Andrea Palladio

30 November 1508 – 19 August 1580

Andrea Palladio s-a nascut in anul 1508 in Padua, fiul unui mic comerciant. Din tinerete el a fost introdus lumii constructiilor. Si-a castigat prima experienta ca sculptor de piatra intr-un atelier din orasul natal. Aceasta decizie a fost luata, sfatuit fiind de tatal sau si stiind ca orasul avea nevoie de reconditionarea cladirilor. In acest context prezenta arhitectilor, constructorilor si sculptorilor era indispensabila. Ulterior pleaca la Vicenza unde se inscrie in breasla locala a constructorilor si sculptorilor. Aici si-a primit primul serviciu. Andrea Palladio a fost remarcat pentru talentul sau dar si pentru interesul pe care l-a avut pentru perioada clasica. Arhitectul Giangiorgio Trissino s-a oferit sa ii asigure studiile necesare si baza teoretica, plecand impreuna la Roma in 1541. In aceasta perioada a reusit sa isi aprofundeze cu adevarat cunostintele, luandu-si pseudonimul “Palladio”. Totusi acesta nu si-a dobandit atat de rapid faima, nefacand vreo constructie cu impact si rezonanta. Proiectul care ajunge sa ii aduca recunostinta este Basilica Palladiana, castigat in urma unui concurs. Acesta presupunea gazduirea unor spatii comerciale si publice insa lucrarile vor dura foarte mult timp. Din acest moment Palladio reuseste sa se faca cunoscut si intra in contact cu mari familii privilegiate, primind comenzi pentru a construi vile in afara mediului urban. Consecinta a fost una benefica intrucat acesta ajunge sa fie consacrat pentru programul de villa pe care il exploateaza. Dintre cele mai consacrate exemple se numara: Villa Comaro, Villa Pisani, Villa Emo, Villa Badoer, Villa Barbaro, Villa Rotonda. Proiectele sale publice raman pe plan second insa si acestea sunt un demn exemplu de marcat: Pallazzo del Capitaniato, Basilica Palladiana, Teatro Olimpico, Basilici si Pallazo urbane.

Palladio stabileste o relatie stransa cu fratii Barbaro, dupa moartea lui Trissani (1530) pe care ii acompaniaza la Roma pentru a face ultimele verificari in legatura cu publicarea unor carti scrise de Vitruviu. Imaginea sa de teoretician incepe sa prinda contur fiindca pe baza calatoriei el publica doua lucrari :” L’antichita di Roma” , “Descritione de la chiese di Roma”. Ulterior ajunge sa scrie lucrarea mult mai detaliata “I quattro libri dell’architettura”, dedicate in special celorlalti arhitecti, fiind o carte in care aduna studii despre ordinele clasice, tehnici de constructie, materiale folosite. O alta parte importanta in aceste volume este dedicata chiar

propriilor creatii de arhitectura unde el prezinta informatii legate de sit, situatia familiei, explica demersul creator si principiile pe care s-a bazat intreg demersul. El isi trateaza lucrarile ca pe niste lucrari tip ce pot fi preluate mai departe de alti arhitecti.

Lucrarile sale pot fi cu adevarat speciale mai ales ca Venetia era marcata in mare parte de arhitectura gotica. Proiectele sale sunt de o acuratete si precizie demna de urmat. Acesta a continuat sa experimenteze in propria maniera fara a se repeta vreodata, avand ca baza limbajul clasic si venind cu elemente inovatoare. In perioada sa de maturitate, a ramas fidel principiilor artei antice si si-a incadrat cladirile in peisajul venetian de pana atunci. Printre cele mai evidente sunt Loggia del Capitaniato, Palazzo Porto, Palazzo Barbarano.

In ultimii ani de creatie, s-a intors in Vicenza unde a proiectat un teatru in maniera antica. In mod evident acesta a devenit consacrat mai ales ca Palladio a realizat numeroase studii pe tipologii de teatre antice.

Vila Barbaro-1560

Dat fiind faptul ca in secolul 15 Venetia a fost nevoita sa se consolideze economic nu doar prin intermediul comertului, aceasta s-a axat si pe partea de agricultura, zonele extraurbane capatand un mare potential de folosire. Astfel aristocratia isi paraseste palatele urbane si este nevoita sa isi petreaca timpul in afara orasului avand grija de terenuri. De aici apare si denumirea de villa. Acest program trebuia sa gazduiasca atat locuinta nobilului, spatiile de depozitare, de lucru, de odihna a angajatilor dar si grajdurile pentru animale. In acest context Andrea Palladio a fost cel care a inteles nevoile acestei clase arisocratice si a putut sa satisfaca cerintele in crestere ale acestora. El mizeaza pe conceptul de frumusete venita din forma si corespondenta intre partile componente si rezultatul final, intregul.

Vila aceasta este construita pentru fratii Barbaro cu care Palladio a avut o legatura aparte. Casa este amplasata la 50 de km de Venetia, fiind construita pe un vechi teren al familei, care a cerut arhitectului sa realizeze o casa intr-un stil “modern”.

Pornind de la principiul mentionat mai sus, faptul ca toate elementele trebuie imbinate asemeni unui corp uman unde fiecare membru are rolul sau bine indeplinit, Palladio construieste casa. Asadar pentru a fi frumoasa, el porneste de la simetrie.Intreaga constructie este astfel ordonata dupa un ax de simetrie. Partea principala gazduieste receptia si spatiile de primire. Ea

serveste si intrarii dar in acelasi timp are si rol de supraveghere, oferind proprietarilor continuitatea vizuala asupra propriilor terenuri. Fatada principala are un fronton clasic si coloane in stil ionic, imitand templul antic. Palladio este primul care preia un element pretios si il alatura unei locuinte private. Ceea ce atunci ( antichitate) era structura, aici devine doar un element decorativ care marcheaza statutul proprietarului al carui nume este marcat pe fronton si grandoarea arhitecturala a lucrarii. Cele doua aripi care se dezvolta pe laterale, intentionate pentru lucru si locuinta sunt tratate cu o simplitate ce se potriveste cu destinatia lor. Amandoua au cate o loggie, un pasaj acoperit cu arcade, element pe care Palladio il considera indispensabil unei vile, astfel incat proprietarul sa poata circula de-a lungul acestui coridor si sa verifice tot ceea ce se intampla fara a fi deranjat de vremea de afara. Aceste arcade sunt o reminiscenta a arhitecturii romanice facand totusi posibila distinctia dintre cele doua corpuri ( partea de locuire si partea de grajd sunt separate pentru a impiedica trecerea mirosului). Organizarea spatiului locuit foloseste acelasi principiu pe care Palladio l-a aplicat tuturor vilelor. La parter exista anxe, bucatarii, spatii de depozitare, pivnita, spatii de servire. La etaj apartamentele. Aceste arcade au si rolul de a apara camerele de lumina puternica a soarelui si in acelasi timp sugereaza retragerea. Astfel realizeaza tranzitia de la exterior catre interior. In ceea ce priveste simetria, Palladio aseaza golurile pe registre in functie de un ax, suprapunand spatiile pe inaltime, asadar usile si ferestrele respecta aceasta regula cu exceptia extremitatilor. Interesant este ca tocmai aceasta parte a grajdurilor este si ea decorata cu atentie. Acest fapt este putin in contradictie cu principiul sau: ca decoratia trebuie sa fie in accord cu functiunea.

Se observa ca coloanele din aceasta aripa sunt de doua ori mai late decat cele din partea de locuit. Se presupune ca nisele cu statui au rolul de a atenua latimea acestora. Grosimea este explicata de greutatea pe care o suporta la partea superioara, un timpan demn de fatada unei biserici care ascunde o crescatorie de porumbei, folositi ca mesageri catre Venetia.

De asemenea nimic nu marcheaza alipirea dintre aripile laterale si corpul principal, decrosat. Toul pare aici ca este facut la intamplare ceea ce este surprinzator fiindca Palladio a acordat mereu atentie articularii diferitelor volume. Totusi ideea care conteaza aici cel mai mult este imaginea creata atunci cand casa este privita frontal. Designul fatadei principale sugereaza o impartire pe doua etaje care par identice ca inaltime. Totusi la interior apartamentele sunt joase iar partea de receptie este foarte inalta. Spatiul este destinat pentru diverse evenimente, teatru, ceremeonii, receptii. Patru camere mici sunt amplasate pe colturi determinand in plan o cruce. Acest hol

de primire se deschide in spate catre o alta sala impresionanta ca volum si decoratie: Salonul lui Olympus. Aceasta este extensia receptiei dar permite si legatura cu apartamentele private din ambele parti. Din aceasta sala, usile dormitoarelor sunt asezate in ax, astfel incat se poate privi dintr-un capat in altul. Respectul pentru simetrie este urmarit cu strictete. Intr-unul din capete este un tablou cu sotia proprietarului si in celalalt apare o pictura cu el insusi costumat pentru vanatoare. Palladio afirma ca proportia celor mai elegante camere se poate obtine in mai multe feluri: poate fi rotunda, patrata, patrat plus jumatate sau ultilizarea proportiei de aur. In etajul vilei, el alterneaza camere patrate cu camere dreptunghiulare, proportionate la jumatate dintr-un patrat.

In planul corpului de la intrare, raportul dintre camera si holul in cruce este de 1 la 3. Compozitia fatadei releva acelasi lucru. Fatada este impartita in trei ferestre, apoi trei arcade catre capete si cinci pe partea de locuit. Aceasta relatie intre trei si cinci este importanta pentru Palladio care afirma ca lungimea camerelor este maxim de doua ori mai lunga decat latimea lor. Acesta afirma ca o proportie echilibrata satisface ochiul privitorului. Ceea ce l-a interesat pe el a fost sa foloseasca aceleasi elemente care ar fi putut fi combinate in vaste variante si cu rezultate diferite. El a fost primul care a incercat sa propuna ideea de imbinare a unor elemnte standardizate pentru a obtine varietate compozitionala.

Cladirile sale sunt si economice, folosind ca material de baza caramaida si ca finisaj, stucatura. Aceeasi atitudine pragmatica este abordata in privinta acceselor in vila. In contrast cu fatada impunatoare, nu exista nicio scara care sa atraga atentia. Accesul in zona nobila a etajului corpului principal se face prin partile laterale ale acestuia, prin doua perechi de scari de o parte si de alta a laturilor. De asemenea intre acestea exista un pasaj care leaga cele doua parti ale loggiei. Acesta este un loc de tranzit. Alte doua perechi de scari sunt folosite pentru accesul camerelor de la etaj: doua intrari private ce se pot accesa din corpurile laterale.Peretii caselor scarii sunt decorate cu picturi. Desi intrarile sunt discrete si par chiar modeste, impactul pe care il au este unul spectaculos. Se face trecerea de la un spatiu simplu, loggia,catre unul spectaculos si surpinzator al etajului. In acest spatiu se regasesc unele dintre cele mai spectaculoase fresce renascentiste. Pictorul Veronese a realizat aceste fresce dupa terminarea vilei. Aici apar personaje specifice: zei, zeite, muze. Totusi aceste picturi care suprind personaje marete sunt marcate si de obiecte uzuale si fiinite domestice: scaunul pictorului, cainele, pisica, o pereche de pantofi. Toate sunt elemente desprinse din viata de zi cu zi. Este un joc destinat vizitatorului. Talentul

pictorului se regaseste in maniera de a reda cu cat mai multa viata aceste pasaje. Pictura este realizata de tehnica trompe l’oleil si este redata sub forma perspectivei false. Aceasta tehnica a fost foarte apreciata fiindca reda un decor foarte realist si in acelasi timp mult mai economic decat realizarea unor decoratii construite. Aceasta metoda este intalnita la mai multe vile alea lui Palladio insa aici atinge apogeul, nedistingandu-se limitele intre obiectul real si cel fals.Elementele pictate se imbina perfect cu cele sculpatate si totul se citeste ca un intreg decorativ.

Fresca ilustreaza o cultura dinamica, sofisticata, sunt redati atat membrii familiei cat si peisaje cu ruine surpinse in cadrul natural.

Vila pastreaza un ultim element surpiza pentru vizitator. Folosindu-se de diferenta de nivel, arhitectul foloseste o curte interioara in spatele vilei, asezata la aceeasi cota cu etajul inatai. Complet invizibila publicului, curtea gazduieste o fantana. Din nou acest element este preluat din Grecia Antica si se numeste Nymphaneum, un sanctuar al nimfelor. Acest monument este destinat relaxarii. Ca raspuns la fantana decorate cu statui si detalii in stucatura, Palladio foloseste o expresie foarte simpla si sobra a fatadei interioare a vilei.

Diferentele de nivel sunt o oportunitate pentru moderarea intre doua lumi: cea privata cu fantana, si fatada publica, monumentala. Fantanile sunt continuate si in partea din fata: una in curte si alta in fara proprietatii pentru a marca un ax simbolic al intrarii in cladire. Dar aceste fantani au mai mult decat un rol decorativ, ele sunt gandite ca parti dintr-un sistem ce iriga gradinile proprietatilor. Fantana creaza un mic lac care serveste ca bazin pentru pesti. De aici apa ajunge in bucatarie apoi in gradina si pana la fantana din fata casei, transmitandu-se mai departe catre un sistem de irigare pentru pomii fructiferi.

Palladio s-a intors in 1580 pentru a realiza capela familiei Barbaro, Tempietoul, unde a incercat sa faca o sinteaza a arhitecturii antice si a culturii vremurilor respective. Aici a combinat intr-o singura cladire, silueta circulara a unui templu cu planul in cruce inscrisa a unei biserici crestine. A murit inainte de a termina capela.

Totul pare un spectacol aici incepand de la jocul de umbra si lumina al sculpturilor pana la picturile sugestive din interior. Ceea ce este esential este faptul ca o arhitectura a locuintei private a primit cele mai nobile elemente antice. Aici este aportul lui Palladio care s-a consacrat cu programul vilelor si

a afirmat ca frumusetea si utilitatea trebuie sa aiba legatura sau cum afirmam azi: echilibrul intre forma si functiune.

Andrea Palladio s-a remarcat prin stilul sau aparte ce a constat in imbinarea princiilor definite de Vitruviu si discipolul sau Leon Battista Alberti. Acestia au fost adeptii arhitecturii clasice bazate pre proportii matematice mai mult decat pe bogatia ornamentala a perioadei Renasterii.

Planul si fatada vileiLoggia care face legatura intre spatii. Tranzitie intre interior si exterior

Corpul aferent gradujului Scara de acces catre etaj

Pictura in salonul de receptii

Vedere catre salonul principal

Marcarea axului intrarilor in camere

Fantana din curtea interiora

Capela familiei Barbaro

Palladio : The Villas, Luca Trevisan, Roma 2008

Palladio, James S. Ackerman , ed. Penguin Books 1974

Colectia Architectures prezentata de Arte France, Musee du Louvre si Les films d’ici, Franta 2006