Vintila Corbul Eugen Burada Cenusa Si Orhidee La New York

Cenuş si orhidee la New Yorkă

Vintil Corbul, Eugen Buradaă

Cenuş şi orhideeăla New York

Versiune ebook: 2.0

2

PARTEA ÎNTÎIMOARTE ŞI PORTOCALE LA PALERMO

– ATEN IUNE! Aten iune! Trenul rapid în direc iaŢ ţ ţ Roma - Neapoli - Messina - Palermo pleac pesteă cinci minute de pe linia şapte. Persoanele care i-au condus pe pasageri sînt rugate s coboare dină vagoane. V dorim c l torie pl cut !ă ă ă ă ăDifuzorul g rii îşi încet emisia.ă ăMircea Paltin continua s str bat peronul cuă ă ă

acelaşi pas vioi, dar m surat, atît de deosebit deă grab dezordonat a celorlal i c l tori întîrzia i, careă ă ţ ă ă ţ alergau s nu piard trenul. Toate îl încîntau. Şiă ă lumea pestri şi zgomotoas din jur, şi vagoaneleţă ă înşiruite ca nişte m rgele pe liniile de o el, şi ploaiaă ţ de lumini fluorescente, şi afişele multicolore ale agen iilor de voiaj, şi slalomul vagonetelor electriceţ care se strecurau prin mul ime, c rînd bagaje cuţ ă cele mai variate forme geometrice. O ciocnire neaşteptat cu o matroan planturoas , careă ă ă dezl n ui un adev rat potop de invective, în cel maiă ţ ă pur dialect napolitan, îi f cu s pufneasc în rîs. „Ceă ă ă ghinion! Nu putea s fie una tîn r şi frumoas ?”ă ă ă ăHamalul care-l urm cu valizele îi atrase aten iaă ţ .– Iat vagonul dumneavoastr , domnule!ă ă– Mul umesc.ţÎntinse biletele sale înso itorului de vagon.ţ– Cabina şase, cuşeta doi, citi cu glas tare

înso itorul. Îi restitui biletele şiţ -l invit s se urce înă ă vagon. Urmat de hamal, Mircea îşi f cu loc peă culoar, printre c l torii care se agitau înainteaă ă plec rii. Intr în cabin . Hamalul îi instala valizele înă ă ă

3


plas .ă– C l torie frumoas , domnule! salut el, ducîndă ă ă ă

mîna la cozoroc.R mas singur, Mircea deschise geamul. Vacarmulă

mul imii animate de pe peron r bufni în cabin .ţ ă ă Spectacolul forfotei din gar ii absorbi iar şi.ă ă C l toria şi literatura erau marile sale pasiuni.ă ă Romanele-i picareşti oglindeau dragostea pentru via a de aventur , pentru spa iile largi, pentruţ ă ţ senza iile tari. Mircea Paltin r spundea cu prisosinţ ă ţă la ceea ce Jack London numea The call of the wild. Visul lui era s creeze un erou pe m sura lui Simonă ă Templar, a lui Lemmy Cautioh sau a lui James Bond. Admira aceste personaje b t ioase, plin de vigoareă ă şi de for , cu pumnii de fier, umerii p tra i şiţă ă ţ muşchii tari c vina de bou, care chemau parcă ă primejdiile în jurul lor. Se înc ierau cu zeceă adversari deodat şi ieşeau victorioşi din lupt , f ră ă ă ă ca hainele lor s fi c p tat: o cut . Aceşti eroi aiă ă ă ă secolului XX erau idolii unui anumit tineret, care reducea arta cinematografic la filmele poli iste,ă ţ literatura la romanele lui Leslie Charteris, muzic laă quartetul Beatles şi arta vestimentar la bluzoaneleă negre. Proasp ta, dar colosala lor celebritateă zdrobea gloria ruginit a lui Hercule, Samson, oriă Milon din Crotona.Mircea Paltin avea înf işare de sportiv, de actor deăţ

cinema, de manechin desprins dintr-un jurnal de mod masculin , dar nu de c rturar. Numai ochii s iă ă ă ă sc p r tori de inteligen , expresia de un umor fin,ă ă ă ţă uşor ironic îi tr dau înclin rile spre visare,ă ă posibilit ile de gîndire profund , de tr ireăţ ă ă interioar . Îl singulariza mai ales zîmbetul s u de ună ă farmec comunicativ, care-i lumina uneori fa a.ţ

4

Trenul se puse în mişcare. Peronul începu să alunece prin fa a ferestrelor vagonului. Batisteţ fluturau deasupra capetelor mul imii.ţCadranul luminos al ceasului g rii indica ora opt şiă

un minut. Instinctiv Mircea îşi verifică ceasul-br ar .ăţ ăÎn aceeaşi clip , îşi f cu apari ia în pragul cabineiă ă ţ

urs b rbat nu prea înalt, bine f cut, îmbr cat întră ă ă -un costum gris-fer impecabil. S tot fi avut treizeci deă ani. Obrazul neted, nasul grecesc, tr s turileă ă regulate, dar ele o rigiditate ciudat , b rbia rotundă ă ă p reau modelate din cear . Numai ochii erau de oă ă mobilitate impresionant . Cenuşii, vioi, duri,ă iscoditori, se str duiau s nu le scape nimic din ceeaă ă ce ap rea în cîmpul lor vizual.ăNoul venit salut cu o înclinare scurt a capului.ă ă

Privirea lui întîrzie cîteva clipe asupra lui Mircea, care încerc o senza ie dezagreabil . Avu impresiaă ţ ă c se afl în fa a unei reptile.ă ă ţ– Buona sera, rosti în sfîrşit str inul. Avea un vagă

accent american.– Buona sera, replic Mircea.ăAcestea fur de altfel singurele cuvinte pe care leă

schimbar .ăCu un gest neglijent str inul îşi arunc servietaă ă

diplomat în plas . Înso itorul vagonului îi aduseă ţ valizele, în schimbul acestui serviciu se alese cu un bacşiş care-l f cu s se ploconeasc pîn la p mînt.ă ă ă ă ă– Cina se serveşte peste un sfert de or , anun el,ă ţă

apoi se retrase.Mircea se întoarse spre fereastr . Trenul cîştigaă

vitez . Se întunecase. Luminile cartiereloră m rginaşe ale oraşului se pierdeau ca nişte steleă c z toare undeva, în urm .ă ă ă

5


Mircea era foarte încîntat de uşurin a cu careţ vorbea italieneşte. Îşi însuşise accentul unui autentic cet ean al Romei. O italianc tîn ra şiăţ ă ă zglobie, ca argintul viu, dansatoare la un bar din Bucureşti, îl familiarizase cu limba italian vorbit ,ă ă des vîrşinduă -i în acest chip cunoştin ele lingvisticeţ dobîndite la Facultatea de filologie. În cursul scurtei sale şederi la Roma fusese luat drept italian şi asta îl umpluse de încîntare.Mircea anticipa bucuria pe care o va sim i cînd vaţ

p şi pe p mîntul Siciliei. De mult pl nuise o c l torieă ă ă ă ă în sudul Italiei, dar nu hot rîse s treac la fapte,ă ă ă decît în ziua în care colec ia ţ Aventura îi solicitase un roman cu ac iune trepidant . Se gîndise atunci sţ ă ă scrie o carte cu pira i, cu comori ascunse în insuleţ stîncoase, pîrjolite de arşi a soarelui, cu cor biiţ ă zvelte şi rapide, cu abordaje spectaculoase şi lupte epice. Citise odat o cronic a cuceririi Siciliei deă ă c tre pira ii normanzi. Ar fi fost interesant să ţ ă dezvolte un episod din aceast epoc fr mîntat .ă ă ă ă Ştia c la Palermo va g si documente pre ioase,ă ă ţ care i-ar putea folosi la elaborarea romanului. Şi fiindc era operativ, plecase la drum.ăC zuse îns întră ă -un sezon nu tocmai potrivit. Era în

plin var . Iar verile în sudul Italiei sînt toride.ă ăŞi în compartiment domnea o c ldur sufocant .ă ă ă

Prin fereastra deschis n v lea un aer fierbinte.ă ă ă Mircea avea senza ia c se afla întrţ ă -o etuv . C maşaă ă umed de sudoare i se lipise de corp. Moleşit deă z puşeal , îşi scoase haina şi o ag întră ă ăţă -un cuier.Str inul nu p rea s sufere de c ldur . Îşiă ă ă ă ă

aprinsese tacticos o havan şi puf ia alene.ă ăDeodat , uşa fu deschis cu putere. Surprins,ă ă

Mircea întoarse capul într-acolo. În aceeaşi clip ,ă

6

str inul îşi duse fulger tor mîna spre buzunarulă ă din untru al hainei.ăÎn deschiz tura uşii ap ru un cap roşcovan, rotundă ă

ca un dovleac. Se auzi un glas afectat rostind în englezeşte:– Pardon! Am greşit compartimentul.Apoi uşa fu închis la loc, de data aceasta euă

menajamente.Str inul care se încordase ca un arc se destinse.ă

Scoase mîna de sub hain şi se l s pe sp tarulă ă ă ă banchetei.Privirile lui şi ale lui Mircea se întîlnir o secund .ă ă

Str inul schi un zîmbet, apoi începu să ţă ă urm reasc din ochi arabescurile fumului deă ă havan , pe care curentul le destr ma, repezinduă ă -le apoi spre fereastr .ăMircea se aşez pe fotoliul din cabin . Lu o revistă ă ă ă

din vraful de ziare şi reviste cump rate la chioşculă g rii. Privirile parcurgeau paginile înc rcate cuă ă fotografii colorate, îns gîndurile îi fugeau laă tovar şul de cabin . Comportarea acestuia eraă ă ciudat . Trecerea aceea f r tranzac ie de laă ă ă ţ nep sarea pe care o afectase la început. Ia stareaă de încordare provocat de apari ia roşcovanului,ă ţ apoi relaxarea tot atît de brusc nu sc paseră ă ă spiritului de observa ie al lui Mircea.ţClinchetul unui clopo el plimbat pe culoar vestiţ

cina. Mircea îşi aminti brusc c îi e foame. Dac nuă ă se gr bea s ajung la vagonulă ă ă -restaurant, risca să nu mai g seasc locuri libere.ă ăRenun sţă ă-şi mai îmbrace haina. V zuse pe culoară

pasageri numai în c maş . Ieşi din cabin , l sînduă ă ă ă -l pe str in să ă-şi fumeze în linişte havana.La vagonul-restaurant avu norocul s g seasc un iă ă ă

7


scaun liber la o mas de dou persoane. În fa a luiă ă ţ se afla un preot catolic rubicond, cu obrajii rotunzi şi trandafirii de nou-n scut şi cu o chelie respectabil .ă ă Inspirîndu-se dup meniul convivului s u, Mirceaă ă comand nisetru la gr tar, ă ă spaghetti alia arabiata, muşchi alia florentina, o por ie de ţ gorgonzola, şi o cassata siciliana. Toate stropite cu o sticl deă Chianti.Un proverb din b trîni spune c ochii sînt mai mariă ă

decît burta. Por iile, deşi apetisante, erau atît deţ mari şi de s ioase, încît Mircea nu mai fu în stare săţ ă ataca şi muşchiul alia florentina. Sim ea cţ ă stomacul, întins ca o tob , st tea gata să ă ă-i plesneasc . Brînza îi f cea cu ochiul. Cassata deă ă asemenea.În spa iul dintre mese se îmbulzeau înfometa ii,ţ ţ

care aşteptau s ia locul primei serii deă consumatori.Mircea ciuguli ca o pas re din delicioasa por ie deă ţ

brînz gorgonzola. Îl copleşea jalea la gîndul c vaă ă trebui s renun e la asemenea bun t i.ă ţ ă ăţÎşi muia tocmai buzele în paharul cu vin, cînd fu

martorul unei scene stranii. Pasagerul din compartimentul s u ap ruse în uşaă ă vagonului-restaurant. Calm, c uta din ochi un locă liber. Deodat , privirea lui r mase fixat asupra unuiă ă ă punct din cel lalt cap t al vagonului. Se crispă ă ă brusc. Muşchii f lcilor îi jucar nervos sub obrazulă ă neted, Urm rinduă -i curios direc ia privirii, Mircea z riţ ă un b rbat de statur herculean , îmbr cat întră ă ă ă -un costum sport, cenuşiu, cu carouri verzi, care-l fix cuă aceeaşi intensitate pe str in. B rbatul în haine cuă ă carouri verzi mut cu limba în col ul gurii chiştoculă ţ pe care-l fr mîntase pîn atunci între buze şi f ră ă ă ă

8

să-l piard din ochi pe str in, întoarse pe jum tateă ă ă capul şi spuse ceva unui individ bondoc cu mutr deă boxer, care se afla în urma sa. Din ii acestuia seţ dezgolir întră -un rînjet.F r grab , str inul se r suci pe c lcîie şi ieşi dină ă ă ă ă ă

vagonul-restaurant. B rbatul în haine cu carouri maiă trase un fum din igar , o azvîrli jos şi, dup ce oţ ă ă strivi cu piciorul, porni leg nat în urma str inului. Înă ă drum, înghionti cî iva ipi, care renun ar s maiţ ţ ţ ă ă protesteze cînd v zur cu cine au deă ă -a face.Individul cu mutr de boxer vru s vin dup el. Ună ă ă ă

chelner care purta pe bra ul stîng un pîntecosţ castron cu sup îi ieşi întîmpl tor în cale. În ciocnire,ă ă castronul se r sturn , împroşcînd cu sup şi pe tipulă ă ă cu mutr de boxer şi pe al i trei consumatori de la oă ţ mas din apropiere. Se isc tumult. Între timp,ă ă individul în haine cu carouri disp ruse dină vagonul-restaurant...

** *

Str inul str b tea agil coridorul vagonului cuă ă ă p turi, îndreptînduă -se spre cabina sa. B rbatul înă haine cu carouri iu i pasul. Nu voia sţ ă-i scape vînatul. Z ri pe str in strecurînduă ă -se în cabin şiă închizînd uşa în urma sa. Se uit în jur. Culoarul eraă gol. Se apropie de uşa cabinei şi scoase din tocul de piele de sub hain un pistol ă Parabellum cu amortizor...În cabin , str inul stinse lumina. Cu gesturi repezi,ă ă

l s jos geamul, care pîn atunci fusese deschisă ă ă numai pe jum tate.ăVîntul n v li în compartiment, f cînd s se zbată ă ă ă ă

perdelele de pluş.Str inul scoase de sub hain un ă ă Browning cu şase

9


focuri. Se ad posti apoi în intrîndul pe careă -l f ceaă cabina lavaboului, inînd sub observa ie uşaţ ţ compartimentului.B rbatul în haine cu carouri deschise brusc uşa.ă

Mişcarea furioas a perdelelor îl derut . Trase treiă ă focuri într-acolo. Silueta lui se contura precis pe fondul luminos al culoarului.Str inul zîmbi. Nu se putea o int mai precis .ă ţ ă ă

Ap s pe tr gaci. ă ă ă Browning-ul scuip patru gloan eă ţ care nimerir . B rbatul în haine cu carouri sc pă ă ă ă revolverul din min , se frînse de mijloc şi se pr buşiă ă cu capul înainte pe covorul albastru din cabin .ăStr inul îl apuc de gulerul hainei şiă ă -l trase

în untru. Lu şi pistolul ă ă Parabellum c zut pe prag,ă apoi închise uşa.Avu grij s pun z vorul.ă ă ă ăAprinse lumina mic de la c p tîiul cuşetei. F r să ă ă ă ă ă

fac vreun efort deosebit, prinse cadavrul deă sub iori şiţ -l arunc pe fereastr în bezn . Pistolulă ă ă avu aceeaşi soart .ăRespir adînc, apoi cu gesturi repezi, dar metodice,ă

se aşternu pe lucru. Puse Browning-ul pe fotoliu. Îşi scoase haina şi o arunc pe cuşet . Lu din cuiă ă ă vestonul lui Mircea şi îl îmbr c în grab . Îşi scoaseă ă ă din haina gris-fer paşaportul, dar cînd vru să-l bage în buzunarul din untru al vestonului, d du pesteă ă paşaportul lui Mircea. Îl scoase şi pe acesta. În aceeaşi clip , cineva încerc clan a.ă ă ţStr inul tres ri. Cu mîna dreapt apuc revolverulă ă ă ă

şi se întoarse brusc spre uş . Abia atunci îşi amintiă c o încuiase. Cu sting arunc pe geam unul dină ă ă paşapoarte, iar pe cel lalt îl strecur în buzunar. Seă ă apropie de uş şi îşi lipi urechea de t blie. Nu auziă ă nimic.

10

Trenul îşi încetini mersul. Intr întră -o sta ie undeţ avea probabil oprire. Str inul smulse din plasă ă servieta-diplomat şi dup cîteva clipe de aşteptare,ă ridic z vorul şi deschise brusc uşa. Pe culoar nu seă ă afla nimeni.Respir uşurat. Avea drumul liber. Ieşi pe coridor şiă

se îndrept spre uşa vagonului. Frînele scrîşnir .ă ă Cînd trenul opri în sfîrşit în sta ie, str inul coborî prinţ ă partea opus peronului, gîndinduă -se c va sc paă ă neobservat.D du s traverseze linia. Din stînga ap ru ca ună ă ă

bolid botul uriaş al unei locomotive. Îngrozit, str inulă întoarse brusc capul. Lumina orbitoare a farurilor, duduitul namilei de fier, şuieratul strident al sirenei îl z p cir . Întră ă ă -o frîntur de secund , locomotiva îlă ă h p i sub ro i...ă ă ţ

** *

Mircea goli paharul de Chanti, apoi ceru nota de plat .ăPreotul catolic îşi continua netulburat cina.

Tumultul din cel lalt cap t al vagonului sporea.ă ă Invectivele plouau. Italienii nu-şi dezmin eauţ reputa ia. Erau mai guralivi decît un stol de vr bii.ţ ăChelnerul de la masa lui Mircea îşi f cu solemnă

apari ia purtînd pe farfurie - ca pe nişte moaşte -ţ nota de plat , ad postit sub un şervet scrobit.ă ă ăMircea achit consuma ia, încîntat c putea sc paă ţ ă ă

din îmbulzeala vagonului-restaurant. Mîncase împ r teşte. Vinul tare şi aromat îi crease o stare deă ă euforie, înainte de a se ridica de la mas , salut peă ă preotul catolic, care-i r spunse cu o onctuoasă ă binecuvîntare.Porni spre vagonul s u. Se gîndea cu pl cere laă ă

11


lectura pe care o va face înainte de culcare. În valiză îl aştepta un volum de istorie a pirateriei, achizi ionat întrţ -un anticariat din Roma.Ajuns pe culoarul vagonului de dormit, vru să-şi

aprind o igar , dar se r zgîndi. Împinse uşaă ţ ă ă cabinei şi intr . Îl izbi numaidecît vîntul care intraă val-vîrtej pe fereastra deschis . La lumina mic aă ă veiozei, v zu c patul str inului era neatins. Aprinseă ă ă plafoniera şi ridic geamul.ăDeodat , încre i mirat sprîncenele. În partea deă ţ

sus, geamul era g urit în dou locuri. Evident, urmeă ă de gloan e. Intrigat arunc o privire în jur. Abiaţ ă acum observ c îi disp ruse vestonul. Hainaă ă ă gris-fer a str inului era aruncat pe cuşeta de jos. Înă ă plas , toate valizele - şi ale lui şi ale str inului - erauă ă la locul lor. Lipsea doar servieta-diplomat.Sim i cum i se ridic sîngele în obraji. Îşi aminti cţ ă ă

paşaportul şi biletele de tren se aflau în veston. Asta complica serios lucrurile.F cu o leg tur între scena la care asistase înă ă ă

vagonul-restaurant, urmele gloan elor, dispari iaţ ţ str inului, şi dispari ia vestonul încercînd să ţ ă reconstituie faptele care se petrecuser în absen aă ţ sa.Existau trei variante:Prima: distrat, str inul îmbr case din greşeală ă ă

vestonul şi ieşise din cabin . Aceast alternativă ă ă c dea de la început. Nu se puteau explica urmeleă gloan elor şi lipsa servieteiţ -diplomat.A doua variant : str inul fusese asasinat, cadavrulă ă

aruncat pe geam, iar servieta-diplomat furat . Şiă aceast explica ie c dea. Ce rost avea dispari iaă ţ ă ţ vestonului?A treia variant : ştiinduă -se urm rit, str inulă ă

12

schimbase haina sa cu vestonul, îşi luase servieta-diplomat şi se f cuse nev zut. Aceast variant - deă ă ă ă altfel cea mai plauzibil - explica şi existen aă ţ urmelor din geam. În cabin avusese loc o lupt , dină ă care str inul ieşise înving tor.ă ăÎnainte de toate, trebuia s anun e pe înso itorulă ţ ţ

vagonului. Sun .ăÎn aşteptarea înso itorului care întîrzia, lu hainaţ ă

str inului şi începu s caute prin buzunare.ă ăNu g si decît o batist alb în buzunarul de laă ă ă

piept, iar în buzunarul de jos, din dreapta, cheile valizelor şi o fis . Fişa era neagr şi avea gravat peă ă avers o portocal , iar pe revers un cap de mort.ăCapul de mort f cu să ă-i revin în minte figuraă

stranie a tovar şului s u de cabin : obrazul ca deă ă ă cear , tr s turile nefiresc de rigide, în contrast cuă ă ă ochii de o mobilitate obositoare.Fişa p rea s fie una din acele reclame în imagini şiă ă

f r cuvinte care se distribuie prin anumite localuriă ă de noapte.În orice caz, împerecherea dintre portocale şi capul

de mort p rea cel pu in ciudat .ă ţ ăContrariat de întîrzierea înso itorului de vagon,ţ

arunc haina pe cuşet şi ieşi din cabin să ă ă ă-l caute...*

* *Tipul cu mutr de boxer ieşi din vagonulă

restaurant, ştergîndu-şi cu batista pantalonii.Str b tu culoarul vagonului de dormit şi ajunse înă ă

vagonul urm tor. Se opri în dreptul unui individă sub ire, cu p rul negru, care st tea la fereastr şiţ ă ă ă fum o igară ţ ă.– Nino, nu l-ai v zut pe Jack?ă– Nu.

13


– Atunci s-a oprit în vagonul cu p turi. Cheamă ă-l pe Tony şi veni i cu mine.ţ– O.K., Luis.Tipul cu mutr de boxer se întoarse în vagonul cuă

p turi. Cercet dintră ă -o arunc tur de ochi culoarulă ă gol.Uşa unei cabine se deschise. Un b rbat în c maşă ă ă

ieşi pe culoar, trînti uşa şi se îndrept spre cap tulă ă opus al vagonului. Dup ceă -l v zu c o coteşte spreă ă toalet , tipul cu mutr de boxer se repezi la uşaă ă cabinei, care r m sese întredeschis . Dintră ă ă -o privire cuprinse haina gris-fer de pe cuşet şi geamulă perforat de dou gloan e.ă ţ– Genovese. Şi-a scos haina ca s nuă -l recunosc...

Bietul Jack!Închise uşa şi se înapoie la cap tul vagonului înă

aşteptarea lui Nino. Nino sosi înso it de un ins solid,ţ în haine albe de şantung.– L-ai g sit? întreb el.ă ăLuis f cu mîna dreapt pumn şi ar t cu degetulă ă ă ă

mare în jos. Insul în haine de şantung rîse ironic:– Era de aşteptat. Nu te joci cu Vincenzo Genovese.

O s ne ă felicite Don Cirro.– Gura! scrîşni Luis. Îi vin eu de hac lui Genovese.Mircea era iritat. Nu-l g sise pe înso itor în cabinaă ţ

sa. Îl c utase şi în vagonulă -restaurant. Nu era nici acolo. Hot rîse atunci s plece dup şeful de tren.ă ă ă Un chelner îl îndrumase spre cel lalt cap t ală ă trenului. Cînd se înapoie pe culoarul vagonului de dormit, v zu pe tipul cu mutr de boxer stîndă ă rezemat de ultima cabin şi discutînd cu doi indiviziă sprijini i cu coatele de bara ferestrei din fa .ţ ţăCînd Mircea se apropie de ei, tipul cu mutr deă

boxer se trase spre uş pentru aă -i face loc. Ajuns în

14

dreptul primului ins rezemat de bar , Mircea seă pomeni catapultat de acesta în tipul cu mutr deă boxer, care, în aceeaşi secund , deschise fulger toră ă uşa şi-l îmbrînci în gol...

** *

Mircea se r suci prin aer, ca întră -un fantastic salt cu pr jina. Avea senza ia c se pr buşeşte întră ţ ă ă -un h u negru, f r fund. Tr ia un coşmar îngrozitor,ă ă ă ă care dura îns numai o frîntur de secund . Mîna luiă ă ă dreapt apuc - printră ă -un adev rat miracol - o bară ă de fier, de care se încleşta cu disperare. Sim i cţ ă bra ul îi este aproape smuls din um r. În acelaşiţ ă timp, se izbi cu picioarele de o scar . G sise îns ună ă ă punct de sprijin. Se ag instinctiv şi cu cealaltăţă ă mîn de bar . St tu spînzurat cîteva momente înă ă ă aer, apoi cu un efort supraomenesc reuşi s seă ca ere pe treptele sc rii vagonului. Era salvat.ţ ăMai bine de un minut st tu încleştat de bar . Vîntulă ă

aprig, stîrnit de mersul vertiginos al trenului, îi înghe ase sudoarea de pe spinare.ţÎn fluierul piciorului stîng sim ea o durere surd dinţ ă

ce în ce mai puternic . Se lovise zdrav n. Esen ială ă ţ era îns c sc pase cu via . Abia acum se uit înă ă ă ţă ă jos. Cînd v zu sub el, în lumin proiectat deă ă ă fereastr , terasamentul cenuşiu deplasînduă -se cu vitez ame itoare, i se f cu p rul m ciuc . Înghi i înă ţ ă ă ă ă ţ sec, apoi fluier a mare mirare:ă– Era s m ia dracu! Îşi arunc privirile în sus, spreă ă ă

geamul luminat al uşii. Au vrut s m cure e!ă ă ţ Bandi ii!...ţGîndul c ar putea s cad iar şi în minaă ă ă ă

agresorilor îl f cu s se ghemuiasc pe scar , astfelă ă ă ă încît s nu fie observat din untru.ă ă

15


Abia într-un tîrziu, ridic încet capul şi se uit cuă ă precau ie pe geam. Pe culoar nu mai era nimeni.ţ Împinse încet uşa şi intr în vagon.ăÎn acelaşi timp trenul începu să-şi încetinească

mersul. Frînele scrîşnir . Cînd se v zu în sigurană ă ţă pe culoar îi reveni curajul.– Dacă-i prind îi omor, zise Mircea b t ios.ă ăPicioarele îi mai tremurau, dar asta n-avea

importan . Sîngele îi zvîcnea în artere, sporinduţă -i cu fiecare pulsa ie mînia.ţ– Dacă-i g sesc în compartiment, scotocinduă -mi

prin lucruri, îi omor.Se îndrept spre cabin . Deodat avu senza ia că ă ă ţ ă

este urm rit. Cineva se apropia tiptil de el. Mai f cuă ă cî iva paşi. Se încorda gata de lupt . Se întoarseţ ă brusc. Tipul cu mutr de boxer se repezea tocmaiă asupra sa cu un stilet în mina.Mircea par cu stînga, iar cu dreapta îi apuc bra ulă ă ţ

şi i-l r suci, dînduă -i-l peste cap. Apoi îi aplic ună croşeu magistral, culcîndu-l la podea.Atunci ap ru şi individul în haine de şantung, careă

se repezi la atac. Cînd acesta ajunse cam la doi paşi, Mircea îl izbi fulger tor cu piciorul sub pîntece. Tipulă icni, se învine i de durere şi se încovoie,ţ pr buşinduă -se pe covor.În aceeaşi clip trenul se opri.ăMircea auzi o mişcare înapoia lui. D du s seă ă

r suceasc pe c lcîie, cînd sim i o lovitur cumplită ă ă ţ ă ă în creştet. Se pr v li printră ă -o mişcare helicoidal şiă leşin ...ă

** *

Mircea se trezi în huruit de motoare. Capul îl durea îngrozitor. Sim ea în creştet un fel de arsur şi oţ ă

16

pulsa ie puternic , aprig , ca nişte lovituri deţ ă ă ciocan. Gemu şi îşi duse mîna la cap. D du peste oă pung de ghea . Deschise anevoie ochii. Întuneric.ă ţă Era întins pe o cuşet . Îl mir huruitul motoarelor.ă ă Cuşeta se leg na parc . Atribui senza ia aceastaă ă ţ ame elii. Îl loviser groaznic.ţ ăLeg n rile cuşetei se accentuau, sporea parc şiă ă ă

vuietul motoarelor. C ut din ochi fereastra. După ă ă un timp reuşi s desluşeasc o ferestruic rotund .ă ă ă ă Mintea lui Mircea începu s lucreze febril. Ar fi jurată c se afl pe un vas. Auzea zgomotul valuriloră ă lovindu-se de bord.– Unde dracu sînt?Auzi de undeva un şuierat de siren . Apoi încă ă

unul. Nu mai înc pea nici o îndoial . Se afla peă ă mare.Se întreb cum de ajunsese acolo.ăDeodat îl trecu un fior. „îl r piser ”.ă ă ăÎntîmpl rile uluitoare din tren îi revenir fugitiv înă ă

minte. Se desf şurau în secven e rapide ca laă ţ cinematograf. Defilar şi str inul din compartimentă ă cu atitudinea lui bizar , şi individul cu haine înă carouri, şi tipul cu mutr de boxer, insul cu haineă albe de şantung... Plonjonul în abisul nop ii îl f cu iarţ ă s se cutremure. B taia de pe culoar îi oferise oă ă satisfac ie de scurt durat . Îl scosese din lupt peţ ă ă ă tipul cu mutr de boxer, dar...ăSe deschise o uş , l sînd s p trund în cabin oă ă ă ă ă ă

lumin puternic . În prag se conturau dou siluete.ă ă ăMircea închise ochii, pref cînduă -se c nu şiă -a

revenit înc din leşin. Era o m sur prudent . Poateă ă ă ă c în acest mod va putea afla mai multe în leg tură ă ă cu situa ia lui.ţCineva aprinse lumina din cabin . Auzi un glas deă

17


bas dogit.– L-au p lit r u. Nu vezi, nici pîn acum nu şiă ă ă -a

revenit în fire.Mircea sim i o mîn aspr , careţ ă ă -l apuc deă

încheietur şiă -i lu pulsul.ă– Normal! rosti oarecum mirat glasul dogit. Ar

trebui să-şi revin .ă– Dac nuă -l cur ai pe Nino, se termina cuăţ

Vincenzo.– Don Vincenzo, încule.ţ– Eh, ar trebui să- i fie recunosc tor. Nino era gataţ ă

să-l înjunghie. Şi atunci adio Don Vincenzo. Toarnă-i în cap o g leat cu ap , s vezi cum se trezeşte.ă ă ă ă– Dac nă -aş ine la tine, teţ -aş l sa să -o faci. A mai

încercat unul să-l stropeasc în glum cu ap rece...ă ă ă A fost ultima lui glum , Ugo, mititelule.ăCîteva clipe cei doi b rba i t cur .ă ţ ă ăÎn mintea lui Mircea începu s se fac lumin . Eraă ă ă

luat drept altul. Intrase într-o încurc tur din care nuă ă ştia cum avea s mai ias . Dac cei doi ar descoperiă ă ă c nu el era Don Vincenzo, ar fi capabili să ă-l omoare. Asta cu atît mai mult cu cît ar putea s presupună ă c el îl ucisese pe adev ratul Don Vincenzo. Pîn să ă ă ă se l mureasc lucrurile lă ă -ar fi lichidat.– M uit la el şi nuă -mi vine s cred, rosti iar şiă ă

glasul dogit. Nici urm de bisturiu.ă– Dac nă -o fi el?– Cum s nu fie el? Trenul, num rul cabinei,ă ă

port-bonheur-ul, prezen a oamenilor lui Cirro, bra ulţ ţ dislocat al lui Luis...– Tot i-a venit unul de hac.– M , ie i să ţ ţ -a f cut de sc rm neal . Tu nuă ă ă ă -l

cunoşti pe Vincenzo. Dac nu lă -ar fi tr dat Jack...ă– S aduc nişte amoniac, spuse tîn rul.ă ă

18

– Da, nu e rea ideea. Să-i d m pu in pe la nas,ă ţ gl sui b trînul.ă ăMircea fu cuprins de panic . Trebuia s intre în rolă ă

mai înainte ca tîn rul s vin cu amoniacul. Afar deă ă ă ă sta situa ia începuse să ţ ă-l intereseze. Nu venise el

aici în c utarea aventurii? Era servit pe tav .ă ăÎncepu deci s geam uşor. F cu o mişcare, apoiă ă ă

deschise ochii, îi închise iar şi, ca şi cînd lă -ar fi orbit lumina, dup care clipi, pref cînduă ă -se înc buimac.ă– Vincenzo, b iatule!ăAsupra lui se plec un om vîrstnic, corpolent,ă

nervos, cu şapc neagr .ă ăZîmbea cu gura pîn la urechi, ar tînduă ă -şi din iiţ

înnegri i de tutun.ţ– Te mai doare?Mircea bolborosi, abia inteligibil.– Ap ... ap ...ă ă– Imediat, Vincenzo. Ugo! strig b trînul. Ugo! Ugoă ă

sosi cu o sticl de amoniac.ă– Las amoniacul şi adu pu in ap .ă ţ ă ăUgo se execut şi reap ru cu un pahar cu ap .ă ă ă– Şi-a venit în fire, unchiule? întreb Ugo de astă ă

dat cu oarecare respect.ăDon Vincenzo treaz impunea alt considera ie.ă ţCu gesturi blînde, unchiul d du lui Mircea s bea.ă ă

Mircea sorbi pu in ap . Inima îi b tea s se sparg .ţ ă ă ă ă ă Începea marea aventur .ă– Î i mai aduci aminte de mine? spuse b trînul. Euţ ă

sînt unchiul Gino! Cînd erai mic te ineam peţ genunchi.Mircea murmur cu pref cut bucurie.ă ă ă– Unchiul Gino!... Au, au! se vait el, ducînd mîna laă

cap. Închise iar şi ochii.ă– Adu amoniac, Ugo! strig unchiul Gino. Mircea îiă

19


redeschise.– Nu. Nu-i nevoie. M simt mai bine. Unchiul Ginoă

îşi frec voios palmele.ă– Bine c te v d iar şi zdrav n. M-am temut că ă ă ă ă iţ -au f cut de petrecanie oamenii lui Cirro. Ninoă

Zanotti te-a pocnit în creştet cu atîta sete, încît mi-am zis c iă ţ -a zdrobit easta. Dar şi eu lţ -am achitat. I-am g urit foalele cu trei gloan e.ă ţ– Nu z u?! bîigui Mircea.ă– Am picat la anc. Tocmai cînd Nino te tr snea înţ ă

moalele capului... Era bine s ne fi urcat în tren deă la Roma. Te-am fi ap rat de oamenii lui Cirro. Tu aiă inut mor iş s nu ne urc m decît la Formio. iţ ţ ă ă Ţ -am

în eles întrţ -un fel calculul. N-ai vrut s fii v zut înă ă tov r şia noastr , ca s nu atragi aten ia asupra ta.ă ă ă ă ţ Dar te-ai bizuit prea mult pe noua ta mutr . Jackă te-a vîndut.– Canalia! f cu Mircea.ă– Altfel cum credeai c teă -ar fi identificat Luis? Nu

semeni deloc cu vechile tale fotografii. Îl privi îndelung, analizîndu-i fiecare tr s tur aă ă ă

fe ei. ţ- M , dar bine tiă -a mai aranjat doctorul mutra. La

un moment dat începusem s m întreb dac eştiă ă ă într-adev r tu. Numai ă port-bonlieur-ul sta pe careă l-am g sit asupra ta miă -a risipit b nuielile, zise el,ă s ltînd în palm fisa cu cap de mort şi portocal . ă ă ăI-o întinse. - Poftim. M bucur c ai p strată ă ă -o.Mircea o lu s se uite la ea cu pref cut emo ie.ă ă ă ă ţ– Se putea s nu o p strez? ă ăArunc o nad : ă ă– Î i mai aduci aminte de vremurile acelea?ţUnchiul Gino zîmbi nostalgic.

20

– Eu s nuă -mi aduc aminte? Erai un n pîrstoc. Mă ă înapoiasem cu taică-t u de la Messina. F cusemă ă treab bun acolo. Ca s s rb torim succesul neă ă ă ă ă -am dus la un bar. De acolo m-am ales cu fis cu cap deă mort. Tu cum îi v zută -o mi-ai şi luat-o. Al naibii copil mai erai. Apuc tor. Înc de pe atunci promiteai. Îlă ă contempl iar şi: M i, dar frumos teă ă ă -a mai f cută doctorul. Nici maică-ta, dac ar mai tr i, nu teă ă -ar recunoaşte.– Biata de ea, suspin Mircea. Ce femeie!ă– Minunat , b iete... Şi, zi, lă ă -ai pl tit scump peă

doctor ca s te fac atît de ar tos?ă ă ă– Zece mii de dolari, spuse Mircea la întîmplare.– Scump al dracului, dar face. Pe Dillinger nu l-a

reuşit tot atît de bine. D-aia l-au şi cur at oameniiăţ din F.B.I. E adev rat c în ultima vreme chirurgiaă ă estetic a progresat mult. Servesc la ceva şi doctoriiă ştia, pe care eu îi socoteam buni numai s întindă ă ă

obrajii c zu i ai femeilor b trîne... Uite, s iă ţ ă ă ţ -l prezint pe Ugo. Sînte i pu in neamuri.ţ ţ– Bun ziua, Don Vincenzo, rosti cu deferentă ă

tîn rul. M tuşa mea dinspre mam , Genoveffa, aă ă ă fost m ritat cu v rul unchiului dumitale dinspreă ă ă tat , Tommaso.ă– Ah, da! exclam Mircea cu afectat voioşie.ă ă

Grozav om unchiul Tommaso.– Bravo, Vincenzo, interveni unchiul Gino. Ai o

memorie! Cînd p rin ii t i au plecat la New York abiaă ţ ă dac împliniseşi patru anişori... Bietul taică ă-t u! Ceă moarte groaznic !ă„Hait!, dac îmi cere am nunte, am dat de dracu”,ă ă

reflect alarmat Mircea.ă– Auzi, să-l ucid pe scaunul electric! continuă ă

unchiul Gino. Ce sfîrşit!... Şi maică-ta s piar ars !ă ă ă

21


Adev rul e c tr gea cam mult la m sea. Miă ă ă ă -a spus mie Taddeo. Şi mai obişnuia s şi fumeze în pat...ăMircea oft plin de compasiune.ă– Dac ai şti cît mă -am str duit s o dezbară ă ...– Şi fratele t u? întreb iar şi Gino.ă ă ă– Cu el e o poveste lung .ă– S nuă -mi spui c teă -ai certat cu Spiridone. Era un

b iat tare blajin. Tu ai fost înc de mic un b t uş şiă ă ă ă jum tate. Dar Silvia, Sistoă , Simone, Pamfilo ce mai fac?– M-am cam rupt de ei, spuse Mircea cu jum tateă

de glas.– R u, b iatule, îl dojeni unchiul Gino. Nu trebuie să ă ă

dai cu piciorul neamurilor, oricît ai ajunge de sus. Ehe, i sţ -a cam urcat succesul la cap. Într-un rînd, Don Serafino spunea c nu mai vrea s mai aibă ă ă de-a face cu tine. Dar i-a trecut... Unchiul Gino scoase din buzunarul hainei negre o pip şi o pungă ă cu tutun. Cu gesturi dorn oale, începu s înfundeă tutun în pip . Tutun sicilian, rosti el. Cel mai aromată din lume. Al ii rîd de mine. Cic nu m pricep. Darţ ă ă eu ştiu mai bine. Ugo, po i s pleci. Am ceva deţ ă discutat cu Vincenzo.Ugo ieşi de-a-nd ratelea. Nu reuşea să ă-şi desprindă

privirile de chipul lui Mircea. Se împiedic de prag şiă abia sc p s nu se întind pe podea cît era de lung.ă ă ă ăÎnchise cu grij uşa în urma luiă .– Ai v zut cum se uit la tine? zîmbi unchiul Gino.ă ă

Te invidiaz . În lume nu sînt doi Vincenzo.ăMircea surise palid.– Nu e chiar aşa. Unchiul Gino îşi aprinse pipa.– Las , nu mai face pe modestul. Se aplec laă ă

urechea lui Mircea şi îl întreb confiden ial: Ia zi,ă ţ Vincenzo, cî i oameni ai c s pit cu mîna ta?ţ ă ă

22

Mircea tuşi încurcat.– N-aş putea s spun...ă– De mine te fereşti? întreb unchiul Gino cuă

mîhnire. Numai în jurnale s-a scris de cinci inşi. Pe Diamond nu l-ai cur at tu?ăţMircea încerc s recapituleze tot ce citise în presă ă ă

despre lumea gangsterilor din America. B trînul îiă vorbise despre New York, despre o execu ie peţ scaunul electric; asta însemna c teatrul ispr viloră ă personajului pe care-l întrupa se situa desigur, în Statele Unite. Îşi aminti brusc c citise demultă despre un oarecare Vincenzo Genovese, unul dintre capii traficului interna ional de stupefiante. Inclus deţ F.B.I. intr-un grup de gangsteri notorii de origine italian care urmau s fie expulza i în Statele Unite,ă ă ţ Genovese avusese ghinionul s fie implicat întreă timp, în asasinarea unor agen i ai Birouluiţ Narcoticelor. Ca s scape de scaunul electric, seă f cuse nev zut. De atunci îl c utau toate poli iile dină ă ă ţ emisfera occidental . Mircea regreta c nu seă ă documentase mai temeinic în acest domeniu. Dacă-l întruchipa pe Vincenzo Genovese trebuia s joaceă tare. Opera ia chirurgical estetic la care seţ ă ă supusese acest gangster pentru a-şi schimba înf işarea cu scopul de a sc pa de urm rireaăţ ă ă autorit ilor şi probabil şi de r zbunarea vreuneiăţ ă bande rivale st tea la baza unui truc care putea să ă aib consecin e tragice. Ce se va întîmpla dacă ţ ă Vincenzo Genovese va ap rea pe neaşteptateă dezv luinduă -i astfel impostura? Ori dac se va iviă vreun ins care cunoştea noul chip al gangsterului?Îndat ce se va vedea pe uscat va profita de ocazieă

spre a-şi lua t lp şi a. Nu ştia înc unde îl duceaă ă ţ ă unchiul Gino, dar nu va întîrzia s afle.ă

23


– Diamond Joe şi-a meritat soarta, declar el cuă pruden .ţă– Dar Slim Keyes? îl iscodi unchiul Gino.– Slim s-a ales cu ceea ce trebuia s se aleag .ă ă– Ştiu. Zece gloan e în burt ! Întotdeauna am spusţ ă

c violen a î i va cauza nepl ceri. Vezi ceă ţ ţ ă -ai p it?ăţ Dac nici ă Onorata Familie n-a mai putut s teă ajute...– Nu m plîng, zise Mircea str duinduă ă -se s nuă

spun prea mult.ăOnorat Familie ă era desigur, o expresie care

ascundea o organiza ie puternic . M-am aflatţ ă adesea în situa ii grele, continu Mircea, f r s fiuţ ă ă ă ă ajutat cum ar fi trebuit...– Nu cîrti, Vincenzo, îl dojeni unchiul Gino. Ai noştri

au f cut tot ceă -au putut. Vrei s spui c nuă ă -i aşa?Mircea încerc s se ridice întră ă -un cot. - Prefer s tac. Au! Iar m doare!ă ă– Te las s te odihneşti, spuse unchiul Gino. Avemă

tot timpul s mai st m de vorb . Vrei un pahar deă ă ă Marsala sau de Etna? O s te pun pe picioare!ă ă– Aş prefera un whisky, zise Mircea. În America

m-am înv at cu b utura asta.ăţ ăBluful era mai mult decît necesar în actuala

situa ie.ţ– Whisky? Unchiul Gino se scarpin în cap. Să ă-l

întreb pe Ugo dac are pu in ă ţ whisky pe bord. Tinerii ştia se topesc dup b uturile str ine. Se ridic deă ă ă ă ă

pe scaun şi se îndrept spre uşă ă. Se opri cu mîna pe clan . Mîine sear , la Palermo.ţă ăMircea înregistra astfel înc un am nunt. Mergeauă ă

la Palermo. În lumea Mafiei. Deoarece înghi i în sec.ţ Mafia. Nu cumva intrase în mijlocul oamenilor Mafiei? Cunoştea reputa ia acestei organiza ii.ţ ţ

24

Unchiul Gino ieşea tocmai pe uş , cînd Mircea seă sim i ispitit sţ ă-l strige înapoi şi să-i dest inuie totul.ă Uşa se închise. Mircea suspin adînc. Pierduse oă ocazie.Peste pu in timp îşi f cu apari ia Ugo. Un Ugoţ ă ţ

domesticit care aducea o sticl de ă whisky.– Unchiul Gino mi-a vorbit mult despre dumneata,

spuse el destupînd sticla.– Cu ap ? întreb el.ă ă- Sec replic Mircea cu emfaz , îi pl cea să ă ă ă-l

impresioneze pe tinerelul acesta imberb. - iŢ -am urm rit activitatea la New York, Donă

Vincenzo spuse Ugo, în vreme ce-i turna b utura înă pahar. Am auzit şi despre ispr vile dumitale laă Chicago, şi la San Francisco. Matarella iţ -a dat mult de lucru? - Hm! replic Mircea cu nep sare. Nu prea. ă ăUgo f cu ochii mari. ă- Se spune c şi Capone iă -a ştiut de fric luiă

Matarella.Mircea rîse cu afectat modestie: ă– Capone, Matarella - reprezint trecutul.ă– N-ai vrea s m iei cu dumneata, Don Vincenzo?ă ă

întreb sfios Ugo.ăMircea îşi încre i sprîncenele. ţ– Unde s te iau?ă– La New York. Cînd ai s te întorci la New York.ă

Cred c ai s te întorci în Statele Unite, nuă ă -i aşa?– Da, desigur, r spunse Mircea. Îndat ceă ă -mi

aranjez treburile.– Am auzit c numai dumitale î i ştie de fric Donă ţ ă

Gino. Şi Piesele de 90 se tem de sosirea dumitale la Palermo. Cic ai s te dedai la violen e...ă ă ţ– Depinde, replic Mircea, întrebînduă -se ce

25


însemnau acele Piese de 90.„Sînt un mare personaj, îşi zise el, de vreme ce

atîtea Piese sînt îngrijorate...”Ugo se uit spre hublou.ă– A început s se lumineze. Pîn disear sîntem laă ă ă

Lipari.„Deci nu mergem direct la Palermo”, reflectă

Mircea. Ugo ieşi din cabin . R mas singur, Mircea seă ă ridic în coate. Durerea de cap îl l sase, în schimbă ă se sim ea înc ame it. Se pip i în creştet. Îi crescuseţ ă ţ ă un cucui cît un ou de porumbel, dureros la atingere. Se uit în jur. Se afla întră -o cabin strîmt , cu patruă ă cuşete, cu un dul pior şi cu dou hublouri, unul înă ă dreapta şi altul în stînga. Deduse c se alia pe ună vas de mic tonaj, probabil o nav pesc reasc .ă ă ăÎn cabin st ruia miros de peşte, de cauciuc încinsă ă

şi de benzin .ăLa cap tul cuşetei v zu ag at întră ă ăţ ă -un cui haina

gris-fer a adev ratului Vincenzo Genovese. Toateă valizele - şi ale lui şi ale lui Genovese - erau orînduite dup m rimi pe cuşeta din fa . Bagajeleă ă ţă pe care le moştenise f r voie cereau a fi cercetate.ă ă Trebuia s se deprind cu ele ca şi cînd ar fi fost aleă ă lui.Coborî de pe cuşet . Ame eala îl f cu s se sprijineă ţ ă ă

cîteva clipe de perete.Dup ceă -şi reveni, se apropie de valizele lui

Genovese. Erau trei la num r. Scoase cheile dină buzunarul hainei gris-fer şi le descuie pe rînd. În primele dou g si cîte un costum de lustrin, unul albă ă şi altui gri închis, c m şi, cravate, pijamale şi oă ă trus de toalet . Nici unul din aceste obiecte nuă ă avea monogram sau marca furnizorului. În a treiaă valiza se aflau pantofi - vreo opt perechi - de calitate

26

excep ional şi cu o linie foarte modern . Genoveseţ ă ă fusese desigur un mare amator de înc l minteă ţă frumoas . Şi pantofii erau f r marc .ă ă ă ăMircea închise valizele, vîri cheile în buzunarul

pantalonilor, al turi de cheile lui şi se întinse peă cuşet . Cabina valsa parc în jurul s u. St tuse preaă ă ă ă mult timp în picioare. Urm rile loviturii din ajun seă f ceau înc sim ite.ă ă ţA ipi...ţCînd se trezi, soarele p trundea potop prină

hublouri, în cabin era în buşitor de cald. Ar fiă ă deschis hublourile dac nu să -ar fi temut c jerbeleă de ap stîrnite de mersul vasului ar fi p trunsă ă în untru.ăÎşi consult ceasul de min . Zece şi jum tate.ă ă ă

Capul nu-l mai durea. I se f cuse în schimb o foameă straşnic .ăParc la comand , Ugo intr cu o tav înc rcat cuă ă ă ă ă ă

un mic dejun. Ou , şunc , ă ă pasta con sarde, catolii şi o sticl de Moscato.ăMircea goli la repezeal farfuriile, sub plivirileă

admirative ale tîn rului. D dea tocmai peste cap ună ă pahar cu vin, cînd unchiul Gino îşi f cu apari ia.ă ţ– Ei te sim i mai bine, Vincenzo? îl întreb el jovial.ţ ă– Sînt înc buimac, min i Mircea. Am momente înă ţ

care nici nu ştiu unde m aflu, continu el,ă ă ducîndu-şi mina la frunte.Adoptase aceast linie de conduit , spre aă ă -şi

justifica eventualele sc p ri de memorie. Va evitaă ă astfel multe încurc turi.ăAr fi bine s ieşi pe punte, îl pov ui unchiul Gino.ă ăţ

Aerul curat are să- i mai limpezeasc pu in capul.ţ ă ţ– M-au pocnit zdrav n, st rui Mircea s brodeze peă ă ă

aceeaşi tem . E de mirare c nu miă ă -au zdrobit

27


easta.ţCînd s ias din cabin , Ugo îi puse pe umeri haina.ă ă ă– Bate tare vîntul. S nu r ceşti.ă ăMircea îi mul umi, zîmbinduţ -i condescendent.Ajuns pe punte, aspir adînc aerul proasp t şi s rată ă ă

al m rii. Se sim i înviorat. Ugo avusese dreptate.ă ţ Sufla un vînt n prasnic. Mersul vijelios al vasuluiă sporea curentul.Mircea îşi arunc privirile în jur.ăPretutindeni se desf şura marea violet , zebrată ă ă

de valuri cu creşte înspumate. Vasul înainta cu mare vitez , l sînd în urm o dîr alb , dantelat .ă ă ă ă ă ă– Dac nă -ar fi trebuit s facem un scurt popas laă

Lipari, în noaptea asta am fi luat masa la Palermo, zise unchiul Gino.Mircea se feri s cear explica ii. În elepciuneaă ă ţ ţ

proverbului „t cerea e de aur” îşi g sea în cazulă ă sta cea mai deplin ilustrare. Trebuia s descopereă ă ă

singur cheia enigmelor, asemenea unui modern Perseu în lupt cu Meduza. De data asta Meduza seă identifica, pare-se, cu Mafia.Curentul stîrnit de mersul vasului era atît de

puternic, încît Mircea îşi trase pe mîneci haina, care îi venea foarte bine. Îşi înfund mîinile în buzunar.ă– Goneşte frumos, nu-i aşa? zîmbi unchiul Gino.

Motoare Rolls-Royce.Mircea ciuli urechile. Motoare Rolls-Royce pe un

vas, aparent, atît de vetust! Ciud eniile se ineauăţ ţ lan ...ţCurînd dup l satul serii, trecur prin preajmaă ă ă

insulei Stromboli.Vulcanul aflat într-una din erup iile sale periodiceţ

arunca pe cer o lumin purpurie. C dereaă ă materialelor vulcanice în mare, la Sciara del Fuoco,

28

oferea un spectacol dantesc.Mircea st tea rezemat de parapetul de lemn şi seă

uita cu nesa la creasta muntelui împodobit cu oţ cunun roşiatic .ă ăApoi vulcanul Stromboli r mase în urm .ă ăPe învelişul m rii se fug reau juc uş scînteieriă ă ă

fosforescente. S-ar fi zis c miriade de licurici seă aşternuser peste leag nul valurilor.ă ăTrecur şi pe lîng stînc bazaltic abrupt a luiă ă ă ă ă

Strombolichio şi dup o jum tate de or de mers,ă ă ă vasul îşi încetini viteza. La prova ap ruseă -o masă neagr , cu povîrnişuri repezi, argintate pe alocuri deă ploaia razelor lunii.Motoarele încetar brusc s mai huruie. Se aşternuă ă

o linişte adînc , întrerupt doar de lip i tul valuriloră ă ă ce se loveau de pîntecele vasului.Deşi se aflau în largul m rii, sufla de undeva oă

boare uşoar , înc rcat cu miresme de flori şi de...ă ă ă portocale. Da. De portocale.Unchiul Gino se apropie de Mir cea. Puf ia din pipaă

lui marin reasc şi se uit atent spre masă ă ă ă întunecat de la prova.ăAp ru şi Ugo, urmat de doi inşi din echipajulă

vasului.– Cît e ceasul, Ugo? întreb unchiul Gino.ăLa lumina unei lanterne electrice, Ugo se uit laă

ceasul s u br ar .ă ăţ ă– Nou şi şaptesprezece, zise el. Unchiul Gino puf iă ă

şi mai tare din pip .ă– La nou şi zece Michelotto trebuia s fie aici.ă ă– S nu se fi întîmplat ceva, opina Ugo. Unchiulă

Gino îl privi f r să ă ă-i r spund . În afar de faptul că ă ă ă puf ia des din pip , nimic nuă ă -i tr da neliniştea.ă– O fi întîrziat cu desc rcatul, zise unul dină

29


înso itorii lui Ugo, un b rbos cu ceaf de taur.ţ ă ă– S ne apropiem de golfule ? întreb Ugo. ă ţ ă– Nu, r spunse scurt unchiul Gino.ăAşteptarea se prelungea. Abia dup vreun sfert deă

or se auzi în dep rtare bîzîitul unui motor. ă ă– Michelotto! zise b rbosul.ăUnchiul Gino f cu semn cu capul spre b rbos, careă ă

duse un deget la şapc şi coborî la motoare. Ală doilea înso itor al lui Ugo, un tip scund şi vînjos euţ bra e lungi ca de urangutan şi picioare îndoite înţ afar , ca dou paranteze, trecu la timon .ă ă ăBîzîitul b rcii cu motor creştea în intensitate. După ă

o coast stîncoas a insulei ap ru silueta neagr aă ă ă ă unui vas.Ugo scoase din buzunar un emi tor cu tranzistori.ţă– Semnalizeaz ! rosti sec unchiul Gino. Ugo trecuă

aparatul pe emisie.– Taormina, Taormina! Te caut Tibru! Spune dacă ă

eşti prezent. Parola. Trec pe recep ie! Gata.ţComut aparatul pe recep ie şi aştept , În difuzorulă ţ ă

aparatului se auzi replica.– Aici - Taormina, aici Taormina. Sînt prezent,

Tibrule. Şapte stele de argint. Trec pe recep ie.ţ– Aici Tibru, aici Tibru! Şapte sfeşnice de aur.

Apropie-te! Gata.Ugo îşi ag de gît cureaua aparatului, apoiăţă

scoase clin buzunar un pachet de ig ri ţ ă Camel.– Servi iţ -v , Don Vincenzo, zise el întinzînduă -i

pachetul pe care-l izbi în fund cu un bobîrnac, f cîndă s ias pe jum tate o igar .ă ă ă ţ ăMircea lu igara. Cu o mişcare iute Ugo scoase ună ţ

pistol îndreptîndu-l spre pieptul lui Mircea, care tres ri, sim ind în tot corpul un fior rece. Ugo ap să ţ ă ă pe tr gaci. Din pistolulă -brichet îşni o flac r .ă ţ ă ă

30

Mircea îşi aprinse igara. Fiorul de ghea l s loculţ ţă ă ă unei n duşeli fierbin i, abundente, careă ţ -i umezi în cîteva clipe c maşa.ă– Grazie! zise el st pîninduă -şi emo ia.ţAvusese un moment de sl biciune care ar fi putută

trezi b nuieli. Nu era deprins cu asemenea situa ii.ă ţ Sim i instinctiv privirile nedumerite ale lui Ginoţ a intite asupra sa. Trebuia s g seasc la repezealţ ă ă ă ă o justificare a tres ririi sale în fa aă ţ pistolului-brichet . Simul o nou tres rire şi îşiă ă ă ă duse mîna la cap, f cînd o schim de durere.ă ă– Ce ai? întreb unchiul Gino.ă– M trec nişte junghiuri prin cap...ăVasul lui Michelotto se apropiase sim itor. Deodatţ ă

o lumin alb se aprinse pe catarg.ă ă– Idiotul! Ce l-o fi apucat? exclam furios unchiulă

Gino. Ugo, spune-i s sting imediat lumina.ă ăUgo d du s manipuleze aparatul.ă ăCalm, Mircea întinse mîna sting oprinduă -l pe Ugo

s treac pe transmisie, iar cu dreapt f cu un gestă ă ă ă elocvent. – Pistolul! rosti el grav.Uluit de tonul lui Mircea, Ugo se execut . Scoaseă

din buzunar un pistol cu surdin şi iă -l întinse.Mircea lu pistolul şi mai înainte ca Gino s fi putută ă

schi a un gest de împotrivire, trase un foc în direc iaţ ţ vasului. Lumina alb se stinse.ăSim i o mare satisfac ie. Tot a fost bun la ceva şiţ ţ

stagiul militar. Nu luase el pe degeaba insigna celui mai bun tr g tor la int pe divizie.ă ă ţ ăUnchiul Gino se uit admirativ la Mircea, apoiă

întoarse capul spre Ugo.– Ei! Te mai îndoieşti? Numai Vincenzo putea să

fac una ca asta. Apoi se adres lui Mircea: M i,ă ă ă

31


b iatule, aici nu sîntem în America.ă– Nici o grij , spuse Mircea cu calm, înapoindă

pistolul lui Ugo. De obicei nu port arme de foc. Am vrut numai s v d dac mai sînt în stare de cevaă ă ă dup lovitura aia p c toas .ă ă ă ăÎntre timp nava lui Michelotto se apropiase. Cele

dou vase abordar . Un b rbat sub ire s ri cuă ă ă ţ ă agilitate de maimu peste cele dou parapete,ţă ă oprindu-se lîng unchiul Gino.ă– Nu trebuia s tragi, Don Gino. S-a aprins dină

greşeal , se scuz noul venit.ă ă– Bine, bine, Michelotto, zise unchiul Gino aspru.

Ce-a fost întîrzierea asta?– Transbordarea. Iar au lipsit zece l zi. Şase deă

Camei şi patru de Philip Morris.Unchiul Gino încre i din sprîncene, apoi se întoarseţ

spre Mircea.– Americanii t i. Vincenzo, au cam început să ă-şi

fac de cap. E a doua oar c lipsesc l zi. Şi dină ă ă ă ultimul transport trimis de tine au lipsit. Cîte au lipsit, Michelotto, din transportul Genovese?Michelotto îşi frec b rbia.ă ă– Opt. Şapte Chesterfield şi una Corona-Coronas.– Şi havanele sînt scumpe, Vincenzo, zise unchiul

fino. O lad cu havane face cît zece de ă Chesterfield.– Nu se poate s fi lipsit, ripost Mircea cuă ă

gravitate.– Ba se poate, replic b os Michelotto. Eu leă ăţ -am

luat în primire.Unchiul Gino zîmbi ciudat.– S v fac prezent rile: Michelotto Perenze,ă ă ă

Vincenzo Genovese. Michelotto cunoştea faima lui Vincenzo Genovese, supranumit în cercurile mafiote din New York şi Chicago Vincent the Killer.

32

– Îmi pare foarte r u, dar sta e adev rul, Misteră ă ă Genovese.Se uit fix la Mircea. Fotografia lui Genovese peă

care o v zuse întră -atîtea ziare nu se potrivea deloc cu mutra interlocutorului.Unchiul Gino îi citi în ochi nedumerirea.– Ai de a face cu adev ratul Vincenzo Genovese.ă

Pot B te asigur, rosti el sec, punînd cap t discu iei.ă ă ţ– M sup r chestia cu l zile, zise Mircea, adoptîndă ă ă ă

un aer în epat.ţ– Fii liniştit, nu e vina ta, b iatule, spuse unchiulă

Gino. Pe drum se întîmpla multe. Dar îi dibuim noi pe ho i. În sînul ţ Onoratei Familii n-au ce c utaă indivizii necinsti i.ţ„Omul sta nu e lipsit de umor”, cuget amuzată ă

Mircea.– Michelotto ne înso eşti la Palermo, spuse unchiulţ

Gino. Michelotto se încrunt .ă– Şi treburile de aici...– Le laşi pe seama lui Albanese. Porunca lui Don

Scrafino.– Bine, dar...– Nici un dar...– Atunci, m duc să ă-mi iau lucrurile.– Bine. Îns întră -o jum tate de or s fii înapoi.ă ă ă

Unchiul,Gino îi întoarse spatele. Se adres apoi luiă Mircea: Vincenzo, în noaptea asta tragem un chef la Li pari cu cel mai bun vin. Am s v d dac renumeleă ă ă t u se confirm . Calo Vessalone îmi spunea deun ziă ă ă c eşti în stare s goleşti o sticl de vin dintră ă ă -o singur sorbitur ... Iar mîine în zori, ne continu mă ă ă drumul spre Palermo...În diminea a urm toare, Mircea z cu în cuşeta saţ ă ă

pîn la ora prînzului.ă

33


Încercase s in vitejeşte piept unchiului Gino, ună ţ ă b utor de înalt clas şi să ă ă ă-şi p streze totodată ă neştirbit reputa ia pe care iă ţ -o atribuise Calo Vessalone. Nu era el novice ia b utur , dar printreă ă campioni nu se putea în nici un caz num ra. Goliseă dou sticle de ă Lipari şi o sticl de ă Marsala, apoi pretextase o recidiv a durerilor de cap.ăDrumul de la cîrcium şi pîn la barc îl f cuseă ă ă ă

sprijinindu-se de bra ul lui Ugo şi blestemînduţ -şi junghiurile din creştet.Dormise adînc. F r vise. Se trezise mahmur, cuă ă

gura amar şi capul greu.ăCînd îşi aminti de ispr vile pe care le f cuser cuă ă ă

to ii la chef, îl trecur n duşelile. Nu cumva sc paseţ ă ă ă vreo vorb care să ă-l dea de gol? La be ie omulţ spune vrute şi nevrute. Mircea îşi controlase fiecare gest, fiecare cuvînt. Nu-şi amintea s fi f cut vreoă ă prostie. Totuşi... B user şi mîncaser pe întrecute...ă ă ă Cîntaser , tr seser cu pistoalele... Cu zece focuri,ă ă ă Mircea decapitase zece sticle de Marsala, spre entuziasmul comesenilor.Tot gîndindu-se la vitejiile lui bachice, adormi

iar şi.ăSe deştept din nou abia după ă-amiaz . Îi trecuseă

capul. Avea îns gura iasc . B u ca un c pc un, peă ă ă ă ă ner suflate, o can mare cu ap . Apoi ieşi pe punte.ă ă ăCoastele stîncoase ale Siciliei se profilau la orizont.

Soarele le înv luia întră -o lumin trandafirie.ăUnchiul Gino ieşi jovial în întîmpinarea lui Mircea.– Ei, ai dormit bine? Te-ai trezit la timp. Peste un

sfert de or debarc m la Castellamare. Iar diseară ă ă sîntem la Palermo. Don Serafino te aşteapt cuă masa.Mircea îşi umfl pieptul cu aer.ă

34

– Ah, de aici sim miresmele Siciliei! exclam el cuţ ă patos. Chemarea p mîntului natal e mai puternică ă decît orice...Cînd vasul acost la Castellamare, cerul în asfin ită ţ

se împurpurase ca o mantie imperial .ăPe chei îi aşteptau trei b rba i în haine închise laă ţ

culoare. Chipurile lor erau impasibile ca nişte m şti.ă– Totul e în regul , Alfano? întreb unchiul Gino,ă ă

îndat ce puse piciorul pe p mînt.ă ăUnul dintre cei trei f cu un pas.ă– Da! r spunse el monosilabic.ă– Ia-o înainte! zise unchiul Gino.Mircea era încadrat de Ugo şi de Michelotto.

Înso itorii lui Alfano trecuser în urma grupului.ţ ăSe îndreptar cu to ii spre o str du care seă ţ ă ţă

deschidea între dou antrepozite d r p nate.ă ă ă ă Intrar în primul antrepozit, printră -o uş cu toculă l sat întră -o parte, dar care se deschidea foarte uşor, în ciuda aspectului ei vetust. În hala întunecoas ,ă pardosit cu ciment şi transformat în garaj,ă ă aşteptau dou automobile negre. Un ă Buick Electra şi un Fiat 2300.Alfano deschise uşa Buick-ului.– Pofti i!ţUnchiul Gino se opri în dreptul celeilalte maşini.– Nu, Ugo, tu o iei înainte cu Buick-ul. Lucio şi

Giuseppe merg cu tine. Alfano ne înso eşte pe noi.ţUnchiul Gino, Mircea şi Michelotto se aşezar peă

bancheta din spate al Fiat-ului. Alfano trecu lîngă şofer.Buick-ul semnaliza cu farurile. Portarul garajului

ap ru din cabina sa cu pere i de sticl şi ap s peă ţ ă ă ă butonul fixat în dreapta unor por i înalte cît peretele.ţ Canturile se deschiser uşor prin culisare.ă

35


Maşinile demarar .ăBuick-ul ieşi cel dintîi, leg nînduă -se pe

amortizoarele elastice. Fiat-ul îl urm la vreoă cincizeci de metri.Mircea era nedumerit. De ce preferase unchiul

Gino s foloseasc Fiată ă -ul? Se feri îns a pune vreoă întrebare.Tot unchiul Gino îi d du o explica ie pe ton deă ţ

glum :ă– Nu-mi plac Buick-urile. Întîmplarea a f cut s amă ă

dou accidente pe maşini de astea. De atunci, s nuă ă Ie mai v d.ăExplica ia era evident tras de p r. Michelotto şiţ ă ă

Alfano rîser ca de o glum bun . Mircea îşi d deaă ă ă ă seama c adev ratul ei în eles era altul. Îl va afla elă ă ţ mai tîrziu.Str b tur o strad îngust , pavat cu bolovani deă ă ă ă ă ă

rîu şi m rginit cu case albe d r p nate, proptiteă ă ă ă ă parc unele de altele.ăIeşir întră -o şosea pietruit , care se orient , spreă ă

şiruri de dealuri stîncoase dinspre miaz zi.ăFiat-ul gonea cu peste optzeci de kilometri pe or .ă

În urma Buick-ului se ridica un vîrtej de praf, pe care din fericire vîntul îl repezea spre stînga şoselei.Cu gesturi domoale, unchiul Gino scosese din

buzunarul portierei din partea sa un pistol-mitralieră Parabellum, cu treizeci şi dou de focuri, pe careă -l examina pe toate fe ele.ţ– Bine uns, rosti laconic.Din buzunarul celeilalte portiere, Michelotto trase

un pistol-mitralier pe care Mircea nu reuşi să ă-l identifice. P rea de provenien englezeasc .ă ţă ăŞi Alfano f cu aceeaşi opera ie. Scoase oă ţ

puşcă-mitralier ă Browning şi o puse pe genunchi.

36

„Te pomeneşti c ştia vor s m cure e dup ceă ă ă ă ţ ă ieşim în plin cîmp”, îşi zise Mircea uşor alarmat. Îl liniştea oarecum gîndul c indivizii ar fi putut să ă scape de el pe mare, şi înc f r nici un risc, dac ară ă ă ă fi avut de gînd s-o fac .ăUnchiul Gino îi întinse pistolul.– Poate î i va fi de folos. Don Cirro se ine iar şi deţ ţ ă

capul nostru. Sper să ă-şi recîştige suprema ia.ţ Idiotul!– Şi dumneata? întreb Mircea.ă– Eu am arma mea, zîmbi unchiul Gino, b tînduă -se

uşor cu palma peste umfl tura pe care o f cea hainaă ă în partea sting a pieptului.ăMircea sim i o furnicare prin şira spin rii. Aventuraţ ă

începuse să-l captiveze, era ca într-un film cu gangsteri.Dup vreo dou zeci de minute de mers, ajunseră ă ă

într-o şosea larg . Cotir spre stînga.ă ăPeisajul era oarecum arid. Stînci şi pietre golaşe

str pungeau parc scoar a dealurilor bine acoperiteă ă ţ pe alocuri cu vii.Unchiul Gino, atît de volubil pe mare, p stra acumă

o t cere mohorît .ă ăÎşi aprinsese iar şi pipa şi puf ia alene. Privirileă ă

sale reuşeau s scruteze îns fiecare col de stîncă ă ţ ă pe lîng care treceau cu maşina. Tot atît de aten iă ţ erau şi Michelotto Alfano.– Peste zece minute sîntem la Alcamo, spuse

în buă şit unchiul Gino, peste o jum tate de or laă ă Partinico, iar peste o or la Palermo. Se izbi cuă palmele peste genunchi. Peste o or noi o s neă ă înfrupt m cu fazan şi caviar la Don Serafino, iar Ugoă o să-şi strîng la piept logodnica. Izbucni în rîs. S-aă logodit cu o scoab . O pocitanie slab şi sfrijit , înă ă ă

37


loc să-şi aleag o fat durdulie. Eh, tineretul de azi...ă ăMichelotto rîdea în col ul gurii.ţAlfano şi şoferul nu schi au nici sun zîmbet. Alfanoţ

st tea încordat ca un animal la pînd .ă ăPe dreapta şoselei se p rea în dep rtare, printreă ă

dou culmi de deal, o coloan de fum negru, care seă ă în l a v l tucinduă ţ ă ă -se spre v zduh.ă– La Calatafimi!... Arde! spuse Alfano laconic Cl ileă

lui Don Albano.– Aha! morm i unchiul Gino.ă– Alalt ieri şiă -a g sit vitele moarte pe cîmp, reluă ă

Alfano, cu acelaşi glas egal.– Aha!– Pun r m şag c pîn la sfîrşitul s pt mînii neă ă ă ă ă ă

vinde moşia. La pre ul fixat de noi...ţ– Aha!Mircea sim i un fior. Îşi d dea seama înc o dat cţ ă ă ă ă

avea de-a face cu oameni cari nu se d deau înapoiă de la nimic.Maşinile trecur ca o tromb prin Alcamo.ă ă– Pe aici cum mai merg treburile? întreb unchiulă

Gino.– Bine, zise Alfano. To i negustorii şiţ -au achitat

pizzu. Numai Girolamo a fost mai n r vaş.ă ă– Care Girolamo?– M celarul. Dar lă -am potolit noi. Dou zile a turbată

c utînduă -şi copilul. Nu l-a g sit decît dup ce şiă ă -a pl tit ă pizzu. Şi cu dobînd . Pentru întîrziere...ă– Aha!Lui Mircea nu-i fu greu s în eleag sensulă ţ ă

cuvîntului pizzu. Oamenii pl teau ca să ă-şi asigure „protec ia”... Soarele se cufundase dincolo deţ orizont. Era înc lumin .ă ăImensa cupol a cerului vioriu se sprijinea peă

38

coloane nev zute.ăColine ondulate, cu pante acoperite de vii, se

desf şurau de o parte şi de alta a drumului.ăCînd intrar în Partinico, reclamele luminoaseă

începuser s se aprind . Oamenii ieşiser laă ă ă ă plimbare pe strada principal . În fa a unei case cuă ţ storurile l sate, atîrna un drapel negru. B rba i şiă ă ţ femei în haine cernite st teau în dreptul por ii.ă ţ– Cine a murit? întreb unchiul Gino, sco înduă ţ -şi

pipa din gur .ăAlvaro Mannara, spuse Alfano calm. Suferea de o

boal f r leac. Avea mînc rime la limb ...ă ă ă ă ăLui Mircea i se ridicase un nod în gîtlej. Îl strangula

emo ia. Unchiul Gino se întoarse spre el:ţ– Ei, ce zici de oamenii noştri, Vincenzo?– Îmi plac, zise Mircea, silindu-se s par cît maiă ă

jovial. Sînt operativi.De la Partinico şoseaua porni s urce şerpuitoareă

împlîntîndu-se în masivul muntos, pe care trebuia să-l str bat spre a coborî la Palermo.ă ăDistan a dintre ţ Fiat şi maşina dinainte se men ineaţ

constant . L sar în dreapta vîrful Vutura, în stîngaă ă ă muntele Gibilforni şi se avîntar în jos peă serpentinele care coborau spre Castellano. În dep rtare se z rea oraşul Palermo, încadrat deă ă mun ii Pelleregrino şi Grifone. Golful Palermo îşiţ desf şura pîn la orizont apele violete.ă ăMircea admir cu nesa m rea a privelişte.ă ţ ă ţMai aveau vreo doi kilometri pîn la Passo diă

Rigona. Şoseaua se dep na acum dreapt . Înainteă ă Buick-ul gonea cu aproape o sut de kilometri peă or . ă Fiat-ul îl urma i idei ca o umbr . Deodat ,ă ă dintr-un drum care se deschidea spre stînga, ţîşni o maşin albastr , care taie drumul Buickă ă -ului. Se auzi

39


un r p it de mitralier ...ă ă ăMircea asist uluit la scen care se desf şur cuă ă ă ă

viteza fulgerului. Buick-ul sc pat de sub control,ă porni spre dreapta; p r si şoseaua şi se rostogoli deă ă cîteva ori. Se auzi o explozie, apoi o limb de foc seă avînta spre cer.Maşina albastr îşi m ri viteza îndreptînduă ă -se spre

Passo di Rigona. Silueta ei se micşor în zare.ăAlfano şi Michelotto ridicar instinctiv armele.ă– Nu! porunci sec unchiul Gino.– Îi l s m s ne scape? strig furios Michelotto.ă ă ă ă

Cînd Fiat-ul ajunse în dreptul automobilului care ardea ca o tor , unchiul Gino ordon scurt.ţă ă– Opreşte!Fiat-ul stopa în scrîşnet de frîne.Cu agilitate surprinz toare pentru vîrsta lui, unchiulă

Gino s ri din maşin şi se îndrept în fug spreă ă ă ă carcas incandescent a Buickă ă -ului.Mircea, Michelotto şi Alfano îl urmar .ăUnchiul Gino se opri la cî iva paşi de rugul careţ

r spîndea miros de benzin şi de cauciuc ars. Seă ă auzir o serie de pocnete. Explod muni ia dină ă ţ maşina incendiat .ă– Sau dus cu to ii, murmur unchiul Gino. Soartaţ ă

asta ar fi trebuit s-o avem noi, ad ug el după ă ă cîteva clipe. Se întoarse spre Mircea. Ar fi fost al treilea accident... Şi ultimul... Se scarpin în b rbie.ă ă Primirea asta ia pentru tine, Vincenzo. Aş putea să jur. Se îndrept spre ă Fiat. Michelotto bolborosi indignat.– I-am l sat s ne scape...ă ăAlfano îşi încleştase f lcile şi nu scoase o vorb .ă ă

Mircea sim i c i se îngusteaz brusc gulerul.ţ ă ă Aventura începea s ia o întors tur pu in pl cut .ă ă ă ţ ă ă

40

Unchiul Gino se uit crunt la Michelotto:ă– Ce-ai fi vrut? S ne fi b tut cu mitralierele peă ă

str zile oraşului? S ne fi urcat toat poli ia în cap?ă ă ă ţ– Te-ai f cut prea prudent, Don Gino, ziseă

Michelotto, dîndu-se la o parte astfel încît Mircea să se urce în Fiat. Ar fi fost mai bine...– Gura! i-o retez unchiul: Gino.ăMichelotto mîrîi ca un dul u; pus pe har , dar nuă ţă

mai st rui să ă-şi continue fraza. Se urcar cu to ii înă ţ maşini.– E bine s disp rem cît mai repede de aici, ziseă ă

Gino. Curioşii şi carabinierii nu vor întîrzia s deaă n val ...ă ăFiat-ul se puse în mişcare. Travers cu mare viteză ă

Passo di Eigona şi se avînta pe şoseaua care ducea la Palermo. – Îmi las gura ap cînd m gîndesc la caviarul deă ă ă

la Don Serafino, zise unchiul Gino, aprinzîndu-şi din nou pipa, care apucase s se stingă ă.

** *

Mîn fin şi îngrijit a lui Don Serafino ridică ă ă ă paharul eu şampanie. Fl c ruile sfeşnicelor deă ă argint de pe mas se reflectau în cristalele bizatateă şi în por elanurile fine.ţ– În cinstea lui Vincenzo Genovese, fiu r t citor ală ă

Siciliei, întors printre ai s i.ăTo i convivii se ridicar în picioare, în l înd ca laţ ă ă ţ

porunc paharele.ăMircea mulţumi inclinîndu-se ceremonios. Se

conforma protocolului impus de prezen a lui Donţ Serafino.Don Serafino îşi muie buzele sub iri şi vinete înţ

şampania acidulat . Paharele fur golite pîn laă ă ă

41


fund. Convivii se aşezar din nou pe scaune.ă– Vincenzo, zise Don Serafino, eşti un om abil nu

numai în afaceri, dar şi în folosirea for ei.ţUn b rbat foarte elegant, eu ă o expresie ironic înă

ochi-i cenuşii, iscoditori şi plini de îndr zneal , zîmbiă ă enigmatic. Avea silueta şi gesturile unui actor de cinema care se ştie punctul de atrac ie al tuturor.ţ– Te felicit, Vincenzo pentru modul discret în care

l-ai lichidat pe Jack. I s-a g sit cadavrul peă terasamentul c ii ferate, ciuruit de gloan e... Dar cuă ţ bietul român ce-ai avut?Mircea încre i din sprîncene. Sim i c i se taieţ ţ ă

respira ia. Românul? Ce complica ii interveniser !ţ ţ ă Reuşi totuşi să-şi p streze calmul.ă– Adic ? rosti el cu afectat impertinen .ă ă ţă– Drag Vincenzo, interveni Don Serafino cu tact,ă

departe de noi să- i cerem socoteala. Remarc mţ ă numai c moartea românului ar putea s atragă ă ă dup sine o publicitate cam sup r toare. Mai era şiă ă ă scriitor.– Probabil c a fost silit să ă-l suprime şi pe român,

spuse unchiul Gino s rinduă -i în ajutor. Martorii inoportuni...– În Italia e recomandabil s fii mai prudent şiă

mai... temperat, zise b rbatul cel elegant.ă– Nu am venit în Italia ca s primesc lec ii, replică ţ ă

Mircea b t ios.ă ăSe impunea să-şi sus in rolul pîn la cap t.ţ ă ă ă

Intransigen a era obligatorie.ţOrice sl biciune putea să ă-l coste scump. F cuse oă

experien în acest sens pe vas şi nu mai voia sţă -o repete...– Joe, Vincenzo, basta, basta! rosti Don Serafino,

autoritar. Nu-mi plac certurile. Joe î i este prieten. Înţ

42

sarcina lui se afl paza dumitale.ă– Am v zut cît e de eficient paza asta. Numaiă ă

gra ie lui Don Cirro mai sînt acum în via .ţ ţă– Don Cirro îşi va primi pedeapsa, zise Joe cu

r ceal .ă ăÎşi umplu paharul cu şampanie şi-l d du peste cap.ăToat discu ia fusese urm rit în t cere de un ală ţ ă ă ă

cincilea personaj, care îşi rev rsa pe scaună corpolen a elefantin . Ochii îi erau îngropa i înţ ă ţ osînz . În partea dreapt a gîtului diform atîrna oă ă protuberant careă -i acoperea în parte gulerul hainei. Mîinile-i sem nau cu nişte perni e. Mesteca domolă ţ caviarul amintind o rumeg toare.ăDin masa aceasta de carne ieşi un glas sub ire caţ

un falset de eunuc.– Las laudele, Joe. De mult ne tot amenin i cuă ţ

pedepsirea lui Cirro. Şi pe el îl doare în fund de tine. Scuza i expresia, Don Serafino. S vorbim mai bineţ ă de lucruri serioase. Cînd sosesc ig rile, Gino?ţ ăGino se scarpin în creştet.ă– Ce e azi? Mar i? Vineri le ai la Castellamare. Ah!ţ

Tot în leg tur cu ig rile. Nu sînt mul umit deă ă ţ ă ţ Michelotto. Pretinde „cam des” c lipsesc l zi cuă ă ig ri.ţ ăDon Serafino se servi cu o pulp de fazan.ă– Vincenzo, crezi c pîn la sfîrşitul s pt mîniiă ă ă ă

soseşte şi transportul t u cu stupefiante? întreb el.ă ă– Nu m-ar bucura deloc s soseasc atît de repede,ă ă

zise elefantinul, întrerupîndu-şi rumegatul. Aş vrea s dispun de tot efectivul pentru stupefiante.ă– Ai destui oameni, Don Calo, la Castellamare, zise

Joe.– Vezi- i de sectorul t u, replic Don Calo,ţ ă ă

servindu-se cu o nou por ie de caviar.ă ţ

43


– La nevoie î i trimit înt riri de la Trapani, ziseţ ă unchiul Gino.În clipa aceea se deschise uşa. Intr o fat de vreoă ă

optsprezece ani, o dr coaic vioaie cu p r şi ochi deă ă ă c rbune, cu sîni obraznici, corp ispititor şi picioareă lungi de balerin . Purta o rochie învoalat , deă ă muselin alb , stropit cu paiete. Sandalele aurii cuă ă ă tocuri înalte, se armonizau cu o geant mic de fir,ă ă pe care nou venit o rotea asemenea unei sfîrleze,ă ă pe degetul ar t tor.ă ăFata îl s rut pe Don Serafino pe obraz, f cu ună ă ă

semn voios cu mîna spre ceilal i convivi, se uitţ ă pl cut surprins la Mircea, apoi se aşez pe unul dină ă ă cele dou scaune r mase libere.ă ă– La ora asta se vine la mas ? o dojeni cu o umbră ă

de asprime Don Serafino.– Croitoreasa e de vin , ciripi fata. Miă -a adus rochia

abia acum zece minute. Cum era s vin? Goal ?ă ăDon Serafino cl tin din cap, manifestînduă ă -şi în

acest chip inofensiv contrarietatea.– Ce limbaj, Lucia, ce limbaj! Ce şi-or fi închipuind

prietenii despre tine? Lucia ridic din umeri, cuă dr g laş nep sare. Ai dulapurile pline cu rochii,ă ă ă ă st rui Don Serafino.ă– Sînt demodate, toate sînt demodate, tat . Vrei să ă

spun lumea c fiica lui Don Serafino nu ştie s seă ă ă îmbrace?Fata accept pu in caviar şi o felie de piept deă ţ

fazan.Don Serafino o privea cu încîntare. Fiica lui nu avea

asem nare în întreaga Sicilie.ă– Ah, am uitat s iă ţ -l prezint pe Vincenzo, zise el.

B iat simpatic, nuă -i aşa?Lucia arunc o privire expert asupra lui Mircea,ă ă

44

care se înclin cu amabilitate. Îl pl cuse din primaă ă clip .ă– Joci tenis? întreb ea.ă– M descurc...ă– Am s te invit la un meci. Vreau s te bat. Mirceaă ă

zîmbi.– S m ba i? Teă ă ţ -am sup rat cu ceva, ă signorina

Lucia?Fata rîse, ar tînduă -şi din ii albi, superbi.ţMircea observ c Joe îl privea cu o expresieă ă

înveninat . Nu cumva era gelos? Asta ar complica şiă mai mult lucrurile.Restul cinei, conversa ia se învîrti numai în jurulţ

Luciei care turuia cu nesecat verv despre mod ,ă ă ă filme, sporturi nautice şi în special despre muzica de jaz, marea ei pasiune.Înaintea deşertului, Lucia se ridic de la mas .ă ă– Tat , am plecat. La zece m aşteapt Caria. Trecă ă ă

s o iau cu maşina. Sîntem invitate la o serat .ă ă– Ce serat ? întreb Don Serafino.ă ă– Eu te întreb pe dumneata cînd ieşi în oraş? rosti

ea cu adorabil impertinen .ă ţăSalut fluturînduă -şi mîna, apoi p r si în fugă ă ă

înc perea.ăDon Serafino oft şi se întoarse spre Joe, c ruia îiă ă

arunc o privire întreb toare.ă ă– Nici o grij , zise Joe, sigur de sine. Am dată

dispozi ie s fie p zit de opt oameni.ţ ă ă ă– Numai s nu observe. Ar face un scandal... Ară

spune c o spionez.ăElefantinul se înfrupta pofticios dintr-o piersică

uriaş , zemoas şi înmiresmat .ă ă ă– Ar trebui s fi i mai energic, Don Serafino, spuseă ţ

el ridicînd senten ios mina.ţ

45


– Dac ai fi în locul meu..., oft iar şi amfitrionul.ă ă ă Dar tu nu ştii ce înseamn s ai copii.ă ă– Slav Domnului! exclam Don Calo.ă ă– Mîine să-mi spui ce localuri a mai cutreierat

Lucia, se adres lui Joe Don Serafino.ă– O.K.Don Serafino se uit la ceas.ă– Tîrziu. Trebuie s v p r sesc, prieteni. Mediciiă ă ă ă

mi-au recomandat odihn , linişte... Nu am parte însă ă nici de una, nici de alta.Strînse mîna oaspe ilor s i, apoi p r si sufrageria.ţ ă ă ă

Joe se apropie de Mircea.– Nu vrei s ne încheiem seara la un bar? Vorbeaă

atît de prietenos, încît trezea b nuieli.ă– Dac î i face pl cere...ă ţ ă– Hai cu noi, unchiule Gino. Pe dumneata nu te

invit, Don Calo. Ştiu c nuă - i plac dancingurile.ţ P cat! Dac ai dansa, iă ă ţ -ai mai remedia silueta.Don Calo îşi aprinse o havan :ă– M simt foarte bine aşa cum sîntă . Am plecat.– Venim şi noi, zise unchiul Gino.Cînd ieşir din cas , Don Calo arunc o privireă ă ă

lung asupra cerului înv p iat de stele.ă ă ă– Care e steaua dumitale, Vincenzo? Mircea ridică

din umeri;– Nu m-am fixat înc .ăDon Calo ar t cu degetul unul din miriadele deă ă

aştri care împodobeau v zduhul:ă– Aia de colo e steaua dumitale. O vezi? Al turi deă

steaua lui Joe... Ei dr cie, Joe! Steaua ta eă îngrijor tor de palid ...ă ăJoe îşi strînse eu cochet rie nodul de la cravat .ă ă– Crezi? Pe a dumitale nu o mai v d de loc. Donă

Calo rîse, s ltînduă -şi abdomenul.

46

Coborî sc rile late de piatr şi se urc în ă ă ă Pontiac-ul s u care se l s pe ă ă ă o parte. Lîng şofer st tea Luckyă ă Balestrere, omul de încredere a lui Don Calo.Pontiac-ul plec încet, urmat îndeaproape de oă

maşin ocupat de trei indivizi cu mutre patibulare.ă ăAutomobilul lui Joe, un Chrysler Imperiul, opri în

dreptul sc rii.ăJoe, Mircea şi unchiul Gino se aşezar pe banchetaă

din fund. În fa , al turi de şofer, se afla un tip înţă ă haine închise, cu o mitralier pe genunchi.ăÎn clipa cînd Chrysler-ul se puse în mişcare ap rură ă

alte dou automobile, care îl încadrar . Unul înainte,ă ă cel lalt în urm .ă ă„Ce lux de precau iune”, cuget Mircea.ţ ăChrysler-ul p r si cu mersul s u lent şi maiestuosă ă ă

gr dina vilei lui Don Serafino şi se angaja pe stradaă liniştit , reziden ial , str juit de copaci seculari.ă ţ ă ă ăDintr-o alee luminat slab de cîteva lampadareă

înv luite în ieder ap ru brusc o limuzin neagr , cuă ă ă ă ă faruri puternice, orbitoare, care t ie drumulă Chrysler-ului, silindu-l s stopeze.ăMircea tres ri.ăŞoferul limuzinei negre r suci fulger tor volanul,ă ă

evitînd în ultimul moment ciocnirea. Apoi se pierdu cu aceeaşi vitez pe o strad l turalnic .ă ă ă ă– Neînsemnat trebuie să- i par oraşul sta dup ceţ ă ă ă iţ -ai petrecut mai toat via a la New-York, spuseă ţ

calm unchiul Gino. Ai s te deprinzi anevoie euă atmosfera asta patriarhal .ă„Patriarhal ?” reflect Mircea. Nu să ă -ar spune c eraă

tocmai patriarhal . Incidentul de la Passo di Rigona,ă care-l costase via a pe bietul Ugo, dovedea tocmaiţ contrariul.Joe scoase din buzunar nişte documente.

47


– Poftim, Vincenzo, zise el. Noile dumitale acte. De acum înainte ai s te numeşti Vincenzo Scaccia.ăMircea le lu nep s tor şi le vîri în buzunar, f r să ă ă ă ă ă

le priveasc . S-ar fi zis c toat via a umblase cuă ă ă ţ acte false.– Tot timpul şederii dumitale la Palermo, ad ugă ă

Joe, ai s locuieşti la hotelul Miramar. E plasat întră -o pozi ie avantajoas . iţ ă Ţ -am rezervat un apartament. Patru oameni vor fade de paz cu schimbul, zi şiă noapte.– Mul umesc, rosti Mircea, ca şi cînd aceste m suriţ ă

nu l-ar fi impresionat deloc.În realitate supravegherea aceast permanentă ă

începuse să-l indispun .ăChrysler-ul str b tu cîteva str zi întunecoase,ă ă ă

travers un bulevard luminat ă a giorno, cu trotuarele tixite de noctambuli şi dup ce trecu printră -o piaţă cu un monument de marmur alb , coti pe o stradă ă ă strîmta, cu cîrciumi şi dancinguri de o categorie nu tocmai select .ăOpri în dreptul unei case cu aspect burghez. O

scar cu vreo zece trepte urca pîn la o uş deă ă ă stejar masiv, deasupra c reia scria cu litere albastreă de neon Ricardo.– Aici se poate bea cel mai bun scotch, spuse Joe,

coborînd din maşin . Mircea şi unchiul Gino îlă urmar .ăDoi oameni dintre cei care le asigurau paza îi

escortar pîn la intrare. Unul din ei cioc ni în uş ,ă ă ă ă desigur dup un cod. Dou lovituri scurte - pauz -ă ă ă trei lovituri scurte.– Localul se deschide pentru public doar cu o oră

înainte de miezul nop ii, explic Joe.ţ ăLe deschise un individ masiv, cu nasul strivit şi

48

care purta cu stîng cie un smoching prea strîmt.ă Cerberul salut cu respect pe Joe şi pe unchiul Gino.ă Lui Mircea nu-i d du decît o aten ie moderat . Nuă ţ ă -l cunoştea.Joe îşi conduse invita ii deţ -a lungul unui culoar

acoperit cu un covor roşu, pîn întră -o înc pere deă propor ii mijlocii, cu m su e mici, l mpi cu abajur şiţ ă ţ ă lumini difuze. Un platou de dans, estrada orchestrei şi un bar amenajat lîng intrare contribuiau să ă creeze o atmosfer boem .ă ă– Ce zici? exclam Joe, frecînduă -şi mîinile. Uite,

pîn şi pe ziduri nu sînt aninate decît reclame cuă b uturi americane.ăNumai dou mese erau ocupate de obişnui i aiă ţ

localului.La pian, un gr sun cu o havan în col ul gurii cin taă ă ţ

un blues din New-Orleans. Chelnerii, asista i deţ picoli e tinere, cu fuste scurte, care le d deauţ ă înf işarea unor balerine, st teau pe lîng mese,ăţ ă ă aşteptînd clien ii. ţ Maître d'hotel-ui, grav, impozant, în frac, cu vest şi papion negru, se gr bi s ias înă ă ă ă întîmpinarea lui Joe şi a înso itorilor acestuia.ţ Zîmbind servil, îi conduse la o mas lîng platoul deă ă dans. Sosi şi chelnerul cu picoli sa. Fa a s tot fiţă ţ ă avut şaptesprezece ani - era foarte dr guă ţ şi maiă ales apetisant de proasp t .ă ăJoe o b tu peste şolduri.ăFata îi zîmbi cu silit amabilitate.ă– Whisky, comand el. Valuri de whisky. De careă

vrei, Vincenzo? White Horse, House of Lords, Haig, Johnny Walker?– Bourbon, zise Mircea.– Whisky american, oft nostalgic Joe. Nu po i uitaă ţ

The States. Te cred. Nici eu nu le pot uita. Proastă

49


idee au avut cretinii din F.B.I. cînd ne-au expediat în Europa.Picoli aduse paharele.ţăJoe îi f cu ştrengar cu ochiul, apoi se plec laă ă

urechea lui Vincenzo.– Ce zici? în Liberia ar face senza ie. Şi la Bahia oţ

avea succes.Mircea sim i c i se încre eşte pielea. În eleseseţ ă ţ ţ

sensul vorbelor lui Joe. Chelnerul sosi cu sticla de whisky.– Pentru mine Marsala, porunci unchiul Gino.Joe era cu chef. Ii ar ta lui Mircea o prietenieă

deosebit . B use zdrav n la cin şi acum goleaă ă ă ă pahar dup pahar.ăÎn vino veritas, p rea el s spun . Mircea era însă ă ă ă

mai neîncrez tor decît Sfîntul Toma. B nuia c Joeă ă ă facerea să-l cîştige pentru a-l folosi, probabil, împotriva lui don Calo. Şi presupunerile lui nu erau greşite.Joe rezista zdrav n la b utur . Ar fi putut să ă ă ă

consume înc o dat pe atît, f r să ă ă ă ă-şi piardă controlul asupra sa.Şi unchiul Gino f cuse de petrecanie la dou sticleă ă

de Marsala şi acum o atac pe a treia.ăÎntre timp localul se umpluse de clien i. Orchestraţ

cînta un twist antrenant. Perechile se îmbulzeau pe platoul de dans. Instala ia de aer condi ionat nuţ ţ reuşea s elimine fumul de igar din înc pere.ă ţ ă ăDup miezul nop ii, unchiul Gino se duse la toalet .ă ţ ăProfitînd de ocazie c r m sese singur cu Mircea,ă ă ă

Joc îl apuc prietenos pe dup umeri.ă ă– Afl c îmi eşti grozav de simpatic, Vincenzo...ă ă

Poate fiindc sîntem americani... Chiar dac neă ă -au expulzat din America, noi tot americani am r mas.ă

50

Nu-i aşa?Mai goli un pahar. Termină- i ţ whisky-ul, Vincenzo,

c se înc lzeşte. Ciocnir paharele. Succes laă ă ă Palermo, Vincenzo!– Succes, Joe!Joe îl privi cu dragoste.– Drag Vincenzo, noi am putea face treab bună ă ă

împreun . S fim ca fra ii...ă ă ţ„Cain şi Abel”, reflect Mircea.ă– Dac neă -am uni for ele, continu Joe, am ajungeţ ă

în scurt timp st pînii Siciliei. De Don Cirro şi deă şleahta lui am eu grij . Don Serafino nă -o mai duce mult. Se spune c are cancer. Don Calo vrea să ă-i ia locul. Dar îi lipseşte dinamismul. E priceput la socoteli. Are îns cap de intendent, nu de şef ală Mafiei. Mai sînt vreo doi-trei candida i. Dar îi înl turţ ă eu. Joe îl b tu pe um r. Vino al turi de mine,ă ă ă Vincenzo, şi- i f g duiesc un viitor cum nţ ă ă -a cunoscut alt fiu al Siciliei.Unchiul Gino ap ru leg nînduă ă -se printre mese. Se

aşez greoi pe scaunul s u. Vru să ă ă-şi toarne vin în pahar, dar din sticla de Marsala nu curser decîtă cîteva pic turi.ă– Joe, zise el cu mustrare. De mine n-ai grij . Bineă

c-a venit Vincenzo.Paharul lui e plin. Dar de al meu nici că- i pas . Potţ ă

s mor de sete.ă– Gaspare! strig Joe, împleticinduă -se uşor în limb .ăChelnerul se apropie în grab . ă– Gaspare... adu dou ...ă– Taci, Joe!... Îi t ie vorba unchiul Gino. O duzin deă ă

sticle, Gaspare.– Imediat, Don Gino, rosti chelnerul, plecînd să

execute comanda.

51


În cîteva clipe se înapoie cu sticlele de Marsala. Picoli îl urm cu o nou frapier plin cu ghea .ţă ă ă ă ă ţă Joe sufl la urechea lui Mircea:ă– Ca s vezi cît in la tine, Vincenzo... Da, da,ă ţ

simpatiile şi antipatiile sînt instinctive... I i pun laţ dispozi ie un ţ Masseratti blindat. Cu care umblam numai eu. Are numere şanjabile, mitraliere de 20 mm la bord, sta ie Radar pentru cea , post deţ ţă emisie-recep ie, post de televiziune şi arunc toareţ ă de fum...Pe la orele trei din noapte, unchiul Gino se uit laă

ceas:– Haidem la culcare. Mîine avem treab . Eu trebuieă

s preg tesc transportul ig rilor. Şi tu, Joe, ştii cîteă ă ţ ă ai de f cut.ăJoe achit nota de plat .ă ăIeşir din local, saluta i pîn la p mînt de chelneriă ţ ă ă

şi de maître d'hotel. Str b tur din nou culoarul.ă ă ă B rbatul în smoching le deschise uşa,ă ploconindu-se.Pornir pe sc ri în jos.ă ăUnchiul Gino se uit la cer:ă– Peste un sfert de or începe s se lumineze.ă ă

Şoferul lui Joe coborî din maşin şi deschise portieraă din spate.În clipa aceea Mircea avu impresia c se dezl n uieă ă ţ

infernul.Un foc violent de mitralier r bufni din dreapta şiă ă

din stînga. Alte mitraliere începur s trag deă ă ă undeva, de sus.Joe şi unchiul Gino se aruncar la p mînt. Uluit,ă ă

Mircea le urm pild .ă ăOamenii din garda lui Joe ripostar , punînduă -şi

mitralierele în func ie. Ad posti i dup propriile lorţ ă ţ ă

52

maşini, pornir s trag în cele dou automobile,ă ă ă ă care îi copleşeau cu foc din flancuri.Mircea sim i sub obrazul s u r ceala asfaltului.ţ ă ă

Gloan ele îi şuierau pe la ureche. O bucat deţ ă tencuial îi c zu pe ceaf .ă ă ă– În maşin ! strig Joe. E blindat .ă ă ăDe la etajul trei al casei din fa , mitraliereleţă

m turau trotuarul.ăJoe se ridic de jos şi d du s se arunce în maşin .ă ă ă ă

Deodat se roti şi se pr buşi la p mînt. Înjur .ă ă ă ă– M-au atins! scrîşni el, ducîndu-şi mîna la picior.

Un om c zu horc ind ling Mircea. Mitraliera îiă ă ă sc pase din min .ă ă– Te-au lovit, unchiule Gino?– În bra , ripost el şi începu s se tîrasc spreţ ă ă ă

automobil. Şoferul lui Joe încremenise cu capul pe rigol . Din tîmpl i se scurgea un fir de sînge.ă ăMircea apuc instinctiv mitraliera c zut al turi deă ă ă ă

el. Tîrîndu-se pe burt ca o şopîrl , reuşi s ajungă ă ă ă la ad postul maşinii. De acolo începu s trag spreă ă ă ferestrele casei din fa . Lupt acum pentru aţă ă -şi ap ra pielea. Schimbul de rafale dur cîtevaă ă secunde. Apoi r p itul mitralierelor de sus încet să ă ă ă se mai aud .ăMircea zîmbi triumf tor. F cuse treab bun . Seă ă ă ă

repezi la Joe, pe care îl ridic de jos. Îl tîrî pîn laă ă maşin . Izbuti să ă-l urce în untru f r a fi nimeri i deă ă ă ţ gloan ele care plouau lateral.ţApoi tot atît de brusc pe cît se dezl n uise, r p itulă ţ ă ă

mitralierelor încet . Maşinile atacan ilor demarar înă ţ ă tromb , îndep rtînduă ă -se una spre un cap t al str zii,ă ă cealalt în direc ia opus .ă ţ ăLa uri semn al lui Joe, un om din gard se apropieă

în fug :ă

53


– Şterge iţ -o!... Imediat!... rosti el aproape într-un geam t.ăÎn cîteva clipe, supravie uitorii urcar în cele douţ ă ă

maşini de escort pe mor i şi pe r ni i.ă ţ ă ţ Num r toarea urma s se fac mai tîrziu. Apoiă ă ă ă automobilele pornir cu mare vitez .ă ăJoe r m sese s supravegheze întreaga opera ie.ă ă ă ţLa volanul automobilului s u trecuse înso itorulă ţ

şoferului ucis.Se auzir din dep rtare sirenele maşinilor poli iei.ă ă ţ– Dă-i drumul, zise Joe printre din i. Rana de laţ

picior îl durea îngrozitor. Se întoarse spre Mircea şi zîmbi.– Se pare c î i datorez via a, Vincenzo.ă ţ ţ– I-o datorezi. Joe, înt ri unchiul Gino. Automobilulă

porni.La Miramar, mai ordon Joe noului conduc tor ală ă

maşinii. Să-l l s m pe Don Vincenzo.ă ă*

* *Carabinierii sosi i la fa a locului nu g sir decîtţ ţ ă ă

b ltoace de sînge, geamuri f cute nd ri, urme deă ă ţă ă gloan e pe ziduri...ţNu reuşir s ob in nici o m rturie. Locatariiă ă ţ ă ă

cl dirilor din jur, fiind interoga i, declarar că ţ ă ă dormiser şi nu auziser nimic. Localul ă ă Ricardo era închis. Clien ii şi personalul de serviciu ieşiserţ ă printr-o uş din dos, care r spundea întră ă -o alee lateral .ă** *Tonino Rindone îşi aprinse nervos un Luky Strike.

Strivi între degete pachetul gol şi-l arunc furios peă fereastra portierei.

54

– Al cincilea pachet? întreb flegmatic Pauloă Gariano, rezemîndu-şi bra ele de volan.ţRindone se mul umi s înjure impersonal.ţ ăCamillo Pisciota, care st tea r stignit pe banchetaă ă

din spate şi mesteca alene un chewing gum, r spunse în locul lui Rindone.ă– Eu am desf cut al doilea pachet de gum ... Auă ă

început să-mi amor easc f lcile.ţ ă ăTonino se uit la vila somptuoas de pe cealaltă ă ă

parte a str zii, apoi îşi arunc ochii pe ceasul deă ă bord. Rîse teatral şi f cu un gest larg, ca şi cînd să -ar fi aflat pe scen .ă– Tonino Rindone, paznicul unei fetişcane, exclamă

el cu fals dezinvoltur . Apoi se încrunt iar şi. Sună ă ă ă ă frumos, nu-i aşa?– Ehe, cînd fetişcana e fiica lui Don Serafino, se

schimb chestia, zise Camillo Pisciota.ă– Dou maşini şi opt oameni imobiliza i pentruă ţ

capriciile domnişoarei Lucia, relu Tonino Rindoneă pe acelaşi ton ar gos.ţă– Ce-or fi f cînd confra ii din maşina cealalt ? seă ţ ă

întreb Camillo Pisciota, scuipînduă -şi guma de mestecat pe geam. Ia dă-mi telefonul, să-i mai trezesc pu in.ţLasă-i în pace. Sau nu te-a înjurat nimeni azi? Crezi

c ei sînt mai veseli? zise Gariano. Hei, pare c seă ă sparge petrecerea. Invita ii au început s plece.ţ ăMaşinile parcate în fa a vilei plecau una cîte una.ţ

Dup o jum tate de or de aşteptare nu mai r maseă ă ă ă decît un Mercury alb decapotabil.– Ce zice i, fra ilor? Asta nu se gr beşte deloc sţ ţ ă ă

plece, zise Paulo, uitîndu-se la intrarea luminat aă vilei.Mai aşteptar o jum tate de or . Luminile de laă ă ă

55


ferestre începur s se sting . Se stinser şi apliceleă ă ă ă de fier forjat de la intrare.Tonino Camillo şi Paulo se privir vag îngrijora i.ă ţDomenico Massara, care se plimbase pîn atunciă

pe trotuar, b g capul pe geam. Avea nasul coroiată ă ca un papagal.– Ce facem fra ilor? Are de gînd s doarm aici?ţ ă ă

Telefonul de bord zbîrnîi scurt.– Ptiu, fir-ar al dracului m-am speriat, f cu Paulo şiă

ridic receptorul.ă– Ce-o fi cu fata? se auzi în aparat un glas r guşit.ă

Mai aştept m mult?ăS se duc Tonino s vad ce este. S nu se fiă ă ă ă ă

întîmplat ceva.Paulo se întoarse spre Tonino.– Auzi ce spune Corado. Du-te şi vezi ce-i cu fata.Tonino coborî din maşin , arunc ă ă ţigara, apoi îşi

ridic br cinarul. Cu pas leg nat se îndrept spreă ă ă ă intrarea vilei. Urc cele patru trepte de piatr şiă ă sun .ăTrecur cîteva minute. Auzi din untru zgomot deă ă

paşi. Ferestruic z brelit încadrat în uş seă ă ă ă ă deschise.– Pe cine c uta i?ă ţ– Signorina Lucia di Mauro, v rog.ă– Signorina Lucia a plecat de mult, r spunse glasulă

din dosul uşii. Tonino sim i c i se taie picioarele şiţ ă c tot sîngele i se suie în cap.ă– A plecat? Nu se poate. Maşina dînsei e aici,

bolborosi el ar tînd cu mîna spre Mercuryă -ul decapotabil.– Asta nu mai pot s ştiu, r spunse glasul. Maiă ă

dori i ceva?ţ– Min i! E în untru, se r sti Tonino. Deschide uşa;ţ ă ă

56

– Toat lumea doarme. N-ave i cu cine vorbi.ă ţ– Cheam pe st pîna casei.ă ă– Marchessina Giullia s-a culcat. Nu pot s-o trezesc.– Deschide uşa, dac nu vrei să -o sparg, zise Tonino

sco înd pistolul de sub hain .ţ ă– Aştepta i sţ -o chem pe Marchessina Giullia.– Te sf tuiesc s te gr beşti.ă ă ăCamillo şi cu Domenico se apropiar de Tonino.ă

Ap ru şi Nico Gentile care coborî din cealaltă ă maşin .ă– Ce s-a întîmplat, Tonino? întreb Nico.ă– Mi se pare c a zburat p s ric .ă ă ă ă– Se îngroaş gluma, morm i Camillo. Ferestruică ă ă

uşii se deschise iar şi.ăDe data asta se auzi un glas cîntat de femeie.– Ce dori i?ţ– Signorina Lucia, repet Tonino.ă– A plecat de vreo dou ore cu un tîn r.ă ă– Ce tîn r? vorbi repezit Tonino.ă– Un student.– Cum îl cheam ?ă– Nu sînt la interogatoriu, replic aspru glasul deă

femeie. Ferestruic fu trîntita zgomotos.ă– Signorina, v rog, ă signorina, interveni politicos

Nico.Nu mai primir nici un r spuns.ă ă– Eh! Cum o scoatem la cap t? întreb Camilloă ă

începînd s mestece o nou gum . Dac nă ă ă ă -o g sim,ă d m de dracu.ă– Nu mai lungi i vorba, zise Nico. Haide i sţ ţ ă

r scolim oraşul. Altceva mai bun nu avem de f cut.ă ă– Pe unde dracu a ieşit? exclam Tonino.ă– Ce te miri? Palatul sta trebuie s aib o duzină ă ă ă

de ieşiri...

57


** *

În apartamentul s u de la Miramar, Mircea seă plimba furios, ca un tigru în cuşc .ăDe trei zile, de cînd se afla la Palermo şi se bucura

de ospitalitatea lui Don Serafino, era în mod practic prizonierul oamenilor lui Joe Marcucei. Ori de cîte ori ieşea în oraş cu maşina pe care i-o pusese Joe la dispozi ie, era urmat de un ţ Alfa-Romeo negru cu patru oameni înarma i, care se schimbau în ture deţ cîte opt ore.Dac se ducea la restaurant, doi din aceştia seă

aşezau la o mas al turat . Dac se plimba pe jos,ă ă ă ă ori intra prin magazine, aceiaşi oameni îl urmau ca nişte umbre.În condi iile acestea era cu neputin s fug sauţ ţă ă ă

s ia leg tur cu poli ia, aşa cum îşi pusese în gînd.ă ă ă ţCînd citise în ziare despre presupus sa moarte,ă

rîsese acru.„Gata. M-au şi înmormîntat... Trebuie s intru înă

contact eu lega ia, noastr ... Cu poli ia... S le dauţ ă ţ ă de veste c sînt viu... Cum s ajung îns la poli ie?...ă ă ă ţ Telefonul? Convorbirile mele telefonice sînt desigur interceptate... Dac aş sc pa pentru cîtevaă ă momente de supraveghere şi aş folosi un telefon public, aş putea s iau leg tura cu poli ia... Ar mai fiă ă ţ o solu ie. S m opresc în fa a primului agent deţ ă ă ţ poli ie sau s intru în primul, comisariat. Sţ ă ă-mi declin numele şi calitatea şi s le solicit protec ia.ă ţ Sînt îns inconveniente... Oamenii lui Joe nă -ar ezita s m extermine. Mijloacele sînt destule. De laă ă împuşcarea în plin strad şi pîn la otr virea înă ă ă ă celul ... Pe de alt parte, am intrat întră ă -o hor care aă început s m pasioneze... Beneficiez de ună ă

58

complex de împrejur ri atît de formidabile, încît ară p rea de necrezut. Totuşi corespund realit ii. Amă ăţ intrat aproape f r nici o dificultate în bîrlogulă ă lupilor. Ca s ob in un asemenea rezultat, detectiviiă ţ ă şi agen ii acoperi i ai poli iei trebuie s treac prinţ ţ ţ ă ă încerc ri grele şi s înfrunte mari primejdii...ă ă Noblesse oblige, spun francezii. Nu pot şi de altfel nici nu mai vreau s mai dau înapoi. Sînt pe punctulă de a dezv lui secrete pe care Interpolul seă str duieşte zadarnic s le p trund . Interpolul nu aă ă ă ă reuşit pîn acum s pun nuna decît pe cî ivaă ă ă ţ peştişori. Rechinii stau la ad post, în adîncuri. Euă am ajuns la rechini. Dac reuşesc să ă-i demasc, s leă z d rnicesc loviturile înseamn , c sînt cineva. Maiă ă ă ă tare decît James Bond. Iar dup ce voi ieşi viu şiă nev t mat din aceast tevatur , să ă ă ă ă-mi scriu romanul de aventuri. Un roman tr it... Pira ii îi lasă ţ pentru alt dat ... În definitiv am deă ă -a face tot cu un soi de pira i. Pira i ai secolului dou zeci. Mîiţ ţ ă interesan i poate decît...”ţUn cioc nit în uş îl f cu pe Mircea s pun cap tă ă ă ă ă ă

gîndurilor.– Intr !ăUnchiul Gino intr puf ind tacticos din pip . Şapcaă ă ă

lui neagr era l sat mai pe o parte ca de obicei.ă ă ă P rea bine dispus. Îşi duse degetul la cozoroc.ă– Salut, Vincenzo. Se cufund în pernele canapeleiă

de lîng fereastr . Un pahar cu ă ă Mar sala, b iatule,ă continu el. Sînt mai uscat decît Sahara.ăMircea scoase din dul piorulă -bar o sticl cu vin şiă

dou pahare. Le puse pe o m su , la îndemînaă ă ţă unchiului Gino.– Ce- i mai face bra ul? întreb el.ţ ţ ă– Mi-a trecut. N-a fost decît o zgîrietur . Şi Joe e peă

59


vindecate.Unchiul Gino d du peste cap trei pahare la rînd. Cuă

dosul palmei se şterse la gur .ă– Cît e ceasul, Vincenzo? Mircea îşi consult ceasulă

de min .ă– Opt patruzeci.Unchiul Gino rîse, apoi îşi turn înc un pahar.ă ă– La opt patruzeci şi cinci de minute, exact, garajul

central al lui Don Cirro va s ri în aer... Cisternei cuă benzin care alimenteaz rezervorul subteran deă ă carburan i al garajului i sţ -a ataşat în noaptea asta - de c tre oamenii noştri - o ventuz prev zut cu ună ă ă ă mecanism cu întîrziere, care va face s explodeze oă înc rc tur cu trotil.ă ă ă– Şi n-o s-o observe nimeni?– Ventuza e prins pe şasiu. Înc rc tura poateă ă ă

arunca în aer o cl dire cu cinci etaje. Lovitura esteă dubl . Concentrez aten ia bandei lui Don Cirro cît şiă ţ a poli iei asupra garajului şi degajez în acelaşi timpţ pe oamenii noştri care opereaz la Castellamare...ă– ig rile...Ţ ă– ig rile...Ţ ă– Exact. La noapte le debarc.Unchiul Gino îşi b u vinul. Cînd vru să ă-şi umple din

nou paharul, constat c sticl se golise.ă ă ă– Înc unu, b iatule, dac nu vrei s mor deă ă ă ă

usc ciune. Mircea îi aduse alt sticl . O destup .ă ă ă ă Umplu paharele. Temperat mai eşti, b iatule, spuseă unchiul Gino dup ceă -şi sorbi vinul. Tu n-ai luat decît dou pahare... Ei, da, poate c e mai bine. În searaă ă asta Don Serafino vrea s discute cu tine.ăMircea îşi muie buzele în pahar.– Despre?– Despre afaceri... Cenuş ...ă

60

Mircea se întreb ce o fi însemnînd „cenuş ”.ă ă– Bietul Don Serafino! zise unchiul Gino, cu adîncă

şi amar comp timire.ă ă– Bietul? De ce „bietul”? întreb Mircea.ă– E bolnav. Bolnav ca un cîine. Şi Lucia îi face nişte

mizerii...– Lucia! rosti Mircea. Frumoas fat ...ă ă– Î i place, nuţ -i aşa? chicoti unchiul Gino. Cui nu-i

place? E îns o diavoli şi jum tate. Ştii ce ispravă ţă ă ă a f cut? Acum cîteva seri să -a dus la o petrecere. În vreme ce oamenii noştri f ceau de paz la intrare,ă ă şerpoaica a p r sit casa pe o uş lateral .ă ă ă ă– Singur ?ă– Gelosule! zîmbi unchiul Gino. Şi-a luat valea cu

un student.– Frumos, n-am ce zice.– Şi s-a întors acas diminea a la şapte.ă ţ– Tot e bine.– Nu e bine. Don Serafino a trecut prin toate

spaimele. Şi în starea lui actual emo iile... Sorbiă ţ ultimele pic turi din pahar, apoi se ridic de peă ă canapea. S mergem, Ne aşteapt Don Serafino.ă ăMircea îşi pip i buzunarele hainei, apoi începu să ă

scotoceasc prin dulap.ă– Ce cau i? întreb unchiul Gino.ţ ă– Bricheta, zise Mircea. Nu ştiu unde am pus-o.O c ut prin toate hainele. O g si în sfîrşit înă ă ă

vestonul gris-fer al adev ratului Vincenzo Genovese.ă Cînd s-o scoat , d du peste fisa cu cap de mort. Seă ă uit la fis şi o puse împreun cu bricheta înă ă ă buzunarul hainei lui albe.Coborîr în holul hotelului.ăPasageri şi vizitatori st teau pe fotolii şi conversauă

cu voce joas . La biroul de informa ii o englezoaică ţ ă

61


b trîn , cu o pan de stru la p l rie, reclama cevaă ă ă ţ ă ă cu voce ascu it , ca de papagal.ţ ăIntrarea biroului era blocat de un grup de tineriă

care rîdeau cu hohote de glumele unuia dintre ei.Cei doi oameni din garda lui Mircea, care st teauă

pe o canapea şi fumau plictisi i, s rir în picioareţ ă ă cînd îl v zur pe unchiul Gino coborînd din ascensoră ă cu falsul Vincenzo. Unchiul Gino le f cu semn să ă r mîn pe loc.ă ăSe îndreptau spre ieşire, cînd se pomeniră

înconjura i de tinerii care st tuser pîn atunci înţ ă ă ă uşa biroului. Obiectivele unor aparate fotografice fur a intite asupra lui Mircea. Fulgerele orbitoareă ţ ale flash-urilor se succedar în cîteva frac iuni deă ţ secund .ă– Andante all inferno! zbier unchiul Gino, înşf cîndă ă

aparatul primului fotograf, care-i ieşi în cale şi trîntindu-l de p mînt.ăF cu acelaşi lucru şi cu al doilea aparat.ăOamenii din gard intervenir . Se stîrni mareă ă

t r boi. Pumnii începur s plou . Un fotograf seă ă ă ă ă alese cu nasul însîngerat de o direct bine plasat .ă ăAltul ateriza pe covor, adormit ca prin farmec de

un upercut n prasnică .Oamenii din gard reuşir în mai pu in de un minută ă ţ

să-i îndep rteze pe inoportuni.ăMircea şi unchiul Gino ieşir în strad .ă ă– Neobr za i mai sînt şi fotografii ştia! exclamă ţ ă ă

unchiul Gino. Dar au primit o lec ie sţ -o in minte...ţ ăUn Mercedes albastru îi aştepta la trotuar. Al turiă

de şofer se afla un b ie andru cu p l ria pe ochi.ă ţ ă ă– Mi-am schimbat maşina, zise unchiul Gino.– Am observat, spuse Marcea. Schimbi maşinile ca

pe cravate.

62

Se îndreptar spre automobil. Pe trotuarul tixit cuă pietoni, firma de neon a hotelului arunca o lumină alb , puternic , ce se rev rsa şi peste maşinile careă ă ă fîsîiau pe asfaltul muiat de c ldur .ă ăDeodat , din dreapta ap ru o limuzin ă ă ă Chevrolet

albastr , care trase lîng rigol . Uşile limuzinei seă ă ă deschiser brusc şi din untru fur împinse două ă ă ă corpuri omeneşti care se pr v lir pe asfalt. Apoiă ă ă Chevrolet-ul îşni din loc, ca o rachet , pierzînduţ ă -se în mul imea maşinilor.ţÎn jurul celor dou trupuri nemişcate, se f cuă ă

deodat un mare gol. Mircea avu astfel prilejul să ă constate c pe str zile oraşului Palermo curiozitateaă ă publicului era un fenomen aproape necunoscut. Lumea se ferea de complica ii, în Sicilia circul oţ ă zical : „Cine e orb, surd şi tace tr ieşte o mie de aniă ă în pace”.Unchiul Gino se apropie de cele dou corpuri.ă

Buzele i se strînser întră -un rictus. Din Alfa-Romeo coborîr ceilal i doi oameni din garda lui Mircea.ă ţAvur îns grij s r mîn la distan . Ochiul loră ă ă ă ă ă ţă

sfredelea strada în lung şi în lat. Vegheau s nu seă dezl n uie vreun atac al oamenilor lui Don Cirro.ă ţ– Gaetano şi Talu, rosti încet unchiul Gino. Bie iiţ

b ie i…ă ţAbia acum observ Mircea un am nunt careă ă -i

sc pase la prima vedere. Cadavrele care z ceau laă ă picioarele unchiului Gino erau strangulate cu cîte o bucat de cablu telefonic.ă– Asta însemneaz c lovitura noastr a eşuat, ziseă ă ă

unchiul Gino, încleştîndu-şi pumnii.– Garajul? întreb Mircea.ă– Da. A eşuat.Unchiul Gino îşi scoase pipa şi punga de tutun.

63


– Haidem, Vincenzo, zise el. Lui Don Serafino nu-i place s aştepte.ăSe urcar în Mercedesă -ul care porni. Unchiul Gino

îşi aprinse pipa, apoi rupse t cerea grea care seă l sase.ă– Ciudat! Foarte ciudat! Eşecul sta îmi d deă ă

gîndit.Ap s pe un buton. Geamul dintre ei şi banchetaă ă

şoferului se ridic automat.ă– Acum putem vorbi f r s fim auzi i. De opera iaă ă ă ţ ţ

asta nu ştiau decît Don Serafino, Joe, Calo, Michelotto şi cu mine. Unul dintre noi a s vîrşit oă indiscre ie. Poate mai mult decît atît. A tr dat.ţ ă– Şi pe cine b nuieşti? întreb Mircea.ă ăUnchiul Gino aspir un fum, apoi îl azvîrli pe nas înă

dou şuvoaie cenuşii...ă– Don Serafino este scos din cauz , zise el. Ceilal iă ţ

îns ...ăNu-şi termin fraza.ă– Cine a dirijat opera ia?ţ– Joe.– Atunci şi Joe trebuie scos din cauz . Era directă

interesat în succesul ac iunii, spuse Mirceaţ .– Don Calo e devotat lui Don Serafino. Iar ideea

opera iei a fost a mea...ţ– Mai r mîne Michelotto, zise Mircea.ăUnchiul Gino aspir iar şi un fum. Îl expir după ă ă ă

cîteva clipe, sub form de colaci.ă– Nu pot s spun înc nimic, rosti el aproape înă ă

şoapt ...ă*

* *Don Serafino îi primi în bibliotec . St tea la biroulă ă

s u masiv, cu sculpturi m iestrite.ă ă

64

Pere ii erau acoperi i cu rafturi înc rcate cu c r iţ ţ ă ă ţ legate somptuos.Don Serafino sem na cu un sfînt bizantin. Fa aă ţ -i

prelung era lipsit parc de sînge. Ochii adînci i înă ă ă ţ fundul capului sclipeau febril. Mînă-i uscat b teaă ă darabana în bra ul je ului.ţ ţ– A i auzit ce sţ -a întîmplat? zise el în loc de bun

venit.– Am auzit, rosti unchiul Gino mohorît. Într-o

s pt mîn am pierdut unsprezece oameni. Frumosă ă ă bilan , nţ -am ce zice. Don Cirro îşi bate joc de noi.Deodat începu s tuşeasc . O tuse seac ,ă ă ă ă

prelungit , careă -i zguduia tot corpul firav.Uşa se deschise. Don Calo Castiglione intr ,ă

purtîndu-şi anevoie corpul obez. Joe Marcucci îl urma posomorît.– Felicit rile mele, Calo, felicit rile mele, Joe, ziseă ă

Don Serafino dup ceă -l mai sl bi tuşea. S nu p i iă ă ăţ ţ la fel şi cu ig rile.ţ ăDon Calo se aşez neinvitat întră -un fotoliu. Era un

canon s stea în picioare. Don Serafino - care seă ar ta foarte strict cu subalternii în ceea ce priveşteă protocolul - era mai îng duitor cu Don Calo, deă care-l apropiau şi vîrsta şi condi ia social . Amîndoiţ ă f ceau parte din aceeaşi lume. Erau supravie uitoriiă ţ unei clase odinioar atît de puternice, care tindea să ă dispar . Alian a cu Mafia le oferea posibilit iă ţ ăţ nelimitate şi bog ii pe care pe alt cale nu leăţ ă -ar fi putut dobîndi.– Mîine, la miezul nop ii, transportul va fi debarcat.ţ– Unde? La Castellamare? întreb Don Serafino.ă– Nu. Lîng San Vito lo Capo.ă– Destina ia?ţ– Trapani. La patru diminea camioanele vor fi laţă

65


Trapani.Don Serafino îşi duse mîna la piept. Sim ea înţ

dreptul inimii o ghear careă -l strîngea, t induă -i respira ia.ţ– Cine conduce opera ia? întreb el.ţ ă– Giuliano secondat de Michelotto. Unchiul Gino

rîse în col ul gurii:ţ– Din nou Michelotto. Mircea se uit brusc la Gino.ă– Ce vrei s spui? întreb Don Serafino. Unchiulă ă

Gino se întoarse spre Joe şi zîmbi ironic.– De la un timp, mai toate opera iile la careţ

particip Michelotto dau greş. Şi Michelotto, mi seă pare, e omul dumitale, Joe.Joe îşi încre i sprîncenele.ţ– Nu te în eleg. Fii mai explicit. Don Calo îşiţ

scarpin guşa trandafirie.ă– Ce s zic, mie vorbele lui Gino îmi par foarteă

explicite. Unchiul Gino îl! privi pe Joe în ochi:– Nu insinuez nimic. Aştept. În curînd îns , amă

să-mi spun cuvîntul.Cînd voi avea certitudinea.Obrazul lui Joe se împurpura de mînie. Se repezi

asupra unchiului Gino şi-l înşfac de reverul hainei.ă– Spune tot, scrîşni el. C de nu...ă– Joe! strig Don Serafino, ridicînduă -se în picioare.

Joe!Dominat de tonul poruncitor al şefului s u, Joeă

d du drumul hainei unchiului Gino. Ironic, unchiulă Gino sufl peste rever, ca şi cînd ar fi vrut să ă-şi scuture un fir de praf, apoi îl scutur cu degetele.ăGestul s u de autoritate îl costase pe Don Serafinoă

un efort considerabil. Gheara din piept se strînse şi mai mult. Gîfîind se l s în je .ă ă ţ– Şi transportul de stupefiante? întreb el dup ceă ă

66

îşi mai reveni. Don Calo se întoarse spre Mircea:– Sper, Vincenzo, c şi transportul acesta va fi totă

atît de bogat ca şi cel de luna trecut .ă– Şti i bine c îmi place s lucrez în stil mare, ziseţ ă ă

Mircea.Don Calo scoase din buzunar o batist în careă

scuip f r jen .ă ă ă ă– Banii îi primeşti dup ce soseşte transportul. Credă

c nu mai e nevoie s discut m pre ul...ă ă ă ţMircea zîmbi condescendent:– Inten ionam sţ ă-l majorez. Dar pentru Don

Serafino r mîne acelaşi.ă– Întotdeauna mi-a pl cut s lucrez cu Vincenzo,ă ă

zise obezul. Nu e deloc meschin.– Vincenzo este un adev rat sicilian, spuse unchiulă

Gino privindu-l cu simpatie.Don Serafino surise palid.Deodat gheara din piept porni să ă-i sfîşie inima. Îşi

încleşta mîinile şi îşi l s capul pe birou.ă ă– Mi-e r u! bîigui el. Miă -e r u.ă– Joe, cheam servitorul! porunci Don Calo. Să ă

aduc valeriana.ăJoe se execut f r s stea la gînduri. În altă ă ă ă ă

situa ie nţ -ar fi îng duit s i se dea ordin. Ap rură ă ă ă servitorii. Don Calo se smulse din fotoliul s u şiă chem pe medicul casei. Transportar pe Donă ă Serafino în dormitor. Îl culcar în pat şi îlă dezbr car . Sosi şi doctorul Giuseppe Mangano, şi iiă ă administrar o injec ie cu digitalin .ă ţ ă– Lucia! bolborosi Don Serafino. Lucia! S vină ă

Lucia!– Aduce iţ -o, zise doctorul Mangano. Să-l liniştim.– Nicolo, unde e signorina Lucia? întreb Don Caloă

pe unul din servitori.

67


Nicolo ridic din umeri:ă– N-aş putea s v spun, Don Calo. Poate Nina să ă ă

ştie.– Cheam-o, porunci obezul.Nina, camerist şi confidenta Luciei, sosi degrab .ă ă

Era tîn r . Avea ochi şire i şi vioi, ca de vulpe. După ă ţ ă o scurt şov ial , spuse c ă ă ă ă signorina Lucia se afl laă barul Kit-Kat cu un grup de prieteni.– Cine se duce dup ea? întreb Don Calo. Joe seă ă

scutur cu team :ă ă– Nu vreau s am deă -a face cu Lucia.– M vede i pe mine umblînd prin baruri? ziseă ţ

obezul iritat.– M duc eu, se oferi atunci unchiul Gino. Vincenzo,ă

hai cu mine. Cred c numai dumneata ai s fii înă ă stare s-o convingi.– De ce tocmai eu? se ap r Mircea.ă ă– Nu te mai codi, zise unchiul Gino. O faci pentru

Don Serafino. În maşin unchiul Gino îi spuse confiden ial:ă ţ– Don Serafino n-o mai duce mult. Sufer şi deă

cancer şi de cord. M întreb cine are să ă-i urmeze...– Poate Joe, opina Mircea. Este tîn r, dinamic,ă

autoritar.– Aş! Foc de paie! Nici Don Calo nu e mai breaz. Nu

vezi? Se îneac în osînz . Întră ă -o zi are să-l lovească damblaua. Rîse semnificativ. Cred c dumneata ai fiă cel mai nimerit, continu el.ăMircea f cu un gest negativă .– Nu aspir înc la cinstea asta.ă– De ce nu? Moartea lui Don Serafino are să

dezl n uie nişte lupte interne îngrozitoare... Mul i îiă ţ ţ jinduiesc locul. Numai cîte Piese de 90 ştiu eu... Leg turile tale, Vincenzo, cu Orientul Mijlociu şi cuă

68

Statele Unite, te îndrept esc s aspiri laăţ ă conducerea Onoratei Familii... Fiindc veni vorba deă Orientul Mijlociu, Calypso şi-a anun at sosirea laţ începutul s pt mînii viitoare. Îmi permit să ă ă- i dau oţ pova , Vincenzo. M reşteţă ă - i preten iile. Urcţ ţ ă kilogramul de opiu la 5 500 de dolari. Şi s mai ceriă ceva. Participarea direct la beneficiile rezultate dină prelucrarea opiului. Elimin intermediarii, Vincenzo.ă Nu va fi greu s monopolizezi traficul de stupefianteă europene. Ştiu c ai leg turi cu Fran a şi cu Elve ia.ă ă ţ ţ Adînceşte-le. Şi dac ai nevoie de colaboratori,ă gîndeşte-te la mine... Îmi placi, Vincenzo. Vreau să lucr m împreun ...... Mircea îi mul umi şi îl asigură ă ţ ă că-i va analiza sugestiile.– Am de gînd să-mi reorganizez re eauaţ

european , spuse el luînduă -şi rolul în serios. Regret c am fost nevoit s p r sesc Statele Unite...ă ă ă ă– Nimic nu e imposibil, zîmbi unchiul Gino,

strîngîndu-l afectuos de bra .ţCîteva minute mai tîrziu sosir la Kit-Kat. Un portară

galonat îi salut deferent.ăIntrar întră -un vestibul c ptuşit cu oglinzi, coborîră ă

o scar strîmta, acoperit cu mochet roşie şiă ă ă ajunser întră -un hol în care o fat cu fust foarteă ă scurt vindea ig ri americane unei cete deă ţ ă b ie andri cu p r lung şi haine scurte.ă ţ ăApari ia lui Don Gino şi a lui Mircea, urma i de unţ ţ

individ cu mutr fioroas şi cu mîinile afundateă ă suspect în buzunarele vestonului, f cu mareă impresie. Tinerii se d dur la o parte.ă ăUnchiul Gino şi înso itorii s i intrar întrţ ă ă -o înc pereă

joas , luminat discret de l mpi multicolore. Un jază ă ă de cinci persoane executa un swing în ritm infernal. Toate mesele erau ocupate de tineri. Un b rbat întreă

69


dou vîrste înso it de o fat acoperit cu bijuteriiă ţ ă ă f ceau o not discordant . Pe platoul strimt seă ă ă frecau pîn la exasperare perechi ame ite de muzicaă ţ g l gioas , de ă ă ă whisky şi de marijuana.– Uite-o, zise unchiul Gino, ar tînd cu degetul spreă

marginea din sting a platoului.ăLucia dansa strîns îmbr işat de un tîn r cu oăţ ă ă

chic neagr şi crea ca de zulus. Fata îl inea cuă ă ţă ţ amîndou mîinile pe dup gît.ă ăUnchiul Gino şi Mircea se strecurar printre mese,ă

apropiindu-se de platou.Lucia nu-i observ decît în clipa cînd ajunser lîngă ă ă

ea.– Lucia, vino acas , zise unchiul Gino, cu voce tare.ă

Don Serafino are nevoie de tine.– Serios? Nu mai spune! replic ea obraznic,ă

continuînd s danseze. Partenerul ei arunc o privireă ă neagr unchiului Gino. Era mijlociu de statur , dară ă avea umerii la i şi bra ele vînjoase.ţ ţ– Haidem, Lucia! st rui unchiul Gino, apucîndă -o de

încheietura mîinii. Tîn rul care o inea de mijloc îlă ţ izbi zdrav n cu cotul în coast . Unchiul Gino icni şiă ă îşi trase mina, ducînd-o în locul în care fusese lovit.Lucia izbucni în rîs:– Vezi dac nuă - i ii mîinile acas , unchiule Gino?ţ ţ ă

Rîse şi tîn rul.ăÎn clipa aceea interveni Mircea.– Lucia, Don Serafino se simt r u, vrea s te vad ,ă ă ă ă

spuse el domol.– Nu ine! ripost ea. Şi nu m mai plictisi i.ţ ă ă ţ– B ... bastardule, veziă - i de treab sau vrei sţ ă -o

încasezi şi tu... Mircea îl ignor .ă– Lucia, relu el cu acelaşi ton blajin. O singură ă

dat vorbesc cu frumosul. A doua oar te iau pe sus.ă ă

70

Lucia se strînse şi mai tare de tîn r.ă– Ce spui, Mario?– S încerce, zise tîn rul cu sfidare.ă ă– Cu pl cere, rosti Mircea; apucîndă -o fulger tor deă

min şi smulgîndă -o din bra ele tîn rului.ţ ăLuat prin surprindere, acesta r mase uluit peă

platou.– Dă-mi drumul! protest Lucia. Mario!ăPrecedat de unchiul Gino, Mircea o tr gea de mîn ,ă ă

îndreptîndu-se spre ieşire.Mario f cu o grimas de ciud . Dintră ă ă -un salt de

pisic s lbatic ajunse în spatele lui Mircea. Cuă ă ă stînga îl înşfac de bra , r sucinduă ţ ă -l cu fa a spre el,ţ iar cu dreapta îi proiect un pumn. În aceeaşi clipă ă Mircea d du drumul Luciei, prinse rapid cu mînaă sting pumnul tîn rului, iar cu mîna cealalt îl apucă ă ă ă zdrav n de încheietura bra ului. Se r suciă ţ ă instantaneu cu spatele spre Mario şi-i f cu un tur deă um r, r sturnînduă ă -l peste cap. Tîn rul se pr buşi cuă ă spinarea pe parchet. Vru s se ridice, gemu şi c zuă ă iar şi.ăDansatorii se oprir .ăCî iva tipi de la mese se scular în picioare. Mirceaţ ă

arunc o privire circular .ă ă– Mai pofteşte careva? întreb agresiv.ăPrivirile lui dîrze, care nu prevesteau nimic bun, îi inur la respect.ţ ăF r s in seama de protest rile Luciei, Mircea oă ă ă ţ ă ă

apuc iar şi de min şi o trase afar din local.ă ă ă ăÎn maşin Lucia nu scoase un cuvînt. Încruntat , seă ă

uita pe geam. Îşi d dea seama c întîlnise un omă ă care o domina.– Pe mine m laşi la hotel, unchiule Gino, spuseă

Mircea. B trînii îl privi cu simpatie.ă

71


– Bine, Vincenzo... Ştii, vreau s te felicit pentruă figura de la bar. Arta asta de a te bate aş pune r m şag c ai înv ată ă ă ăţ -o la Saint Louis.Mircea zîmbi. Gîndul îi zbura îns în alt parte...ă ăA doua zi de diminea , Mircea primi la Miramarţă

vizita lui Salvatore Sehira, secretarul personal al lui Don Serafino.Sehira îl anun c era aşteptat neîntîrziat laţă ă

Palazzo Mauro.– Don Serafino se simte mai bine? întreb Mirceaă

cu pref cut solicitudine.ă ă– Şi-a revenit slav Domnului, spuse secretarul,ă

f cînduă -şi un discret semn al crucii. Vrea s vă ă vorbeasc .ă– În cîteva clipe sînt gata.Se îmbr c la repezeal . Dou zeci de minute maiă ă ă ă

tîrziu ajunser la Palazzo Mauro.ăDon Serafino îi aştepta în bibliotec . St tea adîncită ă

într-un fotoliu. Picioarele îi erau acoperite cu un pled.Mircea avu impresia c are în fa o mumieă ţă

desc rnat , care printră ă -o împrejurare stranie îşi g sise suflul vie ii.ă ţSalut protocolar.ă– Eşti omul miracolelor, Vincenzo, îl întîmpin Donă

Serafino, vorbind gîfîit şi uneori cu întreruperi. Şezi pe scaunul sta... lîng mine. Salvatore, po i pleca.ă ă ţSecretarul se retrase. Mircea se aşez lîng b trîn.ă ă ă– Vincenzo, eşti primul b rbat care... a reuşit să -o

îmblînzeasc pe Lucia. Ştii ce miă -a spus azi de diminea ? C îi eşti simpatic... foarte simpatic.ţă ăDon Serafino îşi l s capul în piept. Respiră ă ă

anevoie, tuşi. Închise ochii şi avu o schim ca şi cîndă l-ar fi s getat o brusc durere l untric . Apoi ridică ă ă ă ă

72

iar şi privirile asupra interlocutorului.ă– V sim i i r u, Don Serafino? întreb Mircea.ă ţ ţ ă ă– Nu. Nu-i nimic. Ceva trec tor... Şi cum î iă ţ

spuneam...Izbucni iar şi întră -o tuse seac , pe care abia reuşiă

s o z g zuiasc .ă ă ă ă– Despre ce vorbeam... Ah, da, despre Lucia... E

fat bun Lucia, dac ştii cum să ă ă -o iei. Eu nu m-am prea putut ocupa de ea. A r mas de mic f r mamă ă ă ă ă şi urm rile educa iei primite de la guvernante seă ţ v d şi azi... E voluntar , înc p înata aş putea să ă ă ăţ ă zic... I-a intrat în cap c e îndr gostit de ună ă ă student... de un mascalzone. Nu ştiu cum s-o scap de el.Mircea r mase gînditor cîteva clipe, apoi rostiă

simplu:– O scap eu, Don Serafino.În ochii b trînului lic ri o speran .ă ă ţă– Crezi c ai s reuşeşti?ă ă– Sînt sigur.– Cum ai s procedezi? Lucia e înv at s ias înă ăţ ă ă ă

fiecare sear s petreac , s danseze. Tu eşti preaă ă ă ă ocupat.– Am să-mi g sesc timp.ăDon Serafino zîmbi.– Vincenzo, nu pot decît să- i mul umesc. Aiţ ţ

îng duin a mea să ţ -o înso eşti peste tot. Te rog chiar.ţ Îmi faci un serviciu inapreciabil. Îmi redai liniştea sufleteasc ... Şi de aceast linişte sufleteasc amă ă ă nevoie acum mai mult ca oricînd...

** *

Maserati-ul super-sport al lui Mircea gonea pe Via Cavour îndreptîndu-se spre Via Roma. Acul

73


kilometrajului oscila între şaizeci şi optzeci de kilometri pe or . Cele dou maşini conduse de Pauloă ă Gariano şi Nico Gentile, în care se aflau oamenii din garda Luciei, urm reau îndeaproape Maseratiă -ul.La volanul automobilului super-sport, Mircea se

sim ea în elementul s u. Conducea cu o adev ratţ ă ă ă voluptate. Joe Marcucci îi pusese la dispozi ie oţ maşin extraordinar .ă ăLucia st tea pe bancheta din fa , al turi de Mirceaă ţă ă

şi-l îndemna surescitat :ă– Mai repede! Mai repede!La gît îi str lucea o rivier de diamante. Rochiaă ă

pres rat cu paiete reflecta toate reclameleă ă luminoase care se fug reau prin fa a ferestrelor.ă ţSe auzi un nou fluierat. Mircea îl ignor şi peă

acesta, micşor viteza.ă– Ia-o la stînga, porunci Lucia.Mircea vir la stînga pe Via Roma, în ciudaă

opreliştilor circula iei. Se auzi un nou fluierat. Mirceaţ îl ignor şi pe acesta.ăMaserati-ul se angaja apoi pe Via Schioppettieri, o

str du îngust cu case vechi şi coti la sting peă ţă ă ă Via Calderai.– Asta se crede la New York, mîrîi Paulo Gariano,

care abia reuşea s se in de supersportul luiă ţ ă Mircea.– Pe str du ele astea întortocheate risc m s neă ţ ă ă

frîngem gîtul, bodog ni Tonino Rindone, scuipînd peă covorul maşinii.Luciei îi sc p rau ochii de pl cere.ă ă ă– Îmi place cum conduci, Vincenzo, ador

primejdiile, senza iile tari...ţMircea se uit în retrovizor. Încerc rile sale de aă ă

sc pa de cele dou maşini ale g rzii se dovediseră ă ă ă

74

infructuoase.– Pe Corso Turkey ştiu un local f r seam n înă ă ă

Palermo. Şi are un jaz...– Cum ajungem acolo?– O iei pe prima la stînga, apoi pe a doua la

dreapta.– Perfect, zise Mircea. Dar mai întîi s sc p m deă ă ă

cozile astea. Nu îmi face nici o pl cere s danseză ă sub ochii lor.Lucia b tu din palme:ă– Bravo! Nici eu nu-i pot suferi. Scap de ei. De cîteă

ori pot, le fac fest . Mircea acceler .ă ăAcul kilometrajului s ri la o sut pe or . Pe str du aă ă ă ă ţ

strîmta cauciucurile sfîrîiau.Mircea ap s pe levierul arunc toarelor de fum.ă ă ă

Din dou evi plasate în stînga şi în dreaptaă ţ eşapamentului îşni un fum negru compact, careţ inund aproape toat str du a.ă ă ă ţMaserati-ul vira apoi la stînga. Mircea deconecta

arunc toarele.ăIntrat în norul de fum care îi împiedica brusc

vizibilitatea, Paulo Gariano opri în scrîşnet de frîne. Maşina lui Nico Gentile stopa la cî iva centimetri deţ primul automobil.Paulo sc p o înjur tur . Tonino Rindone rîseă ă ă ă

indecent.– Pun mîna în foc c ea iă -a dat ideea ca s r mînă ă ă

singur cu el. C eaua. Ieri cu studentul, azi cu Donă ăţ Vincenzo.– Acum iar va trebui s r scolim oraşul dup ei...ă ă ă

Lucia rîdea cu hohote de stratagema încununat deă succes a lui Mircea.– Am să-mi instalez şi eu arunc toare de fum laă

maşin . Apoi chiui voioas : Tr iasc libertatea!ă ă ă ă

75


Peste cîteva minute, Mircea opri în fa a baruluiţ Alhambra.Deasupra intr rii luminoase se aprindea şi seă

stingo-a o reclam luminoas .ă ăIntrar în localul arhiplin. Zeci de perechi seă

striveau pe ringul de dans în ritmul unui turist urlat din dou saxofoane şi dou trompete. Bateria r p iaă ă ă ă asurzitor.Un chelner care o cunoştea pe Lucia le instala o

mas lîng orchestr .ă ă ă– Nu vrei s mergem pîn la toalet Lucia, s teă ă ă ă

aranjezi pu in? propuse Mircea.ţ– Bun idee, zise ea.ăMircea o lu înainte spre aă -i face loc prin mul ime.ţFata p trunse în salonaşul rezervat femeilor iar eiă

se îndrept spre o cabin telefonic , instalată ă ă ă aproape de intrarea în buc t rie. Trase uşa dup el.ă ă ă R sfoi la repezeal anuarul telefonic, apoi form ună ă ă num r.ăÎn timp ce aştepta s i se r spund vîri instinctivă ă ă

mîna dreapt în buzunar. D du peste fisa cu cap deă ă mort. O scoase şi o privi.– Alo! rosti Mircea. Re ine i parola! Moarte şiţ ţ

portocale...*

* *Camioanele înaintau cu precau ie pe drumul deţ ar pietros care şerpuia printre dealurile cuţ ă

povîrnişuri abrupte.Sub prelatele trase, l zile cu ig ri de contrabandă ţ ă ă

erau zdrav n am rîte. Cînd camioanele treceauă ă peste hîrtoape, l zile scîr îiau leg nînduă ţ ă -se.Şoferii conduceau cu mare aten ie. Deşi noapteaţ

era adînc , foloseau cu zgîrcenie farurile. Cele maiă

76

excesive m suri de pruden nu erau de prisos.ă ţăGiani Alessi, şeful transportului, st tea în primulă

camion ling şofer şi scrut bezn , pe care fazaă ă ă mic a farurilor abia izbutea s o risipeasc pe cî ivaă ă ă ţ metri.Fuma calm. I se recomandase s fie cu ochii înă

patru. Carabinierii d deau dovad de la o vreme deă ă o vigilen sporit . Procurorul şef Vittorio Ruggeri,ţă ă numit de curînd la Palermo, se ar ta a nu fi tocmaiă îng duitor cu Mafia. Nici presiunile politice pe careă anumite cercuri le f ceau asupra s nuă ă -i schimbaser atitudinea.ăGiani Alessi nu se prea sinchisea de intransigen aţ

noului procuror general. Mai v zuse el oameni deă calibrul lui Ruggeri, care nu reuşiser s fac mareă ă ă isprav .ăUnii muriser victime ale unor providen iale crizeă ţ

de cord sau ale unor accidente tot atît de providen iale; al ii fuseser transfera i din Sicilia,ţ ţ ă ţ mai înainte ca s fi putut lua m suri contrariiă ă intereselor Mafiei, majoritatea deveniser treptată concilian i, datorit unor interven ii oculte,ţ ă ţ irezistibile.Giani Alessi efectuase numeroase transporturi, f ră ă

s întîmpine nepl ceri. Mai multe griji îi f ceauă ă ă oamenii lui Don Cirro, care în ultima vreme se ar tau foarte agresivi.ăMai aveau de parcurs zece kilometri pîn laă

Trapani. Într-o cas alb de pe Viale Margherita îlă ă aştepta Aur , o femeie cu corp de Venera. Giani nă -ar mai fi avut nici un rost. Aura...Deodat în fa a camionului ap rur nişte mogîlde eă ţ ă ă ţ

cenuşii.– Carabinierii! rosti şoferul.

77


– Ce? exclam Giani trezit din visuri.ăCînd îi v zu barînd şoseaua, porunci scurt şoferului:ă – Dă-i drumul! La nevoie treci peste ei!

Conduc torul automobilului ap s pe accelerator.ă ă ă Maşina se repezi printre carabinierii care se traseră la o parte spre a nu fi strivi i. Se auzir soma ii. Apoiţ ă ţ cîteva focuri de arm .ă– Înainte! înainte! strig Giani.ăDeodat , sc p o înjur tur . În mijlocul drumuluiă ă ă ă ă

ap ru un camion al poli iei aşezat deă ţ -a curmezişul. În stînga se ridica o stînc alburie. În dreapta seă deschidea o v g un . Şoferul frîna...ă ă ăGiani îşi încleşta pumnii pîn la sînge.ăÎn noaptea aceea nu avea s mai doarm în bra eleă ă ţ

Aurei.*

* *Soarele se apropia de zenit, cînd Mircea se trezi din

somn. Dormise pu in şi prost. Toat noaptea oţ ă petrecuse cutreierînd localurile împreun cu Lucia.ă Zorile îi g siser întră ă -o camer de hotel din cartierulă portului. Lucia se ar tase extrem de calin , deă ă dr g stoas . Îl asigurase c e ultima ei pasiune.ă ă ă ă Despre student, nu mai suflase un cuvînt.O conduse la Palazzo Mauro, apoi se înapoiase la

Miramar, dornic s se cufunde întră -un somn adînc, reparator.Coşmaruri oribile îi tulburaser îns somnul. Seă ă

deşteptase leoarc de sudoare. În camer domnea oă ă z puşeal sufocant .ă ă ăÎndat ce coborî din pat, deschise larg ferestrele,ă

puse în func ie cele dou ventilatoare din dormitor,ţ ă apoi se vîrî sub un duş rece.Un cioc nit brutal în uş îl f cu să ă ă ă-şi întrerupă

78

brusc ocupa ia.ţIeşi de sub duş şi îşi arunc pe umeri un halat deă

baie. Se înapoie în dormitor şi din sertarul noptierei scoase un pistol automat. Îi desf cu piedica, apoi îlă strecur în buzunarul halatului. De cînd se afla laă Palermo, luase obiceiul s umble înarmat. Era maiă cuminte şi mai sigur.B t ile în uş fur reluate cu violen sporit . Seă ă ă ă ţă ă

auzi vocea unchiului Gino.– Vincenzo! Vincenzo, b iatule! Ceă -i cu tine? Mircea

respir uşurat. Descuie uşa apartamentului.ăUnchiul Gino d dea semne de mare agita ie.ă ţ– Ce e cu dumneata, unchiule? Pofteşte în untru.ă

B trînul nu aştept a doua invita ie. Intr gr bit.ă ă ţ ă ă– Vincenzo, mi-ai f cută -o!Pe Mircea îl trecu un fior. Îşi aminti brusc de

conversa ia telefonic din ajun. Aflaser cevaţ ă ă oamenii lui Don Serafino?Rosti cu cel mai nevinovat aer:– Ce-am f cut, unchiule Gino?ă– De ce m-ai l sat s aştept la uş ? Am crezut că ă ă ă

te-au lichidat agen ii lui Don Cirro. Îşi scoase şapcaţ şi, dup ce îşi şterse cu o batist albastr frunteaă ă ă îmbrobonat de sudoare, se aşez pe un fotoliu. Înă ă diminea a asta numai de emo ii am avut parte.ţ ţMircea se ridic de jos şi îşi arunc pe umeri ună ă

halat.– Ce s-a întîmplat de eşti atît de matinal? Cît e

ceasul?– Matinal! E unsprezece şi zece!– Şi ce te fr mînta?ă– Azi-noapte, carabinierii au pus mîna pe

camioanele cu ig ri. La intrarea în Trapani. A cîntatţ ă cineva.

79


– Nu se poate, zise Mircea.– Ba uite c se poate, spuse unchiul Ginoă .Mircea lu de pe mas un pachet de ă ă Pall Mall din

care scoase o ţigar . Şiă -o aprinse cu gesturi sigure.– S nu se întîmple la fel şi Cu transportul deă

stupefiante, rosti el cu afectat îngrijorare.ă– Nici o grij , Vincenzo, zise unchiul Gino,ă

ridicîndu-se din fotoliu. Nici o grij . Pîn la asfin itulă ă ţ soarelui, vinova ii sau vinovatul, rosti el uitînduţ -se fix la Mircea, îşi vor primi pedeapsa... Va fi executat dup indica iile mele. Nu ca la voi în America - pac şiă ţ gata.Mircea înghi i în sec.ţÎşi sim i deodat gura uscat . Se îndrept spreţ ă ă ă

dul piorul bar şi scoase o sticl cu ă ă Marsala şi două pahare.Unchiul Gino ridic mîna.ă– Nu, mul umesc, Azi nu beau. Pîn disear vreauţ ă ă

s am capul limpede. La revedere, Vincenzo.ăCu paşi greoi se îndrept spre uş ...ă ă

** *

Avionul Jet DC8 al companiei Alilalia avea plecarea de pe aeroportul Leonardo da Vinci din Roma la ora 17.Pasagerii îşi ocupau locurile. Personalul navigant se

instalase la posturi. Peste cîteva minute aeronava avea să-şi ia zborul.La orele 23 şi 15 minute urma s aterizeze peă

aeroportul N'djili din Leopoldville, ultimii c l toriă ă urcaser pasarela, intrînd în avion. Înso itoarele deă ţ bord se preg teau s închid uşa exterioar .ă ă ă ăÎn aceeaşi clip îşi f cur apari ia dinspre cl direaă ă ă ţ ă

aeroportului dou maşini ale poli iei, urmate de ună ţ

80

microbuz, care se îndreptau cu mare vitez spreă avion, sunînd din sirene.Comandantul de echipaj se uit mirat la pilotulă

secund.– Ce dracu s-a mai întîmplat? Automobilele opriră

brusc lîng pasarel .ă ăPatru carabinieri şi trei b rba i în civil s rir dină ţ ă ă

maşini şi urcar în fug treptele pasarelei.ă ăPeste cîteva minute, coborîr , încadrînd un grupă

alc tuit din doi b rba i în haine albe şi din nou feteă ă ţ ă tinere.Fetele f ceau parte dintră -o trup de dansatoare, deă

curînd angajate, pentru un turneu în Africa Central .ăSub aceast firm se ascundea - pareă ă -se - o re eaţ

de trafican i de carne vie, care furnizau pensionareţ proaspete bordelurilor din Dakar, Lagos şi Leopoldville.Arest rile fuseser efectuate în urma unui denună ă ţ

sub parola moarte şi portocale primit de poli ia dinţ Palermo.

** *

Michelotto se uita îngrozit la şenilele tractorului care venea spre ei. Era legat fedeleş şi îngropat în p mînt pîn la mijloc.ă ăTractorul se apropia inexorabil. Metru cu metru.

Şenilele înaintau scurmînd p mîntul uscat,ă amestecat cu sf rîm turi de piatr . Scrîşnetul loră ă ă metalic f cea s i se încrînceneze pielea. Ochii îiă ă ieşir din orbite. Mîinile încercau zadarnic s seă ă elibereze din încleştarea p mîntului.ăMichelotto se zb tea ca o pas re prins în la .ă ă ă ţ

Broboane de sudoare fierbin i i se scurgeau peţ frunte, pe obraz, pe gît. Se zvîrcolise cu atîta

81


dezn dejde, încît frînghia începuse să ă-i intre în carne.R cni. Un r cnet gutural de fiar încol it careă ă ă ţ ă -şi

simte sfîrşitul. Avea senza ia c tr ieşte un vis urît.ţ ă ă Poate c se va trezi.ăTractorul se apropia necontenit.Zalele şenilelor aduceau cu nişte gheare care se

deschideau gata să-l apuce.Michelotto url iar şi. Cuprins de nebunie îşi înfipseă ă

din ii în buza de jos.ţSîngele îşni începînd s se preling pe b rbie.ţ ă ă ă

Gîfîind, arunc o ultim privire în jur, c utîndă ă ă zadarnic salvarea.Şenilele se apropiau.Un metru... Şi înc un metru.ăTractorul se m rea, luînd propor ii gigantice.ă ţMichelotto încerc o ultim sfor are. Frînghia însă ă ţ ă

nu ced . Apoi nu mai f cu nici o mişcare.ă ăŞenila din dreapta îl lovi în plin peste fa . Îlţă

împinse pe spate frîngîndu-i şira spin rii, apoi îlă strivi, amestecîndu-i carnea, oasele şi sîngele cu arin şi cu buc ile de piatr ...ţ ă ăţ ăSentin a ţ Onoratei Familii fusese executat .ă

** *

În patul s u ă Empire, împodobit cu grifoni şi vulturi de bronz, Don. Serafino tr gea s moar . Pieleaă ă ă galben ca pergamentul se lipise de oase. Dină obrajii palizi se scurseser parc şi ultimele pic turiă ă ă de sînge. Pleoapele str vezii îi acopereau ochiiă adînci i în orbite. Aşa cum z cea cu mîinile întinseţ ă de-a lungul corpului desc rnat aducea cu ună cadavru.Doctorul Mangano st tea la c p tîiul muribundului,ă ă ă

82

îl privea cu mil şi în acelaşi timp cu oarecareă curiozitate. Murea cel mai de vaz client al s u.ă ăAbia îi luase pulsul. Sfîrşitul lui Don Serafino era

inevitabil. Agonia va mai dura poate cîteva ore. Zorile îns nuă -l vor mai prinde în via .ţăLa picioarele patului st tea Lucia cu mîinile înă

poal . Veghea nemişcat ca o statuie. Ochii îi erauă ă lipsi i de expresie.ţ„Ce gînduri or fi trecînd prin capul acestei fete?” se

întreba doctorul Mangano.O c lug ri îngenuncheat în fa a unui triptică ă ţă ă ţ

florentin luminat de o candel aprins se ruga,ă ă trecînd printre degete un şirag de m t nii.ă ăDoctorul Mangano, Lucia şi c lug ri a aşteptauă ă ţ

sfîrşitul lui Don Serafino. Acelaşi deznod mînt îlă aşteptau şi c peteniile mafiote, care vegheau înă biblioteca al turat . Se aflau acolo, oarecum înă ă ordinea importan ei, şi Don Calo Castiglione, gras,ţ trandafiriu, m re în fotoliul s u ca un împ rată ţ ă ă roman pe tron, şi Joe Marcucci, încruntat, b nuitor,ă nervos, şi Mircea - alias Vincenzo Genovese - recules, p truns de importan a momentului, aşaă ţ cum i se cuvine unei autentice piese de 90, şi unchiul Gino, calm, st pîn pe sine, ironic. Mai erauă de fa înc cinci indivizi, unii vîrstnici, al ii maiţă ă ţ tineri, dar to i egal de gravi şi de t cu i.ţ ă ţFum gros de igar plutea în straturi alburii înţ ă

înc perea luminat doar de lampa cu abajur de peă ă birou, şi de cele dou aplice din dreapta şi din stîngaă c minului de marmur .ă ăPe o m su erau aliniate cîteva sticle cu vin şi cuă ţă

whisky.Je ul lui Don Serafino era gol.ţTo i ştiau c je ul acesta avea s fie ocupat înţ ă ţ ă

83


curînd de altcineva. Atît de mare era însă autoritatea lui Don Serafino, încît, nici acum în preajma mor ii lui, nu îndr zneau sţ ă ă-i desemneze succesorul. În sînul Onoratei Familii c peteniile seă alegeau dup legi imuabile, pe care nimeni nu seă gîndea s le conteste. Cu Don Serafino s fie investită ă cu autoritatea suprem . Energia se proced însă ă ă altfel. El însuşi îşi desemnase urmaşul printr-un testament care avea s fie deschis numai iaă patruzeci şi opt de ore dup ce va trece în lumeaă drep ilor. Pîn atunci un triumvirat alc tuit din Donţ ă ă Calo, Joe Marcucci şi unchiul Gino avea s girezeă conducerea întregii organiza ii. În cercul intimilor luiţ Don Serafino se spunea c şi Vincenzo Genoveseă avea sor i, modestia şi totodat discre ia luiţ ă ţ pl cuser lui Don Serafino. Ceva mai mult, Vincenzoă ă fusese singurul în stare s-o îmblînzeasc pe Lucia.ăUşa se deschise şi Salvatore Schira, secretarul lui

Don Serafino, ap ru cu o map de coresponden şiă ă ţă cu un teanc de jurnale, pe care le aşez pe birou.ă– Ce mai spune presa? îl întreb Don Calo,ă

mîngîindu-şi b rbia. Secretarul se uit încurcat laă ă Mircea:– Ziarele din Roma reproduc o fotografie a lui Don

Vincenzo. Mircea se ridic brusc de pe scaun:ă– Ce fotografie?Drept r spuns, Salvatore îi prezent un jurnal, careă ă

inserase pe prima pagin un instantaneu luat înă holul hotelului Miramar. Mircea era fotografiat din profil. Orbit de str lucirea flashă -urilor se strîmba tocmai, oferind o fizionomie care se asem na destulă de aproximativ cu fizionomia lui. O identificare după acest instantaneu ar fi fost anevoioas , dar nuă imposibil . Textul de sub fotografie era laconic:ă

84

„Gangsterul Vincenzo Genovese a debarcat la Palermo. Interpolul îl urm reşte pentru o serie deă crime s vîrşite în Statele Unite”.ăJurnalul la care Mircea se uita consternat trecu apoi

din mîna în mina. Pe to i cei de fa îi fulgerarţ ţă ă acelaşi gînd. Însc unarea lui în fruntea organiza ieiă ţ era compromis . O c petenie a Mafiei trebuie s fieă ă ă o personalitate deasupra oric ror suspiciuni, cu oă autoritate necontestat şi care s poat apare cuă ă ă fruntea sus al turi de corifeii politici ai Siciliei.ăŞi candidatura lui Joe Marcucci p rea compromis .ă ă

Arestarea celor doi proxene i pe aeroportul dinţ Roma risca să-l atrag întră -o afacere murdar cuă regretabil r sunet.ăDon Calo şi unchiul Gino p reau s r mîn mariiă ă ă ă

favori i, datorit nu numai eminentelor serviciiţ ă aduse organiza iei, cît mai ales prin discre ia cu careţ ţ ştiuser să ă-şi camufleze pîn atunci activitatea.ăSe ştia c Joe nu va ceda f r lupt . Însetat deă ă ă ă

putere nu va şov i s declanşeze cele maiă ă sîngeroase fr mînt ri în sînul Mafiei, spre aă ă -şi impune autoritatea. Dar nici Don Calo nu se va l saă mai prejos. Unchiul Gino era socotit cel mai pu inţ primejdios în aceast privin .ă ţăSecretarul scoase din map textul unei telegramaă

cifrate, pe care o prezent - dup o scurt ezitare -ă ă ă lui Don Calo.– Adu-mi cifrul! spuse Don Calo. Îi pl cea să ă-l

foloseasc personal.ăDup ce Salvatore îi aduse cifrul, trecu f r jen laă ă ă ă

biroul lui Don Serafino şi începu s descifrezeă telegrama.– Transportul cu stupefiante soseşte mîine noapte,

spuse el. Oamenii dumitale, Joe, sînt gata s intre înă

85


dispozitiv?Joe morm i f r entuziasm:ă ă ă– Sînt gata.Don Calo îl privi lung.– În ultimul timp ai întîmpinat cîteva eşecuri. Ca să

nu se mai repete, cred c iă ţ -ai luat m surile deă rigoare...– Îmi cunosc atribu iile, zise Joe, în epat.ţ ţ– Nu m îndoiesc, replic , f r s se tulbure, Donă ă ă ă ă

Calo. Te previn îns c transportul acesta deă ă stupefiante este de o sut de ori mai valoros decîtă ig rile de contraband de acum dou zile. Şi laţ ă ă ă

Trapani şi la Roma am înregistrat insuccese care pot avea urm ri graveă .– În mijlocul nostru se afl tr d tori, care îşi voră ă ă

primi îns neîntîrziat pedeapsa, zise Joe. Eşecurileă de la Trapani şi de la Roma sînt datorate unor denun uri anonime... Oamenii mei de la poli ie miţ ţ -au suflat ceva la ureche...Joe începu să-şi frece nervos mîinile.– Îns pe nemernic am să ă-l descop r foarte curînd,ă

ad ug el, aruncînd o privire amenin toare în jur.ă ă ţă– Îmi îng dui s asist şi eu la debarcareaă ă

stupefiantelor? întreb placid unchiul Gino.ă– Vrei s m controlezi? zise b t ios Joe. ă ă ă ă– De ce nu? interveni Don Calo. Organiza ia areţ

drept de control şi de cenzur asupra tuturoră membrilor ei, f r excep ie.ă ă ţ– Vreau s te secondez, Joe, spuse unchiul Gino cuă

modestie. Cred c m autorizezi, Vincenzo, s asistă ă ă la aceast opera ie? se adres el lui Mircea.ă ţ ă– Orice sprijin e bine venit, zise Mircea neutru.Ştia c în afacerea asta îi revenea un rol foarteă

important. Teoretic, el era st pînul întreguluiă

86

transport.Don Calo se întoarse spre un b rbat chel şi gras,ă

care se servea cu un pahar de Marsala.– Dup debarcare, opiul va fi transportat pe c ileă ă

normale la fabrica dumitale, Don Girolamo. Te-aş ruga s gr beşti opera ia de prelucrare a opiului.ă ă ţ Avem nevoie urgent de heroin pentru Stateleă Unite. Portocalele de cear sînt gata?ă– Patru mii aşteapt s fie injectate cu heroin . Alteă ă ă

trei mii vor fi gata în cîteva zile, zise chelul.– Foarte bine, spuse Don Calo.Îşi îndrept privirile spre un b trînel cu aer deă ă

pensionar inofensiv, care dormita într-un fotoliu.– Don Mule! îl strig Don Calo. B trînelul deschiseă ă

ochii.– He! Ce e?Don Mule era unul dintre cei mai mari proprietari

de livezi de portocale din nord-vestul Siciliei.– Po i sţ ă-mi preg teşti trei vagoane de portocaleă

pentru Marsilia? întreb Don Calo.ă– Şi patru, zise Don Mule.– Oamenii dumitale s fie mai aten i cînd vor b gaă ţ ă

portocalele de cear în l di ele cu portocaleă ă ţ veritabile...B trînelul închise iar şi ochii.ă ă– Bine. Bine. Oamenii mei îşi cunosc meseria.

Dumneata, Don Calo, s ai numai grij de vam .ă ă ă Data trecut era s avem nepl ceri.ă ă ă– A fost un agent nou, spuse Don Calo. Dar de

atunci s-a dat pe brazd .ă– Debarcarea o face i tot la Castellamare? întrebţ ă

Don Mule.– Tot. Între Scapello şi Punta della Craperia Grande,

zise unchiul Gino.

87


Vii şi dumneata cu noi, Don Mule?– Expedi iile astea nu mai sînt potrivite cu vîrstaţ

mea, spuse b trînelul. Asta e treab pentru tineri.ă ă Don Vincenzo merge?– Merge, cum s nu mearg , zîmbi unchiul Gino,ă ă

uitîndu-se patern la Mircea. Opiul este al lui.În acelaşi moment se deschise uşa dormitorului.

Doctorul Mangano ap ru în prag.ă– Don Serafino a murit, spuse el simplu.Din dormitor se auzeau hohotele de plîns ale

Luciei. Moartea lui Don Serafino o trezise la realitate...

** *

Nori grei se fug reau pe cerul de p cur . Marea seă ă ă agita c o b trîn ar goas . Valurile se umflauă ă ă ţă ă asemenea unor dealuri mişc toare, pornind laă asaltul rmului. Apele spumoase se zdrobeau deţă stînci. Peste întinderile necuprinse ale m rii, seă aşternuse o imens cuvertur de spumă ă ă albă-verzuie. Vîntul n prasnic pulveriza cresteleă valurilor, ridicînd în v zduh perdele împletite parcă ă din stropi minusculi de ap , care împiedicauă vederea.Nava Calypso, sub pavilion sirian, se oprise în

largul golfului Castellamare şi aştepta b rcileă pesc reşti cu motor, care aveau s executeă ă transbordarea înc rc turii de stupefiante. Spre a seă ă men ine pe loc, în ciuda vijeliei care sufla spre rm,ţ ţă comandantul îşi plasase astfel nava, încît să primeasc vîntul din prova şi din travers. Această ă pozi ie dezavantaja b rcile care sţ ă -ar fi alipit flancurilor lui Calypso, c ci r mîneau expuse înă ă permanen suflului puternic al vijeliei.ţă

88

Aproape de miezul nop ii b rcile pesc reşti sosirţ ă ă ă la locul de întîlnire. În pofida condi iilor grele pe careţ le crea marea agitat , transbordarea începu s fieă ă executat f r întîrziere. Personalul navigant ală ă ă b rcilor d dea dovad de o adev rat m iestrie. Seă ă ă ă ă ă lucra cu mult tragere de inim , pentru c plat eraă ă ă ă excep ional . Joe Marcucci, care dirija personalţ ă opera ia, se pricepea sţ ă-şi stimuleze subalternii. Pierderile în oameni şi materiale erau inevitabile. Trei l zi cu opiu se sparser în timpul coborîrii de peă ă vapor. Vijelia le plesni de babordul navei, f cînduă -le

nd ri. Alte dou l zi sc par în mare în timp ceţă ă ă ă ă ă erau înc rcate în b rci. Un om luat de un val fuă ă strivit între ambarca iunea sa şi pere ii de fier aiţ ţ vaporului.Aproape de ora trei debarcarea lu sfîrşit.ăJoe Marcucci supraveghease opera ia de pe rm.ţ ţă

Urm rise îndeaproape transportul l zilor din b rci peă ă ă plaj şi de acolo în camioanele care aşteptau sus peă marginea falezei. Încheierea cu succes a acestei ac iuni avea s atîrne greu în balan a alegerii sale înţ ă ţ fruntea organiza iei. F r s in seama deţ ă ă ă ţ ă primejdii, dirija personal transportul l zilor. Eraă v zut cînd jos pe plaj , cînd sus pe falez , cîndă ă ă umblînd f r team pe c r rile primejdioase care seă ă ă ă ă strecurau printre h urile falezei.ăUnchiul Gino îl urm ca o umbr . Joe fierbea ca ună ă

vulcan gata s erup . Sus pe falez , aştepta Donă ă ă Calo. Ad postit întră -un fort ruinat, r mas de peă vremea angevinilor, urm rea ca un generalisim deă la postul s u de comand desf şurarea ac iuniiă ă ă ţ .Lucky Balestrere, omul s u de încredere, st tea peă ă

falez şi îi comunic prin radio mersul ac iunii.ă ă ţÎn jurul orei trei se deschiser b ierile cerului şi dină ă

89


în l imi porni s se reverse potopul. Desc rc turileă ţ ă ă ă electrice se succedau f r întrerupere, f cînd să ă ă ă vuiasc v zduhul.ă ăUltimele l zi erau înc rcate în camioane. Joe şiă ă

unchiul Gino st teau pe marginea falezei. La luminaă fulgerelor puteau s vad şi plaja în esat deă ă ţ ă oameni, şi marea care se fr mînt printre stînci, şiă ă camioanele, şi ruinele fortului, care se profilau pe cerul incendiat.Joe se uit la ceasul s u br ar .ă ă ăţ ă– Într-un sfert de or plec m la Palermo, spuse elă ă

lui Ricco Chifalo, unul dintre adjunc ii s i.ţ ăUnchiul Gino rîse satisf cut:ă– Am f cut treab bun , ad ug el.ă ă ă ă ă– Avînd în vedere dificult ile întîmpinate, va trebuiăţ

să-i cerem lui Vincenzo s reduc pre ul opiului, ziseă ă ţ Joe.– De bun seam , replic unchiul Gino. De bună ă ă ă

seam , Vincenzo e om de în eles.ă ţAcalmia care permisese acest schimb de p reri seă

încheie cu o cascad de desc rc ri electrice, careă ă ă f ceau s se cutremure v zduhul.ă ă ăÎn r stimpul dintre dou bubuituri, se auzi glasulă ă

excitat al lui Ricco.– Unde e Don Joe? Acum cîteva clipe a fost lîngă

mine!– S nu fi f cut un pas greşit şi s fi c zut de peă ă ă ă

falez , exclam alarmat unchiul Gino.ă ăRicco o lu la fug pe c rare în jos. Unchiul Gino seă ă ă

îndrept spre fort. Umbla cu precau ie pe c rareaă ţ ă care şerpuia pe marginea din at a falezei. Nu voiaţ ă s împ rt şeasc soarta lui Joe, care c zuse desigură ă ă ă ă în mare de la peste treizeci de metri în l ime.ă ţLa picioarele fortului îl z ri pe Mircea înso it deă ţ

90

Salvatore Schira.Neobservat de aceştia, intr în fort. Str b tu o sală ă ă ă

în care b l riile creşteau pîn la genunchi şi urc oă ă ă ă scar cu trepte pe jum tate mîncate de intemperii,ă ă care duceau într-un turn d rîmat în parte. Acolo,ă într-un fel de înc pere, care servise pe vremuriă drept post de observa ie, st tea Don Calo şi se uitţ ă ă afar printră -o larg sp rtur în zid.ă ă ăLa apari ia unchiului Gino, se întoarse spre acesta.ţ– Ei? Cum au mers treburile?– Perfect! zise unchiul Gino. Perfect! Se pare numai

ca Joe a c zut de pe falez ...ă ăDon Calo îşi uguie cu afectat sup rare buzeleţ ă ă

grase:– , , , ce nenorocire! Unchiul Gino seŢţţ ţţţ ţţţ

apropie de el:– Va s zic putem pleca? zise Don Calo.ă ă– Putem pleca, sigur c putem pleca, rînji unchiulă

Gino.Deodat îşi înfipse mîinile în gîtul gras al lui Donă

Calo şi începu s strîng . Degetele lui de o el seă ă ţ încleştar ca o menghin în carnea roz şi moaleă ă ă care înconjura ca o coleret grumazul lui Don Calo.ă Ochii lui Don. Calo ieşir din orbite. Cu mîinileă -i scurte şi groase, b tu spasmodic aerul. Apoi c zu înă ă genunchi. Unchiul Gino îl împinse spre deschiz tur .ă ă În aceeaşi clip , unchiul Gino sim i o izbitură ţ ă cumplit în east . Ochii i se împ ienjenir . D duă ţ ă ă ă ă instinctiv drumul lui Don Calo. Apoi în jurul lui se f cu întuneric...ăCînd îşi reveni, era întins pe jos şi legat fedeleş...Auzea confuz un glas care vorbea cu însufle ire.ţ

Tîmplele îi zvîcneau. Apoi glasul se limpezi, devenind inteligibil. Recunoscu vocea lui Balestrere,

91


omul lui Don Calo.– L-am v zut cu ochii mei cînd lă -a îmbrîncit pe Joe,

aruncîndu-l de pe falez . Apoi lă -am urm rit. Voiamă s v d ce are de gînd s fac . Cînd am b gat deă ă ă ă ă seam c trece pe lîng Don Vicenzo şi pe lîngă ă ă ă Salvatore, ferindu-se s le atrag aten ia, am în elesă ă ţ ţ c pune ceva la cale. Nu miă -am închipuit totuşi că avea de gînd s v ucid , Don Calo.ă ă ăDon Calo îşi recîştigase calmul.Cu degetele lui albe şi grase îşi mas uşoră

grumazul.– De mult îl supravegheam şi eu, spuse el,

uitîndu-se cu dispre la unchiul Gino. El a pus la caleţ fotografierea lui Vincenzo, ca să-l compromit . Aă vrut s m ucid şi pe mine, ca s scape de oriceă ă ă ă concuren şi s ocupe astfel f r opozi ie scaunulţă ă ă ă ţ r mas liber prin moartea lui Don Serafino. M întrebă ă dac nu tot el iă -a f cut de petrecanie şi lui Donă Serafino, otr vinduă -l. Am s ordon autopsiaă cadavrului. Poate c şi denun urile din ultima vremeă ţ sînt opera lui. Am s aflu...ăSe întoarse spre Lucky Balestrere.– Fă- i datoria, Lucky!ţVocea lui Don Calo era rece, necru toare. Luckyţă

scoase din buzunarul hainei un brici.Unchiul Gino gemu. Ştia ce-l aşteapt . Se uit laă ă

cercul de oameni care-l înconjurau. V zu numaiă figuri întunecate, duşm noase. Erau acolo şiă Vincenzo, şi Salvatore, şi Rocco, şi Antonio, şi mul iţ al ii...ţVincenzo p rea cel mai emo ionat.ă ţLucky se plec asupra unchiului Gino. Desf cuă ă

briciul.– Nu!... Nu!... se zb tu unchiul Gino.ă

92

Blestema ilor!...ţApoi url gutural, f cînd s r sune înc perea. Cuă ă ă ă ă

dou mişc ri iu i, Lucky îi crestase ochii. Sîngeleă ă ţ îşni în toate p r ile. Îi retez apoi urechile.ţ ă ţ ă– Şi acum limba, porunci Don Calo. Cine e orb, surd

şi tace tr ieşte o mie de ani în pace, rosti el ironic.ăMircea se întoarse cu spatele. Nu era în stare să

mai asiste la scena atroce care urm . Nu v zu cumă ă oamenii lui Don Calo deschiser cu for a guraă ţ încleştat a unchiului Gino, nici cum îi scoaseră ă limba din gur şi nici cum iă -o sec ionar de laţ ă r d cin ...ă ă ăUnchiul Gino leşinase.– Dezlega iţ -l şi l sa iă ţ -l aici, porunci Don Calo. Dacă

scap cu via dup sîngerarea asta, s fie de pildă ţă ă ă ă tuturora acelora care ar fi ispiti i sţ ă-i urmeze pild .ăDe afar se auzir deodat împuşc turi, strig te,ă ă ă ă ă

înjur turi. Un om intr în fug .ă ă ă– Don Calo, sîntem înconjura i de carabinieri. Aiţ

noştri rezist . Auzi i!... Rafalele de împuşc turi seă ţ ă înte eau. Don Calo arunc o privire furioas asupraţ ă ă celor din înc pere.ă– Iar am fost tr da i. Mîine îns aflu eu cine eă ţ ă

tr d torul. Porni gr bit spre scar .ă ă ă ă– Cunosc un drum pe unde putem ieşi din

încercuire, zise Lucky. În dosul ruinelor se deschide un tunel s pat în stînc , pe vreo dou sute de metri.ă ă ă L-am str b tut adeseori.ă ăDon Calo şi oamenii s i coborîr gr bi i sc rile.ă ă ă ţ ăMircea r mase inten ionat în urm . Sosiseă ţ ă

momentul să-şi scoat masca şi s se predeaă ă carabinierilor. F cuse destule servicii poli iei.ă ţ Denun ul acesta din urm scosese din circuit o mareţ ă cantitate de stupefiante destinate s intoxice mii deă

93


oameni.R mase singur cu unchiul Gino, care z cea întră ă -o

b ltoac de sînge în mijlocul înc perii. Uitaser să ă ă ă ă-i taie leg turile.ăMircea scoase din buzunar un briceag şi t ieă

frînghia în mai multe locuri. Apoi ieşi, f r s se maiă ă ă uite în urm .ăCînd ajunse jos. Don Calo şi înso itorii s iţ ă

disp ruser .ă ăDup un zid d rîmat în parte, se ivir doiă ă ă

carabinieri. Mircea ridic bra ele.ă ţ– Om bun, rosti el, ieşind în întîmpinarea

carabinierilor, om bun…– Parola, strig primul carabinier.ă– Moarte şi portocale! r spunse Mircea.ă

** *

Lumina fluorescent albastră ă-verzuie inunda camera de gard vopsit în alb aruncînd o tentă ă ă livid pe obrazul m sliniu al doctorului Marco Solmi.ă ă Aplecat asupra biroului cu linii suple, moderne, doctorul completa fişa medical a unui pacient, careă prezenta un foarte interesant caz de diverticulită cronic a sigmoidului. Bolnavul fusese supus uneiă apendictomii, îns durerile nu încetaser .ă ăDoctorul Solmi reflecta asupra unui tratament

îndr zne care ar fi stîrnit poate protestele mediciloră ţ conservatori. Rezultatele la care se aştepta îl îndrituiau s accepte riscurile.ăSe ridic de la birou, str b tu înc perea şi se opriă ă ă ă

în fa a ferestrei deschise. Aspir cu nesa parfumulţ ă ţ unei magnolii, care îmb ls ma cu miresmele saleă ă micul parc din fa a spitalului.ţZgomotele oraşului, peste care plutea o z puşeală ă

94

fierbinte, ap s toare, se auzeau în buşite, ca prină ă ă vat .ăAbia în acest moment de relaxare doctorul Solmi îşi

d du seama c este foarte obosit. Avusese o zi grea.ă ă Operase şase pacien i, printre care un tîn r de vreoţ ă dou zeci de ani cu pl mînii ciurui i de o rafal deă ă ţ ă mitralier , Carabinierii careă -l aduseser la spitală l saser s se în eleag c Mafia nă ă ă ţ ă ă -ar fi fost str ină ă de aceast isprav .ă ăInterven ia chirurgical durase trei ore şi un sfert,ţ ă

în mai multe rînduri doctorul Solmi dezn d jduiseă ă să-l mai poat salva. Folosise toate mijloacele peă care ştiin a modern le ofer chirurgiei. În cele dinţ ă ă urm tîn rul sc pase cu via . Fusese un succesă ă ă ţă remarcabil.Doctorul Solmi scoase din buzunarul pantalonilor o

tabacher cu monogram . Alese o igar , o aprinse,ă ă ţ ă apoi arunc chibritul pe geam, f cînduă ă -l s descrieă prin întuneric un arc luminos. Inhal fumul aromat,ă încercînd o senza ie de pl cut destindere.ţ ă ăCu o s pt mîn înainte, Mafia îi d duse iar şi deă ă ă ă ă

lucru, furnizîndu-i un caz ieşit din comun. Carabinierii transportaser de la San Vitto lo Cappoă un individ cu limba şi urechile t iate. Globurileă oculare erau crestate cu briciul. Omul pierduse mult sînge. Fusese o adev rat minune c nu murise peă ă ă drum.Doctorul Solmi îl operase, salvîndu-i şi lui via a.ţ

Interven ia chirurgical în sine nu fusese grea.ţ ă Însp imînt toare era îns atrocitatea cu careă ă ă duşmanii s i îl mutilaser , cufundînduă ă -l pe veci în bezn şi în t cere.ă ăOmul ocupa o rezerv şi se afla sub paza unuiă

agent al poli iei. Se zvonea c ar fi fost un personajţ ă

95


de seam în lumea Mafiei şi c fusese mutilat deă ă propria sa band , deoarece să -ar fi f cut vinovat deă tr dare. Poli ia şi parchetul p strau o t cere total .ă ţ ă ă ăO resim eau în egal m sur atît personalulţ ă ă ă

medical, cît şi majoritatea bolnavilor.Doctorul Solmi oft adînc.ăCît de liniştit era noaptea! V zduhul sc p r tor deă ă ă ă ă

stele evoca o imens arip de catifea neagră ă ă împodobit cu diamante, l sat asupra oraşuluiă ă ă adormit. Nu p rea de crezut C în aceast ambiană ă ă ţă plin de poezie, se petreceau asemenea atrocit i...ă ăţFumul ig rii se ridic drept în aerul îmb ls mat.ţ ă ă ă ă

Doctorul Solmi se rezem cu coatele de glafulă ferestrei.Deodat se auzi un r cnet. Un r cnet animalic.ă ă ăDoctorul Solmi tres ri. Arunc instinctiv igara,ă ă ţ

f cîndă -o s cad în iarba parcului, R cnetul se auziă ă ă iar şi, înfior tor, dezn d jduit.ă ă ă ăPe coridor tropotir paşi. Uşa se deschise brusc. Oă

infirmier tîn r , cu ochi rotunji i de groaz , intr înă ă ă ţ ă ă camer . Boneta alb , scrobit se l sase grotesc pe oă ă ă ă parte.– Pacientul din rezerva patru! gîfîi ea.– Mutilatul! rosti automat doctorul.– I-am f cut injec ia... Calmantul prescris.ă ţF r să ă ă-i r spund , doctorul Sol mi ieşi în fug peă ă ă

coridor.– R cnetele sporeau pe m sur ce se apropia deă ă ă

rezerv .ăBolnavii trezi i brusc din somn ap ruser pe s lileţ ă ă ă

înalte, întrebîndu-se speria i ce se întîmpla.ţUşa rezervei patru era deschis . Poli istul de gardă ţ ă

intrase în untru şi se agita neputincios în jurulă patului. Pacientul cu capul înf şurat în bandaje urla,ă

96

zvîrcolindu-se ca un epileptic în plin criz . Copcileă ă care închideau rana l sat de limba sec ionat seă ă ţ ă desf cuser şi printre buzele vinete începuse s i seă ă ă scurg şiroaie de sînge careă -i mînjeau bandajele, gîtul, pieptul.R cnetele guturale nu mai conteneau. În fa aă ţ

rezervei num rul patru se buluceau tot mai mul iă ţ bolnavi. Alte dou infirmiere îşi f cuser alarmateă ă ă apari ia.ţDoctorul Solmi închise uşa rezervei.Sosi şi un medic cu ochelari, care f cea de gard laă ă

alt pavilion. Doctorul Solmi îi îng dui s intre înă ă rezerv . Întră -un tîrziu urletele încetar .ăBolnavii aduna i pe sal mai auzir cîteva gemete,ţ ă ă

apoi liniştea se l s brusc, ca un lin oliu.ă ă ţDoctorul Solmi ieşi pe coridor urmat de medicul cu

ochelari.– V rog s v înapoia i în saloaneleă ă ă ţ

dumneavoastr , se adres el bolnavilor minînduă ă -i de la spate.Broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte.

Bolnavii se îndep rtar în sil de rezerv . Solmi seă ă ă ă întoarse spre doctorul cu ochelari.– Omul acesta a fost asasinat, spuse el. Fiola cu

calmantul prescris de mine a fost schimbat . Deă cine? R mîne de v zut.ă ă– Şi sora de serviciu? întreb doctorul cu ochelari.ă– Nu şi-a dat seama c fiola a fost înlocuit . Aă ă

administrat injec ia f r s b nuiasc ceva. În loculţ ă ă ă ă ă ei aş fi procedat la fel. Cui i-ar fi trecut prin minte... În sfîrşit. S vedem cum vom ieşi din bucluculă sta!...ă

** *

97


Chrysler-ul Imperial argintiu cu num r înregistrat înă U.S.A., statul New York, coti pe via Dante şi se avînta cu mare vitez spre periferia oraşului. Trecuă pe ling Stazione Lolli, str b tu cartierul Perpignanoă ă ă şi dup ce ieşi la şosea deschis porni s înghită ă ă ă spa iile, ca un avion care se preg teşte s decoleze.ţ ă ă Iluzia era înt rit şi de suspensia perfect , care l saă ă ă ă pasagerilor impresia c plutesc pe perne de aer.ăChrysler-ul nu-şi micşor viteza nici dup ce seă ă

angaja pe serpentinele însorite de la Bellocampo. Pe m sur ce maşina urca pantele repezi, peisajul arid,ă ă muntos prindea a se l rgi cuprinzînd spa ii tot maiă ţ vaste, desf şurînd ca pe un ecran panoramică exuberanta Con ca d'Oro, cu oraşul şi golful Palermo.Automobilul p r si şoseaua principal şi coti laă ă ă

dreapta pe un drum îngust, bine între inut, str juitţ ă de un indicator pe care scria „Trecere interzis .ă Proprietate particular ”. Cauciucurile late f ceau să ă ă scrîşneasc pietrişul m runt. Dup cîteva minute deă ă ă mers, ap ru în fa a maşinii o vil alb , cu teraseă ţ ă ă suspendate şi linii suple, de un modernism îndr zneă ţ ce amintea influen a lui Corbussier. O gr dinţ ă ă luxuriant , perfect între inut , înconjura cl direa.ă ţ ă ăChrysler-ul opri în dreptul unei sc ri late deă

marmur , dominat de un portic înf şurat în ieder .ă ă ă ă Un servitor vîrstnic, ce purta cu demnitate o vestă neagr cu dungi galbene, coborî în grab sc rile şiă ă ă deschise portiera limuzinei, aplecîndu-se ceremonios.Coborîr doi b rba i în haine închise la culoare şiă ă ţ

de o croial impecabil .ă ă– Don Calo v aşteapt , rosti protocolar servitorul,ă ă

poftindu-i cu un gest să-l urmeze. În calea lor se

98

deschiser automat canaturile de sticl ale unei uşiă ă prev zut cu celul fotoelectrica. P trunser întră ă ă ă ă -un hol vast, în care domnea o r coare pl cut , înă ă ă contrast cu z puşeala de afar . Dup ce ochiiă ă ă vizitatorilor se deprinser cu semiobscuritateaă înc perii, desluşir un interior de o elegan sobr ,ă ă ţă ă în care culorile dominante erau albul şi negrul. Pe pardoseala de marmur neagr , erau întinseă ă covoare albe, ca şi fotoliile adînci îmbr cate în satin.ăStr b tur apoi un salon împodobit cu cîteva pînzeă ă ă

de Modigliani, Duffy şi Chirico şi intrar întră -o bibliotec somptuoas cu rafturi înc rcate de c r iă ă ă ă ţ legate în piele de Cordova. Un perete de sticlă privea spre Conca d'Oro.Dinapoia unui birou de abanos îşi ridic anevoieă

corpul elefantin Don Calo Castiglione. Ochii lui vioi, scufunda i parc în osînza, m surar din cap pîn laţ ă ă ă ă picioare pe cei doi vizitatori. Fu salutat cu formula stereotip .ă– Hallo! Don Calo!Amfitrionul îşi l rgi gura întră -un zîmbet de o

amabilitate onctuoas .ă– Bine a i venit în Sicilia, îi întîmpina el,ţ

pref cînduă -se c nu leă -a observat r ceala.ăÎntinse mîna sa gras cu degete moi primuluiă

vizitator.– Ce mai faci, Jack? Cî i ani sînt de cînd nu neţ -am

mai v zut?ăJack Bolence zîmbi încre induţ -şi obrazul g lbui cuă

pome i proeminen i mongoloizi. Ochii lui seţ ţ îngustar sclipind metalic.ă– Luna viitoare se împlinesc doi ani.– N-am s uit niciodat primirea pe care miă ă -a iţ

f cută -o la Miami, zise Don Calo.

99


– Nu s-ar zice, replic printre din i înso itorul luiă ţ ţ Jack.– Veşnic spiritual, Samy! zise cu afectat prietenieă

Don Calo, întinzîndu-i şi lui mîn .ăCînd îi sim i în palm degetele umede şi vîscoaseţ ă

ca pielea de reptil , încerc o senza ie de repulsie.ă ă ţ Zîmbi şi Samy:– Totdeauna mi-a pl cut s spun lucrurilor peă ă

nume, d-aia am şi venit aici.Pe chipul îndeobşte f r expresie a lui Samyă ă

Barracuda se aşternuse un surîs de un cinism atît de crud, încît Don Calo sim i un fior prin şira spin rii.ţ ă P rul şi sprîncenele lui Barracuda erau de un blondă sp l cit care se confunda cu albea a cadaveric aă ă ţ ă fe ei.ţ– Lua i loc, îi pofti Don Calo.ţVizitatorii se cufundar în cele dou fotolii careă ă

încadrau biroul. Se aşez şi Don Calo.ă– Ce prefera i, un ţ scotch whisky sau un pahar de

vin sicilian?– Indiferent, zise Samy t r g nat şi monocordă ă ă .– Vin, fireşte, spuse Jack.– Marsala 1915 şi... whisky, porunci Don Calo

servitorului care disp ru.ă– Don Calo, nu e în firea mea s fac introduceri, aşaă

c am s intru direct în subiect, spuse Jack, deîndată ă ă ce r maser singuri.ă ă– Te rog, spuse Don Calo.– Marele Boss a r mas nepl cut impresionat deă ă

arestarea lui Vincenzo Genovese. A regretat mult că n-a i r spuns cu aceeaşi moned la ospitalitatea peţ ă ă care noi am oferit-o oamenilor dumneavoastr . Mă ă refer, Don Calo, ş?i la cei care-şi c utau refugiul înă Statele Unite, cînd poli ia italian începea s devinţ ă ă ă

100

sup r toare. Vincenzo spera s g seasc aici ună ă ă ă ă ad post...ăIntrarea servitorului cu b uturile comandate îl f cuă ă

s se întrerup .ă ă– Po i s pleci, Pietro, ne servim singuri, zise Donţ ă

Calo.Servitorul înclin t cut din cap şi p r si înc perea.ă ă ă ă ă

Amfitrionul umplu paharele.Jack aspir aroma vinului vechi, apoi îl sorbi peă

îndelete.Samy d du peste cap ă whisky-ul. Cînd Don Calo voi

să-i umple din nou paharul, ridic mîna.ă– Cînd discut afaceri serioase, îmi place s amă

capul limpede, rosti Samy sec.– Nu pot să-mi explic uşurin a cu care a fostţ

arestat, relu Jack.ă– Ar fi o explica ie, interveni Samy. Poate a fostţ

vîndut. Poli ia federal a pus pe capul lui un premiuţ ă de 25 000 de dolari.Don Calo, care îşi sorbea tacticos vinul, puse brusc

paharul pe birou.– Samy Barracuda, te poftesc s nu ui i cu cine staiă ţ

de vorb .ăSe congestionase la fa . O vin începu sţă ă ă-i

zvîcneasc vizibil la tîmpla dreapt .ă ăJack ridic mîinile în aer, înclinînd uşor capul:ă– Nu vreau s ne în elege i greşit, Don Calo.ă ţ ţ

Persoana dumneavoastr este deasupra oric roră ă b nuieli, interveni el împ ciuitor. Premiul putea să ă ă ispiteasc pe unul din oamenii dumneavoastr .ă ăDon Calo replic aspru:ă– Adev rata identitate a lui Vincenzo nu oă

cunoşteam decît eu, Don Serafino, Joe Marcucci şi Don Gino. Ultimii trei sînt mor i. Nici unul din ei nuţ

101


s-ar fi mînjit pentru 25 000 de dolari.– Nici Don Gino? vorbi suav Samy. – Don Gino ar putea fi b nuit. N-a fost „înl turat”ă ă

din ordinul dumneavoastr . Don Calo? zise Jack.ă– Nu! Gino n-a fost executat pentru tr dare. ineaă Ţ

S pun mîna pe putere. Prin orice mijloace. L-a ucisă ă pe Joe, a încercat s m ucid şi pe mine.ă ă ă– A i uitat c a încercat sţ ă ă-l compromit şi peă

Vincenzo, f cînd s fie fotografiat sub noua luiă ă înf işare, în holul hotelului Miramar?ăţ– Gino a v zut în Vincenzo un eventual concurentă

la şefia organiza iei noastre. De acord. Îns modul înţ ă care a fost arestat Vincenzo îl absolv pe Gino deă orice vin în aceast privin .ă ă ţăDon Calo îşi încleşta mîinile de bra ele je ului s uţ ţ ă .– De ce n-am presupune c oameniiă

dumneavoastr lă -au vîndut?– Fiindc în afar de doctorul care iă ă -a f cut opera iaă ţ

estetic şi fostul lui şofer - pe care lă -a lichidat de altfel în tren - nimeni nu-i cunoştea noul s u chip.ă Nici Jack Bolence, cel mai bun prieten al lui, spuse Samy ar tînd cu un gest pe înso itorul s u.ă ţ ăJack zîmbi prietenos, ridicînd iar şi mîinile. Ochii iă

se îngustar c p tînd o expresie rîz toare.ă ă ă ă– S facem pace, Don Calo. Imput rile nă ă -au nici un

rost. Principalul e să-l scoatem din mîinile poli iei.ţDon Calo rosti de data aceasta mai îmbunat:– Crede i c vţ ă -am aşteptat pe dumneavoastr caă

să-i organizez evadarea? în cîteva zile va fi liber. Restul, îns , v priveşte. Eu nuă ă -i mai pot garanta securitatea în Sicilia.– De acord. Pute i preciza data? întreb Jack.ţ ă– Nu. V voi anun a cu o zi înainte.ă ţJack se ridic din fotoliu, urmat de Samy.ă

102

– Perfect. Ne pute i g si oricînd la hotelul Miramar.ţ ă Aştept m semnalul dumneavoastr .ă ăSe ridic şi Don Calo din je ul s u. Chipul îi eraă ţ ă

înnourat. La plecare nu le întinse mîna...*

* *Inter fonul de pe biroul comisarului Alberto Cessi

bîzîi scurt. Cessi îşi ridic ochii de deasupraă dosarului pe care-l studiase pîn atunci cu aten ie.ă ţ Îşi scoase ochelarii cu lentile groase şi ap s peă ă butonul aparatului.– A sosit arestatul Vincenzo Scaccia, domnule

comisar, se auzi un glas în difuzor.– S intre, rosti el.ăÎşi frec uşor cu degetele ochii obosi i.ă ţUşa se deschise şi în prag ap ru un tîn r cu c tuşeă ă ă

ia mîini, escortat de un gardian. Comisarul îl privi îndelung. Tîn rul acesta se deosebea mult de clien iiă ţ lui obişnui i. Aducea mai degrab a actor de cinemaţ ă decît a infractor.– Scoate-i c tuşele, porunci el gardianului.ă

Gardianul execut ordinul apoi, la un semn ală comisarului, ieşi pe sal .ăDe îndat ce r maser singuri, Cessi scoase dină ă ă

buzunar un pachet cu ig ri desf cut, pe careţ ă ă -l întinse arestatului.– O igar ? rosti el prietenos. Renun ase la aerulţ ă ţ

s u oficial. Continu zîmbind: Lua i loc, domnuleă ă ţ Paltin!Îi ar t un scaun.ă ăFa a arestatului se însenin .ţ ă– Am verificat declara iile dumneavoastr şi amţ ă

constatat c sînt exacte, continu comisarul.ă ă Ambasada României a confirmat c sînte i scriitorulă ţ

103


român Mircea Paltin. S-au completat astfel probele care stabilesc c prezen a dumneavoastr în rîndulă ţ ă oamenilor Mafiei este accidental . Întîmplarea careă a f cut s fi i luat drept Vincenzo Genovese - aliasă ă ţ Vincenzo Scaccia - ne-a p rut la început cu totulă neverosimil . Numai comunic rile dumneavoastră ă ă telefonice, care ne-au permis s z d rnicim o serieă ă ă de ac iuni puse la cale de Mafie, au pledat înţ favoarea bunei dumneavoastre credin e.ţMircea oft uşurat:ă– În sfîrşit. Bine c să -a f cut lumin . Începusem să ă ă

exasperez. Sper c acum sînt liber.ăComisarul se l s pe sp tarul scaunului s u.ă ă ă ă– Liber... e un fel de a zice. Mircea încre iţ

sprîncenele.– Cum adic ?ă– S v explic. Cei din Mafie au credin a c sînte iă ă ţ ă ţ

adev ratul Vincenzo Genovese. În ipostaza c vă ă -aş l sa s p r si i liber - ca un simplu cet ean -ă ă ă ă ţ ăţ aceast cl dire, a i trezi imediat b nuieli. Ară ă ţ ă presupune fie c a i fost eliberat în schimbul uneiă ţ declara ii compromi toare pentru Mafie, fie c a iţ ţă ă ţ fost un agent al nostru, strecurat + în mijlocul lor sub o identitate împrumutat . Şi întră -un caz şi într-altul, n-a i mai p r si viu Sicilia. Fa de aceastţ ă ă ţă ă situa ie nu ne r mîne decît s v inem arestat înţ ă ă ă ţ continuare - de ochii lumii bineîn eles - pîn cîndţ ă vom reuşi s v scoatem în tain din Sicilia.ă ă ă Comisarul aprinse cu bricheta sa atît igara luiţ Mircea, cît şi pe a sa. S nu v închipui i c în Italiaă ă ţ ă ve i fi în siguran . Mîna Mafiei e lung . V poateţ ţă ă ă ajunge şi la Roma şi la Milano... Am o idee! Vom înscena o sinucidere a lui Vincenzo Genovese în închisoare. Va trebui, evident, s lucr m cu foarteă ă

104

mult grij , pentru c Mafia are agen i peste tot.ă ă ă ţ Este un adev r trist, pe care trebuie să ă-l recunoaştem îns ca atare.ăMircea aspir adînc fumul de igar .ă ţ ăPerspectiva de a r mîne în continuare prizonierulă

dumneavoastr nuă -mi pare tocmai trandafirie. Comisarul zîmbi.– De ce? S-ar putea c şederea dumneavoastră ă

printre noi s v fie de un real folos. N-a i venit înă ă ţ Sicilia ca s v documenta i asupra unei viitoareă ă ţ c r i? Ei bine, v ofer eu aceast documentare.ă ţ ă ăScoase din sertar un dosar voluminos pe care era

scris cu litere groase numele lui Vincenzo Genovese şi îl aşez pe birou în fa a lui Mircea.ă ţ– Şti i englezeşte - Da, ştiu.ţ– Ave i aici dosarul complet al lui Vincenzoţ

Genovese întocmit de poli ia federal a Statelorţ ă Unite. Antecedente, date biografice dezvoltate, leg turi de afaceri, rela ii sentimentale, d ri deă ţ ă seam asupra activit ii sale, liste cu sursele deă ăţ venituri secrete sau m rturisite şi cîte altele. V da iă ă ţ seama, domnule Paltin, ce comoar reprezint acestă ă dosar pentru dumneavoastr . Pe baza lui pute iă ţ reconstitui via a lui Vincenzo Genovese f r sţ ă ă ă omite i absolut nimic. Ochii lui Mircea sclipir . I seţ ă oferea o ocazie unic . Comisarul rîse. Dac a i fiă ă ţ avut înc de la început dosarul acesta, a i fi intrat înă ţ pielea personajului dumneavoastr f r nici un risc.ă ă ă N-a i mai fi tr it cu spaim în suflet c a i fi pututţ ă ă ă ţ face vreun gest care s nuă -i apar in . Comisarulţ ă zdrobi în scrumier igara pe trei sferturiă ţ consumat . În fiecare zi ve i fi adus aici, ziceă ţ -se, pentru cercet ri. În realitate ve i putea studia înă ţ tihn dosarul folosinduă -v de biroul meu.ă

105


– Nu ştiu cum s v mul umesc, domnule comisar.ă ă ţ– Eu trebuie s v mul umesc, domnule Paltin,ă ă ţ

pentru serviciile aduse pîn acum autorit iloră ăţ italiene. Tinsa v mai atrag aten ia c pîn la noiă ţ ă ă dispozi iuni, ve i continua s ap re i - pentru restulţ ţ ă ă ţ lumii - în postura lui Vincenzo Scaccia. Nu trebuie să v mai repet c e numai în interesulă ă dumneavoastr . Acum deschide i dosarul şi lectură ţ ă pl cut ! Eu am să ă ă-mi v d de treburile mele, f r să ă ă ă v deranjez. ig rile astea v stau la dispozi ie.ă Ţ ă ă ţComisarul îşi puse ochelarii pe nas şi se adînci în

studierea hîrtiilor de pe birou.Mircea lu dosarul şi îl desf cu...ă ă– Ah, m scuza i! îl întrerupse comisarul. Prietenulă ţ

dumneavoastr , unchiul Gino, a fost ucis în spital. Iă s-a administrat o injec ie cu acid sulfuric.ţ** *Jack Bolence st tea în fa a ferestrei deschise şiă ţ

fuma: Amurgul aşternuse pe cer tonuri viorii. Camera de hotel, de o somptuozitate stereotip , eraă cufundat în penumbr . Samy Barracuda, adîncită ă într-un fotoliu, se delecta cu un whisky „House of Lords”. P rul lui, parc pudrat cu f in , se detaşaă ă ă ă net pe fundalul negru al unui dulap-bar de lac.– De cinci zile sîntem aici şi... nimic, vorbi Samy cu

glasul lui t r g nat. În cinci zile noi îl scoteam şi deă ă ă la Sing-Sing.– Nici mie nu-mi place aşteptarea asta, zise Jack.

Don Calo nu e de anvergura lui Don Serafino.– S sper m c amicul t u nă ă ă ă -a f cut nici oă

declara ie compromi toare, relu Samy, dup ceţ ţă ă ă sorbi o gur de ă whisky.– Dac Vincenzo ar fi vorbit, ar fi urlat acum toateă

106

ziarele, zise Jack iritat.– Eşti optimist. Cine-mi garanteaz c poli ia nă ă ţ -a

folosit metode noi spre a-l face s vorbeasc ? Aduă ă - iţ aminte de Dirty Jim. L-au injectat cu derivatul de mescalin , iă -au f cut narcoz şi... Dac nuă ă ă -l cur măţă la timp cu arsenic, ar fi spus şi cît lapte a supt de la mă-sa.Jack îşi schimonosi gura într-un fel de rînjet. – Cam v d eu unde vrei s ajungi.ă ă– Şi crezi c ar fi solu ia cea mai proast ?ă ţ ă– Nu- i dezmin i numele. Eşti o adev ratţ ţ ă ă

barracuda. De data asta îns nuă - i po i pune înţ ţ valoare talentele. Ştii c trebuie să ă-l ducem viu la New-York.– Din p cate, oft Samy. Goli paharul, apoi rîse.ă ă– N-ar fi exclus să-şi blesteme şi ceasul în care s-a

n scut, dac va fi s ajung viu şi nev t mat la Newă ă ă ă ă ă York.Jack f cu un gest de plictiseal .ă ă– Lasă-m în pace cu ideile tale tîmpite. Numai ieă ţ iţ -a trecut prin cap c nă -ar fi el.– N-aş crede c sînt tocmai tîmpite.ă– La New York ai s te convingi c e el. Doctorulă ă

Butler care i-a aranjat mutra are să-l recunoasc .ăTelefonul de pe comod zbîrnîi scurt. Jack şi Samyă

se uitar unul la cel laltă ă .– Eh? exclam Samy, umplînduă -şi din nou paharul.

Jack ridic receptorul.ă– Alo!De la cel lalt cap t al firului se auzi o voce neutr .ă ă ă– Vi s-au re inut biletele de avion pentru mîineţ

sear . Comunicarea se termin . Jack l s receptorulă ă ă ă în furc .ă– Semnalul! zise el.

107


– Cînd?– Mîine seară.– Bine c plec m! exclam Samy. C ldura de aici aă ă ă ă

început s m plictiseasc .ă ă ă*

* *Escortat de paznicul s u, Mircea Paltin intr înă ă

cabinetul comisarului Cessi.Ca de obicei, gardianul îi scoase c tuşele, apoi seă

retrase.Cessi îl pofti pe Mircea s ia loc.ă– Ei, am avut dreptate? A fost instructiv lectura?ă

întreb el zîmbind.ă– Mai mult decît instructiv , pasionant ! Comisarulă ă

se ridic de la birou.ă– Cineva vrea s te cunoasc , domnule Paltin. Seă ă

îndrept spre o uş mic , pe care o deschise.ă ă ăUn b rbat înalt, robust, cu p rul tuns perie intr înă ă ă

înc pere. Avea ochi albaştri, p trunz tori şi oă ă ă musta cenuşie scurt . Hainele negre erau frumosţă ă croite. Purta în col ul gurii o pip din care puf iaţ ă ă tacticos.– Domnul inspector-şef Giorgio Schiarelli din

Interpol, spuse comisarul.– M bucur s v cunosc, domnule Paltin, spuseă ă ă

inspectorul-şef strîngîndu-i cordial mina.La invita ia comisarului, noul venit se aşez pe unţ ă

scaun, ling Mircea.ă– Domnul inspector-şef Schiarelli, spuse Cessi, este

delegat de Interpol s se ocupe de cazulă dumneavoastr .ăInspectorul-şef puf i de cîteva ori din pip , apoi seă ă

întoarse spre Mircea.– Domnule Paltin, cazul dumneavoastră

108

intereseaz îndeosebi Interpolul prin originalitateaă modului în care a i p truns în rîndurile Mafiei, darţ ă mai ales prin pozi ia pe care a i. Ob inutţ ţ ţ -o în sînul acestei organiza ii, împrumutînd personalitatea luiţ Vincenzo Genovese. Adev ratul Vincenzo Genoveseă este mort. Dosarul lui îl cunoaşte i. Elementeleţ acestea v-ar permite s v juca i mai departe rolul,ă ă ţ f r mari riscuri, Mircea îl privi îndelung.ă ă– Dup cîte în eleg, îmi propune i s intru cu bună ţ ţ ă ă

ştiin în gura lupului.ţăInspectorul-şef cl tin din cap.ă ă– Exact. Asta este propunerea noastr . Dac a iă ă ţ

accepta, a i aduce un mare serviciu umanit ii.ţ ăţ Ne-a i sprijini în lupta pe care o ducem împotrivaţ terorismului mafiot, împotriva traficului interna ionalţ de stupefiante şi a. Organiza iilor gangstereşti careţ constituie azi unele dintre cele mai grave racile ale lumii civilizate.– Crede iţ -m , domnule inspectoră -şef, nu m v dă ă

deloc în postura lui James Bond. Eu sînt scriitor, nu personaj de roman, protest Mircea.ăGiorgio Schiarelli zîmbi.– Nu uita i c romanele tr ite au o valoare sporitţ ă ă ă

tocmai prin autenticitatea lor. Fiindc sînte i scriitoră ţ ar trebui s în elege i cît de important ar fi aportulă ţ ţ dumneavoastr dac a i accepta propunereaă ă ţ noastr .ăMircea se ridic de pe scaun şi începu s se plimbeă ă

gînditor în lungul şi în la ul înc perii. Fumul alb struiţ ă ă din pipa inspectorului-şef se în l a în arabescuriă ţ m iestre spre tavan. Mircea se opri brusc în dreptulă lui Schiarelli. – Presupunînd c aş fi de acord cu ideeaă

dumneavoastr , de unde şti i c mă ţ ă -ar mai accepta

109


în mijlocul lor? Poate c arestarea mea a trezită b nuieli. Şti i prea bine c am fost arestat deă ţ ă carabinieri, f r ca eu s fi opus vreo rezisten .ă ă ă ţă– Nici în privin a asta nţ -ave i a v teme, replicţ ă ă

inspectorul-şef calm. Ca s v da i seama deă ă ţ importan a ce vi se atribuie în sînul Mafiei, pot s vţ ă ă aduc la cunoştin un fapt semnificativ. În momentulţă acesta se afl la Palermo dou personaje deosebită ă de marcante din Mafia american , Jack Bolence şiă Samy Goldauer...– Zis Barracuda, complet Mircea.ă– Perfect! exclam jovial inspectorulă -şef. Cu o

materie atît de bine înv at e p cat s nu văţ ă ă ă ă prezenta i la examen... Şi acum s continui. Bolenceţ ă şi Barracuda au sosit cu o misiune precis . S ceară ă ă Mafiei siciliene s v asigure evadarea dină ă închisoare.– O!– Mai mult decît atît. Dispunem de informa iiţ

potrivit c rora aceast evadare ar urma s aib locă ă ă ă mîine. Depinde numai de dumneavoastr că ă evadarea s reuşeasc .ă ă– Ei bine! Cu alte cuvinte, i-a i l sa s m r peasc ,ţ ă ă ă ă ă

exclam Mircea.ă– Pardon, v-am l sat s evada i. E o diferen . Deă ă ţ ţă

altfel, sînt autorizat s v asigur c în tot timpulă ă ă misiunii dumneavoastr ve i fi sprijinit din umbr deă ţ ă elemente ale poli iei.ţInspectorul-şef scutur scrumul din pip , apoi şiă ă -o

umplu din nou cu tutun.– Ve i avea un nume cifrat. Dup cum vede i neţ ă ţ -am

gîndit la toate. Chiar şi la o arestare a doctorului Butler, pentru a preveni o eventual confruntare cuă acesta. Inspectorul începu să-şi îndese pe îndelete

110

tutunul în pip . E de ajuns acordul dumneavoastr ,ă ă ca întregul aparat s se pun în mişcare.ă ăMircea se opri nehot rît în mijlocul înc perii. Ispitaă ă

era puternic . Oferta lui Schiarelli îi deschideaă perspective captivante. I se d dea prilejul să ă tr iasc o aventur unic în felul ei. Ciudat!ă ă ă ă Curiozitatea şi setea de ac iune începuser sţ ă ă-i covîrşeasc teama.ăInspectorul-şef îşi aprindea pipa, urm rind cu coadaă

ochiului lupta l untric , zugr vit destul deă ă ă ă transparent pe chipul lui Mircea. Aruncase cu îndemînare nad .ăMircea îşi d dea seama c inspectorulă ă -şef era un

abil psiholog, priceput s foloseasc cele maiă ă potrivite argumente în favoarea tezei sale. În definitiv nu i se cerea decît s continue un joc înă care intrase din întîmplare. Pîn acum se descurcaseă destul de bine f r s se fi bizuit pe sprijinulă ă ă nim nui. De data asta pozi ia lui devenea mult maiă ţ puternic . Ştiind c are spatele acoperit, se vaă ă putea avînta în ac iune cu încredere sporit .ţ ă Evident, primejdiile nu vor lipsi. Lui îi pl ceau însă ă senza iile tari, fiindc îi stimulau spiritul combativ.ţ ăSe opri în fa a lui Schiarelli.ţ– Domnule inspector-şef, n-ar fi exclus s accept.ă

Pîn mîine am s v dau r spunsul meu definitiv.ă ă ă ă– Bine. Dac v hot rî i, ve i primi instruc iunileă ă ă ţ ţ ţ

necesare îndeplinirii acestei misiuni. De pildă numele dumneavoastr conspirativ, persoana prină intermediul c reia ve i purta leg tura cu Narcotică ţ ă Bureau, cifrul prin care vom comunica, posibilit ileăţ de contactare şi altele. Atunci pe mîine!– Pe mîine, domnilor.

*

111


* *Se întunecase.Firmele de neon de pe via della Liberia aşterneau

tonuri roşii, verzi, albastre pe obrajii trec torilor,ă care se scurgeau pe trotuare ca într-o procesiune f r sens. Pe uşile deschise ale localurilor seă ă rev rsau pîn la strad striden e ritmate, suprapuseă ă ă ţ într-o asurzitoare încîlceala sonor . Aburi deă mîncare, efluvii de parfumuri ieftine, miros acru de fructe putrezite, duhoare de gunoaie pluteau în aerul supraînc lzit.ăDin coloana de automobile care se îndrepta spre

Giardino Inglese, se desprinse o dub a poli iei, careă ţ coti pe via Arhimede. Pe aceast strad , circula iaă ă ţ fiind mult mai redus , duba îşi spori viteza. Aproapeă de întret ierea cu Via Carini, fu dep şit de oă ă ă limuzin ă Alfa-Romeo. Din limuzin care gonea acumă paralel cu maşina poli iei, fu aruncat deodat oţ ă ă bomb lacrimogen , care p trunse pe fereastraă ă ă deschis în cabina şoferului dubei, unde explod ,ă ă Uluit, orbit de gazele ustur toare, şoferul pierduă st pînirea asupra volanului. Maşina coti brusc spreă dreapta, urc pe trotuar şi se propti întră -un stîlp de beton.Gardianul care st tea al turi pe banchet nu avuă ă ă

timp să-şi pun în func ie mitralier . Portiera dină ţ ă dreptul s u fu deschis brusc dinafar şi un individ îiă ă ă smulse arma din min .ăÎn buşit de gaze, cu ochii arşi de usturime,ă

gardianul îşi acoperi fa a cu palmele.ţO limuzin ă Fiat 1800 opri în urma maşinii poli iei.ţCînd uşa din spatele dubei se deschise şi un

gardian ap ru în cadrul ei, o alt bombă ă ă lacrimogen lansat din ă ă Fiat f cu explozie.ă

112

Din Fiat coborîr trei b rba i cu m şti de gaze, careă ă ţ ă dezarmar pe gardienii scoşi deja din lupt deă ă efectul bombei. Cu cheile g site asupra unuia din ei,ă descuiar celula dubei, din careă -l scoaser pe Mirceaă Paltin, orbit de gaze.

î e şi huruitul motorului care accelera. Maşinaţ ţ porni atît de brusc, încît el avu senza ia c seţ ă cufund în sp tarul banchetei.ă ăOpera ia durase exact şaptezeci şi cinci deţ

secunde...Mircea îşi ap s cu palmele ochii careă ă -l usturau

îngrozitor. Se afl între doi b rba i. Unul din ei îiă ă ţ d du o batist ud , cu care începu să ă ă ă-şi tamponeze ochii. Inima îi b tea nebuneşte.ăMarea aventur începuse mai devreme decîtă

prev zuă -ser Cessi şi Schiarelli.ăSe sim ea ca şi cînd sţ -ar fi lansat din înaltul unei

trambuline într-o mare cu ape reci, neprietenoase.Dup tangajul maşinii îşi d du seama c aceastaă ă ă

cotise cu mare vitez pe o strad la dreapta, apoi peă ă alta la stînga.Auzi fluieratul ascu it al unui agent de circula ie.ţ ţ

Maşina lu iar şi o curb pe dou roate.ă ă ă ă– Mai repede, Paulo! rosti b rbatul din sting luiă ă

Mircea. Mai repede! Mircea încerc s deschidă ă ă ochii.Lacrimile îi înce oşau vederea. Se tampona din nouţ

cu batista. Usturimea începuse s scad .ă ăAuzi strig tul unei femei, în vreme ce maşina viră ă

brusc la sting . Furios, şoferul sc p o înjur tur .ă ă ă ă ăMaşina îşi continu drumul cu aceeaă şi vitez încă ă

dou sau trei minute. Mai coti o dat şi se opriă ă brusc.Mircea se sim i tras de bra .ţ ţ

113


– Coborî i!ţCondus de b rbatul din dreapta ieşi din maşin .ă ă

Ochii aproape c nuă -l mai usturau, dar continuau să-i l crimeze.ăMircea z ri parc printră ă -o pînz de ap o stradă ă ă

pustie, luminat zgîrcit de cîteva felinare strîmbe.ă Între casele înalte, înghesuite unele într-altele şi înşiruite de o parte şi de alta a str zii, pluteau caă nişte fantome albe rufe întinse la uscat pe frînghii invizibile. Prin ferestrele deschise ale cl dirilor,ă r bufnea o muzic de dans s lbatic retransmisă ă ă ă ă prin zeci de aparate de radio.În dreptul unui teren viran, înconjurat de un gard

d r p nat, acoperit cu afişe zdren uite, aşteptauă ă ă ţ dou maşini. Un ă Alfa Romeo al poli iei şi o limuzinţ ă Lancia.Mircea se pomeni împins spre Alfa Romeo.– Repede! îi şopti înso itorul.ţNedumerit, se las condus pîn la maşina poli iei.ă ă ţ

Portiera se deschise, l sînd s apar un bra careă ă ă ţ -l trase energic în untru. Maşina demar .ă ăMircea se trezi între doi carabinieri. Unul din ei îi

puse pe cap o şapc de uniform .ă ă– Scoate i haina! spuse cel lalt, începînd sţ ă ă-l

dezbrace. Apoi îi întinse o tunic de carabinier...ă Îmbr ca iă ţ -o! rosti acesta scurt.Vederea lui Mircea se limpezise.În vreme ce-şi punea tunica, v zu defilînd prin fa aă ţ

ferestrelor maşinii o pia larg , cu o fîntînţă ă ă sec tuit în mijloc. Mai str b tur o strad îngust ,ă ă ă ă ă ă ă întunecat , apoi p trunser întră ă ă -o arter puternică luminat şi cu circula ie intens .ă ţ ăLancia îi urm ri un timp, coti la dreapta, pe oă

strad dosnic şi disp ru. Carabinierul careă ă ă

114

conducea maşina întoarse capul şi arunc o privireă rapid asupra lui Mircea, ca şi cînd ar fi vrut să ă-i verifice inuta. Zîmbi, apoi ap s pe accelerator.ţ ă ă Puse în func ie sirena.ţPe culoarul eliberat de maşinile care se d deau la oă

parte la semnalul sirenei, Alfa Romeo gonea cu peste optzeci de kilometri pe or .ăCarabinierul din stînga şoferului îşi consultă

ceasul-brăţară.– Accelereaz ! porunci el.ăAlfa Romeo îşi spori viteza.Pe m sur ce se apropiau de marginea oraşului,ă ă

circula ia se r rea. Nu mai era necesar s foloseascţ ă ă ă sirena. Cl dirile mari şi somptuoase l sau acumă ă locul unor case mai modeste, mai întunecoase. Trecur pe lîng o fabric . Urmar apoi cîtevaă ă ă ă terenuri virane, întrerupte de case s r c cioaseă ă ă .În dep rtare ap ru o lumin roşie, leg nat ritmic.ă ă ă ă ă– Baraj! rosti laconic şoferul.– Sirena! porunci carabinierul din dreapta sa.Vuietele modulate ale sirenei prinser iar şi să ă ă

str pung noaptea. Lumina roşie se apropiaă ă necontenit. Deodat încet s se mai legene.ă ă ăAlfa Romeo, lansat cu aproape o sut de kilometriă

pe or , trecu f r a fi împiedicat prin barajul poli iei.ă ă ă ţ Apoi ieşi în plin cîmp...

** *

La ora nou şi un minut, Jack Bolence şi Samyă Barracuda sosir la aeroport.ăFormalit ile îmbarc rii durar mai mult ca deăţ ă ă

obicei. Şi Jack şi Samy sim eau instinctiv c sîntţ ă urm ri i de privirile mai multor agen i de poli ieă ţ ţ ţ îmbr ca i în civil. Dar afişau o nep sare total .ă ţ ă ă

115


Observar prezen a unor carabinieri în preajmaă ţ avioanelor, care aveau s plece în curs . Avionulă ă PANAM cu destina ia Tunis se bucura de oţ supraveghere special .ăSamy întoarse spre Jack ochii s i terni şi bulbuca iă ţ

ca de peşte şi rosti alene printre din i:ţ– Întotdeauna mi-a pl cut s am gard de onoareă ă ă

la plecare.Jack rîse, f cînd să ă-i apar şi mai proeminentă

pome ii mongoloizi.ţ– Cred c nici regina Angliei, nu e mai bine p zit .ă ă ă

Cînd ajunser în dreptul pasarelei, Samy f cu ună ă semn aproape imperceptibil lui Jack.– ineŢ -m s nu leşin, sînt copleşit de atîta cinste,ă ă

zise el ar tînd cu o uşoar înclinare de cap spre ună ă grup de b rba i care st teau în sting pasarelei.ă ţ ă ă Priveşte, şi Interpolul, şi F.B.I.-ul şi Narcotic Bureau!...– Imbecilii! Şi-or fi închipuind c îl c r m peă ă ă

Vincenzo în valiz !ăSe urcar în avion şi îşi ocupar locurile.ă ă

** *

Inspectorul-şef Schiarelli urm ri îndelung cuă privirile avionul care îşi lu zborul spre Tunis. Cuă gesturi molcome, îşi scutur de scrum pipa. O umpluă din nou cu tutun şi o aprinde. Puf i de cîteva ori,ă înconjurîndu-se de un norişor de fum, pe care briza îl risipi repede. Se uit pe sub sprînceneleă -i stufoase la inspectorul Graves din Narcotic Bureau.– Ce priviri ironice şi pline de desconsiderare ne-au

aruncat concet enii dumitale Mr. Graves, zise el.ăţ Plecarea lor dovedeşte c lovitura leă -a reuşit.Inspectorul Graves îşi adînci mîinile în buzunarele

116

hainei de lustrin bo ite şi deformate. S tot fi avutţ ă patruzeci de ani. P rul jum tate albit, obrajiiă ă br zda i de cute adînci, corpul masiv, uşor încovoiat,ă ţ îl f ceau s par cu zece ani mai vîrstnic.ă ă ă– Sînt formidabili indivizii ştia, spuse el cu ciud .ă ă

Ne-au luat prin surprindere, Ce-o fi zicînd bietul scriitor?– Cui i-ar fi trecut prin cap c vor devansa cu o ziă

r pirea? Schimbarea aceasta a fost hot rît probabilă ă ă în ultimul moment. M simt vinovat fa de acestă ţă om.– Nu trebuie s ne facem prea multe griji, ziseă

Schiarelli. A i v zut ce bine sţ ă -a descurcat în Sicilia. Regret doar c nu iă -am dat cifrul şi nu am stabilit mijloacele de contactare cu oamenii din Narcotic Bureau. Va trebui Mr. Graves, s te ocupi personală de aceast problem .ă ă– Nici vorb . Chiar în noaptea asta plec la Newă

York.Inspectorul Will Parker din F.B.I. Îşi şterse cu

batista ochelarii cenuşii pe care-i purta şi noaptea. Pe cît de şleamp t era inspectorul Graves, pe atît deă pus la punct ar ta Parker.ă– În ceea ce m priveşte, împ rt şesc p rerea luiă ă ă ă

Mr. Schiarelli. Sînt convins c Mr. Paltin va luaă leg tura cu Narcotic Bureau deîndat ce va intra înă ă posesia unor informa ii utile, aşa cum a procedat deţ altfel şi cu poli ia de aici.ţ– Totuşi nu e prea uşor s te avîn i în bîrlogulă ţ

lupilor f r s ai nici o experien , spuse Cessi. Hm.!ă ă ă ţă Şti i ce facem noi acum? Vrem s scoatem castaneleţ ă din foc cu mîna altuia.Cei patru b rba i se îndreptar spre limuzina ă ţ ă Alfa

Romeo care-i aştepta la marginea pistei betonate.

117


Un agent st tea lîng şofer şi asculta ultimeleă ă comunic ri prin telefonul de la bord.ă– Ce mai e nou, Ranucio? întreb Giorgio Schiarelli,ă

dup ce îşi mut pipa în col ul gurii.ă ă ţ– La barajul de la Merzomonreale a fost prins un

contrabandist de ig ri.ţ ăBarajul de la Resuttona semnaleaz capturareaă

unui dezertor, încolo, nimic nou, r spunse agentul.ă– Sînt ingenioşi concet enii mei, rosti cu uşoarăţ ă

ironie inspectorul Graves. Î i scap printre degete caţ ă argintul viu.– Nici pe departe, ripost Schiarelli. Aici e mînaă

Mafiei noastre.*

* *Mircea Paltin era uluit de precizia cu care se

desf şurase r pirea sa. Maşina poli iei ieşise dină ă ţ Palermo prin Corso Calatafini şi dup ce urcaseă pant domoal spre Monreale, pornise cu mareă ă vitez spre Partinico, Falşii carabinieri nu scoteauă nici un cuvînt, Aplecat asupra volanului, şoferul conducea maşina într-o alur infernal . Tipul dină ă dreapta lui Mircea se uita din cînd în cînd pe fereastra din spate, spre a se asigura c nu sîntă urm ri i. Aparatul de recep ie acordat pe lungimeaă ţ ţ de und folosit de maşinile poli iei le permitea să ă ţ ă intercepteze toate ordinele transmise prin radio.Înainte de a intra în Partinico, automobilul coti la

dreapta, pe un drum şerpuit, de ar . Dup vreo doiţ ă ă kilometri de mers, intrar în curtea unei ferme,ă ocolir o cas lung cu etaj, cufundat în bezn ,ă ă ă ă ă apoi p trunser întră ă -o magazie ale c rei uşi seă închiser în urma lor.ăLui Mircea începuse să-i plac această ă

118

spectaculoas goan nocturn .ă ă ăÎn fundul magaziei se aprinser luminile de bordă

ale unui alt automobil.Mircea se pomeni predat unor indivizi îmbr ca i înă ţ

haine de ar . Şapc , veston negru, pantaloniţ ă ă bufan i, cizme scurte cu carîmbi moi. Fu dezbr catţ ă de uniform şi i se înapoiar hainele. Se schimb înă ă ă cîteva minute, apoi lu loc în ă Fiat, al turi de şofer.ă Al i doi tipi se instalar pe bancheta din spate.ţ ăMaşina ieşi din magazie, travers cu luminile stinseă

curtea fermei, apoi se angaja pe drumul şerpuit, îndreptîndu-se spre nord.În ciuda aspectului s u ponosit, Fiată -ul se comportă

foarte bine. Unul din înso itorii lui Mircea îl împodobiţ cu o musta fals şi îi trase pe cap o şapcţă ă ă

r neasc .ţă ă ăCînd s traverseze calea ferat care lega Palermoă ă

de Castellamare, se încrucişar cu o maşin cuă ă carabinieri, care le f cur semn s opreasc .ă ă ă ăUn carabinier tîn r, înarmat cu o lanternă ă

puternic , deschise portiera din fa a Fiată ţă -ului şi dup ce lumin chipurile ocupan ilor întreb cuă ă ţ ă asprime:– Unde merge i?ţ– La Castellamare, spuse conduc torul Fiată -ului.

Avem un proces mîine diminea .ţă– N-a i întîlnit o maşin cu carabinieri?ţ ă– Nu. – N-am întîlnit, r spunse placid conduc torul. Bine.ă ă

Pute i pleca. Mircea fu ispitit s cear ajutorulţ ă ă carabinierilor, dar se ab inu. Aventura începuse sţ ă-l captiveze. La urma urmei, de ce nu s-ar descurca şi f r sprijinul lui Narcotic Bureau.ă ăFiat-ul demar domol. Pîn în golful Castellamareă ă

119


nu mai întîmpinar nici o dificultate, Oprir la oă ă cotitur . Oamenii de pe bancheta din spate coborîr ,ă ă poftindu-l şi pe Mircea să-i urmeze. Fiat-ul se puse în mişcare şi disp ru dup un desiş de arbuşti.ă ăBezna era adînc .ăOrganizatorii evad rii aleseser o noapte f r lun .ă ă ă ă ă

Valurile m rii se auzeau izbinduă -se de picioarele falezei.Condus de înso itorii s i, Mircea porni pe o c rareţ ă ă

str b tut de arbuşti s lbatici. Drumul, la începută ă ă ă neted, prinse s coboare şi s urce printre stînei.ă ă Înaintea lor se deschise deodat o rîp adînc .ă ă ăUnul din oameni îl lu de mîn şiă ă -i şopti;– Fi i atent şi ine iţ ţ ţ -v bine de mine, Mircea sim iă ţ

ridicîndu-se din h u o r ceal umed şi miros deă ă ă ă alge. P şea cu team pe c rarea strîmta m rginită ă ă ă ă de o parte de peretele cenuşiu al stîncilor şi de alta de bezna pr pastiei.ăFîşiitul valurilor se auzea tot mai desluşit..

Ambian a aceast misterioas îi trezi gînduriţ ă ă macabre. Culmea ar fi s fac un pas greşit şi să ă ă-şi încheie misiunea în chip stupid, zdrobindu-se de col urile stîncilor.ţR sufl uşurat cînd ajunse la poalele falezei.ă ă

Într-un intrînd al rmului, îi aştepta o şalupţă ă pesc reasc . Doi oameni se aflau la bord.ă ăMircea schimb a patra oar c l uzele.ă ă ă ăŞalupa se îndep rt de rm. Motorul puternic, cuă ă ţă

duduitul s u lin, apele negre ca p cura, ce alunecauă ă de-a lungul flancurilor vasului, amintir lui Mircea oă alt c l torie cu şalupa, dup primul s u contact cuă ă ă ă ă Mafia... Feericul spectacol nocturn al vulcanului Strombolichio, coastele pitoreşti ale insulelor Lipari... Îi revedea pe unchiul Gino, pe Ugo, pe

120

Michelotto... Ciudat! To i trei muriser în împrejur riţ ă ă tragice. Unchiul Gino sfîrşise mutilat, într-un spital din Palermo; Ugo pierise sub ochii lui, sau mai precis în locul lui, carbonizat sub sf rîm turile unuiă ă automobil; Michelotto îşi d duse ultimul suflu, strivită de şenilele unui tractor...O b taie uşoar pe um r îi întrerupse firulă ă ă

gîndurilor.Pescarul îi ar t cu mîna silueta neagr a unuiă ă ă

vapor, care se profila pe orizontul uşor luminat de stele...

** *

Don Calo Castiglione st tea pe marginea bazinuluiă şi se uita absent la delfinul care se zbenguia în undele limpezi, luminate de proiectoarele subacvatice. inea în bra eleŢ ţ -i scurte o minge mare, roşie. Delfinul îi d dea tîrcoale aşteptînd s i seă ă arunce mingea.În fiecare sear , Don Calo se destindea, jucînduă -se

cu delfinul. Îl botezase Bimbo. Bimbo era singura fiin de care se ataşase vreodat Don Calo. Pentruţă ă delfin se aduceau zilnic cisterne cu ap proasp tă ă ă de mare. Un medic veterinar îi veghea s n tatea, iară ă un antrenor îl dresa înv înduăţ -l cele mai burleşti jocuri, menite s descre easc fruntea - îndeobşteă ţ ă înnourat de griji - a lui Don Calo.ăÎn seara aceasta nici zburdalnicul Bimbo nu reuşea

să-l distreze. Don Calo era atît de preocupat, încît, uitase să-i mai arunce mingea. Delfinul reuşi totuşi să-l trezeasc din îngîndurare, f cînd un saltă ă prodigios şi atingîndu-i cu botul genunchiul. Don Calo tres ri, fa a i se lumin de un zîmbet, apoiă ţ ă arunc mingea, cu care Bimbo porni s se joace plină ă

121


de voie bun .ăCosa Nostra american manifest de la o vremeă ă

veleit i de suprema ie asupra Mafiei siciliene şiăţ ţ asta îl sup ra foarte pe Don Calo Castiglione.ă Atitudinea celor doi emisari de la New-York fusese de-a dreptul insolent . Marele Boss de dincolo deă ocean ştia c Don Calo avea nevoie de ajutorul s uă ă în lupta pe care o ducea cu organiza ia lui Don Cirro.ţ Luptele acestea trebuiau s înceteze, îşi zicea Donă Calo. Fr mînt rile din sînul Mafiei f ceau joculă ă ă duşmanilor ei. Autorit ile italiene luaser ofensiva.ăţ ă Un mare num r de mafio i - cu situa ii m runte înă ţ ţ ă organiza ie - fuseser aresta i. Din fericire ştiau preaţ ă ţ pu ine lucruri. ţ Piesele de 90 - c peteniile Mafiei -ă erau atît de bine ferite de orice contact cu marea mas a mafio ilor de rînd, încît nu puteau fiă ţ compromise de declara iile celor puşi sub anchet .ţ ă Starea aceasta de lucruri nu avea s dureze laă infinit. Arestarea lui Vincenzo Genovese constituise un serios prilej de alarm . Pentru întîia oar fuseseă ă arestat un personaj de prim plan. Declara iile lui ar fiţ putut compromite oameni foarte suspuşi.Cosa Nostra trimisese agen i spre aţ -i obliga pe Don

Calo s organizeze cît mai grabnic evadarea luiă Genovese. Dar Don Calo nu avea de gînd s ină ţ ă seama nici de pove ele şi nici de presiunileţ americanilor. Nu trecuse la fapte decît atunci cînd socotise condi iile coapte pentru o reuşit sigur aţ ă ă evad rii. Jum t ile de m sur îi repugnau.ă ă ăţ ă ăValetul ap ru cu un telefon pe bra e.ă ţ– Palermo la aparat, Don Calo! spuse el. Don Calo

lu receptorul şi îl duse la ureche.ă– Coletul a fost expediat i auzi el la cel lalt, cap tă ă

al firului, un glas înfundat, pe care nici un test nu

122

l-ar fi putut identifica.Don Calo zîmbi şi l s receptorul în furc .ă ă ăBimbo se zbenguia în bazin, aruncînd snopi

str lucitori de ap . Mingea repezit de botul lui alb,ă ă ă lucios s lta juc uş deasupra undeloră ă .

123


PARTEA A DOUACENUŞA ŞI ORHIDEE LA NEW YORK

UMBRA prelungit înaripat a avionului ă ă Super Jet Sunderlaad-Beauclair luneca fulger tor pe învelişulă oceanului incendiat parc de ploaia torid a razeloră ă solare...Pe cerul orbitor de alb nu se z rea urm de nor. Ună ă

transatlantic care despica anevoie valurile oceanului, defila pe sub pîntecele argintia al avionului, ce s geta v zduhul.ă ăMircea Paltin privea prin lentilele fumurii ale

ochelarilor de soare vastul perimetru al orizontului marin.În avion domnea o r coare pl cut , care îndemnaă ă ă

la somn şi visare. Pasagerii sorbeau alene b uturi deă la ghea , frunz reau reviste bogat ilustrate, oriţă ă contemplau magnificul peisaj oceanic. Stewardesele suple şi gra ioase circulau pe culoarul dintreţ banchete, împ r ind gust ri copioase şi zîmbete.ă ţ ăMircea se uit cu coada ochiului la cei doi înso itoriă ţ

ai s i care p reau s dormiteze. Unul din ei aveaă ă ă mutra unui impasibil om de afaceri. Purta haine închise la culoare şi cravat sobr ca agen ii deă ă ţ Burs din Londra. Cel lalt avea înf işarea tipic aă ă ăţ ă actorului idolatrizat de femei. Tîn r, frumos, de oă virilitate plin de promisiuni, elegant şi mai alesă blazat. Cine ar fi b nuit c aceşti doi inşi erau înă ă realitate gansteri şi c sub piep ii bomba i aiă ţ ţ hainelor purtau pistoale automate? Trecuse epoca gangsterilor cu nas strivit, de boxer, şi cu tors de urangutan. Mircea se ştia bine p zit.ă

124

– New York!În avion se produse oarecare rumoare.Mircea se uit pe fereastr . Departe, la orizont, seă ă

conturau rmurile Brooklinului şi ale lui Staatenţă Island. În mijlocul golfului Upper New York ap ruă statuia alb a Libert ii, iar ceva mai departe ă ăţ ţîşniră spre cer zgîrie-norii Manhattanului.Mircea zîmbi. Nu şi-ar fi închipuit vreodat c vaă ă

p şi pe p mîntul Statelor Unite, împrumutîndă ă identitatea unui gangster american de origine italian . Paşaportul din buzunar îl desemn subă ă numele unui oarecare Charlie Accardo, cu domiciliul în Queens, New York City.Accentul lui american nu era impecabil, dar

aceasta se putea atribui originii italiene. Nici Vincenzo Genovese, personajul c ruia avea să ă-i dea via , nu sc pase de un uşor accent sicilian. Aceastţă ă ă împrejurare îl servea de minune pe Mircea, care deşi vorbea corect englezeşte, nu avusese de unde să dobîndeasc acea patin caracteristic vorbiriiă ă ă locuitorilor New York-ului. La Palermo ascultase de nenum rate ori o band de magnetofon, careă ă reproducea un interogatoriu luat adev ratuluiă Vincenzo Genovese de c tre procurorul Statului Newă York. Se str duise să ă-şi însuşeasc nu numai felul deă a vorbi al lui Genovese, dar şi inflexiunile sale vocale.Schiarelli şi comisarul Cessi îl asiguraser că ă

izbutise acest tur de for . Mircea se întreb dac vaţă ă ă reuşi s treac de bariera poli iei aeroportuluiă ă ţ .Era evident c nu se putea aştepta laă

menajamente din partea autorit ilor americane. Şiăţ Schiarelli îl prevenise c numai dou sau treiă ă persoane din F.B.I. şi din Narcotic Bureau aveau să-i

125


cunoasc adev rata identitate. Dac secretul acestaă ă ă ar fi fost împ rt şit mai multor poli işti, nă ă ţ -ar fi fost exclus o indiscre ie care să ţ ă-i pun via a înă ţ primejdie. Schiarelli avea serioase îndoieli în ceea ce priveşte probitatea unora din agen ii poli iei din Newţ ţ York.La 16 şi 30 de minute, avionul ateriz peă

aeroportul Kennedy, dup patru ore şi jum tate deă ă zbor. Cînd vaporul pe care se îmbarcase în largul golfului Castellamare îl debarcase la Barcelona, tipul cu mutr de agent de burs şi cel cu înf işare deă ă ăţ actor aşteptau pe chei. Locurile în avion fuseseră cump rate din ajun; Evadarea se desf şurase după ă ă toate regulile artei. La Barcelona autorit ile nuăţ -i puseser be e în roate. Paşaportul care i seă ţ încredin ase pe vapor p rea absolut autentic.ţ ăAgen ii vamali de pe Kennedy Airport îi cercetarţ ă

fugitiv valizele. Dup o examinare tot atît de sumară ă a actelor, fu l sat s treac .ă ă ăÎn fa a aeroportului îi aştepta un Cadillac imens,ţ

negru. Pe bancheta din urm st teau Jack Bolence şiă ă Samy Barracuda.La apari ia lui Mircea, urmat de cei doi înso itori,ţ ţ

care nu-l p r siser din ochi de la Barcelona şi pînă ă ă ă aici, Jack şi Samy clipir des. Se aşteptaser că ă ă înf işarea lui Vincenzo s fie schimbat , îns nici unăţ ă ă ă caz nu-şi închipuisem c transformarea va fi total .ă ă Statura, culoarea p rului, atitudinea aminteau vagă pe Genovese. Asem narea se oprea îns aici.ă ăMircea sim i un fior de emo ie ca pe vremuri, laţ ţ

facultate, în fa a examinatorilor. Şi acum avea sţ ă treac un examen greu.ăSe familiarizase cu chipurile lui Bolence şi

Barracuda datorit fotografiilor din dosarul luiă

126

Genovese. Le cunoştea ticurile, comportarea, leg turile, interesele...ăÎntinse mîna şi rosti printre din i, aşa cum îl auziseţ

pe Genovese vorbind pe banda de magnetofon.– Hello, Jack! Hello, Barracuda! Jack şi Samy îi

stinser mina.ăIntr în maşin şi se l s s cad între ei, peă ă ă ă ă ă

bancheta din urm .ăŞi pe şofer îl recunoscu, dar nu spuse nici un

cuvînt. Joe Davis fusese timp de trei ani şoferul lui Genovese.Abia dup ce ă Cadillac-ul se puse în mişcare, Mircea

ridic plin de îndr zneal geamul care desp r eaă ă ă ă ţ compartimentul şoferului de locurile din spate.– Joe ştie cine sînt? întreb el f r a se adresaă ă ă

anume lui Jack sau lui Samy.Bolence clipi des, apoi explod :ă– Formidabil! FORMIDABIL!... Dac nu iă ţ -aş fi

recunoscut glasul şi gesturile, nici eu n-aş fi crezut c eşti Vincenzo.ăŞi Samy se scarpin în chicaă -i alburie.– Într-adev r, formidabil. Semeni atît de pu in cuă ţ

Vincenzo, încît chiar dac nă -ai fi el, ai adormi toate b nuielile. Numai Vincenzo ar avea tupeul să ă-şi schimbe radical înf işarea şi s ne întind mîna,ăţ ă ă tutuindu-ne, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat.– Fireşte, Joe nu ştie c eşti Genovese şi nici nuă

trebuie s afle prea curînd acest lucru, zise Jack. Nuă uita c eşti înc pus sub urm rire de poli ia federal .ă ă ă ţ ă– Atunci de ce m-a i adus? întreb Mircea sec.ţ ă

Voia i s m verifica i? Jack rîse.ţ ă ă ţ– îfnos ca întotdeauna. Ar trebui sŢ ă- i schimbi felulţ sta de a fi, dac nu vrei s dai de b nuit c eştiă ă ă ă ă

Vincenzo.

127


Mircea ripost aspru.ă– Dac v temea i c prezen a mea la New Yorkă ă ţ ă ţ

v-ar putea crea complica ii, nu trebuia s mţ ă ă aduce i aici. Dac mţ ă -a i fi întrebat aş fi preferat sţ ă m stabilesc undeva în Australia sau în America deă Sud.– S fim serioşi, Vincenzo, rosti Barracuda.ă– Charlie! îl corect Mircea, ridicînd senten iosă ţ

mina.– Charlie, dac vrei tu, se supuse Barracuda. Înă

orice caz, nu trebuie s ui i c plecarea taă ţ ă intempestiv a l sat multe lucruri nel murite. N-aiă ă ă achitat organiza iei redeven ele pe ultimulţ ţ trimestru, cifrate la dou sprezece milioane deă dolari. N-ai justificat întrebuin area celor şaizeci deţ milioane de dolari ce i sţ -au încredin at pentruţ modernizarea şi m rirea re elei de cazinouri dină ţ Florida şi din Louisiana. N-ai pl tit cotele curenteă pentru ultimele dou transporturi de stupefiante.ă De ii în safeurile tale personale documente de unţ interes vital pentru existen a organiza iei. Teţ ţ -ai topit f r s le înapoiezi celor în drept. Registrele taleă ă ă s-au spulberat. Cînd controlorii noştri s-au prezentat la sediul t u pentru verificare, nă -au g sit decîtă dulapurile goale.Mircea înregistra aceste acuza ii f r s seţ ă ă ă

clinteasc , îşi st pînea emo ia cu deosebit art . Seă ă ţ ă ă mir el însuşi de cutezan a cu careă ţ -şi interpreta rolul. Dumnezeu ştie cum v reuşi s se descurce înă ă acest viespar. Trebuia s joace tare.ăSe întoarse spre Jack.– Ascult , Jack, mult are s m mai plictisească ă ă ă

peştişorul sta?ăPe obrazul palid al lui Barracuda se aşternur două ă

128

pete roşii.– Ai grij s nu te taie aripioarele peştişorului, Sîntă ă

foarte ascu ite.ţMircea îşi mut încet privirile asupra lui Barracuda.ă– M uit la tine şi v d c eşti livid ca un cadavru.ă ă ă

M Întreb cum ai ar ta dac ai fi mort cu adev rat!ă ă ă ăSammy nu r spunse. Îşi rezerv riposta pentru altă ă ă

dat .ă– Unde mergem? întreb Mircea.ă– La noua ta locuin , spuse Jack. Vila ta dinţă

Tuxedo Park este supravegheat de poli ie.ă ţ– Oamenii mei pe unde mai sînt?– N-ai încredere în oamenii organiza iei? întrebţ ă

Samy. Ai nevoie de gard proprie?ă– Nu m mai gîdila mult c încep s str nut şi teă ă ă ă

fac s sari din maşin în plin mers, zise Mirceaă ă .Samy zîmbi ironic şi întoarse privirile spre

fereastr .ă– Hai, pace, pace! zise Jack ridicînd mîinile şi

plecînd uşor capul. iŢ -am anun at oamenii. Teţ aşteapt la noua ta locuin .ă ţă– Şi m rog, unde miă -a i fixat reşedin a?ţ ţ– O vil în Elmsford. Tot confortul.ă– Ah, aproape de Sing-Sing. Frumoas perspectiv .ă ă

N-ai tu timp s ajungi la Sing-Sing, zise Samy.ă– Dac ar fi dup tine, mă ă -ai expedia direct la

cimitir, replic Mircea.ăCadillac-ul p r sise între timp Cross Islandă ă

Park-way şi se angajase pe podul Bronx Whitestone. De o parte şi de alta se desf şurau apele albastreă ale lui East River. O lu apoi pe Hulchinson Riveră Park-way, travers Bronxville, Scarsdaie şi după ă zece minute de mers intr în Elmsford. Str b tuă ă ă or şelul toropit de v paia aprig a soarelui şi după ă ă ă

129


ce ajunse în suburbiile de nord, ieşi pe un drumeag frumos pietruit, care ducea la por ile de fier ale unuiţ parc. Cadillac-ul se avînta pe o alee cotit , umbrită ă de copaci stufoşi şi opri în dreptul unei vile albe, cu coloane dorice.– Frumos, dar cam izola În acelaşi moment uşile de

la intrare se deschiser şi un tîn r cu p rul negru,ă ă ă netezit într-o frez f r cusur, coborî treptele deă ă ă piatr şi deschise portiera limuzinei.ăJack Bolence coborî cel din ii, urmat de Mircea ştţ

de Samy.Urcar sc rile şi p trunser în holul vilei. În untruă ă ă ă ă

se aflau cî iva b rba i, de o elegan oarecumţ ă ţ ţă ip toare, cu mutre ciudate, care urm reau oţ ă ă

partid de pocher disputat dîrz între patru inşi. Laă ă apari ia lui. Mircea şi a înso itorilor s i, juc toriiţ ţ ă ă întrerupser partida şi se ridicar în picioare.ă ăPrivirile lui Mircea se plimbar încet şi st ruitoră ă

asupra fiec ruia în parte. Indivizii se uitau la el pliniă de curiozitate.Sam urm rea cu aten ie reac iile de pe chipurileă ţ ţ

acestora.Mircea nu recunoscu pe nici unul din ei, deşi la

Palermo îşi întip rise bine chipurile tuturoră gangsterilor din garda lui Genovese. Se întoarse spre Jack şi spre Samy.– Nu cumva am greşit casa? întreb el cu tonă

ciudat.– Greşit? Ce te face s crezi? întreb Samy.ă ă– Nu v d pe nici unul din oamenii mei.ă– Charlie, hai s discut m în camera de al turi,ă ă ă

spuse Jack împ ciuitor, spre a mai diminuaă tensiunea din atmosfer .ăUrmat de Mircea şi de Samy, intr întră -o bibliotecă

130

vast , cu rafturi înc rcate de c r i cu cotoare aurite,ă ă ă ţ închise uşa.– Charlie, s discut m cu c r ile pe mas , zise el,ă ă ă ţ ă

aşezîndu-se pe bra ul unui fotoliu.ţ– De acord. Sînt prizonierul vostru?– Nu, zise Jack. Ai fost adus în America pentru a

r spunde la o serie de întreb ri.ă ă– Refuz s discut în condi iile de fa . Samy zîmbiă ţ ţă

în col ul gurii.ţ– Crezi c eşti în m sur s impui tu condi iile?ă ă ă ă ţ– Ascult , Barracuda! Se pare c ai uitat cu cineă ă

stai de vorb . Este pentru ultima oar că ă ă- i maiţ permit să-mi vorbeşti pe tonul sta.ăÎi întoarse spatele. Încrucişîndu-şi mîinile la piept,

se propti în fa a lui Jack.ţ– Am impresia c eşti singurul tip cu care m maiă ă

pot în elege. Vreau s am în preajm oameni deţ ă ă -ai mei. Şi în al doilea rînd s stau de vorb cu mareleă ă boss.– Crezi c marele boss are timp s stea de vorb cuă ă ă

un... tr d tor?ă ăMircea se r suci fulger tor pe c lcîie şi îl izbi cuă ă ă

dosul palmei în plin fa , r sturnînduă ţă ă -l peste un fotoliu. Samy smulse brusc de sub hain un pistol peă care-l îndrept spre Mircea.ăJack îi strig autoritar:ă– Samy, nu întinde coarda!Barracuda zîmbi iar şi. Îşi recîştigase surprinz toră ă

de repede calmul. Vîrî pistolul în toc.– Ai dreptate. Ar fi fost un sfîrşit prea uşor...

Apropo, scumpete, se adres el lui Mircea. Pîn cîndă ă i se va l muri situa ia, Robert Landis va continua sţ ă ţ ă

se ocupe şi de sectorul t u. Din ordinul mareluiă boss. Samy se ridic în picioare şi îşi aranja hainaă .

131


Se ridic şi Jack.ă– Charlie, într-o or oamenii t i vor fi aici. Samy, să ă ă

mergem.R mas singur, Mircea îşi aprinse o igar . Abiaă ţ ă

atunci observ c mîna care inea chibritul îiă ă ţ tremura uşor. De emo ie şi în parte de enervare.ţÎn elesese c situa ia lui era mai grea decît îşiţ ă ţ

închipuise.*

* *Pedro Alamos, un tîn r portorican cu pieleaă

m slinie şi chip agreabil, care îndeplinea func ia deă ţ valet, îl conduse pe Mircea în camera de culcare. Îi preg tise baia şi orînduise în odaia care serveaă drept garderoba cele patruzeci şi şapte de costume ale lui Genovese.Mircea f cu un duş fierbinte careă -l învior şiă -i mai

risipi gîndurile. Cînd ieşi de sub duş, Pedro îi şi puse pe umeri un halat alb, pufos.– V b rbieresc, Sir? întreb portoricanul cuă ă ă

deferent .ăMircea îşi privi în oglind barba care începuse să ă-i

umbreasc obrajii.ă– Prefer s m b rbieresc singur, spuse el.ă ă ă– Cum dori i, Sir.ţZbîrnîitul maşinii electrice de ras întov r şeaă ă

monoton tumultul gîndurilor lui Mircea, care adoptase o masc impasibil , menit să ă ă ă-l plaseze în ochii lui Pedro pe un piedestal demn de renumele lui Genovese.Tîn rul acesta, careă -i urm rea prevenitor fiecareă

mişcare, începuse să-l irite. Portoricanul era desigur un spion în slujba organiza iei. Ar fi pus r m şag cţ ă ă ă Samy i-l alesese.

132

Cînd se înapoie în dormitor. Mircea constat că ă Pedro îi şi preg tise un costum de sear , negru cuă ă spic auriu.– M-am gîndit c poate dori i s ieşi i în searaă ţ ă ţ

aceasta, Sir.Mircea se întinse pe pat.– Am s m odihnesc pu in. Dac m caut cineva,ă ă ţ ă ă ă

s m anun i imediat.ă ă ţPortoricanul se înclin .ă– Prea bine, Sir.Apoi ieşi, închizînd uşa în urma sa.Mircea se gîndi c era în elept s continue a jucaă ţ ă

rolul lui Genovese, chiar şi dup ce r mînea singur.ă ă N-ar fi fost exclus ca fiecare mişcare a sa s fieă urm rit de obiectivul unei camere de televiziune.ă ă Îşi puse mîinile sub cap şi închise ochii, ca şi cînd n-ar mai fi avut alt preocupare. În acest timpă continua s eşafodeze un plan de b taie, cu maiă ă multe ipoteze, spre a nu fi surprins de evenimente. A ipi îns pe nesim ite. Oboseala, grij , emo iileţ ă ţ ă ţ avuseser ultimul cuvînt...ăÎl trezi din somn un cioc nit în uş . Cînd deschiseă ă

ochii, constat c începuse s se întunece. Copaciiă ă ă din fa a ferestrei filtrau lumina asfin itului,ţ ţ cufundînd înc perea întră -o ambian verzuie ca unţă fund de mare. Într-o frîntur de secund , Mircea îşiă ă aminti c trebuia s reintra în pielea personajuluiă ă s u.ă– Cine e? strig el, f cînd pe somnorosul.ă ăUşa se deschise, l sînd s apar în cadrul ei capulă ă ă

lui Pedro.– Mr. Sid Capozzolo.Mircea îi repet mintal numele. Capozzolo! F ceaă ă

astfel să-i revin cu mai mult precizie în minteă ă

133


capul p trat, p rul t iat, perie, pat mic neagr deă ă ă ă ă ă ling col ul gurii, gîtul scurt, ochii şire i ai individuluiă ţ ţ care îndeplinea rolul de locotenent al lui Genovese, împreun cu al i trei inşi: Abe Macchia, Reggieă ţ Lascalzo şi Jack Moran, pe care însuşi Genovese îl lichidase în trenul de Palermo. Capozzolo însemna un nou examen. Un examen foarte greu, fiindc deă data aceasta avea de-a face cu un intim al lui Genovese. Cu unul dintre acei oameni care cunoşteau fiecare gest, fiecare inflexiune a vocii, fiecare ciud enie a r posatului Vincenzo.ăţ ă– S intre, rosti Mircea, ridicînduă -se într-un cot.

Pedro îşi trase capul dup uş aşa cum un melc îşiă ă trage capul în cochilie.Mircea îi auzi glasul ciudat, rostind cu brutalitate

tipic gangstereasc :ă– Pofteşte în untru, şefule. Mr. Accardo teă

aşteapt . Mircea zîmbi. Pedro uitase s mai fac peă ă ă valetul stilat.Capozzolo intr în dormitor. Era mult mai voinică

decît şi-l închipuise Mircea. Pedro închise uşa în urma lui. Capozzolo înainta doi paşi, apoi se opri brusc. O expresie de profund stupefac ie i seă ţ întip rise pe fa .ă ţă– Hello, Sid!– Hello... boss! exclam nedumerit Capozzolo.ă– Eh, ce te tot zgîieşti la mine? Nu m maiă

recunoşti?Capozzolo se leg na cînd pe un picior, cînd peă

cel lalt.ă– Ce s zic, boss, dac nu miă ă -ar fi spus Bolence...

Mircea s ri din pat şi trecu în fa a oglinzii de la masaă ţ de toalet . Îşi plimb mîna pe obraz.ă ă– Cîteodat nici eu nu m mai recunosc. Mare artistă ă

134

şi doctorul Butler. Mi-a schimbat mutra atît de bine, încît aş putea s intru f r nici o grij în mijloculă ă ă ă copoilor de la F.B.I. Ia spune, Sid, mai eşti în stare să-mi prepari un Clover Club ca pe vremuri?– Yeah, boss! exclam Capozzolo, luminînduă -şi fa a,ţ

cu un zîmbet.– Pîn m îmbrac, prepară ă ă-mi unul, porunci Mircea.

Dulapul cu b uturi e acolo în col .ă ţCapozzolo se îndrept spre dulap, îl deschise, apoiă

începu s mînuiasc expert sticlele cu eticheteă ă colorate şi paharele de cristal.Mircea îşi lep d halatul şi începu s se îmbrace. ă ă ă– Cum a fost cu Jack, boss? întreb Capozzolo. ă– L-am lichidat, zise Mircea, încheindu-şi nasturii de

la c maş .ă ă– Nu m-am aşteptat s tr deze, suspin Capozzolo,ă ă ă

turnînd în pahare cîteva pic turi de angostura. ă– Unde sînt Abe şi Reggie? întreb Mircea,ă

Capozzolo îşi întrerupse pentru cîteva clipe opera ia.ţSe uit b nuitor în jur.ă ă– Pere ii au uneori urechi, şopti el.ţ– De asta iţ -e fric ? zise Mircea, Un moment.ăLu de pe noptier un jurnal, pe care începu să ă ă-l

r sfoiasc plin de sîrguin a.ă ă ţ– Acum po i s vorbeşti f r grij , spuse el,ţ ă ă ă ă

continuînd s agite ziarul. Zgomotul hîrtiei bruiază ă cele mai sensibile microfoane.– Reggie a disp rut, zise Copozzolo. Iar Abe stă ă

ascuns. Dup o pauz , gangsterul continu . Nuă ă ă -mi place s învinov esc pe nimeni pe nedrept. Înainteă ăţ de a dispare, Reggie a avut o purtare ciudat . Abeă se teme c Reggie ar fi fugit cu to i banii.ă ţMircea îşi înnod impasibil cravata.ă– Va s zic , dup ceă ă ă -am plecat, to i oamenii meiţ

135


au luat-o razna. St ce v-a f cut s crede i c Reggieă ă ţ ă a şters-o cu banii?– Dup dispari ia sa, Abe a g sit seifurile goale. Şiă ţ ă

Reggie dup cum ai dispus chiar dumneata, nu aveaă voie s umble la seifuri decît în prezen a lui Abe,ă ţ Capozzolo termin prepararea cocktelului. Oferi ună pahar lui Mircea şi îşi umplu şi el unul. Ciocnir , apoiă din cîteva înghi ituri îşi golir paharele.ţ ă– Înc unul, boss? întreb gangsterul. ă ă– Ca de obicei, zise Mircea neutru.– Dup dispari ia lui Reggie a fost mare scandal,ă ţ

relu Capozzolo. S-a zis c ar fi fugit cu banii laă ă îndemnul dumitale. Din porunca marelui boss, care o ordonat o anchet , Barracuda a încercat s pună ă ă mîna pe Abe, l-a acuzat chiar de complicitate cu Reggie. Abe se aşteptase la asta, aşa c să -a f cută nev zut. Ştia c nu e de glumit cu Samy.ă ă– L-ar putea g si la nevoie? întreb Mircea.ă ă– Desigur. Un mic hotel din...Mircea îşi duse mîna la buze, f cînduă -i semn să

tac . Încet s mai agite ziarul.ă ă ă– Cî i oameni sînt cu tine, Sid? întreb el dup ceţ ă ă

goli al doilea pahar.– Şase, boss. E tot ce-am mai putut aduna. După

plecarea dumitale...– Dup „fuga mea” ai vrut s zici, Sid...ă ă– Cum aş îndr zni?ă– Ai gîndit-o. Nu-i aşa? în fine, s l s m asta. Înă ă ă

curînd voi pune ordine în toate treburile, zise Mircea' cu autoritate în glas.Îmbr c haina neagr , care p rea turnat .ă ă ă ă ă– Întotdeauna ai fost elegant, boss. Un adev rată

dandy, îl compliment Capozzolo.ăSe l sase noaptea, înv luind în bezn vila şi parcul.ă ă ă

136

Pe cerul negru se v l tuceau nori de furtun .ă ă ă Atmosfera era înc rcat de electricitate.ă ăÎn sufrageria decorat în stil georgian. Pedroă

servea cina.Mircea invitase la mas şi pe Capozzolo. Ceilal iă ţ

oameni din gard mîncau în sufrageria mic , de laă ă subsol. Doi dintre ei f ceau de paz la intrare.ă ăMircea şi Capozzolo ajunser la desert, cînd Jackă

Bolence îşi f cu apari ia. Era îmbr cat în negru şiă ţ ă avea o expresie solemn şi întunecat de cioclu.ă ă– Vreau să- i vorbesc între patru ochi, Charlie, seţ

adres el lui Mircea. Disciplinat, Capozzolo se ridică ă de la mas .ă– M duc în bibliotec s fumez o igar , spuse el.ă ă ă ţ ă– Pedro, cafele! porunci Mircea. Ia loc, Jack. Un

pahar cu vin?– Da. Mul umesc. Golir cîte un pahar.ţ ă– Am să- i fac o comunicare important , Vincenzo,ţ ă

zise Jack dup ce r maser singuri.ă ă ă– Ai uitat c noul meu nume este Charlie?ă– N-am uitat. În casa asta, îns , putem discuta înă

siguran . Eu am alesţă -o. Nu sînt ascunse microfoane.– Aştept comunicarea, Jack.Jack se uit instinctiv în jur, spre a se asigura că ă

uşile sînt bine închise.– Tribunalul organiza iei şiţ -a încheiat acum o

jum tate de or dezbaterile.ă ă– Aha!– i sŢ -au adus acuza ii grave, Vincenzo.ţ– Ştiu despre ce e vorba, Jack. Samy mi le-a

enumerat acum cîteva ore, în maşin . Şi care a fostă concluzia? Aii hot rît s m execute?ă ă ă– Se poate să-mi pui asemenea întreb ri? Dac ar fiă ă

137


hot rît s te execute, nu teă ă -ar fi înştiin at de acestţ lucru. Cunoşti uzan ele.ţMircea îşi d du seama c se pripise...ă ă– Prietenia noastr e mai presus de uzan e, spuseă ţ

el, încercînd s repare gaf .ă ă– Încrederea ta m onoreaz . În ă ă Cosa Nostra îns ,ă

prieteniile sînt oarecum îngr dite, Vincenzo.ă– Ştiu şi asta, Jack, oft Mircea. Ei, mai departe?ă– Tribunalul iţ -a acordat un termen de şase zile,

înl untrul c ruia s te po i sp la de b nuielile ceă ă ă ţ ă ă planeaz asupra ta şi a oamenilor t i.ă ă– Mai precis?– S achi i organiza iei redeven ele pe ultimulă ţ ţ ţ

trimestru, s justifici modul în care ai folosit celeă şaizeci de milioane destinate cazinourilor din Florida şi Louisiana şi s l mureşti situa ia celor două ă ţ ă transporturi de stupefiante care s-au volatilizat pur şi simplu dup ce au fost preluate de oamenii t i.ă ă– Va s zic , aici am ajuns. S mi se pun laă ă ă ă

îndoial bunaă -credin . Tocmai mie, zise Mircea,ţă afectînd un sim mînt de îndurerat jignire. M-aş fiţă ă aşteptat la alt tratament.– Dragul meu Vincenzo, nu trebuie să- i faci sîngeţ

r u. Ai duşmani, dar şi prieteni. Scottie, Antinousă şi,cu mine te-am sus inut cu toat energia. Dave,ţ ă Mark şi Chuck au stat. În expectativ . Francesco,ă Gus, Samy şi Hali iţ -au cerut îns capul. Fiind puşi înă minoritate, au trebuit s cedeze.ăJack îşi umplu din nou paharul.– Dac să -ar afla c am rostit nume, miă -aş semna

sentin a la moarte. Fa de tine, miţ ţă -am permis să vorbesc, fiindc ştiu c nă ă -ai s faci indiscre ii.ă ţ– Noi sîntem mai mult decît prieteni, Jack, spuse

Mircea, cu pref cut c ldur .ă ă ă ă

138

Jack savura vinul aromat.– În timpul şedin ei au avut loc scene nostime, Haliţ

a contestat, de pild , c tu şi cu Genovese a i fiă ă ţ aceeaşi persoan . Samy avusese grij s furnizezeă ă ă fiec rui membru al consiliului de judecat cîte oă ă fotografie cu noua ta înf işare. Hali a mers pînăţ ă acolo încît a afumat c ai fi un agent al poli iei.ă ţMircea pufni în rîs, ca dup o glum reuşit :ă ă ă– Eu, agent al poli iei! De mult nţ -am mai rîs cu atîta

poft .ăŞi Jack f cu haz. Apoi relu :ă ă– Gus, care vede pretutindeni numai agen iţ

provocatori, a şi cerut s fii executat.ă– Gus a fost întotdeauna un laş, se strîmba Mircea

dezgustat.– Ca s le scot din cap ideile astea tîmpite, amă

cerut s fii confruntat cu doctorul Butler, singurul înă m sur s te identifice.ă ă ăMircea avu senza ia c a intrat brusc sub un duşţ ă

rece.– Asta va l muri definitiv situa ia, spuse el, zîmbindă ţ

cu o profund convingere.ăÎncerca s se linişteasc , spunînduă ă -şi că

inspectorul-şef Schiarelli întrev zuse totuşiă posibilitatea arest rii preventive a doctorului Butler,ă spre a evita o confruntare a acestuia cu Mircea. Dar dac aceast arestare ar fi împiedicat din diferiteă ă ă motive? Activitatea profesional a doctorului Butleră nu se desf şura la „lumina zilei”. Cabinetul s uă ă medical nu era decît o firm menit s înşeleă ă ă aparen ele. Afar de aceasta, paza îi era asiguratţ ă ă de aceeaşi gangsteri pe care-i servea cu atîta competen , în schimbul unor onorarii - ceţă -i drept - fabuloase. Mircea nu-şi f cea iluzii aspraă

139


consecin elor pe care leţ -ar fi suferit în urma unei eventuale confrunt ri cu Butler. ă– În ceea ce m priveşte, spuse Jack, sînt sigur că ă

î i vei clarifica situa ia întrţ ţ -un timp foarte scurt. Mai scurt chiar decît termenul care i sţ -a acordat.– Cheia enigmei este Reggie Lascalzo. La el sînt

banii. Nu- i r mîne decît s ajungi la Reggie. Dac aiţ ă ă ă nevoie de ajutor, po i apela oricînd la mine.ţ– S sper m c nă ă ă -o s fie cazul, spuse Mircea. Ceră

un singur lucru. S nu mi se pun be e în roate.ă ă ţ În elegi ce vreau s spun?ţ ă– În privin a asta, s fii liniştit. E o chestiune deţ ă

care m voi ocupa personal.ăApoi Jack plec .ă

** *

În fa a paharului plin, Mircea r mase mult vremeţ ă ă gînditor. Nu-şi îng duia s treac la ac iune înainteă ă ă ţ de a cînt ri temeinic toate posibilit ile care seă ăţ ofereau pentru solu ionarea acestei afaceri. Un pasţ greşit putea să-l coste via a... Hm! Ciudat. Acumţ cuvintele acestea aveau pentru el o alt rezonan .ă ţă În Sicilia primejdia de a i se descoperi impostura îl inuse întrţ -o stare de spaim şi de tensiuneă

continu , asem n toare unui coşmar. Acum priveaă ă ă lucrurile cu mai mult calm, era mai lucid. S-ar fi zis c se familiarizase cu primejdia. Şi culmea era că ă situa ia în care se g sea momentan era mai grea,ţ ă mai complicat . Identitatea lui de împrumut creaă serioase îndoieli. Pe de alt parte trebuia s facă ă ă fa unei crize c reia poate nici adev ratul Vincenzoţă ă ă Genovese nu i-ar fi g sit dezlegarea, Cînd Pedroă ap ru cu o pomier cu fructe, Mircea îl trimise după ă ă Capozzolo. Gangsterul ap ru plin de curiozitate.ă

140

B nuia c se preg teau lucruri mari. Mintea nuă ă ă -l prea ajut . Sim ea îns instinctiv c şi fiin a sa eraă ţ ă ă ţ primejduit . Suprimarea şefului atrage îndeobşte şiă exterminarea oamenilor s i de încredere. Nu sîntă excepta i decît acei care au în elepciunea s treacţ ţ ă ă din timp în tab ra înving torului. Capozzolo eraă ă perplex. St pînul s u, Vincenzo Genovese, deveniseă ă mai nehot rît, mai timorat de cînd îşi modificaseă înf işarea. S-ar fi zis c doctorul careăţ ă -i schimbase chipul îi schimbase şi firea. Îndoieli ciudate prindeau parc să ă-i încol easc în suflet.ţ ăGlasul aspru al lui Mircea, care-l expediase între

timp pe Pedro din sufragerie, îl trezi din laboriosu-i proces de gîndire.– Sid, pot să-l v d chiar în noaptea asta pe Abe?ă– Da, boss.– Lascalzo ştie c am sosit la New York?ă– Nu, boss.– Perfect. Preg teşte o maşin . Plec m imediat laă ă ă

drum.Lui Capozzolo îi pl cu tonul de comand al şefului.ă ă

Începea s aib iar şi încredere în el.ă ă ă– Lu m şi oameni din gard , boss?ă ă– Nu. Plec m numai noi doi.ăMircea prefera să-nu fie urm rit de prea multeă

perechi de ochi în aceast expedi ie.ă ţExecutant destoinic, Capozzolo îndeplini porunca

şefului în mai pu in de cinci minute.ţCînd Mircea str b tu holul îndreptînduă ă -se spre

ieşire, indivizii care-şi reluaser partida de pocheră întrerupser jocul şi se uitar întreb tori la unulă ă ă dintre chibi i, care p rea s fie şeful lor. Acesta leţ ă ă f cu din ochi semn să ă-şi continue partida. Primise desigur dispozi ii din partea lui Jack s seţ ă

141


m rgineasc a asigura paza lui Charlie Accardo, f ră ă ă ă a-i stînjeni mişc rile. Mircea se întreb dac oameniiă ă ă aceştia erau informa i c sub înf işarea lui Accardoţ ă ăţ se ascundea Vincenzo Genovese.În fa a vilei îl aştepta un ţ Lincoln Continental negru.– Treci la volan, Sid, porunci Mircea. Capozzolo se

execut prompt.ăMircea se aşez tot pe bancheta din fa .ă ţăSe înapoiar la New York pe acelaşi drum pe careă

Mircea sosise de la aeroportul Kennedy, cu singura deosebire c dup ce traversar Podul Bronxă ă ă Whitestone, o luar la dreapta, pe Whitestoneă Park-way, p trunzînd în inima cartierului Flushingă din Queens. Cotir la stînga pe Laurence Street, apoiă Lincoln-ul se angaja printr-un labirint de str du e cuă ţ case jupuite de intemperii şi locuri virane înconjurate de garduri cîrpite cu afişe.Ajunser în fa a unui hotel cu cinci etaje, pe a c ruiă ţ ă

fa ad cenuşie şerpuia dizgra ios o scar metalicţ ă ţ ă ă de incendiu.– Am ajuns, boss.– Haidem, zise Mircea, coborînd din maşin .ăCoborî şi Capozzolo, Arunc o privire b nuitoare înă ă

direc ia din care sosiser .ţ ă– M întreb dac nă ă -am fost urm ri i, boss.ă ţ– Nu import , replic Mircea. Abe nă ă -are s maiă

r mîn în magherni a asta. Iaă ă ţ -o înainte.În jurul maşinii se şi adunaser cî iva copilandriă ţ

care se uitau uimi i la al murile str lucitoare, laţ ă ă tabloul de bord, la farurile multiple...Capozzolo îl c l uzi pe Mircea printră ă -un hol

întunecos, luminat doar de becul chior aninat deasupra biroului de informa ii.ţ– Pute i folosi ascensorul, Mister, vorbi cu glasţ

142

cavernos un „boy” cocoşat, care îşni din umbraţ unei nişe.Ascensorul, o colivie ruginit care scîr îia din toateă ţ

încheieturile, îi urc pîn la etajul al cincilea. Ieşiră ă ă într-un culoar strîmt, luminat tot atît de zgîrcit ca şi holul. De o parte şi de alta st teau aliniate uşiă întunecate, cu vopseaua scorojit . Cl n nind,ă ă ţă ascensorul o porni în jos.Capozzolo se îndrept spre cap tul culoarului. Seă ă

opri' în dreptul unei uşi şi cioc ni întră -un anumit fel. Dou b t i scurte, una lung , alte dou scurte. Seă ă ă ă ă auzi un scîr îit de somiera, nişte paşi tîrşi i şi o cheieţ ţ r sucit în broasc . Uşa se deschise pu in, cuă ă ă ţ precau ie.ţ– Eu sînt, Abe, eu, Sid! rosti Copozzolo cu glas

sc zut, sc zut.ă ăCapozzolo împinse uşa.Mircea îl v zu pe Abe Macchia, careă -i aştepta intinduţ -i cu un pistol. Îl recunoscu ceva mai greu

dup fotografia din dosar, fiindc Abe l sase să ă ă ă-i creasc barba în neorînduial . Înapoia lui se z reaă ă ă interiorul unei camere - mizere de hotel, cu mobilier de duzin şi cu o chiuvet murdar . Pe pat şi peă ă ă podea z ceau vrafuri de ziare desf cute şi revisteă ă ilustrate. Pe masa din mijloc z ceau în dezordineă sticle de b uturi, cu forme variate, mai toate goale.ăPrivirile lui Macchia se oprir mînioase asupra luiă

Mircea.– Cine e? bolborosi el. Nu iţ -am spus s nu aduci peă

nimeni cu tine, Sid? Ai merita să- i zbor creierii.ţ– Sînt Vincenzo, zise Mircea f cînd un pas înainte,ă

Vincenzo Genovese. Nu- i mai recunoşti şeful?ţStupoarea aşternut pe chipul lui Abe eraă

tragicomic . Tragic fiindc neîncrederea seă ă ă

143


împletea cu o nuan de n dejde, ce d deaţă ă ă obrazului s u o expresie de suferin care inspiraă ţă mil . Comic prin patetismul ridicol al ochiloră ă rotunji i ca dou farfurioare minuscule.ţ ăAbe aşteptase înapoierea lui Genovese, aşa cum

un condamnat la moarte aşteapt gra ierea. Avea oă ţ încredere atît de oarb în şeful s u, încît la un ordină ă al acestuia ar fi fost în stare s înfrunte lumeaă întreag . Ştia c Genovese îşi schimbase înf işareaă ă ăţ şi c „plecase” oarecum precipitat în Europa. Multă ă vreme nu se putuse obişnui cu gîndul c şeful îlă p r sise, l sînduă ă ă -l prad unei. Mafii care deveniseă peste noapte vr jmaşa lui de moarte. Se uita laă Mircea, str duinduă -se s recunoasc dincolo deă ă chipul necunoscut fiin a st pînului idolatrizat.ţ ăCreierul lui Mircea lucra febril. C uta un semn deă

recunoaştere, care s înl ture neîncrederea lui Abe.ă ă Îi vorbi, silindu-se s imite cît mai exact vocea luiă Genovese.– Ai f cut bine c iă ă ţ -ai l sat barb . Bag îns deă ă ă ă

seam s nuă ă - i iri i fa a ca data trecut , cînd teţ ţ ţ ă -ai îmboln vit de eczem purulent .ă ă ăÎşi amintise c în fişa lui Abe Macchia g sise dateă ă

referitoare la o eczem grav , c p tat cu doi aniă ă ă ă ă înainte.Obrazul lui Abe se crisp , apoi treptat se destinseă

într-un zîmbet.– E adev rat c m cam m nînc fa a... Înghi i înă ă ă ă ă ţ ţ

sec, apoi l s pistolul în jos. Pofti i.ă ă ţMircea şi Capozzolo intrar în camer . Abe închiseă ă

uşa - apoi scrut îndelung chipul lui Mircea.ă– Te-ai schimbat atît de mult, boss!... Mircea zîmbi.– Poate c ai dreptate. Schimbarea asta miă -a adus

144

foloase, dar şi neajunsuri.Abe se uit întreb tor la Capozzolo.ă ăAcesta înclin din cap, spre aă -i risipi ultimele

îndoieli.– Da, da, el e! zise Capozzolo.– Ascult , Abe, spuse Mircea. Vreau să ă-mi regrupez

oamenii. Sper c mai eşti în stare să ă- i reiei vechileţ atribu ii!ţÎntrebarea era pus sub o form care dicta ună ă

r spuns afirmativ. Abe rîse.ă– Încep s te recunosc, boss.ă– Era şi timpul. Registrele sînt la tine?– Nu, boss. Le-am pus la loc sigur.– Foarte bine. Îmbracă-te şi haidem.– Nu ştiu dac e prudent, şov i Abe.ă ă– Las ! F ceă ă - i spun eu. Şi cît mai repede,ţ

Capozzolo, ajută-l să-şi strîng bagajele! Eu vă ă aştept în maşin .ăScoase din tabacher o igar , pe care Capozzoloă ţ ă

se gr bi s iă ă -o aprind . P r si apoi înc perea, întră ă ă ă -o stare de excitare nervoas lesne de în eles. Dacă ţ ă reuşea s pun mîna pe registrele duble, ap rate cuă ă ă atîta str şnicie de Abe, repurta un mare succes.ă Fiscul abia aştepta s aib dovada opera iiloră ă ţ financiare frauduloase ale lui Genovese şi ale complicilor s i din ă Cosa Nostra. Nu ceruse preciziuni asupra locului unde erau ascunse registrele, fiindcă nu voia s dea de b nuit lui Macchia şi luiă ă Capozzolo. Toate la timpul lor.Coborî în strad şi se urc în maşin . Trebuia să ă ă ă

lucreze cu mult pruden . S lase s se în eleagă ţă ă ă ţ ă c ştie anumite lucruri, de care în realitate habar nuă avea.Macchia şi Capozzolo coborîr peste vreo zeceă

145


minute. Capazzolo trecu la volan. Macchia se aşez ,ă pe banchet din spate.ăLincoln-ul demar .ă– Încotro, boss? întreb Capozzolo.ă– La un bar. S st m de vorb în linişte. În maşinaă ă ă

asta ar putea fi vreun microfon.Abe se uit aproape f r voie prin geamul dină ă ă

spate, în timpul autosechestr rii sale, instinctul deă conservare i se ascu ise la maximum.ţ– Nu cred c sîntem urm ri i, spuse el.ă ă ţCapozzolo ocoli” pe mai multe str zi. Opri înă

dreptul unui bar de cartier. Localul era aproape gol. Se instalar la o mas , întră ă -unui din compartimentele laterale. Lui Abe îi era foame. Comandar cîrna i ă ţ hamburgers şi bere. Capozzolo ceru un pahar cu lapte b tut, iar Mircea un ă dai-quiri.– Abe, spune-mi tot ce ştii despre Reggie, zise el.– Nu ştiu prea multe, boss, r spunse Abe, dup ceă ă

sorbi jum tate din halb . Dispozi iile dumitale auă ă ţ fost limpezi. Reggie şi cu mine trebuia s pred mă ă banii şi dividendele lui Fernando Montes, care urma s le treac în Europa, folosinduă ă -se de valiza sa diplomatic . Opera ia trebuia executat - dacă ţ ă ă- iţ mai aminteşti - în ziua de 3 august. Pe Reggie l-am v zut ultima oar în diminea a zilei de 2 august. Eraă ă ţ foarte nervos. Se temea s nu fim urm ri i deă ă ţ oamenii organiza iei. În ziua de 3 lţ -am aşteptat zadarnic la întîlnire. Îngrijorat, l-am chemat la telefon pe Montes, rugîndu-l să-şi amîne plecarea cu dou zeci şi patru de ore, apoi mă -am dus la tezaur. M-am gîndit c poate Reggie m aştepta acolo. Î iă ă ţ închipui surpriza mea, cînd am g sit seifurile goale.ă Un func ionar de birou miţ -a spus c Reggie. Înso ită ţ de doi inşi, ridicase toate valorile cu cîteva ore mai

146

înainte. Mi-am dat imediat seama c să -a întîmplat ceva grav. Înso itorii lui Reggie nu puteau fi decîtţ agen i ai poli iei sau oameni ai organiza iei. Amţ ţ ţ alergat atunci la vil , s pun registrele în siguran .ă ă ţă Le-am scos din seif şi le-am depus în p strare laă biroul de bagaje al g rii Pensylvania. Şi bine amă f cut c mă ă -am gr bit. Chiar din ziua urm toare, amă ă observat c sînt urm rit. Nu mai aveam încredere înă ă nimeni. Dup ... plecarea dumitale în Europa, grupulă nostru s-a dus de rîp . Intrase panica în noi. În maiă pu in de patruzeci şi opt de ore, sţ -au risipit cu to ii.ţ Le era fric de represaliile organiza iei. Şi mie miă ţ -a fost fric .ăM gîndeam s fug în Sicilia. Ştiam îns c toateă ă ă ă

c ile de ieşire din Statele Unite sînt supravegheate.ă Aşa c mă -am ascuns, aşteptînd s se maiă limpezeasc apele...ăMircea socotea c ra ionamentul lui Abe era greşit.ă ţ

Keggie nu fusese ridicat de poli ie. În dosarul luiţ Genovese, la fişa lui Reggie Lascalzo se men ionaţ pur şi simplu c în jurul datei de 6 august, acestaă disp ruse din New York. Nu puteau fi oamenii Mafieiă pentru c în cazul acesta tribunalul organiza iei nuă ţ i-ar fi cerut presupusului Genovese s restituie banii.ă Nu r mînea decît urm toarea alternativ . Primo!ă ă ă Reggie se prezentase la Banc cu doi din oameniiă s i, luase banii şi fugise. Secundo! Reggie fuseseă r pit de oamenii unei bande adverse, silit s ridiceă ă banii şi apoi eventual suprimat. În primul rînd se impunea s dea de urma lui Reggie.ă– Trebuie s mergem la Reggie acas , spuseă ă

Mircea; Este imposibil s nu g sim vreun indiciuă ă care s nu ne pun pe urmele lui.ă ăMircea achit consuma ia, apoi plecar cu maşinaă ţ ă

147


spre Crescent Avenue, o strad dintră -un cartier de vile, situat în apropiere de Forest Park.ă

** *

Doctorul Eduard Butler se urc în ă Super Jet-ul companiei aeriene Sunderland, care avea să-l ducă de la San Francisco la New York. Era oarecum intrigat. În cursul aceleiaşi dimine i primise un apelţ telefonic din partea lui Jack Bolence, care-l convocase urgent la New York. Doctorul Butler era deprins cu astfel de chem ri urgente. Clientela luiă alc tuit aproape în exclusivitate din gangsteri,ă ă foarte iu i în mînuirea cu itului şi a pistolului, îlţ ţ chema îndeobşte la orele cele mai nepotrivite. La San Francisco f cuse o opera ie estetic facial unuiă ţ ă ă falsificator de bancnote care - asemenea lui Vincenzo Genovese - g sise necesar să ă-şi schimbe nu numai identitatea, dar şi înf işarea, spre a evitaăţ o iminent c dere în plasa poli iei federale.ă ă ţ Falsificatorul îl pl tise împ r teşte. Dar şi opera iaă ă ă ţ chirurgical fusese deosebit de grea şi deă obositoare. Doctorul Butler, care-şi propusese cîteva ore de odihn întră -un hotel liniştit şi confortabil de pe California Street, se vedea obligat s plece laă drum în toiul nop ii.ţPe vremuri, aceste deplas ri intempestive nuă -l

sup rau. Era mai tîn r şi mai rezistent. Acum însă ă ă vîrsta începuse să-l apese. Afar de aceasta îşiă crease o baz material solid care să ă ă ă-i asigure o b trîne e mai mult decît confortabil . Se gîndea să ţ ă ă se retrag la Miami sau în insulele Bermude. Şi acoloă s uite şi de medicin şi de pacien i.ă ă ţDoctorul Butler era iritat şi oarecum neliniştit.

Încerca o stare de agita ie pe care nu şiţ -o putea

148

explica.Se instala cît mai comod în fotoliul s u şi dup ceă ă

îşi aprinse pipa, deschise revista Detective Stories pe care o citea în fiecare sear înainte de culcare.ă De data aceasta îns somnul întîrzia s vin . Avionulă ă ă decola. Curînd dup miezul nop ii trebuia să ţ ă aterizeze la New York pe aeroportul La Guardia.Lectura revistei, îndeobşte atît de pasionant , nuă -i

trezi de data aceasta interesul. Închise plictisit revist şi o vîrî în serviet . Puse în func ie aparatulă ă ţ de televiziune individual, îşi ataş minuscula cască ă la ureche şi încerc s urm reasc un spectacol deă ă ă ă variet i pe ecranul din fa a scaunului s u. Sun ,ăţ ţ ă ă Ap ru un steward.ă– Domnul doreşte?– O cafea. Filtru.Dup cîteva minute i se servi cafeaua comandat .ă ă

Doctorul Butler începu s-o soarb .ăDeodat capul i se l s în jos. B rbia i se înfipse înă ă ă ă

piept.*

* *Capozzolo opri maşina la trotuar.Vila lui Reggie Lascalzo se z rea printră -o perdea de

plopi pitici. Ferestrele erau cufundate în întuneric. – Pare pustie, zise Mircea.– Cred c ar fi bine s ne strecur m cît maiă ă ă

neobserva i, zise Abe. S-ar putea ca vila s fieţ ă supravegheată.– De cine? şopti Capozzolo.– Nu mai pune întreb ri tîmpite, b iatule, îl repeziă ă

Abe. Capozzole scoase o lantern dintră -un buzunar al portierei.– Dă-mi un pistol cu surdin , zise Abe. S-ar puteaă

149


s am nevoie.ăDin seiful de la bord, Capozzolo trase dou pistoaleă

cu surdin . Unul pentru Abe, cel lalt pentru Mircea.ă ă El purta în hamul de sub bra ul stîng un ţ Browning automat cu nou focuri, de care nu se desp r eaă ă ţ niciodat . Le furniza şi cîte o pereche de m nuşi.ă ăMircea lu pistolul şi cu cel mai firesc aer din lume,ă

îl strecur în portrevolverul din untru al hainei.ă ăTustrei îşi puser m nuşile, apoi coborîr dină ă ă

maşin .ăÎntre vila lui Reggie Lascalzo şi casa din dreapta

acesteia, se deschidea o alee m rginit de un gardă ă viu ele arbuşti decorativi.– Abe, ia-o înainte! porunci Mircea.Pornir pe alee, avînd grij s se strecoare prină ă ă

umbra arbuştilor. Îi servea de minune faptul că lumina reverberelor de pe strad nu putea p trundeă ă prin perdeaua de plopi pitici. Abe se apropie de vilă lui Lascalzo. Strecurîndu-se pe lîng pere i, ajunse laă ţ uş .ăV zut de aproape, vila sem na cu o citadel .ă ă ă ă

Ferestrele de la parter erau z brelite, iar cele de laă etaj aveau obloane. Uşa masiv de stejar de laă intrare era ghintuit cu flori de fier.ăMircea şi Capozzolo îl ajunser din urm pe Abe,ă ă

care se oprise în dreptul uşii.– Deschide, Sid! zise Abe, dup ce cercet din ochiă ă

clan a şi încuietoarea, la lumina îngust a lanterneiţ ă oarbe.Capozzolo, expert în spargerea caselor de fier şi a

furturilor prin efrac ie, scoase din buzunarulţ pantalonilor o trus de chei. Alese una din ele şi seă preg ti s o vîre în broasc . Deodat se opri.ă ă ă ă– Dac e cineva în untru? şopti el.ă ă

150

Abe chicoti. Trase cu degetul pe clan , şiţă -l ar tă ă plin de praf.– În casa asta n-a intrat nimeni de cîteva

s pt mîni, vorbi, el pe acelaşi ton.ă ă– Poate c să -a folosit de uşa din dos! st ruiă

Capozzolo;Prost eşti, Sid, zise Abe. Uşa din dos nu poate fi

deschis decît din untru.ă ăAi uitat? Reggie se încuia cu şapte lac te. Nuă -i

pl cea s fie luat prin surprindere. Ei dr cia dracului,ă ă ă vorbesc despre el la trecut...Capozzolo încerc vreo trei şperacle. Broascaă

rezista la toate eforturile lui.– Sid, iţ -ai pierdut m iestria, îl tachin Abe.ă ă– Gura! Nu m plictisi! se r sti Capozzolo. Nu să ă -a

f urit înc încuietoarea care să ă ă-mi reziste.Nu se l uda. Mînui înc vreo dou şperacle, apoiă ă ă

suspin uşurat. Cu un cl n nit metalic, broascaă ă ţă ced .ă– Mecanism de cas de fier! exclam el.ă ăUşa de stejar se deschise încet. Lanterna lui Abe

explora un vestibul înc p tor, pardosit cu piatră ă ă neagr şi acoperit în parte cu un covor mexican, viuă colorat.Abe intr cel dintîi. Închiser uşa de la intrare înă ă

urma lor. Mergînd tiptil, p trunser întră ă -un hol m rginit de arcade. Fotolii largi erau orînduite peă margine.– Cred c putem aprinde lumina, spuse Abe.ă

Uita iţ -v , ferestrele sînt acoperite pe din untru cuă ă obloane. Nu filtreaz strop de lumin .ă ă– Aprinde-o, zise Mircea.Lustra de fier forjat din mijloc str luci deodat ,ă ă

rev rsînd din zecile de becuri în form de lumînareă ă

151


potop de lumin .ă– Acum putem opera în voie, zise Abe.Mai întîi f cur o inspec ie sumar prin toat casa.ă ă ţ ă ă

Vizitar sufrageria, ă living-room-ul, oficiul şi buc t ria de la parter, apoi cele dou dormitoare şiă ă ă salonul de la etaj. Camera de baie era îmbr cat înă ă marmur trandafirie.ă– Pentru cine dracu a f cut luxul sta, de vreme ceă ă

nu primeşte pe nimeni! se mir Capozzolo.ăAbe era singurul om pe care Lascalzo îl poftise în

casa sa. Şi Abe se mîndrea cu aceasta.Dup inspec ia sumar a camerelor, trecur la oă ţ ă ă

cercetare mai am nun it . Nu l sar mobil pe careă ţ ă ă ă ă s nă -o scotoceasc , covor pe care s nuă ă -l ridice, tablou pe care s nuă -l dea la o parte. R scolir pînă ă ă şi c mara plin cu sticle de b uturi şi cutii cuă ă ă conserve. Nu descoperir îns nimic care să ă ă-i pună pe urmele lui Lascalzo.– Temerile mele se adeveresc, zise Abe, cl tinîndă

nemul umit din cap. Reggie a fugit cu banii.ţ– Am b nuit întotdeauna c e un tîlhar, se dest inuiă ă ă

Capozzolo. Perchezi ia asta miţ -a f cut o seteă nebun .ăCe-ar fi s bem cîte un p h rel de ă ă ă whisky? Am

v zut în c mar cîteva sticle cu ă ă ă Bourbon.Mircea cl tin din cap în semn de încuviin are. Eraă ă ţ

Foarte dezam git. Întîmpinase un eşec total.ăSe aşez pe un scaun, ling masa de buc t rie. Înă ă ă ă

vreme ce Capozzolo intr în c mar dup sticla cuă ă ă ă whisky, Abe scoase din dulap trei pahare pe care le orîndui pe mas .ă– Trebuie s ne îndrept m investiga iile în altă ă ţ ă

direc ie, boss, zise Abe. Mary-Lou, de exemplu.ţCapozzolo se înapoie cu o sticl de ă Old Bourbon. O

152

destup şi îi mirosi con inutul.ă ţ– Straşnic parfum! P cat c ă ă whisky-ul sta e fiert.ă– Scoate cîteva cuburi de ghea din frigider, ziseţă

Abe. L-a uitat func ionînd. Auzi cum bîzîie.ţ– Bun idee! exclam Capozzolo.ă ăÎn timp ce Abe turna whisky în pahare, Capozzolo

deschise uşa frigiderului.Deodat f cu un salt înapoi.ă ăDin frigiderul deschis, se pr buşi pe podeauaă

buc t riei cadavrul înghe at sloi al lui Reggieă ă ţ Lascalzo...

** *

Capozzolo conducea cu mare vitez Lincolnă -ul pe Metropolitan Avenue îndreptîndu-se spre podul Williamsburg.– Ştii unde st aceast Mary-Lou? întreb Mircea.ă ă ă– East Side, Fulton Street, explic laconic Abe.ă– O cunoşti?– Desigur. Tr ia de mult vreme cu Reggie. Ieşeamă ă

adeseori cu ei în oraş.– Şi eu o cunosc, interveni Capozzolo. E o

roşcovan teribil .ă ă– Nu se în elegea prea bine cu Reggie.ţ– De ce? întreb Mir cea.ă– Ei, nu ştii? Vechiul lui p cat. Zgîrcenia.ă– Totuşi, ceva mi se pare foarte ciudat, zise Mircea

trecînd la alt ordine de idei. N-am hot rît eu că ă ă Reggie s fie totdeauna înso it de un om înarmată ţ .– Da, Slim îi asigura paza. Dar şi Slim a disp rut,ă

r spunse Abe.ă– Mai mult ca sigur că-n clipa asta Slim valseaz cuă

un bolovan de gît în fundul rîului Hudson, opina Capozzolo, cl tinînd din cap.ă

153


– Înseamn c numai Mary-Lou poate s ne maiă ă ă furnizeze vreo informa ie.ţMaşina str b tea în acest timp panglica argintie aă ă

podului Williamsburg. Era încadrat întră -un fluviu de automobile care se scurgeau spre Manhattan.Ajuns la cap tul podului, Capozzolo vir la stînga,ă ă

angajîndu-se în încîlceala str zilor din East Side.ă Dup vreo zece minute de mers, Lincolnă -ul intr peă Fulton Street.– Opreşte în dreptul barului din col , zise Abe,ţ

Capozzolo se execut . Lincolnă -ul stopa, leg nînduă -se în dreptul unei vitrine acoperite cu o perdea de voal, prin care se desluşeau o droaie de oameni înghesui iţ în fa a tejghelei cu b uturi. Un difuzor împr ştia pînţ ă ă ă în strad striden ele unui shake.ă ţCoborîr to i trei din maşin . Abe îi conduse pîn înă ţ ă ă

dreptul unei case de raport cu cinci etaje. Fa adaţ era de c r mid aparent . Cîteva trepte de piatră ă ă ă ă duceau la o intrare meschin , în dreapta c reia seă ă afla un telefon public. Unele din ferestrele cu ghilotin erau luminate, l sînd s se vad perdeleă ă ă ă ieftine, de o cur enie îndoielnic . ăţ ă– Asta e palatul lui Mary-Lou, zise Abe. Avem noroc,

La ea este lumin . Urcar trei etaje, pe o scar deă ă ă lemn, cu trepte pe jum tate roase, care scîr îiauă ţ alarmant. O luar la dreapta pe un culoar îngust,ă slab luminat de un bec anemic. De undeva se auzea muzic de jaz.ăCînd ajunse în dreptul uşii pe care o c uta. Abeă

cioc ni autoritar. Aştept cîteva clipe. Le deschise oă ă femeie între dou vîrste, înf şurat întră ă ă -un kimono decolorat, fardat strident şi cu p rul de un roşuă ă nefiresc.– Domnişoara Mary-Lou! rosti Abe.

154

– Nu st aici nici o persoan cu numele sta, ziseă ă ă femeia cu asprime. Nu e frumos s deranja iă ţ oamenii la ora asta...– Nu e aici apartamentul 15? zise Abe c utînd dină

ochi num rul de pe uş .ă ă– Este! Dar nu locuieşte nici o Mary-Lou.Abe îi puse mîna în piept şi o împinse deoparte.

Apoi f r s in seam de protestele ei, intr înă ă ă ţ ă ă ă camer .ă– Mary-Lou! tun el.ăNu recunoscu îns nici unul din obiectele fosteiă

prietene a lui Reggie.– De cît vreme teă -ai mutat aici, madam? se r stiă

el.– Nu stau de vorb cu huligani. Şi dac nu te cariă ă

mai repede, ip!ţAbe se uit nehot rît de la Mircea la Capozzolo.ă ă

Dîndu-şi seama c nu mai era nimic de f cut, ieşi peă ă culoar. Femeia trînti uşa în urma lor şi r suci cheiaă în broasc .ăCapozzolo îl privea ironic.– Haidem la propriet reas , zise Mircea.ă ăCoborîr ploua i cele trei etaje. Dispari ia lui Mary-ă ţ ţ

Lou le ridic noi piedici în cale.ă– O dibuiesc eu, de va trebui s întorc întregul oraşă

cu fundul în sus, zise Abe.O locatar care trecea întîmpl tor pe culoar leă ă

indic uşa propriet resei. Abe cioc ni ceva maiă ă ă moderat. Peste cîteva clipe se auzi un tîrşîit de picioare şi o tuse prelungit . În pragul uşii care seă deschise scrîşnind, se ivi o femeie b trîn cu capotă ă înflorat şi cu p r violet, plin de bigudiuri. Glasul eiă spart, r guşit, r suna ca un l trat.ă ă ă– Ce pofti i?ţ

155


Privirile ei b nuitoare se plimbar de la Abe laă ă Capozzolo, şi de la Mircea iar şi la Abe.ă– O informa ie, doamn , zise Abe, ridicînduţ ă -şi

politicos p l ria.ă ă– La ora asta?– Avem treab cu Miss Mary-Lou Simpson.ă– Nu mai st la mine. S-a mutat.ă– Şi nu şti i cumva unde sţ -a mutat? întreb Abeă

suav.– Nu ştiu şi nici nu m intereseaz !ă ă– I-ascult , madam, se înfurie Abe.ăMircea îl împinse la o parte. Scoase din buzunar

portofelul doldora, îl deschise şi începu s numereă cîteva bancnote de cîte 25 dolari.– Una... dou ..., poate v aduce i aminte, doamn ,ă ă ţ ă

trei... patru...F cu un gest, ca şi cînd ar fi vrut s închidă ă ă

portofelul. Ochii femeii sc p rar lacom.ă ă ă– Un moment!Mircea exhib cele patru hîrtii.ă– Stamford Mansion, 376 Tenth Avenue, etajul

şapte, apartamentul 711.Înşfac hîrtiile şi le vîri în corsaj.ă– De mult s-a mutat?– Acum trei s pt mîni. - Mul umesc, zise Mircea.ă ă ţ– N-a i stat de vorb cu mine, zise propriet reasaţ ă ă

cu subîn eles.ţ– O.K., exclam Mircea. Nici dumneata cu noi.ă

Haidem, se adres el înso itorilor. Bun seara,ă ţ ă doamn .ăPropriet reasa salut cu capul, f cînd să ă ă ă-i joace

bigudiurile din creştet...Capozzolo se urc la volan.ă– Îmi miroase urît treaba asta, zise el.

156

– Şi mie, interveni Abe, trecînd la locul s u. Mirceaă se aşez pe banchet , apoi trînti portiera.ă ă– Stamford Mansion, Sid.Capozzolo era un şofer de înalt clas . Ştia s seă ă ă

strecoare ca o şopîrl prin îmbulzeala de maşini. Înă mai pu in de cincisprezece minute ajunser laţ ă destina ie. Stamford Mansion era un imobil cuţ oarecare preten ii flancat de dou cl diri banale, cuţ ă ă cîte cinci etaje şi sc ri metalice de incendiu. Aveaă fa ada îmbr cat în piatr aib , ferestre cu rameţ ă ă ă ă metalice şi o intrare ad postit de un soi deă ă baldachin cu dungi multicolore.Un portar în uniform verde mo ia rezemat deă ţă

glatul uşii de sticl . Se trezi doar cînd ă Lincoln-ul opri în fa a casei.ţMircea şi oamenii s i trecur valvîrtej prin fa aă ă ţ

portarului care nu avu timpul să-i întrebe pe cine caut . Urcar cu ascensorul pîn la etajul şapte şiă ă ă dup ce examinar numerele apartamentelor, seă ă oprir la o uş pe care scria cu cifre aurii 711, avîndă ă dedesubt o carte de vizit prins întră ă -o ramă metalic : ă Mary-Lou Simpson. Din untru se auzea înă surdin muzic de jaz.ă ă– Avem noroc. P s ric e acas , zise Abe.ă ă ă ăAp s pe butonul soneriei. Zbîrnîitul molcom fuă ă

urmat peste cîteva clipe de zgomotul metalic al unei chei. Uşa se întredeschise. Abe vîrî piciorul între canatul uşii şi ram .ăUn cap blond de femeie ap ru în deschiz tur .ă ă ă– Hello, Mary-Lou! zise Abe. Vreau s stau de vorbă ă

cu tine.Obrazul lui Mary-Lou se crisp .ă– Îmi pare r u, nu te pot primi. Aştept prieteni.ăAbe îmbrînci uşa, izbind-o pe Mary-Lou de perete.

157


Intr în vestibul urm rit de Mircea şi de Capozzoloă ă care închise uşa un urma lor.– V poftesc s ieşi i imediat! strig Mary-Louă ă ţ ă

înfuriat . Se propti b t ioas în fa a lui Abe.ă ă ă ă ţAbe o apuc de bra şi o repezi în ă ţ living-room-ul

spa ios care se deschidea în spatele ei. Intr dupţ ă ă ea. Deodat avu nepl cuta surpriz s seă ă ă ă pomeneasc în fa a gurii unui pistol a intit asupra luiă ţ ţ de un tîn r în haine albe.ă– Ar trebui s ştii c nu se intr f r voie în casaă ă ă ă ă

unei doamne, zise tîn rul cu înghe at polite e.ă ţ ă ţAbe ridic mîinile în aer.ă– Stînga-mprejur şi afar ! porunci tîn rul, f cînd ună ă ă

pas înainte.Abe, suspin , se r suci pe c lcîie şi continuînd să ă ă ă in mîinile în aer trecu în vestibul.ţ ăMircea, care se afla în vestibul, se ascunse după

uşa care r spundea în ă living-room şi f cu din capă semn lui Capozzolo s ias pe coridor. Capozzolo seă ă execut , Tîn rul ieşi în vestibul dup Abe. ă ă ă– Vezi, prietenii dumitale au mai mult educa ie,ă ţ

rosti el ironic. Au şi şters-o.Cînd Abe p şi pragul apartamentului şi tîn rul înă ă

haine albe ajunse în dreptul uşii. Mircea care se ascunsese în vestibul intr în ac iune. Cu toculă ţ pistolului aplic o lovitur scurt în creştetulă ă ă tîn rului, care sc p arma din mîn şi se pr buşi peă ă ă ă ă pardoseal .ăAbe şi Capozzolo, care urm riser cu coadaă ă

ochiului scen , se înapoiar în vestibul.ă ă– Bine lucrat, boss, chicoti Capozzolo, frecîndu-şi

înveselit palmele.Capozzolo împinse cu piciorul corpul tîn rului şi îiă

lu pistolul, strecurînduă -l în propriul s u buzunar.ă

158

Abe reintr în vestibul. Mary-Lou, cu ochii m ri i deă ă ţ spaim , st tea înlemnit în mijlocul înc perii. Îşiă ă ă ă d dea seama c ar fi fost inutil s încerce a seă ă ă refugia în alt camer .ă ă– Frumoas primire faci vechilor t i prieteni, Mary-ă ă

Lou zise Abe. Capozzolo încuie uşa de la vestibul, apoi intr în ă living-room, urmînd pe Mircea.– Ai grij de junele sta, îi spuse Mircea.ă ă– O.K., Charlie, zise Capozzolo. De altfel nu cred că

o s se trezeasc prea repede.ă ăAbe se opri în fa a gazdei. ţ– Unde e Reggie?Mary-Lou încerc să ă-l înfrunte.– Nu ştiu. Dac vrei să ă-l g seşti, caută ă-l singur.Abe o plesni cu dosul palmei peste obraz,

doborînd-o pe o canapea din apropiere.Mary-Lou încerc s se ridice. Buza prinse să ă ă-i

sîngereze.– Nu-mi plac violen ele. Le aplic numai dac sîntţ ă

silit. Şi atunci merg pîn la limit .ă ăLui Mircea ii repugnau procedeele lui Abe fa a de oţ

femeie. Îşi d dea seama îns c seriozitatea mizei şiă ă ă lumea în mijlocul c reia ajunsese s evolueze îlă ă obligau să-şi joace pîn la sfîră şit rolul de gangster.Abe se apropie de aparatul de radio, care emitea

muzic de jaz şi r suci la maximum bulonul deă ă volum. Se aşez apoi pe canapea al turi de Mary-ă ăLou. Cu gesturi molcome îşi aprinse o igar .ţ ă– De unde atîta lux, Mary-Lou? întreb el, dup ceă ă

îşi plimb privirile asupra mobilelor scumpe dină înc pere. Dup cîte v d, teă ă ă -ai îmbog it pesteăţ noapte.– Ei da, am jucat la rulet , zise ea.ă– Aha, la rulet ! Unde?ă

159


– Te intereseaz atît de mult? Vrei s joci şi tu? îlă ă sfida Mary-Lou.– R spunde la întreb ri! Sau ai poft s te maiă ă ă ă

cîrpesc o dat .ă– La clubul 47.– Adresa?– Rockway Beach, Belle Harbour, Long Island.– Cînd?– Nu mai in minteţ .– Zgînd reşteă - i memoria. Sau ai nevoie s te, ajutţ ă

eu?Mary-Lou sim ea cum o cuprinde panica. Sub tonulţ

aparent potolit al lui Macchia, desluşea o amenin are surd , care o însp imînta.ţ ă ă– Acum... acum o s pt mîn , bîigui ea.ă ă ă– Aha, şi cît?– Cinci mii de dolari. Abe o privi în ochi şi îi zîmbi.– Va s zic , lă ă -ai vîndut pe Reggie pentru cinci mii

de dolari. Palma lui îşni fulger tor, tr snindţ ă ă -o peste gur . Unde e Reggie? întreb Abe.ă ă– iŢ -am spus c nu ştiu, zise ea izbucnind în plîns.ă

Mai înainte ca Mircea s fi putut interveni, Abe cu ună gest rapid îşi zdrobi vîrful aprins al ig rii între sîniiţ ă tinerei femei.Mary-Lou sc p un urlet animalic. Un miros deă ă

carne fript gîdila n rile lui Mircea, care încerc oă ă ă senza ie de grea .ţ ţăCapozzolo îşi aprinse o igar şi o oferi lui Abe.ţ ăMary-Lou se uit cu groaz la vîrful incandescent ală ă ig rii.ţ ă– Cui l-ai vîndut pe Reggie? întreb Abe,ă

apropiindu-i iar şi de piept igara aprins .ă ţ ă– Lui Joe Regan.– Care Joe Regan?

160

– Proprietarul Barului 47.– Aha, d-aia m trimiteai la Barul 47. Îmi puseseşiă

şi mie gînd r u.ăPentru cine lucreaz acest Joe Regan?ă– Nu ştiu. Jur c nu ştiu, strig ea înnebunit . Abeă ă ă

vru să-i înfig vîrful aprins al ig rii între sîni. Mary-ă ţ ăLou se trase instinctiv înapoi. Url gutural:ă– Nu ştiu! Nu ştiu! Jur!Mircea g si c e momentul s intervin .ă ă ă ă– Las-o! De data asta nu minte. Abe se ridic de peă

canapea.– C eaua! Şi sta cine e? o întreb el ar tînd cuăţ ă ă ă

capul spre tîn rul leşinat de pe podea.ă– Teddy Regan, spuse ea repede.– Regan? E neam cu Joe Regan.– Fiul lui.– Aha, va s zic lucra i în familie. Felicit ri, Mary-ă ă ţ ă

Lou.– Leagă-i pe amîndoi, Sid, porunci Mircea. Mai

repede. S nu pierdem vremea.ăCapozzolo smulse şnururile groase de la perdele, şi

dup ceă -l c r pe tîn r pe canapea, îl leg fedeleş,ă ă ă ă spate în, spate cu Mary-Lou.– Abe! Cheam patru oameni. S ne aştepte laă ă

intrarea sudic din Belle Harbour.ă– O.K., zise Abe, formînd la telefon num rul vileiă

din Elmsford.Transmise ordinul, apoi rupse firul telefonic din

doz .ă– Haide i! zise Mircea. S ajungem la Barul 47ţ ă

înainte de a li se da de veste...*

* *Licoln-ul cobora cu vitez pe Flatbush Avenue,ă

161


îndreptîndu-se spre Rockway Beach. Trecu pe lîngă aeroportul Floyd Bennett, traversar podul Marineă Parkway, apoi o lu la stînga pe Beach Channelă Drive.– La Barul 47 voi intra singur, zise Mircea. Sub noua

mea înf işare nu m cunoaşte nici dracul. Abe,ăţ ă dup zece minute intri şi tu în sal , împreun cuă ă ă oamenii t i. Ai s m vezi la bar. La semnul meu veiă ă ă crea o diversiune, astfel ca eu s pot opera în linişte.ă Tu, Sid, r mîi la volan. Nu opreşti motorul. Abe,ă dup ce termini, vii la Elmsford. Faci s i se piardă ă ţ ă urma.Str b tur parcul Iacob Rus şi o luar la dreapta peă ă ă ă

Rockway Beach Boulevard. Dup cinci minute deă mers, ap rur primele lumini de neon ale cl diriloră ă ă din Belle Harbour.Capozzolo semnaliza, aprinzînd şi stingînd la scurte

intervale proiectorul portativ, prins cu o ventuz deă parbriz. Un Pontiac Tempest, sta ionat la vreo sutţ ă de metri pe dreapta şoselei, aproape de tabela de marcaj de la intrarea în Belle Harbour, r spunse cuă acelaşi semnal.– Harris cu oamenii lui, rosti scurt Abe. Capozzolo

opri în dreptul Pontiac-ului. Abe coborî şi trecu al turi de Harris. Capozzolo demar ...ă ă

** *

Profilat pe un fundal de arbuşti, cl direa în stilă ă neo-maur a Barului 47 îşi deschidea spre ocean fa ada cu pere i culisan i de sticl . Pe terasa vastţ ţ ţ ă ă care se desf şura pîn la plaj , toate mesele erauă ă ă ocupate de noctambuli în costume de sear . Înă interiorul localului, la barul îmbr cat în faiană ţă violet cu panouri decorative ce înf işau animaleă ăţ

162

marine cu siluete fantastice, se buluceau clien iţ înseta i de b uturi tari. În mijlocul înc perii, seţ ă ă în l au pere ii de sticl ai unui imens acvariuă ţ ţ ă luminat puternic din untru, ce ad postea oă ă caracati de propor ii impresionante.ţă ţÎn jurul acvariului pe un platou circular cu dale aurii

dansau perechi fascinate parc de ochii rotunzi aiă caracati ei, care le pîndea fiecare mişcare. Bra ele eiţ ţ lungi, vîscoase, cu ventuze multiple, st teauă nemişcate pe pietrişul fin. Prin apa verzuie pluteau ca nişte minuscule fantome meduze alburii, gelatinoase. Orchestra neagr executa un ă blues foarte lent, inspirat dup un ă negro-spiritual.Intrarea lui Mircea în local sc p neobservat .ă ă ă

Dup ce arunc o privire distrat asupra meseloră ă ă ocupate, se opri cîteva clipe în fa a acvariului, apoiţ se îndrept spre tejgheaua barului.ă– Un Manhattan. Dublu, comand el alene.ăBarmanul turn ingredientele cocktailului întră -un

shaker pe care începu să-l amestece în ritm trepidant.Sub aparen a sa indiferen , Mircea era încordat caţ ţă

un arc.Barmanul îi oferi cocktailul. Mircea îl degust .ă

Sprijinindu-se cu cotul de tejghea, se întoarse cu fa a spre platoul de dans. Privirile lui cercetau înţ acest timp cu înfrigurare localul în c utarea luiă Regan. Nu-l cunoştea, îns era sigur c nu va întîrziaă ă să-l identifice. Împrejur rile îl servir ...ă ăUn client de la bar strig jovial pe un individă

corpolent care circul printre mese.ă– Hello, Regan!Joe Regan avea p rul des şi cre , înspicat cu alb,ă ţ

obrazul m sliniu şi un gît vîrtos ca de gladiator, aă

163


c rui masivitate contrasta cu fine ea c m şii albeă ţ ă ă de m tase. Un smoking albastru abia îi struneaă muşchii, care la fiecare mişcare se reliefau sub es tura moale. Purta la butonier o orhideeţ ă ă

purpurie, cu petale grele, ca de cear . Regan se opriă în dreptul clientului.– Hello, Mr. Graham!– Ai schimbat crabii cu caracati ele, strig clientulţ ă

lovindu-l prietenos cu palma peste um r. i seă Ţ rafineaz gusturile, Regan.ăSe uit în jur şi ad ug :ă ă ă– Şi localul sta lă -ai f cut de nerecunoscut. E un luxă

ca în filme. Î i merge bine.ţRegan zîmbi, plin de importan .ţă– Şi asta e nimic, Mr. Graham, replic el. S veziă ă

clubul pe care-l deschid luna viitoare la Rockway Park. Fac praf concuren a.ţMircea înregistra automat adresa. Din dreapta îi

ajunse la ureche un glas feminin, uşor r guşit.ă– Hello, Mr. Regan! iŢ -ai uitat prietenii!Mircea întoarse capul într-acolo. Z ri la mas oă ă

femeie tîn r , blond , cu tr s turi delicate.ă ă ă ă ă Îmbr cat întră ă -o rochie neagr , foarte decoltat şiă ă acoperit de bijuterii. Femeia îl fixa pe Regan cu oă privire în care se citea implorarea. Regan se întoarse spre ea.– Nu-mi uit niciodat prietenii, Miss Courtney,ă

r spunse el. Imediat sînt al dumneavoastr .ă ăStrînse mîna lui Graham şi se întoarse spre masa

tinerei femei.Ochii ei aveau o expresie de înfrigurat aşteptare.ă

Mîinile albe şi fine îi tremurau.Regan se opri în dreptul ei. Scoase floarea de la

butonier şi iă -o oferi. Miss Courtney întinse

164

ner bd toare mina, apuc floarea şi zîmbi fericit . Oă ă ă ă duse la nas, şi dup ceă -i aspir parfumul şiă -o prinse la corsaj.Regan salut şi se apropie de bar.ăÎntr-o niş c ptuşit cu oglinzi, se afla un mare vasă ă ă

de cristal negru, în care îşi etalau purpura un superb m nunchi de orhidee.ăBarmanul lu una din orhidee şi o întinse lui Regan,ă

care şi-o prinse la butonier , apoi se întoarse! iar şiă ă printre mese.Mircea sorbi cocteilul. B utura savuroas îiă ă

parfum cerul gurii. Arunc o privire asupra ceasuluiă ă de la mina. Se scurseser zece minute. Abe trebuiaă s apar . Mircea încerc o emo ie uşoar . Constată ă ă ţ ă ă cu satisfac ie c începuse s se o eleasc .ţ ă ă ţ ă Perspectiva ciocnirilor nu-i mai crea acel gol dureros în stomac, acea team aproape imposibil deă st pînit, care înainte vreme îi paraliz parcă ă ă mişc rile. Acum sim ea o ciudat furnicare în şiraă ţ ă spin rii, careă -i încorda muşchii şi-i ascu ea mintea.ţ Toate facult ile lui fizice şi intelectuale seăţ preg teau pentru criza care avea s urmeze. Abe şiă ă cei patru oameni ai s i îşi f cur intrarea: Mirceaă ă ă respir adînc. Privirile lui se îndreptar spre Regan.ă ă Aştepta reac ia acestuia. Şi Regan observ intrareaţ ă lui Abe. Pe obrazul lui se aşternu o paloare uşoar .ă În ochii s i, Mircea citi o sclipire rea. Regan era v dită ă surprins de apari ia lui Abe. Dar aceasta nuţ -l împiedic s treac imediat la ac iune. Privirile luiă ă ă ţ lansar un avertisment mut, pe careă -l prinser cî ivaă ţ b rba i în smoking, voinici ca nişte lupt tori deă ţ ă catch, risipi i prin local. B rba ii în smoking seţ ă ţ îndreptar , ca din întîmplare, spre grupul lui Abe.ă Erau cinci la num r. Abe le observ manevra. Zîmbi.ă ă

165


Un maître d'hotel, r s rit ca din p mînt conduse peă ă ă Abe şi pe înso itorii s i la o mas liber , plasatţ ă ă ă ă lîng acvariu.ăB rba ii în smoking se postar în preajma lor.ă ţ ăUn chelner lu comanda de la Abe, apoi se îndreptă ă

spre bar. Cînd trecu pe lîng Regan, acesta îl apucă ă de bra .ţ– Ce-au comandat? întreb el printre din i.ă ţ– De cinci ori whisky. Regan se apropie de tejghea.Mircea, care se pref cea c priveşte distrată ă

evolu ia perechilor pe platoul de dans, îl urm rea cuţ ă coada ochiului, încerc s desluşeasc vorbele peă ă ă care Regan le rostea cu voce sc zut barmanului,ă ă dar nu reuşi.Barmanul umplu cinci pahare cu whisky.Chelnerul le alinie pe o tav şi plec spre masa luiă ă

Abe. Regan se întoarse iar şi spre barman.ăMircea îşi încorda şi mai tare auzul. Reuşi s prindă ă

cîteva cuvinte ale patronului.– ...stingi lumina... masa cinci... lucrezi repede...Mircea vîri ca din întîmplare mîna sub sacou. Trase

piedica pistolului şi aştept desf şurareaă ă evenimentelor, f r să ă ă-l scape din ochi pe Regan.Chelnerul l s paharele cu ă ă whisky la masa lui Abe,

apoi plec s ia alt comand .ă ă ă ăBarmanul strecur mîna sub tejghea.ăÎn aceeaşi clip sala se cufund brusc în întuneric.ă ă

Se z reau numai vîrfurile roşii, incandescente aleă ig rilor. Se auzir strig tele de surpriz ale cîtorvaţ ă ă ă ă

femei, acoperite în curînd de r bufnirile jazului.ăMircea se repezi la Regan şi îi înfipse gura

pistolului în şale.– Fii cuminte şi f ceă - i spun. Altminteri î i g urescţ ţ ă

pielea.

166

** *

Bezna dur şaizeci de secundeă .Cînd se f cu lumin , barmanul ceă ă -şi netezea

tocmai p rul, se uit spre masa lui Abe, care seă ă golise de clien i, Zîmbi şi îşi întoarse privirile spreţ patron, dar şi acesta disp ruse, îşi zise c Regană ă plecase pe întuneric, aşa c nu se nelinişti.ă– Un Gin Fizz şi dou ă Clover Club, comand ună

chelner. Barmanul se întoarse spre sticlele cu etichete viu colorate.– O.K.Lincoln-ul Continental zbura ca o n luc peă ă

autostrada luminat de nesfîrşite şiraguri de bananeă cu neon.Ultimele cl diri din Belle Harbour r m seseră ă ă ă

de-mult în urm .ăGhemuit pe bancheta din urm , Regan se uitaă

nedumerit la chipul impenetrabil al lui Mircea, care st tea al turi de el. Gura pistolului continua să ă ă-l inteasc . Regan cunoştea prea bine moravurileţ ă

lumii interlope ca s fac vreun gest necugetat. Cîndă ă se stinsese lumina din local şi sim ise în şale guraţ pistolului, executase f r s crîcneasc indica iileă ă ă ă ţ individului care-l împinsese spre ieşire, ghidîndu-se dup scînteierile roşiatice ale ig rilor. Ştia c dacă ţ ă ă ă ar fi schi at vreun gest de împotrivire sau dac ar fiţ ă strigat dup ajutor, şiă -ar fi încheiat definitiv cariera de patron de localuri de noapte, murind ciuruit de gloan e. Se l sase r pit, fiindc nu exista altţ ă ă ă ă solu ie. Blestem în gînd impruden a pe care oţ ă ţ s vîrşise, concentrînduă -şi oamenii asupra mesei lui Abe Macchia şi l sînduă -se astfel descoperit.– Cine eşti dumneata şi ce vrei? întreb el în celeă

167


din urm .ăErau primele vorbe pe care le scotea de cînd

p r sise localul.ă ă– Ce vreau? Ai s afli în curînd, zise Mircea domol.ă

Regan tuşi spre a-şi drege glasul.– Uite ce e, relu el. Sînt om de afaceri. Îmi placeă

să-mi rezolv repede treburile. Care e pre ul?ţ– Pre ul?ţ– R scump rarea. Mircea rîse.ă ă– Ah, da. Hm! E foarte mare. Nu ştiu dar ai să ă-l

po i pl ti.ţ ă– Spune o cifr , zise Regan. Sînt convins c vomă ă

ajunge la o în elegere, Surîsul juc uş de pe obrazulţ ă lui Mircea strecur fiori În sufletul patronului.ă– Cît? insist el.ăMircea nu r spunse. Regan îşi r scoli memoria,ă ă

încercînd zadarnic să-l identifice. Se uit la şofer.ă Nu-i vedea decît ceafa.Deodat acesta îşi întoarse fa a, se uit o clip laă ţ ă ă

Regan, zîmbi ar tînduă -şi din ii albi, fosforescen i,ţ ţ apoi îşi îndrept iar şi privirile spre autostrada careă ă p rea c se arunc sub ro ile automobilului.ă ă ă ţInima lui Regan înghe . Îl recunoscuse peţă

Capozzolo.Mircea t lm ci cu uşurin procesul de gîndire ală ă ţă

patronului, reflectat atît de vizibil pe chipul s uă pustiit de înc .ă– Acum b nuieşti? întreb Mircea suav.ă ă– Nu! Nu b nuiesc nimic, bolborosi patronul. Cîtă

cere i? întreb el din nou.ţ ăMircea l s s se scurg cîteva clipe de t cere, maiă ă ă ă ă

grele decît plumbul.– Şaizeci de milioane de dolari, zise el.– Sînte i nebuni! exclam Regan.ţ ă

168

– Şaizeci de milioane de dolari, repet Mircea. Şi,ă pe deasupra numele asasinilor lui Reggie Lascalzo.Fruntea patronului se îmbrobonase de sudoare. Îşi

umezi cu limba buzele uscate. – De unde s am atî ia bani? protest el. Cît despreă ţ ă

Reggie Lascalzo nu ştiu nimic.– Nimic? Absolut nimic? Scormoneşte- i bineţ

memoria.Regan îşi încleşta neputincios pumnii.– Dac nu vrei s fii în eleg tor, nu ştiu, z u, dacă ă ţ ă ă ă

vei apuca să- i mai vezi vreodat barurile, interveniţ ă Capozzolo. Sau poate c ai s le vezi de sus, zburîndă ă ca un elicopter, cu aripioare de îngeraş în spinare.Regan încerc să ă-şi domine agita ia l untric . Jucaţ ă ă

o partid cu miz extrem de mare. Adversarul s uă ă ă avea chint regal . Dar şi el p stra în manşet oă ă ă ă carte, care bine jucat putea r sturna situa ia înă ă ţ favoarea lui.– Şi dumneata cine eşti? întreb el, uitînduă -se la

Mircea.Acesta îl privi ciudat.– Ai s afli mai tîrziu. Nici o grij .ă ăRestul drumului se cufund întră -o mu enie totalţ ă

Capozzolo se uita din cînd în cînd prin retrovizor. Nu erau urm ri i, Aproape de ora trei, Lincolnă ţ -ul p trunse în parcul vilei din Elmsford. Regană încercase s identifice drumul parcurs, dar după ă ieşirea din Bronx, nu se mai putuse orienta. Capozzolo folosise un itinerar complicat, ocolind centrele populate.Lincoln-ul opri în fa a vilei înv luit în întunericţ ă ă

Dirijat de eava pistolului pe care Mircea iţ -l înfipsese între coaste, Regan urc sc rile de la intrare şiă ă p trunse în hol.ă

169


Cei doi tipi care f ceau de gard aruncar o privireă ă ă lipsit de curiozitate. Asemenea spectacole nuă -i mai impresionau, Mînat de Mircea şi escortat de Capozzolo, Regan p trunse în bibliotec . Capozzoloă ă încuie uşa pe din untru.ă– S nu fim deranja i, zise el, Regan îşi d deaă ţ ă

seama c se afl în mare primejdie; Col ul buzei îiă ă ţ tremura nervos. Încerc totuşi s braveze. ă ă– Ei, cînd termina i comedia asta? întreb el cuţ ă

aparent linişte.ă– Dac eşti om de în eles - imediat, r spunseă ţ ă

Mircea zîmbind cu fals bun voin . Vîrî pistolul înă ă ţă hamul de sub hain . Numele asasinilor lui Reggieă Lascalzo spuse el, în sprinduă -şi brusc glasul.– Nu cunosc pe nici un Reggie Lascalzo. Mircea

rîse.– Ce zici, Sid? Nu-l cunoaşte pe Reggie. Nici n-a

auzit de el. Se întoarse iar şi spre Regan. Nici peă Mary-Lou n-a cunoşti?Regan îl privi pieziş:– Nu. N-o cunosc.– Curios. Fiu-t u o cunoaşte. Şi înc foarte intim.ă ă

Regan îşi sim ea gura uscat . Îşi trecu limba pesteţ ă buzele arse.Mircea se apropie de el şi îl prinse uşor cu degetele

de b rbie, ca şi cum ar fi vrut să ă-l mîngîie.– Nu vrei s spui? îi vorbi el cu binişorul. P cat.ă ă

Dac totuşi socoteşti c este necesar să ă ă- iţ împrosp tez memoria...ăCu o mişcare brusc , îşi repezi cotul în b rbia luiă ă

Regan. Acesta se pr v li pe spate, antrenînd înă ă c dere o m su japonez pe care se afla o statuetă ă ţă ă ă de bronz. Regan se r suci brusc şi înşfac statueta.ă ăÎn aceeaşi clip , evile a dou pistoale - al luiă ţ ă

170

Mircea şi al lui Capozzolo - se îndreptar asupra lui.ă– Fii cuminte, Regan, îl pofti Capozzolo cu ton

sc zut. Regan d du drumul statuetei şi se ridică ă ă încet în picioare. R sufla greu.ă– Unde e Reggie Lascalzo? repet Mircea. Regan seă

gîndi o clip , apoi rosti cu aer de sfidare.ă– Nu în eleg de ce îmi pune i întreb ri la care nuţ ţ ă

pot r spunde. Nu ştiu unde e Reggie Lascalzo. Potă s v spun îns unde se afl în clipa asta Abeă ă ă ă Macchia.– Abe este în mîna oamenilor mei, zise Regan.– Face pe deşteptul, boss, interveni Capozzolo.– Nu, nu! replic Mircea, c ruia îi revenise brusc înă ă

minte momentul în care barul se adîncise în întuneric:Abe este în mîna oamenilor mei, zise Regan,

Capozzolo rîse ca de o glum bun .ă ă– Abe prins! He, he!– Taci, Sid! zise Mircea.– S v explic. În bar in în permanen o masă ă ţ ţă ă

rezervat pentru musafiri nepofti i. O simplă ţ ă ap sare pe buton şi o dat cu stingerea luminii, seă ă declanşeaz un mecanism care face ca masa -ă aşezat pe un platou - s se scufunde în subsol, iară ă alt mas , cu tacîmurile gata preg tite s se ridiceă ă ă ă în loc... Cînd se face lumin cei din jur v d o masă ă ă f r ocupan i. Simplu, nuă ă ţ -i aşa?... Şi fiindc sînt omă de în eles, viţ -l predau pe Abe în schimbul eliber riiă mele.Un zîmbet triumf tor plutea pe buzele lui Regan.ăMircea analiz rapid situa ia. Dac Regan nuă ţ ă

min ea, lucrurile se complicau serios. Pierzînduţ -l pe Abe, pierdea firul Ariadnei. Trebuia deci să-l recupereze cu orice pre ...ţ

171


– Şi cu ce-mi faci dovada? întreb el.ă– Cere i la telefon barul. Ve i putea vorbi cu Abe înţ ţ

persoan .ăMircea se gîndi o clip , apoi puse mîna pe receptor.ă– Dă-mi num rul!ăÎn acelaşi moment se auzi zgomot de paşi în hol,

apoi cîteva lovituri în uş .ă– Cine e? întreb Capozzolo f r s ia ochii de laă ă ă ă

Regan.– Eu, Abe. Deschide i. Figura lui Mircea se lumin .ţ ăPe chipul lui Regan se aşternu expresia celei mai

vii constern ri. Capozzolo deschise uşa rînjind. ă– Ne-ai min it, Regan.ţAbe intr în bibliotec , împingînduă ă -l din spate pe

Teddy Regan. În mîna dreapt inea un pistol, peă ţ care-l vîri în hamul de sub hain . Se uit la Joeă ă Regan, care se f cuse cenuşiu.ă– Vezi, Regan, ce înseamn s ai suflet?... Să ă ă

r spunzi la r u cu bine. Tu ai vrut s m prinzi înă ă ă ă curs şi eu iă ţ -am adus pe fiul t u, să ă- i in de urît.ţ ţ ă– E adev rat povestea cu masa, Abe? întrebă ă ă

Mircea.– Da, foarte adev rat , r spunse Abe. Numai c euă ă ă ă

am reuşit s scap. Am s rit la timp de pe platformă ă ă care se pr buşea sub noi. Eşti al dracului deă ingenios. Regan. Dar s m vezi şi pe mine... Cui lă ă -ai vîndut pe Reggie Lascalzo? întreb el brusc.ă– Nu ştiu de nici un Reggie Lascalzo, se înc p înaă ăţ

s r spund Regan.ă ă ă– Nu ştii? zîmbi Abe. Bine. Tu ai vrut-o!Scoase din buzunarul de la piept un brici pe care-l

deschise cu o mişcare brusc . Se apropie de Teddyă Regan, îl apuc de unul din reverele hainei şi cuă ascu işul briciului, începu s despice încet stof deţ ă ă

172

la piept în jos.– Regan, poate te mai gîndeşti. Pîn nu ajung laă

piele. Ochii lui Teddy se rotunjir de spaim .ă ăAbe despic şi cel lalt piept al hainei.ă ă– Am ajuns la c maş , Regană ă .– Nu ştiu nimic. Absolut nimic.– Nu m intereseaz cultura ta general . Teă ă ă

întrebam de Reggie Lascalzo.Regan nu mai deschise gura.– Tat , ai înnebunit? strig deodat Teddy. Vrei să ă ă ă

m vezi cu burta spintecat ?ă ă– Fiul t u e mai în eleg tor, zise Abe. Îşi cunoaşteă ţ ă

interesul.Cu un gest scurt t ie şi c maşa, pieptul p ros al luiă ă ă

Teddy ap ru la vedereă .– Spune, tat ! Spune ceva, tat ! zbier el.ă ă ă

Broboane mari de sudoare i se scurgeau pe frunte.Obrazul îi era livid. Un spasm nervos îi cutremură

corpul. – Vorbeşte, tat ! îl implor el. Regan îşi muşcă ă ă

buzele. Abe ridic din nou briciul.ă– Opreşte, Abe! strig Regan. Abe r mase cu mînaă ă

în aer.– Ei, zi!Regan se întoarse spre Mircea.– Dacă- i dau numele oamenilor care lţ -au r pit peă

Reggie ne dai drumul? Mie şi b iatului?ă– Da, r spunse Mircea.ă– Au fost patru oameni, începu Regan. Atunci i-am

v zut pentru prima oar . Nu ştiu cum îi cheam .ă ă ăAbe apropie t işul briciului de pieptul lui Teddy.ă– Lasă-m s vorbesc, Abe, gîfîi Regan. Abe îşiă ă

retrase briciul.– Vreau preciz ri! se r sti el.ă ă

173


– Nu ştiu nume, relu Regan. Dar miă -am luat m surile mele de precau ie.ă ţAm avut grij să ă-i fotografiez f r ştirea lor. M-amă ă

gîndit c ar putea să ă-mi prind bine.ă– Şi unde-s fotografiile? întreb Mircea.ă– La bar, în seiful din biroul meu.– Şi din ordinul cui s-au întîlnit la tine? întrebă

iar şi Mircea.ăRegan ezit cîteva momente.ă– Bine. Am să- i spun şi asta. Din ord...ţÎn aceeaşi clip se auzi un pocnet sec ca şi cîndă

s-ar fi destupat o sticl .ăRegan, care se afla cu spatele spre fereastr ,ă

tres ri, schi un gest ca şi cînd ar fi vrut să ţă ă-şi ducă mîna la ceaf , Şi se pr buşi pe parchet.ă ăÎnc o pocnitur seac şi Teddy Regan c zu pesteă ă ă ă

Abe. Abe îl prinse instinctiv în bra e.ţCapozzolo arunc o privire spre fereastr . Întră ă -unui

din carourile de sticl ap ruser dou g uriă ă ă ă ă minuscule. Cu un gest reflex trase cîteva focuri într-acolo. Simultan, Mircea inti cu pistolul becurileţ din plafonier , f cînduă ă -le nd ri. Camera seţă ă cufund în întuneric.ăCapozzolo se repezi spre fereastr . Lumina luniiă

arginta culmile copacilor, l sînd în bezn aleileă ă parcului. Capozzolo nu reuşi s desluşeasc nici oă ă prezen omeneasc . Spre a evita o nou surpriz ,ţă ă ă ă trase draperiile grele de brocart, acoperind complet ferestrele. Aprinse un lampadar.– S d m alarma, boss? se adres el lui Mircea;ă ă ă– Inutil. Nu am nici o încredere în oamenii de aici...

Mircea se l s în genunchi lîng corpul inert al luiă ă ă Regan. Constat c glon ul intrase prin ceaf , f cîndă ă ţ ă ă o ran urît .ă ă

174

– Mort! exclam el. Şi Teddy?ă– I-au f cut şi lui de petrecanie, r spunse Abe,ă ă

sc pînd o înjur tur .ă ă ăÎl culcase pe o canapea. În dreptul inimii, c maşaă

lui Teddy era p tat de sînge. Abe îi lu pulsul.ă ă ă– Nimic.Se uit de la Teddy la Joe Regan.ă– Frumos lucrat. Punct ochit, punct lovit. Două

focuri - doi oameni, îşi aprinse o igar .ţ ă– Interesant. I-au cur at tocmai cînd erau gata săţ ă

vorbeasc .ăMircea se uit îndelung la Teddy. Scoase dină

buzunar o brichet de argint şi o apropie cu parteaă lucioas ca o oglind de gura acestuia.ă ă– Te înşeli, Abe. Teddy tr ieşte. Respir . Uite, să ă -a

aburit bricheta, zise el, f cînduă -i semn cu ochiul.– Nu se poa...Abe surprinse semnul pe care i-l f cuse Mircea.ă

În elese c i se cerea s joace teatru.ţ ă ă– Ştii c ai dreptate, boss? Puteam s jur c e mort.ă ă ă

Ce înseamn s te pripeşti.ă ă– Repede, spuse Mircea. Duce iţ -l în dormitorul

meu. Capozzolo, r mîi cu el, să ă-l p zeşti pînă ă aducem un doctor.Abe şi Capozzolo c rar cadavrul lui Teddy peă ă

scara de serviciu, spre a evita holul în care se aflau oamenii din gard .ăR mas singur în bibliotec , Mircea c ut din ochiă ă ă ă

un loc susceptibil s ascund un microfon. „Acul înă ă carul cu fîn”, îşi zise el. Dac lucra rapid, putea să ă dea dou lovituri dintră -un singur foc. L sînd impresiaă c Teddy era muribund, avea toate şansele să ă descopere pe asasin, care va încerca desigur să-l suprime pe tîn r pentru a doua oar . Şi misiunea deă ă

175


a-l depista pe ucigaş îi revenea lui Capozzolo. Pe de alt parte, trebuia s mearg la barul lui Regană ă ă pentru a pune mîna pe fotografii şi pentru a-şi recupera oamenii.Abe coborî în bibliotec .ă– Haidem dup doctor, zise Mircea. Sper s afluă ă

multe de la Teddy... Înainte de a se urca în Lincoln-ul tras la scar , Mircea şopti lui Abe:ă– Mergem înapoi la bar. Acolo am s intru singur.ă

Tu ai s m aştep i în maşin ... La drum.ă ă ţ ăAbe opri Lincoln-ul în parcul de automobile al

Clubului 47. Din locul unde îşi plasase maşina, putea ine sub observa ie intrarea localului.ţ ţMircea consult ceasul de la bord. Era trei şi ună

sfert.Cînd s coboare din maşin , Abe îl apuc de bra .ă ă ă ţ– Stai, boss. Ia priveşte.Îi ar t un ă ă Ford Thunderbird, care tr sese în fa aă ţ

intr rii. Conduc torul Fordă ă -ului deschisese portiera, spre a permite unui individ în haine cenuşii sport - care cobora scara - s intre în maşin .ă ă– Charlie Yale, spuse Abe printre din i. Mînaţ

dreapt a lui Landis. Ceă -o fi c utat aici? Curios!ă– Nu-mi place deloc, zise Mircea.– Nici mie, replic Abe.ă– Înseamn c cel mai tîrziu mîine diminea ,ă ă ţă

Landis va fi înştiin at de r pirea lui Regan.ţ ăFord-ul se puse în mişcare, ocoli un rond cu flori şi

ieşi la şosea, pierzîndu-se în noapte.Înainte de a coborî, Mircea îşi verific înc o dată ă ă

pistolul.– Mai dă-mi unul, spuse el. Dac îi g sesc pe b ie i,ă ă ă ţ

s înarmez m car pe unul din ei.ă ăAbe îi d du un ă Smith and Wesson, pe care Mircea îl

176

vîri în buzunarul din untru al hainei.ăSe îndrept spre intrarea localului. Portarul îiă

arunc o privire b nuitoare, apoi îl salut ,ă ă ă deschizîndu-i uşile de sticl .ăMircea p trunse în vestibul. Şi fata de la garderobă ă

îl privi cu coada ochiului, deşi se pref cea c eă ă absorbit de num rarea pachetelor de ig ri dină ă ţ ă cutia de pe tejghea.„Aici s-a dat alarma, îşi zise Mircea. Cred c o să ă

am de lucru. To i sînt cu ochii în patru.ţIntr în sala barului. Era înc mult lume. Chelneriiă ă ă

se strecurau printre mese. Orchestra cînta un „spiritual” acompaniind un cînt re negru.ă ţ Caracati a din acvariu îl privea cu ochii ei bulbuca iţ ţ şi reci.Mircea se apropie de bar.– Un Martini, comand el.ăBarmanul îl servi prompt.Mircea duse paharul la gur , clipind alene, ca şiă

cînd ar fi fost ameţit de b utur . Şi barmanul îlă ă privea pe sub sprîncene. Încerca s stabileasc dacă ă ă îl v zuse înainte, sau dup dispari ia lui Regan.ă ă ţ Opera ie mintal destul de grea, dac se ineaţ ă ă ţ seama de num rul mare de clien i pe careă ţ -i servise în noaptea aceea.Mircea îşi d dea seama c va avea de învins mariă ă

dificult i înainte de a pune mîna pe fotografiile dinăţ biroul lui Regan. Trebuia s fac îns imposibilulă ă ă pentru a intra în posesia lor. Gra ie fotografiilor nuţ -i va fi greu s identifice pe asasinii lui Reggieă Lascalzo. Mafia trebuia s dispun de un fişier cuă ă cazierele tuturor membrilor ei. Jack Bolence îl va ajuta desigur s ajung la aceste caziere, careă ă cuprindeau - f r îndoial - şi fotografiile respective.ă ă ă

177


Îşi arunc privirile prin sal , c utînd s identifice peă ă ă ă oamenii lui Regan. Unul dintre ei st tea lîngă ă acvariu şi se uita prin local. Altul se postase lingă intrare şi examina atent pe to i clien ii care intrau şiţ ţ ieşeau. Al treilea se plasase în dreptul unei uşi pe care scria cu litere m runte aurii ă Office. Ceilal i doiţ lipseau. Probabil că-i p zeau pe oamenii lui Abe, sauă îi „prelucrau” spre a le smulge informa ii.ţTipul care st tea în fa a uşii cu litere aurii seă ţ

îndrept spre bar. O cut adînc îi br zda fruntea.ă ă ă ă Era îngrijorat, deşi afecta o atitudine impasibil .ăMircea îşi consum b utura, apoi cl tinînduă ă ă -se uşor

se îndrept spre toalet .ă ăVestibulul W.C.-urilor rezervate b rba ilor era gol.ă ţ

Lavabourile albastre erau aliniate de-a lungul pere ilor îmbr ca i în faian . La ferestrele rotunde,ţ ă ţ ţă ca de vapor, erau atîrnate perdelu e de materialţ plastic.Mircea smulse la repezeal şerve elele de hîrtie deă ţ

la lavabouri şi perdelu ele. Trebuia s lucreze cuţ ă mare rapiditate ca s nu fie surprins de vreun clientă al localului. Zgomotul pe care-l f cu sfîşiindă perdelu ele fu acoperit de orchestr . Pe pardosealaţ ă uneia dintre cabine, arunc şerve elele şiă ţ perdelu ele, peste care turn benzina din brichet şiţ ă ă le d du foc. Încuie cabina pe dinafar . Cheia o vîrîă ă în untru, pe sub uş .ă ăSe înapoie în restaurant. Pomi f r grab spre bar,ă ă ă

aşteptînd desf şurarea evenimentelor.ăUn tip între dou vîrste, care se împleticea, seă

îndrept spre toalet .ă ăDeschise uşa şi d du s intre în vestibul. Deodată ă ă

se opri siderat în prag şi începu s strige:ă– Foc! Foc!

178

Un fum înec cios şi un miros p trunz tor deă ă ă material,plastic ars începu s se r spîndeasc înă ă ă restaurant... Parte din consumatorii de la mese se ridicar brusc în picioare. O femeie ip strident.ă ţ ă Orchestra încet s mai cînte. Oamenii lui Regan seă ă repezir spre toalet , din care fumul continua să ă ă ias , împr ştiind panic .ă ă ăF r s se gr beasc , Mircea se îndrept spre uşaă ă ă ă ă ă

cu inscrip ia ţ Office.Dup ce arunc o privire rapid înjur, spre a seă ă ă

asigura c nu e observat, o deschise şi p trunseă ă într-un culoar m rginit de patru uşi. Dou peă ă dreapta, dou pe stînga. În fund se vedea o scar şiă ă grila unui ascensor.Îşi pip i instinctiv pistoalele de sub hain şi seă ă

apropie de prima uş . Trase cu urechea. Nu auziă nimic. Ap s clan a şi cu o lovitur de picior oă ă ţ ă deschise, repezind-o de perete. În camer luminaă era aprins . Patru mese de lucru, cinci sau şaseă scaune, cîteva dulapuri şi clasoare metalice alc tuiau întreg mobilierul. În camer nu era nimeni.ă ă Acesta nu putea s fie biroul lui Regan.ăMircea se opri în dreptul celei de-a dou uşi. Îşiă

apropie urechea de t blie.ăI se p ru c aude un zgomot, Zarva din restaurantă ă

îl împiedica să-l identifice. Deschise uşa cu aceeaşi violen . Îmbr işa dintrţă ăţ -o privire un cabinet de lucru, cu mobile ultramoderne, tablouri abstracte şi covoare persane. În fa a biroului se afla un ins careţ b ga întră -o serviet nişte teancuri de bani. Laă apari ia lui Mircea ridic brusc capul.ţ ă– Ce vrei? întreb insul închizînd servieta. W.C.-ă

urile sînt în partea cealalt .ăÎn spatele biroului, Mircea v zu un tablou deplasat,ă

179


care masca uşa întredeschis a unui seif. Tipul îiă surprinse privirea.Deodat ridic bra ele. În aer. În mîna dreapt a luiă ă ţ ă

Mircea ap ruse un pistol careă -l inea neclintit.ţinînduŢ -şi adversarul sub amenin area armei,ţ

Mircea trecu pe dup birou şi se apropie de seif.ă F r să ă ă-l scape din ochi pe individ, deschise cu cotul stîng uşa întredeschis , apoi tot cu mîna stingă ă scoase din buzunarul din untru al hainei oă oglinjoar . Cînd întoarse capul spre seif ca s cauteă ă fotografiile, avu grij s ridice oglinjoara în dreptulă ă ochilor c un retrovizor, astfel încît continua să ă-l inţ ă sub observa ie pe individ.ţSeiful era gol, cu excep ia unui ţ Colt şi a cîtorva

înc rc toare pline.ă ăÎn aceeaşi clip individul smulse Brusc din hamulă

de sub hain un revolver.ăMircea se întoarse fulger tor şi trase.ăOmul sc p revolverul din mîna r nit .ă ă ă ă

Schimonosindu-se de durere îşi prinse cu stînga încheietura mîinii zdrobite.– Unde sînt fotografiile? întreb Mircea printre din i.ă ţÎn ochii holba i de durere ai adversarului, Mirceaţ

desluşi totuşi un lic r ciudat.ă– Ce fotografii?– Ştii foarte bine.Individul se uit la gura pistolului, apoi la ochii luiă

Mircea.Mircea lu cu stînga Coltă -ul din seif şi îl vîri în

buzunar.– Ei, nu vorbeşti?Se apropie de individ. Îl plesni cu dosul palmei

peste gur .ă– Le-au luat, bîigui acesta.

180

– Cine?– Dac spun, sînt un om mort.ă– Şi dac taci crezi c te aşteapt alt soart ?ă ă ă ă ă

Individul suspin .ă– Charlie, murmur el. Charlie Yale.ă– Aha! D-asta v-a vizitat acum zece minute. Şi

oamenii lui Abe Macchia unde sînt?– În subsol.– Arat drumul.ăIndividul se uit la servieta cu bani.ă– Las , ai tot timpul pentru asta, zise Mircea.ăÎn aceeaşi clip se auzi zgomotul unei uşi trîntite şiă

ropot de paşi pe coridor. Individul avu o tres rire.ă– Dac intr aici şi faci vreun semn, î i g urescă ă ţ ă

creierii, îi şopti Mircea. Trecu la iu eal în spateleţ ă uşii, care tocmai se deschidea. Unul din vl jganii lui Regan p trunse în înc pere.ă ă ă– Gr beşteă -te, Harry! Nu ştiu cine dracu... Nu mai

apuc să ă-şi încheie fraza.Mircea îl tr sni cu patul pistolului în moaleleă

capului, culcîndu-l pe podea.Harry nu avusese timp s schi eze un gest.ă ţ– Şi acum la subsol, zise Mircea, îndemnîndu-l cu eava pistolului s porneasc înainte.ţ ă ăIndividul se execut .ăO luar pe coridor la dreapta. Coborîr o scar deă ă ă

serviciu şi ajunser în fa a unei uşi de fier.ă ţHarry o deschise. P trunser întră ă -un coridor îngust,

m rginit de uşi metalice. Din dosul uneia din ele, seă auzea duduitul unui cazan.Harry se opri în dreptul ultimei uşi. O descuie cu o

cheie aflat asupra lui. În înc perea auster , cuă ă ă pere i v rui i, ca celula unei închisori, se aflau ceiţ ă ţ patru oameni ai lui Abe.

181


La apari ia lui Harry şi a lui Mircea, se ridicar deţ ă pe banca pe care st tuser pîn atunci. Fe ele li seă ă ă ţ luminar .ăMircea recunoscu pe doi din ei, dup fotografiileă

din dosarul comisarului Alberto Cessi. Le zvîrli cîte o arm .ă– Luke, Dick, prinde iţ -le!Luke şi Dick înşf car din zbor pistoalele. Amîndoiă ă

erau negricioşi şi scunzi de statur . Tipuri deă portoricani.Ceilal i doi p reau mai stila i. Purtau haine frumosţ ă ţ

croite şi p strau o atitudine demn .ă ă– Şi p- sta b ga iă ă ţ -l în locul vostru! porunci Mircea

ar tînduă -l pe Harry. Harry se f cuse p mîntiu. Abiaă ă se mai inea pe picioare. Rana îl durea cumplit.ţLuke ii îmbrînci în înc pere şi încuie uşa peă

dinafar .ăUrmat de cei patru oameni, Mircea urc sc rile,ă ă

str b tu coridorul şi intr în restaurant, în sală ă ă ă domnea semiobscuritatea.Consumatorii urm reau evolu iile unei perechi deă ţ

dansatori pe platoul luminat puternic din preajma acvariului.Profitînd de aceast împrejurare, Mircea şiă

înso itorii s i se strecurar printre mese şi p r sirţ ă ă ă ă ă localul, f r s atrag aten ia.ă ă ă ă ţÎn dormitorul lui Mircea, luna filtra printre jaluzelele

l sate lame de lumin , care proiectau pe parchet ună ă romb argintiu.Într-una din extremit ile acestui romb se ivi oăţ

min , care se tîra, c utînd parc s apuce ceva. Oă ă ă ă respira ie grea, şuierat se auzi în întuneric.ţ ăPe coridor r sunar paşi.ă ăUşa dormitorului se deschise. În prag ap rur două ă ă

182

siluete.Lumina de pe coridor c zu. În plin asupra corpului,ă

masiv al lui Capozzolo, pr v lit pe parchet.ă ă– Sid, ce-i cu tine? exclam Mircea, îngenunchindă

ling el. Lumin , Abe! Abe r suci comutatorul.ă ă ă– Sid! Vorbeşte! zise Mircea, întorcîndu-l cu fa a înţ

sus şi sprijinindu-i capul pe genunchi. În dreptul stomacului haina şi c maşa lui Capozzolo erauă n cl ite de sînge. Sid! Cine a f cut asta?ă ă ăCapozzolo întredeschise ochii înce oşa i deţ ţ

apropierea mor ii. Buzele vinete i se mişcarţ ă încetişor.– Pedro... portoricanul...– Pedro Alamos, zise Abe.În col ul gurii lui Capozzolo ap ru un fir de sînge. ţ ă– Pedro... repet el. Capul îi c zu întră ă -o parte.– A murit, zise Mircea. Se ridic în picioare.ă– Ce-i de f cut, boss? întreb Albe sc rpinînduă ă ă -se în

creştet. S-ar p rea c ni să ă -au închis toate drumurile.Mircea îşi aprinse o igar . Situa ia era întrţ ă ţ -adev ră

grav . Trei cadavre de care nu ştia cum s scape şiă ă toate firele ce duceau la asasinii lui Lascalzo - rupte. Iar la cap tul celor şase zile - execu ia.ă ţEvident, nu avea de gînd s abandoneze lupta.ă

Trebuia s îşi ia m suri de precau ie. De pild , să ă ţ ă ă-şi acopere retragerea în caz de nereuşit , luîndă leg tura cu Narcotic Bureau. Ar fi fost îns ruşinosă ă s se declare înfrînt. Prea mul i oameni îşi puseseră ţ ă încrederea în el...– Abe. Înainte de a se lumina de ziu trebuie să ă

sc p m de cadavre. Mai avem la dispozi ieă ă ţ maximum o jum tate de or , ad ug el dup ce seă ă ă ă ă uit la ceas.ă– M duc să ă-mi chem oamenii, spuse Abe.

183


– Ai încredere în to i?ţ– Sînt oameni verifica i. Bietul Capozzolo! Ei iţ -a

chemat. Dac ar fi ştiut c în mai pu in deă ă ţ dou sprezece ore aveau să ă-i care hoitul... Eh, în mizeria asta de meserie, oamenii nu apuc să ă îmb trîneasc ...ă ăAbe ieşi.R mas singur cu cadavrele, Mircea le priviă

îndelung, înainte de a se l sa antrenat în aventuraă aceasta, îi repugn s se uite la mor i. Acumă ă ţ moartea îl impresiona mai pu in. Se ciocnea cu eaţ aproape în fiecare zi. Îi sim ea prezen a. Ciudat! Oţ ţ prezen care nuţă -l mai însp imînta. Nu aveaă presentimentul sfîrşitului. Şi aceasta îi d dea curaj.ăAbe se înapoie cu cei patru oameni pe care Mircea

îi sc pase din subsolul Clubului 47.ăNoii veni i se uitar la cadavre. Erau calmi, ca şiţ ă

cînd ar fi privit cîteva obiecte expuse în vitrina unui magazin.– Lua iţ -i, porunci Abe şi coborî iţ -i pe scara de

serviciu în subsol.Doi inşi îl ridicar pe Capozzolo. Unul de cap şiă

cel lalt de picioare. Ultimii doi îl luar pe Teddy.ă ă– Nu-l uita pe Regan, zise Mircea.– Nici o grij , boss, replic Abe. Trimit un om să ă ă

cure e petele de sînge de pe parchet.ţ– Vezi şi de cearşafuri, îi recomand Mircea. Auă

urme de sînge. De la Teddy.– Le ard, zise Abe, strîngîndu-le de pe pat. Vila asta

are un crematoriu pe cinste. Trimit un b iat să ă- iţ pun cearşafuri curate, boss.ă– Perfect, r spunse cu afectat calm Mircea,ă

Oamenii ieşir cu cadavrele.ă– Ard şi hoiturile tot în crematoriu, continu Abe.ă

184

Bietul Sid, suspin el. Visa o înmormîntare de mareă lux, cu camioane înc rcate cu flori şi cu un cortegiuă de cel pu in o sut de maşini. Din p cate nu pot sţ ă ă ă-i împlinesc dorin a. Se îndrept spre uş , dar se opriţ ă ă în mijlocul drumului. De cadavre sc p m noi întră ă -un fel, boss. Ce facem îns cu Mary-Lou şi cu Pedro? Peă Teddy Regan l-am umflat în prezen a ei. Iar Pedro arţ putea s depun m rturie c noi am f cut deă ă ă ă ă petrecanie celor doi Regan. Şi moartea lui Sid ar fi în stare s o pun tot în sarcina noastr . Deşi el eă ă ă f ptaşul. Iar cei care ne pun be e în roate se voră ţ folosi de asta. Pe Mary-Lou o fac eu s tac . Pe veci.ă ă Nu va apuca r s ritul soarelui. Mai greu va fi s d mă ă ă ă de Pedro.– Cu Mary-Lou nu cred c e solu ia cea mai bun .ă ţ ă

Abe încre i din sprîncene a mirare.ţ– Boss, nu te mai recunosc. Vrei s facemă

cunoştin cu scaunul electric? Uite ce e, lasţă ă m run işurile astea pe seama mea. Dumneata s teă ţ ă odihneşti. S ai capul limpede. Mîine... adic azi -ă ă uite c începe s se lumineze de ziu - o s avemă ă ă ă mult de furc .ă– Ai dreptate, sînt cam obosit, zise Mircea. În

ultimele patruzeci şi opt de ore n-am închis ochii. Să m trezeşti la nou .ă ă– O.K., boss. Abe ieşi.Mircea aspir adînc fumul de igar . Îşi d deaă ţ ă ă

seama c Viitoarea îl tr gea tot mai la fund. Trebuiaă ă s g seasc neap rat o ieşire din acest impas. Dacă ă ă ă ă ar fii fost în posesia fotografiilor, toat afacerea să -ar fi rezolvat de la sine. Dar Charlie Yale i-o luase înainte.Trecu în baie. Se dezbr c şi intr sub duş. Apă ă ă ă

c ldu îl mai linişti.ă ţă

185


– Am schimbat aşternutul, boss, auzi el glasul lui Dick, care terminase de treb luit prin dormitor. Amă adus şi o sticl de ă Scotch. Am pus-o pe noptier .ă Noapte bun . La nevoie m suni.ă ăLui Mircea îi ajunse la ureche zgomotul unei uşi

care se închise.St tu mai bine de o jum tate de or sub duş. Ieşiă ă ă

din baie regenerat. Îşi puse o pijama. Se uit spreă pat, dar îl trecu un fior de groaz la gîndul c acoloă ă z cuse un mort.ăLu o p tur din dulap şi se întinse întră ă ă -un fotoliu,

avînd grij să ă-şi pun un scaun sub picioare.ăAdormi repede. În somn îl asaltar coşmaruri. Seă

f cea c din apele tulburi ale unei ape cu bulboaneă ă apuc toare, se ridic încet Mary-Lou. Ochii ei p reauă ă ă s arunce fl c ri. În loc de p r, colc iau şerpi. Înă ă ă ă ă min inea nişte fotografii cu chipurile unor oameniă ţ pe care Mircea nu reuşea s le desluşeasc . Mary-ă ăLou izbucni în rîs. Un rîs strident, ascu it, careţ -l umplu de spaim . Se îndrept totuşi spre ea. Voia să ă ă ajung la fotografii, înainta pieptiş prin apa tulbureă care se f cea tot mai adînc . Deodat se pomeniă ă ă înotînd în mijlocul rîului. Bulboanele îl înconjurau, r sucinduă -se amenin tor. Se ferea s nu fie prinsţă ă de vîrtejul lor. Şi Mary-Lou rîdea. Rîdea cu hohote de eforturile lui disperate de a ajunge la fotografii. Pe m sur ce el înainta, luptînduă ă -se cu apele vijelioase, Mary-Lou se îndep rta ca Fata Morgana. Deodat eaă ă se opri. Din piept prinser să ă-i fumege nişte ig ri.ţ ă Mary-Lou sc p un r cnet înfior tor. Şi în aceeaşiă ă ă ă clip ap ru inspectorul Schiarelli care îi întindea oă ă orhidee. Disp ru şi inspectorul. De undeva se auziă un zgomot asurzitor de sticle sparte, ca şi cînd s-ar fi n ruit o vitrin uriaş . Dintre cioburi îşni oă ă ă ţ

186

caracati vîscoasa, cu chipul lui Regan. Inspectorulţă Schiarelli, îmbr cat în tog roman , puf ia dintră ă ă ă -o pip . Ar ta cu mîna pe Samy Barracuda care rîdeaă ă cu hohote ca şi Mary-Lou. Hohotele lui se izbeau de pere ii unei imense grote, stîrnind ecouri. La cap tulţ ă grotei ap ru din nou caracati a. O caracati uriaş ,ă ţ ţă ă înfricoş toare, care porni spre Mircea. Mircea sim iă ţ că-l paralizeaz spaima. Vru s fug , dar nuă ă ă -l mai ajutau picioarele. Un bra al caracati ei biciui aerul,ţ ţ şi-l înşfac de um r. Mircea vru s r cneasc , dară ă ă ă ă nici-un sunet nu ieşea din gura-i c scat .ă ă– Boss! Boss!... se auzi glasul lui Abe.– Ha? Ce? Ce s-a întîmplat? bolborosi Mircea

buimac... Abe îl zguduia de um r, spre aă -l trezi.– Scoală-te, boss! A venit Landis. Vrea să- iţ

vorbeasc .ăMircea deschise ochii. Soarele îşi strecura razele

printre jaluzele.– Cît e ceasul?. – Opt şi jum tate, boss. Landis te aşteapt îhă ă

bibliotec . Este cu Charlie Yale.ăAcest nume avu asupra lui Mircea efectul unei

desc rc ri electrice. Trezit deă ă -a binelea, s ri înă picioare.– De mult timp aşteapt ?ă– Ah, nu. De vreo cinci minute. E nervos. Cînd m-a

v zut miă -a aruncat o privire mînioas . Dar nu mă -am intimidat.Mircea ştia c Robert Landis era o figură ă

important în organiza ie. Dar pe Vincenzoă ţ Genovese nu-l impresiona marele boss. Trebuia deci s se comporte pe m sura modelului s u.ă ă ă– S m aştepte, spuse el. M duc s fac un duş. Peă ă ă ă

urm m b rbieresc. Nuă ă ă -mi place s apară

187


neb rbierit.ă– O să-l supere întîrzierea, boss.– Ei şi? exclam Mircea cu superb nep sare. Aiă ă ă

lichidat cu cadavrele?– Da. Cu toate patru.– Care patru?– Patru fiindc am pusă -o la socoteal şi pe Mary-ă

Lou.– Cum adic ?...ăŞi Mircea continu fraza prin pantomim trecînduă ă -şi

degetul ar t tor peste beregat .ă ă ă– Da, zîmbi Abe repetînd gestul lui Mircea. Am

lucrat expeditiv. Ca în vremurile noastre bune.– Bine, bine. Coboar la Landis. S faci onorurileă ă

pîn vin eu.ăMircea trecu în baie. St tu - sub duş un sfert deă

or , Se b rbieri şi se îmbr c pe îndelete. Eraă ă ă ă emo ionat, dar îşi ascundea abil sim mintele. B uţ ţă ă un whisky spre a-şi face curaj. Coborî apoi în bibliotec .ăLandis st tea în picioare, lîng un raft şi r sfoia oă ă ă

carte ilustrat . Era scund, negricios, rotund la fa .ă ţă Musta a neagr îi accentua buzele c rnoase,ţ ă ă senzuale. Purta un costum albastru-petrol, impecabil.Tol nit întră -un fotoliu, Charlie Yale fum o igar .ă ţ ă

Era surprinz tor de tîn r. Avea înf işarea unuiă ă ăţ student cu obraz trandafiriu, ochi arz tori, inocen iă ţ şi gura frumos desenat . Hainele albe de flanelă aveau o linie sportiv . Cravata azurie ă Couniess Mara, c maş de m tase natural , batist de laă ă ă ă ă piept, în aceeaşi nuan cu cravata, ciorapii, pantofiiţă italieneşti reflectau o elegan rafinat . Charlie Yaleţă ă nu corespundea tipului de gangster popularizat de

188

romanele poli iste şi de filmele de cinematograf.ţÎn acest timp Abe, r sturnat pe o canapea, îşiă

lustruia molcom unghiile. Mircea - prinse dintr-o singur privire întreaga scen , îşi d du imediată ă ă seama c sub calmul aparent al celor trei oameni,ă mocnea focul.La intrarea lui Mircea, Landis ridic încet privirileă

de deasupra c r ii.ă ţ– Bun ziua, Landis, zise Mircea. Ce mai faci,ă

Charlie?Landis morm i cîteva cuvinte greu de desluşit. Yaleă

r spunse cu un voios:ă– How do you do, Mr. Genovese.Cînd Landis ridic ochii de deasupra c r ii, Mircea,ă ă ţ

care-l privise pîn atunci din profil, putu să ă-i vad înă întregime pata vînata ce-i acoperea aproape tot obrazul. Pata aceea, cu excrescen e negricioaseţ înspicate cu fire de p r albe şi negre, era mult maiă urît decît în fotografia din dosarul lui Genovese.ă– Bun ziua, zise Landis, m surînduă ă -l cu privirile din

cap pîn în picioare, f r să ă ă ă-şi ascund curiozitatea.ăMircea cunoştea un principiu tactic, etern valabil.

Cea mai bun ap rare o constituie atacul. Deciă ă atac cel din ii.ă ţ– Nu m mai recunoşti, Landis? vorbi el t r g nat,ă ă ă ă

în cel mai autentic stil Genovese.Landis zîmbi în col ul gurii.ţ– Te recunosc Numai Vincenzo Genovese ar fi

îndr znit s m fac să ă ă ă ă-l aştept.– Te-ai îndoit vreodat c aş fi Genovese?ă ă– Da. M-am îndoit. Şi mai p strez unele îndoieli.ă– Dac vrei, i le risipesc îndat . Î i aduci aminteă ţ ă ţ

cînd ai încercat s m trişezi? La o partid deă ă ă pocher. Te-am prins cu c r i m sluite în manşet .ă ţ ă ă

189


Dup partida aceea iă ţ -ai pus protez dentar .ă ăLandis aşez cartea în raft, apoi se întoarse spreă

Mircea.– Atunci ne-au asistat cî iva martori. Încerc sţ ă ă- iţ

aminteşti o împrejurare cînd am fost de fa numaiţă noi doi.– Nu vreau s te cobor în ochii lui Charlie, rostiă

Mircea cu dublu în eles.ţ– Ai limba ascu it , Mr. Genovese, zise Charlie,ţ ă

zdrobind vîrful ig rii în scrumier de cristal.ţ ă ă– În Sicilia mi s-a ascu it şi mai mult, replic Mirceaţ ă

suav. Înainte în epa. Acum str punge. N-aş vrea sţ ă ă o sim i pe pielea ta, Charlie.ţAbe pufni în rîs.– M amenin i, Mr. Genovese? întreb Yale.ă ţ ă– Nu. Te previn, ripost Mircea, l sînduă ă -se într-un

fotoliu. Abe, serveşte cocteiluri, ad ug el.ă ă– Mul umesc, nu te deranja, zise Landis. Nu iţ ţ -am

f cut o vizit de curtoazie. Am venit în interes deă ă afaceri. Şi în asemenea cazuri nu beau.– O.K. Nici tu nu bei, Charlie?– Nici eu, Mr. Genovese.– Prepar numai dou cocteiluri, Abe. Dumnealoră ă

sînt abstinen i. Iar eu nţ -am de gînd să-i imit. Descarcă- i sacul, Landis. Dar nu uita. Timpul meu eţ dr muit.ăLandis îl privi cu un fel de admira ie.ţ– Nu se poate spune că- i lipseşte îndr zneala,ţ ă

zîmbi el. M întreb dac peste cinci zile nă ă -ai s teă dezumfli.– Cînd te ascult, m întreb dac prin gura ta nuă ă

vorbeşte Barracuda, zise Mircea. Gr beşteă -te cu cocteilurile, Abe. Mi s-a uscat gîtlejul.Abe îi oferi un pahar înalt, plin pe trei sferturi cu un

190

lichid chihlimbariu.– O combina ie nou , boss.ţ ă– Cum îi spune?– American Filip. Mircea o degust critic.ă– Bun , Abe. Ei, Landis, dă ă-i drumul.Iritarea lui Robert Landis creştea. Mircea înregistra

tensiunea din atmosfer . Vizitatorul îşi vîrî mîinile înă buzunar.– in sŢ ă- i reamintesc, Genovese - fac aici oţ

parantez - c pîn la prob contrarie, pentru mineă ă ă ă r mîi Genovese.ă– Prea amabil. Îns nu uita, tot în parantez , că ă ă

acum m numesc Charlie Accardo.ă– Nu m întrerupe. in să Ţ ă- i reamintesc, Genovese,ţ

c potrivit hot rîrii organiza iei, sectorul t u a trecută ă ţ ă sub controlul meu direct.– Ei, şi?– În consecin nici o mişcare nu se poate face înţă

acest sector, f r aprobarea mea.ă ă– Serios?– Aşa a hot rît marele boss. Mircea sorbi iar şi dină ă

cocteil.– Ce savoare! exclam el, plesc ind din limb .ă ă ă

Ridic privirile asupra lui Landis. Ochii i se în sprir .ă ă ă Marele boss a hot rît aşa, fiindc vă ă -a ascultat numai pe voi. Dup ce m va asculta şi pe mine...ă ă– N-are s te asculte pîn ce nu te vei disculpa,ă ă

Genovese. Asupra ta atîrna grave acuza ii. Şi tu, înţ loc s faci tot ceă - i st în putin , spre aţ ă ţă - i limpeziţ situa ia, iţ ţ -o complici şi mai mult. Mergi cu paşi repezi şi siguri spre pierzanie, Genovese.– Cît eşti de dr gu că ţ ă-mi por i de grij , rosti Mirceaţ ă

suav. Altceva?– N-am terminat. Tot în aceast ordine de idei,ă

191


trebuie să- i pun în vedere c pe viitor nu voi toleraţ ă s se mai repete fapte ca cele de aziă -noapte.Mircea încre i sprîncenele.ţ– Fapte? Care fapte?– Azi-noapte, în casa asta au fost asasina i doiţ

oameni. Doi oameni care se aflau sub protec iaţ mea.– Sub protec ia organiza iei, vrei s spui. Tu nu eştiţ ţ ă

decît o roti în mecanismul organiza iei.ţă ţ– O roti care ar putea sţă ă- i treac peste cap,ţ ă

Genovese.– Nu te-aş sf tui s încerci, Landis. iă ă Ţ -ai rupe şi

din ii care iţ ţ -au mai r mas.ă– S nu ne juc m cu vorbele. Nu îng dui asasinateă ă ă .– De unde ştii c în casa asta au fost asasina i doiă ţ

oameni? întreb Mircea ridicînduă -se în picioare, şi Charlie îl imit .ăAbe duse instinctiv mîna la pistolul de sub hain .ă

Robert Landis îi surprinse gestul.– Vrei să- i repe i isprava, Abe? Afl c şi eu şiţ ţ ă ă

Charlie sîntem înarma i. Şi te mai avertizez c afarţ ă ă m aşteapt oamenii mei.ă ăMircea f cu semn lui Abe s se linişteasc . Seă ă ă

întoarse spre Landis.– În leg tur eu asasinatele de aziă ă -noapte, cred că

ai putea să-mi dai tu unele l muriri, Landis. Tu sauă omul t u de încredere, ad ug el, ar tînduă ă ă ă -l cu un gest pe Charlie.Locotenentul lui Landis zîmbi cu dezarmantă

candoare.– Aş fi încîntat să- i fiu de folos, Mr. Genovese. Dinţ

nefericire, nu pot aduce nici o lumin în această ă chestiune.Landis se uit în ochii lui Mircea.ă

192

– Î i atrag aten ia c în cursul acestei zile, mareleţ ţ ă boss va fi informat de asasinarea lui Joe Regan şi a fiului s u.ă– De moartea lui Sid Capozzolo nu ştii nimic?

întreb Mircea.ă– Nu.– Nici tu, Charlie?– Nu în eleg aceste insinu ri, Mr. Genovese, replicţ ă ă

liniştit tîn rul.ăLandis relu cu glasul lui cavernos.ă– Din acest moment, Genovese, nu mai eşti

autorizat s p r seşti vila, f r a fi escortat de oă ă ă ă ă maşin eu oamenii mei. Limpede?ăMircea îşi goli paharul.– Te invit, Landis, s p r seşti imediat casa asta. N-ă ă ă

aş vrea s repe i experien a de ieri a lui Barracuda.ă ţ ţ Cît priveşte acuza iile pe care mi le aduci, va trebuiţ s le dovedeşti. Şi asta va fi cam greu.ăLandis îşi lu p l ria pe care o l sase pe m su şiă ă ă ă ă ţă

şi-o puse pe cap.– Te-am prevenit, Genovese. Haidem, Charlie.F r s mai salute, p r si înc perea, urmat deă ă ă ă ă ă

locotenentul s u.ă– Ei, ce zici, Abe? rosti Mircea, dup ce uşa seă

închise în urma vizitatorilor.– Joac tare amicii dumitale. Mai ales acum cînd aă

început extinderea pie ii de desfacere aţ stupefiantelor la întreg tineretul. Metod e foarteă simpl - acapararea cluburilor tineretului universitar,ă a cluburilor sportive din şcoli şi din centrele industriale şi în general a locurilor de petrecere frecventate de adolescen ii din cartierele s race.ţ ă Accentul se va pune pe captarea tineretului universitar.

193


– Ideea nu e nou , zise Mircea în doi peri.ă– Da, îns aplicarea ei extensiv nu a fost hot rîtă ă ă ă

decît în ultima vreme, mai precis dup plecareaă dumitale în Europa. Î i dai seama, boss, ce venituriţ pot aduce organiza iei milioane de tineri înrobi iţ ţ stupefiantelor. S-au f cut antecalcule, cifrele exacteă nu le ştiu, îns dup cîte am aflat sumele rezultateă ă ar fi fabuloase. Şi nu trebuie s uit m că ă ă adolescen ii de azi sînt adul ii de mîine. Ne preg timţ ţ ă astfel şi pentru viitor o mas de clien i siguri.ă ţ– A şi început aplicarea acestei campanii?– Da, a început, replic , Abe. Şi cu rezultate mală

mult decît satisf c toare. Da, ca să ă ă- i spun drept,ţ boss, ad ug el, mie nu prea îmi place chestia asta.ă ă Mi se pare prea murdar s perverteşti cu bună ă ştiin nişte copii care abia au c scat ochii la via .ţă ă ţăMircea se uit îndelung la Abe. Spusele lui Abeă

f cuser să ă ă-i treac prin minte, ca întră -un film, scene la care copii lipsi i de ra iune c deau pradţ ţ ă ă drogurilor. Era uluit.Abe mai sorbi o înghi itur din cocteilul sau, apoiţ ă

ridic la în l imea ochilor paharul şi privi în lumină ă ţ ă bulele de acid care se sp rgeau la suprafa .ă ţă– Cît priveşte escorta..., te scap eu, boss, ad ugă ă.– F r violen e, Abeă ă ţ , îl avertiz Mircea. Landis aă

ob inut desigur aprobarea marelui boss. Abiaţ aşteapt s fac un pas greşit.ă ăAbe adopt o mutr nevinovat .ă ă ă– Violen e? Cum î i închipui aşa ceva, boss? Nuţ ţ -i vei

oferi satisfac ia asta lui Landis. Întîmplarea este însţ ă deasupra calculelor omeneşti. Uneori şi oamenii pot pune în mişcare întîmplarea.Abe îşi b u cocteilul şi ieşi.ăMircea se aşez întră -un fotoliu. Gînditor, l s să ă ă-i

194

cad masca pe care o arborase pîn atunci.ă ă Îngrijorarea îi întunec fruntea. Un fior de panic îiă ă încol i în suflet. Situa ia se complic or de or .ţ ţ ă ă ă Avea duşmani puternici. Foarte puternici. Şi el era singur. Nu-i avea de partea sa decît pe Abe şi pe Jack Bolence. Şi, prietenia lui Bolence era discutabil .ăTrebuia s ia neap rat contact cu Narcotic Bureau.ă ă

Ce p cat c inspectorulă ă -şef Schiarelli nu apucase să-i dea toate datele necesare. De aici nu putea să telefoneze poli iei. Mai mult ca sigur c toateţ ă convorbirile cu exteriorul erau interceptate, Bolence îl asigurase de contrariul, dar Mircea nu se bizuia pe nimeni.Atît de complicat era situa ia şi atît de înc rcată ţ ă ă

de primejdii, încît îi venea s lase totul balt şi s seă ă ă predea poli iei. Dar aceast criz de conştiin nuţ ă ă ţă dur mult. Dest inuirile lui Abe în leg tur cuă ă ă ă tineretul d dea un temei moral misiunii pe careă Mircea şi-o asumase. Obiectivele umanitare amintite de Schiarelli nu reprezentau o argumentare stearp ,ă ele r spundeau unor realit i stringente.ă ăţ Desfiin area re elei de trafican i de stupefianteţ ţ ţ devenea astfel un scop pentru care Mircea se sim ea obligat s lupte, oricît de mari ar fi fostţ ă riscurile.Trebuia s ias în oraş. Va g si el posibilitatea să ă ă ă

foloseasc un telefon public.ăAbe se înapoie peste cîteva minute.– Totul e în ordine, boss. Putem pleca oricînd la

treab . Ce program avem azi?ă– Trebuie s ajungem la fotografii!ă– S perchezi ion m apartamentul lui Charlie,ă ţ ă

propuse Abe.

195


– Crezi c Charlie e atît de nesocotit încît s leă ă p streze în locuin a sa, în eventualitatea c el leă ţ ă -a luat?– Atunci ce e de f cut?ă– Rîmi ne s afl m unde îşi developa Regan filmele.ă ă

Poate izbutim s d m de negative.ă ă– O.K., boss. O facem şi p-asta. Deşi New York-ul nu

este un oraş tocmai mititel. Cred c num r pesteă ă ă zece mii de firme de fotografii.

** *

Mircea st tea pe bancheta din fa a Lincolnă ţă -ului, al turi de Abe, care conducea, şi analiza mintală posibilitatea recuper rii fotografiilor, sau aă negativelor, cu mutrele asasinilor lui Lascalzo.Era atît de absorbit în gîndurile sale, încît nici nu

observa furnicarul de oameni şi de automobile printre care Lincoln-ul se strecura anevoie.Ziua era însorit . În fundul pr pastiei deschis întreă ă ă

pere ii abrup i ai zgîrieţ ţ -norilor, Brodway-ul se strecura asemenea unui pîrîiaş blestemat s r mînă ă ă veşnic cufundat în umbr .ăMircea v zu firma unui fotograf. Fu ispitit să ă

opreasc maşina. De ce nă -ar face o încercare? N-ar fi exclus o coinciden fericit . Ceva mai încolo z riă ţă ă ă îns vitrina altui fotograf.ăAr fi fost mai greu s g seasc în acest chip ceeaă ă ă

ce c uta decît s cîştige lozul cel mare folosinduă ă -se de un singur bilet.Nu-i r mînea decît o singur speran , legat de oă ă ţă ă

ipotez care c p ta tot mai mult consisten . Deă ă ă ă ţă bun seam c Joe Regan, care nu era un încep tor,ă ă ă ă nu ar fi dat pe mîna unui fotograf spre developare un film atît de compromi tor. De ce nu sţă -ar

196

presupune c Joe Regan sau fiul s u developauă ă filmele? Mai ales dac Regan era deprins să ă-şi ia „m suri de precau ie”, aşa cum afirma chiar el?ă ţFa de cine îşi lua proprietarul Barului 47 „m suriţă ă

de precau ie”? Ce leg turi existau între el şi Charlieţ ă Yale? Era oare Yale interpusul lui Landis, sau lucra pe cont propriu?Landis, de pild , ar fi avut tot interesul să ă-l

doboare-pe Vincenzo Genovese. Numai în acest mod şi-ar fi putut extinde definitiv autoritatea asupra sectorului acestuia, sector deosebit de important, deoarece cuprindea întreg Statul New York.Era greu de presupus c Yale lucra independent. Înă

cadrul organiza iei ocupa un loc prea pu in însemnatţ ţ ca s poat ac iona f r sprijinul vreunui personajă ă ţ ă ă de prim plan.C Pedro transmisese lui Yale discu ia dintre Regană ţ

şi Mircea era neîndoios. Tot atît de neîndoios era şi faptul c Regan se ferea de Yale. De aceea îşi luaseă acele m suri de precau ie, fotografiind pe asasiniiă ţ lui Lascalzo. Yale şi le însuşise spre a încurca toate pistele. Pîn acum reuşise din plin.ăMircea nu avea de gînd s se dea b tut. Nu puteaă ă

abandona lupta nici dac ar fi fost ispitit s o fac .ă ă ă Alternativa era categoric . Victoria sau moartea.ă Suna oarecum melodramatic, dar corespundea - din nefericire - realit ii.ăţMircea se uit prin retrovizor.ăUn Oldsmobile, cu patru oameni la bord, urma

îndeaproape Lincoln-ul.– Am un plan, Abe. zise Mircea. Dar ca să-l duc la

îndeplinire, trebuie s scap de coada asta.ă– Prea bine, boss, r spunse Abe. În cinci minute teă

scap. Oamenii mei m aşteapt în Times Square.ă ă

197


Vor t ia drumul Oldsmobileă -ului, care ne va pierde urma.– Nu, nu e bine, zise Mircea. Dac ne pierd dină

vedere, vor da alarma. Şi eu nu vreau s b nuiască ă ă ceva. Uite cum ai s procedezi. Dup ce reuşeşti să ă ă te îndep rtezi suficient de ă Oldsmobil, m laşi la ună col de strad . Tu ai sţ ă ă- i continui apoi drumul, cuţ vitez moderat , ca s fii iar şi ajuns din urm deă ă ă ă ă oamenii lui Landis. Ai s te învîrteşti circa trei ore peă str zi. Am nevoie de acest r stimp. M-ai în eles,ă ă ţ Abe? La unu treci tot pe aici. Ai s m vezi lingă ă ă chioşcul de ziare. Manevrezi astfel încît s teă îndep rtezi oarecum de ei. Vreau s m pot urca înă ă ă maşina ta f r s fiu observat.ă ă ă– 'n eles, boss.ţStratagema preg tit din timp de Abe reuşi peă ă

deplin. Cînd Lincoln-ul trecu prin Times Square, o limuzin ă Chrysler t ie ca din întîmplare drumulă Oldsmobil-ului.Cu pre ul unei manevre m iestre, ţ ă Chrysler-ul reuşi

s evite în ultimul moment o ciocnire. Fu îns destulă ă ca s provoace o blocare temporar a circula iei.ă ă ţ Oldsmobil-ul pierdu cîteva momente pre ioase. Seţ avînta iar şi în urm rirea Lincolnă ă -ului, reuşind să-l prind aproape de Herald Square.ăMircea avusese îns timp s coboare dincolo deă ă

col ul lui 40’th Street, lîng intrarea Sta iei B.&.O.ţ ă ţ Terminal.Ascuns dup un chioşc cu ziare, putu s vadă ă ă

Oldsmobil-ul gonind cu mare vitez pe Broadway înă jos. Intr în prima cabin telefonic şi c ut în anuară ă ă ă ă cea mai apropiat agen ie de închiriat automobile.ă ţZece minute mai tîrziu se v zu la bordul unuiă

Doage Polara şi în posesia unui ghid al New

198

York-ului.Travers podul Manhattan şi se angaja pe Flatbushă

Avenue. Avea o int precis - Rockway Park Clubulţ ă ă 47.Ac iona sub impulsul unei inspira ii. Era încredin atţ ţ ţ

c subsolul Clubului 47 îi va da dac nu dezlegareaă ă enigmei, cel pu in un fir conduc tor spre cei patruţ ă inşi care puseser mîna pe milioanele l sate în grijaă ă lui Lascalzo.Pîn la Belle Harbour circul cu mare vitez . Deă ă ă

acolo îşi continu drumul agale, ca un turist dornică s admire tot ce e de admirat. Trecu prin fa a cl diriiă ţ ă Clubului 47 f r s opreasc . Intrarea în restaurantă ă ă ă se z rea printre pîlcurile de copaci şi de arbuşti înă floare.Uşile p reau z vorîte. Nu se vedea urm de om.ă ă ă

Dup toate aparen ele Clubul func iona numaiă ţ ţ noaptea.Ceva mai departe, se deschidea o alee care ducea

spre un restaurant cu pere i de sticl , în l at peţ ă ă ţ rmul m rii. Pe o pancart scria cu litere albastreţă ă ă

Miramar.În fa a intr rii restaurantului erau aliniate cîtevaţ ă

automobile.Mircea coti pe alee, parc ă Dodge-ul aproape de

lizier p duricii care desp r ea restaurantul ă ă ă ţ Miramar de Clubul 47 şi, cu cel mai degajat aer, intr în bar.ăComand un Gin Fizz, îl b u pe îndelete, d du ună ă ă

bacşiş moderat, ca s nu atrag aten ia, apoi ieşi înă ă ţ curte.Se îndrept agale spre ă Dodge. În loc s se urce înă

maşin , îşi continu drumul p trunzînd în p durice.ă ă ă ă Arunc o privire peste um r. Nimeni nuă ă -i remarcase manevra.

199


Parcurse vreo cincizeci de metri, ferindu-se s facă ă zgomot. Silueta lateral a Clubului 47 se z reaă ă printre copaci.Se opri. Cercet cu privirile cl direa solitar . Iar şiă ă ă ă

nimeni.O fereastr cu ghilotin , acoperit din interior de oă ă ă

draperie de moar roşu, îl poftea parc s o deschid .ă ă ăMircea recapitula în cîteva secunde pasajele unui

roman poli ist citit de curînd, care descria cu lux deţ am nunte intrarea prin efrac ie a unui agent secretă ţ într-o cl dire.ăAsemenea eroului din roman, avusese şi el grijă

să-şi procure un mic levier, pe care-l vîrîse sub hain .ăÎnarmîndu-se cu o mare doz de îndr zneal , trecuă ă ă

la atac.Scoase levierul de sub hain şi îl vîri între cerceveaă

şi pervaz. S lt uşor cerceveaua care rezist .ă ă ă Repet manevra, sporind efortul. Se auzi ună cl n nit şi fereastra ced . O ridic f r s întîmpineă ţă ă ă ă ă ă dificult i.ăţMircea zîmbi. Cine-ar fi crezut c va ajunge şiă

sp rg tor. Avea îns o scuz . Îl împinseseă ă ă ă necesitatea.S ri pervazul şi p trunse în untru. inea strînsă ă ă Ţ

levierul în mîna dreapt , ca să ă-l foloseasc la nevoieă drept arm . Se pomeni în biroul cu patru mese deă lucru, pe care-l mai cercetase în cursul nop ii.ţÎnchise fereastra, l s perdeaua, şi dup ce repuseă ă ă

levierul în cing toare, scoase pistolul de sub hain .ă ă Apoi porni în exploatare.Uşa biroului era descuiat . Mircea ieşi în coridorulă

m rginit de cele patru uşi. Se îndrept spre scaraă ă care ducea în subsol. Coborî tiptil sc rile. Deschiseă

200

cu precau ie uşa blindat şi se strecur în subsol.ţ ă ăAprinse o lantern portativ . Plimb fascicululă ă ă

îngust de lumin peste cele patru uşi metalice.ă Prima din dreapta r spundea în sala cazanelor. Oă închise şi trecu la cealalt uş . Îşi aminti c aceastaă ă ă d dea în înc perea în care fuseser închişi oameniiă ă ă lui Abe. Renun s o mai cerceteze. A treia uş - deţă ă ă vizavi - era încuiat . O încerc şi pe a patra, careă ă d dea întră -o debara.„Acum e acum” îşi zise el.Deodat îl trecu un fior. N-avea cu ce s descuie aă ă

treia uş . Uitase s aduc chei potrivite. Nu maiă ă ă putea îns da înapoi.ăÎncerc s for eze uşa cu levierul. Osteneală ă ţ ă

zadarnic . Plac metalic rezista tuturor str daniiloră ă ă ă lui.Trebuia s foloseasc mijloace eroice. Pistolul s uă ă ă

era prev zut cu surdin . Nu va face prea multă ă zgomot. inti broasca şi ap s pe tr gaci.Ţ ă ă ăCu un pocnet sec, uşa se deschise.Mircea trase cu urechea. Nu auzi nici o mişcare.Intr în înc perea cufundat în întuneric. În stîngaă ă ă

uşii dibui un întrerup tor. Îl r suci. Se aprinse oă ă lumin alb , l ptoas .ă ă ă ăMircea încerc un sim mînt de triumf. Se aflaă ţă

într-un laborator fotografic înzestrat cu cea mai modern aparatur . Pe cîteva sfori erau atîrnate laă ă uscat - asemenea unor ipari negri - nişte filmeţ developate. Zeci şi zeci de metri de filme.Deschise un dulap. Pe rafturi se aflau orînduite,

asemenea unor solda i în front, sute de casete cuţ filme.Cînd le v zu atît de multe, îl cuprinse descurajarea.ă

Iar fi trebuit ore întregi poate chiar zile, ca s leă

201


cerceteze în am nunt.ăAvea un singur punct de reper şi anume decorul -

mai precis biroul lui Regan - în care fuseser luateă fotografiile.Lu o caset la întîmplare, şi cercet filmulă ă ă

din untru. V zu cîteva instantanee luate peă ă marginea m rii, altele pe o strad . O arunc . Aleseă ă ă alt caset . Derul un film cu peisaje muntoase. Îlă ă ă arunc şi pe acesta. Pierdu mai bine de cinci minuteă cercetînd doar şapte casete.Ce era de f cut? în ritmul acesta risca s piardă ă ă

întîlnirea cu Abe. Judecînd dup meticulozitateaă -şi precau iile lui Regan, era de presupus c aceasta îşiţ ă p stra întră -un Ioc mai pu in expus filmeleţ primejdioase prin con inutul lor. Trebuia s existe oţ ă ascunz toare în laborator.ăSe gîndi s cioc neasc în pere i cu patul armei,ă ă ă ţ

spre a dibui vreun seif secret, dar renun .ţă Zgomotul, repercutat prin ziduri, risca s atragă ă aten ia vreunui paznic. Se m rgini s cioc neascţ ă ă ă ă uşor cu vîrful degetelor. Zidul nu suna nic ieri a gol.ă Deplas o mas . Nimic. D du la o parte bancul peă ă ă care se afla un aparat de m rit. Iar şi nimic. Laă ă disperare, împinse din loc dulapul. Pe zidul din spatele dulapului v zu o por iune cam de vreo patruă ţ palme, proasp t tencuit . Cioc ni cu pumnul şi auziă ă ă un zgomot metalic.Scoase de la cing toare levierul şi f rîmi aă ă ţ

tencuiala. Ap ru o plac metalic îngropat înă ă ă ă perete. Tot cu levierul sparse tencuiala din jur. Desf cu plac şi d du peste o niş c ptuşit cuă ă ă ă ă ă tabl , în care se aflau dou casete. Numai dou .ă ă ăMircea sim i cţ ă-i bate mai tare inima. Desf cuă

prima caset şi derula filmul din untru. Z ri cîtevaă ă ă

202

siluete de, vapoare.I se p ru c aude un zgomot pe culoar. Se opri dină ă

lucru. Vîrî la repezeal casetele în buzunarulă vestonului şi apuc pistolul, pe careă -l l sase peă mas . Îşi opri respira ia şi îşi încorda auzul. B t ileă ţ ă ă repezi ale inimii îi r sunau în timpane. Îşi blestemă ă emo ia. Nu va fi niciodat în stare s şiţ ă ă -o st pîneasc ? Aştept cîteva clipe, apoi f cu doi paşiă ă ă ă spre uş . B t ile inimii se mai potolir .ă ă ă ăZgomotul de pe culoar încetase.Uşa r m sese întredeschis . O trase cu piciorul, caă ă ă

s aib mîinile libere înainte de a trece pragul, seă ă opri iar şi.ăNu se auzea decît clipocitul unui fir de ap care seă

scurgea dintr-un robinet.Ieşi pe culoar.Deodat sim i o izbitur cumplit în creştet...ă ţ ă ă

** *

Mircea deschise anevoie ochii... Sîngele îi pulsa dureros în ceaf . Avea senza ia c îi frigea creierulă ţ ă mic.Îl trezise din leşin r ceala cimentului, pe careă

st tea pr v lit. Se ridic întră ă ă ă -un cot şi se uit în jur.ă Culoarul era gol.Îşi pip i creştetul. Îşi aminti c mai încasaseă ă -o

lovitur asem n toare, nu de mult, în trenul deă ă ă Palermo. Atunci ieşise cu uşurin din încurc tur .ţă ă ă Nu ştia dac acum va mai fi tot atît de norocos.ă Blestem aventura în care se l sase angrenat.ă ă Aspectele dezagreabile erau mai numeroase decît cele pl cute. Una e s citeşti o carte de aventuri, şiă ă alta e s tr ieşti aventurile, Zîmbi amar în ciudaă ă precau iunilor sale, c zuse în curs ca un imbecil.ţ ă ă

203


Z ri pistolul, aruncat pe ciment ceva mai departe.ăDin sala cazanelor se auzea un şuierat ciudat.Se tîrî pîn la pistol şi îl lu în min . Verifică ă ă ă

înc rc torul. Era plin. Imbecilii! reflect el. Îiă ă ă l saser o arm . Sim i un junghi în creştet. Gemu.ă ă ă ţ Un miros bizar îi d du de gîndit. Abia acum îşi d duă ă seama c şuieratul provenea de la conduct deă ă alimentare cu gaze a cazanelor, l sat deschis .ă ă ăCu un efort se ridic de jos. ÎI durea cumplit capul.ă

Voiau să-l asfixieze? Nu era imposibil, împleticindu-se, se îndrept spre uşa din cap tulă ă culoarului. Constat - dup cum se aşteptase - că ă ă era încuiat .ăFu ispitit s trag cu pistolul în broasc , dară ă ă

şansele erau minime. În primul rînd avea de-a face cu o uş blindat . Afar de aceasta focul de armă ă ă ă putea aprinde gazele emanate din sala cazanelor şi provoca o deflagra ie cu urm ri funeste în primulţ ă rînd pentru el.I se îng duia să ă-şi aleag moartea. Prin asfixie sauă

prin explozie.Proast inspira ie avusese cînd pornise în c utareaă ţ ă

fotografiilor luate de Joe Regan. Instinctiv îşi pip iă buzunarul în care strecurase casetele. Acestea se aflau înc asupra lui. Oamenii lui Charlie Yale nuă ştiau nimic de casete? Atunci ce c utase Yale înă cabinetul lui Regan în noaptea mor ii acestuia?ţÎnainte de a încerca dezlegarea enigmei, se

impunea s reflecteze serios asupra unui mijloc deă evadare din subsol. Şi cît mai repede. Aerul de pe culoar începuse s devin irespirabil.ă ăAlerg în sala cazanelor. Conducta de gaze eraă

deschis . Cheia dispozitivului de închidereă disp ruse. Era cu neputin s opreasc şuvoiul deă ţă ă ă

204

gaze cu mijloacele avute la îndemîn .ăSim ea c se în buşe. Începu s tuşeasc . Îşi udţ ă ă ă ă ă

batista la un robinet şi şi-o aplic pe fa asemeneaă ţă unui tampon.Se sim i ceva mai bine, dar solu ia aceasta nu eraţ ţ

decît vremelnic .ăIeşi pe culoar şi închise în urma sa uşa s liiă

cazanelor, spre a mai întîrzia r spîndirea gazelor.ăC uta din ochi o ieşire. Încerc pe rînd uşile careă ă

r spundeau în culoar, cu excep ia acelora careă ţ comunicau cu atelierul fotografic şi cu sala cazanelor.Nu l s camera neexplorat . Cînd ajunse înă ă ă

înc perea în care descoperise cu o noapte înainteă pe oamenii lui Abe, îşi aminti c aceştia fuseseră ă coborî i din sala barului în subsol cu ajutorul uneiţ platforme. Îşi zise c folosinduă -se de aceeaşi platform , se putea urca din subsol în bar. O uş deă ă metal culisant , f r nici un fel de dispozitiv aparentă ă ă de deschidere, era încastrat în mijlocul pereteluiă din fund.Mircea o cercet cu privirile, apoi încerc s oă ă ă

deschid împingîndă -o lateral. Eforturile sale r maser sterile. O cioc ni cu degetul şi constat cuă ă ă ă disperare c uşa era masiv .ă ăDeschiderea ei reprezenta singura lui şans deă

salvare.Fiindc becul din plafonier lumina insuficientă ă

înc perea, scoase din buzunar o lantern , o aprinseă ă şi începu s cerceteze încheieturile uşii în c utareaă ă dispozitivului de deschidere.Atmosfera din camer devenise irespirabil . Gazulă ă

începuse s p trund prin batista ud .ă ă ă ăI se urcase sîngele în cap. Era oare sortit s moară ă

205


într-un chip atît de stupid?Începu s izbeasc în uş cu pumnul în care ineaă ă ă ţ

lanterna. Mişc rile dezordonate vehicular fascicolulă ă de lumin al lanternei pe peretele opus.ăDeodat se auzi un cl n nit.ă ă ţăUşa porni s culiseze încet spre dreapta.ăMircea r mase cu respira ia t iat . Îşi d du seamaă ţ ă ă ă

c uşa se deschidea cu celul fotoelectrica.ă ăÎn fa a lui ap ru o înc pere destul de mare cuţ ă ă

planşeu de ciment. În partea dreapt a înc perii seă ă afla o platform rotund , pe care era instalat oă ă ă mas cu patru scaune. Pe mas se aflau tacîmuriă ă pentru patru persoane.Din partea sting a înc perii se ridica din planşeuă ă

un bra metalic, înclinat la 45 de grade, careţ sus inea alt platform rotund în chepengul dinţ ă ă ă tavan.F r s mai stea pe gînduri, Mircea trecu pragul.ă ă ă

Uşa se închise, culisînd în urma lui.Pe zidul din dreapta era fixat un tablou de

comand cu patru butoane. Mircea ap s primulă ă ă buton. Uşa culisant se deschise. Ap s al doileaă ă ă buton. Uşa se închise. Cînd ap s pe al treileaă ă buton, camera fu cufundat în bezn . Se auzi ună ă bîzîit abia perceptibil.Mircea aprinse lanterna. La lumina ei v zuă

platformele punîndu-se simultan în mişcare. Platforma din tavan începu s coboare, iar cea dină dreapt porni s urce, sus inut de asemenea de ună ă ţ ă bra metalic înclinat.ţCu un salt, Mircea se arunc pe aceast platformă ă ă

care printr-o mişcare de transla ie îl scoase în salaţ barului.Era salvat. Respir adînc. Priveliştea familiar aă ă

206

barului îl umplu de încîntare.În sal domnea penumbra. Ferestrele care d deauă ă

spre mare erau acoperite cu draperii groase.Mircea se uit în jur. Nu v zu ipenie de om. Maiă ă ţ

mult ca sigur c necunoscutul careă -l încuiase în subsol disp ruse, spre a nu fi de fa înă ţă eventualitatea unei explozii provocat involuntar deă victima sa.Mircea p r si cl direa printră ă ă -o uşă-fereastr careă

d dea spre terasa cea mare.ăTravers precaut p duricea şi ajunse f r nici ună ă ă ă

incident la automobilul s u. Se urc la volan şiă ă demar .ăCînd ieşi din Belle Harbour se uit la ceas. Eraă

dou sprezece f r şase minute. Plin de voioşieă ă ă acceler , îndreptînduă -se spre New York.

** *

În camera sa de baie, amenajat pentruă circumstan în atelier fotografic, Mircea secondatţă de Abe copia filmele g site în subsolul Clubului 47.ăAbe îi adusese de la New York o întreag gam deă ă

aparate şi ustensile necesare acestei delicate opera ii.ţLucrau cu înfrigurare. Mircea era conştient c deă

aceste fotografii depindea existen a sa. Dac Reganţ ă spusese adev rul, însemna c aici se afla dac nuă ă ă cheia misterului, cel pu in un indiciu foarte seriosţ pentru dezlegarea lui.Dar dac Regan min ise?ă ţCe rost ar fi avut atunci ascunzişul în care erau

p strate casetele? Mînuia emo ionat filmul pentruă ţ care îşi primejduise via a.ţO privire rapid asupra negativelor le îng duise să ă ă

207


desluşeasc nişte siluete de vapoare, dou grupuriă ă de cîte patru b rba i, dintre care unul luat din spateă ţ şi avînd drept fundal cabinetul de lucru al lui Joe Regan, şi mai multe instantanee ale unor femei tinere aproape goale şi ale unor b rba i în costumeă ţ de sear .ăPriceperea lui Mircea în arta fotografic eraă

aproximativ . Abe era îns novice. Nu ştia ce s maiă ă ă fac spre a fi de folos lui Mircea. Şi pe el îl st pîneaă ă nervozitatea.Cîteva ore mai tîrziu, examinau la lumina alb aă

becului eliberat de îmbr c mintea lui de celofană ă pozitivele înc umede.ăGrupul celor patru b rba i se afla în centrul aten ieiă ţ ţ

lui Mircea. Unul din ei, v zut dintră -o parte purta la butonier o orhidee.ă– Cunoşti pe vreunul, Abe? întreb el. Mie mutrele;ă

lor nu-mi spun nimic.Abe se uit atent la fotografie. Deodat fa a i seă ă ţ

lumin , începu s rîd f r veselie.ă ă ă ă ă– Pe ştia doi, din dreapta, îi cunosc. B tu cuă ă

degetul în poz . Aş pune r m şag c hipopotamulă ă ă ă sta e Ernie Franckfurter. A îmb trînit licheauaă ă

dracului. A f cut burt , i să ă -a r rit p rul. Acumă ă dou zeci de ani am studiat împreun la ilustraă ă Şcoal de corec ie din Saint Louis. Cînd lă ţ -au b gat înă şcoal , Ernie avea la activul s u devalizarea uneiă ă sta ii de benzin şi dou violuri... D m noi repede deţ ă ă ă el, Aveam un prieten comun: Micky Sheldon. Ernie şi cu mine nu ne-am putut înghi i niciodat . Iarţ ă pom datul sta cu orhideea, de lîng Ernie, esteă ă ă Blakie McCoo. Acum un an, la Las Vegas, m-a cur at la pocher de 5 000 de dolari. Pîn la partidaăţ ă aia m credeam tartorul trişorilor. Dar sta miă ă -a

208

risipit iluziile. Şi culmea e c am r mas prieteni.ă ă Avea un fel de a i se vîrî pe sub piele... Ce s zic,ţ ă boss, nu îl v d pe sta amestecat în asasinarea luiă ă Reggie. Nu pot s spun acelaşi lucru despre Ernie.ă Asta era în stare s omoare şi pe soră ă-sa, numai bani să-i ias . Nu mă -ar mira s aflu c Ernie e vîrîtă ă pîn la gît în crima asta... Pe cel deă -al treilea nu-l cunosc. Datam s fac unele investiga ii... Acum să ţ ă d m de urma lui Ernie.ăAbe trecu în dormitor şi form un num r de telefon.ă ă

Mircea îl urm şi lu receptorul suplimentar spre aă ă urm ri convorbirea.ă– Hello! Charlie's Bar! r sun un glas feminin foarteă ă

melodios, la cel lalt cap t al firului.ă ă– Hello, honey! Dă-mi-l pe Micky.– Cine întreb ?ă– Un prieten, Abe Macchia.– Moment.Abe aştept cîteva clipe. Se auzi o tuse tabagic ,ă ă

dup care o voce spart rosti jovial:ă ă– Hello, Abe. Ce e cu tine, cutr b trîna? Abe rîse.ă ă– Cutr ca cutr . Mai merge. Da' b trîna? Mai bineă ă ă

te-ai auzi pe tine cum horeai, mumie deşelat . Dacă ă nu te laşi de havane şi de havaneze, o să- i inţ ţ panglica la înmormîntare.– Ia spune ce te doare?– Aveam noi un amic. Franckfurter. Ernie

Franckfurter. Vreau s dau de el.ă– Ce treab ai cu el?ă– Eşti curios ca întotdeauna. Îl ştiam specialist în

violuri şi voiam să-mi dea nişte lec ii.ţ– Am în eles, Abe. Faci pe misteriosul. Ernie e mareţ

patron de garaj la Chicago. S-a ajuns.– Aha! Po i sţ ă-mi dai adresa?

209


– Garajul Avis, Augusta Boulevard - Chicago. Al turiă de hotelul Metropol. Unde-am tras noi un chef de pomin dup ce neă ă -am întors din Coreea. Cînd vii să te cinstesc cu un Gordon Rouge?– Am acum o treab , c reia vreau să ă ă-i dau repede

de cap t. Dup asta te calc eu. ă ă So long, Micky.– So long, Abe.Abe l s telefonul în furc şi îşi frec încîntată ă ă ă

mîinile.– Cînd plec m la Chicago, boss?ăMircea deschise dulapul-bar şi umplu dou pahareă

cu whisky.– Poftim, Abe, zise el întinzîndu-i un pahar. Beau în

cinstea ta. Preg teşteă -te s încasezi o gratifica ieă ţ gras .ăSe uit la ceas. Miezul nop ii s ne prind laă ţ ă ă

Chicago. Rezerva telefonic dou bilete de avion. Şiă închiriaz o maşin care s ne aştepte la aeroport.ă ă ăMircea era încîntat de iu eala cu care se adaptaţ

mediului. Se mişca printre oamenii Mafiei cu atîta uşurin , încît sţă -ar fi zis c se afla în mijlocul lor deă cînd lumea. Dovedea aptitudini pentru activitatea aceasta plin de primejdii.ăŞtia c asupra lui planau amenin ri grave. Dară ţă

acum acestea nu-l mai îngrijorau. Dimpotriv , îlă stimulau, îi creau o stare de euforie, ca şi un vis tare, ame itor.ţAbe comand la agen ia Societ ii Aerieneă ţ ăţ

Sunder-land Airlines bilete pentru Chicago. Avionul avea plecarea la ora 21,30 şi sosea la Chicago la ora 23,10.Abe se uit la ceas.ă– Boss, s ne gr bim. Întră ă -o jum tate de or trebuieă ă

s fim la John Kennedy Airport.ă

210

Mircea vîrî într-o serviet diplomat o pijama, oă c maş de schimb, instrumentele de b rbierit şi ună ă ă Smith and Wesson. Pentru mai mult siguran ,ă ţă strecur un ă Walther P. 38 cu surdin în hamul deă sub hain .ăAbe lu cîteva înc rc turi de rezerv .ă ă ă ăS-ar putea s avem nevoie, spuse el practic.ă

211


PARTEA A TREIAÎN JET DE LA ATLANTIC LA PACIFIC

LA ORA nou , Mircea şi Abe p r sir vila, urm ri iă ă ă ă ă ţ ca de obicei de la distan de o maşin cu oameniiţă ă lui Landis.La noua şi cincisprezece minute - dup o cursă ă

infernal pe str zile din Bronx şi Queens - sosir laă ă ă aeroport. Formalit ile de îmbarcare durar pu in.ăţ ă ţMircea şi Abe se urcar în avion cu cîteva secundeă

înainte de a se închide uşile.– Ai v zut ce mutre au f cut oamenii lui Landis cîndă ă

s-au pomenit c le sc p m din min ? zise Abe după ă ă ă ă ce se aşez pe scaunul s u. Înainte de plecare amă ă avut grij s cump r ultimele cinci bilete disponibile,ă ă ă ca s evit orice surpriz .ă ă– Asta nu însenineaz c la Chicago nu ne pot luaă ă

în primire al i indivizi.ţÎ i închipui c Landis a r mas cu bra ele încrucişateţ ă ă ţ

dup ce a aflat c iă ă -am sc pat printre degete?ă– Aşa ceva cere totuşi timp, spuse Abe.– Timpul lucreaz în favoarea lor, zise Mircea. Euă

nu pot dep şi un anumit termen.ă– Avem înaintea noastr trei zile pline. Dac punemă ă

mîna pe Ernie, afacerea e ca şi rezolvat . Ştiu să ă-l fac s vorbeasc .ă ă– Dac punem mîna pe Ernie..., repet Mircea cuă ă

oarecare îndoial . În caz c lucreaz cu Landis,ă ă ă acesta se va gr bi să ă-i asigure o paz eficient .ă ă– Surpriza este elementul hot rîtor, replic Abeă ă

optimist. Landis şi Yale nu au de unde s ştie că ă dumneata ai aflat identitatea unuia dintre asasinii

212

lui Reggie. Yale a devalizat seiful lui Regan, tocmai ca să-intre în st pînirea fotografiilor.ă– Nu e de presupus c lă -a pus pe gînduri faptul de a

nu fi g sit şi negativele? Altminteri de ce au încercată s m suprime la Clubul 47? M mir c dup ceă ă ă ă ă m-au lovit în cap nu mi-au scotocit şi buzunarele.– Nu s-au mai ostenit; au fost siguri c nă -ai s maiă

ieşi viu din subsolul clubului, spuse Abe. Greşelile sînt tataie, boss. Nu exist crim perfect .ă ă ăExist numai alibiuri perfect ticluite şi influen eă ţ

perfecte. Abe rîse iar şi. M întreb ce mutr are să ă ă ă fac Ernie cînd are s dea cu ochii de mine.ă ă– Tocmai asta m face s cred c ar fi bine s intruă ă ă ă

singur în garaj, Abe. Va opera elementul surpriz , deă care vorbeai tu. Foarte pu in lume m cunoaşteţ ă ă sub noul meu aspect.– Nu te las singur în bîrlogul lupilor, boss! Ai v zută

ce era s p eşti la club.ă ăţMircea zîmbi.– Bine, Abe. Intr m împreun .ă ăLa ora 23,10 potrivit orarului, avionul ateriz laă

Chicago.Mircea şi Abe se urcar în Buickă -ul Electra, închiriat

telefonic, care-i aştepta în parcul de automobile. Abe lu volanul.ăÎn drum spre centrul oraşului, Abe îşi arunc deă

cîteva ori privirile asupra retrovizorului. Erau încadra i întrţ -un fluviu de maşini care goneau cu vitez constant pe Kennedy Expressway. ă ă– Ce n-aş da s ştiu dac sîntem urm ri i, zise Abe.ă ă ă ţ

Coti la dreapta pe North Damen Avenue, apoi la stînga pe Augusta Boulevard.Dup cinci minute de mers, ap ru siluet cuă ă ă

dou zeci de etaje a hotelului Metropol. Intrareaă

213


puternic luminat a garajului ă Avis se profila dincolo de hotel.Ajuns în fa a garajului, Abe vir brusc la dreapta şiţ ă

intr în untru. Se strecur ca un tipar printreă ă ă automobilele care mişunau prin garaj şi opri în dreptul unui perete de sticl , cu uşi automate. Peă una din uşi scria cu litere aurii Direc ia.ţAbe scoase pistolul de sub hain , îi trase piedic şiă ă

îl vîrî la loc în ham. Coborî din maşin , d du buznaă ă pe uşa cu litere aurii şi f r s in seama deă ă ă ţ ă protestele secretarei, care b tea la o maşin deă ă scris, împinse cu putere uşa din cel lalt cap t ală ă înc perii pe care scria ă Director. Biroul era gol. În scrumier de pe masa de lucru fumega o igar .ă ţ ăAbe se întoarse spre secretar :ă– Unde-i Ernie, frumoaso? Am vrut să-i fac o

surpriz .ăSecretar , o blond oxigenat , cu ochelari mari,ă ă ă

rotunzi, înr ma i cu metal, îi arunc o privireă ţ ă glacial .ă– Mr. Franckfurter e sus la etajul zece. Asist laă

montarea unui nou ascensor.– Thanks a million, îi mul umi Abe.ţP r si biroul şi se urc în ă ă ă Buick. F cu contactul.ă– Trebuie s fim cu ochii în patru, boss. Amă

impresia c ni se întinde o curs . Mi să ă -a spus că Ernie e sus.Demar . Buickă -ul se angaja pe serpentina betonată

care ducea spre etajele superioare. Abe înainta precaut.Pe dreapta, dincolo de balustrada de beton, se

deschidea golul dintre etaje, în jurul c ruia şerpuiaă pist în spiral . Pe flancul stîng se ridicau pere i deă ă ţ beton, deschişi la fiecare etaj spre platformele de

214

parcare respective.Mircea scoase cele dou pistoale şi le aşez al turiă ă ă

de el, pe banchet , s le aib la îndemîn .ă ă ă ăBuick-ul dep şi f r incident primele patru etaje.ă ă ăMircea îşi sim i gura uscat . Din fiecare maşinţ ă ă

care trecea pe lîng ei riscau s fie mitralia i. Şiă ă ţ oricare maşin , cu o manevr abil , ar fi putut să ă ă ă-i catapulteze în h ul deschis în dreapta lor.ăBuick-ul urc înc patru etaje. Abe se uit spreă ă ă

dreapta.Pe spiral , cu un etaj mai jos, se vedeau urcîndă

dou limuzine.ă– Ciudat. Am impresia c ne urm resc, zise Mircea.ă ă– Se prea poate, replic Abe. Vedem noi imediat.ă

Buick-ul se angaja pe spirala etajului IX, apoi pe ultima spiral , ce urca spre etajul X.ăCînd s ias pe ultima platform , îi ap rur în faă ă ă ă ă ţă

dou maşini aşezate una lîng alta, care le blocauă ă diurnul.Farurile lor quadruple se aprinser simultan,ă

orbindu-i.Abe opri instinctiv. Cupl pe marşarier.ăDeodat v zu în retrovizor celelalte două ă ă

automobile, care-i urm riser pîn atunci,ă ă ă apropiindu-se bord la bord, de asemenea cu toate farurile aprinse.– Ne-au prins la mijloc, scrîşni Abe. Vor s neă

împing în gol. S ri din maşin , boss!ă ă ăMircea deschise portiera cu cotul şi înarmat cu cele

dou pistoale, fiecare în cîte o mîn , s ri pe pistaă ă ă betonat .ăTrase o rafal în direc ia parbrizului primei maşiniă ţ

care se apropia cu vitez , apoi ochi şi pe a doua. Seă ad posti dup un stîlp de beton. Începu s trag şiă ă ă ă

215


în maşinile care urcau din urm .ăAbe aprinse toate farurile, îşi lans Buickă -ul

împotriva automobilelor care veneau din fa , apoiţă s ri la rîndul s u pe pist .ă ă ăSe auzi zgomotul unei ciocniri, apoi pîrîituri de

metal care se îndoaie şi z ng nit de geamuri sparte.ă ăAbe scoase pistolul de sub hain . Se r suci peă ă

c lcîie şi, lipinduă -se de perete, începu s trag cuă ă Mircea spre maşinile care veneau din spate.Maşina ce urca pe partea dreapt a pistei viră ă

brusc şi se izbi cu putere de parapet, imobilizîndu-se. Şi cealalt maşin încremeni, cuă ă parbrizul plesnit de gloan e.ţFocurile trase de arme cu surdin nu f cuseră ă ă

zgomot.Mircea şi Abe schimbar o privire triumf toare.ă ăDintr-una din maşini ieşi împleticindu-se un om

care se sprijini de portier , apoi se pr v li pe pistaă ă ă betonat , în celelalte nu observar nici o mişcare.ă ă– Acum s ne r fuim cu Ernie, zise Abe.ă ă– Numai s d m de el, spuse Mircea.ă ă– Nici o grij . Trebuie s fie pe aproape.ă ăÎn aceeaşi clip , un ă Ford Mustang, alb, decapotabil, îşni de pe platform , trecu pe ling maşinileţ ă ă

accidentate şi se angaja vijelios pe pist în jos.ă– Laşul! url Abe. Laşul! S nu ne scape.ă ăO lu la fug spre primul din automobilele parcateă ă

pe platform , un ă Studebeker Dayton. Se arunc laă volan, demar şi dup ce trecu pe ling Mircea, careă ă ă deschise portiera şi s ri în untru, porni cu mareă ă vitez pe urmele Fordă -ului decapotabil.– Ernie a fost întotdeauna un tic los, vorbi Abe, înă

vreme ce mînuia cu m iestrie volanul pe spiralaă betonat .ă

216

Maşina lui Ernie cîştigase un avans pre ios.ţ Ajunsese la etajul al treilea, în vreme ce Abe abia l sa în urm etajul al şaselea. Cauciucurile şuierau.ă ă Maşinile cu care se încrucişau erau silite s trag peă ă extrema limit a pistei spre a evita o ciocnire,ă Ford-ul ajunsese la etajul I.– Dac apuc s ias în strad , risc m s ne scape,ă ă ă ă ă ă ă

strig Abe furios.ăCircula ia intens şi,..ţ ăDeodat vorbele i se topir pe buze.ă ăDe pe platforma etajului I ieşi pe pista spiralat oă

limuzin ă Mercedes 600, lung cît o locomotiv , careă ă manevr spre a cîrmi la dreapta. Fordă -ul Mustang, lansat cu mare vitez la vale, intr ca un bolid înă ă flancul limuzinei. F cu un salt, se izbi lateral deă balustrada de beton şi lu foc, proiectînduă -l pe conduc tor peste caroseria Mercedesă -ului.Cînd ajunse în dreptul maşinii incendiate, Abe frîna.Nu putea trece mai departe cu Studebeker-ul.Ap rur cî iva oameni cu extinctoare. Jeturile deă ă ţ

spum înv luit în cîteva clipe Fordă ă ă -ul. În garaj se stîrnise tumult.Abe şi Mircea se strecurar prin spateleă

Mercedes-ului şi se oprir lîng corpul lui Ernie,ă ă priponit de balustrada betonat . Z cea întră ă -o pozi ieţ grotesc . Picioarele erau r şchirate întră ă -un fel de grand ecart, bra ele frînte f ceau zigzaguri peţ ă pardoseala mînjit cu motorin , iar capul despicat înă ă dou , ca un dovleac, l sa s se vad încîlcealaă ă ă ă însîngerat a circumvolu iunilor creierului.ă ţÎn jurul cadavrului începuse s se adune lume. Abeă

îl strînse pe Mircea de bra .ţ– S-o ştergem, boss, şopti el. Nu e bine s neă

g seasc poli ia aici. Profitînd de z p ceal , ieşir înă ă ţ ă ă ă ă

217


strad , f r să ă ă ă-i opreasc cineva. Cînd se v zur peă ă ă trotuar, oftar uşura iă ţ .Se şi amestecar în mul imea pietonilor.ă ţDinspre Oakland Boulevard se auzea tot mai

puternic sunetul modulat al unor sirene.– Poli ia! murmur Abe. Şi ambulan ele. Am ieşit laţ ă ţ

timp.Cotir la dreapta, pe o strad întunecoas , pu ină ă ă ţ

frecventat . Intrar în primul bar.ă ăLa tejghea cî iva noctambuli se cinsteau cu b uturiţ ă

tari.Mircea se v zu în oglinda din spatele barmanului şiă

abia se mai recunoscu. Era palid, obrazul i se lungise şi ochii îi str luceau ciudat. Sim ea un uşoră ţ tremur în picioare.„Nu sînt înc bun de detectiv”, îşi zise el iritat.ă– De dou ori ă whisky, porunci Abe, rezemîndu-se

de tejghea.Abe îşi aprinse o igar .ţ ăBarmanul lu de pe raftul de cristal o sticl , ă ă cu--

Scotch. Umplu dou pahare şi le servi noilor clien i.ă ţMircea îşi goli paharul din cîteva înghi ituri; B uturţ ă ă

alcoolic îi înc lzi pl cut m runtaiele şi îi linişti: eaă ă ă ă prin minune nervii.– Înc un rînd, porunci el.ăŞi Abe d du peste cap ă whisky-ul.În vreme ce barmanul executa comanda, Abe se

întoarse spre Mircea.– Ernie ne-a f cut figura, boss. I-au crescut aripi deă

îngeraş şi şi-a luat zborul tocmai cînd credeam c oă s punem mîna pe el. Dar mai avem o s geat înă ă ă tolb . Blackie. Nu m aştept la cine ştie ce, dară ă trebuie s încerc m... A murit Ernie, tr ieşte Blackie.ă ă ă Plec m la Las Vegas, boss. Cu primul avion!...ă

218

** *

Cu ochii pe jum tate închişi. Mircea st tea cu capulă ă sprijinit de sp tarul moale al banchetei sale şiă asculta zgomotul surd al motoarelor avionului.Mai to i c l torii dormeau. Şi Abe dormea, cu guraţ ă ă

întredeschis , cu mîinile împreunate pe pîntece şi cuă nodul cravatei pu in l rgit, spre a nuţ ă -i stînjeni respira ia. Veioza aprins arunca asupra obrazuluiţ ă s u o tent chihlimbarie.ă ăMircea se uit la el şi se întreb cum de putea să ă ă

doarm atît de liniştit dup cele întîmplate. Stareaă ă de exaltare pe care o încercase la bar l sase locă unei ciudate moleşeli.Recapitula evenimentele petrecute de la sosirea sa

în Statele Unite.Drumul îi fusese pres rat numai cu cadavre - Joeă

Regan şi fiul acestuia, Sid Capozzolo, Ernie Franckfurter şi unul sau doi din conduc torii celoră patru maşini din garaj, asupra c rora tr sese şi el şiă ă Abe. Este adev rat c fusese în legitim ap rare.ă ă ă ă Dar aceast legitim ap rare trebuia dovedit . N-ară ă ă ă fi fost exclus ca la aceast or agen ii F.B.I.-ului să ă ţ ă se afle pe urmele sale.Dac Abe escamotase cu abilitate cadavrele celoră

doi Regan şi al lui Sid, altfel se prezenta situa ia laţ Chicago. Prezen a lui şi a lui Abe puteau fi lesneţ dovedite. Agentul care le predase maşina luat cuă chirie şi secretara lui Ernie Franckfurter i-ar fi identificat cu uşurin . Pe de alt parte posibilitateaţă ă de a fi lichida i de Mafie creştea în fiecare clip .ţ ăFaptul c la garaj se încercase asasinarea lui şi aă

lui Abe dovedea c deplasarea sa la Chicago nuă sc pase neobservat . Suprimarea lui Genovese -ă ă

219


alias Mircea Paltin - fusese de bun seam hot rîtaă ă ă dinainte. Numai aşa se explicau atentatele s vîrşiteă împotriva sa. F r îndoial c Ernie fusese anun ată ă ă ă ţ din timp de sosirea la Chicago a lui Genovese şi a omului s u de încredere. I se recomandase s îşi iaă ă m suri de precau ie. Landis pierduse îns primaă ţ ă manş . Cine o va cîştiga pe a doua?ăMircea se uit pe geam. Undeva în zare, se vedeauă

lic rind luminile unui oraş.ăÎşi consult pliantul pe care o stewardes iă ă -l pusese

la dispozi ie. Se apropiau de Minneapolis. În zori vorţ ateriza la Denver. Dac vor prinde leg tura cuă ă avionul de Las Vegas vor ajunge la destina ie în jurulţ orei şapte.Închise ochii şi încerc s adoarm . Somnul însă ă ă ă

refuz s vin . Îl potopeau gîndurile.ă ă ăÎşi îndrept iar şi privirile spre fereastr . Luminileă ă ă

oraşului se apropiau cu încetul.Spre sud scînteie un fulger şi înc unul.ăMircea a ipi. Nu se trezi decît în clipa în careţ

stewardesa îl rug să ă-şi prind centura de siguran ,ă ţă deoarece trebuiau s aterizeze la Denver.ăSe luminase de ziu . La orizont se ivise geanaă

purpurie a soarelui. Oraşul se desf şura ca ă o oază verde, înspicat de albul zgîrieă -norilor. În jur se desf şura un imens deşert roşiatic. Spre vest seă ridicau crestele alb strui ă ale mun ilor Stîncoşi. Înţ centrul oraşului se singulariza domul Capitoliului.La Denver, escala dur o jum tate de or . Mirceaă ă ă

se mul umi cu dou felii de şunc şi cu un pahar deţ ă ă Orange-Juice din copiosul breakfast servit la restaurantul aeroportului. Abe în schimb se înfruptă cu mare poft din bun t ile servite.ă ă ăţLa şapte f r un sfert avionul decola îndreptînduă ă -se

220

spre Las Vegas.Îndat ce se instal în fotoliul s u, Mircea adormi.ă ă ă

Oboseala şi emo iile îşi f ceau sim ite efectele. Nuţ ă ţ se trezi decît la Las Vegas.În parcul de automobile al aeroportului îi aştepta

un Chevrolet Impala, închiriat prin telefon înc de laă Denver.De la un chioşc cump r ultimele ziare deă ă

diminea . Dou dintre ele relatau moartea lui Ernieţă ă Franckfurter şi ciudat ciocnire de automobile de laă etajul al zecelea al garajului, care se soldase cu doi mor i şi cu doi grav r ni i. Declara iile secretarei luiţ ă ţ ţ Franckfurter f cute la poli ie cît şi în fa a ziariştiloră ţ ţ ocupau un loc de frunte. Mircea remarc surprins că ă semnalmentele atribuite lui Abe erau cu totul false. S-ar fi zis c secretara se str duise să ă ă-i deruteze pe poli işti.ţMircea îşi d du seama c şi aici opera mîna Mafiei,ă ă

care nu îng duia celor dinafar să ă ă-i afle fr mînt rileă ă -i l untrice. Dar aceasta mai dovedea că ă Mircea evolua pe muchie de cu it. Abe nu p rea sţ ă ă fie conştient de primejdiile ce-i pîndeau. Nu-l preocupa decît prinderea asasinilor lui Reggie Lascalzo.Dup un turneu steril prin mai multe hoteluriă

reuşir s g seasc dou camere la ă ă ă ă ă Floridablanca. Odaia lui Mircea, plasat la etajul al doilea al unuiă building cu linii sobre, elegante, privea spre un parc cu covoare de gazon, în mijlocul c rora îşi etală ă apele albastre, limpezi, un bazin cu savante curburi, str juite de umbrele multicolore Vilegiaturişti, înă pestri e costume de baie, se zbenguiau prin ap , oriţ ă se bronzau la soare.– Aici am să-mi petrec vacan a, boss, spuse Abe,ţ

221


l sînduă -şi privirile s întîrzie asupra unui stol de feteă cu forme r scolitoare de gînduri p c toase.ă ă ăTuşi spre a-şi drege glasul, apoi rosti cu ton afectat

de predicator:– Dar mai înainte de toate - datoria. Pentru început

s tragem un pui de somn. E inutil să ă-l c ut m la oraă ă asta pe Blackie. Ca şi liliecii nu iese din ascunzişul s u decît noaptea.ăB ur cîte dou ă ă ă whisky-uri duble, apoi se culcar ,ă

în r coarea pl cut a camerei, înzestrat cuă ă ă ă instala ie de aer condi ionat şi la ad postul storurilorţ ţ ă l sate, Mircea dormi pîn la l satul serii. Îl trezi dină ă ă somn un steward, care-i aduse pe tav o foarteă bogat gustare şi o colec ie de sticle cu b uturi tari.ă ţ ă În timp ce Mircea se delecta cu un pateu în aspic: garnisit cu felioare de ananas, stewardul ridică storurile, dezv luind o privelişte de basm.ăÎn dep rtare se ridicau, asemenea unor fantasticeă

cozi de p un, jocuri de artificii roşii, chihlimbarii,ă albastre, purpurii, înv luind succesiv parcul în toateă culorile curcubeului. Bazinul luminat de din untru îşiă schimba şi el culoarea, asemenea unui uriaş cameleon. Femei şi b rba i în costume de seară ţ ă str b teau aleile parcului. Cei mai mul i seă ă ţ îndreptau spre un pavilion. În stil arab, înv luit înă ghirlande de becuri pestri e.ţ– Dori i s v re inem locuri la Cazinoul hoteluluiţ ă ă ţ

nostru? întreb stewardul. Cele mai solicitate sînt laă mesele de rulet şi de ă chemin de fer. Dar după p rerea mea, ad ug el confiden ial, sor ii cei maiă ă ă ţ ţ mari de cîştig vi le ofer cursele de ogari. În searaă aceasta se desf şoar o întrecere senza ional întreă ă ţ ă Golden-Arrow, campionul Europei, şi Thundebird, campionatul Americii de Sud. Pronosticurile sînt

222

împ r ite. Eu am îns unele indicii - din surse tainiceă ţ ă - ca Golden-Arrow va cîştiga cursa. Încerca i şi nţ -o s v par r u. Acum trei zile un financiar britanic -ă ă ă ă numele nu vi-l pot divulga - a cîştigat datorită pove elor mele treizeci de mii de dolari. A avutţ generozitatea s m gratifice cu dou hîrtii de cîte oă ă ă mie. Mircea în elese aluzia.ţStewardul îi umplea al doilea pahar cu whisky, cînd

Abe îşi f cu intrarea jovial, fercheş, gata s intre înă ă ac iune.ţ– Bei un Bourbon? îl întreb Mircea.ă– Mul umesc, miţ -am f cut plinul.ă– Bine, Abe. M îmbrac şi plec m.ă ăÎn vreme ce Mircea îşi înnoda cravata în fa aţ

oglinzii, Abe se întoarse spre steward.– Cunoşti pe un oarecare Blackie McCoo?– Oh, da. Blackie McCoo, directorul de la El

Morocco.– El Morocco?– Hotelul-cazino. Foarte c utat de starurile dină

Hollywood. Şi cu cea mai grandioas reclam dină ă oraş. Numai emblema cazinoului e format clină patru mii de becuri fluorescente.Zece minute mai tîrziu, Chevrolet-ul condus de Abe

se angaja pe bulevardul care ducea la El Morocco.Mircea era uluit de risip de lumin şi culoare, careă ă

înv luiau oraşul întră -un fel de aur incandescent .ă ă Reclame cu neon în plin mişcare descriau peă fa adele cl dirilor zigzaguri juc uşe, cicloideţ ă ă dantelate, hiperbole explozive, elipse ce se rostogoleau nebuneşte ca nişte mingi de rugby, evoluente angrenate în rotiri ame itoare, arabescuriţ şerpuinde, jeturi orbitoare, toate înv luind şi cerul şiă p mîntul întră -o Niagar de feerii. Litere imense,ă

223


str lucitoare alc tuiau cele mai exotice decoruri:ă ă Desert Inn, Sahara, Flamingo, New Fronlier, Thunder-bird, Star Dust, South Pacific, Tropicana...Caroseriile automobilelor care mişunau pe

bulevarde oglindeau luminile reclamelor, scînteind ca o lav în plin rev rsare.ă ă ăÎn fa a hoteluluiţ -cazino El Morocco, o uriaş floareă

tropical îşi desf şura spre cer petalele de neon, caă ă un vulcan în erup ie.ţAbe reuşi s strecoare ă Chevrolet-ul printre sutele

de automobile parcate în fa a cl dirii.ţ ăIntr împreun cu Mircea în holul hotelului şi seă ă

opri la biroul de informa ii.ţ– Mr. Blackie McCoo, v rog.ă– Dup ora zece îl g si i la cazinoul hotelului,ă ă ţ

replic func ionarul.ă ţ– Mul umesc.ţÎn holul împodobit cu coloane de sticl luminate peă

din untrul, vilegiaturişti în costume de sear virau înă ă automate piese de cîte cincizeci de cen i, cu care seţ puteau cîştiga cinci, zece sau chiar cincizeci de dolari. Cîştigurile erau posibile numai în teorie. În practic se alegeau cu beneficii numai proprietariiă sau concesionarii automatelor.În aşteptarea orei zece, Abe pierdu la un automat

zece dolari.– Mai bine s d m o rait pe la bar, propuse Mircea.ă ă ă

Aş mai bea un whisky.– All right, boss.Barul-dancing era tixit de consumatori, care îşi

restaurau for ele înainte de a se lua de piept cuţ norocul, în jurul meselor verzi.Mircea remarc pe tejgheaua barului, ca şi laă

Clubul 47, un mare vas chinezesc, plin cu orhidee

224

albe, asemenea unor cupe de cear . Directorulă barului oferea clien ilor favoriza i cîte o orhidee,ţ ţ care era primit cu foarte mult bucurie.ă ăMircea şi Abe îşi omorîr timpul pîn la zece,ă ă

delectîndu-se cu cîteva whisky-uri stropite din belşug cu sifon. Trebuiau să-şi p streze minteaă limpede, c ci în noaptea aceasta aveau de lucru.ăLa ora fixat se îndreptar spre s lile cazinoului. Înă ă ă

jurul meselor verzi se îmbulzeau puzderie de amatori cuprinşi de frigurile jocului.Abe f cu semn unui steward negru, care se apropieă

zîmbind.– Unde îl pot g si pe Mr. McCoo?ă– Mr. McCoo, Sir, a sosit acum zece minute. Îl g si iă ţ

în biroul s u. Uşa din fund.ăMircea f cu un semn lui Abe.ă– Haidem.Strecurîndu-se printre lume, ajunser la uşa dină

fund. O împinser şi se pomenir întră ă -un vestibul tapetat cu m tase vişinie. Pe un birou se afla oă maşin de scris. Pe o alt uş , capitonat , scria cuă ă ă ă litere mici argintii Director.– Lasă-m s intru cel dintîi, boss, zise Abe. E maiă ă

în elept. Mircea închise uşa care r spundea în salaţ ă cazinoului.– Bine, Abe. Pofteşte.Abe ap s clan a uşii capitonate, pe care oă ă ţ

deschise încet.P trunser întră ă -o înc pere somptuoas , cu fotoliiă ă

adînci, îmbr cate în piele de vi el, şi cu un birouă ţ vast, acoperit cu cristal. La birou nu se afla nimeni.– A zburat pas rea, zise Abe.ăMircea ar t cu un deget spre picioarele biroului.ă ăAbe se uit întră -acolo. Pe covorul de Persia se

225


contura lateral talpa unui pantof de lac.Abe fluier a pagub . Trecu dup birou. Pr v lit peă ă ă ă ă

covor, cu fa a în jos, z cea un b rbat de staturţ ă ă ă mijlocie. Purta smoching. Abe se l s întră ă -un genunchi, apuc pe individ de um r şi îl întoarse cuă ă fa a în sus. În plastronul alb, mînjit de sînge, st teaţ ă înfipt în dreptul inimii un stilet cu mîner de abanos. Dintr-o orhidee pe care b rbatul o purta la butonieră ă se scursese un praf alb.– Blackie, murmur Abe. Bietul Blackie.ă– Am sosit prea tîrziu, zise Mircea.Abe lu între degete pu in praf alb şi îl miroşi.ă ţ– Heroin , rosti el. M aşteptam. Se ridic înă ă ă

picioare. Mircea se uit îndelung la cadavru.ă– Orhideea asta nu trebuie s ajung în mîinileă ă

poli iei, spuse el.ţDintr-un blocnotes de pe birou smulse o foaie de

hîrtie, din care f cu la repezeal un cornet. Luă ă ă floarea de la butoniera lui Blackie şi o strecur înă cornet. Tot acolo turn şi praful pe careă -l culese cu grij de pe covor. Vîri cornetul în buzunarul sacoului,ă apoi se întoarse spre Abe.– S-o ştergem mai înainte ca cineva s dea pesteă

noi. Abe cercet dintră -o privire întreaga înc pere. Oă uş întredeschis r spundea întră ă ă -un lavabou. Draperii de catifea acopereau fereastra. Abe stinse lumina şi d du la o parte draperiile. Fereastra priveaă spre o gr din cu boschete de trandafiri. În gr dină ă ă ă nu se afla ipenie de om.ţ– Ieşim pe aici, zise el deschizînd fereastra. E mai

prudent.Scoase din buzunar o batist cu care şterseă

clan ele şi foraiberele pe care le atinsese, apoiţ escalad fereastra. Dup ce se asigur c nu se află ă ă ă ă

226

nimeni prin apropiere, f cu semn lui Mircea să ă-l urmeze.Cînd se v zur în gr din , se strecurar pe lîngă ă ă ă ă ă

pere i spre o alee, care p rea s r spund în strad .ţ ă ă ă ă ă Presupunerile lui Abe se adeverir . Aleea îi scoase înă bulevardul din fa a hotelului.ţDinspre stînga se auzi sirena unei maşini de poli ieţ

care se apropia cu mare vitez .ă– Am ieşit la timp, zise Abe.Automobilul poli iei opri în fa a hotelului. Doi agen iţ ţ ţ

în uniform şi doi în civil s rir din maşin şi urcară ă ă ă ă în fug treptele de la intrarea cl dirii. Se topiră ă ă în untru.ă– S-o lu m cît mai repede din loc, zise Abe.ăSe suir în Chevroletă -ul care demar , pierzînduă -se

printre automobilele ce se scurgeau pe bulevard în jos. Mircea rosti gînditor:– Am impresia c asasinii lui Blackie au anun ată ţ

poli ia, ca s fim g si i lîng cadavru. Prea au sositţ ă ă ţ ă repede.– Se prea poate, boss.– Sîntem în centrul unei adev rate conspira ii, Abe;ă ţ

conspira ia unor oameni care vor s m scoat dinţ ă ă ă circula ie mai înainte c asasinii lui Reggie s fieţ ă ă descoperi i.ţÎn vreme ce mînuia cu stînga volanul, Abe îşi

aprinse o igar .ţ ă– Acum firul s-a rupt iar şi, relu Mircea.ă ăMoartea lui Blackie McCoo îi fusese totuşi de folos.

Aflase c orhideele de la butonier purtau în cupaă ă petalelor pulbere de heroin . Dovad c McCooă ă ă f cea parte dintră -o re ea de trafican i deţ ţ stupefiante, de care nu era str in nici Regan. Întreă Regan şi McCoo, orhideele stabileau o leg tură ă

227


suspect .ăPoate c şi Ernie Franckfurter ora membru ală

aceleiaşi organiza ii. Numai aşa se explica faptul cţ ă doi oameni plasa i prin îndeletnicirile lor la mai bineţ de o mie de mile unul de cel lalt, participaser laă ă asasinarea lui Reggie Lascalzo într-un cartier din New-York, adic întră -un punct cu totul excentric faţă de locul în care-şi desf şurau ocupa iile cotidiene.ă ţ– Plec m imediat, la New York, spuse Mircea.ă– N-ar fi mai în elept s mai r mînem cîtva timp laţ ă ă

Las Vegas? opina Abe. Ara aici cîteva leg turiă pre ioase, care neţ -ar putea pune pe urmele ucigaşilor lui McCoo.– Cît iţ -ar trebui pentru asta? întreb Mircea.ă– O zi sau dou .ă– Prea mult. Nu mai avem la dispozi ie decît treiţ

zile. În aceste trei zile trebuie s scot adev rul laă ă lumin . ă– Bine, boss, replic Abe supus.ăTrecur pe la hotel, cerur nota de plat şi după ă ă ă

ce-şi strînser bagajele, spre surprinderea stewardulă ui, plecar la aeroport, G sir un ă ă ă Jet Boeing, care avea să-şi ia zborul spre New York peste dou zeciă de minute.– Pe unde trecem, oamenii mor ca muştele, spuse

Abe zîmbind. Parc am fi la Chicago în epocaă prohibi iei. Şi acum ce facem, boss? întreb el înţ ă vreme ce se îndreptau spre avion.– Nu ştiu înc .ăÎn realitate ştia foarte bine. Avea s ia leg tura cuă ă

Narcotic Bureau. Să-l informeze asupra traficului de stupefiante de la hotelul-cazino. El Morocco din Las Vegas.Aterizar la New York în zori.ă

228

Mircea cump r de pe aeroport presa deă ă diminea . O r sfoi. Printre ultimele ştiri ale ziarelorţă ă figur o telegram din Las Vegas care relat peă ă ă scurt asasinarea lui Blackie McCoo.– Abe, spuse Mircea, de aici te duci direct la amicul

t u Micky Sheldon. Caut s afli cît mai multe înă ă ă leg tur cu Ernie Franckfurter. Vezi dac ştie cevaă ă ă despre Blackie McCoo. Descoase-l. S-ar putea să ob ii informa ii pre ioase.ţ ţ ţ– O. K., boss. O s fie cam greu să ă-l fac să

vorbeasc la ora asta. Din zori şi pîn la prînz, Mickyă ă zace în letargie. Pritoceşte vinul b ut peste noapte.ă Dar am s încerc.ăMircea se uit la ceas.ă– Acum e şase şi jum tate. La unsprezece neă

întîlnim la barul Baltimore, pe Madison Avenue.Mircea trecu la volanul Lincoln-ului.– Unde te las, Abe?– În East Side, Micky st în mansarda unei cocioabeă

de pe Allen Street.În drumul s u spre Manhattan, Mircea avu grij să ă ă

ocoleasc pe mai multe str zi l turalnice. Voia să ă ă ă vad dac nu e urm rit. Liniştit oarecum în această ă ă ă privin , travers Podul Brooklyn, l s pe Abe lingţă ă ă ă ă City Hall, apoi se angaja pe Broadway. Opri aproape de 14’th Street şi intr întră -o cabin telefonic .ă ăForm unul din numerele lui Narcotic Bureau. Îiă

r spunse un glas suav cu profesional eficien .ă ă ţă– Hello!– Hello! lua i not , Miss. Opera i urgent, oţ ă ţ

descindere la Hotelul-cazino El Morocco...Mircea curm brusc restul frazei...ăDe unul din pere ii laterali de sticl ai cabinei seţ ă

rezemase un tip cu p l rie tras pe ochi, care citeaă ă ă

229


un ziar. O musta englezeasc - fals poate - seţă ă ă l sa ca o streaşin deasupra gurii cu buze sub iri.ă ă ţ Tipul purta haine gris-fer.– La ce or spune i c pleac primul avion spre Lasă ţ ă ă

Vegas? întreb Mircea, schimbînd brusc sensulă convorbirii.F cu o pauz ca şi cînd ar fi aşteptat r spunsul.ă ă ă– Atunci re ine i dou locuri pe numele lui Herbertţ ţ ă

Stevenson. L s telefonul în furc .ă ă ăÎmpinse uşa cabinei şi ieşi pe trotuar. Tipul rezemat

de cabin îşi continua lectura.ăCînd Mircea se urc în automobil, individul ridică ă

ochii pe deasupra ziarului.Lincoln-ul porni, încadrîndu-se în coloana de

maşini, care se îndreptau spre nord, Mircea se mai uit o dat prin retrovizor la tipul cu ziarul. Acestaă ă intr tocmai în cabin , Mircea se întreb dacă ă ă ă num rul pe care îl formase, chemînd pe cei de laă Narcotic Bureau, fusese identificat de insul rezemat de cabin . Oamenii cu urechea format potă ă reconstitui lesne un num r de telefon după ă zgomotul f cut de disc. Dac se afla c încercase să ă ă ă contacteze poli ia, era pierdut.ţO sudoare rece îi perl fruntea. Se uit din nou prină ă

retrovizor. Un Chevrolet verde îl urma îndeaproape. La volan un individ cu ochelari negri.Mircea coti brusc la dreapta pe 47’th Street.Un fluierat strident de poli ie îl f cu s se opreascţ ă ă ă

la marginea trotuarului. Pu in deprins cu circula iaţ ţ din Manhattan şi emo ionat de maşina care p reaţ ă să-l urm reasc , se angajase împotriva sensului unică ă de pe acea strad . Se alese cu o amend gras şi cuă ă ă o aspr observa ie din partea agentului deă ţ circula ie. Respir îns uşurat. Tipul cu ochelari de laţ ă ă

230

volanul Chevrolet-ului îşi continuase drumul pe Broadway.Mircea f cu drumul întors şi îşi trase maşina înă

primul loc liber dintr-un şir de automobile parcate la trotuar, îşi şterse cu batista sudoarea de pe frunte şi îşi aprinsese o igar .ţ ăSe uit la ceas. Peste un sfert de or avea întîlnireă ă

cu Abe.*

* *Mircea sosi punctual la Baltimore.Abe îns iă -o luase înainte. Îl aştepta la o masă

mic , ling tejgheaua barului. Comandase ună ă Martini, pe care-l savura plin de încîntare.Mircea se aşez pe un scaun liber şi comand ună ă

Courvoisier.– Am veşti mari, boss, zise Abe, dup ce sorbi oă

ultim înghi itur de ă ţ ă Martini. Am aflat de la Micky nişte chestii uluitoare. Ca s ajung îns acolo, aă ă trebuit să-l bag cu capul în ap rece. Numai aşa lă -am trezit din be ie.ţ– Şi ce-ai aflat?– Ernie Franckfurter şi cu Blackie McCoo au

participat acum zece ani la spargerea unei b nci dină Grand Junction, Colorado. În timpul atacului s vîrşită în plin zi au fost ucişi un paznic şi un casier. Ernieă şi cu tovar şii s i au reuşit s dispar , cu o prad deă ă ă ă ă peste dou sute de mii de dolari. Poli ia federal iă ţ ă -a urm rit f r succes aproape un an. În urma unuiă ă ă denun anonim, a reuşit s le pun mîna în ceaf . Aţ ă ă ă urmat un proces care a f cut atunci mare vîlv . Doiă ă martori ai acuz rii au pierit victime ale unoră accidente, în ajunul procesului. Ceilal i martori,ţ intimida i, nţ -au mai îndr znit s apar în fa aă ă ă ţ

231


tribunalului. Acuza ii au fost achita i din lips deţ ţ ă probe.Mircea îşi muie buzele în paharul cu coniac. – Interesant! Foarte interesant! rosti el. Şi în anii

care au urmat, ce s-a mai întîmplat?– Nu s-a mai întîmplat nimic. Ernie şi Blackie sp la iă ţ

de învinuirile ce li se aduseser au devenit cet eniă ăţ respectabili, cu ocupa ii onorabile.ţ– Va s zic , dup zece ani, relu Mircea, Ernie şiă ă ă ă

Blackie au renun at pentru cîteva zile la ocupa iileţ ţ lor „onorabile” pentru a participa la r pirea şiă asasinarea lui Reggie. Nu i se pare ciudat, Abe?ţ– Da şi nu. Erau în joc şaizeci de milioane de dolari:

Miza merita riscul.– Ai aflat şi numele celorlal i participan i la ataculţ ţ

asupra B ncii?ă– Nu. Dar nu e greu s le aflu. Ziarele de acumă

zece ani au f cut mare vîlv în jurul acestui caz.ă ă– Fă-mi rost de aceste ziare, Abe.– O.K., boss.– În cît timp mi le aduci? Abe se uit la ceasul deă

min .ă– În maximum trei ore. Cunosc nişte reporteri.

Pentru cî iva dolari, îmi aduc pe tav întreagaţ ă colec ie.ţ– La drum, Abe.Abe se ridic de la mas .ă ă– M g seşti, la vil , continu Mircea.ă ă ă ăDup plecarea lui Abe d du peste cap dou pahareă ă ă

cu ap . În prezen a locotenentului s u se sim eaă ţ ă ţ obligat s bea numai alcool. Prinzi la un restaurantă italienesc din Greenwich Village - continuînd tradi iaţ lui Cenovese, mare amator de buc t rieă ă italieneasc . Se înapoie la Elmsford f r s seă ă ă ă

232

gr beasc .ă ăDe cînd sosise la Baltimore, oamenii lui Landis se ineau de el ca scaiul. Dar lui Mircea nuţ -i mai p sa.ă

Se afla pe drumul cel bun. Acesta era esen ialul.ţÎndat ce ajunse acas , se retrase în dormitor. Seă ă

dezbr c şi se culc imediat. Dormi greu, f r vise.ă ă ă ă ă Fr mînt rile din ultimele zile îl doborîser .ă ă ă

** *

Abe îşi f cu apari ia, la ora patru, cu un vraf deă ţ ziare. Abia le ducea.Trezit din somn, Mircea începu s le r sfoiasc .ă ă ă

Curiozitatea şi emo ia îl asaltau în egal m sur .ţ ă ă ă Compar mutrele b rba ilor din fotografia sa cuă ă ţ instantaneele luate de poli ie celor patru membri aiţ bandei lui Ernie, dup capturarea acestora.ă– Este exact ceea ce m aşteptam, spuse el.ă

Uită-te şi tu. Oamenii din band figureaz şi înă ă fotografia noastr . To i patru. Ei, ce zici?ă ţAbe se sc rpina în creştet.ă– Într-adev r, mi se pare şi mie ciudat. Auă

reconstituit banda dup zece ani.ă– Eşti sigur c în cursul acestor zece ani nă -au mai

dat şi alte lovituri? întreb Mircea.ă– Micky mi-a declarat c Ernie ducea - cel pu ină ţ

aparent - o via exemplar .ţă ă– Poate c avea o existen dubl .ă ţă ă– N-aş crede, rosti Abe. Ce rost avea s rişte totul,ă

repetînd experien a trist de la Grand Junction, cîndţ ă cîştigurile lui de la garaj erau foarte mari şi mai ales lipsite de orice primejdie.Mircea reciti cu voce tare numele celorlal i doiţ

membri din banda lui Ernie.– Ralph Williams şi Irving Flaschman. Trebuie să

233


d m neap rat de ei, Abe.ă ă– Cam încurcat treab , boss.ă ă– La organiza ie nu putem apela. Avem duşmaniţ

puternici în Mafie, Abe.Nu ne putem bizui decît pe noi.Abe îşi împreun gînditor bra ele.ă ţ– Ernie la Chicago. Blackie la Las Vegas. Pentru

Williams şi Flanschman va trebui s r scolimă ă America.– Şi asta în trei zile.Abe trînti o înjur tur tipic italieneasc .ă ă ăÎn clipa aceea se deschise uşa şi noul valet al lui

Mircea, un fl c u roşcovan, pistruiat, careă ă r spundea la numele de Sam anun cu glas sub ire,ă ţă ţ de falset:– Mr. Bolence, boss. L-am poftit în bibliotec .ăSpre deosebire de Pedro, care avea toate

aparen ele unui servitor stilat, eforturile lui Sam deţ a imita manierele unui valet englez deveneau uneori de-a dreptul groteşti. Oricît s-ar fi str duit, nuă izbutea s ascund sub aceast spoial gesturileă ă ă ă brute de tough guy.Pe Mircea îl amuzau sfor rile de elev silitor ale luiţă

Sam, care la dou zeci de ani neîmplini i avea totuşiă ţ glorioase state de serviciu în Mafie.– Bine, Sam, cobor îndat , spuse el.ăSe îmbr c la repezeal . Era ner bd tor s afleă ă ă ă ă ă

nout i de la Bolence, singurul om din sferele înalteăţ ale organiza iei careţ -i mai ar ta simpatie. Dac eraă ă sincer , r mînea de v zut. În orice caz, în faimosulă ă ă dosar de la Palermo, Bolence figura printre prietenii lui Genovese.Abe r mase în dormitor, spre a mai c uta prină ă

jurnale indicii care să-i pun pe urmele lui Williamsă

234

şi ale lui Flaschman.Cînd coborî în bibliotec , avu surpriza s constateă ă

c Bolence nu era singur. Îl înso ise în aceast vizită ţ ă ă Antinous, unul dintre c peteniile Mafiei din Stateleă Unite. Mircea îl recunoscuse de îndat . Extrem deă fotogenic. Antinous era replic fidel a fotografieiă ă din dosarul Genovese. Deşi împlinise treizeci de ani, nu p rea s fi dep şit dou zeci. Tr s turile regulate,ă ă ă ă ă ă nasul grecesc, b rbia rotund d deau chipului s u oă ă ă ă puritate clasic .ăAceast înf işare îi atribuise de altfel numele - laă ăţ

început sub form de porecl - al lui Antinous.ă ăMircea se întreb de ce Sam nu îl anun ase că ţ ă

Bolence era înso it. Poate c şi aceast întîlnireţ ă ă f cea parte din încerc rile la care era supus, spre aă ă -i stabili adev rata identitate.ăAntinous îl m sur de sus pîn jos, apoi îi întinseă ă ă

mîna:– Ce mai faci, Vincenzo?– Hello, Antinous!Îi rostise numele cu cel mai firesc şi familiar ton, ca

şi cum abia ieri s-ar fi desp r it.ă ţSe întoarse spre Bolence care st tea în picioare înă

dreptul ferestrei, şi îi privea cu amuzat interes.– Hello, Jack! De ce nu v-a i tratat cu cîte unţ

whisky? Tu cunoşti obiceiurile casei.Antinous îşi scutur un fir de praf de pe reverulă

impecabilei sale haine de shantung.– Ardeam ele curiozitate s te v d, Vincenzo. Miă ă

s-au spus despre noul t u chip lucruri extraordinare.ă Ştiam c Butler, doctorul nostru este un aş, dar nuă mi-am închipuit c poate face minuni. Dac teă ă -aş fi întîlnit pe strad , nu teă -aş fi recunoscut. Butler trebuie s fi fost foarte mul umit de opera sa.ă ţ

235


– Mul umirea lui nu a egalatţ -o în nici un caz pe a mea, replic Mircea, trecînd la dulapul bar. Gra ie luiă ţ sînt ast zi alt om. Nu mă -au mai deranjat nici oamenii din F.B.I. şi nici anumi i ţ prieteni din Cosa Nostra.Oferi un pahar cu whisky vizitatorilor.– N-ai reuşit totuşi să- i p strezi mult vremeţ ă ă

incognito-ul, spuse Antinous dup ceă -şi degustă b utura.ă– S-au g sit binevoitori care s m identifice,ă ă ă

replic Mircea. Pentru ei un Vincenzo Genoveseă ascuns sub o înf işare de împrumut însemna oăţ amenin are permanent .ţ ăRa ionamentul s u f cu impresie asupra luiţ ă ă

Antinous, care-l privi cu oarecare simpatie.– În orice caz, dragul meu, continu Mircea, trebuieă

să- i mul umesc fiindc ai avut curajul s vii s mţ ţ ă ă ă ă vezi;– Socoteşti c e un act de curaj?ă– Desigur, replic Mircea. Am devenită

compromi tor.ţă– Dramatizezi lucrurile, replic Antinous.ă– S fim serioşi, prietene. Dac nu aş fi fostă ă

suspectat, nu mi s-ar fi f cut afrontul de a mi seă ridica, f r nici o explica ie, conducerea sectorului.ă ă ţ– Eşti nedrept, r spunse Antinous. Fuga ta înă

Sicilia ne-a obligat s lu m m suri. Nu puteam l saă ă ă ă descoperit un sector atît de important.– L sasem în locul meu pe Abe Macchia şi peă

Reggie Lascalzo.Antinous zîmbi cu dispre :ţ– Ai v zut de ce au fost în stare. Cum au r mas deă ă

capul lor au f cut s dispar cîteva zeci de milioane.ă ă ă Eşti de acord, cred c nuă -i puteam l sa s operezeă ă ca în jungl . Preluarea conducerii sectorului de c treă ă

236

Landis nu reprezint decît un interimat.ă– Tot ce pot s spun e c acest Landis a început să ă ă

m enerveze. Ca şi Barracuda, de altfel, replică ă Mircea t ios.ăAntinous surise iar şi:ă– I i cunosc reputa ia. E primejdios s te enervezeţ ţ ă

cineva. iŢ -aş recomanda totuşi s nu te legi nici deă Landis şi nici de Barracuda, pîn nu i se limpezeşteă ţ situa ia.ţ– Am ştiut întotdeauna s m conduc f r s ceră ă ă ă ă

sfaturile nim nui, scumpul meu Antinous. Cu Landisă şi cu Barracuda, am s m socotesc atunci cînd voiă ă crede de cuviin .ţăAntinous îl privi cu indulgen .ţă– iŢ -ai schimbat înf işarea, dar nu şi firea. Faciăţ

impruden e ca un simplu încep tor.ţ ă– Nici nu se gîndeşte c risc să ă ă-l supere pe marele

boss, interveni Bolence.– Marele boss nu s-a temut s m supere,ă ă

b nuinduă -m c aş fi înstr inat şaizeci de milioaneă ă ă de dolari cuvenite organiza iei.ţAntinous şi Bolence se privir cuprinşi de alarm .ă ă

Vincenzo Genovese dep şea m sura, îng duinduă ă ă -şi să-l critice pe marele boss. Chiar dac în sinea lor nuă erau întotdeauna de acord cu metodele de conducere ale acestuia, nu-şi exprimau niciodată verbal dezaprobarea.Antinous îşi goli paharul de whisky, spre a ocoli un

r spuns care lă -ar fi putut tîrî pe o pantă primejdioas .ăJack Bolence se uit gînditor la Mircea. B nuielileă ă

pe care le nutrise în leg tur cu identitatea celor doiă ă Genovese - dinainte şi dup opera ia estetic - seă ţ ă risipeau pe zi ce trecea.

237


– Nu trebuie să-l critici pe marele boss, spuse senten ios Antinous. Întotdeauna a fost binevoitorţ cu tine. iŢ -a încredin at cel mai însemnat sector...ţ– Ca s m deposedeze mai tîrziu în favoarea luiă ă

Landis. Antinous se pref cu a nu remarcaă întreruperea.– Deşi planeaz asupra ta grave, foarte graveă

b nuieli, iă ţ -a acordat un termen de şase zile spre a te disculpa. Pe altul l-ar fi lichidat f r discu ie.ă ă ţ– M rinimia lui este impresionant , replic Mircea.ă ă ă

Ad ug cu cel mai nevinovat aer: Dac m lichida,ă ă ă ă zburau definitiv cele şaizeci de milioane. Atîta timp cît r mîn în via mai sînt sor i s fie recuperate.ă ţă ţ ăBolence chicoti:– Zi-i Vincenzo şi lasă-l în pace.Pe fruntea lui Antinous se aşternuse o umbră

prevestitoare de lucruri nepl cute.ă– Marelui boss i s-au semnalat în ultimele zile o

serie de mor i violente.ţŞi lui nu-i plac violen ele, fiindc pot trezi aten iaţ ă ţ

poli iei. Marele boss - ştii prea bine - doreşte caţ organiza ia s func ioneze şi s se dezvolte onorabil.ţ ă ţ ă F r crime şi f r zguduiri.ă ă ă ăAntinous vorbea r spicat şi onctuos ca un prelat.ă

Bolence îl asculta cu admira ie.ţ„Mare şmecher, reflect el. Face pe diplomatul. Dară

cu Vincenzo nu-i merge.”– Po i sţ ă-l încredin ezi pe marele boss, spuseţ

Mircea; c nă -am l sat şi nici nu voi l sa pe urmeleă ă anchetei mele corpuri delicte, care s compromită ă organiza ia.ţ– Vom vedea, zise Antinous, aşezînd eu grijă

paharul pe mas . Vincenzo, îmi dai voie s mă ă ă retrag? Mergi, Jack?

238

– R mîn, spuse Bolence. Vreau s mai stau deă ă vorb cu Vincenzo. Voi reuşi, poate, să ă-l conving că e bine s lucreze cu mai mult ... discre ie.ă ă ţ– I i urez succes, Vincenzo, rosti Antinous,ţ

întorcîndu-se spre Mircea şi întinzîndu-i prietenos mina.Îndat ce r mase singur cu gazda sa, Jack Bolenceă ă

se aşez pe canapeaua din fa a c minului. R maseă ţ ă ă cîtva timp cu privirile a intite asupra vetrei goale, caţ şi cînd l-ar fi fascinat dansul unor fl c ri scornite deă ă imagina ia sa.ţMircea nu-i tulbur medita ia. Era bucuros de acestă ţ

intermezzo, c ci îi îng duia s cugete mai adîncă ă ă asupra sensului ascuns al vorbelor lui Antinous.Bolence îşi frec uşor b rbia osoas :ă ă ă– Vincenzo, î i aduc o veste nepl cut . N-am vrutţ ă ă

s iă ţ -o spun în prezen a lui Antinous. Doctorul Butlerţ e mort. I s-a administrat o doz de cianur în avionulă ă care-l aducea de la San Francisco. Confruntarea ta cu Butler nu mai poate avea loc. Pentru tine e o lovitur serioas ...ă ăMircea îl ascult f r s clipeasc . Dar sub mascaă ă ă ă ă

acestui calm des vîrşit, nervii i se încordaser gataă ă s plesneasc . Inima îi b tea sarabanda. Din ceă ă ă primejdie sc pase! Moartea lui Butler eraă providen ial . O confruntare iţ ă -ar fi pecetluit soarta.– Într-adev r grea lovitur , replic el. Butler eraă ă ă

singurul care putea s m identifice, sp lînduă ă ă -m deă orice suspiciune. Se ştie cine l-a suprimat?– Nu.– B nuieli?ă– Destule. Adversarii t i nu se sfiesc s afirme c tuă ă ă

ai pus la cale asasinatul. Cic lă -ai ucis ca s scapi deă o confruntare, care iţ -ar fi dezv luit impostura.ă

239


– Stupid. Mijloacele mele de ac iune sînt limitate. Aţ avut grij Barracuda şi Landis să ă-mi lege - în mod practic - mîinile.– Nu s-ar spune c sînt tocmai legate, zise Bolenceă

sco înduţ -şi din buzunar o pil minuscul , cu careă ă începu să-şi rotunjeasc vîrful unghiilor.ăAş vrea s mai discut m ceva.ă ă– Te rog!– Transportul t u de cenuş de la Hong-Kong.ă ă– Ei, ce e cu el?– Mi-ai oferit acum dou luni zece la sut , ca înă ă

lipsa ta s m ocup de intrarea lui în America. Pot să ă ă te anun c azi sau mîine ţ ă Andromeda trebuie să soseasc la San Francisco.ă– Şi?– La ora actual , tu eşti prea h r uit ca s mai ai oă ă ţ ă

grij în plus. Cedează ă-mi transportul şi eu î i oferţ treizeci la sut din valoarea lui.ă– Treizeci? replic Mircea. De la patruzeci st m deă ă

vorb . Iar la cincizeci am b tut palma.ă ăBolence îşi întrerupse ocupa ia.ţ– Şi riscurile? Le suport numai eu?– Deloc. Fiecare parte cu riscurile ei. Eu le-am

suportat la Hong-Kong, tu le supor i la Sanţ Francisco. Fifty-fifty. Şi sînt ispitit s acceptă combina ia numai fiindc am nevoie de bani lichizi.ţ ă– Ştii prea bine c nu e uşor s plasezi cenuş înă ă ă

valoare de zece milioane de dolari. Afar de asta,ă dac organiza ia afl c faci trafic de cenuş pe contă ţ ă ă ă propriu, te compromi i definitiv.ţMircea replic t ios:ă ă– Dac vrei - bine, dac nu - vorbim de altceva. Deă ă

femei, de pild . Ieri, am v zut una teribil la Lasă ă ă Vegas. Dar n-am putut s fac nimic. Se inea poli iaă ţ ţ

240

dup mine.ă– Ai fost la Las Vegas? întreb Bolenceă .– Da.– Curios! Şi Landis este de dou zile la Las Vegas. ă– Precis? întreb Mircea, privinduă -l deodat cuă

interes. Şi în ce scop?– Nimic important. Îşi petrece weekend-ul. Cel

pu in aşa a spus. De altfel nu e singurul. Chuck aţ plecat la Miami, Scottie în Bahamas. Cred c şi euă am s dau o c it pîn la San Francisco.ă ă ă ă– Aha!– Atunci aşa r mîne, zise Bolence. Î i ofer patruzeciă ţ

la sut .ă– Iar începem discu ia?ţ– Patruzeci şi doi e ultima mea ofert . Mircea p ruă ă

s reflecteze o clip :ă ă– Fie. Pentru c îmi eşti prieten.ăBolence scoase din buzunar dou teancuri deă

bancnote de cîte o mie de dolari.– I i avansez imediat dou sute de mii, zise el.ţ ăMircea lu banii f r s se gr beasc . Îi prindeauă ă ă ă ă ă

foarte bine. Fondurile primite la Barcelona, înainte de a se îmbarca în avionul care avea să-l duc laă New York erau pe terminate. Abe mai dispunea de ceva rezerve, dar nici acestea nu aveau s dureze laă infinit.Mircea îşi zise c în mod formal gestul s u eraă ă

condamnabil. Lua bani pentru o marf care nu era aă lui. Dar scopul scuz mijloacele. F r cheltuieli nuă ă ă -şi putea îndeplini misiunea pe care şi-o asumase. Lovea în Mafie, folosindu-se de propriile ei fonduri. Tot transportul de narcotice avea s cad în mînaă ă poli iei.ţRestul îi primeşti în dou tranşe egale, zise Bolenceă

241


ridicîndu-se de pe canapea. iŢ -ar conveni cecuri?– Nu. Prefer bani lichizi.– All right.Bolence îşi vîrî pila în buzunar.– Şi cu investiga iile tale cum stai?ţ– Prost.– Mai ai trei zile.– Ştiu. Ca S m descurc din pînz de p ianjenă ă ă ă

urzit în jurul meu, nici trei ani nu miă -ar fi de ajuns.– Şi în cazul sta ceă -i de f cut? Pot să ă- i fiu cumvaţ

de folos?– Mul umesc. Prefer s lucrez singur. Nu vreau sţ ă ă

te compromit.– Gr beşteă -te, Vincenzo. Barracuda va face tot ce-i

va sta în putin ca s nu ob ii o nou p suire.ţă ă ţ ă ă Bolence îi întinse mîna. Te las, Vincenzo. Şi înc oă dat succes!ăPu in timp dup plecarea lui Bolence, Mircea primiţ ă

o vizit simandicoas . Samy Barracuda ap ruă ă ă zîmbitor, îmbr cat în alb de sus şi pîn jos. P rul şiă ă ă sprîncenele atît de blonde încît, b teau în argintiu,ă pielea boln vicios de alb îi d deau o înf işareă ă ă ăţ ciudat , aproape comic , de clovn muiat în f in .ă ă ă ă Singura pat de culoare pe acest alb imaculat oă constituia o orhidee violet , cu petale sub iri şi lungiă ţ ca nişte picioare de p ianjen.ăCu p l ria de panama întră ă -o mîn şi în cealalt cuă ă

un baston de malacca, Barracuda intr în bibliotecă ă precedat de Sam care-i anun ase solemn sosirea.ţ Mircea îl primi f r să ă ă-i întind mîna. Privirile luiă întîrziar asupra orhideei violete. Rosti ironic:ă– Iar ai venit?Zîmbetul continu s pluteasc sibilic pe buzeleă ă ă

vizitatorului.

242

– Eh, închipuieşte- i c am avut tupeul.ţ ă– C ai avut tupeul ştiu. M mir c ai avut şiă ă ă ă

curajul. Şi înc singur.ăBarracuda se aşez pe un fotoliu.ă– Nu te gr bi s m pofteşti s iau loc. Pot s mă ă ă ă ă ă

aşez şi f r invita ie. Între prieteni...ă ă ţMircea arunc o privire circular prin înc pere.ă ă ă– Vezi aşa ceva pe aici? Barracuda rîse:– Te în epoşezi ca un arici de mate. Şi nu faci bine.ţ

Poate c nă -ai s m crezi. Am venit cu gînduriă ă prieteneşti.– S zicem c teă ă -aş crede.Barracuda aşez tacticos p l ria şi bastonul pe oă ă ă

m su joas , dreptunghiular , din apropiereaă ţă ă ă fotoliului s u.ă– Pe vremuri am fost prieteni, Vincenzo. Ai uitat?

Am copil rit împreun . Î i aminteşti de Nolan's, deă ă ţ pivni a din Mott Street, de Berta? Mai ales de Berta?ţMircea sim i o zvîcnire ciudat în inim . Îşi d deaţ ă ă ă

seama c Barracuda îi întindea o nou şi foarteă ă primejdioas curs . În dosar nu scria mare lucruă ă despre copil ria lui Genovese. Nolan's, Berta, pivni aă ţ din Mott Street nici nu erau amintite.Mircea îşi d du seama c nuă ă -i r mînea decît să ă

blufeze.– Dragul meu Samy, dac ai venit spre a m faceă ă

să-mi pierd timpul cu p l vr geli, nu iă ă ă ţ -ai g sit omul.ă Sau dac ii neap rat, cere un ă ţ ă time-out de la marele boss şi st m de vorb .ă ăBarracuda zîmbi.– Dac ar depinde de mine...ă– Spune, mai bine, de ce ai venit.– Da, da. De asta am venit. Ca s îngrop mă ă

securea r zboiului... Dar dac m respingi, nuă ă ă -mi

243


r mîne decît s plec.ă ăLu p l ria şi bastonul de pe m su şi se ridic înă ă ă ă ţă ă

picioare.– Frumoas orhidee, zise Mircea. De cînd te ştiu aiă

fost un adev rat ă dandy.– S nu exager m. Întotdeauna a trebuit s mă ă ă ă

mul umesc cu locul doi.ţ– Nu po i s te plîngi. De cînd a disp rut Genovese,ţ ă ă

ai trecut pe locul lui.– Ar trebui s por i şi tu orhidee. Este ultimulă ţ

strig t. Bolence a lansat moda asta. Orhideele sîntă ultima lui pasiune. Şi-a amenajat o ser în California,ă la Escondido, în fiecare zi i se aduc cu avionul la New York cele mai frumoase orhidee. Are şi un magazin de desfacere la San Francisco: The Bine Orchid. Înainte de plecare nu m tratezi cu ă whisky?– De ce nu? Sec sau cu sifon?– Ca de obicei.Mircea zîmbi. I se întindea o nou curs . Foarteă ă

subtil . Recurse la o stratagem . Lu sticla deă ă ă whisky şi începu s umple un pahar. Deodat sc pă ă ă ă sticla, care se sparse pe parchet.– Eh, s-a spart ghinionul! exclam el.ăSun . Sam îşi f cu apari ia.ă ă ţ– M-ai chemat, boss.– Adu o sticl de ă whisky.Sam execut porunca, înapoinduă -se cu un

Canadian Club. Mircea f cu un gest tîn rului, care seă ă conform , desf cînd buşonul sticlei şi turnîndă ă b utura în dou pahare.ă ăBaracuda arunc o privire ciudat asupra luiă ă

Mircea. Îşi duse paharul la buze.– Succes, Vincenzo.– Charlie, îl corect Mircea.ă

244

– O.K., Charlie!Barracuda d du b utura peste cap, salut ridicîndă ă ă

m ciulia bastonului în dreptul frun ii, apoi p r siă ţ ă ă înc perea...ăDup plecarea vizitatorului, Mircea se urc înă ă

dormitor, îl g si pe Abe îngropat în jurnale. Leă r sfoia cercetînduă -le atent, pagin cu pagin .ă ă– N-am g sit nici un indiciu, zise el dezam gită ă .– În schimb am g sit eu, rosti Mircea. Plec mă ă

imediat la San Francisco.*

* *Orhidee...Mircea ajunsese s fie obsedat de orhidee.ăFlorile acestea exotice, cu petale grele ca de cear ,ă

extravagant colorate, ap reau necontenit în drumulă s u. Şi Regan şi Blackie McCoo purtau la butonieră ă orhidee Inventivi, foloseau cupele acestor somptuoase flori drept receptacul pentru narcotice. Bolence, care se ocupa printre altele şi cu stupefiante, cultiva orhidee. Printr-o înl n uireă ţ logic , toate aceste elemente îl f ceau pe Mircea să ă ă ajung la concluzia c orhideele aveau să ă ă-i deschidă drumul pîn la asasinii lui Lascalzo.ăCe amestec avea Bolence în toate acestea? De ce îi

vorbise Barracuda despre pasiunea lui Bolence pentru orhidee? O f cuse întîmpl tor, sau cu ună ă anumit scop? Bolence îi era prieten sau duşman? Greu de r spuns în vreme ceă -şi arunca într-o valiză diplomat cîteva obiecte de toalet , Mircea analizaă pe toate fe ele noile perspective deschise deţ Barracuda.Abe rezervase telefonic dou locuri în primul avionă

sare avea să-i duc non stop - la San Francisco.ă

245


– Nu uita s închiriezi o maşin , recomand elă ă ă locotenentului s u.ăÎn clipa în care Abe ridic iar şi receptorul, Sam îşiă ă

vîri nasul pe uş .ă– O domnişoar , boss, se adres el lui Mircea,ă ă

f cînduă -i ştrengar semn cu ochiul.Mircea schimb o privire cu Abe.ă– Ce domnişoar . Sam?ă– N-a vrut să-mi spun numele.ă– Abe, du-te şi vezi cine e. Abe ieşi urmat de Sam.Mircea închise furios valiza. Vizitele feminine,

foarte agreabile în alte împrejur ri, nuă -i f ceau deă data aceasta nici o pl cere. Nu avea nevoie deă complica ii. Mai ales acum cînd se preg tea pentru oţ ă expedi ie de care depindea poate existen a sa.ţ ţAbe ap ru peste cîteva momente. Îi venea s rîd .ă ă ă– Cine e? întreb Mircea.ă– Cora, boss. Arde de ner bdare s te vad . Vreaă ă ă

să- i scoat ochii, fiindc ai sosit la New York f r sţ ă ă ă ă ă o anun i.ţMircea-se scarpin în cap.ăDosarul lui Genovese de la Palermo, con inea şiţ

fişa Corei Talbot. Dansatoare de cabaret, amant ă en titre' a lui Genovese, era foarte cunoscut înă cercurile Mafiei din New York.– Cine mi-o fi trimis-o şi p-asta pe cap? rosti el

iritat. Acum numai de aşa ceva nu-mi arde.– A vrut s vin peste dumneata, dar nă ă -am l sată -o,

zise Abe. Am încuiat-o în bibliotec .ă„Sînt supus la o nou prob ”, reflect Mircea.ă ă ăConstat încîntat c nu mai resim ea nici o emo ie.ă ă ţ ţ

Începuse s se c leasc .ă ă ă– Bine am s cobor în bibliotec , zise el. Peste cîtă ă

timp decoleaz avionul?ă

246

– Peste o or , boss. ă– Perfect. Într-un sfert de or lichidez cu Cora, ziseă

el.– Mira-m-aş, exclam Abe, care cunoşteaă

temperamentul vulcanic al dansatoarei.Mircea îşi bomb pieptul şi p r si dormitorul,ă ă ă

luînd-o spre bibliotec .ăCora îl aştepta, fumînd nervoas o igară ţ ă

egiptean . Zvîrlea fumul pe n ri ca bidivii dină ă poveşti. La apari ia lui Mircea, îl privi lung, apoiţ mutîndu-şi cu limba igara în col ul gurii îşi priponiţ ţ mîinile în şolduri.– Damn! exclam ea în cel mai pur slang din Eastă

Side.Expresia, potrivit mai degrab hamalilor din port,ă ă

izbi nepl cut urechea lui Mircea.ă– Hello, Cora! rosti el calm, apropiindu-se de

vizitatoare.– Şi tu cine dracu mai eşti? Lascalzo, Capozzola? V-

a i dat cu to ii fa a la întors? Undeţ ţ ţ -i Vincenzo?– Vincenzo e aici, replic el, ar tînduă ă -se cu un gest

larg. Îşi strecur apoi mîna pe sub bra ul tinereiă ţ femei şi încerc să -o cuprind de mijloc.ăCora se r suci ca o sfîrleaza şi se îndep rtă ă ă

neîncrez toare de el.ăF cuse nişte ochi rotunzi, plini de uimire. Eraă

frumoas . Dar de o frumuse e vulgar , de ă ţ ă chorus girl. Purta a rochie brodat cu jeuri, atît de scurt ,ă ă încît îi dezgolea picioarele - ce-i drept, sculpturale - cu o palm mai sus de genunchi. Un colier deă diamante şi dou br ri încrustate cu smaralde şiă ăţă rubine sc p rau ca focul. P rul l sat întră ă ă ă -un fel de cascad aurie, de o parte? şi de alia a fe ei, îiă ţ acoperea în parte ochii. Coafura aceasta - care

247


ajunsese iar şi la mod dup o eclips de pesteă ă ă ă şaizeci de ani - îi d dea înf işarea unui cîine cocker,ă ăţ cu urechi lungi, l oase.ăţ– Tu eşti, Vincenzo?– Da, împ r teaso, replic Mircea, zîmbind. Replicaă ă ă

era ieftin , dar în clipa aceea avea o oarecareă savoare.– Nu semeni deloc, rosti Cora b nuitoare.ă– Serios? Nu-i nimic. Ai s m recunoşti îndat , ziseă ă ă

el cu superb nep sare. Duă ă -te sus şi... dezbr carea.ă– Eşti de o îndr zneal !... exclam ea sufocat .ă ă ă ă– Hai, şterge-o mai repede, o repezi el.– Te-ai înapoiat la New York f r să ă ă-mi dai de ştire.– Vreau să-mi p strez incognitoă -ul.– Ce să- i p strezi?ţ ă– Anonimatul. Să-mi ascund prezen a.ţ– Cu alte cuvinte, s te ascunzi de mine, strig eaă ă

furioas . Nuă -mi scapi atît de uşor.Mircea o privi cu îng duitoare superioritate.ă– Nu m mai plictisi şi porneşteă -o sus. Galop...– Aşa, pe gratis? Vii din Europa şi nu-mi aduci

nimic?El ridic din umeriă .– Dac-ai şti prin ce-am trecut.Scoase din buzunar portofelul doldora cu dolari. Îl

desf cu sub ochii lacomi ai dansatoarei, piguli zeceă hîrtii de cîte o mie şi i le vîntur pe sub nas.ă– Cump ră ă- i o br ar cu briliante, de la Cartier.ţ ăţ ă

Cora înşfac la repezeal banii şi îi vîri în poşet .ă ă ăChipul i se destinse într-un zîmbet seduc tor.ă– Încep s te recunosc, Vincenzo.ăSe îndrept spre uş , leg nînd seduc tor dină ă ă ă

şolduri. Dup ce puse mîna pe clan , se întoarseă ţă spre el, şi-i arunc pe sub gene o privire înc rcată ă ă

248

de promisiuni.– Hai mai repede, se alint ea ca o pisic . Hm!ă ă

Te-ai f cut mai frumos. Bine teă -a aranjat doctorul la.ă– Cine iţ -a vorbit despre treaba asta?– Secret, replic ea surîzînd cu cochet rie.ă ă

Deschise uşa, îi arunc o ultim ochead , apoi ieşi.ă ă ă Mircea suspin şi se uit la ceas. Trecuser zeceă ă ă minute.Abe ap ru în bibliotec .ă ă– M-a dat afar din dormitor, boss. Nici nă -am

apucat s ies bine din camer , c a şi început s seă ă ă ă dezbrace. Am ştiut eu c nă -ai să-i rezişti.Mircea pocni din degete.– Îmi pare r u, dar de data asta teă -ai înşelat. Nu

vreau s pierd avionul. Unde e valiza mea?ă– Sus.– Atunci las-o acolo. Haidem!– Unde?– La San Francisco.

** *

La orele opt, avionul Super Jet Boeing decola de pe aeroportul John Kennedy, îndreptîndu-se spre West.Marele New York, ocean de scînteieri orbitoare, se

desf şura în toat grandoarea. Zgîrieă ă -norii îşi în l auă ţ spre culmile v zduhului siluetele sc ldate în şiraguriă ă de lumini sc p r toare. Arterele de circula ieă ă ă ţ str luceau ca nişte fluvii de lav incandescent .ă ă ă Calea Lactee şi Brodway-ul îşi f ceau o aprigă ă concuren . Mircea contempla fascinat feeriaţă acestui oraş supercivilizat, în care îi pîndeau primejdii mai mari decît în plin jungl .ă ăSpre West, o gean de purpur sublinia zarea.ă ă

249


Avionul zbura vijelios în urma soarelui apune.Mircea încerca o linişte reconfortant dup agita iaă ă ţ

nebuneasc din ultima vreme. Zborul lin ală aeronavei îi calmase miraculos nervii.În curînd întunericul se l s asupra firii. ă ă Super-Jetul

plutea între miriadele de stele şi miriadele de sclipiri terestre. Pentru Mircea, pe care întîmplarea îl f cuseă s c l toreasc numai noaptea, America v zut dină ă ă ă ă ă avion ap rea sub înf işarea unei imense întinderiă ăţ de întuneric, pres rat ici şi colo de aglomer rile deă ă ă licurici ale oralelor.Abe habar n-avea de frumuse ile priveliştilorţ

nocturne, Pofticios, se înfrupta dintr-un foarte opulent choix de hors d'ceuvres, prezentate pe o tav de o stewardes blond , cu contururi de vedetă ă ă ă holywoodian .ăMircea se delecta cu o prepeli în aspic, stropitţă ă

cu vin de Malaga.– I-ai f cut figura bietei fete, boss, spuse la ună

moment dat Abe, printre îmbuc turi. Ca s fiuă ă cinstit, nu m aşteptam s mai apuc m avionul.ă ă ăMircea sorbi pu in vin.ţ– Cînd am v zută -o în bibliotec , am fost ispitit să ă

amîn plecarea. Dar dup ce miă -am dat seama de adev ratul scop al vizitei ei, mă -am r corit ca după ă un duş rece. Puteau g si un truc mai subtil ca s mă ă ă verifice.Abe îşi goli paharul de vin.– Biata Cora. Cred c e pentru prima oar c i seă ă ă

trage o asemenea cacialma. O faci să-şi piardă încrederea în propriile ei puteri de seduc ie. Izbucniţ în rîs. Ii creezi un complex de inferioritate. M temă îns c nă ă -o s iă ţ -o ierte.– Las , îi trece. Îi cump r o hain de vizon şi oă ă ă

250

potolesc, replic Mircea, cu lenevoas nep sare.ă ă ăTimpul se scurgea pe negîndite.Asistar la un film „tare” cu Steve McQueen,ă

întitulat Bullitt, se r corir cu cîte un ă ă Highball urmat de o serie impresionant de cocteiluri seci, ca laă miezul nop ii s se trezeasc odihni i şi bine dispuşiţ ă ă ţ pe aeroportul oraşului San Francisco.Automobilul închiriat telefonic - un Pontiac Le

Mans, purpuriu - îi aştepta în parking.Drumul pîn în centru îl parcurser în t cere.ă ă ă

Mircea se str duia să ă-şi ascund curiozitatea şiă interesul trezit de acest oraş în care p şea pentruă prima oar . Admira bulevardele inundate de lumin ,ă ă str zile drepte, în pant pronun at , privelişteaă ă ţ ă oceanului care-şi desf şura apele poleite de razeleă lunii.Avur norocul s g seasc dou camere libere laă ă ă ă ă

Fairmont Hotel.Îndat dup instalare, Mircea chem la telefon Newă ă ă

York-ul. Dup o scurt convorbire, b u un ultimă ă ă pahar cu whisky, apoi se culc . Dormi adînc cîtevaă ore. Se trezi o dat cu r s ritul soarelui. Eraă ă ă ner bd tor s porneasc în expedi ie. Pîn la oraă ă ă ă ţ ă 9,30 cînd se deschideau magazinele, timpul îi p ruă c se scurge cu încetineal .ă ăLuar ă breakfast-ul într-un restaurant italienesc de

pe Van Ness Avenue. În timp ce-şi sorbea cafeaua, Mircea cercet o carte de telefon. Nuă -i fu greu să g seasc adresa flor riei ă ă ă The Blue Orchid.– Vom afla foarte repede dac neă -am angajat pe

drumul cel bun, se adres el lui Abe. Cred îns că ă ă instinctul nu m înşeal ...ă ăMircea se uit la ceas. Se f cuse ora nou . Abia îşiă ă ă

mai st pînea neastîmp rul. Pîn la zece îşi omorîră ă ă ă

251


timpul dînd o rait prin Sausalito unde Abe avea ună prieten din copil rie. Prietenul lipsea îns din oraş.ă ă Traversarea - dus şi întors - a podului Golden Gale, fîşie nesfîrşit de o el; suspendat la o în l imeă ţ ă ă ţ ame itoare peste apele albastre ale golfului, iiţ prilejui o adev rat încîntare.ă ăLa zece şi un sfert, Pontiac-ul opri în fa a flor riei.ţ ăCu aerul preocupat al unui om de afaceri, Mircea

intr neînso it în magazin şi dup ce îşi plimb critică ţ ă ă privirile asupra orhideelor magnifice expuse cu art ,ă se întoarse spre una din cele dou vînz toare:ă ă– Aş vrea s fac o comand mai mare.ă ă– Regret m, domnule, comenzi mari nu putemă

primi. Avem deja o serie de clien i...ţ– Sînt dispus s pl tesc oricîtă ă .– V cred, dar ne este imposibil. Încerca i la alteă ţ

flor rii. V recomand firma...ă ăMircea o întrerupse cu un gest.– N-am nevoie de recomand ri, ci de orhidee,ă

Florile astea îmi plac. Ce s mai lungim vorba. Vreauă s discut cu patronul...ă– Mr. Flaschman, directorul firmei noastre, lipseşte

din oraş. Încerca i mîine sau poimîine.ţLa auzul acestui nume. Mircea sim i o imensţ ă

satisfac ie. Instinctul s u nuţ ă -l înşelase. Era imposibil s fie o coinciden de nume.ă ţă– Timpul meu e pre ios. Nuţ -mi place s las treburileă

de azi pe mîine.– Îmi pare r u, dar nu v pot oferi alt solu ie. Mr.ă ă ă ţ

Flaschman este plecat la serele noastre.– Unde sînt aceste sere?– Oh, departe, domnule. Aproape de San Diego. La

Escondido. Aşa c va trebui s aştepta i...ă ă ţMircea îşi încre i fruntea, ca şi cînd ar fi reflectatţ

252

adînc.– Bine, rosti el resemnat. Am s trec mîine pe aici.ă– V rug m, domnule. Dac vine Mr. Flaschman,ă ă ă

cine să-i spun c lă -a c utat?ă– Smith. Terence Smith.Mircea p r si flor ria, urm rit de privirileă ă ă ă

întreb toare ale vînz toarei.ă ăCînd se v zu în maşin exclam voios:ă ă ă– Abe, am impresia c sîntem pe pista cea bun .ă ă

Plec m la Los Angeles. Abe scoase din seiful de bordă un pliant cu orarul avioanelor. Îl desf cu.ă– Primul avion pleac la Los Angeles peste două ă

ore.– În cazul sta, mai repede ajungem cu maşina. Înă

dou ore, dou ore jum tate, sîntem acolo. ă ă ă– O.K., boss.Pontiac-ul porni, integrîndu-se în şuvoiul de

automobile care se scurgeau spre sud.Mai tot timpul drumului pîn la Los Angeles, aculă

vitezometrului oscil între optzeci şi o sut dou zeciă ă ă de mile pe or . Numai prin oraşe sau la încruciş rileă ă de drumuri. Abe micşora viteza, spre a nu intra în conflict cu agen ii de circula ie. Mircea îiţ ţ recomandase în mod expres s evite orice contactă cu poli ia.ţLa unu f r un sfert intrar în Los Angeles, Prînziră ă ă ă

la Brown Derby, faimosul restaurant al vedetelor Hollywood-ului de pe Wilshire Boulevard iar la două şi jum tate pornir mai departe.ă ăAbe cunoştea bine drumul pîn ia Escondido.ă

Copil ria şi adolescen a şi le petrecuse în California.ă ţIeşir din Los Angeles prin Long Beach şi seă

angajar pe şoseaua 101 care şerpuia deă -a lungul Oceanului Pacific.

253


Pontiac-ul gonea acum pe panglica alburie de asfalt. Cauciucurile fîsîiau, motorul susura lin. Pe stînga şoselei defilau ascunse pe jum tate după ă perdele de vegeta ie, cluburi, restaurante populare,ţ magazine cu firme multicolore. Spre dreapta se deschideau vastele perspective ale oceanului sc ldat în soare. În zare se profilau coastele de ună verde smarald ale Insulei C t lina.ă ăTrecur prin Laguna Beach cu vilele ei albe,ă

umbrite de palmieri supli şi ieşir iar şi la şoseaă ă deschis .ă– La prima sta ie de benzin trebuie s facemţ ă ă

plinul, zise Abe.– Cu ocazia asta bem şi cîte o Coca-Cola, replică

Mircea. Z puşeala miă -a uscat gîtlejul.Stopar în preajma unei sta ii de benzin . Cîtevaă ţ ă

automobile îşi aşteptau rîndul.Abe şi Mircea coborîr din maşin , spre aă ă -şi mai

dezmor i picioarele.ţ– Mai sînt cincizeci de mile pîn la Escondido,ă

spuse Abe.– Perfect, r spunse Mircea. În mai pu in de o oră ţ ă

vom avea pl cerea s st m de vorb cu Mr.ă ă ă ă Flaschman.În aceeaşi clip , o maşin a poli iei opri, în dreptulă ă ţ

automobilelor sta ionate. Coborîr doi agen i, careţ ă ţ se apropiar de ă Pontiac. Îl examinar fugitiv, apoiă unul din ei f cu un semn lui Abe.ă– Hei, e a dumitale?Abe arunc o privire întreb toare asupra lui Mircea,ă ă

apoi replic :ă– Pentru moment e a mea.– Sînte i împreun ? mai întreb agentul ar tînduţ ă ă ă -l

cu un deget pe Mircea.

254

– Da. Sîntem împreun .ă– Atunci fi i buni şi urma iţ ţ -ne. Abe se încrunt .ă– De ce? întreb el arogant.ă– O s afla i îndat . Haidem.ă ţ ăAbe vru s protesteze, dar Mircea îi f cu semn să ă ă

tac .ă– V rug m, zise el.ă ăSe urcar în maşina poli iei, care f cu drumulă ţ ă

întors.Mircea fierbea. Interven ia asta neaşteptat aţ ă

autorit ilor îi stric toate socotelile. Deodat îiăţ ă ă fulger o întrebare. Nu cumva Schiarelli, dînduă -i de urm , folosise aceast cale spre a lua leg tura cu el!ă ă ă Mutrele poli iştilor erau impasibile ca nişte m şti.ţ ăÎn mai pu in de cinci minute oprir în fa a cl diriiţ ă ţ ă

poli iei locale. Escorta i de unul din agen i, intrarţ ţ ţ ă într-o sal desp r it în dou printră ă ţ ă ă -o balustrad deă lemn. La un birou dormita un sergent în uniform .ă– I-am adus, zise agentul. Sergentul în uniformă

tres ri.ă– Pe cine?– Am interceptat Pontiac-ul furat.Sergentul îşi duse mîna la gur , acoperind ună

zîmbet. Se întoarse spre Mircea şi spre Abe.– V rog s no ierta i. A fost o confuzie. Sînteă ă ţ ţi

liberi. Cred c maşina dumneavoastr v aşteaptă ă ă ă afar .ă– Nu. Am l sată -o la o sta ie de benzin , la ieşireaţ ă

din oraş. Am fost lua i pe sus.ţ– V cerem scuze. Simpson, conduă -i pe domnii pînă

la sta ie.ţ– Mul umesc, prefer s lu m un taxi, spuse Mircea.ţ ă ă– M rog, cum dori i. Mircea şi Abe ieşir în strad .ă ţ ă ă

Sergentul fulgera cu privirea pe agent.

255


– Simpson, eşti un dobitoc. Iat a zecea gaf peă ă care o faci în luna asta. Înc una şi zbori. Pontiacă -ul roşu a fost g sit acum o jum tate de or . Alt dată ă ă ă ă să- i notezi mai bine numerele matricole.ţ

** *

În taxiul care-i ducea spre sta ia de benzin , Abeţ ă respir adînc.ă– Am sc pat uşor, şopti el, ca s nu fie auzit deă ă

şofer. Am avut noroc c nu neă -au re inut mai mult!ţ Acum orice minut e pre ios.ţMircea nu r spunse. Trecuse şi el printră -o oarecare

emo ie. Deodat , Abe exclam mirat:ţ ă ă– Ia uite, arde sta ia de benzin .ţ ăUn fum gros se ridica spre sud, v l tucinduă ă -se în

v zduh.ăTaxiul opri la o dep rtare apreciabil de locul înă ă

care cu cîteva minute înainte str lucea în soareă sta ia de benzin , dar care acum nu mai era decîtţ ă un rug imens. Pontiac-ul roşu, spintecat şi înnegrit de puternica deflagra ie, z cea r sturnat pe o rîn .ţ ă ă ă R m şi ele cabinei şi ale pompelor de benzină ă ţ ă fuseser aruncate la cîteva zeci de metri. Dou dină ă maşinile care aşteptaser la rînd ardeau ca nişteă tor e.ţCadavrul calcinat al unuia din amploaia ii sta ieiţ ţ

z cea al turi de craterul unuia din rezervoareleă ă subterane, smuls din p mînt de for exploziei.ă ţăDinspre Laguna Beach se auzea vaietul modulat ai

unor sirene, care creşteau în intensitate.Curioşii se adunar în jurul p l l i ei.ă ă ă ă– Ce s-a întîmplat? întreb Mircea pe unui din ei.ă– O nenorocire, replic un b trînel surescitai.ă ă

Maşina aceea roşie, ar t el cu un gest resturileă ă

256

Pontiac-ului purpuriu, a f cut explozie, incendiindă depozitul do benzin şi dou automobile.ă ăMircea schimb cu Abe o privire plin deă ă

subîn elesuri.ţ– Haidem, îi şopti el, înapoindu-se spre taxi. Poli iaţ

nu trebuie s ne g seasc aici. Altfel ne vor re ineă ă ă ţ pentru cercet ri,.. E preferabil s disp rem.ă ă ăÎn vreme ce taxiul îi ducea spre centrul Lagunei

Beach. Abe rosti gînditor:– Explozia asta trebuia s ne spulbere pe noi. Aşă

pune pariu... Prietenii au instalat maşina infernal înă timp ce lu m masa la Brown Derby.ă– Arestarea ne-a salvat de la moarte, zise Mircea.Se sim ea invulnerabil, ca un cavaler medievalţ

îmbr cat întră -o armur str lucitoare. Norocul era deă ă pîrtia lui. Şi asta îi sporea încrederea în propriile for e, în steaua careţ -l c l uzise pîn acum, ferinduă ă ă -l de primejdii.Şi Abe încerca vag o senza ie asem n toare.ţ ă ă

Al turi de şeful s u orice îndr zneal îi era permis .ă ă ă ă ă Victoria trebuia s fie a lor, fiindc erau proteja iiă ă ţ soartei.– Unde o fi pe aici o agen ie de închiriat maşini?ţ

zise Abe.– Cred c e preferabil s cump r m un automobilă ă ă ă

de ocazie, opina Mircea. Am pr p dit pîn acumă ă ă dou maşini închiriate. Societ ile de asigurare voră ăţ întreprinde cercet ri. Vom atrage aten ia asupraă ţ noastr . Şi nu este de dorit.ă– Ai dreptate, recunoscu Abe.Mircea intr în vorb cu şoferul taxiului, un negruă ă

serviabil, care se oferi să-i conduc la o agen ie cuă ţ maşini de ocazie.– Nu o s g si i acolo ă ă ţ Rolls-Royce-uri sau

257


Cadillac-uri, spuse negru. Nu va fi îns greu s da iă ă ţ peste vreo maşinu onest , pu in rulat , cu care sţă ă ţ ă ă v face i treaba.ă ţMircea îi d du bacşiş cî iva dolari. Informa ia eraă ţ ţ

demn de re inut. Patronul agen iei, bovin,ă ţ ţ apoplectic, cu un pîntece imens îndiguit de o vestă alb cu nasturi negri, îi ar t cîteva maşini vetuste.ă ă ă Vopseaua proasp t nu izbutea s le ascundă ă ă ă îndelungatele state de serviciu.Sem nau cu nişte femei b trîne care încearc să ă ă ă-şi

mascheze sub grosimea fardului re elele de riduri.ţMircea strîmb nemul umit din nas.ă ţ– Am şi ceva mai bun, spuse patronul, frecîndu-şi

mîinile. Îns cost scump. Maşina unei vedete deă ă cinema... Discre ia profesional nuţ ă -mi îng duie să ă-i divulg numele. Vre i sţ -o vede i?ţMircea încuviin , cl tinînd din cap.ţă ăTeşir din hala cu automobile de duzin şi trecură ă ă

într-un garaj al turat, în care se desluşea siluetaă unei maşini joase, alungite, acoperit cu o hus deă ă nylon.– O bijuterie, se împ una patronul. Un ă Porsche de

mare vitez .ăRidic cu religiozitate husa, ca şi cînd ar fiă

dezv luit nişte moaşte. Maşina de curse avea o linieă supl de copoi. Nu era tocmai nou . P rea îns bineă ă ă ă între inut .ţ ă– Cam obosit , zise Abe critic. Negustorul f cu oă ă

mutr ofensat .ă ă– Obosit ? V rog s constata i c îşi p strează ă ă ţ ă ă ă

vopseaua original .ăExamina i pedalele. Nu sînt tocite. Şi covoraşele.ţ

Abia atinse.– Cît? întreb Mircea.ă

258

Deschidea tîrgul, fiindc prefera o maşină ă susceptibil s ating viteze mari, acum cînd riscaă ă ă s întîmpine pe drum tot felul de surprize.ă– Încerca iţ -o întîi, zise obezul.– Cît? repet Mircea. Vreau s ştiu dac putem staă ă ă

de vorb .ă– Patru mii.Mircea se întoarse spre Abe.– Haidem.Patronul îl apuc de bra .ă ţ– O clip . Spune i dumneavoastr un pre . Eu amă ţ ă ţ

pl tită -o cu trei îmi cinci sute.– Dou mii, zise Mircea.ăÎşi d dea seama c maşina valora mai mult. Îlă ă

amuza îns tocmeal .ă ă– Trei mii cinci sute, morm i obezul.ă– Dou mii cinci sute.ăPatronul se gîndi c şi la suma asta cîştiga o mieă

cinci sute de dolari.– Trei mii, sfor i el. Ultimul pre .ă ţMircea era convins c ar fi ob inută ţ -o cu un rabat, şi

mai substan ial, îns nu avea timp de pierdut. Laţ ă urma urmei cheltuia din banii lui Bolence. Nu avea s ia maşina cu el la New York. O va revinde cu oriceă pre , sau o va oferi lui Abe, care se dovedise unţ auxiliar pre ios.ţScoase din buzunar portofelul şi achit patronuluiă

treizeci de bilete de cîte o sut de dolari.ăPatronul le num r la repezeal , apoi le vîri înă ă ă

buzunar.– S încheiem actele. Pe ce nume?ă– Robert Johnson, rosti Mircea primul nume care-i

trecu prin minte.– În regul . Urma iă ţ -m în birou.ă

259


– Abe, scoate maşina, porunci Mircea.– În banii ştia intr şi husa, spuse patronul afabil.ă ă– Mul umesc. Po i sţ ţ -o p strezi...ă– O iau eu, boss, interveni Abe. Poate c avemă

nevoie.Patronul întocmi înscrisurile în mai pu in de zeceţ

minute.Cînd ieşi în strad , cu actele de proprietate înă

buzunar, Mircea se mai uit o dat la maşina peă ă care Abe o tr sese la trotuar. În lumina puternic aă ă soarelui, al murile micului ă Porsche scînteiau orbitor. Motorul sfor ia lin.ăLa volan, Abe încerca accelera ia.ţMircea se aşez pe bancheta joas şi comod .ă ă ă– Cum merge, Abe?– Pîn acum mul umitor. Motorul toarce ca o pisic .ă ţ ă

Să-l vedem la drum.Maşina se puse în mişcare, salutat de ploconelileă

patronului. Abe ap s acceleratorul. ă ă Porsche-ul îşniţ ca o c prioar .ă ă– Hm! Nu-mi displace! exclam el încîntat, Trageă

bine. S-o vedem la drum deschis.F cur plinul la prima sta ie de benzin . Ieşir dină ă ţ ă ă

Laguna Beach la cinci şi treizeci şi cinci de minute.– Prefer s ajungem pe înserat la Escondido, ziseă

Mircea.– O.K., boss.Porsche-ul îşi spori fulger tor viteza. Înghi eaă ţ

kilometri dup kilometri, dep şind toate maşinile peă ă care le prindea din urm .ă– Straşnic maşinu , rosti Abe.ă ţăFluier vesel un cîntecel auzit pe vremuri în Newă

Orleans.– Frumoas e via a, zise el dup un timp.ă ţ ă

260

– Primejdiile o fac şi mai frumoas , spuse Mircea.ă Zîmbi amuzat de propria lui observa ie. Întrţ -adev r,ă începuse s îndr geasc pericolele. Le c uta aşaă ă ă ă cum caut iubitorii de alcool b uturile tari, aşa cumă ă caut cocainomanii stupefiantele. În senza iile tariă ţ îşi g sea împlinirea.ă– Mai repede, Abe, mai repede.Automobilul gonea o dat cu umbra lui, alungită ă

pîn în cealalt margine a şoselei.ă ă– Ia s d m drumul la radio, propuse Mircea.ă ăAbe r suci butoanele punînduă -l în func ie. Seţ

transmiteau ştiri sportive. Crainicul relata cu lux de am nunte peripe iile unei curse de automobile.ă ţ Mircea c ut un alt post. Difuzorul prinse s reverseă ă ă acordurile grave şi m re e ale concertului imperială ţ de Beethoven.– Caut ceva mai vesel, boss.ăMircea r suci butonul. C zu pe o emisie de ştiri.ă ă

Tres ri. Crainicul tocmai îi rostea numele.ă„Evadarea lui Vincenzo Genovese este cufundată

înc în mister. Se pare c poli ia italian ar fi înă ă ţ ă posesia unor indicii potrivit c rora Cosa ă Nostra nu ar fi str in de aceast isprav . Este interesant deă ă ă ă semnalat faptul c în preziua evad rii a fostă ă remarcat la Palermo prezen a lui Samy Goldauer şiă ţ Jack Bolence, personaje de seam în Mafiaă american . Surse autorizate cred a şti c Vincenzo.ă ă Genovese ar fi revenit clandestin la New York. Organele F.B.I. cerceteaz . Cu acest prilej inform mă ă pe ascult torii noştri c poli ia a f cut o foarteă ă ţ ă important captur , descoperind un mare transportă ă ele stupefiante pe bordul cargobotului Andromeda. Nava, care se afla în drum spre San Francisco, acostase la Honolulu, venind de la Hong-Kong.”

261


– Andromeda? Ai auzit, boss? exclam Abe alarmat.ă Mircea fluier a pagub :ă ă– Ce inspira ie am avut! Ieri sear am vîndut luiţ ă

Bolence întreg transportul de pe Andromeda.– Şi banii? întreb Abe curios.ă– Mi-a dat numai un acont.– Atunci n-ai s mai vezi restul. Mircea rîse.ă– Asta s o crezi tu. Îmi va pl ti pîn la ultimulă ă ă

dolar. Riscurile îl privesc. În mintea lui b nuielileă împotriva lui Bolence prinser şi mai mult temei.ăDup toate probabilit ile, acesta îl atr sese înă ăţ ă

California spre a-l lichida şi a sc pa astfel deă achitarea integral a datoriei.ă– Ai să- i faci din Bolence un mare duşman, boss.ţ– Las , Abe. Aranjez eu treburile.ăDup circa patruzeci de minute de mers ajunseră ă

la Oceanside. Poposir la un chioşc cu r coritoare. Înă ă timp ce se delectau cu cîte o sticl de Coca-Cola,ă Abe consulta o hart turistic a sudului Californiei.ă ă– Ca s ajungem la Escondido, putem fie s neă ă

continu m drumul pe autostrada 101 pîn la Sană ă Diego şi de acolo s o lu m la stînga pe şoseauaă ă 395, îns în telul sta am face un ocol de pesteă ă treizeci de mile, fie s o t iem pe drumul staă ă ă şerpuit, dar mai pu in recomandabil, care neţ -ar scoate la Escondido în mai pu in de o or . ţ ă– Drumul cel mai scurt nu este întotdeauna cel mai

bun, zise Mircea senten ios. O sţ ă-l urm m totuşi,ă fiindc vreau s ajungem devreme la Escondido.ă ă Timpul fuge, Abe.– Ştiu, boss. Îl prindem îns din urm .ă ăZicala lui Mircea îşi g si repede ilustrarea. Drumulă

ales era sinuos ca apele unui rîu. Se c ra printreăţă povîrnişuri repezi, acoperite cu o vegeta ie bogat ,ţ ă

262

ori se strecur prin v g uni deschise de torente.ă ă ăLa o cotitur m rginit la dreapta de o rîp adînc ,ă ă ă ă ă

în fundul c reia şipotea un pîrîu umbrit de tufişuri cuă flori roşii, ap ru o autobasculant de mare tonaj.ă ăPorsche-ul fugea cu peste optzeci de kilometri pe

or , vitez relativ mare fa de terenul accidentat.ă ă ţăPe stînga se ridica în pant repede coasta unuiă

deal, acoperit cu tufişuri în floare.Cînd Porsche-ul ajunse în dreptul autobasculantei,

aceasta cîrmi brusc la stînga, n pustinduă -se asupra lui. Cu un admirabil reflex, Abe ap s pîn la fundă ă ă pedala accelera iei. Supersportul îşni printre botulţ ţ colosului şi o born kilometric .ă ăAutobasculanta, lansat cu peste cincizeci deă

kilometri pe or , încalec borna întră ă -un zgomot de fiare sf rîmate şi îndoite. Printră -o adev rat minune,ă ă r mase priponit pe buza v g unei.ă ă ă ăPorsche-ul îşi spori viteza.– Ce zici, boss, de treaba asta? exclam Abe, încă ă

sub imperiul emo iei. Mircea se uit în urm , laţ ă ă autobasculanta care disp ru dup o cotitur aă ă ă drumului.– Am impresia c societatea de asigurare care ară

accepta o poli asupra noastr nţă ă -ar încheia o afacere tocmai bun , replic el în glum .ă ă ăObstacolele acestea, din ce în ce mai numeroase, îl

îndîrjeau.– Crezi c au f cută ă -o inten ionat? întreb Abe.ţ ă– Nu cred nimic. Coinciden a e totuşi ciudat .ţ ă– Sînt curios ce surprize ne mai aşteapt laă

destina ie.ţ– R bdare. Ai s afli curînd.ă ăSe oprir la o sta ie de benzin înainte de intrareaă ţ ă

în Escondido. Amploaiatul de serviciu, un tîn ră

263


pistruiat, lung ca un bîltan şi cu glas de falset se apropie serviabil.– Cum ajung la serele de orhidee? întreb Mircea.ă– Serele Flaschman?– Da, da.– Primul drum la dreapta. Un drum particular.

Serele sînt pe vale. Da i uşor de ele.ţAbe ceru s i se fac plinul. Plecar apoi maiă ă ă

departe.– S fii cu ochii în patru, Abe, zise Mircea. La sere oă

s fie dans.ăPorsche-ul coti pe drumul particular, bine pietruit,

care cobora spre vale. Str b tu vreo doi kilometri.ă ăSoarele asfin i întrţ -un ocean de sînge. Sîngerii erau

şi dealurile, şi copacii, şi valea, şi apele pîrîului.Acoperişurile de sticl ale serelor ap rur înă ă ă

dep rtare sc p rînd ca nişte imense scoici rubinii.ă ă ă Înc două ă-trei sute de metri de mers printre desişurile de vegeta ie înv luite întrţ ă -o tentă roşiatic şi cl direa birourilor se ivi la cap tulă ă ă drumului.Un b rbat înalt, cu picioarele larg desf cute şi cuă ă

mîinile înfipte în centura pantalonilor îi aştepta la intrarea în curte. Purta o p l rie cenuşie, cu boruriă ă largi c maş verde cu buzunare, ă ă blue-jeans şi cizme scurte. Un revolver îi atîrna pe şoldul drept.Abe opri în dreptul lui.Individul îşi d du cu un bobîrnac p l ria pe spate. ă ă ă– Pe cine c uta i?ă ţMesteca chewing-gum. În ochi îi sclipea juc uş oă

expresie de ironie.– Mr. Flaschman, rosti Mircea calm.– Cine-l caut ?ă– Eu. Nu se vede?

264

Individul continu să ă-şi rumege chewing-gum-ul. – Şmecher r spuns. De v zut, te v d. Nu ai cumvaă ă ă

şi un nume?– Reggie Lascalo. E bine?– E bine.Mestecatul se prelungea ostentativ.– A plecat, spuse individul.– Cine a plecat?– Mr. Flaschman.– Cu autobasculanta? Individul zîmbi şugub .ăţ– V-a i întîlnit cu autobasculanta?ţ– Fug rea nişte c prioare pe fundul unei pr p stii. ă ă ă ă– Aha!– Flaschman era la volan?Insul mut cu limba ă chewing-gum-ul de pe stingă

pe dreapta.– Nu. Conducea Joe, mecanicul. Era beat. Mircea

coborî din maşin . Coborî şi Abe.ă– Şi Flaschman? Eşti sigur c a plecat?ă– Ce, nu m crezi? rosti individul, morfolind agaleă

guma...– Nu. Sînt Toma necredinciosul. Nu cred pîn nuă

v d; Individul duse brusc mîna la pistolul de pe şold.ă Mircea fu mai repede. Înv luinduă -l cu pistolul s u.ă– Ridic aripioarele! zise el, ar tînduă ă -şi din ii albiţ

într-un zîmbet r u. Insul în l mîinile. Surîsul ironică ă ţă nu i se şterse de pe buze.– Dezarmează-l! porunci Mircea lui Abe. Abe se

execut .ăOmul scuip ă chewing-gum-ul în pulberea drumului.

Cu pasul s u elastic, Mircea se îndrept spreă ă cl direa birourilor.ăIndividul rîse.– N-o lua într-acolo. E în ser . Mircea se opri.ă

265


– Eşti glume .ţInsul îşi dezgoli din ii, cu un animal col ii.ţ ţ– Mda. Cîteodat .ă– Ia-o înainte, îi ordon Mirceaă .– O.K., r spunse omul.ăPorni agale spre ser , leg nînduă ă -şi umerii şi

şoldurile. Mircea şi. Abe îl urmar la doi paşi.ăAbe arunc o privire atent în jur. Se temea s nuă ă ă

fie întîmpina i cu o salv de la ferestrele cl dirii.ţ ă ă– Dac trage cineva asupra noastr , te cur ,ă ă ăţ

şuier Abe, adresînduă -se individului.– Da ce? Crede i c aici ne afl m la Chicago? Docil,ţ ă ă

cu bra ele ridicate în aer, îi conduse pîn la uşa deţ ă sticl a uneia din sere.ă– Aici, zise el oprindu-se.– Dă-i drumul, rosti Mircea, f cînduă -i semn eu capul

s intre în ser . Insul se conform .ă ă ăCoborîr cîteva trepte şi p trunser întră ă ă -o imensă

înc pere de sticl înv luit în penumbr . Domneaă ă ă ă ă un miros greu, ap s tor, de plante acvatice.ă ăMori pestri e, cu forme ciudate de şerpi, fluturi,ţ

şopîrle, p ienjeni, colc iau parc prin frunzişul des.ă ă ăMircea sim i cţ ă-l încol eşte grea a.ţ ţAbe îşi încleşta mîna pe patul armei. Avea impresia

ce se afl întră -un cavou cu atmosfer duşm noasa,ă ă malefic .ăDeodat clipi des. Nuă -i venea să-şi cread v zului.ă ă

În mijlocul serei era aşezat pe o mas , ca pe ună catafalc, un coşciug deschis, acoperit în parte cu orhidee. Iar în coşciug; eu mîinile pe piept, z ceaă Irving Flaschman. Fardul aşternut pe obraz de un specialist de la pompele funebre nu reuşea să mascheze paloarea cadaveric . Buzele supte, nasulă ascu it, b rbia osoas , pleoapele galbene caţ ă ă

266

pergamentul, l sate peste ochii bulbuca i,ă ţ contrastau grotesc cu albea a petalelor c rnoase şiţ ă parfumate ale i lorilor, aşternute în sicriu.Individul scuip guma peste un strat de floriă

purpurii.– Nu m-a i crezut cînd vţ -am spus c e plecat... Eh,ă

c l toria cea mare.ă ă– Cînd a murit? întreb Abeă .– Nu ştiu. L-am g sit mort în pat cînd mă -am dus să-l

trezesc azi-diminea ;ţă– Şi certificatul de deces?– Nu pot s viă -l ar t.ă– De ce?– Fiindc m ine i cu mîinile în sus...ă ă ţ ţ– Bine. Arată-l.Individul l s încet bra ele. Se scormoni înă ă ţ

buzunarul de la piept al c m şii şi scoase ună ă certificat de deces cu semn tur indescifrabil .ă ă ăAbe îl lu şi îl citi.ă– Congestie cerebral .ăÎl restitui c l uzei, care îl vîri din nou în buzunar.ă ă– Am avut impresia c ne aşteptai, zise Abe.ă– Cînd am auzit maşina, am ieşit în întîmpinare. Am

crezut c e dub de la Pompele Funebre.ă ă– Ştii ce m sup r la tine? Prea g seşti r spuns laă ă ă ă ă

toate.– Dac numai asta te sup r , e bine. Pietrişul dină ă ă

fa a serei scîr îi sub cauciucurile une maşini care seţ ţ opri în scrîşnet de frîne.Abe arunc o privire întreb toare întră ă -acolo.– Duba, rosti individul calm.Mircea îşi strecur pistolul în tocul de sub hain .ă ă– Haidem, Abe.Arunc o ultim privire asupra lui Flaschman. F ră ă ă ă

267


s mai spun un cuvînt, porni spre ieşire. Abe şiă ă individul îl urmar .ăAutodricul lung şi negru tr sese ling cl direaă ă ă

birourilor. Şoferul aştepta sprijinit de aripa maşinii. Era îmbr cat în negru.ăLa apari ia lui Mircea şi a înso itorilor s i, întrebţ ţ ă ă

din col ul gurii:ţ– Gata? N-aş vrea s m prind noaptea pe drum.ă ă ă– Aşteapt pu in, să ţ ă-i conduc pe domnii, zise

individul.– Unde îl înmormînta i? întreb Mircea. Aş vrea sţ ă ă-i

trimit o coroan .ă– În cimitirul catolic din San Diego, zise individul.– Cînd?– Mîine.Mircea şi Abe se urcar în maşin .ă ă– Bun seara, zise Mircea.ă– Bun seara. Demar .ă ăCînd se v zur iar şi pe şosea, Mircea sc p ună ă ă ă ă

oftat.– Înc unul care ne scap . Dac şi cu Williams seă ă ă

întîmpla la fel...– Eh, o scoatem noi într-un fel la cap t, zise veşnică

optimistul Abe.Mircea nu r spunse. Îl preocupa un aspect aparentă

neînsemnat al preg tirilor funerare la care abiaă asistase.Maşina ajunse la întret ierea şoselei 395 care legaă

Escondido de San Diego cu şoseaua ce ducea la Oceanside. Dincolo de stîlpul indicator se deschidea un drum de ar .ţ ă– Ascult Abe. Trage pe drumeagul acela l turalnic.ă ă

Abe era deprins s execute ordinele f r s leă ă ă ă discute. Micşor viteza şi coti la dreapta, oprind laă

268

ad postul unui pîlc de arbori. Se uit întreb tor laă ă ă Mircea....Acesta rosti ca pentru-sine:– Flaschman era catolic. Şi cu toate astea la

c p tîiul lui nu ardea nici o lumînare. Ciudat.ă ă– Poate c oamenii lui nu cunosc obiceiurile...ă– N-aş crede. Oamenii simpli cunosc foarte bine

obiceiurile astea... În California sînt mul i catolici.ţT cu.ă– Ce mai aştept m, boss? întreb Abe dup ună ă ă

timp.– Dricul.– Dricul? Vrei s înso im cortegiul mortuar al luiă ţ

Flaschman? întreb Abe cu o umbr de ironie.ă ă– Nu. Vreau s fac o verificare. Se scurseser camă ă

zece minute.Din direc ia serelor ap ru în sfîrşit autoduba neagrţ ă ă

a Pompelor Funebre. – Asta aşteptam, zise Mircea. O urm rim. Autodubaă

ajunse la încrucişarea drumurilor şi, spre surpriza lui Abe, se angaja pe şoseaua care ducea la Oceanside.– Ce zici, Abe?Abe se scarpin dup ureche.ă ă– Începe să-mi par şi mie ciudat, Firesc ar fi fostă

s o ia spre Şan Diego, nu întră -o direc ie opus .ţ ăR suci cheia în contact. ă Porsche-ul ieşi în şosea şi

se avînta pe urmele autodubei.B nuielile lui Mircea se transformau în certitudini.ă– Te-am în eles, boss, zise Abe, careţ -i citise parcă

gîndurile. – Atunci, dă-i drumul.Piciorul lui Abe ap s pedala accelera iei pîn laă ă ţ ă

fund. Porsche-ul s geta aerul, micşorînd distan aă ţ pîn la autodub .ă ă

269


– Să-l prindem, zise Mircea.– De prins, îl prindem noi, replic Abe. Dar cum îlă

oprim? Dacă-i t iem drumul, ne arunc în şan . Înă ă ţ acelaşi timp autoduba îşi spori sim itor viteza.ţ– Şoferul n-are conştiin a curat , zise Abe.ţ ă– De asta sînt sigur. Încerc să-i g urescă

cauciucurile.– Cam greu, replic Abe. Mai uşor ar fi în rezervorulă

de benzin .ă– Şi dac ia foc?ă– Apuc m noi s vedem ce e în coşciug.ă ă– Prefer în cauciucuri.Mircea scoase pistolul de sub hain .ăAutodricul gonea cu peste optzeci de mile pe or .ă

Diurnul accidentat nu permitea o vitez mai mare.ă Porsche-ul se apropia inexorabil.Autodricul circula mai mult pe stînga:– Ne împiedic sistematic să ă-l dep şim.ăMircea l s în jos geamul portierei, scoase pistolul,ă ă

pe fereastr , ochi cîteva clipe şi trase. O dat ... şiă ă înc o dat ... Un cauciuc din spate explod .ă ă ă– Atins! rosti Mircea scurt.Autodricul f cu un zigzag, repezinduă -se întîi în

extremitatea dreapt a şoselei; apoi în cea sting .ă ă Dînd din: coad ca o ra , mai str b tu cî iva zeci deă ţă ă ă ţ metri, apoi alunec în şan ul din dreapta şi dup ceă ţ ă ridic un nor de praf, încremeni întră -o rîn .ăŞoferul ieşi împleticindu-se din maşina r sturnat .ă ă

Îi curgea sînge din nas şi i se rupsese arcada dreapt .ăCînd v zu Porscheă -ul oprind în preajma

autodricului, o lu la fug deă ă -a lungul şan ului şi seţ arunc întră -un desiş de arbuşti s lbatici, f cînd s iă ă ă se piard urma.ă

270

Mircea şi Abe s rir din maşin .ă ă ă– Fii atent. Abe! zise Mircea, schi înd un gest spreţ

ripa în care se topise şoferul.Deschise uşa din urm a autodricului. Coşciugul seă

rostogolise strivind jerbele de flori. Capacul se deschisese, l sînd s se vad un sac cu nisip.ă ă ăMircea se întoarse spre Abe.– Exact ceea ce am b nuit, spuse el. Haidemă

înapoi. La Escondido. În mai pu in de un sfert, de orţ ă ajunser la cap tul drumeagului particular careă ă ducea la ser .ă– De aici mergem pe jos, spuse Mircea. Zgomotul

motorului ar putea s ne tr deze prezen a.ă ă ţP şind t cut şi strecurînduă ă -se pe lîng arbuştii careă

str juiau drumeagul, se îndreptar spre cl dirileă ă ă cufundate în umbrele înser rii.ăCînd ajunser la barier , se l sase noaptea. Curteaă ă ă

era goal . Siluetele alungite ale serelor evocau nişteă dih nii apocaliptice în repaus. Pavilionulă administrativ se contura pe cerul spuzit de stele.La o fereastr se vedea lumin .ă ăCu pistoalele în mîini, Mircea şi Abe se îndreptară

tiptil într-acolo.Fereastra luminat îi atr gea ca un magnet. Mirceaă ă

înainta, inînd corpul uşor plecat. Se întreba dac nuţ ă vor li întîmpina i eu o rafal de mitralier . Abe p şeaţ ă ă ă ca o pisic . Se oprea din cînd în cînd, se uita în jur,ă scrutînd întunericul, apoi îşi continua mersul.Ajunser în dreptul ferestrei.ăSe lipir de perete, de o parte şi de alta aă

geamurilor luminate. Cu precau ie, se uitarţ ă în untru.ăSpectacolul îi f cu s schimbe o privireă ă

triumf toare. Dejucaser o manevr abil .ă ă ă ă

271


La masa din centrul înc perii, st teau fa în faă ă ţă ţă Flaschman şi individul care-i condusese în ser ,ă Flaschman se uit întră -o oglind rezemat deă ă piciorul unei l mpi şi îşi ştergea cu o batist fardulă ă de pe fa . Insul fuma un trabuc şi rîdea în col ulţă ţ gurii. Îşi vorbeau, dar nu se auzea ce anume. După expresia de satisfac ie întip rit pe chipurile lor, seţ ă ă putea îns lesne deduce c erau încînta i de felulă ă ţ cum regizaser falsa moarte a lui Flaschman.ăIndividul cu trabuc se uit întîmpl tor spreă ă

fereastr . Gestul acestuia îl f cu pe Mircea să ă ă gr beasc deznod mîntul. Cu locul armei sparseă ă ă geamul, preg tinduă -se s sar pe fereastr înă ă ă interiorul camerei. Insul eu trabucul îşi smulse pistolul din tocul de la şold şi trase asupra lui Flaschman.Simultan trase şi Abe.Glon ul perfora easta insului, care se pr v li,ţ ţ ă ă

r sturnînduă -şi scaunul. Mircea s ri pervazul, dîndă buzna în camer .ăAbe r mase afar să ă ă-i acopere retragerea.

Schimbul de focuri putea s atrag prezen eă ă ţ inoportune.Flaschman se ridicase în picioare. Privirile lui se

întîlnir cu ale lui Mircea. Pe chipul s u plutea oă ă stupoare indescriptibil . Deodat se cl tin . Totă ă ă ă sîngele p ru s i se scurg din obraz. Ridic o min ,ă ă ă ă ă încercînd parc s se sprijine de uri suport imaginar,ă ă apoi se n rui peste mas .ă ăMircea se apropie de el, îl apuc de um r şi îlă ă

întoarse cu fa a în sus. Flaschman mişc din buze,ţ ă f r s scoat vreun cuvînt. Ochii i se m riser , gataă ă ă ă ă ă s ias din orbite. Capul îi c zu pe o parte.ă ă ăMircea îi pip i pulsul, care încet s mai bat . Îşiă ă ă ă

272

trase încet mîna. Descurajarea îi umbri pentru o clip fruntea. Eşecul acesta îl l sa iar şi descoperit.ă ă ă Toate eforturile lui se sf rîmau de un zid deă netrecut. Duşmanii s i erau foarte puternici. Numaiă aşa se explica hecatomba care i se deschidea sub fiecare pas.Şi Flaschman fusese împiedicat s vorbeasc . Maiă ă

r mînea Williams.ăDac ar pieri şi acesta, misiunea lui Mircea să -ar

încheia eu un insucces total.Nu i-ar r mîne decît s cear ajutorul şi protec iaă ă ă ţ

poli iei. Ceea ce iţ -ar p rea nespus de umilitor. S-ară pune într-o lumin jalnic , ridicol . Ar ap rea înă ă ă ă postura unei copii nereuşite a lui James Bond...Cînd se v zu din nou în maşin al turi de Abe,ă ă ă

suspin adînc.ă– Trebuie s o lu m de la început, Abe.ă ă– O s-o lu m, boss. Pîn la urm tot o s reuşim.ă ă ă ă

Abe puse motorul în mişcare.– Încotro?– Ne întoarcem la New York.

** *

În miez de noapte oprir în fa a g rii din Losă ţ ă Angeles. Abe şterse la repezeal , cu o piele deă c prioar , volanul, butoanele aparatelor de bord,ă ă oglinda-retrovizoare, mînerele de la uşi şi orice suprafe e susceptibile s p streze amprenteţ ă ă digitale. F ceau astfel s dispar orice urmeă ă ă compromi toare. Abe l s cheia în contact şi uşileţă ă ă descuiate.– Poate ispiteşte pe cineva să-l fure. S veziă

bucurie pe capul lui.Cu un taxi se înapoiar în centrul oraşului, iar cuă

273


altul ajunser la aeroport.ăLuar primul avion pentru Sîn Francisco, iar deă

acolo, cu un TWA, str b tur continentul de la apusă ă ă la r s rit, aterizînd în zori la New York.ă ăMircea sosi la vila sa de la Elmsford obosit, iritat,

cu o tendin accentuat de a vedea totul în negru.ţă ăÎnainte de a se culca, o or sau dou , porunci s iă ă ă

se serveasc un mic dejun copios şi s i seă ă preg teasc baia.ă ăÎn vreme ce se înfrupta dintr-un apetisant cîrnat de

porc în compania lui Abe, înfometat şi el la culme, Sam, valetul improvizat, îl anun c Bolence îlţă ă c utase în cursul nop ii.ă ţMircea ridic sprîncenele în semn de întrebare.ă

Aflase Bolence de moartea celor doi oameni ai s i? ÎIă b nuia c nă ă -ar fi fost str in de baia de sînge de laă Escondido? Fata de la Blue Orchid îi d duseă semnalmentele lui Mircea?Şi Abe se uit întreb tor la şeful s u.ă ă ă– Vom l muri în curînd şi treaba asta spuse Mircea.ă

Se întoarse spre valet.– Sam, să-mi umpli baia. În cinci minute termin cu

micul dejun, Sam p r si înc perea.ă ă ă– Abe, pîn mîine sear trebuie s descurc m i eleă ă ă ă ţ

afacerii steia, zise Mircea, dup ce d du gata por iaă ă ă ţ de cîrnat.– Le descurc m noi, boss. Garantez.ă– Întotdeauna ai fost optimist.– Cînd merg um r la um r cu un om ca dumneata,ă ă

nu se poate s dau greş.ă– M flatezi, Abe, zîmbi Mircea.ăDeodat , se auzi un r cnet gutural dinspreă ă

dormitoarele de la etaj. Mircea şi Abe s rir înă ă picioare.

274

– Ce s-a întîmplat, boss?Abe scoase pistolul de sub hain . Ieşi dină

bibliotec , travers holul şi o lu la fug pe sc ri înă ă ă ă ă sus.Mircea îl urm sub privirile uluite ale oameniloră

care f ceau de gard . Gemete animalice,ă ă înfior toare r zb teau din dormitorul lui Mirceaă ă ă .Abe se repezi în uşa pe care o d du de perete.ă

Priveliştea care i se oferi îl l s f r grai. Din cameraă ă ă ă de baie r zb teau aburi fierbin i ca dintră ă ţ -un cazan încins la maximum, c ruia i se face purjarea. Sam,ă c zut la p mînt, se zvîrcolea ca un vierme peă ă covorul din dormitor, care începuse s se îmbibe cuă ap fiart . Şi din hainele lui ieşeau aburi. Fa a şiă ă ţ mîinile nu mai erau decît o mas de carne sîngerie.ă– Ce-a fost aici? Explozie? exclam Mircea.ă

Capetele oamenilor din gard ap rur curioase peă ă ă deasupra umerilor s i.ăAbe se uit cu precau ie în baie. Dinspre robineteă ţ îşnea un jet puternic de ap clocotit , înv luit înţ ă ă ă

aburi fierbin i.ţ– Frankie, strig Abe peste um r, alearg jos şiă ă ă

spune mecanicului s închid apa.ă ăFrankie o lu la goan pe sc ri în jos.ă ă ăCîteva minute mai tîrziu, jetul de ap clocotit îşiă ă

micşor treptat debitul, apoi încet . În dormitor şi înă ă baie pluteau vapori fierbin i, compac i, ca întrţ ţ -o baie de aburi.Abe îşi puse o batist la gur şi, evitînd pe cîtă ă

posibil apa care inundase parte din pardoseal , intră ă în camera de baie. Abia atunci în elese, ce seţ întîmplase. Bateria de robinete s rise din l caşul ei,ă ă l sînd un orificiu deschis, prin care apa şi aburiiă îşniser în voie, împroşcînduţ ă -l pe Sam în plin. Apa

275


din camera de baie începuse s se preling şi înă ă dormitor.Abe chem la telefon o ambulan .ă ţăUn sfert de or mai tîrziu, un medic în halat alb îşiă

f cu gr bit şi aferat intrarea, urmat de doi sanitariă ă cu o brancard . Cercet r nile lui Sam, careă ă ă -şi pierduse între timp cunoştin a.ţ– Arsuri grave, spuse el cl tinînd din cap. Îlă

transport m la spital.ă– Crede i c risc sţ ă ă ă-şi piard via a? întreb Mircea.ă ţ ă– Vom face tot posibilul să-l salv m, f g dui vagă ă ă

medicul.Sanitarii îl ridicar cu grij pe Sam şi îl instalar peă ă ă

brancard .ăÎn vreme ce sunetele modulate ale sirenei

ambulan ei se mai auzeau îndep rtînduţ ă -se pe aleile parcului, Abe se întoarse spre Mircea.– Ai sc pat uşor, boss. M întreb cine dracu aă ă

maşinat toat chestia astaă .– Cineva care are acces în apartamentul meu.– Sau care s-a strecurat pîn aici.ă– E greu de presupus c a putut s se strecoareă ă

cineva dinafar , f r s fie observat de oamenii dină ă ă ă gard .ă– Am să-l dibuiesc eu, zise Abe.– Pune cî iva oameni s fac pu in ordine prinţ ă ă ţ ă

apartament, spuse Mircea. Pîn termin treaba,ă ă cobor în bibliotec .ăCînd travers holul, îl v zu pe Frankie careă ă

comenta evenimentul împreun cu al i doi tineri dină ţ gard . Frankie avea o figur deschis , care inspiră ă ă ă încredere lui Mircea, Îl chem în bibliotec . Dup ceă ă ă se v zur singuri, îi d du instruc iuni precise.ă ă ă ţ– Dac m mai caut Jack Bolence la telefon, să ă ă ă-i

276

spui c nu sînt acas . Ai în eles?ă ă ţ– O.K., boss.Frankie p r si înc perea.ă ă ăMircea îşi umplu un pahar cu whisky. Avu grij să ă-l

boteze din belşug cu sifon. Trebuia să-şi p strezeă luciditatea neatins . Situa ia se complica sup r tor.ă ţ ă ăAbe se înapoie în bibliotec . Era gînditor.ă– Azi ar trebui să-i faci o vizit lui Sheldon, îiă

recomand Mircea. Poate mai sco i ceva de la el.ă ţ Să-şi mobilizeze toate antenele. Trebuie s d m deă ă Williams cel mai tîrziu pîn desear . Altfel putem să ă ă ne spînzur m de pe acum. Oferi un pahar cu ă whisky lui Abe, apoi continu : Ultimele indicii îl acuz peă ă Bolence. Nu vreau s m întîlnesc cu el pîn nuă ă ă adun probe.– Îl crezi vinovat? întreb Abe.ă– Nu cred nimic. Constat.– Nu e bine s ne pripim, boss. Bolence iă ţ -a fost

prieten. Şi a dat dovezi.– Cîteodat e în elept s te fereşti şi de prieteni.ă ţ ă

Abe îşi în buşi un c scat:ă ă– Mi-e un somn de mi se închid ochii.– Şi eu sînt foarte obosit. Cîteva ore de odihnă

ne-ar prinde bine. Ai încredere în Frankie?– Ca în mine însumi, boss.– Să-i spui atunci s fie cu ochii în patru. Ni se voră

mai întinde curse. Nu vreau s fim lua i prină ţ surprindere.Mircea trase storurile şi se culc pe o canapea înă

bibliotec . Prefera s evite dormitorul, scen a unoră ă ă întîmpl ri foarte pu in pl cute. Îşi scoase haina şi seă ţ ă întinse pe canapea punîndu-şi dou perne sub cap.ă– Du-te şi te culc , Abe.ă– Cred c ar fi mai bine s fac de veghe.ă ă

277


– Fii serios. Cîteva ore de-acum înainte n-o s seă mai întîmple nimic.Preg tirea unor noi atacuri cere un oarecare timp.ă

Pîn acum leă -am z d rnicit planurile.ă ă– Mare lucru îns nă -am f cut, zise Abe.ă– Depinde de optic .ăAbe se scarpin în vîrful capului.ă– Atunci m duc s m culc.ă ă ă– Somn uşor. Mircea închise ochii.Abe ieşi tiptil din bibliotec .ă

** *

Mircea se trezi din somn aproape de ora prînzului. Îi era foame. Sun . Abe ap ru urmat de Frankie.ă ăAbe era b rbierit, pus la punct şi cu un aer foarteă

prosper.– Boss, baia te aşteapt . Po i s faci un duş f ră ţ ă ă ă

nici o grij . Mecanicul a montat robinetele sub ochiiă mei.– Ai aflat ceva?– Da. Ceva interesant. Chiar foarte interesant.– Ei, dă-i drumul.– Amicul nostru, Mike Sheldon, a devenit patron la

Charlie's Bar. – Nu mai spune? P duchiosul la patron de bar! Şiă ă

de cînd?– De dou zile. Nu i se pare curios?ă ţ– Hm!Mircea se ridic de pe canapea, se întinse, îşiă

acoperi un c scat, apoi se întoarse spre Frankie.ă– Ai luat locul lui Sam?– Da, boss.– Sper c ai s fii la în l imea lui Sam.ă ă ă ţ– Am să-mi dau toat silin a, boss.ă ţ

278

Privirea deschis a lui Frankie pl cu lui Mircea.ă ă B iatul acesta p rea deosebit de camarazii s i. Nuă ă ă adoptase înc acea expresie viclean , dur aă ă ă gangsterului înr it. Ce anume îl împinsese s seă ă înroleze în Cosa Nostra? Mircea îl deplîngea sincer. Ca şi pe Abe de altfel, de care începuse s seă ataşeze.– Ce ştii s faci, Frankie?ă– Tot ce-ai s doreşti, boss, r spunse el cu rîvn . Seă ă ă

uit la Mircea cu admira ie nedeghizat . Idolii luiă ţ ă Frankie nu erau aleşi din galeria eroilor imortaliza iţ de Plutarc sau Carlyle, pentru el Al Capone, Frank Castello, Lucky Luciano, Vincenzo Genovese, Jack Bolence reprezentau nu numai figuri intrate în legend - înc din timpul vie ii - ci şi un ideală ă ţ urm rit cu neşov itoare st ruin .ă ă ă ţă– Dup baie, boss, te aşteapt şi prînzul, spuseă ă

Frankie. Eu l-am preparat. Ad ug modest: Aşa cumă ă m-am priceput.Mircea îl mîngîie pe obraz.– Bravo, Frankie. Dac îmi va pl cea te vei alege cuă ă

un premiu. S ai preg tit un cec, Abe.ă ăBaia cald , prelungit mai bine de o or , îi procură ă ă ă

o delicioas senza ie de calm şi bun dispozi ie.ă ţ ă ţ F cu cinste prînzului - destul de stîngaci servit şiă alc tuit mai ales din semipreparate şi r cituri. Îi eraă ă îns foame, aşa c îl savura ca pe un festin ă ă a la Lucullus.Ajunsese la cafea, cînd Frankie îi anun sosirea luiţă

Robert Landis.– Iar vine să- i in o predic , boss, zise Abeţ ţ ă ă

zîmbind în col ul gurii. Mircea îşi goli ceaşca deţ cafea.– Pofteşte-l încoace, Frankie, porunci el f r s seă ă ă

279


arate cîtuşi de pu in tulburat de aceast vizit careţ ă ă f g duia tunete şi fulgere.ă ăRobert Landis intr în bibliotec urmat de nelipsitulă ă

s u locotenent, Charlie Yale. Purta un costum laă dou rînduri. Închis la culoare şi o p l rie neagr .ă ă ă ă Eden, pe care nu şi-o scosese de pe cap. Fruntea îi era întunecat şi ochii zvîrleau scîntei. Cicatricea deă pe obrazul stîng p rea mai vînata ca de obicei.ăCharlie Yale arbora cu o elegan oarecumţă ip toare un costum gri deschis ţ ă Prince of Wales cu

p trate mari, asortai e cu panglica, de asemenea cuă p tr ele, de la p l ria de Panama. Spre deosebireă ăţ ă ă de şeful s u, Yale îşi inea p l ria în min .ă ţ ă ă ăLandis se opri în mijlocul înc perii şi arunc Oă ă

privire asupra lui Mircea care st tea liniştit peă canapea. Pe Abe îl ignor , de parc nici nă ă -ar fi existat.La un semn al lui Mircea, Frankie p r si imediată ă

camera, întîlnirea acestor dou m rimi, atît deă ă temute în sînul organiza iei. Îl impresionase. Nuţ -i pl cuse îns atitudinea lui Landis, careă ă -i trata eu neîng duit arogan şeful. Spiritul lui de clan seă ă ţă trezise.– S-o por i s n tos, se adres Mircea lui Landisţ ă ă ă

salutîndu-l afabil cu mîna.– Ce?– P l ria.ă ă– Nu e nou , replic Landis sec.ă ă– Atunci de ce n-o sco i? Credeam c vrei s iţ ă ă ţ -o

admir.– Întotdeauna iţ -au pl cut bancurile ieftine, rostiă

Landis.– Bancurile ieftine şi oamenii gomoşi, îi întregi

Mircea fraza. Dar ne-am luat cu vorba şi v-am l sată

280

s sta i în picioare. V rog s lua i loc. Abe, ă ţ ă ă ţ whisky!– Mul umesc, nu beau.ţ– Ah, uitasem. Se întoarse spre Charlie: Presupun

c nici tu nu bei, dac şeful e abstinent...ă ăCharlie Yale n-avu timp s r spund , c Mircea seă ă ă ă

şi adres omului s u de încredere, ridicînd două ă ă degete.– Numai pentru noi, Abe. Landis continu să ă

p streze p l ria pe cap.ă ă ă– Nici jos nu stai? întreb Mirceaă .– Prefer s r mîn în picioare.ă ăAi impresia c eşti mai autoritar? î i faci iluzii.ă ţ

Landis nu se mai osteni s r spund . Intr direct înă ă ă ă subiect.R m sese stabilit s nu p r seşti aceast vil f ră ă ă ă ă ă ă ă ă

n li înso it de oamenii mei.ţ– Oamenii t i puteau s m înso easc cel multă ă ă ţ ă

pîn la aeroport. Sper c nă ă -ai preten ia sţ ă-i fi luat eu mine la Chicago, la Las Vegas. Ori la San Francisco, care nu fac parte din sectorul t u. Afar de asta nuă ă m simt obligat s dau nici un fel de socoteală ă ă înainte de a se scurge termenul care mi s-a fixat. Mai am la dispozi ie patruzeci şi opt de ore,ţ înl untrul c rora voi ac iona aşa cum voi crede deă ă ţ cuviin . Azi, cînd îmi joc existen a nţă ţ -am s mă ă împiedic de opreliştile meschine pe care unii încearc s mi le pun la cale.ă ă ăLandis îl privi ele sus.– Cred c suferi de mînia persecu iei.ă ţ– Mînia persecu iei? repet Mircea cu indignare. Înţ ă

ultimele mele zile s-au f cut mai multe tentativeă spre a m suprima. Pentru anumi i indivizi amă ţ devenit un personaj foarte jenant.– Jenant? Nu greşeşti, replic Landis t ios. Laă ă

281


Chicago, la Las Vegas, la Escondido a trebuit să facem adev rate tururi de for , ca să ţă ă- i acoperimţ urmele. Actele laie de violen pun întrţă -o situa ieţ dificil o serie de membri ai organiza iei. ă ţ– Mul umesc. La revedere.ţLandis vru s mai spun ceva, dar renun şi ieşiă ă ţă

din bibliotec urmat de Charlie Yale.ăDup ce uşa se închise în urma vizitatorilor, Abeă

fluier a pagub .ă ă– Şi se mai spune c deviz noastr este ă ă ă to iţ

pentru unul, unul pentru to i.ţLandis nu ştie ce s mai fac spre a r mîneă ă ă

st pînul acestui sector. Ar fi în stare să ă- i lege oţ piatr de gît şi s te arunce în East River.ă ăMircea scoase dintr-un sertar al comodei Louis XVI,

plasat între uşileă -ferestre, un pachet de c r i deă ţ joc.– N-am s le dau satisfac ia de a m vedea doborîtă ţ ă

la picioarele lor. Am multe s ge i în tolb , Abe. Nuă ţ ă le-am folosit înc pe toate. Hai s juc m un pocher.ă ă ă S ne omori în timpul pîn se va l sa seara. Numaiă ă ă noaptea e prietena noastr .ăSe aşezar la o mas mic . Mircea împ r i c r ile.ă ă ă ă ţ ă ţ– Pe zece dolari miza. Abe se scarpin în creştet.ă– Zece dolari? Cam mult. Nu prea sînt în fonduri,

boss. Mircea scoase din buzunar un teanc de bancnote.– Poftim. S ai cu ce juca.ă– La primele încas ri, iă ţ -i restitui.– Nu-i nevoie, zise Mircea cu aerul unui Mecena. iŢ -am oferit o neînsemnat gratifica ie.ă ţAbe vru să-i mul umeasc , dar se ab inu. Ştia cţ ă ţ ă

şefului s u nuă -i pl ceau efuziunile de recunoştin .ă ţăMircea puse miza.

282

– Deschid, zise partenerul s u, dup ceă ă -şi filă c r ile. Partid , foarte antrenant , se prelungi pînă ţ ă ă ă spre sear .ăNorocul pendula între cei doi b rba i, cuă ţ

regularitate de metronom. Banii treceau dintr-un buzunar în cel lalt şi înapoi cu o frecven uluitoare.ă ţă Şi Mircea şi Abe erau juc tori de înalt clas .ă ă ăLa un moment dat, Mircea se uit la ceas.ă– Opt, rosti el.Strînse c r ile pachet şi le aşez pe mas . Înă ţ ă ă

aceeaşi clip zbîrnîi telefonul. Abe vru s ridiceă ă receptorul.Mircea îl împiedic , ridicînd mîna, îl chem peă ă

Frankie.– R spunde tu, Frankie. Dac e Bolence, să ă ă-i şput

c am plecat acum zece minute.ăFrankie duse receptorul la ureche.– Alo!... Îmi pare r u. Mr. Charlie a ieşit acum zeceă

minute... Bine. Am să-i transmit... Bun seara.ă Închise telefonul.– Bolence? întreb Mircea.ă– El, r spunse Frankie. Voia să ă- i comunice cevaţ

foarte urgent. A l sat un num r de telefon.ă ăÎl not pe o foaie de hîrtie pe care o înmîn lută ă

Mircea. Frankie ieşi din bibliotec . Mircea se întoarseă spre Abe.– E momentul s pleci în c utarea lui Sheldon. Dă ă ă-i

oricît. Nu te tocmi. Eu te aştept aici.– O. K., boss.Abe se îndrept spre uş . Cînd s ias , se ciocniă ă ă ă

piept în piept cu Frankie, care tocmai intra cu mare grab . Era. Oarecum nedumerit.ă– Un om al lui Bolence a venit cu o autocistern .ă

Vrea să- i vorbeasc neap rat, boss.ţ ă ă

283


Mircea reflect cîteva clipe.ă– Abe, primeşte-l tu. Vezi ce vrea. Adu-l încoace,

Frankie.Trecu în camera al tura ii, avînd grij s lase uşaă ţ ă ă

deschis , spre a auzi totul, f r s fie v zut.ă ă ă ă ăFrankie introduse în bibliotec un individ înă

salopet albastr , mînjita pe alocuri de ulei. Noulă ă venit, scund, sp tos, cu o chic crea şi încurcată ă ţă ă ca şi sprîncenele dese şi epoase, asemenea unorţ garduri vii, ridic mîna în semn de salut.ă– Hello, Abe.– Hello, Benjy, exclam Abe surprins. iă Ţ -ai schimbat

slujba? Ce e cu fa a asta de carnaval? în smokingţ ar tai ceva mai bine.ă– Nu e timp de glum , Abe. Nu sînte i gata? Undeă ţ iţ -e şeful?– Gata? Pentru ce?– Nu mai e cazul s discut m, rosti Mircea, cu tonă ă

de finalitate, Vorbim limbi diferite. Eu m ap r şi voiă ă m acuza i de violen e. Perfect. Peste patruzeci şiă ţ ţ opt de ore v stau la dispozi ie... Şi acum nu te maiă ţ re in, Landis.ţ– Adop i o pozi ie careţ ţ - i creeaz numai duşmani,ţ ă

Vincenzo.– Crede-m , miă -am c utat prietenii. Dar nu iă -am

mai g sit. M-au p r sit cu to ii. Le era prea dragă ă ă ţ ă pielea.Landis îl privi lung:– Te-am prevenit, Vincenzo.– Cum? N-a i vorbit cu Bolence?ţ– Abia acum am venit din oraş.– Poli ia trebuie s apar din clip în clip .ţ ă ă ă ă– Poli ia? Ce s caute?ţ ă– S-a primit un denun împotriva voastr , de careţ ă

284

am aflat în ultima clip .ăAbe îl privi descump nit.ă– D-asta am şi venit cu autocisterna, continuă

Benjy. Are un compartiment special în care s vă ă ascunde i. Numai în chipul sta v pute i strecura peţ ă ă ţ sub nasul sticle ilor.ţ– Aşteapt , zise Abe.ă– Aştept, îns nu mai mult de cinci minute. N-amă

chef s m g seasc aici. S m aresteze şi peă ă ă ă ă ă mine.Abe trecu în înc perea în care se afla Mircea.ăBenjy r mase cu Frankie, careă -l supraveghea

b nuitor. Aşteptarea lor se prelungi. Omul înă salopet se uit nervos la ceas.ă ăAbe reintr în bibliotec .ă ă– Unde ai tras cisterna?– La intrarea din spate.– Foarte bine. Du-te şi ne aşteapt acolo.ăBenjy p r si înc perea. Ieşi în curte. Autocisterna,ă ă ă

un mastodont vopsit în roşu se profila pe fondul întunecat al copacilor din parc. Benjy îşi pip iă buzunarele în c utarea unui pachet de ig ri. Îşiă ţ ă aprinse un Lucky Strike. Se uit iar şi la ceas.ă ăUşa de la intrarea de serviciu se deschise, l sînd să ă

se proiecteze pe pietrişul aleii un dreptunghi de lumin . În prag ap rur dou siluete. Una din ele seă ă ă ă apropie de Benjy. Era Abe.– Pe unde intr m? întreb el.ă ăBenjy deschise uşa cabinei, se sui pe prima treaptă

şi dup ce se strecur cu partea de sus a corpuluiă ă în untru, ap s un buton de pe tabloul de comand .ă ă ă ă În acelaşi timp se aprinse un bec minuscul.Sub pîntecele mastodontului se deschise o trap .ăBenjy coborî şi se înapoie la Abe.

285


– Intra i prin trapa asta. Se închide şi se deschide şiţ pe din untru. În dep rtare se auzi deodat şuieratulă ă ă unei sirene.– Poli ia! exclam Benjy. Urca iţ ă ţ -v repede.ăSe ca r în cabina autocisternei, se instal laţă ă ă

volan şi d du drumul la motor. Se uit apoi la beculă ă minuscul care se stinse, semnalizînd închiderea trapei. Un zîmbet iau îi schimonosi fa a.ţ– S v fie arina uşoar ...ă ă ţ ă

** *

Frankie ap s starterul. Motorul ă ă Lincoln-ului porni. Limuzina demar , leg nînduă ă -se uşor pe amortizoarele ultraelastice.Frankie se uit prin retrovizor la barajul poli iei,ă ţ

care r mînea în urm . Împinse acceleratorul.ă ă Automobilul îşi spori viteza sim itor.ţFrankie parcurse vreo cinci kilometri şi dup ceă

privi iar şi prin retrovizor şi constat c nu esteă ă ă urm rit, ap s pe unul din butoanele de la bord.ă ă ă Sp tarul banchetei din urm prinse s se ridice cuă ă ă încetineal , l sînd s apar un compartiment secret,ă ă ă ă amenajat în corpul vastului portbagaj al Lincoln-ului. Mircea şi Abe, care st tuser pîn alunei întinşi înă ă ă compartiment, ieşir de acolo. Frankie ap s iar şiă ă ă ă pe buton şi sp tarul banchetei se l s în jos,ă ă ă revenind la pozi ia ini ial .ţ ţ ăAbe şi Mircea f cur cu bra ele cîteva mişc ri deă ă ţ ă

gimnastic , spre a se dezmor i, restabilind circula iaă ţ ţ sîngelui. Se aşezar apoi la largul lor pe banchet .ă ăCu vizibil satisfac ie, Frankie urm rea prină ţ ă

retrovizor aceste opera ii.ţ– A avut dreptate Benjy, zise Abe. L-am b nuit peă

degeaba. N-a fost o fals alarm .ă ă

286

– Fals nă -a fost, r spunse Mircea. Dar de unde ştiiă c nă -a provocat-o chiar Bolence sau oamenii s i?ă Sursa denun ului e înc necunoscut . În ceea ce mţ ă ă ă priveşte, nu mi-am schimbat p rerea despre Benjy.ă Toat opera ia asta cu autocisterna miă ţ -a p rut şi îmiă pare înc foarte suspect .ă ă– Sper c nă -a b gat de seam c nă ă ă -am intrat în

ascunz toare, zise Abe.ă– Nici o grij . Va constata la destina ie c iă ţ ă -am

jucat fest . Ai anun at, cred, pe oamenii t i s seă ţ ă ă afle peste o or la ă Charlie's Bar.– Anun at, boss.ţMircea îşi strînse nodul cravatei, care se strîmbase.– M întreb unde o s ne mut m cuibul? rosti elă ă ă

dup cîteva momente de t cere.ă ă– Asta nu-i o problem . Aranjez eu cu Mike, Mirceaă

rîse.– Acum şi poli ia e pe urmele noastre. Asta ne maiţ

lipsea. Treburile merg din ce în ce mai bine.Abe f cu un semn de nep sare.ă ă– Am trecut noi prin momente şi mai grele, boss. La

Charlie's Bar, Frankie.– O. K.Lincoln-ul se angaja pe Broadway. Circula iaţ

arhi-intens de pe aceast arter le încetiniă ă ă considerabil mersul.– În furnicarul sta eşti mai greu de g sit decît ună ă

ac într-un car cu fîn, zise Abe.În sinea lui era mai pu in optimist. Sim ea c seţ ţ ă

strînge încet la ul, dar nu voia sţ ă-şi exteriorizeze temerile. Oamenii din tagma lui ştiau s bravezeă totul. Numai cei laşi se l sau descuraja i deă ţ adversitatea soartei. Avusese da-a face şi cu asemenea exemplare. Dîndu-şi seama c situa iaă ţ

287


era f r ieşire şi c nimic nuă ă ă -i mai putea salva, d deau frîu liber disper rii, dezv luind o spaim cuă ă ă ă atît mai abject cu cît pîn atunci manifestaser oă ă ă nep sare ostentativ în fa a primejdiei.ă ă ţAbe nutrea o admira ie crescînd fa de şeful s u.ţ ă ţă ă

Cel pe care-l credea Vincenzo Genovese p rea s seă ă sinchiseasc prea pu in de poli ie şi de implica iileă ţ ţ ţ unei eventuale arest ri. Deşi era urm rit pentruă ă infrac iuni care nu excludeau pedeapsa cu moartea,ţ nu se ar ta prea impresionat de aceste perspectiveă sumbre.Mircea intui brusc nedumerirea care prindea să

încol easc sub admira ia ar tat de Abe. În eleseţ ă ţ ă ă ţ c nu trebuia s mearg prea departe cuă ă ă indiferen a. Unui mafiot îi este în general mai fricţ ă de mînia Mafiei decît de severitatea legii. Pare paradoxal, dar justi ia are bra ul mai scurt decîtţ ţ Cosa Nostra. Gra ie complicatelor sublitit i aleţ ăţ procedurii şi priceperii unor avoca i dubioşi, mul iţ ţ infractori cu caziere bogate scap de rigorile legii.ă Un ins condamnat de Mafie ştie îns c nu mai areă ă nici o sc pare. O veche datin împ mîntenita înă ă ă sînul acestei organiza ii acord iertarea unuiţ ă condamnat care a reuşit s scape pe o perioad deă ă trei ani încheia i de satîrul mafio ilor îns rcina i sţ ţ ă ţ ă-l execute. Dar în mod practic aceasta nu s-a întîmplat niciodat . Şi Abe ştia acest lucru. Dac după ă ă trecerea celor patruzeci şi opt de ore acordate lui şi şefului s u nu vor reuşi s se disculpe, soarta le eraă ă pecetluit . Şansele de aă -l descoperi pe cel care-şi însuşise cele şaizeci de milioane ale organiza ieiţ erau minime. Abe era îns hot rî s moar cuă ă ă ă fruntea sus, pe pozi ie, nu s se vaiete ca o bab .ţ ă ă Pilda şefului s u îl electriza, aşa cum îl electriza şiă

288

pe Frankie. Se uita cu mil la Frankie, care mînuiaă cu îndr zneal şi m iestrie volanul prin puhoiul Ieă ă ă automobile. Poate c şi lui îi era dat s piar înă ă ă viitoarele patruzeci şi opt de ore, ciuruit de gloan ele unei mitraliere.ţAbe zbur cu gîndul acas , la ferma s rac dină ă ă ă

Maryland. Plecase de acolo mînat de setea de glorie, de fericire, de îmbog ire rapid . Dorin ele i seăţ ă ţ împliniser întră -o oarecare m sur . Îşi v zuseă ă ă numele şi fotografia prin ziare al turi de Genoveseă şi de al i corifei ai Mafiei, cucerise femei pe careţ alt dat nici nu leă ă -ar fi visat, risipise zeci de mii de dolari cu nep sarea cu care al ii ar fi cheltuit cî ivaă ţ ţ cen i. Dar fericirea aceasta furat costa prea scump.ţ ă La cap tul unei existen e scurte şi zbuciumate, îlă ţ pîndea moartea.Mircea îl privea cu coada ochiului. Îi surprinse pe

buze un zîmbet amar. Pe chipul lui se reflecta uluitor de limpede fr mîntareaă -i l untric . Sau poate că ă ă împ rt şind cu Abe primejdia, Mircea devenise maiă ă receptiv. Aventura aceasta, care la începuturile ei îmbr case aspecte de comedie, acum tindea s seă ă transforme în tragedie. Execu ia unchiului Gino şi aţ lui Michelotto, sfîrşitul cumplit al lui Ugo şi al lui Joe Marcucci, asasinarea lui Sid Capozzolo şi a celor doi Regan, accidentul mortal al lui Ernie Franckfurter, descoperirea cadavrului lui McCoo şi agonia scurt aă lui Flaschman îl impresionaser mai pu in decîtă ţ perspectiva apropiat a mor ii lui Abe.ă ţCunoştea cazierul lui Abe. Trecutul lui nu era lipsii

de puncte negre. Cu toate acestea Mircea încerca fa de el un sim mînt ciudat, de simpatie. Nu şi deţă ţă în elegere, fiindc nu în elegea şi nici nu încerca sţ ă ţ ă justifice f r delegea, oricare ar fi fost forma pe careă ă

289


o îmbr ca aceasta. Abe îi ap rea în postura unui Fiuă ă Risipitor. Un Fiu Risipitor care nu-şi va g siă mîntuirea ca în parabol , ci îşi va urma drumul,ă împins de destin şi de zei a Nemesis pîn laţ ă distrugerea total şi definitiv .ă ăLincoln-ul opri pe Mott Street, în dreptul intr riiă

modeste, aproape neobservat a lui ă Charlie's Bar, strivit parc între dou restaurante chinezeşti cuă ă ă firme de un exotism ip tor.ţ ăMircea şi Abe coborîr din maşin .ă ă– Ne aştep i aproape de col ul str zii, Frankie, îiţ ţ ă

recomand Abe. Poate c va trebui s o lu m din locă ă ă ă pe neaşteptate. S fii preg tit. Dac se opreşte prină ă ă apropiere vreo maşin a poli iei sau chiar dacă ţ ă numai i se pare ceva suspect, ne emi i cu aparatulţ ţ de emisie-recep ie pe care ai sţ ă-l g seşti în seiful deă la bord. Am şi eu unul racordat pe aceeaşi lungime de und .ăFrankie duse la tîmpl mîna deschisă ă, în semn de

salut militar.– În eles, boss.ţPrintre automobilele sta ionate de cealalt parte aţ ă

str zii, z rir ă ă ă Pontiac-ul lui Harris. Patru oameni, cu p l rii trase pe ochi, st teau impasibili în maşin şiă ă ă ă se uitau cu aparent indiferen la trec torii care seă ţă ă scurgeau pe trotuare. Cînd îl v zu pe Abe, Harris îşiă frec uşor lobul urechii. Semnala prin cod c se aflaă ă la post, gata oricînd s intre în ac iune.ă ţCeva mai departe era parcat Chevrolet-ul lui Luke.

La apari ia lui Abe. Luke îşi z g zui un c scat,ţ ă ă ă acoperindu-şi cu mîna gura. Semnala c are ceva deă spus.Abe îşi scoase din buzunarul de la piept batist şiă

se pref cu aă -şi şterge fruntea. În aceeaşi clip puseă

290

în func ie aparatul minuscul de emisieţ -recep ie peţ care-l ea ascuns în batist .ă– Sînt pe recep ie, Luke. Gata. R spunsul se f cuţ ă ă

imediat auzit.– Transmite Luke. Am urm rit autocisterna luiă

Benjy. Dup ce a trecut de barajul poli iei, şiă ţ -a continuat drumul pîn la podul de peste East River.ăA oprit cam la o suta de metri de pod. A aşteptat

zece minute. Profitînd de un moment cînd nu trecea nici o maşin pe şosea, a pus motorul în mişcare şi aă pornit cu autocisterna direct spre rîu, s rind înă ultimul moment din cabin . Autocisterna să -a pr v lită ă în ap , scufundînduă -se ca o piatr , Benjy să -a urcat apoi într-un Oldsmobile, care venea dinspre New York şi care a şi f cut imediat drumul întors. Gata.ă– Benjy nu te-a observat?– Nu. Stopasem dup nişte tufişuri. Gata.ă– Trimite-l pe Dick dup noi. S se aşeze la o mas .ă ă ă

Şi s fie atent la semnele mele. Gata.ă– Prea bine, boss. Gata.Abe şi Mircea p trunser în vestibulul zgîrcită ă

luminat al lui Charlie's Bar. Un portar cu mutr deă b t uş îi salut neglijent, aruncînduă ă ă -le pe sub sprîncene o privire b nuitoare. Îl cunoştea pe Abe,ă dar nu şi pe înso itorul acestuia. Str inii nu erauţ ă bine primi i la ţ Charlie's Bar.În vreme ce coborau o scar strîmta, spiralat ,ă ă

acoperit cu un covor roşu cam ros careă -i ducea spre subsolul cl dirii, Abe repet lui Mirceaă ă comunicarea lui Luke.Mircea zîmbi:– Aşa e c am avut dreptate, Abe?ă– N-aş fi crezut c Bolence poate fi atît de perfid.ă

Mircea ridic din umeri, f r s r spund .ă ă ă ă ă ă

291


De jos le parveneau în surdin zgomotele ritmateă ale unei orchestre de jaz. Domnea miros de mucegai şi de alcool trezit. Aerisirea nu se f cea în condi iiă ţ tocmai optime la Charlie's Bar.Fata de la garderob , o blond roşcat , cu sîniă ă ă

planturoşi ieşi i pe jum tate din decolteul rochieiţ ă negre, îl întîmpin pe Abe cu un surîs de o excesivă ă amabilitate. Bacşişurile lui grase îl îndrituiau la un tratament preferen ial.ţ– Bine a i venit, Mr. Macchia. N-a i mai dat de multţ ţ

pe la noi, V-am sim it lipsa, îi surîse ea seduc tor,ţ ă V servesc cu ig ri?ă ţ ăAbe lu dintră -o tav un pachet de ă Lucky Strike, pe

care-l pl ti încincit.ăGarderobiera escamota banii.– Mike Sheldon e pe aici? o întreb el.ă– N-a venit înc , Mr. Macchia. Dar nu cred c vă ă -a

întîrzia.– Thanks a million, zise Abe, ciupind pe

garderobier de guş .ă ăStr b tu împreun cu Mircea un culoar pardosit cuă ă ă

pl ci de mozaic albastre şi roşii şi p trunser întră ă ă -o înc pere nu prea mare, cufundat întră ă -o semiobscuritate propice îndr gosti ilor şiă ţ pescuitorilor în ap tulbure O oră chestr de chitariştiă beatnicks, coco at pe o estrad înv luit întrţ ă ă ă ă -o lumin violet , executa un ă ă shake.– Unde ne afl m, Abe, exclam Mircea, întră ă -o

gr dini de copii?ă ţăPe minusculul platou de dans se frecau într-o

îmbulzeal de metrou în orele de vîrf perechi deă adolescen i, înfierbînta i, excita i la culme.ţ ţ ţÎn jurul meselor mici, luminate vag de veioze

multicolore, se înghesuiau al i copilandri. To i beau,ţ ţ

292

fumau, chicoteau, vorbeau tare, acoperind uneori cu glasurile lor excitate vacarmul orchestrei. Fumul de igar plutea compact, înec cios, în atmosferaţ ă ă

irespirabil , îmbîcsit de miros de sudoare şi deă ă alcool.Charlie's Bar nu se bucurase niciodat de oă

clientel tocmai str lucit . Obişnui ii localului seă ă ă ţ recrutau mai ales din rîndurile boemei care p r siser barurile din Greenwich Village, invadateă ă ă în ultima vreme de o lume cosmopolit , dornic să ă ă cunoasc la ei acas pe artiştii ă ă beatnicks.Mircea şi Abe c utar din ochi o mas liber . Ună ă ă ă

chelner b rbos, îmbr cat întră ă -un veston negru, cu preten ii de smoking, se apropie de Abe.ţ– Ce pl cere s v mai vedem pe aici, Mr. Macchia!ă ă ă– Cum merg treburile, Willie?– Straşnic, Mr. Macchia. Dup cum vede i, localul eă ţ

arhiplin. Dar pentru dumneavoastr se g seşteă ă întotdeauna o mas liber .ă ăÎi conduse spre o niş , cufundat în penumbr .ă ă ă– Aici e tocmai ceea ce v trebuie. Pute i vedeaă ţ

lotul, iar s fi i v zu i. Înainte de a se aşeza laă ă ţ ă ţ mas , Abe îi strecur o bancnot de cinci dolari.ă ă ă– Cu ce v servim? întreb Willie.ă ă– Ave i şi b uturi alcoolice?ţ ă– Desigur.– Judecînd dup clientela de aici, credeam că ă

servi i numai lapte. Chelnerul ridic din umeri înţ ă semn de regret.– Nu demult, veneau aici tot felul de artişti. Acum

îns neă -au invadat copiii. Şi Mr. Sheldon îi încurajeaz . Le d pe datorie... şi cîte alte e...ă ă ţ– Frumoas ini iativ , zise Mircea ambiguu. Cre mă ţ ă ă

condi ii tineretuluiţ ...

293


– Dac ar fi copiii mei, iă -aş trimite, acas cu cîtevaă şuturi în fund. Dar afacerile sînt afaceri.– Hm, morm i Mircea neutru.ă– Atunci adu nişte Bourbon on the rocks, ca de

obicei, spuse Abe.– Dori i şi o gustare?ţ– Cîte un muşchi dublu, la gr tar, interveni Mircea,ă

c ruia i se stîrnise iar şi pofta de mîncare.ă ăCînd chelnerul d du s plece, Abe îl opri eu ună ă

semn.– Cum îl vezi pe Mike Sheldon, îl trimi i aici.ţ– Nici o grij , Mr. Macchia.ăDick se coco ase pe un taburet înalt, la bar, deţ

unde putea vedea tot ce se petrece la masa şefului s u. Comand o b utur .ă ă ă ăOrchestra ataca un blues jalnic, ca o melopee de

înmormîntare, acompaniat de tremolourile patetice ale unei fete de vreo şaisprezece ani, care-şi leg naă şoldurile înc neformate în ritmul cîntecului.ăCei doi muşchi ap rur etala i apetisant pe tipsii deă ă ţ

lemn, rotunde ca o lun plin .ă ăO sticl de ă Bourbon, dou pahare înalte şi ună

castron cu cuburi de ghea completau frugala cin .ţă ăMircea se înfrupt pofticios din friptur . Abe puneaă ă

în schimb accentul pe b utur . Goli dou pahare cuă ă ă whisky aproape pe ner suflate.ăMircea termina tocmai friptura, cînd Mike Sheldon

ap ru leg nînduă ă -se uşor pe picioarele-i scurte şi arcuite. Se strecur agale printre mese precedînduă -l pe Willie. Capul lui Mike aducea cu o sfer de carne,ă în creştetul c reia cîteva fire de p r, lungi şi unse cuă ă briantin , craii orînduite întră -un fel de frez , lipit deă ă calota cranian . Ochii bovini şi rotunzi c p tauă ă ă aparent propor ii uimitoare, datorit lentilelorţ ă

294

groase de ochelari, prinse dup ureche cu rame deă metal. Obrajii rotunzi şi ei se l saser grei,ă ă contopindu-se cu guşa trandafirie, proasp t ras .ă ăMike Sheldon d du mîna cu Abe. Privirile lui c tară ă ă

pieziş spre Mircea.– Ia loc, îl pofti Abe, ar tînduă -i un scaun liber.Mike Sheldon se aşez greoi. Îşi şterse cu batistaă

alb fruntea asudat .ă ă– Mike Sheldon, Charlie Accardo, f cu Abeă

prezent rile.ă– Adu-mi nişte Hot Dogs, comand Sheldonă

chelnerului.– Imediat, Mr. Sheldon.– Şi un pahar, Willie. Turbez de sete.Un picolo aduse în grab un pahar, pe care Abe îlă

umplu cu whisky, Sheldon degust b utura, apoi oă ă d du peste cap. Abe f cu din nou plinul.ă ăDup plecarea chelnerului, scoase tabachera,ă

oferind ig ri comesenilor. Sheldon îl refuz cu unţ ă ă gest.– Mike, vreau s te felicit pentru localul sta. Abiaă ă

de curînd am aflat c ai devenit patron.ă– Mare scofal ! bomb ni Sheldon. Am numai datori;ă ă

şi b taie de cap.ă– Eh, dac vrei omlet trebuie s mai spargi şi ouă ă ă ă.– Era mai bine cînd lucr m pe picior, zise Mikeă

Sheldon. Aveam numai grija mea. Acum...F cu un gest de amarnic plictiseal .ă ă ă– Mike, aş vrea să-mi dai cîteva informa ii, ziseţ

Abe. Interpelatul arunc o privire întreb toare spreă ă Mircea.– Po i vorbi f r grij , continu Abe, aprinzînduţ ă ă ă ă -şi igara.ţTava cu cîrna i fumegînzi, comandat de Sheldon,ţ ă

295


îşi f cu apari ia pe mas .ă ţ ă– În leg tur cu Ralph Williams, continu Abe.ă ă ă

Sheldon se uit îndelung la Abe, ca şi cînd nă -ar fi în eles despre ce e vorba. F cu apoi o schim de omţ ă ă c tr nit.ă ă– De Ralph Williams crezi că-mi arde mie acuma?

Sînt foarte nec jit. Din cauza unei sume frumoaseă de bani pe care contam şi care... a zburat. Şi asta îmi încurc toate socotelile, Începu s taie cîrnatul.ă ă– M cunoşti foarte bine, Abeă . Cînd mi-e gîndul la

bani, nu mai sînt în stare s discut altceva.ăAbe schimb cu Mircea o privire plin de în elesuri.ă ă ţ

Sheldon mestec zgomotos, oftînd din cînd în cînd,ă de parc lă -ar fi m cinat o grea suferin .ă ţă– Şi dac iă ţ -aş lua eu piatra asta de pe inim ? ziseă

Abe.Ritmul mestecatului se încetini, apoi încet cuă

totul. Sheldon înghi i dumicatul, f cînd sţ ă ă-i salte m rul lui Adam, deasupra nodului bine strîns ală cravatei. Ochii rotunzi i se bulbucar întră -o privire plin de interes.ă– Nici nu iţ -am spus de cît e vorb . Abe r spunseă ă

f r s clipeasc .ă ă ă ă– Nici nu te-am întrebat. Ştii c nu m tocmesc.ă ă– Zece mii de dolari. Ce vrei s ştii?ă– Trebuie s stau neap rat de vorb cu Williams.ă ă ă– Greu. Foarte greu.– Deci nu e imposibil.– Mmm... n-am spus asta, morm i Sheldon.ă– N-ai spus, dar ai l sat s se în eleag .ă ă ţ ă– Abe, in la pielea mea.ţ– Şi cam cît crezi c face pielea asta?ă– Ştiu eu? E a mea. Aşa c mi se pare scump .ă ă– Profit de ocazie, Mike. Azi g seşte cump r tori.ă ă ă ă

296

Mîine s-ar putea s valoreze mai pu in decît ună ţ morcov putred.Sheldon zîmbi blajin:– O feresc eu s nu se deprecieze.ăAbe aspir fumul de igar şiă ţ ă -l expir sub formaă

unui rotocol alb strui, care se ridic spre tavan.ă ă– Şi al ii au crezut c sînt în stare s şiţ ă ă -o fereasc ...ă

Bietul Franckfurter! Mai ieri era plin de via . Ce sţă ă mai spun de Blackie McCoo sau de Irving Flaschman...– Tocmai c nu vreau s le calc pe urme. Abe zîmbiă ă

cu prietenie.– S discut m cu c r ile pe fa , Mike. Ai de alesă ă ă ţ ţă

între un cec şi un glonte.Ochii lui Sheldon se îngustar .ă– Frumoas perspectiv ! M refer în special la aă ă ă

doua.– Eu î i ofer cecul. Glontele - cineţ -mi pune şi mie

be e în roate... Şi e firesc. Ştii prea multe.ţ– S presupunem c aş alege prima alternativ .ă ă ă– Ar fi cea mai bun afacere. Zece mii - cu piatra şiă

cu zece mii - pielea, dou zeci de mii.ăSheldon se uit la ceasul s u br ar .ă ă ăţ ă– La miezul nop ii vţ -aş putea da un r spuns, rosti elă

dup o scurt şov ire. Şi banii?ă ă ă– Tot atunci.– Nu s-ar putea şi acum ceva? Mircea zîmbi cu

subîn eles.ţ– Da. Se poate. Cinci mii?Fa a lui Sheldon se lumin . În ochi îi juc o lic rireţ ă ă ă

de l comie.ă– Bun şi atît.Mircea lu cu itul cu careă ţ -şi t iase pîn atunciă ă

friptura, îl şterse cu un şerve el de foi şi dup ceţ ţă ă -i

297


pip i lama, spre a se asigura c nu este unsuroas ,ă ă ă îl aşez din nou pe mas . Scoase din buzunară ă portofelul şi îl desf cu f r grab . Un teancă ă ă ă respectabil de bancnote de cîte o mie de dolari ap rur în fa a ochilor lui Sheldon, care clipiă ă ţ nedumerit, umezindu-şi cu limba buzele. Degetele sub iri dar puternice ale lui Mircea prefirar zeceţ ă hîrtii. Le trase afar din teanc şi le puse pe mas .ă ă Vîrî portofelul în buzunar. Împ turi o dată ă bancnotele şi le netezi cu grij , apoi le t ie în două ă ă cu cu itul.ţSheldon îi urm rea hipnotizat, parc , fiecare gest.ă ăMircea îi împinse zece jum t i, iar pe cele r maseă ăţ ă

le b g în buzunar.ă ă– Poftim, ia-le, îl îmbie el.Sheldon se uit la hîrtii, apoi la Mirceaă .Abe urm rea cu interes scena. Îi pl cuseă ă

stratagema şefului.Sheldon întinse încet mîna dup jum t ile deă ă ăţ

bancnote. Şov ia de parc să ă -ar fi temut s nuă -l frig .ă– Ia-le, repet Mircea rostind cuvintele printre din i.ă ţ

Sheldon le ridic de pe mas şi le strecur înă ă ă portofelul s u. Oft uşor.ă ăAbe îi umplu din nou paharul. Sheldon îl b u peă

jum tate. Se ridic de la mas .ă ă ă– Aştepta i apelul meu telefonic. La miezul nop ii,ţ ţ

le reaminti el. Plec apoi, f r s mai salute.ă ă ă ăAbe f cu un semn discret lui Dick, care îşi pl tiă ă

consuma ia şi plec dup Sheldon.ţ ă ă*

* *Înainte de a p r si localul, Mike Sheldon îl chemă ă ă

pe Willie, omul s u de încredere.ă– Am s lipsesc cîteva ore. Ai grij s nuă ă ă -şi facă

298

b ie ii de cap. Dac Fred recruteaz ceva puşti şi înă ţ ă ă noaptea asta, le dai cenuş pe datorie. Şi s fii cuă ă ochii în patru.– Ştiu. Sticle ii.ţ– M tem mai pu in de sticle i decît de...ă ţ ţ– Am în eles. Nici o grij .ţ ăUn b ie andru pistruiat şi cu un puloveră ţ

roşu-flac r f cu semn lui Willie.ă ă ă– Hei, Willie, de patru ori Pepsi.– Cu gin?– Cu gin.– O.K.Willie plec s execute comanda.ă ăR mas singur, Sheldon arunc o ultim privireă ă ă

asupra localului. Se sim ea foarte mîndru de noua saţ situa ie. Patron de bar! în lumea interlop din Eastţ ă Side devenise un adev rat personaj. Bineîn elesă ţ satisfac iile acestea erau precump nite de multeţ ă nepl ceri. Cîteodat îşi spunea c se sim ea mai înă ă ă ţ largul s u cînd se mul umea eu afacerile m runte.ă ţ ă Atunci avea numai grija lui. Acum purta de grij şiă altora. Personalul de serviciu al barului, clientela, sticle ii, rivalii... ţ Cenuşa, mai ales, îi d dea multă ă b taie de cap.ăÎl obosea mai ales echilibrul pe care trebuia să-l in între atîtea for e contrarii. Era patron numai deţ ă ţ

cîteva zile. Cu timpul - îşi zicea el - se va deprinde probabil cu toate.Sheldon ieşi din sala barului, travers vestibulul,ă

salutat cu respect de fa de la garderob , urcţă ă ă sc rile şi se trezi în sfîrşit pe trotuar.ăPortarul îi zîmbi cu familiaritate.– Frumoas noapte, boss!ăSheldon îi r spunse cu un surîs preocupat, apoi seă

299


îndrept spre maşina sa, un ă Oldsmobil cam învechit. Descuie portiera din dreapta şi se urc . Trecu laă volan. F cu contactul. Dup o scurt împotrivire,ă ă ă motorul porni. Semnalizatorul din stînga începu să clipeasc des. ă Oldsmobil-ul se urni, pierzîndu-se în furnicarul de automobile...

** *

Mircea şi Abe p r sir localul îndat dup Sheldon,ă ă ă ă ă se suir în Lincolnă -ul care-i aştepta la trotuar. Abe desf cu antena telescopic a emi torului de laă ă ţă bord.– Hello, Luke! Spune-mi unde eşti? Gata, vorbi Abe

în microfon.– Hello, boss! Sînt în urm rirea lui Sheldon. A cotită

la dreapta pe Canal Street. Se îndreapt spre Westă Side. Gata.– P strezi în permanen leg tura cu mine. Îmiă ţă ă

comunici orice mişcare a lui Sheldon. Gata.Abe chem cealalt maşin .ă ă ă– Hello, Harris! R mîi pe recep ie. Pleci imediată ţ

dup Luke. Împreun , îl ve i urm ri alternativ peă ă ţ ă Sheldon. S nu observe c e filat. Îi cunoşti maşina,ă ă Un Oldsmobil roşu. Gata.– În eles, boss. Gata. Abe se întoarse spre şoferţ .– Frankie, te ii dup ei. ţ ă Lincoln-ul se puse în

mişcare.– De data asta Williams nu ne mai scap , boss, seă

adres Abe lui Mircea. Sheldon e aprig la bani.ă Pentru un pumn de dolari e în stare de orice.Dup cîteva minute, aparatul prinse iar şi să ă ă

emit .ă– Hello, aici Harris. Sheldon a f cut la dreapta peă

Broadway. Se îndreapt spre nord. Gata.ă

300

Abe d du noi indica ii..ă ţ– Hello, Luke, preiei urm rirea. Gata. R spunsul nuă ă

întîrzie.– Aici Luke. Preiau urm rirea. Sheldon a oprit înă

fa la Wanamaker... Trec mai departe. Harris preiaţă urm rirea.ăGlasul lui Harris se auzi în curînd:– Hello, boss. Sheldon a intrat într-o cabină

telefonic . Mircea şi Abe schimbar o privireă ă întreb toare.ă– Poate cu Williams, zise Abe.– S dea Dumnezeu, replic Mirceaă ă .Sheldon form un num r de telefon, la cel laltă ă ă

cap t al firului se auzi un zbîrnîit repetat, apoi ună glas femeiesc cu inflexiuni molatice.– Hello!Sheldon arunc o privire în strad prin pere ii deă ă ţ

sticl ai cabinei. Nu v zu nimic care să ă ă-i pară suspect. Rosti în receptor:– Hello, Mike Sheldon la aparat. Vreau s vorbescă

cu Charlie. Îi r spunse un rîset cristalin. Glasulă femeiesc gînguri alintat;– Charlie e ocupat.– Trebuie să-i vorbesc neap rat. Ceva urgent,ă

st rui Sheldon. Foarte urgent.ă– Serios? Şi nu se poate amîna?Viersul cu inflexiuni molatice se adres unei ter eă ţ

persoane.– Un tip, Mike Sheldon, are ceva să- i spun ,ţ ă

darling. Sheldon înjur printre din i. Fiecare minută ţ era pre ios.ţ– Hello, Mike. Ce vrei?Sheldon recunoscu graiul c utat al secretarului luiă

Landis.

301


– Trebuie s te v d în seara asta, Charlie.ă ă– Nu po i l sa pe mîine? E o chestiune atît deţ ă

important ?ă– Foarte important , Charlie. A dracului deă

important .ă– Atunci vino încoace.– Imposibil. S-ar putea s fiu urm rit. ă ă– În cazul sta ce e de f cut?ă ă– S ne întîlnim undeva, f r a fi v zu i.ă ă ă ă ţ– O.K., Mike. Rendez-vous la Rainbow, pe 42’th

Street. Are dou intr ri.ă ăTu intri prin fa . M g seşti în biroul directorului.ţă ă ă– În cît timp eşti acolo?– În maximum un sfert de or .ă– O.K.Sheldon l s receptorul în furc . P r si cabin şi seă ă ă ă ă ă

urc în maşin .ă ăDemar , îndreptînduă -se spre nord. Circula ia nu eraţ

deosebit de intens , aşa c în mai pu in de dou zeciă ă ţ ă de minute ajunse la destina ie.ţLa Rainbow-Dancing-Bar primii clien i începuserţ ă

s soseasc . Pe estrad orchestrei, instrumentiştiiă ă ă îşi luau locurile în primire. Sheldon travers salaă dancingului şi intr în cabinetul directorului. La birouă îl aştepta Charlie Yale. De o elegan impecabil , înţă ă smokingul s u t iat dup ultimul jurnal, fum oă ă ă ă havan , ă Corona.– Ei? întreb Yale monosilabic.ăSheldon închise cu grij uşa. R mase în picioare:ă ă– Vreau conducerea Clubului 47.Yale încre i intrigat din sprîncene.ţ– Ce vrei?– Ai auzit foarte bine. Conducerea Clubului 47.– Şi pentru asta m-ai chemat? Asta era al dracului

302

de important?Sheldon zîmbi enigmatic:– Dac-ai şti ce- i ofer în schimb, nu teţ -ai mai mira

ca un vi el.ţ– Şi ce-ai putea să-mi oferi tu în schimb? întrebă

Vale cu aparent dispre , deşi tonul lui Sheldon îiţ trezise curiozitatea.– Ascunz toarea lui Williams.ăYale îşi contempl unghiile perfect manichiurate.ă– Nu m mai intereseaz . Sheldon se scarpin înă ă ă

vîrful nasului.– P cat. Dac ştiam, aranjam treaba cu Genovese.ă ă

Aş fi preferat să- i vînd ie marfa. Dar dac nu teţ ţ ă intereseaz ...ăYale îşi acoperi un c scat.ă– Cred c nici pe el nuă -l mai intereseaz înă

momentul de fa . Sheldon cl tin din cap.ţă ă ă– Eu te asigur c îl intereseaz .ă ă– M rog, şi de unde atîta siguran ?ă ţă– Am discutat cu el acum o jum tate de or , Yale îlă ă

privi atent.– Acum o jum tate de or ? Nu se poate. Genoveseă ă

a trecut în lumea drep ilor.ţ– Te înşeli amarnic, bibicule. Şi dac vrei probe,ă

iat .ăScoase din portofel cele zece bancnote de cîte o

mie, t iate pe jum tate.ă ă– sta e acontul, continu Sheldon.Ă ă– Nu e o prob , zise Yale. Banii po i să ţ ă-i ai şi din

alt parte.ă– Vrei şi alte probe? Telefoneaz la ă Charlie's Bar.

Întreab de Abe Macchia.ăYale întinse mîinile pe birou.– Nu ştiu ce m face s te cred.ă ă

303


– Instinctul t u de şacal, zise Sheldon. Ei încheiemă tîrgul?– Unde e Williams? întreb Yale.ă– Ah, nu aşa. Întîi s c dem la învoial . Negru peă ă ă

alb. Îmi faci un înscris c îmi cedezi ă Clubul 47.– Nu depinde numai de mine, spuse Yale.– Dac vrei tu... Or s vrea şi al ii. Şi pe lingă ă ţ ă

Williams iţ -l aduc pe tav şi pe Genovese.ăSecretarul lui Landis îl privi lung pe sub sprîncene.– Bine. I i fac un înscris. Dar dac încerci s mţ ă ă ă

tragi pe sfoar ştii ce te aşteapt .ă ăSheldon replic liniştit:ă– D înscrisul.ăYale scoase din mapa de pe birou o coal de hîrtieă

pe care aşternu cîteva rînduri. O întinse lui Sheldon.– Poftim.Sheldon o lu , o citi apoi o strecur calm înă ă

portofel.– Trimite dou maşini la vechea mea locuin .ă ţă

Acolo se afl Williams. Şi tot acolo va veni după ă miezul nop ii Genovese înso it de Abe Macchia. Darţ ţ s nu face i nici o mişcare pîn nu plec eu. Asta va fiă ţ ă semnalul. Restul le intereseaz .ăYale înclin din cap:ă– De acord. Îns te previn iar şi. Nu încerca s mă ă ă ă

trişezi. Sheldon ridic mîna:ă– Nici o grij . Ai s fii mul umit.ă ă ţ

** *

Abe îşi aprinse cu bricheta igara egiptean .ţ ă Aşteptarea începuse să-l enerveze.– Ce-o fi punînd la cale Sheldon? rosti el iritat.

Mircea b tea cu degetele în rama ferestrei ritmulă unui cîntec la mod . Dincolo de geamul l sat seă ă

304

zbenguiau orbitor reclamele luminoase ale localurilor de pe 42’th Street.– A trecut mai bine de un sfert de or , zise Abe. Cuă

cine s-o fi întîlnit? Aproape în acelaşi timp se auzi apelul aparatului de emisie.– Hello, vorbeşte Luke. Vorbeşte Luke. Mike

Sheldon a ieşit de la Rainbow. Dick, care a intrat dup el în local, nă -a putut s vad cu cine să ă -a întîlnit. Sheldon a stat tot timpul în biroul directorului... Acum demareaz . Merge spre West... Coteşte laă sting pe Tenth Avenue. Cala.ăFrankie mîna cu cea mai mare vitez pe care iă -o

permitea traficul intens de pe 42’th Street.Comunic rile lui Luke prinser iar şi s se facă ă ă ă ă

auzite.– A luat-o acum la dreapta pe 29’th Street... A

încetinit... Opreşte în fa a unei case cenuşii, cuţ ferestrele cufundate în bezn . Nu pot desluşiă num rul... Eu m plasez dup col ... Harris a oprită ă ă ţ ceva mai în urm de cas cu pricina. Gata.ă ăLincoln-ul urm rea întocmai ruta indicat . Stopa peă ă

29’th Street în dreptul unei flor rii.ă*

* *Sheldon trase la trotuar în locul l sat liber de ună

Chevrolet Impala care tocmai plecase. Coborî tot pe uşa din dreapta, arunc - din instinct - o privireă cercet toare în jur şi dup ce încuie portiera, seă ă îndrept spre scara de ciment a imobilului.ăDeschise cu cheile uşa de la intrare şi p trunseă

într-un culoar strîmt, pardosit cu scînduri, acoperite par ial cu un linoleum tocit şi decolorat. Luminaţ palid a felinarului din strad îi proiect umbra peă ă ă pere ii c ptuşi i cu un tapet de hîrtie mov, scorojitţ ă ţ

305


pe alocuri.Sheldon urc o scar îngust , ale c rei trepte deă ă ă ă

lemn scîr îiau la fiecare pas. Liniştea adînc eraţ ă întrerupt doar de zgomotele surde ale str zii.ă ăAjuns pe primul palier, Sheldon opri în dreptul unei

uşi. Cioc ni dup un anumit cod.ă ăSe scurser cîteva clipe. Cioc ni din nou.ă ăAbia atunci se auzi o cheie r sucinduă -se în broasc .ă

Uşa se deschise, l sînd s se strecoare pe culoar oă ă raz de lumin .ă ăSe auzi un glas moroc nos:ă– Ei?– Eu sînt, Mike.– Intr , r spunse glasul. Sheldon se strecur înă ă ă

înc perea luminat zgîrcit de o lamp cu abajură ă ă verde.Ralph Williams încuie uşa. Era în c maş şi cuă ă

mînecile suflecate.Silueta lui masiv arunca umbre juc uşe pe zidurileă ă

tapetate cu o imita ie de m tase vişinie. Mobilierulţ ă str vechi, b trînesc se armoniza cu cl direa vetust .ă ă ă ăLumina l mpii c dea din plin pe un pistol cuă ă

surdin , aşezat la îndemîn , pe mas , al turi deă ă ă ă hamul s u.ă– Sper c nă -ai fost urm rit, zise Williams.ă– Nici o grij . Atît de pu in m cunoşti?ă ţ ăWilliams se l s s cad întră ă ă ă -un fotoliu tapi at cuţ

catifea roşie. Degetele lui lungi, puternice b teauă darabana pe genunchii-i osoşi.– Am impresia c au început s m lase nervii, ziseă ă ă

el. Aşteptarea asta plin de încordare m scoate dină ă s rite. M doare ceafa de parc mă ă ă -ar ap sa o sută ă de chile. Iar timpanele îmi plesnesc. De s-ar termina odat toat povestea asta!ă ă

306

– Important e s se termine cu bine, zise Sheldon,ă aprinzîndu-şi o igar . Ce z puşeal ! ad ug el. Mţ ă ă ă ă ă ă mir c nu te sufoci în etuva asta.ăÎşi scoase haina şi o aşez pe sp tarul unui scaun.ă ă

Se tol ni pe o canapea, coco înduă ţ -şi picioarele pe o m su al turat .ă ţă ă ă– Tocmai vream s te rog să ă-mi aduci un ventilator,

spuse Williams. Ar fi riscant s las geamurileă deschise.– Sînt frînt de oboseal , zise Sheldon, l sînd f ră ă ă ă

r spuns dorin a exprimat de Williams. Am alergată ţ ă toat ziua. ă Ș?i pentru mine... şi pentru tine. Mai mult pentru tine Din cauza asta nici n-am putut să-mi aranjez anumite treburi. – Şi? Ai aflat ceva interesant? întreb Williams.ă– Din p cate, da.ăSheldon f cu o pauz studiat .ă ă ăChipul lui Williams se crisp . Expresia ă din p cate ă îl

izbise dezagreabil.– Dă-i drumul. De ce ai t cut?ă– Nu mi-a pl cut niciodat s fiu mesagerul veştiloră ă ă

proaste.– L-au lichidat şi pe Flaschman?– Da. Ieri.– Aşa c ...ă– iŢ -a venit acum ie rîndul.ţWilliams înghi i în sec. Perle de sudoare îi acoperirţ ă

fruntea.– Cum s-a întîmplat?– Am nuntele nu le cunosc.ă– Cine l-a omorît? Genovese?Sheldon îi privi cu nedeghizat comp timire.ă ă– Nu fi copil. Ce interes avea Genovese să-l

omoare? EI avea nevoie de m rturiile, nu deă

307


cadavrul lui Flaschman.– Atunci cine i-a f cut de petrecanie?ă– Eşti greu de cap, Ralph. Cine are interesul să

dispari? Cine a avut interesul s dispară ă Franckfurter, McCoo, Flaschman?Williams se ridic furios din fotoliu.ă– E diabolic tot ce spui. Sheldon oft adînc.ă– Diabolic, dar adev rat.ăWilliams se uit instinctiv la pistolul s u, aşezat laă ă

îndemîn , pe mas . R sufla greu, ca un taur înt rîtată ă ă ă de cap roşie a toreadorului.ă– Înseamn c ...ă ă– Înseamn c te afli între dou focuri, explică ă ă ă

Sheldon.– Dac scap şi astea dou zile...ă ă– Dac scapi, sublinie Sheldon cu viclenie.ăWilliams îşi şterse cu batista sudoarea de pe

frunte.– Trebuie s scap. Şi tu ai s m aju i.ă ă ă ţ– D-asta am şi venit. Cred c am g sit, solu iaă ă ţ

salvatoare. Trebuie s stai de vorb cu Genovese.ă ăWilliams se revolt :ă– Eşti nebun. Să-i declar c am participat laă

asasinarea lui Lascalzo şi la furtul celor şaizeci de milioane?– Nu. S inventezi o poveste plauzibil . C aiă ă ă

refuzat, de pild în ultimul moment s iei parte laă ă aceast lovitur , dar c nu ai divulgată ă ă -o de teama represaliilor.– Ridicul. Cine m-ar crede?– La urma urmei, povestea pe care ai s iă -o spui nu

conteaz prea mult. Pe el nuă -l intereseaz decît înă m sura în care iă -ai putea dezv lui numele celui ce aă dirijat întreaga afacere. În schimbul acestei

308

informa ii iţ ţ -ai asigura salvarea. Altfel... ştii ce te aşteapt ...ăWilliams îşi vîrî adînc mîinile în buzunare.– Prost m mai crezi, Mike. Şi dup ce m va folosiă ă ă

ca martor, m va da pe mîna organiza iei.ă ţIritat, Williams începu s se plimbe în lungul şi înă

la ul înc perii.ţ ă– Po i sţ ă-i ceri anumite garan ii, st rui Sheldon.ţ ă– În seara asta î i plesneşte capul de idei tîmpite!ţ

Ce garan ii ar putea sţ ă-mi ofere? De vreme ce va afla c am participat la aceast ac iune, s vrea şiă ă ţ ă n-ar mai fi în stare s m scape din minaă ă organiza iei.ţScoase mîinile din buzunar şi le desf cu larg,ă

r sucinduă -se brusc pe c lcîie, în acelaşi timp izbiă scaunul pe care se afla haina lui Sheldon, r sturnînduă -l. În c dere, haina se desf cu, l sînd să ă ă ă ias din buzunarul din untru portofelul, care seă ă deschise. Dintr-una din desp r ituri ap rur col urileă ţ ă ă ţ cîtorva bancnote...Williams se aplec s ridice haina şi portofelul.ă ă

Privirile lui se oprir asupra banilor.ă– Oh, ai f cut rost de parale, Mike? Trase hîrtiileă

afar din portofel.ăO paloare brusc se aşternu pe obrajii lui Sheldon.ă

În mîna lui Williams ap rur jum t ile de cîte o mie.ă ă ă ăţ Williams se uit lung la prietenul s u. Buzeleă ă -i schi ar un zîmbet sarcastic.ţ ă– Abia acum îmi dau seama de unde vine

abunden a asta de ţ idei tîmpite.Arunc în obrazul lui Sheldon jum t ile de hîrtii.ă ă ăţ– Lichea! Nici Genovese n-a avut încredere în tine.

Apuc pistolul de pe mas . Ai fost prea hr p re ,ă ă ă ă ţ Mike Sheldon.

309


Palid, Sheldon se ridic de pe canapea.ă– Nu po i s faci una ca asta, bîigui el. Nu po i sţ ă ţ ă

tragi într-un om neînarmat.Ochii i se bulbucaser ca la broaşte. Williams rostiă

gutural:– Nu pot? Ba pot foarte bine, Pistolul scuip celeă

şase focuri, rar, precis, f r zgomot, împodobind cuă ă şase rozete purpurii pieptul scrobit, al c m şii luiă ă Mike Sheldon. Sheldon se cl tin , c utînd un sprijin.ă ă ă Vru s se cramponeze de marginea mesei, dar nuă f cu decît s apuce cuvertura pe care o trase înă ă c dere dup el. Asupra corpului inert se rostogoliră ă ă şi hamul revolverului, şi o scrumier de cristal, şiă lampa cu abajur verde, care se sf rîma, l sîndă ă cîteva clipe înc perea în bezn .ă ăWilliams aprinse plafoniera cu franjuri de sticl . Îşiă

încarc din nou pistolul, lu hamul c zut pesteă ă ă cadavrul lui Sheldon, îl aşez pe dup um r, apoi îşiă ă ă îmbr c haina sport. Se îndrept spre uş . Cînd să ă ă ă ă pun mîna pe clan , îşi aduse aminte c îi sc paseă ţă ă ă ceva din vedere. Se înapoie la cadavrul lui Sheldon, care c zuse cu fa a în jos. Îl întoarse pe spate. Îiă ţ cercet la repezeal con inutul buzunarelor. Nu seă ă ţ atinse de bani. Lu în schimb cheile maşinii. Va fugiă cu Oldsmobil-ul lui Sheldon. Dac să -ar folosi de propriul s u automobil ar risca s fie imediată ă reperat. Stinse lumina şi ieşi pe culoar. Coborî eu precau ie sc rile. Se temea de oamenii luiţ ă Genovese. Poate că-l pîndeau, gata să-l extermine. Mînia oarb careă -l f cuse să ă-şi descarce pistolul în corpul lui Sheldon l sase locul unei spaimeă demen iale. Acum, datorit tr d rii lui Sheldon, to iţ ă ă ă ţ duşmanii îi cunoşteau desigur ascunz toarea.ă Trebuia s fug . S fug cît mai departe. S i seă ă ă ă ă

310

piard urma. Avea destui bani asupra sa. Dac vaă ă supravie ui celor treizeci şi şase de ore, careţ încheiau termenul de gra ie acordat lui Vincenzoţ Genovese, era salvat.Ajuns la parter, str b tu în fug culoarul. Deschiseă ă ă

uşa de la intrare. Cu afectat calm, coborî sc rile deă piatr . V zu Oldsmobilă ă -ul roşu al lui Sheldon aşteptînd la trotuar, îi descuie uşa şi se urc laă volan. Vîrî cheia în contact şi o r suci. Palpitînd deă emo ie, puse motorul în mişcare. Se mai uit o datţ ă ă în jur, apoi demar .ă

** *

– Hello, Luke! Ia-te dup Sheldon. Gata. Harris,ă Sheldon a p r sit casa şi în momentul de fa aă ă ţă pornit cu maşina spre West Side. Gata.Abe ascult raportul lui Harris, apoi arunc o privireă ă

întreb toare spre Mircea, care rosti scurt:ă– Continu m urm rirea.ă ăAbe vorbi în aparatul de emisie-recep ie:ţ– Hello, Luke! Ia-te dup Sheldon. Gata. Harris,ă

r mîi pe loc şi supravegheaz casa. Îmi raporteziă ă orice mişcare. Gata.Frankie învîrtea tocmai cheia în contact, cînd sosi o

nou comunicare a lui Harris.ă– Aici Harris! Aici Harris! Ceva important. Chiar

acum a trecut pe lîng mine întră -un Buick verde Pedro Alamos, fostul valet de la Elmsford.Mircea f cu semn lui Frankie s nu porneasc înc .ă ă ă ă– Pedro a oprit în fa a casei, continu Harris. Dinţ ă

Buick au coborît doi oameni care se îndreapt spreă cas . Pedro a plecat mai departe.ăDe data aceasta îi r spunse Mircea:ă– R mîi pe loc. Fii cu ochii în patru. Gata. Se adresă ă

311


apoi lui Frankie; Dă-i drumul. Fii atent, poate observi un Buick verde.Abe fluier pl cut surprins.ă ă– Hopa! Au început s ias şobolanii la lumin ... Auă ă ă

sim it pesemne c le fuge p mîntul de sub picioare.ţ ă ă Boss, înseamn c sîntem pe drumul cel bun.ă ă

** *

Din interiorul limuzinei sale, Charlie Yale arunc oă privire rapid asupra str zii.ă ă– Avem norocul c e întunecoas . Sheldon a plecat.ă ă

Putem trece la ac iune.ţB rbatul din stînga sa, un tip cu cap p trat, f lcos,ă ă ă

lipit parc de torsul masiv, cu musculatur bogat ,ă ă ă reliefat impresionant sub lustrinul costumului deă var , rosti b nuitor:ă ă– S nu ne întind vreo curs , Charlie. Pareă ă ă

inofensiv, îl cred îns foarte viclean.ă– Tom, îl supraestimezi, zise Charlie, care folosea

de predilec ie un limbaj pedant, foarte deosebit deţ argoul oamenilor din subordinea sa. Lui Sheldon îi e fric şi de umbra lui. Ştie c dac ar încerca s mă ă ă ă ă trag pe sfoar , şiă ă -ar semna propria-i sentin laţă moarte.– Mai ştie şi altele; chiar prea multe, opina Tom,

tr gînduă -şi p l ria neagr pe ochi.ă ă ă– De acord. De asta l-am şi trimis pe Alamos să-l

cure e. Afect o mutr burlesc funebr . Bietul Mikeţ ă ă ă Sheldon. Nu va mai apuca ziua de mîine... Şi acum la treab . Williams nu trebuie s ne scape. Dacă ă ă apuc s vorbeasc , sîntem pierdu i. Îşi pip iă ă ă ţ ă pistolul fixat în hamul de sub hain . Şi lui Genoveseă îi preg tesc un somn lung, lung, cît o eternitate. Aă început s devin sup r tor. Şi acum, la treab .ă ă ă ă ă

312

Coborî din automobil, urmat de Tom şi de înc ună ins, scurt şi sp tos, în haine închise la culoare, apoiă se îndrept spre casa cufundat în bezn ...ă ă ă

** *

Lincoln-ul coti la dreapta pe Eleventh Avenue, potrivit indica iilor lui Haris, care se inea scai dupţ ţ ă Oldsmobil-ul roşu.– Am impresia c Sheldon vrea s ne plimbe prină ă

tot New York-ul, zise Abe.– A observat, probabil, c e urm rit de Pedro şi seă ă

str duieşte să ă-i scape, spuse Mircea.– Nu-i va fi uşor, replic Abe. Pedro nu e novice. Aiă

v zut cum iă -a lichidat pe Capozzolo şi pe Regan.– Asta ne complic oarecum situa ia, zise Mircea.ă ţ

Trebuie să-l proteguim pe Sheldon. Numai prin el putem ajunge la Williams. F cu o pauz . Iar capturaă ă lui Pedro, îşi continu el ra ionamentul, nă ţ -ar putea decît s ne foloseasc . Prin el vom ajunge la cei careă ă au pus la cale întreaga afacere. Un martor în plus. Pedro nu e decît o unealt , zise Abe. Aş puneă r m şag, o mie contra o sut , c nu cunoaşteă ă ă ă creierul care dirijeaz din umbr .ă ă– De acord. Dar din aproape în aproape, vom

ajunge la c petenii.ă– Aşa ceva cere timp. Mult timp. Ei, dar ce-i asta?

Aparatul prinsese iar şi s emit :ă ă ă– Vorbeşte Harris! Vorbeşte Harris! Aici se petrec

lucruri senza ionale, boss. Chiar în clipa asta, Charlieţ Yale şi oamenii s i - cinci la num r - au n v lit înă ă ă ă cas . Gata.ăAbe şi Mircea se privir iar şi.ă ă– Ce p rere ai, boss? exclam Abe.ă ă– Rolul lui Yale începe s se contureze, r spunseă ă

313


Mircea cu satisfac ie.ţAparatul de emisie-recep ie intr iar şi înţ ă ă

func iune.ţ– Aici Luke. Sheldon a ieşit pe Express Highway.

Goneşte spre nord, urmat îndeaproape de Pedro. Gata.Abe se uit îngrijorat la Mirceaă .– M tem c Pedro va încerca să ă ă-l suprime.– Pe Express Highway, circula ia e intens şi risculţ ă

de a fi v zu i, prea mare. Cînd Sheldon va traversaă ţ cartierele m rginaşe ale oraşului, nă -ar fi exclus că Pedro s treac la ac iune. Atunci îns vom fi şi noiă ă ţ ă pe aproape, zise Mircea.În aparat se auzi iar şi glasul surescitat al luiă

Harris.– Charlie Yale şi oamenii s i au ieşit în fug dină ă

cas . Dau semne de mare agita ie. Acum se urcă ţ ă într-o limuzin . Un ă Imperial. Pornesc ca din puşcă spre vest. Gata.– Ia-te dup ei, Harris, porunci Abe. Şi raportează ă

tot ce se întîmpla. Gata. Îşi frec încîntat mîinile.ă Pun r m şag c Yale alearg pe urmele lui Sheldon.ă ă ă ă Straşnic vîn toare!ă ăMircea zîmbi.– Acum e cam greu s ştii cine e vînatul şi cine eă

vîn torul. Îşi izbi genunchii cu palmele.ă– În noaptea asta se vor l muri toate.ă

** *

Imperial-ul se îndrepta cu mare vitez spreă Riverside Drive.Charlie Yale era furios. Muşchii f lcilor îi jucauă

aproape spasmodic. Îşi încleşta pumnii şi îi descleşta, rostind cu înverşunare printre din i:ţ

314

– Ne-a jucat Williams. Tic losul! Ne scap iar şiă ă ă printre degete... Şi Sheldon a fost o canalie. L-a ascuns în casa lui. Îşi merit soarta. Cine joac peă ă dou tablouri pierde întotdeauna. Iar Sheldon a jucată pe trei tablouri. Pariez c a intrat în contact şi cuă Genovese. Cheamă-l pe Pedro, Tom!Tom vorbi în aparatul de emisie.– Hello, Pedro! Hello, Pedro! În Oldsmobil-ul roşu se

afl Williams. Ai în eles? Ralph Williams.ă ţ Lichidează-l! Dar f r martori. Te ajungem din urm .ă ă ă P streaz tot timpul leg tura eu noi. Pe Williams să ă ă ă nu-i pierzi din ochi. E o chestie de via şi deţă moarte. Gata!

** *

Ralph Williams conducea cu mare vitez pe Henryă Hudson Parkway. Din cînd în cînd arunca o privire asupra retrovizorului, încercînd s ghiceasc dacă ă ă printre maşinile care înaintau spre nord, odat cu elă se afla şi vreuna eu oameni ai lui Charlie Yale sau ai lui Vincenzo Genovese. Acum era sigur c Sheldon îlă vînduse. N-ar fi putut îns preciza în favoarea cui.ă Ştia c la ora asta pielea lui nu mai valora scump.ă Avea senza ia c deasupra capului s u plutea aripaţ ă ă mor ii. Era oare un presentiment? Se spune cţ ă animalele simt apropierea mor ii. Poate c şi el era oţ ă fiin primar , înzestrat cu instincte ce lucrau cu oţă ă ă acuitate extraordinar . Se uit iar şi în retrovizor, înă ă ă urma lui gonea un Cadillac Fleetwood, argintiu, îi desluşea culoarea la lumina puternic a l mpilor cuă ă neon. Pe culoarul din dreapta al autostradei, înainta paralel cu Oldsmobil-ul s u un ă Pontiac Star Chief. În maşin se aflau trei b rba i. Le distingea siluetele.ă ă ţ Pe culoarul din stînga se apropia din urm ună

315


Mercedes 300 SE. Cunoştea bine tipul acesta, fiindc avusese şi el unul asem n tor, îl folosiseă ă ă aproape un an de zile. Într-o sear tamponase ună Rambler american, pe care-l d duse peste cap.ă Fugise de la locul accidentului reuşind s i se piardă ă urma. Abia a doua zi citise în jurnale c la bordulă Rambler-ului se aflau trei femei şi un copil, care pieriser cu to ii. Reparase atunci Mercedesă ţ -ul şi îl vînduse f r mare pierdere. Portretul din jurnal ală ă copilului i se întip rise în minte. Ciudat. Williamsă avea pe conştiin mul i oameni, în cursul cariereiţă ţ lui lichidase doi poli işti şi trei camarazi dinţ organiza ie, printre care şi pe Reggie Lascalzo. Îiţ uitase pe to i, ca şi cînd imaginile lor desenate cuţ creta pe o mare tabl neagr ar fi fost şterse cuă ă buretele. Portretul copilului, îns , îl obseda. Îlă urm reau şi noaptea, în vis, ochii lui rîz tori, p rulă ă ă blond cu cîrlion i, gropi ele din obraz... Şi acum aveaţ ţ impresia c îi z reşte chipul, dincolo de parbrizulă ă Oldsmobil-ului. Îşi trecu rapid mîna peste frunte, încercînd s izgoneasc aceast viziune. Se uită ă ă ă iar şi în jur. Mercedesă -ul îl dep şise. Pe culoarul dină stînga mergea acum un Buick verde. Dincolo de Buick se scurgeau în sens invers şirurile de automobile care coborau dinspre nord spre Down Town. Iar dincolo de ele se desf şurau apeleă întunecate ale lui Hudson River, în care se oglindea broderia luminoas a docurilor şi cl dirilor din Newă ă Jersey, Deodat sim i c îi înghea sîngele în vine.ă ţ ă ţă Lumina farurilor unei maşini care venea din sens invers c zuse din plin asupra omului de la volanulă Buick-ului. Şi Williams identific profitul lui Pedroă Alamos. Îl cunoştea pe Alamos, c ci îl v zuseă ă adeseori în preajma lui Charlie Yale. Chipul

316

individului care conducea Buick-ul nu se mai vedea limpede. Pe Williams îl trecur sudori reci.ăDac în maşina din stînga lui se afla Pedro Alamos,ă

însemna c era pierdut. Oamenii lui Yale îi d duseră ă ă de urm . El era ultimul supravie uitor careă ţ participase la uciderea lui Lascalzo şi la furtul celor şaizeci de mijloace. Voiau să-l lichideze, pentru a închide astfel gura ultimului martor care ar fi putut să-i dea în cap.Îi reveni brusc în minte modul în care îl r piser peă ă

Lascalzo. Era o perfect similitudine de situa ii. Doară ţ locul era diferit. Lascalzo circula pe Boston Post Road şi se îndrepta spre Norwalk. Sim ise probabilţ c este urm rit şi, întră ă -o ultim încercare de seă salva, pl nuise s se refugieze undeva, afar dină ă ă New York. Poate c voia s se ascund pîn laă ă ă ă înapoierea lui Genovese.Williams împreun cu cei trei complici ai s i,ă ă

folosindu-se de o maşin mult mai puternic decît aă ă lui Lascalzo îl dep şiser , reuşind să ă ă-i taie drumul şi să-l oblige astfel s opreasc . Sub amenin areaă ă ţ pistoalelor, îl siliser s treac în maşina lor. Restulă ă ă fusese cît se poate de simplu. Îl înso iser la Bancţ ă ă şi intuinduţ -l cu pistoalele - ascunse abil sub pulpanele hainelor - îl puseser s scoat celeă ă ă şaizeci de milioane din seiful lui Genovese. Apoi îl înso iser pîn la locuin a lui, unde se aflaţ ă ă ţ depozitat o important cantitate de heroin înă ă ă stare pur . Cînd socotiser c nu mai aveau nimică ă ă de scos de la Lascalzo, îi aplicaser o lovitur în cap,ă ă amenin înduţ -l. Dup aceea îl încuiaser în frigider.ă ă Totul fusese condus din culise de Charlie Yale. Lovitura încununat de succes nu p rea s fi l sată ă ă ă vreo urm . Dup împ r irea pr zii, asasinii luiă ă ă ţ ă

317


Lascalzo se culcaser pe lauri. Fiecare se alesese cuă cîte un milion de dolari. Restul banilor fuseseră ridica i de Charlie Yale, care pusese la cale lovituraţ şi care îşi luase angajamentul s le asigureă protec ia.ţÎnapoierea lui Genovese stricase totul. În locul

protec iei f g duite, asasinii lui Lascalzo erauţ ă ă lichida i unul cîte unul. Înnebuni i de spaim , cuţ ţ ă sabia lui Damocles deasupra capului, nu ştiau încotro să-şi caute limanul. Primejdia, moartea îi pîndeau de pretutindeni. Şi Charlie Yale şi Vincenzo Genovese şi Mafia şi poli ia îi urm reau cu egalţ ă ă tenacitate. Cei patru asasini ai lui Reggie Lascalzo erau condamna i s piar . Condamna i f r drept deţ ă ă ţ ă ă recurs.Williams îşi îndrept iar şi privirile spre ă ă Buick-ul de

pe culoarul din stînga. Tipul de la volan şi înso itorulţ s u se decupau pe fondul fluviului de automobileă care se scurgeau în direc ie opus , ca nişte umbreţ ă chinezeşti pe un fundal de paiete sc p r toare.ă ă ă Williams ap s pe accelerator. Dep şi maşina dină ă ă fa şi se angaja pe culoarul central, care permiteaţă cele mai ridicate viteze.Trecu pe sub arcul luminat a giorno al podului

George Washington, cu uluitoarea lui suprastructură de o el, orînduita în linii verticale, asemeneaţ tuburilor unei imense orgi, l s pe dreapta muzeuluiă ă The Cloisters, cu zidurile lui întunecate, reconstituire a unor str vechi monumente religioase medievale,ă travers parcul ă Inwood Hill şi, dup ce str b tuă ă ă podul Henry Hudson, se avînta în plin Bronx.Buick-ul verde r m sese în urm .ă ă ăTemerile lui Williams începuser s se risipeasc .ă ă ă

Poate C imagina ia lui surescitat îi juca feste.ă ţ ă

318

V zu prin retrovizor botul unui ă Chevrolet care p reaă s se in de ă ţ ă Oldsmobil. Încrunt din sprîncene. Ună fior de fric prinse să ă-i fr mînte iar şi m runtaiele.ă ă ă Un nod i se ridic în gîtlej. Nu cumva oamenii dină Chevrolet voiau să-l cure e?ţSpori viteza. Distan a dintre ţ Oldsmobil şi Chevrolet

se m ri.ăWilliams respir uşurat. Pericolul nu p rea s vină ă ă ă

de aici. Începu s fac iar şi planuri de viitor. Îşi vaă ă ă g si o ascunz toare întră ă -un hotel din Bronx sau din Queen's şi va aştepta z vorît în camer pîn se voră ă ă scurge cele treizeci şi şase de ore fatidice. Greşea. Numai dou zeci şi patru de ore. Dou zeci şi patru deă ă ore îns , înl untrul c rora trebuia s stea la p mînt.ă ă ă ă ăÎnainte îns de a c uta un hotel, trebuia s seă ă ă

încredin eze c nu e urm rit. Va p r si autostrada,ţ ă ă ă ă atît de frecventat , şi va coti pe un drum l turalnic.ă ă Îşi va putea da seama dac este sau nu filat. În cază c terenul va fi liber, se va înapoia liniştit în Bronx.ă În caz contrar...Ei bine, în caz contrar va vedea ce este de f cut.ă

Era înarmat şi nu-i lipsea îndr zneala.ăParcurse circa dou zeci de kilometri şi dup ce seă ă

v zu ieşit din oraş, începu s caute din ochi un drumă ă lateral, care s corespund scopurilor sale.ă ă Circula ia pe autostrad era înc intens . Chiar dacţ ă ă ă ă maşinile nu mai mergeau în şuvoi compact, portieră la portier , lui Williams îi era totuşi greu să ă stabileasc dac vreunul din automobilele careă ă -l încadrau îl aveau în obiectiv.Ieşi la cîmp deschis. Travers Terrytown şiă

Scarborough. Se apropie de Ossining. Localitatea aceasta care ad postea între zidurile ei închisoareaă Sing-Sing îi era v dit antipatic . Prea îi amintea deă ă

319


scaunul electric, sta ia terminus a mai tuturorţ indivizilor de soiul lui.Str b tu cu vitez regulamentar or şelul adormit.ă ă ă ă ă

Nu avea poft s stîrneasc poli ia rutier . Înă ă ă ţ ă situa ia lui, complica iile de orice natur erau deţ ţ ă nedorit. Îşi continu drumul spre Harmon.ăÎşi aduse aminte c dincoace de Harmon seă

deschidea spre stînga un drum care ducea în Parcul Croton Paint, amenajat pe o peninsul ceă -şi înfigea adînc pintenul în bra ul lat, cu ape adînci al luiţ Hudson River.Renun la acest proiect, fiindc parcul era legatţă ă

de mal printr-un singur drum - punct obligat de trecere şi la dus şi la întors, care, în eventualitatea unei urm ri, iă -ar fi fost fatal.Trecu de Harmon şi o lu la dreapta pe o şosea,ă

care dup cîte îşi amintea el, f cea un arc de cerc,ă ă ieşind dup circa cinci mile iar şi în autostrad .ă ă ă Copacii de pe margine aruncau pe asfalt umbre catifelate, care alternau cu petele argintii aşternute de razele lunii. Oldsmobil-ul le fug rea, dornic parcă ă s le calce sub roate, dar umbrele şi petele deă lumin înv luiau în unduieli rapide caroseriaă ă str lucitoare, refuzînd a se l sa c lcate.ă ă ăDrumul f cu o curb larg şi p trunse întră ă ă ă -o

p durice cu pajişti încînt toare.ă ăWilliams aspir adînc aerul învior tor, impregnat cuă ă

parfum de fin proasp t cosit. Uit pentru o clip c îlă ă ă ă pîndeau primejdiile, c moartea îi d dea tîrcoale.ă ăInstinctiv se uit în retrovizor.ăFarurile unui automobil m turau asfaltul, dînduă -i un

luciu de o el.ţPacea sufleteasc abia coborît asupra lui Williamsă ă

se spulber ca un covor de frunze uscate, prinseă

320

brusc într-un vîrtej...*

* *Pedro r suci rapid volanul spre dreapta. ă Buick-ul

derap uşor şi se angaj pe aleea pe care disp ruseă ă ă Williams. Luminile roşii ale Oldsmobil-ului ap rură ă iar şi, îndep rtînduă ă -se cu repeziciune. Pedro ap să ă pe accelerator. Buick-ul îşni nervos. Pedro şi Bobţ sim ir cum se cufund în sp tarul moale alţ ă ă ă banchetei. Distan a pîn la luminile roşii ale maşiniiţ ă lui Williams prinse s se micşoreze.ăPedro duse microfonul la gur .ă– Îl am în min , boss, raport el triumf tor. Laă ă ă

ieşirea din Harmon, a luat-o la dreapta pe drumul care duce la cluburile de golf. Williams nu ştie de bun seam c la cap t drumul e în repara ie c ciă ă ă ă ţ ă altfel n-ar fi luat-o pe aici. De data asta nu-mi mai scap .ăDin reflex. Pedro se uit în retrovizor.ă– Ei, dr cie, am o maşin în spate. Ce o mai fi şiă ă

asta? exclam el intrigat.ăDifuzorul minuscul îi d du imediat replica.ă– Nu cred s fii urm rit. Totuşi fii prudent. Nu l saă ă ă

nimic la voia întîmpl rii.ăPedro acceler . Privi iar şi în retrovizor. Îşi strînseă ă

furios buzele. Vorbi în microfon:– Nu m sl beşte, boss. Am impresia c vrea s mă ă ă ă ă

dep şeasc .ă ă– În nici un caz s nuă -l laşi, ordon glasul dină

difuzor.– Se apropie, şuier Pedro. Intr în dep şire.ă ă ă– Ulei! rosti vocea lui Yale.– În eles, boss!ţ

*

321


* *Încercarea lui Luke de a dep şi Buickă -ul se încheie

cu un prim insucces. Pedro vir la stînga, t induă ă -i drumul şi silindu-l s micşoreze viteza.ăLuke vorbi în aparat:– Boss, Pedro şi-a dat seama c e urm rit. Nu mă ă ă

las să ă-l dep şesc.ă– Fii atent, Luke! Pedro e un vulpoi şi jum tate.ă

Riscurile nu ne sînt îng duite. Trebuie s mergem laă ă sigur. În curînd te ajungem din urm .ăChevrolet-ul Impala se n pusti iar şi pe culoarulă ă

din stînga Buick-ului. Pedro repet manevra t induă ă -i drumul. Luke micşor accelera ia, renun înd pentruă ţ ţ un moment să-l dep şeasc pe stînga. R maseă ă ă pu in în urm , apoi vir spre dreapta, încercînd oţ ă ă dep şire prin aceast parte.ă ăÎn clipa în care ajunse în spatele Buick-ului, ap ruă

de sub pîntecele acestuia o pat neagr , lucioas ,ă ă ă de ulei, care se l i în mijlocul asfaltului.ăţChevrolet-ul, lansat cu peste optzeci de mile pe

or , derapa, se r suci întră ă -o piruet infernal şi îşniă ă ţ ca din praştie afar din şosea. Luke f cu minuni deă ă m iestrie spre a nu se r sturna. Din fericire pentruă ă el, str b tu un luminiş şi se opri întră ă -un pîlc de arbuşti.Cîteva clipe nici unul din ocupan ii maşinii nuţ

scoase vreun cuvînt. Luke îşi reveni cel din ii. Cuţ vocea tremurînd , dup spaima prin care trecuse,ă ă rosti într-un suflu:– Mare noroc am avut, fra ilor! Am sc pat ca prinţ ă

urechile acului. Dac şoseaua ar fi avut şan uri,ă ţ ne-ar fi luat dracul.F cu marşarier. Dup ce ajunse pe şosea, se avîntaă ă

iar şi pe urmele lui Pedro.ă

322

** *

Williams mînuia volanul cu o frenezie vecin cuă nebunia. Piciorul lui ap sa cu nervozitate pedalaă accelera iei, sporind necontenit viteza. Nu o micşoraţ decît în preajma cotiturilor mai pronun ate. Deţ îndat ce maşina se angaja în curb , împingea iar şiă ă ă pîn la fund accelera ia.ă ţPrivirea lui pendula de la panglica de asfalt ce se

repezea n valnic sub ro ile ă ţ Oldmobil-ului la retrovizorul care oglindea farurile puternice ale maşinii din urm . F lcile i se încleştaser . Mîinile îiă ă ă tremurau pe volan.Deodat întrev zu un lic r de speran .ă ă ă ţă

Retrovizorul îl vesti c reuşise s se distan eze deă ă ţ duşmanii s i. Dar bucuria fu de scurt durat .ă ă ăFarurile prinser a se apropia din nou, inexorabiliă

Williams ap s iar şi pedala accelera iei pîn laă ă ă ţ ă fund. Oldsmobil-ul atinsese limita posibilit ilor sale.ăţ Williams sim i sub palmeleţ -i asudate vibra iaţ volanului. Îşi d du seama c motorul era solicitată ă peste m sur . Nu avea îns de ales. Era urm rit deă ă ă ă o maşin mult mai puternic decît a lui. Abia aşteptaă ă s ias în autostrad . Acolo, în mijlocul circula ieiă ă ă ţ mari, s-ar fi putut ap ra mai uşor. Era expert înă mînuirea volanului. Aceast m iestrie iă ă -ar fi îng duită s se strecoare printre maşini, f cînduă ă -i pe duşmanii lui să-i piard urma.ăDeodat îi ap ru în fa o barier , cu ună ă ţă ă

semnalizator, sub care se afla o plac indicatoare:ă „Şosea în repara ie”.ţFrîn .ăSe uit în urm .ă ăFarurile se apropiau cu mare iu eal .ţ ă

323


Williams îşi d du seama c nu mai putea faceă ă drumul înapoi. Dezn d jduit, arunc o privireă ă ă circular , c utînd în noapte sc parea.ă ă ăSpre stînga, se deschidea un drumeag frumos

pietruit, marcat de o alt plac indicatoare, pe careă ă scria cu litere gotice Eden - Golf Club.Williams îşi zise c traversînd terenurile de golf vaă

g si poate o cale să ă-l scoat în autostrad . Era oă ă ultim şi disperat încercare. Nu avea altă ă ă alternativ .ăDemar brusc, virînd simultan la stînga.ăDrumeagul, lung de vreo dou sute de metri,ă

ducea spre un grup de pavilioane joase, cufundate în întuneric. Dincolo de pavilioane, se z reauă desf şurînduă -se în lumina lunii terenurile de golf.Williams se mai uit o dat înapoi, spre farurileă ă

care se apropiau de drumeag, apoi se avînt înainteă cu maximum de vitez . Trecu printre pavilioane şiă ieşi pe o pajişte uşor ondulat , pres rat ici şi coloă ă ă cu peluze circulare, care indicau prezen a g urilor.ţ ă Terenul clubului era foarte vast, judecînd după lizierele îndep rtate ale p duricii care p reau să ă ă ă-l înconjoare. În zare, spre est, se z reau nişteă lumini e albe care goneau şi se încrucişau pe planţ orizontal.– Autostrada! murmur Williams, întră -un suflu.

Porni de-a dreptul într-acolo.Oldsmobil-ul urca şi cobora pe terenul accidentat,

ca pe un imens tobogan.Farurile din urm ap reau şi disp reau, dup cumă ă ă ă

maşina ajungea pe culmi, ori se l sa în intervaleleă dintre acestea.Williams trecu printr-o adîncitur cu nisip, în careă

abia sc p s nu se înfunde. Se strecur pe lîngă ă ă ă ă

324

nişte boschete de arbuşti pitici, str b tu un soi deă ă gard viu şi ocoli în ultimul moment o v g un înă ă ă fundul c reia clipocea un pîrîiaş. Mai parcurseseă vreo sut de metri şi pe neaşteptate îi ap ru în faă ă ţă un lac. Dincolo de lac se z rea autostrada. Distan aă ţ pîn acolo nu era mare. Dar pentru Williams acestă ultim obstacol reprezenta imposibilul.Cuprins de panic , vir la dreapta. Ocoli iar şiă ă ă

v g una. Farurile ap rur lateral.ă ă ă ăŞi pe terenul accidentat al clubului de golf se

încinse un carusel infernal.În curînd, îns , un nou pion îşi f cu apari ia peă ă ţ

aceast imens tabl de şah. ă ă ă Chevrolet-ul lui Luke intr în competi ie.ă ţCînd Williams v zu al doilea rînd de faruri, sim i, că ţ ă

îl potopeşte disperarea. Adunîndu-şi ultimele resurse de energie, descrise o volt larg şi, infiltrînduă ă -se printre cele dou maşini care înaintau spre el, seă îndrept cu mare vitez spre pavilioanele clubului,ă ă care marcau ieşirea în şosea.Deruta i, conduc torii celor dou maşini pierdurţ ă ă ă

cîteva clipe pre ioase.ţWilliams, fericit de acest intermezzo neaşteptat,

ajunsese tocmai în dreptul pavilioanelor, cînd în fa aţ ochilor s i ap rur farurile unui al treilea automobil,ă ă ă un Lincoln Continental, care intra pe terenul clubului. În clipa în care se sim i încadrat întreţ proiectoarele celor trei maşini, Williams avu senza iaţ c se sufoc . O ghear nev zut i se înfipse parc înă ă ă ă ă ă ceaf . O greutate ca de plumb i se l s pe creştet.ă ă ă Gura i se schimonosi într-un rictus oribil. Sc pîndă st pînirea volanului, se repezi în verandă ă pavilionului din dreapta, m tur cu botul maşinii ună ă rînd de stîlpi de lemn de sus inere, care se frînserţ ă

325


ca nişte be e de chibrituri, f cu nd ri nişte uşi deţ ă ţă ă sticl culisante şi n v li ca un t v lug în barulă ă ă ă ă clubului, oprindu-se abia în tejgheaua de zinc, pe care o împinse peste rafturile înc rcate cu sticle deă b uturi alcoolice. Rafturile şi sticlele se n ruir cuă ă ă zgomot asurzitor asupra Oldsmobil-ului. Williams încremeni cu capul pe volan. Parbrizul şi geamurile portierelor se f cuser praf. Cioburile unei sticle deă ă whisky îi s paser o t ietur adînc în obrazul stîng,ă ă ă ă ă care sîngera din belşug.Simultan o ploaie de gloan e se ab tu asupraţ ă

carcasei Oldsmobil-ului. Pedro, care ajunsese între timp în dreptul pavilionului deteriorat, ordonase înso itorului s u s trag pentru orice eventualitateţ ă ă ă o rafal de mitralier asupra maşinii lui Williams.ă ă Acesta nu trebuia s scape cu via . Pentru momentă ţă nu putea face mai mult.Interven ia lui Luke, care îl atacase cu focuri deţ

arm , în timpul caruselului de pe terenul de golf, îlă împiedicase s lucreze mai eficient.ăCînd v zu farurile maşinii care venea dinspreă

şosea, Pedro se bucur . Crezu c Charlie Yale îiă ă venea în ajutor. Abia cînd reuşi s desluşească ă silueta Lincoln-ului, acoperit pîn atunci deă ă umbrele copacilor, în elese c era prins între douţ ă ă focuri. Nedumerit şi apoi înfricoşat. Pedro îşi d duă seama c devenise din vîn tor vînat.ă ăAcceler brusc, sperînd c va putea trece pe lîngă ă ă

Lincoln şi c va reuşi s ias la şosea. O r p ial deă ă ă ă ă ă gloan e, urmat de apari ia unor rozete în parbriz şiţ ă ţ de o durere fulger toare în um r, îl f cu s calculezeă ă ă ă greşit virajul. Se izbi de aripa Lincoln-ului şi pierzînd direc ia intr în peretele pavilionului din fa .ţ ă ţăÎnarmat cu o mitralier , înso itorul lui s ri dină ţ ă

326

maşin . O rafal scurt tras din ă ă ă ă Chevrolet îl doborî la p mînt, mai înainte de a fi putut ap sa cu degetulă ă pe tr gaci.ăCu mîna teaf r , Pedro îşi f cu automat semnulă ă ă

crucii. Era un gest instinctiv, reminiscen dinţă copil rie, pe care îns nuă ă -l mai practicase de cînd îmbr işase furtunoasa ăţ carier ă de gangster. Era sigur c îi sunase ceasul din urm . Ştia c în cadrulă ă ă organiza iei din care f cea parte, execu iile erauţ ă ţ sumare.Deodat inima îi tresalt de bucurie. În spateleă ă

Lincoln-ului ap ruse ă Imperialul lui Yale. Asta însemna c era salvat. În sprijinul s u interveniseă ă providen a. Semnul crucii nu fusese zadarnic.ţ– Madona mia! rosti cu fervoare de neofit Pedro

Alamos.Auzi iar şi un r p it de mitralier şi înc unul. Apoiă ă ă ă ă

şuierat de frîne, zgomot de portiere trîntite, înjur turi şi iar şi dou rafale scurte.ă ă ăO nou pereche de faruri se ivir dinspre şosea.ă ăPedro sim i c se pierde. O ame eal puternic ,ţ ă ţ ă ă

urmat de o sl biciune de neînvins, îl f cu s închidă ă ă ă ă ochii...

** *

Cînd îşi reveni în sim iri, Pedro se afla întins peţ iarb , lîng peretele unei cl diri. Al turi de elă ă ă ă st teau în picioare, alinia i deă ţ -a lungul peretelui, Charlie Yale şi cei patru oameni ai s i. To i ineauă ţ ţ bra ele în aer. Un tîn r înarmat cu o mitralier îiţ ă ă inea sub observa ie. Pe buzele tîn rului juca unţ ţ ă

zîmbet bizar, care strecur un fior de team înă ă sufletul lui Pedro. Pedro cunoştea acest zîmbet, fiindc şi el f cea aceeaşi schim vesel cînd sim eaă ă ă ă ţ

327


nevoia s ucid .ă ăAbe se apropie de prizonieri şi îi uşura de arme.

Pistoletele cu hamurile lor cu tot descriser cîte ună arc de cerc şi aterizar gr mad pe iarb .ă ă ă ăDin pavilionul în care intrase valvîrtej Oldsmobil-ul

roşu, ap ru Williams cu bra ele ridicate. Obrazul şiă ţ c maşa îi erau pline de sînge. Mergea împleticit, dară reuşea totuşi s se in pe picioare. În urma luiă ţ ă Williams venea cu un pistol în mîn Frankie. Frankieă nu-şi înc pea în piele de încîntare. F cuse o captură ă ă mai mult decît interesant .ăPedro rotunji uluit ochii. Acest Williams avea de

bun seam şapte vie i, de vreme ce sc pase teaf ră ă ţ ă ă şi din accidentul de automobil şi din ploaia rafalelor mitralierei mînuite de Bob. Unde era Bob?Pedro îl c ut cu privirile, inînd pleoapele abiaă ă ţ

întredeschise. F cea înc pe mortul. Era mai sigur.ă ă Sim ea o arsur cumplit în um r, dar nu se clintea.ţ ă ă ăÎn sfîrşit, îl v zu şi pe Bob. Bob, prietenul şiă

camaradul s u de expedi ie, z cea pe burt , cuă ţ ă ă nasul în iarb şi cu mîinile întinse cruce.ăPedro sim i c i se face grea a. Ma ele i seţ ă ţ ţ

întoarser parc pe dos. Se st pîni s nu vomeze. Înă ă ă ă ciuda eforturilor lui con inutul stomacului se urc înţ ă gîlgîit pe esofag în sus şi r bufni cu violen afar .ă ţă ă Ca s nu se înece, Pedro se întoarse pe burt .ă ă– S-a trezit portoricanul, strig voios Abe. Pedroă

b iatule, avem ceva de discutat noi amîndoi.ăPedro îşi citi sentin a în ochii lui Abe. Nu trebuia sţ ă

se aştepte la mil . Îşi duse bra ele la gur şi îşiă ţ ă şterse buzele cu mîneca.Abe îl apuc de um r şiă ă -l smuci deodat , ridicînduă -l

în picioare cu o for de necrezut fa de statura lui.ţă ţăPedro se strîmba de durere. Abe îl rezem de zid.ă

328

– Pentru cine ai lucrat, Pedro, dragule?Pedro îl privi cu o expresie de sfidare. Acum îi era

totuna cum va sfîrşi. Abe îl pocni peste gur cuă dosul palmei.Pedro scuip doi din i.ă ţ– M-a costat o mie de dolari proteza asta.– Nu fi nec jit, replic Abe. Tot nă ă -o s mai ai ceă

face cu ea. Ei, te-ai hot rît s vorbeşti, Pedro,ă ă b iatule?ăPortoricanul îl scuip drept între ochi.ăAbe îşi scoase f r grab batista din buzunarul deă ă ă

la piept, se şterse pe obraz apoi exhib un brici peă care-l desf cu tacticos.ă– Ei, tot mai ai venin în tine? Am să- i dau cep laţ

burt . S vedem de unde atîta venin. Să ă ă- iţ porneasc ma ele la plimbare.ă ţRidic încet briciul.ăPedro avu senza ia c aude sunînduţ ă -i ceasul din

urm .ă– Madona mia, bolborosi el pentru sine.În aceeaşi clip v zu cu coada ochiului ună ă

spectacol care-i mai înt ri curajul.ăBob, pe care to i îl credeau mort, f cu o mişcare.ţ ă

Numai Pedro îl observase. Pistoalele aruncate de Abe nu c zuser departe de Bob.ă ăLumea avea îns ochi numai pentru Pedro. Laă

Pedro se uita şi Abe şi Mircea şi Frankie şi Charlie Yale şi oamenii s i dezarma i şi umili i. Deă ţ ţ dest inuirile lui Pedro depindeau multe. Va şti Pedroă s tac ? se întreba Yale, Va aduce Pedro m rturiiă ă ă esen iale? îşi zicea Mirceaţ .

** *

Bob întinse mîna spre cel mai apropiat revolver.

329


Mişcarea lui era înceat , aproape imperceptibil .ă ă Pedro o urm rea cu coada ochiului.ăCu mîna stînga Abe desf cu nasturele hainei luiă

Pedro. Pieptul portoricanului tresalt în ritmulă respira iei repezi, sub es tura alb , lucie, a c m şiiţ ţ ă ă ă ă de nylon.– Nu vrei s vorbeşti?ăMîna lui prelung , cu degete sub iri, inea cuă ţ ţ

delicate e briciul deschis, la nivelul stomacului luiţ Pedro.– Toat via a am regretat c nu mă ţ ă -am f cută

chirurg, mai spuse Abe.În aceeaşi clip se auzi o detun tur . Pedro îl v zuă ă ă ă

pe Bob care tr sese, c zînd iar şi cu fruntea înă ă ă iarb .ăFrankie f cu o piruet brusc şi instinctiv îşiă ă ă

descarc pistolul asupra lui Bob, care sc p dintreă ă ă degete arma, încremenind definitiv.Toate privirile se îndreptar întră -acolo. Numai Abe

r m sese nemişcat. Avusese doar o uşoar , o foarteă ă ă uşoar tres rire. Glon ul îl lovise în spate. Nimeni nuă ă ţ observase acest lucru.Deodat Abe se cl tin . C zu cu fa a înainte. Mînaă ă ă ă ţ

dreapt care inea cu delicate e briciul, se ab tu înă ţ ţ ă jos, despicînd abdomenul lui Pedro. Abe se pr buşiă în iarb de la picioarele portoricanului. Picioarele luiă f cur o ultim mişcare convulsiv . În acelaşi timp,ă ă ă ă Pedro sc p un urlet. Din abdomenul lui t iat înă ă ă dou ca un pepene, prinser s se scurg intestineleă ă ă ă albe, însîngerate, asemenea unor şerpi încol ci iă ţ într-o lupt pe viaă ţ pe moarte. Portoricanul leă privea cu ochi dilataţi de groaz .ăAbia atunci Frankie şi ceilal i oameni se uitarţ ă

înapoi la Abe şi la Pedro.

330

Frankie sc p o exclama ie de furie necontrolat .ă ă ţ ă Cu uluitoare iu eal scoase de sub hain un al doileaţ ă ă pistol pe care-l a inti asupra lui Charlie Yale.ţCu aceeaşi iu eal , Mircea îl lovi peste bra .ţ ă ţ

Glontele destinat lui Yale se pierdu în aer.Frankie se întoarse brusc spre Mircea:– De ce nu m laşi să ă-i lichidez pe to i bandi iiţ ţ ştia? Mircea îl privi cu blînde e:ă ţ– Avem nevoie de el viu, nu mort. Trebuie să

vorbeasc .ăGlasul i se în sprise brusc. Ochii s i prinser să ă ă ă

arunce scîntei. Se uit la Pedro. Sleit de vlag ,ă ă acesta se l s s cad întră ă ă ă -o lent mişcare deă alunecare de-a lungul zidului. Se pr buşi asupra luiă Abe.Frankie izbucni într-un plîns isteric, întret iat deă

înjur turi cumplite la adresa asasinului lui Abe.ăMircea se l s întră ă -un genunchi, lîng corpul luiă

Abe. Îi lu pulsul. Inima încetase s mai bat .ă ă ă Moartea lui Abe fusese instantanee. Murise un om, care-l sprijinise cu devotament în aceste zile atît de agitate. Mircea nu-şi f cea iluzii. Abe nuă -l servise pe Mircea Paltin, ci pe omul întruchipat de Mircea Paltin. Ştia c îi va resim i lipsa. Este adev rat că ţ ă ă lucrurile începuser s se limpezeasc . Situa ia luiă ă ă ţ Mircea, alias Vincenzo Genovese, avea s seă consolideze în curînd. Criza îns nu era definitivă lichidat . Prin capturarea lui Williams şi a lui Yale,ă Mircea reuşea s se disculpe. R mîneau însă ă ă oamenii care lucrau în umbra lui Yale. Mircea sim eaţ instinctiv c existau asemenea oameni. Era evidentă c Yale nu va vorbi. Mafio ii ştiu să ţ ă-şi duc secreteleă cu ei în groap . De acum înainte Mircea va puteaă trece la cea dea doua faz a luptei sale. Nimicireaă

331


re elei de trafican i de stupefiante care lucra subţ ţ obl duirea Mafiei. Va avea îns de înfruntat nuă ă numai primejdia de a fi demascat de liderii cunoscu i ai Mafiei, ci mai ales de oamenii careţ lucraser cu Yale şi care de acum înainte îl voră urm ri pas cu pas.ăSe ridic în picioare şi se îndrept spre Charlieă ă

Yale, care continua s stea cu mîinile în aer.ă– Pentru cine ai lucrat, amice?Ştia c întrebarea lui va r mîne f r r spuns.ă ă ă ă ă

F cuse totuşi o încercare. Yale îl plivi de sus:ă– Nu în eleg întrebarea.ţ– Bine, am să- i pun atunci alta. Mai uşoar . Sauţ ă

mai pe în elesul t u.ţ ăCe cau i aici?ţYale r spunse calm:ă– Te-am urm rit, Am avut ordin s te in subă ă ţ

supraveghere.– Landis? întreb Mirceaă .– Da.– Şi Pedro? De ce l-a urm rit pe Williams? Tot dină

ordinul lui Landis? Yale ripost cu afectat nevinov ie:ă ă ăţ– Pedro. Cine e Pedro? Nu-l cunosc. Mircea zîmbi

ironic.– Dar pe Williams îl cunoşti?– Nu.– P cat, Yale. Ai s ă ă naşti în dureri. Ai v zută

cezariana lui Pedro. N-a reuşit. Bietul b iat a murită sub cu it. Îmi pare r u c nu poate sţ ă ă ă- i spun ceţ ă -a sim it. Dar tu ai s ne spui. O s aib grij de astaţ ă ă ă ă Frankie.La auzul vorbelor lui Mircea, un zîmbet de

anticipat satisfac ie schimonosi gura lui Frankie.ă ţ

332

– Las' pe mine boss. Îl fac eu să-şi blesteme şi ceasul în care s-a n scut. Se plec asupra lui Abe şiă ă îi, desprinse dintre degetele în epenite briciul n cl itţ ă ă de sînge. Scoase de la piept batista alb şi îl şterseă cu mult aten ie.ă ţSe uit la Yale.ă– Să-l sterilizez? Nu cred c Pedro a avut sifilis.ăYale urm rea preg tirile cu pref cut linişte. Îlă ă ă ă

încol ise frica. Încetineala eu care Frankie continuaţ s ştearg briciul, expresia sadic a ochilor s i,ă ă ă ă privirile bizare pe care i le arunc pe sub sprînceneă îi sporeau neliniştea. La început încercase să-şi deruteze adversarii printr-un bluff, care d duse însă ă greş. Cunoştea reputa ia lui Genovese. Spera c înţ ă ultimul moment va interveni o for providen ialţă ţ ă care să-l scoat din impas. Trebuia s cîştige timp.ă ă Poate c va apare de undeva paznicul clubului, careă s dea alarma. Poate c ...ă ăMircea se întoarse spre Williams, care îl privea cu

ochii r t ci i, m ri i de spaim .ă ă ţ ă ţ ă– Dac , vorbeşti, ai sor i s scapi cu via .ă ţ ă ţă

Altminteri... ştii ce te aşteapt .ăWilliams se uit pe furiş la Yale. Omul acesta îiă

inspira o groaz vecin cu nebunia. Yale încercaseă ă să-l ucid prin intermediul lui Pedro. Pentru ună moment îns , locotenentul lui Landis era mai pu ină ţ primejdios decît Genovese. O durere l untrică ă ascu it îl f cu sţ ă ă ă-şi muşte buzele. Poate c avea oă leziune intern . Williams era îndr gostit de via .ă ă ţă Cînd se trezise din leşin, la volanul automobilului priponit în tejgheaua barului, sim ise o bucurieţ necuprins . Acum pentru el lucrurile se complicauă iar şi.ăMircea îl privi în ochi:

333


– Nu fi prost, Williams. Tu le-ai adus şaizeci de milioane şi ei au încercat s te ucid . Dac nuă ă ă soseam la timp, împ rt şeai soarta celor treiă ă complici ai t i.ăWilliams se uit la Mircea, apoi la Charlie Yale.ă

Vorbele lui Genovese nu erau lipsite de sens. Yale f cuse tot ceă -i st tuse în putin pentru aă ţă -l lichida. Dar Yale avea protectori puternici. Şi de aceşti protectori îi era fric lui Williams.ăMircea îl scutur de um r:ă ă– Vorbeşte, Williams! M-ar îndurera s te dau peă

mîna oamenilor mei. Williams arunc o privireă pieziş la briciul din mîna lui Frankie. Lama ştearsă ă conştiincios reflecta în scînteieri metalice razele lunii. Durerea ascu it din pîntece se repet , de dataţ ă ă aceasta mai puternic , mai fulger toare.ă ăWilliams avu senza ia c un fier înroşit în foc seţ ă

r suceşte în partea de jos a abdomenului. Poale că ă leziunea din untru era mai grav decît îşi închipuiseă ă el în primul moment. Trebuiau să-l duc la spital.ă Orice clip pierdut putea să ă ă-i fie fatal .ă– Mr. Genovese, bolborosi el, terorizat de spectrul

agoniei, am nevoie de un medic. Sînt r nit. Fieă - iţ mil !ă– Dar ie iţ ţ -a fost mil de Reggie Lascalzo? Moarteaă

se pl teşte cu moarte.ăÎşi d dea seama c descoperise punctul slab al luiă ă

Williams. Insist :ă– P cat de tine. Dac teă ă -ai vedea cum ar i! Miăţ -e

team c nă ă -ai s apuci r s ritul soarelui.ă ă ăWilliams îşi duse mîna la abdomenul care îl ardea

din ce în ce mai îngrozitor.– N-am fost decît un executant, se vait el. L-amă

ucis pe Lascalzo, fiindc nu aveam alt alternativ .ă ă ă

334

Barracuda şi Yale au pus totul la cale. Barracuda ne avea la mîna pe to i patru. Şi pe McCoo şi peţ Flaschman şi pe Franckfurter şi pe mine.– Şi Landis? întreb Mircea.ă– Landis nu era decît un paravan. Eventualele

b nuieli trebuiau s cad asupra lui. Landis nu areă ă ă nici un amestec.– Dar Bolence?– Nici Bolence nu ştie nimic. Totul a fost regizat de

Barracuda şi de Yale. Williams gemu iar şi:ă– M doare foarte r u. Te implor, Mr. Genovese.ă ă

Mircea se întoarse spre Luke:– Ia-l cu tine şi du-l la doctorul Humphrey.Îşi amintise c în dosarul Genovese, pe careă -l

studiase la Palermo, figura şi numele acestui medic, în strîns leg turi cu Mafia.ă ăWilliams f cu un pas spre Luke:ă– Înc un moment, zise Mircea, oprinduă -l cu un

semn. Unde sînt ascunşi banii şi heroin ?ă– Grosul se afl în seiful secret din vila luiă

Barracuda de la Long Island.– Bine, Williams. Po i s pleci.ţ ăLuke şi Williams se urcar în ă Chevrolet-ul care

demar , pierzînduă -se pe aleea umbrit de copaci.ăMircea se înapoie la Yale. Îl m sur cu privirea dină ă

cap pîn în picioare.ă– M întreb ce va spune Landis cînd va afla în ceă

încurc tur ai vrut să ă ă-l bagi.Scoase din buzunar un magnetofon minuscul.– Declara iile lui Williams sînt înregistrate peţ

band . Mîine banda asta îl va delecta pe mareleă boss. S vedem ce ai s r spunzi. Ai putea să ă ă ă-mi satisfaci o curiozitate? Care este rolul lui Benjy în afacerea asta?

335


Charlie Yale îşi pierduse tot sîngele rece. Dest inuirile lui Williams îl doborîser . Îşi d deaă ă ă seama c sor ii s i de a mai ieşi cu fa a curat seă ţ ă ţ ă reduseser la zero. Era pierdut. Definitiv pierdut.ă Trebuia s încerce aă -şi minimaliza responsabilitatea, aruncînd toat vina în spinarea lui Barracuda.ă– Benjy a fost cump rat de Barracuda, rosti el după ă

o ultim ezitare.ă– Deci Bolence?...– E în afara acestei afaceri, declar el. Respiraă

greu, ca şi cînd o mare povar iă -ar fi ap sat pieptul.ă– Şi eu am fost la mina lui Barracuda, continuă

Yale, care alunecase pe povîrnişul dest inuirilor.ă Aflase - ignorez sursa - c îmi însuşisem, nu de mult,ă o sum de bani din casa organiza iei. M-a şantajat,ă ţ silindu-m s intru în slujba sa. Aşa am ajuns să ă ă lucrez pentru el.Mircea îl privi îndelung.– Te plîng, Charlie Yale.Secretarul lui Landis plecase capul în p mîntă .– Dac m aju i, Mr. Genovese, sînt gata s maiă ă ţ ă

spun şi altele despre Barracuda.Mircea încerc un sim mînt de intens satisfac ie.ă ţă ă ţ

Cîştigase partida. Se întoarse spre oamenii s i.ă– Lua iţ -l, porunci el. Ne înapoiem la New York.

** *

Mircea îşi muie buzele în paharul cu vin alb, de un parfum şi o savoare f r rival.ă ăMaître d'hotel-ul eu înf işare aristocratic deăţ ă

ambasador se înclin ceremonios.ă– Chîteau la Tour Blanche 1946, declar el cuă

solemnitate, ca şi cînd ar fi rostit o incanta ieţ adresat zeilor.ă

336

– Excelent, recunoscu Mircea cu tonul ferm al unui cunosc tor rafinat. Privirile lui se plimbar cuă ă splendid nep sare prin somptuoasa sal aă ă ă restaurantului Empire-Roofs, amenajat la etajul şaptezeci al unui zgîrie-nori din Mid-Town.În jurul meselor împr ştiate cu studiată ă

neorînduial în jurul platoului de dans, chelnerii înă frac evoluau cu t cut eficien , purtînd pe t vi deă ă ţă ă argint preparate culinare de înalt clas .ă ă Smokingurile albe şi negre, toaletele de sear ,ă bijuteriile, decora ia floral , sfeşnicele cu lumin riţ ă ă creau o ambian de lux şi bun dispozi ie.ţă ă ţMircea gust profiterolul de ciocolat . Se armonizaă ă

perfect cu vinul dulce.– Ce şampanie ne-ai preg tit, Georges? întrebă ă

jovial Jack Bolence, dup ceă -şi degust vinul dină pahar.– Veuve Cliquot 1912, replic ă maître d'hotel-ul cu

profesional gravitate. Cea mai pre ioas şampanieă ţ ă din pivni ele noastre.ţBolence se întoarse spre Mircea:– Vom destupa cîteva sticle cu cea mai pre ioasţ ă

şampanie, în cinstea celui mai pre uit prieten,ţ Charlie Accardo.– Bravo! exclam Antinous în culmeaă

entuziasmului. B use cam mult şi limba începuse să ă i se împleticeasc . Cîteva tinere dansatoare, care leă ineau companie - exemplare superbe alese dintrţ -o

mie - b tur din palme, spre a ine isonul b rba ilor.ă ă ţ ă ţMircea era uluit de îndr zneala lui Bolence, careă

oferea un dineu pantagruelic în cel mai luxos şi exclusivist restaurant din New York, pentru a s rb tori succesul prietenului s u Charlie Accardo -ă ă ă alias Vincenzo Genovese - care terminase prin a-şi

337


demasca duşmanii şi a-şi sp la reputa ia deă ţ acuza iile ce i se aduseser de c tre aceştia.ţ ă ăMaître d'hotel-ul, care cunoştea prea bine faima lui

Bolence şi a lui Antinous, se comport fa de ei cuă ţă acelaşi respect cu care ar fi servit un cap încoronat. Pîn şi patronul restaurantului venise la masa lor,ă spre a le ura slugarnic o sear pl cut .ă ă ăŞedin a secret a consiliului Mafiei se încheiase cuţ ă

un adev rat triumf pentru Vincenzo Genovese.ă Datorit lui, peste şaptezeci de inşi, implica i înă ţ complotul lui Samy Barracuda, fuseser captura i şiă ţ aşteptau s apar în fa a tribunalului organiza iei.ă ă ţ ţ Dar aceste rezultate fuseser ob inute dup lupteă ţ ă serioase între cele dou tabere. C zuser mor i şi deă ă ă ţ o parte şi de alta. Mircea era convins c poli ia nă ţ -ar fi reuşit s fac o cur enie atît de radical . Chiară ă ăţ ă dac aceşti mafio i ar fi ajuns în fa a instan eloră ţ ţ ţ judec toreşti, ar fi reuşit s scape, ea de obicei, cuă ă pedepse minime, datorit manevrelor abile ale unoră avoca i aservi i Mafiei.ţ ţDoi chelneri aduser şampania sub directaă

supraveghere a maître d'hotelului care umplu personal paharele.În clipa în care Jack Bolence îşi încheia toastul,

ap ru primul s u secretar, careă ă -i aducea un ziar de sear cu o ştire de ultim or la subsolul primeiă ă ă pagini.„Grav accident de automobil la Long Island Sound.

O limuzin ă Chrysler Imperial, la bordul c reia seă aflau cunoscu ii oameni de afaceri Samy Goldauer şiţ fratele acestuia Larry, s-a pr buşit în East River înă urma unei manevre greşite. Cei doi pasageri şi-au pierdut via a.”ţBolence termin lectura articolului, apoi se plecă ă

338

spre Mircea:– Ce elegant lucr m noi, îi vorbi el aproape înă

şoapt , spre a nu fi auzit şi de tinerele invitate.ă Justi ia american iţ ă -ar fi pr jit pe scaunul electric.ă Noi le-am asigurat o moarte onorabil , cu articole laă loc de cinste în marea pres . S se mai spun c nuă ă ă ă sîntem civiliza i.ţMircea citi informa ia. Dar Antinous refuz sţ ă ă-şi

arunce ochii asupra ei. Declar c nuă ă -l intereseaz .ăBolence vru s restituie ziarul secretarului, dară

acesta îi indic discret o informa ie telegrafic ,ă ţ ă publicat tot în pagina întîia, dar în extremitatea deă sus.„Capturarea unui mare grup de trafican i deţ

stupefiante care distribuiau marijuana, opiu şi heroin întră -o serie de cluburi din Brooklyn frecventate de tineret. Pentru moment poli iaţ p streaz discre ie în leg tur cu această ă ţ ă ă ă senza ional captur .”ţ ă ă– Cine dracu o fi vorbit? Înapoie ziarul. Ia-l de aici.

Nu vreau să-mi stric seara.– Ce s-a mai întîmplat? întreb Antinous.ă– Mici necazuri. Ai tot timpul s le afli, zise Bolenceă .– De acord, replic Antinous. Discut m mîineă ă

despre ele.Secretarul voi s se retrag , dar dup o scurtă ă ă ă

ezitare z bovi în preajma lui Mircea.ă– Ar mai fi ceva, care îl intereseaz mai mult pe Mr.ă

Arccado.– Spune-i lui, zise Bolence.Mai înainte ca secretarul s fi apucat s deaă ă

urmare dispozi iei şefului s u, un b rbat între douţ ă ă ă vîrste, plin la corp, cu ochi rîz tori şi obraz buc lată ă se apropie voios de Mircea.

339


– Paltin! Mircea Paltin! Ce e cu tine aici la Nev York? Te ştiam la Roma! Noul venit vorbise în cea mai curat româneasc . Mircea tres ri. Îşi recîştigaă ă ă îns imediat cump tul R spunse în englezeşte:ă ă ă– Pardon? Nu în eleg.ţB rbatul f cu o mutr uluit . Replic tot înă ă ă ă ă

englezeşte.– V-am confundat. V rog s m ierta i. Salută ă ă ţ ă

stingherit şi se retrase.Bolence îl urm ri cîteva clipe cu privirea.ă– Întotdeauna m-au agasat tipii ştia aiuri i... Îşiă ţ

goli cupa de şampanie. Hai s dans m, Minnie! seă ă adres el uneia dintre tinerele înso itoare.ă ţCl tinînduă -se uşor, dup liba iunile sale repetate peă ţ

altarul lui Bachus, o lu de bra şi o conduse peă ţ platoul de dans.Secretarul lui Bolence se plec la urechea luiă

Mircea:– Acum o or poli ia a ridicat toate registreleă ţ

ascunse de Abe.– Imposibil! exclam Mircea, adoptînd un aer deă

profund consternare. Numai el şi cu mineă cunoşteam tocul unde erau depozitate. Am s mă ă ocup personal de aceast chestiune.ăSecretarul ad ug îngrijorat:ă ă– C derea acestor registre în mîna poli iei duce laă ţ

dezv luirea unui întreg şir de opera iuni financiareă ţ nedeclarate la fisc.– Lui Jack am să-i vorbesc eu despre treaba asta.

Po i s pleci, zise Mircea.ţ ăSecretarul se înclin şi p r si restaurantul. Mirceaă ă ă

îşi aprinse gînditor o igar . Trebuia s gr beascţ ă ă ă ă lucrurile.

*

340

* *Jack Bolence se trezi din somn. Soarele, disc de

aram incandescent , se ridicase deasupraă ă orizontului, întrez rinduă -se prin dantel riaă zgîrie-norilor din Manhattan, profila i pe East-River.ţ În dormitorul somptuos o lumin cald aurea pere iiă ă ţ tapeta i cu m tase şi mobilierul Louis-Philippe.ţ ăJack Bolence îşi sim ea gura amar . Inevitabileleţ ă

consecin e ale festinurilor de care nu se putea lipsi.ţ Banchetul din ajun fusese foarte reuşit. Cu excep iaţ veştilor nepl cute din ziar, petrecerea satisf cuseă ă pe to i convivii.ţÎi fugi gîndul la Barracuda. Bietul Barracuda. Z ceaă

acum pe un catafalc, aşteptîndu-şi înmormîntarea. O înmormîntare care avea s se desf şoare cu oă ă pomp destinat s arunce praf în ochii lumii.ă ă ăApoi îi revenir în minte grupul de fete frumoaseă

care le inuse compania. Frumoas era via a. Înţ ă ţ seara din ajuns Antinous şi Vincenzo fuseser de oă exuberanţ indescriptibil .ă ăDeodat Bolence îşi încre i sprîncenele. Îşi amintiă ţ

de tipul care se apropiase de Vincent rostind un nume ciudat: Pal... Palton... Paltin... Da, Paltin!Bolence se scarpin în creştet. Unde mai auzise elă

numele sta?ăS ri din pat. Îşi arunc pe umeri un halat şi seă ă

repezi în biroul de al turi. Deschise un seif ascunsă dup un tablou de Chagal şi scoase din el un teancă de ziare, pe care începu s le r sfoiasc unul cîteă ă ă unul. Se opri la o gazet italieneasc pe care oă ă desf cu la pagina doua. Acolo, în partea de sus, oă informa ie era încadrat cu un creion roşu.ţ ă„În gara Monte San Viaggio, în urma unui accident

de tren şi-a g sit moartea romancierul Mircea Paltin,ă

341


care se afla în trecere spre Palermo, venind de la Roma.”Bolence confrunt datele. În aceeaşi zi şi cu acelaşiă

tren, c l torise de la Roma la Palermo Vincenzoă ă Genovese. Explica ia era limpede. Ruşinos deţ limpede. Înjur furios. Se repezi la telefon. Formă ă num rul noii reşedin e de la Port Chester a luiă ţ Vincenzo Genovese, sau a aceluia care se ascundea sub acest nume. Şi acest personaj nu putea fi decît Mircea Paltin.Îi r spunse Frankie.ă– Hello! Jackie Bolence la telefon. Vreau s vorbescă

cu Charlie.– Mr. Accardo doarme Nu pot să-l deranjez.– Cheamă-l, te rog, trebuie să-i fac o comunicare

urgent .ă– Bine. Un moment.Bolence aştepta plin de nervi, ron induţă -şi unghiile,

îi r spunse tot vocea lui Frankie.ă– Regret, Mr. Accardo nu se afl în dormitorul s u.ă ă

Patul e neatins. Bolence l s telefonul s cad înă ă ă ă furc . Ridic receptorul şi form alt num r.ă ă ă ă– Johnny! Vorbeşte Bolence. D alarm general .ă ă ă

Toate g rile, porturile şi aeroporturile de pe întregă teritoriul Statelor Unite s fie puse sub control.ă Charlie Accardo trebuie re inut cu orice pre .ţ ţ Terminat.

** *

Mircea Paltin tol nit în fotoliul adînc al Jetuluiă PANAM New York - Paris, asculta cu un aer de beatitudine acordurile pline, grave, ale simfoniei a V-a de Beethoven. Destinul îi fusese favorabil. Dincolo de ferestrele cabinei se z rea siluetaă

342

Manhattanului înv luit în pîcla aurie a dimine ii.ă ă ţ Statuia Libert ii îşi în l a spre cer facla cu fl c ri deăţ ă ţ ă ă metal.

Sfîrşit

Ebook V1.0 – by pekkaEbook V2.0 – by vladio

343

Vintila Corbul Eugen Burada Cenusa Si Orhidee La New York

Documents

Transcript of Vintila Corbul Eugen Burada Cenusa Si Orhidee La New York