lea şi Principatele Române. Catalog de expoziţie,

Bucureşti, 2008. TOCILESCU 1883 Gr. G. Tocilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturale din Dobrogea, RIAF 1, 1883,

1, p. 97-132. TOCILESCU 1902 Gr. G. Tocilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturali ale Muzeului Naţional de

Antichităţi din Bucureşti, Bucureşti, 1902. TUDOR 1978 D. Tudor, Oltenia romană, ediţia a IV-a, Bucureşti, 1978. VELEA 2009 V. Velea, Istoricul cetăţii Troesmis, Brăila, 2009. VOLAIT 1994 M. Volait, Du relevé à la conservation des "Monuments de l'art arabe": l'itinéraire

égyptien d'Ambroise Baudry (1871-1886), RMMM 73-74, 1994, p. 77-97.