TEZA DE ABILITARE - UAUIM...4 Teza abilitare Rădulescu Monica 2019 B. REALIZĂRI ŞTIINŢIFICE,...

1

Teza abilitare Rădulescu Monica 2019

TEZA DE ABILITARE CANDIDAT

Conf. Dr. Ms.Mgmt. Monica RĂDULESCU

I.O.S.U.D. – U.A.U.I.M. ȘCOALA DOCTORALĂ DE URBANISM

2019

2


CONȚINUT A. REZUMAT ............................................................................................................................................ 3 B. REALIZĂRI ŞTIINŢIFICE, PROFESIONALE ŞI ACADEMICE. PLANURI DE EVOLUŢIE ŞI DEZVOLTARE A CARIEREI .................................................................................................................................................. 4

B1. REALIZĂRI ŞTIINŢIFICE, PROFESIONALE ŞI ACADEMICE, PE DIRECŢII TEMATICE........................... 4 B1.1. ACTIVITATE ACADEMICĂ ........................................................................................................ 4

DIRECȚIA TEMATICĂ Managementul proiectarii – Ciclul de proiect ........................................... 9 DIRECȚIA TEMATICĂ Gestionarea dezvoltarii urbane si indicatori urbani ................................ 11 DIRECȚIA TEMATICĂ Programare urbană .................................................................................. 15 APLICAȚII ÎN PROIECTE .............................................................................................................. 16

B1.2. ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ........................................................................................................ 18 DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ŞI FORMĂ URBANĂ GRANT CNCSIS ............................................ 18 COORDONATE ECONOMICE ŞI DIMENSIUNI ALE COEZIUNII SOCIALE ÎN DEZVOLTAREA DURABILĂ METROPOLITANĂ GRANT CEEX - DEMOS ................................................................ 23 METODOLOGIE CADRU PENTRU ELABORAREA DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE STRATEGICĂ TERITORIALĂ, POTRIVIT PRACTICILOR EUROPENE ÎN DOMENIU .............................................. 30 PACT TERITORIAL – CONŢINUT CADRU ŞI EXPERIMENTARE PRIN PROIECT PILOT ................... 32 METODOLOGIE DE ANALIZĂ ȘI INTERVENȚEI CU PRIVIRE LA HABITATUL INSALUBRU ............. 35 METODOLOGIE DE RECONFIGURARE A BAZEI SPAŢIALE A PLANURILOR DE AMENAJARE A TERITORIULUI ÎN VEDEREA INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ GRANT CNCSIS ................. 37 PARTICIPĂRI LA CONFERINȚE, COMISII, GRUPURI DE LUCRU ................................................... 38 PUBLICAȚII ................................................................................................................................. 41

B1.3. ACTIVITATE PROFESIONALĂ ................................................................................................. 43 REVISTA JULP – JOURNAL OF URBAN AND LANDSCAPE PLANNING ......................................... 43 CO-LAND Inclusive coastal landscapes ...................................................................................... 45 ANALIZA LOCUIRII PENTRU MUNICIPIUL BUCUREȘTI ................................................................ 46 AXA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ PLOIEŞTI –BUCUREŞTI – GIURGIU..................................... 54 PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI JUDEŢEAN GALAŢI ....................................................... 62 STRATEGIA DE DEZVOLTARE URBANĂ INTEGRATĂ A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ŞI A TERITORIULUI SĂU DE SUSŢINERE ŞI INFLUENŢĂ CONCEPTUL STRATEGIC BUCUREŞTI 2035 .. 63 ACTIVITATEA ÎN CADRUL REGISTRULUI URBANISTILOR DIN ROMÂNIA – R.U.R. ...................... 66

B2. PLANURI DE EVOLUŢIE ŞI DEZVOLTARE A PROPRIEI CARIERE PROFESIONALE, ŞTIINŢIFICE ŞI ACADEMICE ....................................................................................................................................... 67

B2.1. DIRECŢII DE CERCETARE ....................................................................................................... 67 B2.2. DIRECŢII DE PREDARE ........................................................................................................... 68 B2.3. DIRECŢII PRIVIND APLICAŢII PRACTICE ................................................................................. 69 B2.4. MODURI PROBABILE DE ACŢIUNE PENTRU PUNEREA ÎN PRACTICĂ A ACESTORA............... 69

B3. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ASOCIATE CONŢINUTULUI PRIMELOR DOUĂ SECŢIUNI .................. 74 B4. ADDENDA -PLANŞE ILUSTRATIVE................................................................................................78

3


A. REZUMAT Lucrarea prezintă principalele rezultate ştiinţifice originale obţinute de către candidat în cercetarea ştiinţifică şi didactică după conferirea titlului de doctor, în domeniul arhitectură și urbanism, în evoluţia carierei academice, ştiinţifice şi profesionale, și pune în evidență direcţiile de dezvoltare a carierei, în contextul rezultatelor, performanțelor și realizărilor ştiinţifice semnificative din domeniul urbanismului, urmărind să demonstreze capacitatea candidatei de a coordona echipe de cercetare, de a organiza şi gestiona activităţi didactice, de explicare şi facilitare a învăţării şi cercetării. Lucrarea este realizată și prezentată în acord cu conținutul, criteriile și cerințele Regulamentului I.O.S.U.D. – U.A.U.I.M. privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” – Bucureşti în vigoare la data realizării lucrării. Domeniul urbanismului este caracterizat de abordarea multidisciplinară care integrează aspectele fizice, sociale, culturale, economice, ecologice şi politice ale teritoriului, acesta fiind principalul argument în a considera profesia de urbanist ca fiind tot mai importantă în ultimele decenii, pe măsură ce problemele generate de creșterea populației, de schimbările climatice și de dezvoltarea nesustenabilă generează presiuni tot mai mari asupra dezvoltării urbane și teritoriale. În acest context, Teza de abilitare reunește secțiuni care prezintă rezultatele și performanțele candidatei dar și direcțiile de dezvoltare a carierei, grupate pe trei direcții tematice care descriu evoluția carierei științifice, didactice și profesionale: 1. Programare urbană 2. Gestionarea dezvoltării și 3. Managementul proiectelor și coordonarea acestora. Informația care prezintă, explică, detaliază, exemplifică este structurată în patru secțiuni după cum urmează: B1. Realizări ştiinţifice, profesionale şi academice, pe direcţii tematice, B2. Planuri de evoluţie şi dezvoltare a propriei cariere profesionale, ştiinţifice şi academice, și direcții de cercetare, predare, și privind aplicaţii practice însoțite de moduri probabile de acţiune pentru punerea în practică a acestora, B3. Referinţe bibliografice asociate conţinutului primelor două secţiuni, B4. Addenda -planşe ilustrative. Prezentarea activității academice reunește disciplinele predate, punând în evidență categorii de competențe, cunoștințe și abilități necesare derulării activităților profesionale caracteristice profesiei de urbanist, așa cum sunt acestea definite în acest moment la nivel internațional dar și în acord cu discuțiile purtate în mediul profesional, în sesiunile dedicate definirii statutului profesiei de urbanist, având ca material de referință grila de competențe elaborată pentru detalierea calificării la nivel național, completată cu informații importante și disponibile, referitoare la derularea profesiei de urbanist la nivel internațional. Subcapitolul dedicat activității de cercetare prezintă cele mai semnificative rezultate obținute în competițiile de cercetare – CNCSIS, CEEX, H2020 – în proiecte formulate și/sau realizate pentru Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” – București și pune în evidență abilitățile de coordonare a proiectelor, de formulare a proiectelor, dar și performanțele obținute în calitate de membru al echipelor de proiect. Sunt de asemenea prezentate activitățile derulate în calitate de membru în comitetele științifice ale conferințelor naționale și internaționale, sau de expert european în evaluarea proiectelor internaționale. Activitatea profesională prezentată de Teză, include detalii asupra rezultatelor și performanțelor candidatei în realizarea activităților profesionale de analiză și sinteză, diagnosticare a teritoriiilor și spațializare a informației, programare urbană, coordonarea și elaborarea documentațiilor și studiilor de urbanism, și nu în ultimul rând promovarea și recunoașterea la nivel internațional prin coordonarea și realizarea publicației Journal of Urban and Landscape Planning – JULP. Sunt de asemenea realizate scurte referiri la activitatea derulată în cadrul R.U.R.. Planurile de evoluţie şi dezvoltare a propriei cariere profesionale, ştiinţifice şi academice cuprind activități care să consolideze, să dezvolte, sau să inițieze noi direcții de cercetare, de predare, sau privind aplicațiile practice, precum și principale modalități de atingere a acestora. Secțiunile prezentate în finalul Tezei de abilitare reunesc referințele bibliografice asociate conținutului, detaliate de anexele care conțin cele mai reprezentative lucrări selectate de candidată pentru prezentarea detaliată, conform Regulamentului I.O.S.U.D. – U.A.U.I.M. privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” – Bucureşti în vigoare la data realizării lucrării.

4


B. REALIZĂRI ŞTIINŢIFICE, PROFESIONALE ŞI ACADEMICE. PLANURI DE EVOLUŢIE ŞI DEZVOLTARE A CARIEREI

B1. REALIZĂRI ŞTIINŢIFICE, PROFESIONALE ŞI ACADEMICE, PE DIRECŢII TEMATICE B1.1. ACTIVITATE ACADEMICĂ

Contextul naţional și internaţional. Profesia de urbanist

Domeniul urbanismului și amenajării teritoriului acoperă toate aspectele amenajării, ale punerii în valoare a teritoriului şi ale utilizării solului, ale promovării, îndrumării, intensificării şi controlului dezvoltării, şi intervine în toate straturile sociale şi la niveluri spaţiale interdependente – rural si urban, metropolitan şi regional, naţional şi internaţional, fiind caracterizat de abordarea multidisciplinară care integrează aspectele fizice, sociale, culturale, economice, ecologice şi politice ale teritoriului. Profesia de urbanist devine tot mai importantă în ultimele deceniii, pe măsură ce problemele generate de creșterea populației, de schimbările climatice și de dezvoltarea nesustenabilă generează presiuni asupra dezvoltării urbane și teritoriale. Se consideră ca Urbanistul aparține grupei profesiilor „gulere verzi”, cu rolul întocmirii și realizării de proiecte, politici și tehnologii care vizează creșterea sustenabilității mediului. La nivel european funcționează Consiliul European al Urbanistilor (), Romania fiind membru cu drepturi depline CEU-ECTP, și des prezentată drept un bun exemplu de organizare a profesieiii. Legislația naționale diferite, contextul instituționale diferit, politicile de dezvoltare teritorială și urbană care răspund unor exigențe diferite, impun o formare profesională diferită în țările europene și generează o fragmentare a profesiei la nivel european, profesia nefiind reglementată1 în toate statele membre ale Uniunii Europeneiii, dar respectând prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind recunoașterea calificărilor profesionale. În România, profesia de urbanist este reglementată. Autoritatea competentă pentru a gestiona profesia de Urbanist în România este Registrul Urbaniștilor din România, conform legii. Profesia de urbanist grupează ansamblul de activităţi profesionale reglementate conform legiiiv, derulate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului. Îmn România, profesia de Urbanist este reglementată, și are organizarea, funcţionarea şi conducerea stabilite în condiţiile prevăzute de lege, exercitarea profesiei fiind supusã urmãtoarelor principii fundamentale: a) principiul legalitãţii; b) principiul libertãţii; c) principiul independenţei; d) principiul autonomiei şi descentralizãrii; e) principiul pãstrãrii secretului profesional. f) apărării/respectării interesului public. Activitatea profesională în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului este activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect de deţinerea unui atestat din care să rezulte nivelul de formare profesională, domeniul şi activităţile derulate de respectivul profesionist. Activitatea profesională a Urbanistului cuprinde grupările de activități prezentate mai jos, fără a se rezuma însă la acesteav.

A. Activităţile de analiză, studiu, monitorizare, evaluare derulate de specialiștii în domeniul urbanismului sunt activități care au scopul de a interpreta informaţiile și datele care descriu un teritoriu, de a înţelege fenomenele urbane şi teritoriale, şi de a furnizarea elementele necesare strategiei şi acţiunii. Aceste activități au ca rezultat definirea indicatorilor şi obiectivelor, controlul acţiunilor aflate în derulare, gestiunea teritorială,

1 De exemplu, profesia de Urbanist este reglementată în Italia, Germania și Marea Britanie, în timp ce titlul de urbanist nu există în Spania,

Republica Cehă, Austria și Danemarca activitățile de urbanism fiind realizate de către arhitecți.

5


funcţionarea bazelor de date geo-referenţiale, producerea cunoştinţelor, formarea şi informarea.

B. Cercetarea fundamentală și cercetarea aplicată în domeniul urbanismului reprezintă ansamblul de activități dedicate cunoașterii științifice a teritoriilor, a metodelor de gestiune și intervenție specifice acestora, activități ce sunt derulate cu scopul de a furniza mediului profesional instrumentele necesare abordării teritoriilor și de a extrage rezultate operaţionale.

C. Compoziţia spaţială reprezintă ansamblul de activități care au scopul de a stabili caracteristicile proiectelor de amenajare urbană, principiile de organizare spaţială ale acestor proiecte fiind stabilite într-o etapă derulată anterior sau în paralel, în cadrul activităților de programare urbană, prin programul de urbanism. Activitățile necesită abilităţi legate în special de organizarea formelor, a volumelor şi a funcţiilor urbane, şi creativitate, realizând transpunerea determinărilor geografice, economice, sociale, politice, culturale, istorice în formă și spațiu. Activitățile de compoziție spațială și programare urbană se pot derula și în cadrul unor etape ale planificării (la spaţializarea proiectelor în teritoriu) dar și în cadrul implementării operaţiunilor urbane.

D. Comunicarea, Diseminarea informației, Moderarea de reuniuni publice reprezintă ansamblul activităților care au ca scop transmiterea mesajelor pe parcursul elaborării, derulării, implementării orientărilor, strategiilor, documentelor, documentațiilor, studiilor, proiectelor și acţiunilor care au ca obiect teritoriul sau profesia.

E. Coordonarea reprezintă activitățile specifice domeniului managementului, derulate la elaborarea și punerea în aplicare a orientărilor, strategiilor, documentelor, documentațiilor, studiilor și care vizează relaționarea părților diferite în vederea obținerii unui rezultat coerent. Activitățile includ planificarea şi raportarea activităţii, organizarea condiţiilor de desfăşurare a activităţii, supravegherea activităţilor, gestiunea stocurilor de resurse materiale, coordonarea formării profesionale şi gestionării performanţelor echipei.

F. Diagnosticarea teritorială reprezintă ansamblul de activităţi de studiu în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului printr–o abordare încrucişată şi transversală a studiilor specializate (economic, demografic, geografie, istorie, peisaj, transporturi, echipare edilitară, servicii publice, locuire, etc.) cu scopul de a produce elementele necesare formulării scenariilor de evoluţie și a strategiilor de dezvoltare teritorială.

G. Gestiunea dreptului de proprietate grupează activitățile suport care au ca scop gestiunea strategiilor, orientărilor și reglementărilor formulate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului în vederea integrării acestora în aplicarea dreptului de proprietate. Activitățile pot fi derulate în timpul elaborării dar și la aplicarea strategiilor, orientărilor și reglementărilor.

H. Gestiunea teritorială a operațiunilor urbane și a politicilor de dezvoltare locală include ansambluri de activități caracteristice managementului urban cuprinzând gestiunea amenajării şi funcţionării urbane legate de diferite politici sectoriale (mobilitate, transport, locuire/habitat, economie, comerţ, servicii) şi de diferite domenii ale ingineriei urbane. Activitățile pot fi: de gestiune a intervenţiilor urbane pentru restructurarea sau crearea unor părţi ale teritoriului (zone), de dezvoltare economică a oraşului, de stabilire şi gestiune a serviciilor (telecomunicaţii, restaurare, afaceri hoteliere, servicii bancare şi financiare, activităţi de petrecere a timpului liber, etc.), etc.

I. Implementarea operațiunilor urbane și de amenajare a teritoriului reprezintă ansamblul activităților de transformare a teritoriilor prin transpunerea operațională a strategiilor, orientărilor, documentelor, documentațiilor și proiectelor în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului și prin adaptarea acestora la contextul economic, socio-demografic, și de mediu din momentul intervenției. Activitățile derulate sunt condiționate de stăpânirea programării urbane, a compoziţiei urbane şi gestiunii financiare, și sunt derulate atât în definirea cât și în punerea în aplicare a proiectelor urbane şi a operaţiunilor de amenajare teritorială. Activitățile includ elaborarea proceselor de producţie a proiectului urban sau a operaţiunilor, stabilirea parteneriatelor

6


fianciare sau tehnice, a strategiilor pentru atingerea obiectivelor date, organizarea apelurilor de oferte de servicii (promotori, investitori, concursuri de arhitectură şi de inginerie a lucrărilor, gestiunea calendarului operaţiunilor, modurile de realizare, etapele de decizie, de validare, de organizare, cercetarea şi mobilizarea finanţării.

J. Învățământul și formarea grupează activitățile derulate conform legii și care au drept scop formarea noilor profesionişti în cadrul activităților de formare practice sau teoretice, iniţiale sau continue.

K. Managementul de proiect grupează activități de management de proiect derulate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, conform prevederilor legale. Cuprind: autorizarea şi delegarea; stabilirea echipei proiectului; identificarea factorilor interesaţi în proiect; stabilirea planului proiectului; stabilirea sarcinilor de realizat; elaborarea structurii proiectului, pe activităţi; stabilirea rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul echipei de proiect; elaborarea unui plan de lucru pentru fiecare sarcină de realizat; alcătuirea graficului de derularea a proiectului, stabilirea resurselor necesare, a costurilor şi identificarea şi înregistrarea riscurilor; contractarea serviciilor, bunurilor şi/ sau lucrărilor necesare în desfăşurarea proiectului; comunicarea planului proiectului şi obţinerea aprobării din partea factorilor interesaţi; pregătirea unui buget pentru finanţarea proiectului; asigurarea de rezerve şi eliberarea de fonduri; pregătirea lucrărilor pentru începere, întrerupere, sau continuare; monitorizarea progresului proiectului; analizarea şi comunicarea rezultatelor; negocierea schimbărilor, indiferent de sursa acestora; modificarea planurilor (atât fizic, cât şi financiar).

L. Planificarea strategică şi spaţializarea proiectelor pentru teritorii include activitățile de planificare, previziune, programare şi repartiţie spaţială a activităţilor, de poziţionare strategică, derulate cu scopul de a crea condiţiile necesare transpunerii în teritoriu a unui proiect sau a unei documentații de urbanism și amenajarea teritoriului (alcătuirea comitetelor de coordonare, definirea modalităţilor operaţionale, desemnarea operatorilor, crearea parteneriatelor).

M. Programarea urbană defineşte conţinutul funcţional al proiectului pentru un teritoriu şi dimensionează activităţile şi spaţiile destinate acestor activităţi, tratând în același timp fezabilitatea economică, financiară, temporală, juridică dar şi mijloacele tehnice şi ştiinţifice necesare proiectelor de amenajare, urbană şi teritorială.. Activitățile de programare urbană se suprapun parţial cu activitățile de implementare a operațiunilor şi sunt fundamentate de analizele și studiile realizate, precum și de orientările formulate de strategii, documente și documentații. Programarea urbană are ca rezultat producerea unui studiu de programare urbană. Conținutul studiilor de programare urbană este prelucrat treptat pentru a coordona programarea spaţiilor vizate cu studiile, strategiile, documentațiile și proiectele realizate la diferite scări teritoriale. Studiile de programare urbană pot fi premergătoare proiectelor de urbanism şi constituie cadrul acestora, sau pot fi realizate în etapele de concepţie urbană şi amenajare a spaţiilor. Cuprind definirea cantitativă (suprafeţe, obiective cantitative, încadrări financiare), etapizarea realizării, stabilirea schemelor de organizare şi a planurilor de situaţie care permit iniţierea fazelor de execuție (amenajare urbană, realizarea obiectului de arhitectură, inginerie, spaţiu public).

N. Practica profesională și stagiul includ activități derulate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului care pun în aplicare cunoştinţe de ordin experimental, participă direct la elaborarea studiilor, planurilor, operaţiunilor, și pot produce doctrine și metode în domeniu.

Prezentare conținut realizare profesională

Înfiinţată în anul 1997 în cadrul Institutului de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Bucureşti, Facultatea de Urbanism este singura instituţie de învăţământ superior care pregăteşte urbanişti, profesie nou apărută în România, pregătind specialiști urbaniști pentru derularea activităților

7


profesionale în cercetare, proiectare , administraţie pentru abordarea și soluţionarea problemelor specifice din domeniul amenajarea teritoriului, urbanism sau amenajarea peisagistică. Facultatea oferă două specializărivi care funcționează pe curricule academice separate, derulate de două departamente – Proiectare Urbană și Peisagistică și Pălanificare Urbană si Dezvoltare Teritorială. Programele de studii urmăresc dobândirea cunoştinţelor teoretice complexe care fundamentează dezvoltarea urbană şi rurală, şi dezvoltarea teritoriului, alături de asimilarea deprinderilor şi cunoştinţelor practice care oferă competenţele și abilitățile necesare în derularea activităților profesionale specifice.

8


Disciplinele predate de candidată sunt redate în Tabelul nr.1. Tabel nr.1 Disciplinele predate prezentate în ordine alfabetică

NR. CRT DISCIPLINA SECTIA AN COD

1. Ciclul de proiect şi analiză cost-beneficiu CURS MATDR II UT-107

2. Dezvoltare economica locala/Institutionalitate in managementul urban

MOC II indisponibil

3.

Economie urbana si evaluare LUCRARI UAT Sibiu I UT-149

4. Economie urbana si evaluare LUCRARI P II UT-17

5. Economie urbană şi evaluare CURS U, P II UT-17

6. Elemente de mediu în urbanism – Orașul în istorie 2012-2014 FA I indisponibil

7. Fundamentare licenta PROIECT U IV UT-119

8. Fundamentare licență U IV UT-64

9. Gestionarea dezvoltarii urbane si indicatori urbani CURS MOC I UT-31

10. Gestionarea dezvoltarii urbane si indicatori urbani LUCRARI MOC I UT-31

11. Managementul proiectarii CURS și LUCRĂRI FA VI IT-18

12.

Obiectul de arhitectura si programe de urbanism CURS UAT Sibiu II UT-24

13. Obiectul de arhitectură şi programe de urbanism CURS U III UT-24

14. Obiectul de arhitectură şi programe de urbanism LUCRARI U III UT-24

15. Orașul în istorie (Elemente de mediu in urbanism) (1) CURS U, P I UT-6

16. Partiu urbanistic 2009-2010 FA IV indisponibil

17. Practica profesională MOC II UT-56

18. Programe de dezvoltare urbană PROIECT MOC I UT-32

19. Proiect disertație MOC II UT-54

20. Proiect lotizare 2009-2010 FA III indisponibil

21. Proiect Obiectul de arhitectura si Programe de Urbanism 2009-2010

U III indisponibil

22.

Proiect Planificare Urbană 2009-2010 U,P III indisponibil

23. Proiect Studii de Program 2009-2010 U IV indisponibil

24. Proiectare - Plan Urbanistic General (PUG) U IV UT-119

25. Proiectare - Plan Urbanistic General (PUG) PROIECT U IV UT-64

26. Reînnoire urbană - Spațiul urban ca produs MOC II UT-46

27.

Tehnci de comunicare și studiu CURS FU, U I indisponibil

28.

Tehnici de comunicare si lucru in echipa LUCRĂRI FU MOC I Indisponibil

FA = Facultatea de Arhitectură FU = Facultatea de Urbanism

P = Secția Amenajarea și Planificarea Peisajului a FU

U = Secția Proiectare și Planificare urbană a FU

MOC = Master Management Urban pentru Orașe Competitive

UAT Sibiu = Secția Secția Urbanism și Administrarea Teritoriului Sibiu a FU

MATDR = Master Master de Amenajarea Teritoriului și Dezvoltare Regională

9


Relevanţa şi originalitatea contribuţiilor personale

Disciplinele predate sunt prezentate în continuare, grupate, punând în evidență categorii de competențe, cunoștințe și abilități necesare derulării activităților profesionale caracteristice profesiei de urbanist, așa cum sunt acestea definite în acest moment la nivel internațional dar și în acord cu discuțiile purtate în cadrul RUR în sesiunile dedicate definirii statutului profesiei de urbanist. Este folosit ca material de referință grila de competențe elaborată pentru detalierea calificării la nivel național, completată cu informații importante și discponibile, referitoare la derularea profesiei de urbanist în Franța.

DIRECȚIA TEMATICĂ Managementul proiectarii – Ciclul de proiect

Cursul și aplicațiile derulate furnizează cunoștințe și abilități de bază în managementul de proiect și analiza cost-beneficiu, cu referire directă la ciclul de viață al proiectului în amenajarea teritoriului și dezvoltarea regională, conținutul și formularea acestora. 1.Introducere. Cadrul conceptual. 1.1 Definiția Proiectului 1.2 Caracteristicile proiectelor 1.3 Clasificarea proiectelor 1.4 Managementul de proiect. Scurt istoric. Relația cu alte discipline 1.5 Managerul de proiect. Rol și responsabilități 1.6 Abordări în managementul proiectelor 1.7 Fazele proiectului 1.8 Domeniile de expertiză în managementul proiectului 2. Conceperea și inițierea proiectelor 2.1 Structurarea proiectului. Fazele proiectului 2.2 Ciclul de proiect 2.3 Concepţia proiectului 2.4 Planificarea proiectului 2.5 Implementarea proiectului 2.6 Controlul proiectului 2.7 Monitorizarea 2.8 Încheierea şi evaluarea Activitățile didactice asociate, continuă proiectele derulate de studenți în programul de studii de masterat. Conținutul prelegerilor și aplicațiilor urmărește structura demai jos: Aplicațiile sunt derulate individual și în echipă și detaliază conținutul proiectului, fazele proiectului, planificare, implementare, monitorizare și evaluare, închiderea proiectului. Competențele, cunoștințele și abilitățile dezvoltate de aceste discipline sunt prezentate în tabelul demai jos.

10


Tabel nr.2 Competențe, cunoștințe și abilități pentru disciplinele predate în raport cu activitățile

profesionale - Ciclul de proiect CURS, Managementul proiectarii CURS și LUCRĂRI

Activități Competenţe generale Cunoştinţe Abilităţi

Comunicare, Diseminarea informației,

Moderare reuniuni publice

Capacitatea de a prezenta documentele de urbanism în funcţie de scopul comunicării Capacitatea de a simplifica, sintetiza, împărtăşi Capacitatea de a face legătura între lumea cercetării şi parcursul profesional Capacitatea de a organiza consultarea în domeniu și de a utiliza tehnicile și instrumentele aferente (sondaje, chestionare) Capacitatea de a realiza instrumentele necesare consultării (sondaje, chestionare) Capacitatea de a înţelege mecanismele de mobilizare a populaţiei (interese, strategii, practici, leadership) Capacitatea de a realiza o lectură critică asupra consultării Capacitatea de a realiza prezentări publice

Cunoaşterea metodelor de comunicare şi marketing, Sintetizarea vizuală a intenţiilor, demersurilor şi procedurilor Diseminarea cunoştinţelor, experienţelor, proiectelor Difuzarea prin intermediul media a ansamblului de informaţii din domeniu

Utilizarea instrumentelor de comunicare Crearea unei expuneri simple şi inteligibile Oferirea unor informaţii complete, clare şi riguroase

Management de

proiect

Capacitatea de a adapta condiţiile de producţie la schimbarea contextului. Capacitatea de a realiza activităţi de management, ierarhic şi transversal: organizarea acţiunilor, a verificărilor şi a evaluării permanente a proceselor de producţie a teritoriilor Capacitatea de a coordona, de a crea legături şi de a pune în practică metodologiile proiectelor. Capacitatea de a înţelege logica puterii, de a transpune în obiective strategiile şi tacticile participanţilor în vederea administrării relaţiilor interpersonale, conflictele între parteneri, organisme, instituţii şi cetăţeni. Capacitatea de a-şi adapta propriile cunoştinţe în raport cu ale celorlalţi.

Elaborarea modelelor şi conceptualizarea rolului, a strategiilor, aşteptărilor, intereselor participanţilor care alcătuiesc oraşul (aleşi, investitori, amenajatori, corpuri profesionale, asociaţii,...). integrarea acestora în contexte de acţiune: aşteptări, practici, interese, strategii. Stăpânirea managementului proiectului şi a managementului de proiect (gestiunea interfeţelor), a metodelor şi instrumentelor de planificarea producţiei

Coordonarea echipelor pluridisciplinare Organizarea şi animarea grupurilor sau colectivelor de lucru la diferite niveluri de acţiune Răspândirea unei culturi urbanistice şi a proiectelor legate de responsabilităţii comune a cunoştinţelor şi profesiilor care contribuie la elaborarea punerii în aplicare a unui proiect. Elaborarea, coordonarea şi conducerea studiilor de profil Administrarea aspectelor relaţionale Capacitatea de a impulsiona, conduce, mobiliza, dialoga.

11


DIRECȚIA TEMATICĂ Gestionarea dezvoltarii urbane si indicatori urbani - Economie urbana si evaluare - Dezvoltare economica locala/Institutionalitate in managementul urban Disciplinele grupate de această direcție tematică au scopul de a dezvolta capacitatea de a gestiona problematica disciplinelor care descriu și analizează spațiul urban, de a gestiona problematica economiei urbane ca disciplină care studiază dimensiunea optimă a unui teritoriu, de a spori abilitatea de a utiliza mecanisme teoretice de înțelegere, interpretare și gestionare a problemelor spațiului urban în raport cu evoluția orașului contemporan, de a coordona dar și elabora studii de specialitate, și desigur analize asupra economiei urbane. Conținutul activităților educaționale specifice disciplinei Economie urbană este prezentat mai jos. Prelegerea 1: Introducere in studiul economiei urbane. Definitii. Discipline care descriu evolutia urbana. Aplicatie seminar 1 Definiţii. Caracteristici si tendinte in dezvoltare asezarilor urmane. Rolul disciplinelor care intervin in studiul teritoriilor urbane. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs. Prelegerea 2. Definirea economiei urbane. Cele 3 tipuri de abordari . Aplicatie seminar 2 Definitii ale economiei si ale economiei urbane. Abordarea descriptiva, analitica si sistemica a teritoriului urban. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 3: Campul spatial al economiei urbane. Abordarea conceptuala Aplicatie seminar 3 Definirea campului spatial al economiei urbane. Abordarea conceptuala a spatiului urban. Criterii de definire si analiza. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 4: Campul spatial al economiei urbane. Abordarea pragmatica Aplicatie seminar 4 Definirea campului spatial al economiei urbane. Abordarea pragmatica a spatiului urban. Criterii de definire si analiza. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 5: Activitati economice. Aplicatie seminar 5 Definitii, clasificari. Relatia, rolul si produsul analizei in contextul analizei teritoriilor urbane. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 6: Cererea urbana. Definitie si mod de exprimare in teritorii urbane. Aplicatie seminar 6 Definitii. Categorii si subcategorii. Mod de exprimare in teritorii urbane. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 7: Oferta urbana. Definitie si mod de exprimare in teritorii urbane. Aplicatie seminar 7 Definitii. Categorii si subcategorii. Mod de exprimare in teritorii urbane. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 8: Analiza cererii si ofertei urbane. Aplicatie seminar 8 Exemple – utlizarea in elaborarea documentatiilor de urbanism Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 9: Dezvoltare economica si dezvoltare locala. Definitii si mod de abordare Aplicatie seminar 9 Definitii. Abordare in teritorii urbane Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 10 Analiza si diagnoza dezvoltarii economice locale Aplicatie seminar 10 Criterii de analiza, diagnoza si monitorizare Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 11: Aplicarea metodei de diagnoza a dezvoltarii economice locale Aplicatie seminar 11 Exemple de analiza si diagnoza in documentatii de urbanism si amenajarea teritoriului. Aplicatie/ Exercitiu Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs.. Prelegerea 12 Indicatori ai dezvoltarii. (I) Aplicatie seminar 12 Definitii si clasificari. Dezvoltare durabila,dezvoltare economica, dezvoltare spatiala. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 13 Indicatori ai dezvoltarii (II)

12


Aplicatie seminar 13 Exemple de utilizare in elaborarea documentatiilor de urbanism si amenajarea teritoriului. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 14 Studii de caz si exemple de analiza Aplicatie seminar 14 Utilizarea metodelor de abordare si analiza in elaborarea documentatiilor de urbanism si amenajarea teritoriului. Aplicatie/ Exercitiu. Disciplina Gestionarea dezvoltarii urbane si indicatori urbani continuă parcursul dezvoltat de disciplina Economie urbană, în cadrul programului de masterat Management Urban pentru Orașe competitive, furnozând competențe care vizează formarea și dezvoltarea capacității de a gestiona problematica dezvoltării teritoriilor, în contextul dezvoltării abilității de a utiliza mecanismele teoretice de intelegere, interpretare și utilizare a indicatorilor, împreună cu abilitatea de a coordona dar și de a elabora studii de specialitate în domeniul dezvoltării teritoriilor urbane. Conținutul activităților educaționale specifice disciplinei Gestionarea dezvoltarii urbane si indicatori urbani este prezentat mai jos. Prelegerea 1: Indicatori generali ai dezvoltarii durabile Atelier de lucru 1 Definiţii. Caracteristici si tendinte in dezvoltare asezarilor urmane. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs. Prelegerea 2. Indicatori ai dezvoltarii durabile la scara europeana si nationala. Coeziune si competitivitate. Atelier de lucru 2 Coeziune si competitivitate Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 3: Categorii de indicatori utilizati la scara nationala, regionala si locala Atelier de lucru 3 Evaluare teritoriu. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 4: Categorii de indicatori utilizati la scara locala Atelier de lucru 4 Analiza la scara locala. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 5: Definirea indicatorilor utilizati la scara locala MODULUL O :- DATE DE FOND Atelier de lucru 5 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 6: Definirea indicatorilor utilizati la scara locala MODULUL 1 :- DEZVOLTARE SOCIO-ECONOMICA Atelier de lucru 6 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. .Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 7: Definirea indicatorilor utilizati la scara locala MODULUL 2 :- INFRASTRUCTURA Atelier de lucru 7 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 8: Definirea indicatorilor utilizati la scara locala MODULUL 3 :- TRANSPORT Atelier de lucru 8 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 9: Definirea indicatorilor utilizati la scara locala MODULUL 4 :- MANAGEMENTUL MEDIULUI Atelier de lucru 9 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 10 Definirea indicatorilor utilizati la scara locala MODULUL 5 :- GUVERNARE LOCALA Atelier de lucru 10 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 11: Definirea indicatorilor utilizati la scara locala MODULUL 6 :- LOCUINTE ACCESIBILE SI ADECVATE Atelier de lucru 11 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs.. Prelegerea 12 Definirea indicatorilor utilizati la scara locala MODULUL 7 :- REZERVA DE LOCUINTE Atelier de lucru 12 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs

13


Prelegerea 13 Definirea indicatorilor utilizati la scara locala MODULUL 7 :- REZERVA DE LOCUINTE Atelier de lucru 13 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs Prelegerea 14 Diagnoza. Studii de caz si exemple de utilizare in documentatii de urbanism Atelier de lucru 14 Evaluare teritoriu utilizand indicatori ai dezvoltarii. Aplicatie/ Exercitiu. Revederea capitolelor corespunzătoare din notele de curs

Tabel nr.3 Competențe, cunoștințe și abilități pentru disciplinele predate în raport cu activitățile profesionale - Economie urbana si evaluare CURS și LUCRARI

Gestionarea dezvoltarii urbane si indicatori urbani CURS și LUCRARI Dezvoltare economica locala/Institutionalitate in managementul urban

Activități Competenţe generale Cunoştinţe Abilităţi

Analize, studii, evaluări sectoriale/ tematice. monitorizare

Capacitatea de a crea şi a alimenta bazele de date care permit descrierea teritoriilor; Capacitatea de a analiza principalele tendinţe de evoluţie a teritoriilor Capacitatea de a simula, sintetiza și inte rpreta tendinţele de evoluţie.

Cunoaşterea metodelor cantitative şi calitative de colectare şi analiză a informaţiilor Cunoaşterea elementelor care alcătuiesc un teritoriu, organizarea și sintetizarea acestora, și a formelor de utilizare și transmitere a acestora în vederea abordării strategice a teritoriilor și spațiilor

Utilizarea instrumentelor de gestiune a datelor Aplicarea sistemelor de difuzare a informaţiilor către profesioniştii şi participanţii implicaţi în transformarea, adaptarea si conservarea teritoriilor, spaţiilor şi locurilor. Stăpânirea metodelor de evaluare și de formulare de ipoteze, scenarii de evoluție;

Comunicare, Diseminarea informației,

Moderare reuniuni publice

Capacitatea de a prezenta documentele de urbanism în funcţie de scopul comunicării Capacitatea de a simplifica, sintetiza, împărtăşi Capacitatea de a face legătura între lumea cercetării şi parcursul profesional

Sintetizarea vizuală a intenţiilor, demersurilor şi procedurilor Diseminarea cunoştinţelor, experienţelor, proiectelor Difuzarea prin intermediul media a ansamblului de informaţii din domeniu

Utilizarea instrumentelor de comunicare Crearea unei expuneri simple şi inteligibile Oferirea unor informaţii complete, clare şi riguroase

Diagnosticare teritorială,

formulare de scenarii de

dezvoltare, politici publice urbane şi

teritoriale

Capacitatea de a formula diagnostice teritoriale şi spaţiale, scenarii, demersuri de acţiune şi proiecte (orientări, obiective generale, programe). Capacitatea de a utiliza analizele şi bazele de date cu scopul de a extrage tendinţele. Capacitatea de a produce studii teritoriale (generale, tematice/sectoriale,) şi de a le compara pentru a extrage scenarii de dezvoltare sau diagnostice

Analizarea expresiei spaţiale şi de mediu din punct de vedere: morfologic (geografie şi peisaj, reţele şi drumuri, patrimoniu construit şi natural, etc.), al fondului funciar şi imobiliar, al demografiei, al situaţiei etnosociologice; al economiei; al istoriei urbane; al modalităţilor de luare a deciziilor; Înţelegerea impactului teritorial produs de schimbările din domeniul, politic, social, cultural, economic şi ştiinţa de a le plasa în perspectiva unei dezvoltării durabile

Decodarea şi descifrarea raporturilor sociale şi politice la diferite scări teritoriale cu scopul de a relaționa nevoile şi aşteptările, constrângerile şi posibilitătile cu aspirațiile privind dezvoltarea unui teritoriu: Interpretarea, cuantificarea şi a localizarea fenomenelor economice, sociale și demografice pe baza informațiilor cantitative și calitative Formularea şi sintetizarea proiectelor şi acţiunilor.

Planificarea strategică şi spaţializarea

proiectelor pentru teritorii

Capacitatea de a utiliza studiile teritoriale, de a reprezenta, dimensiona şi localiza datele şi fenomenele, şi de a compune sub aspect spaţial proiectele teritoriale Capacitatea de a organiza şi coordona situații și resurse

Elaborarea, sintetizarea proiectelor şi acţiunilor şi comunicarea acestora prin reprezentare spaţială

Decodarea şi descifrarea raporturilor sociale şi politice la diferite scări teritoriale cu scopul de a relaționa nevoile şi aşteptările, constrângerile şi posibilitătile cu aspirațiile privind dezvoltarea unui teritoriu Gestiunea şi procesarea informaţiei strategice, reprezentar a fenomenelor spaţiale

14


Conținutul activităților educaționale pentru disciplina Elemente de mediu în urbanism – Orașul în istorie urmărește dinamica proceselor de dezvoltare urbană, prezentând succesiunea de momente de cristalizare a modelelor şi teoriilor urbanistice, subliniind rolul factorilor de mediu – natural, social, economic în formarea și dezvoltarea orașelor. Activitățile educaționale au drept scop formarea unei gândiri flexibile şi stimularea creativităţii prin aplicații și exerciții care acompaniază prelegerile, care sunt prezentate mai jos.

Curs introductiv. Utilitatea cunoaşterii evoluţiei localităţilor. Modelul mediului ca sistem global şi componentele sale: mediul natural şi mediul antropic (mediul artificial şi mediul socio – economic). Principiile Dezvoltării Durabile.

Formarea oraşelor. Elemente preluate din perioada preurbană.

Oraşele în Antichitatea Orientală (Mesopotamia, Egipt, Asia Mică, insulele Mării Egee, Valea Indusului).

Oraşele civilizaţiei antice greceşti.

Oraşele civilizaţiei antice romane.

Oraşele în perioada Evului Mediu.

Oraşele în perioade Renaşterii.

Oraşele in perioada secolelor XVII – XVIII.

Oraşele in perioada secolului XIX.

Oraşele în perioada primei jumătăţi a secolului XX.

Oraşele în perioada celei de a doua jumătate a secolului XX.

Anticipări privind oraşul secolului XXI.

Probleme şi principii actuale ale dezvoltării oraşelor în ţările Uniunii Europene. Activitățile educaționale reunesc activități de realizare de Analize, studii, evaluări sectoriale/ tematice. monitorizare, Comunicare, Diseminarea informației, Moderare reuniuni publice, Diagnosticare teritorială, formulare de scenarii de dezvoltare, politici publice urbane şi teritoriale și au ca scop producerea de cunoștințe, dezvoltarea de competențe și abilități vizând:

Capacitatea de a analiza principalele tendinţe de evoluţie a teritoriilor

Cunoaşterea elementelor care alcătuiesc un teritoriu, organizarea și sintetizarea acestora, și a formelor de utilizare și transmitere a acestora în vederea abordării strategice a teritoriilor și spațiilorAplicarea sistemelor de difuzare a informaţiilor către profesioniştii şi participanţii implicaţi în transformarea, adaptarea si conservarea teritoriilor, spaţiilor şi locurilor.

Capacitatea de a simplifica, sintetiza, împărtăşi

Capacitatea de a realiza prezentări publice

Diseminarea cunoştinţelor, experienţelor, proiectelor

Difuzarea prin intermediul media a ansamblului de informaţii din domeniu

Utilizarea instrumentelor de comunicare

Crearea unei expuneri simple şi inteligibile

Oferirea unor informaţii complete, clare şi riguroase

Capacitatea de a utiliza analizele şi bazele de date cu scopul de a extrage tendinţele.

Înţelegerea impactului teritorial produs de schimbările din domeniul, politic, social, cultural, economic şi ştiinţa de a le plasa în perspectiva unei dezvoltării durabile

Interpretarea, cuantificarea şi a localizarea fenomenelor economice, sociale și demografice pe baza informațiilor cantitative și calitative.

15


DIRECȚIA TEMATICĂ Programare urbană

Disciplinele Obiectul de arhitectura si programe de urbanism CURS și LUCRARI, Programe de dezvoltare urbană PROIECT, Proiect Obiectul de arhitectura si Programe de Urbanism 2009-2010, Proiect Studii de Program 2009-2010, Proiectare - Plan Urbanistic General (PUG) Activitățile educaționale grupate în direcția tematică Programare urbană reunesc o familie de activități care constituie fundamentul studiilor de programare urbană, coordonând programarea spaţiilor vizate cu studiile, strategiile, documentațiile și proiectele realizate la diferite scări teritoriale. Studiile de programare urbană pot fi premergătoare proiectelor de urbanism şi constituie cadrul acestora, sau pot fi realizate în etapele de concepţie urbană şi amenajare a spaţiilor. Cuprind definirea cantitativă (suprafeţe, obiective cantitative, încadrări financiare), stabilirea schemelor de organizare şi a planurilor de situaţie care permit iniţierea fazelor de execuție (amenajare urbană, realizarea obiectului de arhitectură, inginerie, spaţiu public). Mai puțin utilizate în România în acest moment, aceste studii realizează trecerea de la Planul strategic la Proiectarea de urbanism și conțin activități dedicate realizării de analize, studii, evaluări sectoriale/ tematice. monitorizare, de diagnosticare teritorială, formulare de scenarii de dezvoltare, politici publice urbane şi teritoriale, și de programare urbană. Activitățile educaționale de realizare de Analize, studii, evaluări sectoriale/ tematice. monitorizare au ca scop producerea de cunoștințe, dezvoltarea de competențe și abilități vizând:

Capacitatea de a crea şi a alimenta bazele de date care permit descrierea teritoriilor;

Capacitatea de a analiza principalele tendinţe de evoluţie a teritoriilor

Capacitatea de a simula, sintetiza și interpreta tendinţele de evoluţie.

Cunoaşterea elementelor care alcătuiesc un teritoriu, organizarea și sintetizarea acestora, și a formelor de utilizare și transmitere a acestora în vederea abordării strategice a teritoriilor și spațiilor

Utilizarea instrumentelor de gestiune a datelor Activitățile educaționale de realizare de Diagnosticare teritorială, formulare de scenarii de dezvoltare, politici publice urbane şi teritoriale au ca scop producerea de cunoștințe, dezvoltarea de competențe și abilități vizând:

Capacitatea de a formula diagnostice teritoriale şi spaţiale, scenarii, demersuri de acţiune şi proiecte (orientări, obiective generale, programe).


Analizarea expresiei spaţiale şi de mediu din punct de vedere: Înţelegerea impactului teritorial produs de schimbările din domeniul, politic, social, cultural, economic

Formularea şi sintetizarea proiectelor şi acţiunilor.

Redactarea documentelor de reglementare Activitățile educaționale de realizare de Programare urbană au ca scop producerea de cunoștințe, dezvoltarea de competențe și abilități vizând:

Capacitatea de a integra fenomene complexe în cadrul unui teritoriu şi în cazul strategiilor de acţiune cu scopul de a-l modifica (compoziţie sociologică, starea construcţiei, transporturi, lucrări şi servicii, economie, date de mediu)

Capacitatea de a transpune obiectivele strategice şi de a le articula în raport cu resursele şi nevoile

Capacitatea de a cuantifica elementele programelor

Cunoaşterea contextelor intervenţiei spaţiale (spaţii publice, reţele de drumuri publice, spaţii cu vocaţie economică şi comercială,...)

Analizarea situaţiei spaţiale şi de mediu din punct de vedere: al morfologiilor (reţele şi sisteme de drumuri publice, patrimoniu, construcţii de toate tipurile, elemente naturale...); al fondului funciar şi al domeniului imobiliar; al demografiei, al populaţiei; al economiei; al istoriei urbane.

16


APLICAȚII ÎN PROIECTE

disciplinele Fundamentare licență, Practica profesională, Proiect disertație, Proiect Planificare Urbană 2009-2010, Reînnoire urbană - Spațiul urban ca produs Activitățile educaționale dedicate realizării de proiecte aplică cunoștințele, competențele dobândite dar și abilitățile dezvoltate în cadrul activităților educaționale aferente disciplinelor care compun direcțiile tematice prezentate mai sus. La acestea se adaugă cunoțințe, competențe și abilități pentru comunicare și lucrul în echipă care vizează dezvoltarea de activități profesionale Comunicare, Diseminarea informației, Moderare reuniuni publice, după cum urmează:

Capacitatea de a simplifica, sintetiza, împărtăşi

Capacitatea de a realiza prezentări publice

Sintetizarea vizuală a intenţiilor, demersurilor şi procedurilor

Diseminarea cunoştinţelor, experienţelor, proiectelor

Utilizarea instrumentelor de comunicare

Crearea unei expuneri simple şi inteligibile

Oferirea unor informaţii complete, clare şi riguroase Este astfel consolidată și dezvoltată capacitatea de a derula activități profesionale de realizarea de Analize, studii, evaluări sectoriale/ tematice. Monitorizare cu dezvoltarea capacității de a crea şi a alimenta bazele de date care permit descrierea teritoriilor, de a analiza principalele tendinţe de evoluţie a teritoriilor, de a simula, sintetiza și interpreta tendinţele de evoluţie. Cunoțtințele și abilitățile dezvoltate se referă la:

Cunoaşterea metodelor cantitative şi calitative de colectare şi analiză a informaţiilor

Cunoaşterea elementelor care alcătuiesc un teritoriu, organizarea și sintetizarea acestora, și a formelor de utilizare și transmitere a acestora în vederea abordării strategice a teritoriilor și spațiilor

Utilizarea instrumentelor de gestiune a datelor

Aplicarea sistemelor de difuzare a informaţiilor către profesioniştii şi participanţii implicaţi în transformarea, adaptarea si conservarea teritoriilor, spaţiilor şi locurilor.

Stăpânirea metodelor de evaluare și de formulare de ipoteze, scenarii de evoluție. Activitățile de coordonare propun dezvoltarea capacității de a propune metodologii de proiecte, Capacitatea de a gestiona şi coordona operaţiunile privitoare la producerea teritoriilor, spaţiilor, dar și elaborarea modelelor şi conceptualizarea rolului, strategiilor, aşteptărilor, intereselor participanţilor care alcătuiesc oraşul (aleşi, investitori, amenajatori, corpuri profesionale, asociaţii), și adaptarea rolului disciplinelor specializate şi încadrarea intervenţiilor acestora în cadrul unui proiect de urbanism. Se urmărește dezvoltarea de abilități pentru formarea, coordonarea echipelor, a grupurilor sau a colectivelor de lucru, elaborarea, coordonarea şi conducerea (sau participarea la) organizarea studiilor. Sunt realizate activități de Diagnosticare teritorială, formulare de scenarii de dezvoltare, politici publice urbane şi teritoriale care consolidează și dezvoltă:

Capacitatea de a formula diagnostice teritoriale şi spaţiale, scenarii, demersuri de acţiune şi proiecte (orientări, obiective generale, programe).


Capacitatea de a produce studii teritoriale (generale, tematice/sectoriale,) şi de a le compara pentru a extrage scenarii de dezvoltare sau diagnostice

Capacitatea de a organiza, coordona şi gestiona situaţii și resurse materiale şi umane

Analizarea expresiei spaţiale şi de mediu din punct de vedere: morfologic (geografie şi peisaj, reţele şi drumuri, patrimoniu construit şi natural, etc.), al fondului funciar şi imobiliar, al demografiei, al situaţiei etnosociologice; al economiei; al istoriei urbane; al modalităţilor de luare a deciziilor;


17


Decodarea şi descifrarea raporturilor sociale şi politice la diferite scări teritoriale cu scopul de a relaționa nevoile şi aşteptările, constrângerile şi posibilitătile cu aspirațiile privind dezvoltarea unui teritoriu:

Interpretarea, cuantificarea şi a localizarea fenomenelor economice, sociale și demografice pe baza informațiilor cantitative și calitative

Formularea şi sintetizarea proiectelor şi acţiunilor.

Analizarea strategiilor instituţionale și a acţiunilor (publice, private), a proiectelor la orice scară teritorială și asigurarea coerenţei acestora în timp.

Redactarea documentelor de reglementare Activitățile aducaționale de Planificare strategică şi spaţializare a proiectelor pentru teritorii au ca scop producerea de cunoștințe, dezvoltarea de competențe și abilități vizând:

Capacitatea de a utiliza studiile teritoriale, de a reprezenta, dimensiona şi localiza datele şi fenomenele, şi de a compune sub aspect spaţial proiectele teritoriale

Capacitatea de a organiza şi coordona situații și resurse

Elaborarea, sintetizarea proiectelor şi acţiunilor şi comunicarea acestora prin reprezentare spaţială

Decodarea şi descifrarea raporturilor sociale şi politice la diferite scări teritoriale cu scopul de a relaționa nevoile şi aşteptările, constrângerile şi posibilitătile cu aspirațiile privind dezvoltarea unui teritoriu

Activitățile educaționale din familia Programare urbană au ca scop producerea de cunoștințe, dezvoltarea de competențe și abilități vizând:

Capacitatea de a integra fenomene complexe în cadrul unui teritoriu şi în cazul strategiilor de acţiune cu scopul de a-l modifica (compoziţie sociologică, starea construcţiei, transporturi, lucrări şi servicii, economie, date de mediu)

Capacitatea de a transpune obiectivele strategice şi de a le articula în raport cu resursele şi nevoile în cadrul programelor şi a ierarhiei acţiunilor

Capacitatea de a cuantifica elementele programelor

Capacitatea de a articula etapele de studiu şi etapele de realizare la diferite scări teritoriale (punerea la punct a unui model operaţional)

Cunoaşterea contextelor intervenţiei spaţiale (spaţii publice, reţele de drumuri publice, spaţii cu vocaţie economică şi comercială)

Cunoaşterea procedurilor legislative şi regulamentare care oferă cadrul acestor acţiuni: legi, dreptul urbanismului, politici urbane şi teritoriale.

Decodarea şi descifrarea raporturilor sociale şi politice la diferite scări la nivel local şi global pentru a articula mai precis nevoile şi aşteptările, contrângerile şi posibilităţile societăţilor locale: Gândire globală, acţiune locală.

Analizarea situaţiei spaţiale şi de mediu din punct de vedere: al morfologiilor (reţele şi sisteme de drumuri publice, patrimoniu, construcţii de toate tipurile, elemente naturale...); al fondului funciar şi al domeniului imobiliar; al demografiei, al populaţiei; al economiei; al istoriei urbane...

Activitățile educaționale din familia Practică profesională și îndrumare stagiu au ca scop producerea de cunoștințe, dezvoltarea de competențe și abilități vizând:

Capacitatea de a defini metode de organizare sau de lucru într-un domeniu de activitate

Capacitatea de a capitaliza experienţele practice cu scopul de a le formula

Articularea datelor teoretice, a cunoştinţelor fundamentale şi operaţionale legate de o filosofie a acţiunii

Transpunerea experienţei în metode de acţiune şi de organizare

Crearea şi punerea în aplicare a instrumentelor originale (software) care fac legătura între reprezentările grafice şi analiza datelor

La acestea se adaugă activitățile educaționale din familia Compoziţie spaţială care au ca scop producerea de cunoștințe, dezvoltarea de competențe și abilități vizând:

Capacitatea de a concepe proiecte/ documentații de urbanism şi de amenajarea teritoriului bazate pe reprezentare grafică

18


Capacitatea de a produce soluţii de organizare spaţială mergând până la stadiul de concretizare materială.

Raportarea compoziţiei spaţiale la alte tipuri de intervenţii, cum ar fi amenajarea teritoriului, istoria teritoriului, peisajul, arta urbană, proiectul arhitectural;

Stăpânirea cunoştinţelor legate de organizare spaţială, formă urbane şi peisaj

Aplicarea prevederilor legale şi de reglementare în domeniu. Participări la comisii de licență și diplome În perioada 2005-2017 candidata paricipă la activitățile comisiilor de prediplomă, diplomă, de licență, de admitere pentru Facultatea de Arhitectură și Facultatea de Urbanism 2005-2018. B1.2. ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ Această secțiune prezintă conținutul și rezultatele obținute pentru cele mai importante proiecte științifice derulate în cadrul universității, în perioada 2005-2019. Conținutul acestor proiecte este prezentat integral în Anexele documentației care compune dosarul dedicat abilitării. Rezultatele obținute sunt prezentate pe scurt în conținutul tezei, în formula în care au fost obținute la data realizării proiectului, și reprezintă fie fragmente ale proiectului realizat, fie scurte prezentări realizate utilizând textul original al documentației ce alcătuiește proiectul. Pentru proiectele CNCSIS și CEEX, proiectele respective au intrat în competiție pentru fiecare dintre cei trei ani ai proiectelor, au fost acceptate pentru finanțare pentru toată perioada, acesta fiind motivul pentru care sunt prezentate rezultatele obținute de aceste proiecte în fiecare an. Proiectele selectate pentru a fi prezentate în continuare sunt toate proiecte câștigate prin competiție, fie în calitate de coordonator sau director de proiect, fie în calitate de responsabil de temă, fie în calitate de autor al documentației realizate pentru participarea la competiția organizată pentru proiectul respectiv, fie o combinație a acestora. În finalul acestei secțiuni sunt prezentate și cele mai bune rezultate obținute în competiții de cercetare, împreună cu distincțiile obținute pentru activitatea științifică. Se atrage atenția asupra faptului că respectivele competiții au fost câștigate pentru proiecte care au fost supuse verificării la data participării la competiție, în ceea ce privește originalitatea, dar și valoarea adăugată adusă prin comparație cu rezultatele existente la nivel național sau internațional. Pentru derularea proiectelor CNCSIS și CEEX, au fost obținute finanțari prin participare la competiție în fiecare an de derulare a proiectelor respective, în total 6 ani, 6 participări la competiție.

DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ŞI FORMĂ URBANĂ GRANT CNCSIS

Titlu complet proiect DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ŞI FORMĂ URBANĂ - REALIZAREA UNUI MODEL DE STRATEGIE DE DEZVOLTARE DURABILĂ PENTRU ORAŞELE ROMÂNIEI ÎN VEDEREA ADAPTĂRII LA IMPACTUL TEHNOLOGIC- STUDII DE ILUSTRARE GRANT ACORDAT DE Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior C.N.C.S.I.S. COD 1119 Contractant general Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”- Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consulting contract nr. 21/ 2004 Beneficiar Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior C.N.C.S.I.S. COD 1119 Perioada de desfasurare 2004-2006 Colectiv elaborare COLECTIV ELABORARE 2004: Lect. Drd. Arh. Monica Rădulescu – Director de proiect, Asist. Drd. Arh. Andreea Margareta Mihalache, Asist Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa, Cercetator Aurel Stoicana, Prep. Urb. Ioana Lupoaie. COLECTIV ELABORARE 2005: Lect. Drd. Arh. Monica Rădulescu – Director de proiect, Cercetător Dr. Ec. Daniela Antonescu, Drd.arh. Florin Mureşanu, Lect. Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa. COLECTIV ELABORARE 2006: Lect. Drd. Arh.

19


Monica Rădulescu – Director de proiect, Prep.urb. Mihai Dumitrescu, Asist. Drd. Arh. Florin Mureşanu, Lect. Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa Conținut Faza 2004 - Studiu de documentare – mutații produse de dezvoltarea tehnologică asupra formei urbane. Faza 2005 - Realizare studiu de documentare – experiența internaționala și studii de dezvoltare strategică spațială la nivel teritorial și local. Strategii europene, regionale și naționale. Faza 2006 - Elemente de fundamentare ale strategiei de dezvoltare durabilă la nivel naţional, regional – judetean şi local în vederea adaptării la impactul tehnologic. Prezentare Globalizarea nu reprezintă un fenomen nou, “Drumul Mătăsii” fiind numai unul dintre exemplele care demonstrează modul în care culturi și economii diferite au fost legate la mari distanțe. Ceea ce este nou este viteza, scara, scopul și complexitatea conexiunilor globale de astăzi. Dezvoltarea tehnologică este în acest context unul dintre factorii importanți care facilitează schimburi la o viteza foarte mare și pe o scara extinsă. Însă deși succesul globalizării este apreciat pe scara largă, rămân și se manifestă provocari importante cărora trebuie să li se gasească răspunsuri – câteva dintre problemele presante fiind sărăcia, inechitatea și polarizarea. Dezvoltarea inegală și Tehnologiile pentru Informații și Comunicare (TIC) sunt de cele mai multe ori prezentate ca instrumente ce emancipează și eliberează societatea de constrângerile spațiale impuse de tehnologia trecutului, permit lumii afacerilor sî dezvolte piețe globale, și oamenilor sî formeze comunități/ grupuri de interes bazate pe valori comune ce sunt împărtășite de toți membrii. În timp ce TIC furnizează bogăție pentru o parte din oameni, pe alții îi lasă săraci – mai precis pe cei care nu au acces la TIC. Dezvoltarea așezărilor umane contemporane este marcată de 2 tendințe majore: 1. prima dintre acestea este magnitudinea procesului de urbanizare – cea mai mare din istoria umanității, 2. a doua se referă la extraordinara rapiditate dar și la puternicul dezechilibru/ inegala aplicare a tehnologiilor de comunicare și informare digitală care conectează economii, societăți și culturi “on-line” și în timp real. Cele doua tendințe sunt strâns relaționate și, în ciuda așteptărilor, comunicațiile electronice nu numai că nu au blocat dezvoltarea și extinderea regiunilor metropolitane, dar chiar au sprijinit acest fenomen. Atât TIC cât și dezvoltarea metropolitană sunt elemente ale industrializarii și globalizării în perioada modernă. Intensitatea și diferențele/ inegalitățile în manifestarea fenomenului în spațiu constituie însă un punct critic în dezvoltarea așezărilor umane. TIC intensifică urbanizarea globală in 3 modalitîți distincte: 1. TIC permite centrelor urbane să-și extindă puterea economică, piețele și controlul asupra teritoriilor îndepărtate – la nivel regional, național și internațional. TIC sprijină accelerarea fluxurilor, contactelor, tranzacțiilor, comunicațiilor și interacțiunilor care ajută legarea și integrarea dinamismului economic în așezările umane policentrice, regiunile și coridoarele de dezvoltare ale perioadei actuale. 2. În cadrul unei economii globale volatile, viteza tot mai mare, complexitatea și gradul de risc al inovației în toate sectoarele par să necesite o concentrare în paralel în orașele cu potențial pentru a le face competitive. Acest fenomen explică de ce cea mai acuta problemă a proceselor de planificare urbană este transportul și locurile de parcare. Forța de muncă trebuie totuși să se deplaseze fizic deși produsele sunt transmise instantaneu datorita TIC către piețe situate la mare distanță. 3. Cererea pentru TIC – telefoane mobile, televiziune prin satelit, rețele de computere, comerț electronic, servicii de internet – este copleșitoare și generată de dezvoltarea piețelor urbane, de acumulările de capital, veniturile mari și nu în ultimul rând de concentrările de firme și instituții internaționale. Interactiunile complexe ale TIC cu orașele de astăzi evoluează în contextul liberalizării politice și economice, a schimbării tehnologice rapide, a schimbării naturii statelor naționale și a internaționalizării economiei politice. Împreună, aceste procese ale schimbării generează provocări enorme pentru modul tradițional de înțelegere a orașelor în special asupra utilizării terenurilor, formei fizice, designului urban și transportului, adică în domeniile care au neglijat importanța TIC în viața urbană. Ca răspuns la aceste provocări, cercetările in domeniul urbanismului ce analizează TIC au devenit din ce în ce mai numeroase.

20


Câteva dintre aspecte rămân însă neabordate încă de cercetători. De exemplu modul în care fluxurile economice mediate electronic se articulează cu economia orașelor și cu sistemele urbane în zone ale țărilor dezvoltate, ale celor în curs de dezvoltare, în țările proaspăt industrializate și în economiile post-comuniste. Care sunt relațiile dintre aplicarea TIC și procesele de polarizare socială și geografică? Cum poate analiza urbanistică și formularea de politici să abordeze domeniul intangibil al fluxului electronic și al schimbărilor în timp real, realizate la scări geografice diferite? Și cum poate domeniul formulării de politici urbane să interacționeze cu cyberspațiul și cu TIC pentru a genera inițiative politice creative ce pot pune noile tehnologii în slujba dezvoltării urbane socio-economice pozitive?

Faza 2004 Studiu de documentare – mutatii produse de dezvoltarea tehnologica asupra formei urbane

COLECTIV ELABORARE: Asist. Drd. Arh. Andreea Margareta Mihalache – Capitolul Locuire si Capitolul Activitati productive

Asist Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa – Capitolul Dezvoltarea infrastructurii si Capitolul Echipamente si servicii

Cercetator Aurel Stoicana – Capitolul Zone de recreere Lect. Drd. Arh. Monica Radulescu – Capitolul Instrumente de gestiune a teritoriului – Strategii de

dezvoltare la nivel european, national, regional si local Colaborator: preparator urbanist Ioana Lupoaie

CONTINUT

1. INTRODUCERE

ASEZARILE UMANE SI GLOBALIZAREA DEZVOLTAREA INEGALA SI TEHNOLOGIILE PENTRU INFORMATII SI COMUNICARE (TIC) 2. INSTRUMENTE DE GESTIUNE A TERITORIILOR STRATEGIILE DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ PRINCIPII DE STRUCTURARE A STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ TIPOLOGIA TERITORIILOR ORIENTĂRI ALE DEZVOLTĂRII LA NIVELURI TERITORIALE SUPERIOARE (EUROPEAN, NAŢIONAL, REGIONAL) OBIECTIVE FUNDAMENTALE ALE DEZVOLTĂRII SPAŢIALE LA NIVEL EUROPEAN CONTEXTUL INTERNAŢIONAL ŞI PRINCIPIILE DEZVOLTĂRII DURABILE NIVELUL NATIONAL PREVEDERI ALE PLANULUI NATIONAL DE DEZVOLTARE 2002 - 2005 PREVEDERI ALE PLANULUI NATIONAL DE DEZVOLTARE 2004 - 2006 PREVEDERI ALE STRATEGIEI NAŢIONALE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ PRIORITĂŢI NAŢIONALE DE DEZVOLTARE REGIONALĂ TIPURI DE ZONE SENSIBILE PENTRU ROMÂNIA ADECVAREA MODELULUI UE LA CONDIŢIILE SPECIFICE ROMÂNIEI INTEGRAREA STRATEGIILOR ŞI STUDIILOR DE DEZVOLTARE LA NIVEL JUDEŢEAN 3. MUTATII PRODUSE DE DEZVOLTAREA TEHNOLOGICA ASUPRA FORMEI URBANE PE TIPURI DE FUNCTIUNCȚIUNI LOCUIRE LOCUIREA ÎN PERIOADA REVOLUŢIEI INDUSTRIALE (MIJLOCUL SEC. XVIII – SFÂRŞITUL SEC. XIX) LOCUIREA ÎN PERIOADA FORDISMULUI (SFÂRŞITUL SEC. XIX – ANII’70 AI SEC. XX) TENDINŢE ÎN POLITICILE DE LOCUIRE EUROPENE TENDINŢE ÎN POLITICILE DE LOCUIRE AMERICANE MIŞCAREA MODERNĂ. LOCUIREA DUPĂ PERIOADA FORDISMULUI – ASPECTE CONTEMPORANE ALE LOCUIRII CONVERSII, RENOVĂRI, REABILITĂRI URBANE ACTIVITATI ECONOMICE MODELE DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ (SEC.XVIII – XX)

21


CONSECINŢE SPAŢIALE ALE MODELELOR DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ ZONE DE DEZVOLTARE SERVICIILE PUBLICE NOILE INFRASTRUCTURI ŞI ECHIPAMENTE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIEI ŞI COMUNICAŢIILOR INFRASTRUCTURI TEHNICE IMPACTUL EVOLUŢIEI TEHNOLOGIILOR DE TRANSPORT ASUPRA FORMEI URBANE, ÎN GENERAL ŞI ASUPRA INFRASTRUCTURILOR RUTIERE ÎN PARTICULAR DETERMINISMUL MODIFICĂRII FORMEI URBANE, CA URMARE A EVOLUŢIEI TEHNOLOGIILOR DE TRANSPORT DETERMINISMUL TRANSFORMĂRII MOBILITĂŢII CA EFECT AL MODIFI-CĂRILOR FORMEI URBANE ŞI IMPACTUL ACESTEIA LA NIVELUL INFRA-STRUCTURILOR DE CIRCULAŢIE ETAPA TRANSPORTULUI NEMECANIZAT ETAPA CUPRINSĂ ÎNTRE APARIŢIA TRANSPORTULUI MECANIZAT ŞI DEZVOLTAREA TRANSPORTULUI URBAN PUBLIC ŞI COLECTIV, MOTORIZAT (DE LA ÎNCEPUTUL PÂNĂ LA MIJLOCUL SECOLULUI XIX) ETAPA CUPRINSĂ ÎNTRE DEZVOLTAREA TRANSPORTULUI PUBLIC MOTORIZAT ŞI RĂSPÂNDIREA AUTOMOBILULUI (MIJLOCUL SEC. XIX – DECENIILE 4 ŞI 5 ALE SEC.XX) ETAPA DEZVOLTĂRII AUTOMOBILITĂŢII (ÎNCEPÂND CU DECENIILE 4 ŞI 5 ALE SEC.XX) PROBLEMATICA ACTUALĂ A INFRASTRUCTURILOR RUTIERE ŞI DE TRANSPORT, CA URMARE A EVOLUŢIEI TEHNOLOGIILOR DE TRANSPORT ŞI A IMPACTULUI ACESTEIA ASUPRA FORMEI URBANE, LA NIVEL URBAN ZONE PENTRU RECREERE MUTATII PRODUSE DE DEZVOLTAREA TEHNOLOGICA ASUPRA FORMEI URBANE PE TIPURI DE FUNCTIUNI ALE ZONELOR RECREATIVE (LOISIR) ANEXE

Faza 2005 Realizare studiu de documentare – experienta internationala si studii de dezvoltare strategica

spatiala la nivel teritorial si local. Strategii europene, regionale și nationale. COLECTIV ELABORARE:

Cercetător Dr. Ec.Daniela Antonescu Drd.arh. Florin Mureşanu

Lect. Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa Lect. Drd. Arh. Monica Radulescu – Director de proiect

CONȚINUT 1. TELECOMUNICAŢIILE ŞI ORAŞUL CONTEMPORAN 1.1. ORAŞUL EREI INFORMAŢIONALE 1.2. TELE-ORAŞUL 1.3. PERSPECTIVA FIZICISTĂ – IMAGINEA ORAŞULUI 1.4. PERSPECTIVA ECONOMICĂ – CENTRUL ACTIVITĂŢII 1.5. PERSPECTIVA SOCIALĂ – COMUNICAREA ÎN DEFINIREA SENSULUI LOCULUI 1.6. MODELUL CONCEPTUAL AL UNUI TELE-ORAŞ 1.7. FORMA ŞI STRUCTURA TELE-ORAŞULUI 1.8. GLOBALIZAREA 2 ZONA URBANĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ – PROVOCĂRI ALE PREZENTULUI 3 NECESITATEA DEZVOLTĂRII URBANE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ 3.1 DEZECHILIBRE ÎN SISTEMUL URBAN EUROPEAN 3.2 MEDIUL NATURAL AL ZONELOR URBANE 3.3 FRAGMENTAREA PUTERII ŞI INTEGRAREA SOCIETĂŢII URBANE

22


3.4 IMPACTUL UNOR POLITICI EUROPENE ASUPRA DEZVOLTĂRII URBANE 4 DEZVOLTAREA REGIONALĂ ŞI CONTRIBUŢIA FONDURILOR STRUCTURALE LA DEZVOLTAREA URBANĂ 4.1 PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII URBANE ÎN CONTEXT EUROPEAN/REGIONAL 4.2 PROGRAMUL URBAN II 4.3 FACTORII DEZVOLTĂRII URBANE 5. STRATEGII DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ ÎN CARE PROMOVAREA NOILOR TEHNOLOGII ESTE CONSIDERATĂ PREMISĂ A DEZVOLTĂRII SOCIO-ECONOMICE ŞI COMPETITIVITĂŢII TERITORIILOR - LA NIVEL LOCAL ŞI SUPRALOCAL (AGLOMERAŢIE, REGIONAL, NAŢIONAL) 5.1 STRATEGII LA NIVEL EUROPEAN 5.2. STRATEGII LA NIVEL NAŢIONAL 5.3. STRATEGII LA NIVEL LOCAL ŞI SUPRALOCAL 6. PRINCIPII PENTRU ELABORAREA CONCEPTULUI DE DEZVOLTARE STRATEGICĂ URBANĂ DURABILĂ PENTRU REDUCEREA DECALAJULUI TEHNOLOGIC ÎN SITUAŢIA PARTICULARĂ A ROMĂNIEI 6. PRINCIPII PENTRU ELABORAREA CONCEPTULUI DE DEZVOLTARE STRATEGICĂ URBANĂ DURABILĂ PENTRU REDUCEREA DECALAJULUI TEHNOLOGIC ÎN SITUAŢIA PARTICULARĂ A ROMĂNIEI 6.1 CONTEXTUL DEZVOLTARII 1990 - 2003 6.2 URBANIZAREA 6.3 SARACIA 6.4 MEDIUL RURAL 6.5 DISTRIBUTIA SPATIALA A DEZVOLTARII 6.6 SITUATIA PARTICULARA A ROMANIEI - STRATEGIA ŞI PRIORITĂŢILE PLANULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE 6.7 PRINCIPII DE DEZVOLTARE PROPUSE 7. ANEXE 8 BIBLIOGRAFIE

Faza 2006 Elemente de fundamentare ale strategiei de dezvoltare durabilă la nivel naţional, regional –

judetean şi local în vederea adaptării la impactul tehnologic

COLECTIV ELABORARE: Prep.urb. Mihai Dumitrescu

Asist. Drd. Arh. Florin Mureşanu Lect. Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa

Lect. Dr. Arh. Monica Rădulescu CONȚINUT 1. STRATEGIILE DE DEZVOLTARE URBANĂ ÎN CONTEXTUL UNEI SOCIETĂŢI INFORMAŢIONALE 1.1.Transportul integrat corelat cu noile strategii pentru telecomunicaţii 1.2.Strategii media şi IT la nivel de oraş 1.3.“Tele-oraşe”, “districte informaţionale” şi “tele-aşezări urbane” 1.4.Procesul de integrare a telecomunicaţiilor în planificarea urbană 2 IMPACTUL NOILOR TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ÎN DEZVOLTAREA URBANĂ DURABILĂ 2.1 Contextul conceptului “dezvoltării durabile” 2.2 Conceptele actuale ale dezvoltarii urbane durabile 2.3 Provocarea “dezvoltării durabile” 2.4 Politici pentru o dezvoltare urbană durabilă 2.5 Acţiuni de planificare urbană 2.6 Acţiuni de proiectare urbană 2.7 “Re-gândirea” oraşului şi a societăţii urbane în termenii noilor tehnologii 2.8 Măsuri ce vin în întâmpinarea provocării tehnologice, în ceea ce priveşte adaptarea oraşului la noile condiţii

23


3. Oraşul vs globalizare 3.1 Rolul oraşelor în contextul actual 3.2 Oraşele - locuri focalizatoare ale noii economii 3.3 Oraşele-regionale – fundaţia unei economii globale 3.4 Realizarea tranziţiei către o economie bazată pe cunoaştere 3.5 Globalizare = competitivitate în oraş 3.6 Tendinţe globale care afectează creşterea economiilor locale 3.7 Tendinţe macroeconomice şi urbane în societatea informaţională a Europei 3.8 Mecanisme de piaţă 3.9 Creativitate, design şi performanţă 3.10 Tehnologia şi orasul 3.11 Impactul asupra oraşului 3.12 Aglomerările de IT&C 4. CONCEPT VS. PROGRAM / INTENTIE VS. ACTIUNE 4.1 Cum să gandim strategic? De ce să gândim strategic? 4.2 Ce inseamnă STRATEGIE? Definire concept 4.3 Implementarea strategiilor 5. PROMOVAREA NOILOR TEHNOLOGII ÎN STRATEGII DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ - nivel local şi supralocal 5.1 NIVEL EUROPEAN 5.2 ADOPTAREA OBIECTIVELOR UE PENTRU DEZVOLTAREA SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE 5.3 NIVEL NAŢIONAL 5.4 REPERE PENTRU O STRATEGIE SPAŢIALĂ DE DEZVOLTARE A INFRASTRUCTURILOR ŞI SERVICIILOR INFORMAŢIEI ŞI COMUNICAŢIILOR, LA NIVEL NAŢIONAL 5.5 PNUD/CNDD, STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ ROMÂNIA, 1999 5.6 PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI NAŢIONAL – SECŢIUNEA I – CĂI DE COMUNICAŢIE (Actualizare – proiect 2003). 5.7 NIVEL LOCAL / SUPRALOCAL 5.8 STRATEGIILE DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ ÎN SPRIJINUL DEZVOLTĂRII ZPD (LA NIVEL LOCAL ŞI / SAU SUPRALOCAL / INTERCOMUNAL, REGIONAL ŞI NAŢIONAL) 6. Cercetare-dezvoltare si inovare in Romania – incotro? 6.1 POLITICILE CDI ALE ROMÂNIEI în atentia statelor membre ale Uniunii Europene (II) 6.2 Principii de dezvoltare spaţială în contextul extinderii Uniunii Europene 6.3 Instrumente pentru atingerea obiectivelor strategice cheie 6.4 Fondurile Structurale şi dezvoltarea regională 6.5 Construirea unui model de strategie 6.6 Corelarea strategiilor

COORDONATE ECONOMICE ŞI DIMENSIUNI ALE COEZIUNII SOCIALE ÎN DEZVOLTAREA DURABILĂ

METROPOLITANĂ GRANT CEEX - DEMOS

Titlu complet proiect COORDONATE ECONOMICE ŞI DIMENSIUNI ALE COEZIUNII SOCIALE ÎN DEZVOLTAREA DURABILĂ METROPOLITANĂ - DEMOS proiect de cercetare-dezvoltare finanţat de la bugetul de stat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării -Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică ANCS în cadrul Programului CEEX - Cercetare de Excelenţă CONTRACT NR 2CEX 06-8-87/19.09.2006 Categoria de proiect: <modul I > <tip de proiect P-CD > Contractant general Coordonator:Academia de Studii Economice Bucureşti. Parteneri: Universitatea Naţională de Apărare "Carol I", Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Universitatea din Bucureşti, INCD-URBANPROIECT, CURS-S.A.

24


Beneficiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării -Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică ANCS în cadrul Programului CEEX - Cercetare de Excelenţă Perioada de desfasurare 2006-2008 Colectiv elaborare Lect. Dr. Arh. Monica Rădulescu – Director de proiect, Prep.urb. Mihai Dumitrescu, Asist. Drd. Arh. Florin Mureşanu, Lect. Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa, Consultanți: Prof. dr.arh. Doina Elena Cristea, Prof.dr.arh. Alexandru M. Sandu, Conf. dr. arh. Cătălin Sârbu http://www.demos.ase.ro/index.htm Conținut Etapa 1 2006 DELIMITĂRI CONCEPTUAL – TEORETICE Conținut 0. Procesul de descentralizare urbană 2. Concept 3. Zona metropolitană 4. Metropolizare și Metropole – Delimitări conceptuale 5. Caracteristici ale metropolelor 6. Clasificări ale metropolelor, 7. Procese, Factori endogeni și exogeni de influențare a procesului de metropolizare Etapa 2 2007 ANALIZA ZONELOR METROPOLITANE Conținut 1. Concepte, 2. Zonele metropolitane la nivel european, 3. Analiza și sinteza legislației în domeniu 4. Modele şi instrumente de gestiune a teritoriului, Anexe Etapa 3 2008 EVALUAREA DEZVOLTARII DURABILE IN SPATIUL METROPOLITAN Conținut 1. Consideraţii generale, 2. Repere ale cadrului legal actual privind determinarea zonelor metropolitane, 3. Principii de alcătuire şi delimitare a Zonei Metropolitane 4. Identificarea formulei de organizare spaţială 6. Obiectivele strategice ale dezvoltării unor capitale europene 7. Criterii D.A.T.A.R. (1989) şi P.A.R.I.S. (1990) de ierarhizare a 165 oraşe şi aglomeraţii urbane din U.E. (12), 8. Lista metropolelor europene din Uniunea Europeană (12), 9. Caracteristicile Municipiului Bucuresti, Anexa - Lista indicatorilor luaţi în considerare în aprecierea competitivităţii şi coeziunii din Uniunea Europeană Această lucrare a fundamentat decizia legislativă privind constituirea Zonei Metropolitane București.

Etapa 1 2006 DELIMITĂRI CONCEPTUAL – TEORETICE COLECTIV ELABORARE:

Prep.urb. Mihai Dumitrescu Asist. Drd. Arh. Florin Mureşanu

Lect. Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa Lect. Dr. Arh. Monica Radulescu

Consultanti: Prof. dr.arh. Doina Cristea

Prof.dr.arh. Alexandru M. Sandu Conf. dr. arh. Catalin Sarbu

Conținut 0. Procesul de descentralizare urbană 2. Concept 3. Zona metropolitană 4. Metropolizare și Metropole – Delimitări conceptuale 5. Caracteristici ale metropolelor 6. Clasificări ale metropolelor, 7. Procese, Factori endogeni și exogeni de influențare a procesului de metropolizare Studiul realizat în această etapă a cercetării a adus precizări importante privind dezvoltarea spațială și efectele proceselor de descentralizare urbană, dar și în privința impactului asupra constituirii zonelor metropolitane, așa cum sunt acestea definite în literatura de specialitate internațională și reprezentând principale instrumente de lcuru în programele dedicate dezvoltării spațiale la nivel european. Delimitările conceptuale oferă provocări dar și precizări importante – mai ales pentru mediul profesional și administrativ din șara noastră - asupra oscilațiilor semantice ale termenilor metropolă şi metropolizare produse în țări diferite dar și în etape diferite ale dezvoltării. Cu dificultate, la nivel internațional, s-a realizat producerea sau conturarea unei definiții care să fie general acceptate, pentru fiecare dintre cei doi termeni. Studiul întreprins de asociaţia “Villes et territoires méditerranéens”, în cadrul forumului “Observatorul metropolizării” (creat cu suportul programului european INTERREG II), pune astfel în discuție elementele comune care sprijină formularea unei definiții a metropolizării, acestea fiind reprezentate de: “un ansamblu de procese dinamice care transformă oraşul în metropolă, o nouă formă de teritorializare urbană a globalizării, dilatare / creştere teritorială, distribuţie neregulată a densităţilor, discontinuităţi, şi polinuclealizare ca efect al dezvoltării transporturilor, al noilor tehnologii şi a proceselor conjugate care transformă organizarea muncii şi localizarea / delocalizarea activităţilor”.

25


În continuare sunt pezentate cele mai importante concluzii alei acestei prime etape a cercetării, care fundamentează o mai bună înțelegere a conceptelor și termenilor cu care se operează la nivel european în ceea ce privește metropolizarea. Înțeles și definit ca manifestare spațială a procesului de globalizare, procesul de metropolizare este un efect al reconfigurprii spaţiale a activităţilor produs de schimbările în modul de producţie dar şi de schimb, și de aceea metropola este într-o permanentă căutare a integrării efectelor economice ale globalizării. Josée Jeanneret, politolog şi conferenţiar la Institutul de Urbanism din Grenoble (IUG), sintetizând concluziile seminarului -“Enjeux et définition de la métropolisation”vii, identifică şase elemente definitorii pentru fenomenul de metropolizare:

1. porneşte de la o concentrare de bogăţii umane şi materiale (fenomenul urban capătă o altă scară, o nouă amploare: oraşul devine un spaţiu economic privilegiat de acumulare a bogăţiilor şi loc de concentrarea fluxurilor, atât de producţie cât şi consum);

2. se desfăşoară în arii vaste, adesea discontinue, neomogene şi dispersate (se întinde în zone periferice înglobând aşezări rurale apropiate); 3. se organizează în jurul unor oraşe caracterizate printr-o “centralitate funcţională” şi care sunt

branşate la economia unor fluxuri mondiale (oraşe care să acumuleze funcţiuni de nivel ridicat, “metropolitane”– politice, administrative, bancare, comerciale, industriale, ştiinţifice şi universitre şi servicii de transport de anvergură internaţională);

4. întreţine un dublu raport cu celălalte teritorii: a) un raport de dependenţă între metropolă şi hinterlandul său (“colonizat”), în termeni de bazin de lucru, viaţă economică, socială sau culturală; b) relaţii cu celălalte metropole internaţionale, noduri ale unei reţele internaţionale, chiar şi fără proximitate teritorială (oraşe “branşate”);

5. Metropolele sunt locuri de viaţă şi de producţie; 6. Morfologiile metropolitane sunt foarte diverse (oraşe aureolate radioconcetrice; organizări

arborescente-ramificate; organizări “lineare”, etc.; mononucleare (“one-headed ”metropolis 26; “metropole difuze”– cu un singur centru principal şi eventual cu alte centre secundare (ex; Viena, Madrid) sau polinuclerae (“many-headed” metropolis26 / “reţele de oraşe” – reţele de oraşe cu mai multe centre de primă importanţă (main-centres) interconectate prin reţele de transport şi sisteme de comunicaţie, (ex: Randstad - Olanda, the Ruhrgebiet - Germania, Southern England); aglomerate sau dispersate, etc…)viii.

Octavian Groza, în prefaţa cărţii lui Jaques Bonnet “Marile metrople mondiale” evidenţiază principalele caracteristici generale pe care trebuie să le aibă un oraş pentru a accede la statutul de metropolă internaţionalăix:

În conjunctura actuală, o metropolă internaţională trebuie să conţină structural elementele necesare unei largi deschideri internaţionale, care se referă nu atât la poziţia sa geografică (care rămâne însă destul de importantă), cât mai ales la echipamentele care să relativizeze această poziţie şi care să-i asigure relaţionarea şi comunicarea cât mai rapidă cu orice alt loc. Aceste echipamente sunt, în principal, atât cele ale mjloacelor clasice – însă modernizate - de transport (aeroporturi, căi ferate rapide, autostrăzi, porturi, etc.), cât şi de organizări spaţiale de telecomunicaţii (teleporturi şi zone avansate de comunicaţii)

O metropolă de rang internaţional trebuie să aibă o populaţie integrată în vaste reţele supranaţionale de schimburi economice, culturale, financiare şi ştiinţifice, reţele care pot funcţiona doar în situaţia în care metropola în cauză poate oferi servicii de inginerie financiară, tehnică şi juridică la nivel internaţional, dacă poate asigura marilor firme servicii de consultanţă atât pentru activităţile de producţie sau de localizare a unităţilor productive, cât şi în ceea ce priveşte activităţile de cercetare sau formare a personalului.

Toate aceste tipuri de reţele impun dezvoltarea unor echipamente specifice, de standard ridicat: hoteluri, săli de conferinţe, paviloane şi centre de expoziţii, parcuri de afaceri, etc., capabile să suporte desfăşurarea unor reuniuni internaţionale (congrese, saloane, festivaluri, expoziţii)

Densitatea rezidenţilor străini este un alt criteriu de metropolizare, aceasta fiind cea care conectează metropola la ritmurile, obiceiurile culturale şi civilizaţia internaţională

Importantă este şi reputaţia internaţională a metropolei, prestigiul acesteia, conferite fie de

26


caracterul său istoric, cultural, turistic, economic, etc., fie de toate acestea la un loc. Metropolele sunt o formă recentă de evoluţie a fenomenului urban, într-o nouă etapă a procesului de urbanizare caracterizată prin complexe procese de natură geografică, urbanistică, sociologică, economică. Sintetizând, această nouă etapă a urbanizării poate fi caracterizată prin:

o nouă mărime / scară (spaţială şi demografică), consecinţă a procesului de periurbanizare după o logică de reţea. Are loc o creştere/extindere fizică urbană, creştere şi diversificare demografică căt şi o modificare de scară a “spaţiului cotidian”, a bazinelor de muncă şi de viaţă specifice unei noi forme a mobilităţii

funcţiuni metropolitane2 corespunzând unui nivel superior de echipare (terţiar superior), unei creşteri a complexităţii funcţionale, a competitivităţii, a capacităţii de “iradiere” regională, naţională şi internaţională (metropolele devin locuri centrale de producţie şi bogăţie);

conectarea la mari axe de legătură şi noduri intermodale (gări, aeroporturi, porturi, platforme logistice şi de transfer, etc) -elemente structurante şi instrumente ale relaţionării şi competitivităţii:

nod de fluxuri / schimburi materiale şi imateriale (de bunuri, persoane, servicii, capital şi informaţie) complexe, care sunt expresia dinamică a relaţilori în hinterland şi cu alte metropole (chiar fără proximitate fizică).

influenţă regională, naţională, internaţională care se asociază apartenenţei la un nou tip de armatură urbană: “armatură mondială” (metropolele sunt nodurile acestei reţele - “hubs”)

fragmentare socio-spaţială: fenomen care se asociază atăt creşterii diversităţii şi efectelor sale -diferenţiere / specializare funcţional-spaţială dar şi diferenţiere / pluralism socio-cultural (mod de viaţă)- cât şi accentuării unor dihotomii urbane cum e, de exemplu, opoziţia centru-periferie, care se manifestă, de multe ori, printr-o pierdere a urbanităţii, a esenţei sociologice a spaţiului în periurban;

recompunere şi “democratizare” a politicului care înseamnă trecerea spre un nou tip de politică de dezvoltare bazată pe partenariat public-privat (“gouvernance” –“metropolitique”), crearea unor structuri inter-comunale, ceea ce presupune reforme metodologice şi instituţionale

evenimente de anvergură şi prestigiu – manifestări cultural- artistice, sportive, culturale de nivel superior şi de larg interes

Accentuarea ierarhiei urbane la scara teritoriilor naţionale şi supra-naţionale ca urmare a unor importante procese de polarizare geografică, economică, socio-demografică pe care aceste metropole le generează

Etapa 2 2007 ANALIZA ZONELOR METROPOLITANE COLECTIV ELABORARE:

Prep.urb. Mihai Dumitrescu Asist. Drd. Arh. Florin Mureşanu

Lect. Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa Lect. Dr. Arh. Monica Radulescu

Consultanti: Prof. dr.arh. Doina Cristea

Prof.dr.arh. Alexandru M. Sandu Conf. dr. arh. Catalin Sarbu

Conținut 1. Concepte, 2. Zonele metropolitane la nivel european, 3. Analiza și sinteza legislației în domeniu 4. Modele şi instrumente de gestiune a teritoriului, Anexe

2 INSEE – Institutul Naţional de Statistică din Franţa a identificat următoarele 11 funcţiuni metropolitane superioare2 care, prin

concentrarea într-o aceeaşi arie urbană, devin purtătoare de imagine pozitivă şi simbol al dinamismului marilor oraşe care pot aspira la statutul de metropolă: Artă, Bănci şi asigurări, Comerţ (cadre superioare), Comerţ industrial, Gestiune, Informare (media), Informatică, Cercetare, Servicii pentru întreprinderi, Telecomunicaţii, Transporturi

27


Studiul prezintă caracteristicile zonelor metropolitane din Europa, alături de o analiză a legislației referitoare la zonele metropolitane din România, și oferă o prezentare generală a modelelor și instrumentelor de gestiune a teritoriului orașelor considerate concentratoare ale imaginaţiei, creativităţii, inovaţiei, care promovează noul şi diversitatea. Caracteristicile dezvoltării orașelor pun însă în evidență capacitatea redusă de adaptare și răspuns pentru provocările cu care se confruntă și care sunt datorate ritmului alert în care se produc modificări ale mediului economic și social, acestea producând deprivare, decădere fizică, sufocare, excludere socială ți marginalizare, accentuarea sau intensificarea conflictelor sociale și politice. Divizarea pieței forței de muncă, a consumului dar și a producției fac necesară o reorganizare a spațiului orașelor, într-o încercare de a armoniza dinamica locală cu tendinșele globale de evoluțiex. Formulele tradiționale de organizare a orașului, politic și organizațional, forme dar și funcțiuni care nu mai răspund presiunii ritmului de dezvoltare fac posibilă discutarea unei noi tendințe a politicii de dezvoltare urbană, orientată către re-centrarea oraşului. Competiția urbană a impus re-imaginarea şi re-crearea spaţiilor urbane, în special în ceea ce privește interesul investitorilor privaţi, al dezvoltatorilor imobiliari, al oamenilor de afaceri, dar și în ceea ce privește preocuparea planificatorilor, a a rhitecților și urbaniștilor. Explozia oraşuluixi apare ot mai des în terminologia de specialitate și pune în discuție procesele derulate în ultima fază a urbanizării, care implică dispersia activităţilor şi creşterea fluxurilor în teritoriu, dar și producerea de transformări asupra celor mai mari centre urbane. Echivalentă cu o nouă metropolizare, explozia orașului traduce în spațiu o întărire a dinamicilor urbane şi difuzarea efectelor acestia într-un teritoriu care devine integrat funcțional și economic orașului, și începe pe cale de consecință să își asume acele caracteristici metropolitane care privesc utilizarea terenului, consumul de energie, oraganizarea funcţională, mobilitatea, producerea polarizării specializate, și, apariţia de noi morfologii spaţiale. “Noua metropolizare” este un termen utilizat pentru a distinge procesele actuale de procesele derulate în anii 1960 şi la începutul anilor 1970, accentuând o dinamică nouă în teritorii și spații noi, diferite de cele din anii 1960 – 19703. Această fază a evoluției orașelor este caracterizată de utilizarea extensivă a terenului, accentuarea mobilității ca efect al dispersiei populației dar și a activităților în structurile spaţiale. Studiul pune în evidență modificările produse în teritoriile orașelor după cum urmează:

modificări în dinamica tradiţională a creşterii urbane, producând creşterea numărului populaţiei în oraşe, localizarea acesteia departe de centrele metropolitane care înregistrează scăderi demografice;

relocarea locuințelor la distanțe mari de centrul metropolei, producând creşteri în prețul locuirii/ transportului dar și conversia vechilor zone de locuit în cartiere noi și cu rezidența permanentă;

intensificarea utilizării extensive și intensive a terenului ca efect al creșterii/ intensificării fluxurilor de populaţie şi mărfuri, și ca rezultat al dezvoltării dispersate de zone de locuit, și localizarea dispersată a locurilor de muncă și furnizorilor de activități de servicii;

dezvoltări improtante de activități din sectorul terțiar dar și activități/ funcțiuni polarizatoare în lungul coridoarelor de transport;

insularizarea elementelor și a spațiilor naturale şi o mineralizare excesivă a spaţiilor deschise;

intervenții de restructurare în cadrul oraşelor de dimensiuni mari şi medii, care pun în evidență rolul important al activităților din sectorul serviciilor.

3 În timpul procesului de industrializare modernă societatea a fost influenţată de “fordism”. După criza energetica la nivel mondial,

societatea şi implicit şi teritoriile au fost influenţate de procesele “post-fordiste” sau servindustriale. În timpul lungii perioade anterioare de urbanizare, industria a fost motorul principal al schimbărilor. Logica dominantă a fost aceea de a forma economii de scară mare şi rezultatul a fost acela al formării unui teritoriu extrem de ierarhizat şi de compact, oraşul centripet. Teritoriul actual este o consecinţă a schimbarilor vaste în structura economică a societăţii, în care serviciile au devenit acum motorul principal al dezvoltării. Producţia este împărţită şi flexibilă şi oraşul işi întinde activităţile şi fluxurile în întreg teritoriul , creând sisteme metropolitane discontinue cu ierarhii slabe.

28


Etapa 3 2008 EVALUAREA DEZVOLTARII DURABILE IN SPATIUL METROPOLITAN

COLECTIV ELABORARE: Lect. Drd. Arh. Mihaela Hermina Popa

Conf.dr.arh. Monica Radulescu – Director de proiect Conținut 1. Consideraţii generale, 2. Repere ale cadrului legal actual privind determinarea zonelor metropolitane, 3. Principii de alcătuire şi delimitare a Zonei Metropolitane 4. Identificarea formulei de organizare spaţială 6. Obiectivele strategice ale dezvoltării unor capitale europene 7. Criterii D.A.T.A.R. (1989) şi P.A.R.I.S. (1990) de ierarhizare a 165 oraşe şi aglomeraţii urbane din U.E. (12), 8. Lista metropolelor europene din Uniunea Europeană (12), 9. Caracteristicile Municipiului Bucuresti, Anexa - Lista indicatorilor luaţi în considerare în aprecierea competitivităţii şi coeziunii din Uniunea Europeană. Studiul evidențiază în această etapă principiile de alcătuire și delimitare pentru zonele metropolitane, cu reliefarea formulei de organizare spațială și în acord cu obiectivele strategice pentru dezvoltarea unor capitale europene. Sunt de asemenea puse în evidență caracteristicile dezvoltării Municipiului București cu scopul identificării celei mai potrivite formule de dezvoltare a unei zone metropolitane, pentru ca în finalul studiului să fie puși în discuție indicatorii dezvoltării durabile utilizați la data realizării studiului în România. Delimitarea zonelormetropolitane cunoaște două etape distincte, cu criterii distincte și cărora trebuie să lise asocieze/ formuleze indicatori ai dezvoltării distincți. Etapele principale, criteriile de delimitare şi principalii indicatori posibil de avut în vedere, așa cum sunt formulați de studiu, sunt:

Delimitarea inimii urbane a metropolei în principal pe criterii morfologice:

Contiguitatea spaţială (ex: în Franţa, aria urbanǎ4 are ca criteriu de delimitare a aceastei contiguităţi, absenţa enclavelor în ţesutul urban);

Masa demografică

Populaţia totală (ex: în ţările cu peste 10 milioane locuitori, FUA5 - noul concept promovat la nivel european de studiile ESPON şi METREXxii- sunt trebuie să aibă o inimă de minim 15.000 locuitori şi o arie cu peste 50.000 locuitori. Pentru ţările mai mici FUA trebuie să aibă o inimă de minim 15.000 locuitori şi o arie cu cel puţin 0,5% din populaţia ţării şi să aibă funcţiuni de importanţă naţională sau regională. în Canada pragul acceptat pentru polul urban principal este de 50 000 de locuitori)

Densitatea populaţiei (ex: în Canada pragul de minim este de 400 locuitori/kmp)

Oferta de muncă - Densitatea locurilor de muncă (ex:Metrex a avut opropunere conform căreia comunele componente ale “inimii” economice să fie cele care au o densitate minimă a locurilor de muncă de 7loc./ha)

1. Delimitarea zonei de influenţă a polului urban principal, în principal pe criterii funcţionale, relaţionale

Fluxurile cotidiene care definesc teritoriul bazinelor de muncă - Migraţii pendulare în sens normal - între reşedinţa aflată în polul urban principal şi locurile de muncă aflate în zona metpolitană (ex: în Franţa- cel puţin 40% din populaţia activă ocupată rezidentă trebuie să lucreze ín interiorul nucleului urban; în Canada -cel puţin 50% din populaţia activă ocupată rezidentă trebuie să lucreze ín interiorul nucleului urban –un procent apropiat de media naţională de 47%6; in SUA, 15% din forţa de muncă a localităţii trebuie să fie formată din navetiştii care lucrează în oraş;

4 conform Nomenclatorului spatial pentru zonarea în arii urbane realizat de INSEE- Franţa,1997, Aria urbană este un ansamblu de

localitǎţi între care existǎ contiguitate între zonele construite – considerate a fi fǎrǎ enclave - constituitǎ dintr-un pol urban şi din localitǎţi rurale sau unitǎţi urbane (coroanǎ periurbanǎ) din a cǎror populaţie rezidentǎ activǎ, cel puţin 40% are un loc de muncǎ în cadrul polului sau în localitǎţile pe care le polarizeazǎ. O arie urbanǎ se poate reduce la un singur pol urban. Existǎ arii urbane transfrontaliere ; o parte din aglomeraţie fiind situatǎ pe teritoriul altei ţǎri

5 În prezent noţiunea de oraş este înlocuită în documentele ESPON cu cea de „Arie Funcţională Urbană” dar, în documentele şi statisticile unor ţări (Franţa, Germania, Elveţia etc.), se menţine şi noţiunea echivalentă de „Aglomeraţie Urbană”.

6 Definirea şi măsurarea regiunilor metropolitane: comparaţie între Canada şi Statele Unite, siteul Statistics Canada – Organism Statistic Naţional al Canadei http://www.statcan.ca, febr. 2008

29


Migraţii pendulare în sens contrar - între reşedinţa aflată în zona metpolitană şi locurile de muncă aflate în polul urban principal (ex: în Canada -25% din populaţia activă ocupată care lucrează ín municipiile respective, are reşedinţa în nucleul urban.

Masa demografică - Populaţia totală (incluzând şi inima urbană-metropola, METREXxiii şi ESPON7 propun un prag de 50.000 de locuitori pentru zonele metropolitane, în general, şi de 500.000 de locuitori pentru cele de rang internaţional / european. Şi în America, Ariile Statistice Metropolitane -. Metropolitan Statistical Areas - sunt considerate aglomerările formate dintr-un oraş şi aşezarile sale inconjuratoare, care au o legatură directă cu oraşul şi o populaţie totală de cel puţin 50 000 locuitori; min. 100000 pentru metropolele din Canada) Sau, după caz:

Ampriza teritorială - Distanţa / raza maximă faţă de nucleul urban principal (Avându-se în vedere că la nivel european şi mondial sunt zone metropolitane care includ localităţi aflate până la 50 de km (şi chiar 60 de km) de oraşul metropolă, limitarea artificială a zonelor metropolitane la cei 30 de km faţă de marile centre urbane, prevăzuţi de legea nr. 351 / 2001, ar putea fi înlocuită cu un algoritm de calcul al distanţei-timp estimată ca durată de deplasare calculată in timp (cu mijlocul de tranport cel mai des utilizat de populaţia oraşelor din teritoriul inconjurator).

Construirea unui sistem de indicatori este necesară pentru evidenţierea obiectivelor dezvoltării durabile şi furnizarea unor instrumente pentru comunicarea informaţiilor către factorii de decizie de la toate nivelurile şi către populaţie. Scopul acestor indicatori este de a evalua progresul către dezvoltarea durabilă printr-o cuantificare a informaţiilor într-o manieră care simplifică şi totodată măreşte valoarea lor. Practic, ei trebuie să măsoare starea de fapt, să evidenţieze tendinţele de dezvoltare ale societăţii, asigurând totodată şi ajustarea periodică a strategiei aplicate în funcţie de valoarea indicatorilor de răspuns.

7 Programul ESPON - European Spatial Planning Observation Network (Reţeaua Europeană a Observatorului de Amenajare a

Teritoriului) – asigură rapoarte finale pentru toate domeniile specifice si conexe amenajarii teritoriului, realizate de echipe transnationale de cercetatori, ca baza a viitoarelor principii normative de dezvoltare spatiala Europei comunitare

30


METODOLOGIE CADRU PENTRU ELABORAREA DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE STRATEGICĂ

TERITORIALĂ, POTRIVIT PRACTICILOR EUROPENE ÎN DOMENIU

Titlu complet proiect METODOLOGIE CADRU PENTRU ELABORAREA DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE STRATEGICĂ TERITORIALĂ, POTRIVIT PRACTICILOR EUROPENE ÎN DOMENIU CONTRACTUL nr.393/12.05.2009 Nr. UAUIM-CCPEC 5/2009 Contractant general Coordonator Proiect Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”- Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consulting. Partener - Universitatea din București-Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate Asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT). Beneficiar MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI LOCUINȚEI Perioada de desfasurare 2009-2011 Colectiv elaborare Conf.dr.Radulescu Monica - Director de Proiect, Prof.dr.Cristea Doina, Prof.dr.Sandu Alexandru, Conf.dr.Sârbu Cătălin, Conf.dr.Ianasi Liviu, Conf.dr.Pascariu Gabriel, Conf.dr.Popa Mihaela, Conf.dr.Zachi Arpad, Lect.dr.Runceanu Claudiu, Asist.drd.urb. Cioangher Adrian, Asist.drd.urb. Veluda Liviu, Manescu Maria Lucia, Asist.drd.urb. Moţcanu Mădălina Conținut SECTIUNEA I – PREZENTAREA DE PRACTICI PRIVIND ELABORAREA DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE STRATEGICĂ TERITORIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, RELEVANTE PENTRU ROMÂNIA 1.1. Prezentarea conceptelor care fundamentează abordarea şi elaborarea documentelor strategice de planificare spaţială – coeziune, competitivitate, dezvoltare teritorială durabilă. Aplicarea acestor concepte la scara spaţială – nivel naţional, regional, inter-regional, transnaţional, transfrontalier. 1.2. Componentele procesului de planificare strategică teritorială. Prezentare. Strategiile de dezvoltare spaţială şi strategiile de dezvoltare economică. Inter-relaţionări şi determinări pe paliere diferite – naţional, regional, inter-regional, transnaţional, transfrontalier. 1.3. Relaţia strategii – planuri de amenajarea teritoriului. Inter-relaţionari şi determinări pe paliere diferite – naşional, regional, inter-regional, transnaţional, transfrontalier. 1.4. Formularea strategiilor de dezvoltare. Obiective, politici, programe, proiecte, monitorizare, implementare. Relaţia cu documentele de planificare strategică teritorială pe paliere diferite. 1.5. Recomandări pentru elaborarea metodologiei- cadru în situaţia particulară a Româaniei. – la nivel regional şi la nivel naţional. SECTIUNEA II – METODOLOGIA CADRU PRIVIND ELABORAREA DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE STRATEGICĂ TERITORIALĂ LA NIVEL REGIONAL, PENTRU CAZUL ROMANIEI – DPSTR 2.1. Concepte care fundamentează elaborarea DPSTR. Cadrul legislativ care fundamentează şi permite realizarea DPSTR. 2.2. Condiţionari exogene. Exigenţe impuse de documente de planificare strategică de rang superior – nivel naţional, inter-regional si tranfrontalier. 2.3. Descrierea procesului de planificare strategică teritorială. 2.4. Elaborarea DPSTR: Analiză, Diagnostic, Viziune, Obiective şi sub-obiectice, politici, programe, proiecte, măsuri. Ierarhizare, prioritizare. Descrierea scenariilor de dezvoltare 2 scenarii. Monitorizare si implementare – identificarea instrumenteleor necesare monitorizarii si implementarii – sisteme de baze de date, de consultare, de actualizare, de fundamentare a procesului de luare a deciziilor. 2.5. Instituţionalizarea DPSTR - actorii cheie şi descrierea rolurilor şi responsabilităţilor, schema de relaţii instituţionale. Modalităţi de colaborare în evaluare, monitorizare şi control a DPSTR. 2.6. Adecvare instituţională – cerinţele de adecvare instituţionala şi legislativă. 2.7. Glosar de termeni. SECTIUNEA III – METODOLOGIA CADRU PRIVIND ELABORAREA DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE STRATEGICĂ TERITORIALĂ LA NIVEL NAŢIONAL, STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂANIEI. DPSTN 3.1. Concepte care fundamentează elaborarea DPSTR. Cadrul legislativ care fundamentează şi permite realizarea DPSTN. 3.2. Condiţionari exogene. Exigenţe impuse de documente de planificare strategică de rang superior – nivel european. 3.3. Descrierea procesului de planificare strategică la nivel naţional. 3.4. Elaborarea DPSTR: Analiză, Diagnostic, Viziune, Obiective şi sub-obiectice, politici, programe, proiecte, măsuri. Ierarhizare, prioritizare. Descrierea scenariilor de dezvoltare 2 scenarii. Monitorizare si implementare – identificarea instrumenteleor necesare monitorizarii si implementarii – sisteme de baze de date, de consultare, de actualizare, de fundamentare a procesului de luare a deciziilor. 3.5. Instituţionalizarea DPSTR - actorii cheie şi descrierea rolurilor şi responsabilităţtilor, schema de relaţii instituţionale. Modalităţi de colaborare în

31


evaluare, monitorizare şi control a DPSTN. 3.6. Adecvare instituţională – cerinţele de adecvare instituţională şi legislativă. 3.7 Glosar de termeni. La nivelul Uniunii Europene, conceptul de amenajare a teritoriului este definit în concordanţă cu documentul adoptat în 1983 (Carta Europeană a Amenajării Teritoriului). Prin acest document se precizează cele trei dimensiuni ale amenajării teritoriului: disciplină ştiinţifică, - tehnică administrativă, politică de dezvoltare regională echilibrată şi de organizare fizică a spaţiului realizată în conformitate cu o strategie globală. Cele trei dimensiuni sunt abordate prin prisma interdisciplinarităţii. În acelaşi document se specifică: „Amenajarea teritorial/spaţială conferă o exprimare geografică a politicilor economice, sociale, culturale şi ecologice ale societăţii”, scopul final fiind crearea unui mediu de viaţă care să permită dezvoltarea personalităţii umane „în spaţii proiectate la scară umană”. Indiferent de modul cum este privită amenajarea teritoriului, scopul final este cel menţionat anterior, la care se adaugă 4 condiţii esenţiale care trebuie să fie respectate şi anume: „Amenajarea teritorial/spaţială trebuie să fie democratică, cuprinzătoare, funcţională şi orientată pe termen lung”. Din analiza comparativă a situaţiilor existente la nivelul statelor componente ale Uniunii Europene rezultă următoarele: - amenajarea teritorială/spaţială are o dimensiune europeană, dat fiind faptul că unele probleme depăşesc cadrul naţional, iar rezolvarea lor depinde de cooperarea şi integrarea statelor; - caracteristicile sistemelor administrative precum şi condiţiile social-economice şi de mediu sunt factori care influenţează şi de care se ţine cont în cadrul amenajării teritoriului. - există o preocupare pentru o dezvoltare socio-economică echilibrată a regiunilor. - se încurajează procesul de creştere a calităţii vieţii locuitorilor. - gestionarea resurselor naturale şi protecţia mediului se realizează prin aplicarea unor strategii care să reducă diferenţele dintre cererea crescută de resurse naturale şi necesitatea conservării lor. - folosirea raţională a terenurilor reprezintă o preocupare de bază. - realizarea obiectivelor amenajării teritoriale la nivel regional reprezintă o problemă politică care reflectă dorinţa de integrare, coordonare şi cooperare a autorităţilor implicate. - există o coordonare şi o cooperare la nivel decizional şi financiar între autorităţile situate pe paliere diferite (local, regional, naţional şi european) pentru realizarea unor proiecte de amenjare teritorială. Concluzii privind situaţia particulară a României. Analizele întreprinse la nivelul teritoriului naţional, dar şi prin compararea situaţiilor cu media Uniunii Europene sau cu alte state membre pun în evidenţă următoarele: Opţiunile de dezvoltare economică şi cu implicaţii de ordin social ale României au oscilat în decursul ultimelor două decenii pe relaţia autarhie / specializare / integrare; restructurarea econmică a oscilat între abandonarea şi valorificarea capacităţilor existente ( ca atare sau ca suport pentru versiuni modernizate ale acestora). O altă problemă strategică specifică României este dată de rolul statului în procesele de dezvoltare economică. Acesta a oscilat între insuficienţa (sau lipsa de coerenţă) a unei strategii economice a statului, ca o variantă, şi dirijismul centralist, realizat prin instrumente şi decizii administrativ – birocratice şi strategia reglării economice de către stat prin instrumente financiare (fiscale, vamale etc.) simple, clare, declarate, coerente, optimizate şi consecvente. Dezvoltarea strategică a României nu poate include o singură variantă, de maximă probabilitate sau de maximă dezirabilitate, sau variante diferite doar cantitativ între ele. Este necesar să fie pregătite şi analizate scenarii diferite - atât cantitativ, cât şi structural şi funcţional, care să ţină seama de factori exogeni şi endogeni. Din punct de vedere al strategiei de dezvoltare spaţială este necesară abordarea prin prisma elementelor majore ale teritoriului României (Axa Carpatică, Axa Dunăreană şi Marea Neagră), a reconfigurării coridoarelor europene de circulaţie şi a pregătirii cadrului legislativ, instituţional şi teritorial privind zonele metropolitane.

32


PACT TERITORIAL – CONŢINUT CADRU ŞI EXPERIMENTARE PRIN PROIECT PILOT

Titlu complet proiect PACT TERITORIAL – CONŢINUT CADRU ŞI EXPERIMENTARE PRIN PROIECT PILOT Subcontractant Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”- Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consulting contract nr.02/2013 Beneficiar MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI Contractant general Universitatea din București-Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate Asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT) Perioada de desfasurare 2013 Colectiv elaborare Conf.dr.Rădulescu Monica - Director proiect, Conf.dr.Pascariu Gabriel - Responsabil specialitate, Lect.dr.Runceanu Claudiu - Responsabil specialitate, Asist.drd.urb. Dumitrescu Moțcanu Mihai – Elaborator, Racu Daniela - Coordonator proiect Conținut Studiul Pact teritorial – conţinut cadru şi experimentare prin proiecte pilot are ca Scop identificarea soluţiilor de implementare a conceptului de pact teritorial adaptate specificului naţional ţinând cont de noul context creat de pachetul legislativ propus de către Comisia Europeană pentru perioada 2014 – 2020. Documentaţia realizată vizează următoarele obiective: 1. Documentarea cu privire la conceptul de pact teritorial propus de către CoR şi studierea experienţei diferitelor state membre UE cu privire la utilizarea acestui tip de instrument; 2. Clarificarea înţelesului de pact teritorial la nivel naţional şi formularea de recomandări privind soluţiile de implementare pentru adaptarea instrumentului la specificul naţional şi structura instituţională de implementare a conceptului de pact teritorial, la nivel naţional: (instituţii responsabile, roluri, responsabilităţi care revin instituţiilor implicate, etc.); 3. Realizarea conţinutului cadru al pactului teritorial şi propunerea de proiecte pilot pentru experimentarea conceptului de pact teritorial la nivel naţional. Lucrarea s- a derulat urmărind fazele - Faza 1: Documentare cu privire la conceptul de pact teritorial - studierea propunerii CoR si concluzii preliminare ale documentării privind oportunitatea încheierii de pacte teritoriale. Faza 2: Secţiunea 1 Identificarea posibilelor instrumente existente la nivel naţional care pot fi asimilate conceptului de pact teritorial; Secţiunea 2 Prezentarea unei variante de implementare pentru adaptarea instrumentului la specificul naţional şi structura instituţională de implementare a conceptului de pact teritorial de dezvoltare integrată, la nivel naţional: (instituţii responsabile, roluri, responsabilităţi care revin instituţiilor implicate, etc.). Faza 3: Propunerea unui proiect pilot pentru experimentarea conceptului de pact teritorial de dezvoltare integrată la nivel naţional. Comitetul Regiunilor (CoR) a lansat spre consultarea statelor membre propunerea privind Pactul teritorial – Valorificarea deplină a Strategiei Europa 2020. Conform propunerii CoR, pactul teritorial presupune un acord între diferitele niveluri de guvernare ale unui stat membru (naţional, regional şi local), prin care părţile decid să acţioneze de o manieră coordonată şi să-şi sincronizeze agendele politice pentru a-şi concentra eforturile şi resursele financiare în vederea implementării eficiente a Strategiei Europa 2020. Conform propunerii formulate de către CoR, pactul teritorial presupune un acord între diferitele nivele de guvernare ale unui stat membru (naţional, regional şi local), prin care părţile semnatare ale unui pact teritorial se angajează să-şi sincronizeze agendele politice pentru a-şi concentra eforturile şi resursele financiare în vederea implementării eficiente a Strategiei Europa 2020. Nivelurile de guvernare UE, naţional, regional şi local ar trebui să lucreze în parteneriat, în vederea implementării politicilor sectoriale în mod coordonat şi integrat, inclusiv, dacă este cazul, prin acorduri de guvernanţă pe mai multe niveluri, de tip contractual, pentru a fructifica la maximum oportunitatea reprezentată de Strategia Europa 2020. Argumentele CoR pentru susţinerea pactelor teritoriale sunt:

pactele teritoriale ar putea acorda Strategiei Europa 2020 o dimensiune teritorială şi o responsabilitate teritorială Pactele teritoriale vor contribui la înzestrarea noii strategii cu o dimensiune teritorială, prin luarea în considerare a diversităţii situaţiilor iniţiale de la nivel

33


local şi regional. Pactele teritoriale vor contribui şi la orientarea către obiectivele Strategiei Europa 2020 a tuturor instrumentelor şi canalelor de finanţare de care dispun diferitele niveluri de guvernare vizate.

mai exact spus ar face ca Strategia să ia în considerare diferenţele existente între particularităţile şi condiţiile iniţiale de la nivel teritorial şi să le convertească în politici localizate în teren, care să acopere cei trei piloni ai strategiei (creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii), susţinute de indicatori şi obiective teritoriale (inclusiv de tip „dincolo de PIB”).

pactele teritoriale ar putea mobiliza potenţialul autorităţilor locale şi regionale în vederea aplicării cu succes a Strategiei Europa 2020;

pactele teritoriale ar trebui să permită guvernelor naţionale, regionale şi locale ale unui stat membru să elaboreze şi să pună în aplicare programele naţionale de reformă pentru Strategia Europa 2020 în parteneriat şi să monitorizeze progresele acestora;

această abordare „contractuală”, susţinută de indicatori şi obiective adecvate şi însuşită de toţi partenerii, ar declanşa sinergiile şi efectele sistemice de care au nevoie statele membre pentru a realiza obiectivele Strategiei Europa 2020.

pactele teritoriale ar permite realizarea de sinergii care să sporească eficienţa elaborării politicilor şi să faciliteze eventual adoptarea unor decizii delicate privind reformele structurale.

Iniţiativa CoR este susţinută de către majoritatea structurilor europene (Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul European). România, prin intermediul reprezentantului la reuniune , şi-a manifestat interesul faţă de conceptul de pactul teritorial. În ceea ce priveşte contextul european, adoptarea de către Comisia Europeană la începutul lunii octombrie 2011 a pachetului legislativ privind Politica de coeziune pentru perioada 2014 – 2020, aduce elemente esenţiale pentru discutarea oportunităţii încheierii de pacte teritoriale la nivel naţional. Consolidarea coeziunii teritoriale reprezintă una dintre modificarile importante propuse pentru viitoarea perioadă de programare 2014 – 2020. Astfel, noile propuneri de regulamente, lansate spre consultare statelor membre, pun în evidenţă o mai mare atenţie acordată dimensiunii teritoriale şi politicilor urbane, abordării integrate, parteneriatului, guvernanţei multi-nivel. Sunt propuse o serie de instrumente de dezvoltare teritorială care au scopul de a consolida abordarea intergrată a dezvoltării teritoriale şi urbană în perioada viitoare de programare 2014 – 2020. De asemenea Contractul de parteneriat care va fi încheiat între Comisia Europeană şi statele membre, va conţine o secţiune referitoare la abordarea integrată a dezvoltării teritoriale, fiind necesară o analiză atentă a mecanismelor şi instrumentelor prin care România poate răspunde noilor cerinţe europene. Obiectivele studiului Studiul Pact teritorial – conţinut cadru şi experimentare prin proiecte pilot are ca Scop identificarea soluţiilor de implementare a conceptului de pact teritorial adaptate specificului naţional ţinând cont de noul context creat de pachetul legislativ propus de către Comisia Europeană pentru perioada 2014 – 2020. Documentaţia realizată vizează următoarele obiective:

1. Documentarea cu privire la conceptul de pact teritorial propus de către CoR şi studierea experienţei diferitelor state membre UE cu privire la utilizarea acestui tip de instrument;

2. Clarificarea înţelesului de pact teritorial la nivel naţional şi formularea de recomandări privind soluţiile de implementare pentru adaptarea instrumentului la specificul naţional şi structura instituţională de implementare a conceptului de pact teritorial, la nivel naţional: (instituţii responsabile, roluri, responsabilităţi care revin instituţiilor implicate, etc.);

3. Realizarea conţinutului cadru al pactului teritorial şi propunerea de proiecte pilot (minim două) pentru experimentarea conceptului de pact teritorial la nivel naţional.

Faza 1 Raportul numărul 1 corespunzător Fazei 1 = RF1 va conţine următoarele categorii de informaţii:

activităţi realizate;

34


concluzii preliminare ale documentării privind oportunitatea încheierii de pacte teritoriale,

studierea experienţei diferitelor state membre UE cu privire la utilizarea acestui tip de instrument.

Principalele surse de informare în acest sens sunt www.cor.europa.eu/europe2020 şi www.mdrt.ro Secţiunea „Dezvoltare teritorială” → „Cooperare şi Coeziune Teritorială” → „Consultare privind pactul teritorial”. Faza 2 Raportul nr. 2, corespunzător fazei 2 = RF2S1-2-3 va conţine: Secţiunea 1 - Analiză - clarificări conceptuale asupra înţelesului de pact teritorial la nivel naţional. Va fi formulată o definiţie a pactului teritorial; identificarea posibilelor instrumente existente la nivel naţional care pot fi asimilate la nivel conceptului de pact teritorial; poziţionarea pactelor teritoriale în sistemul de documente de planificare naţional şi posibilele relaţii dintre acestea. Secţiunea de analiză a raportului corespunzătoare fazei 2 va fi predat la sfârşitul primei luni de implementare a fazei 2 = RF2S1. Secţiunea 2 – Variante de implementare - prezentarea a minim trei variante de implementare pentru adaptarea instrumentului la specificul naţional şi structura instituţională de implementare a conceptului de pact teritorial de dezvoltare integrată, la nivel naţional: (instituţii responsabile, roluri, responsabilităţi care revin instituţiilor implicate, etc.). Pentru fiecare variantă de implementare se vor prezenta: (1) analiza SWOT, (2) modificări necesare ale cadrului normativ pentru implementarea variantei şi (3) costurile necesare pentru implementarea soluţiei raportat la beneficii (4) valoarea adăugată pe care o poate aduce pactul teritorial în implementarea eficientă a Strategiei Europa 2020 la nivel naţional. Secţiunea 3 – Recomandări - prezentarea celei mai fezabile variantei recomandate spre implementare la nivel naţional. Faza 3 Raportul nr. 3 = RF3 Realizarea conţinutului cadru al pactului teritorial de dezvoltare integrată corespunzător variantei de implementare recomandate la faza 2 şi propunerea de proiecte pilot (minim două) pentru experimentarea conceptului de pact teritorial de dezvoltare integrată la nivel naţional. Raportul nr. 3 va fi predat la sfârşitul fazei 3 şi conţine pe lângă informaţiile menţionate răspunsuri fundamentate ştiinţific la următoarele întrebări:

1. Care este semnificaţia conceptului de pact teritorial la nivel naţional? 2. Cum pot fi utilizate instrumentele similare pactului teritorial existente la nivel naţional şi

european pentru operaţionalizarea conceptului de pact teritorial? 3. Este oportună încheierea de pacte teritoriale la nivel naţional? 4. Care este cel mai potrivit model european care poate fi aplicat la nivel naţional? 5. Care este valoarea adăugată pe care o poate aduce implementarea conceptului de pact

teritorial în implementarea eficientă a Strategiei Europa 2020 la nivel naţional? 6. Ce modificări ale cadrului normativ sunt necesare pentru încheierea de pacte teritoriale? 7. Care sunt costurile necesare pentru implementarea de pacte teritoriale raportat la beneficii? 8. Cum se poziţionează pactelor teritoriale în sistemul de documente de planificare naţional şi

posibilele relaţii dintre acestea. 9. Care este structura instituţională de implementare a conceptului de pact teritorial, la nivel

naţional: instituţii responsabile, roluri, responsabilităţi care revin instituţiilor? 10. Care este conţinutul cadru al pactului teritorial la nivel naţional.

http://www.cor.europa.eu/europe2020

http://www.mdrt.ro/

35


METODOLOGIE DE ANALIZĂ ȘI INTERVENȚEI CU PRIVIRE LA HABITATUL INSALUBRU

Titlu complet proiect METODOLOGIE DE ANALIZĂ ȘI INTERVENȚEI CU PRIVIRE LA HABITATUL INSALUBRU Contractant general Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”- Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consulting contract nr.3/2012 Beneficiar Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului Perioada de desfasurare 2012-2013 Colectiv elaborare Lect.dr. Claudiu Runceanu – Director proiect, Conf.dr. Monica Rădulescu – Responsabil specialitate, Conf.dr. Claudia Popescu, Lect.dr. Raluca Popescu, CP2 dr. Daniela Antonescu, asist.drd. Angelo Morassi, jurist Paula Ștefan, asist.drd. Arpad Zachi, lect.dr. Liviu Ianăși, Prof.dr. Doina Elena Cristea Modul în care se problematica locuirii este abordatăxiv la scara urbană dar şi la scara obiectului de arhitectură este supus reglementărilor referitoare la locuire puternic influenţate de înţelegerea termenului locuinţăxv, de modul în care definiţia sau definirea locuinţei este este realizat, de la caz la caz, în diferite ţări europene. Conform Conferinţei Europene a Statisticienilor şi a Comitetului pentru Locuire, Construcţii şi Planificarexvi prin locuinţă se înţelege o cameră sau o suită de camere şi anexele acestora, situate într-o construcţie permanentă sau într-o parte a acestei construcţii ce poate fi separată din punct de vedere structural, sau poate fi reconstruită, construită sau transformată şi destinată locuirii private. Construcţia respectivă poate avea un acces separat către stradă sau către un spaţiu comun al clădirii ( de exemplu casa scării, pasaj, galerie, etc.). Locuinţa nouă presupune realizarea unei întregi noi structuri, terenul pe care este amplasată aceasta putând fi liber sau ocupat de alte construcţii înainte de realizarea acestei structuri. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) adoptată de ONU arată că nevoile umane de bază trebuiesc recunoscute ca drepturi, promovând conceptul de demnitate umană ca un principiu legal, iar dreptul la locuinţă este una din aceste nevoi de bază8. În 1993, C.E. a adoptat însă Rezoluţia 244 prin care se arată că “promovarea şi implementarea dreptului la locuire, ca drept fundamental al fiecărui individ, este o datorie prioritară a societăţii ca întreg şi o obligaţie colectivă a autorităţilor publice de la toate nivelurile.” (secţiunea V.3). Lipsa locuinţei sau supraaglomerarea, lipsa de reparaţii şi absenţa accesului la facilităţi sanitare, degradarea mediului înconjurător (natural şi construit) etc., este asociată cu lipsa de sănătate, dizabilităţi, stres psihologic, constrângeri de dezvoltare piho-somatică şi socială, speranţă de viaţă scăzută, segregare socială şi rezidenţială, şi poate fi asociată, de asemenea, cu obstacole în calea oportunităţilor de acces la diferite servicii sociale începând cu educaţia şi îngrijirea medicală şi terminând cu accesul la cultură şi la formele de relaxare şi petrecere a timpului liber. (Avramov, 1995, p.68).

8 “Orice persoană are dreptul la un standard de viaţă adecvat pentru sănătatea şi bunăstarea lui însuşi şi a familiei lui, incluzând asigurarea

hranei, a hainelor, a locuinţei, îngrijire medicală şi serviciile sociale necesare, precum şi dreptul de securizare în cazul şomajului, al îmbolnăvirii, incapacităţii fizice de muncă, vârstă înaintată sau alte deficite relative la subzistenţă în circumstanţe care depăşesc propriul control personal” (Art. 21.1).Dreptul la locuire a apărut pe agenda politică încă din secolul XIX, ca reacţie la problemele de locuire generate de industrializare şi explozia urbană, asociate cu criza/ deficitul de locuinţe, dezechilibre între cerere şi ofertă, speculaţii în vânzarea de terenuri, inegalităţi accentuate în accesul la locuire între diferite grupuri sociale şi între diferite zone, costuri exorbitante, probleme legate de menţinerea unui stoc adecvat de locuinţe, condiţii proaste de locuire şi persoane fără locuinţă (Lafore, R., 1993). 1. Premiza universalităţii dreptului la un standard de viaţă adecvat pentru toate persoanele, din punct de vedere teoretic ar putea determina ca identificarea unor grupuri ţintă să pară redundantă. Din punct de vedere practic însă, accesul echitabil la unele drepturi solicită identificarea unor astfel de grupuri ţintă şi măsurile preferenţiale de acces şi protecţie împotriva discriminării care expune indivizii unui grad crescut de vulnerabilitate socială, îndeosebi prin politici şi măsuri relative la discriminarea pozitivă care să vină în întâmpinarea principiului de oportunităţi egale. O serie de Declaraţii şi Recomandări ONU sunt orientate către asemenea grupuri ţintă (refugiaţi-1951, copii-1959, femei-1979, muncitori imigranţi-1990, minorităţi-1991, populaţie indigenă-1993), care accentuează pe dezvoltarea de politici anti-discriminative şi asigurarea unei protecţii adecvate prin mijloace referitoare implicit la condiţiile de locuire. Până în prezent însă ONU nu a emis nici o recomandare cu referire explicită la persoanele fără locuinţă (homeless).

36


Cea de a 2-a Conferinţă a UNCHS HABITAT, Istanbul (1996), defineşte locuirea adecvată ca o sumă de condiţii care includ: intimidate adecvată, suprafată adecvată, accesibilitate fizică, securitate, securitatea dreptului de proprietate, stabilitate şi durabilitate structurală, luminare încălzire şi ventilare adecvată, infrastructură de bază adecvată cum ar fi alimentare cu apă, echipamente sanitare – baie grup sanitar, facilitate de management al deşeurilor, calitate corespunzătoare a mediului şi a factorilor de sănătate, localizare adecvată şi accesibilă în relaţie cu locul de muncă şi facilităţile de bază toate trebuind să fie disponibile la un cost accesibil. Condiţiile de locuit inadecvate (inumane, degradante) fac referire la acele locuinţe care oferă un minim adăpost împotriva intemperiilor, sunt supra-aglomerate şi oferă condiţii igienico-sanitare deficitare sau improprii. Condiţiile inadecvate de locuire reprezintă aşadar o determinantă a apariţiei problemelor de sănătate dar şi o problemă de calitate a vieţii. Abordarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii defineşte locuirea sănătoasă drept un concept comprehensiv care combină efectele mai multor factori care contribuie la calitatea locuirii şi a mediului de locuit, incluzând şi capacitatea de a satisface aşteptările şi exigenţele rezidenţilor adică elemente ce caracterizează definirea conceptului de calitate a vieţii. Până în prezent, nu există încă o definiţie convenită de comun acord asupra termenului de "locuinţă sănătoasă"9, şi există încă lacune majore în cunoştinţele privind modul în care condiţiile de locuit pot afecta sănătatea şi în care strategiile de atenuare pot obţine cele mai bune rezultate. În plus, în ţările europene, responsabilitatea problemelor de locuire este asumată de diferite ministere cum sunt cel al sănătăţii, al locuinţelor, al mediului, al construcţiilor. Din această cauză decizii importante pentru relaţia locuire – sănătate sunt asumate prin dezvoltarea şi punerea în aplicare a ghidurilor şi reglementărilor de urbanism, de planificare urbană, reglementări în domeniul construcţiilor şi alte instrumente cadru şi politici direcţionate către actori diferiţi şi variaţi, grupuri de interes care activează în domeniul construcţiei şi întreţinerii locuinţelor. Conținut Lucrarea prezintă criterii, grile de analiză, tipologii şi mecanisme de intervenţie asupra zonelor afectate de insalubritate, pornind de la o analiză comparată a cadrului instituţional şi legislativ european şi naţional, și definește atât conceptul cât şi fenomenul de habitat insalubru. Sunt prezentate elementele care definesc insalubritatea în cadrul legislaţiilor şi normelor din statele europene studiate identificându-se tipuri de insalubritate existente şi formulează propuneri de completare a cadrului legislativ şi a normelor tehnice în vederea corelării legislaţiei naţionale cu cadrul legislativ european. Sunt prezentate practici similare din alte state membre UE, elemente de cadru normativ şi exemple de instituţii/autorităţi responsabile cu analiza şi monitorizarea fenomenului de insalubritate a zonelor de locuit, precum şi etapele necesare în vederea identificării zonelor insalubre, criterii de evaluare a acestora: competenţe instituţionale, mecanisme de evaluare a gradului de insalubritate, tipuri de insalubritate (cu referire la caracteristicile construcţiilor, gradul de echipare edilitară, norme de siguranţă şi sănătate publică etc.), mecanisme de intervenţie, consultarea populaţiei, protecţia locatarilor. FAZELE LUCRARII FAZA I - Analiza cadrului instituțional și legislativ referitor la locuirea insalubră în Uniunea Europeană și la nivel național FAZA II – Elaborarea unei grile de analiză și a unui ghid de intervenție cu privire la habitatul insalubru Cea de a doua fază a lucrării este structurată după cum urmează:

1. Prezentarea de criterii de identificare a zonelor şi de evaluare a zonelor afectate de insalubritate pe baza sintezei studiilor de caz de la etapa anterioară.

2. Elaborarea unei grile de analiză a locuirii insalubre va reuni o serie de criterii asociate factorilor generatori de insalubritate.

9 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a dezvoltat în 2001 un program dedicat găsirii de informaţii, dovezi şi cunoştinţe asupra relaţiei

locuire-sănătate, Biroul Regional al OMS pentru Mediu şi Sănătate propunându-şi să ofere sprijin ştiinţific pentru identificarea politicilor eficace şi bazate pe dovezi în domeniul mediului şi sănătăţii. Abordarea OMS defineşte locuirea sănătoasă drept un concept comprehensiv ce ia în considerare o varietate de factori care contribuie la calitatea locuirii şi a mediului de locuit, inclusiv capacitatea de a satisface aşteptările şi exigenţele rezidenţilor.

37


3. Prezentarea de propuneri de completare a cadrului legislativ şi a normelor tehnice în vederea corelării legislaţiei naţionale cu cadrul legislativ european asigurând suportul necesar identificării și intervenției în zonele de locuire insalubră.

FAZA III – Redactarea Metodologiei de analiză și intervenție cu privire la habitatul insalubru Cea de a treia fază cuprinde:

1. Consultarea actorilor interesaţi cu privire la conținutul metodologiei de analiză și intervenție cu prviire la habitatul insalubru.

2. Elaborarea ghidului de analiză şi intervenţie cu privire la habitatul insalubru pentru eradicarea fenomenului locuirii insalubre. Experiența studiului de caz de testare a grilei de criterii privind identificarea locuirii insalubre, feed-backul obținut în urma consultării actorilor locuirii, sinteza bunelor practici elaborată în Faza I vor permifundamentează redactarea finală a ghidului de analiză și intervenție.

METODOLOGIE DE RECONFIGURARE A BAZEI SPAŢIALE A PLANURILOR DE AMENAJARE A

TERITORIULUI ÎN VEDEREA INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ GRANT CNCSIS

Titlu complet proiect METODOLOGIE DE RECONFIGURARE A BAZEI SPAŢIALE A PLANURILOR DE AMENAJARE A TERITORIULUI ÎN VEDEREA INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. GRANT ACORDAT DE Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior C.N.C.S.I.S. COD 1268 Contractant general Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”- Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consulting contract nr. 6/ 2005, 38/2006 Beneficiar Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior C.N.C.S.I.S. COD 1268 Perioada de desfasurare 2005-2006 Colectiv elaborare Prof. dr. arh. DOINA CRISTEA – Director de proiect, Prof. dr. arh. ALEXANDRU M. SANDU, Lector.dr. arh. MONICA RĂDULESCU Conținut Adoptarea în ţara noastră a unui mod suplimentar de exprimare a planurilor actuale de amenajare a teritoriului (care sunt şi trebuie să rămână, confom Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, instrumentele „tehnice” esenţiale pentru dezvoltarea teritorială la scara judeţelor, zonelor şi regiunilor), printr-o imagine „strategică / politică” a proceselor de dezvoltare spaţială, este justificată de: - necesitatea exprimării modului de adoptare şi de adaptare în ţara noastră a exigenţelor de competitivitate şi de coeziune privind dezvoltarea spaţială a Uniunii Europene în ansamblu ei - conectarea noilor principii de dezvoltare teritorială (ESDP, programul ESPON) cu cele privind dezvoltarea urbană (Noua Cartă a Atenei -CEU, Lisabona 2003 şi Noul Urbanism - Declaraţia de la Vancouver, Congresul Mondial al Urbaniştilor, 2006), ambele perspective urmând a face obiectul unor documente care vor fi oficial adoptate de ţările UE în prima parte a anului 2007 - consensul existent asupra necesităţii ca abordarea dezvoltării integrate economice, sociale şi spaţiale să se refere la un interval de timp lung (25 – 30 ani) - exprimarea într-o logică a obiectivelor strategice a problematicii complexe referitoare la o scară teritorială amplă, în care coexistă intercondiţionări ale tuturor palierelor teritoriale - internaţional, comunitar, naţional, regional, judeţean şi local, - orientarea problematicii dezvoltării spaţiale către decidenţi şi utilizatori aparţinând unor foarte diferite sfere de activitate şi paliere de responsabilitate, în intenţia de a se sprijini - printr-o exprimare clară şi sintetică -, o bună guvernare şi parteneriatul public privat - existenţa unui impact cultural al viziunii privind dezvoltarea spaţíală pe termen lung asupra decidenţilor şi locuitorilor, având reflectare directă (şi deseori urmărită strategic) în afirmarea identităţii specifice şi în mobilizarea energiilor, de la nivelul local la cel naţional - crearea unei baze informaţionale comune cu cea existentă la nivelul UE.

38


Toate aceste considerente conduc spre necesitatea unei exprimări sintetice suplimentare a problematicii dezvoltării spaţiale pe termen lung, prin care complexitatea studiilor teritoriale să fie transpusă într-un mod foarte accesibil, clar şi în corespondenţă cu uzanţele europene actuale. PARTEA I - Mutaţii produse de abordarea strategică asupra configuraţiei spaţiale la scara teritoriului european, regional şi infra-regional. PARTEA II - Corelaţii între politicile de dezvoltare spaţială durabilă şi structura spaţială aferentă la scară regională şi infra-regională PARTEA III - Situarea problematicii amenajării teritoriului din România în raport cu principiile, strategiile şi politicile de dezvoltare spaţială din ţările Uniunii Europene

PARTICIPĂRI LA CONFERINȚE, COMISII, GRUPURI DE LUCRU

Participări la colocvii, prezentări publice

Participare la sesiunea de comunicari stiintifice UAUIM 2007 Preocupări recente în planificarea spaţială cu material în volumul publicat la editura UAUIM ISBN 978-973-1884-07-03 indexat in Worldcat

Participare la Seminarul ESPON 2013 organizat de MDRT in 13.10.2009

Participare cu prezentare publica cu tema Documente de planificare strategica teritoriala la nivel national la Workshop-ul organizat de MDRT in 18 nov.2009

Participare la Conferinta UAUIM – ARNAIZ CONSULTORES Spania in 18.04.2009

Participare la intalnirea de lucru organizata de MDRT cu experti romani si germani cu tema planificare teritoriala in 25.05.2010

Participare la intalnirea de lucru derulata in Spania/ Madrid de UAUIM si ARNAIZ CONSULTORES cu experti spanioli in 16-20.12.2009 pe tema planificarii urbane si teritoriale

Participare la Semniarul INTERREG IV in 03.12.2009 organizat de MDRT

Participare la Atelierul de lucru Formare de Formatori „Microeconomia Competitivitatii – Competitivitate Regionala si Coeziune Teritoriala” „TOT–MOC-RCCT” (Training of Trainers in Microeconomics of Competitivity – Regional Competitiveness and Territorial Cohesion) organizat de Halcrow Romania in parteneriat cu UAUIM in 27-28.11.2009

Participare la atelierul de lucru al Comisiei de Disciplina al RUR derulat in 27-30 mai 2010 la Șumuleu Ciuc, judetul Harghita

Conferinţa Naţională „Cercetarea teritorială europeană în sprijinul formulării politicilor publice” Bucureşti, Academia Română, 25 noiembrie 2010 – Moderator atelier de lucru nr.3

Prezentare în cadrul Summer School Delta del Po IUAV Venetia, Italia, 2010 volum publicat http://www.osservatoriodeltadelpo.com/web/index.php?option=com_content&task=view&id=87&Itemid=146 si http://issuu.com/osservatoriosuldeltadelpo/docs/summer_school_boo_def

Participare din partea RUR la “Piata de formare profesionala din Romania – oportunitati de afaceri pentru societatile franceze” martie 2011

Participare la Reuniunea Grupului de Lucru pentru Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice Hotel Ibis Gara de Nord, Sala Enescu B 05 iulie 2013

Prezentare publică - Problematica locuirii insalubre. Scări teritoriale de manifestare, a V a editie a Conferintei Internationale in constructii, arhitectura si urbanism si dezvoltare teritoriala URBANINCERC, 19 aprilie 2013

Participare la conferinta nationala URBANCONCEPT 23 februarie 2012 – Prezentare publica Formarea continua in domeniul urbanismului si amenjarii teritoriului, 2012, 23.feb

PROVOCARI IN SPATIUL CONSTRUIT, 120 de ani de invatamant de arhitectura Provocari in spatiul construit organizat in cadrul Targului International ROMEXPO de UAUIM in 29 martie 2012, 2012, 29.mar

Prezentare la Simpozionul national Spațiu Artă Arhitectură 20-21 aprilie 2013, Problematica locuirii insalubre la scară urbană, Insalubrious Housing Issues at Urban Scale, 2013, 20-21 aprilie

39


Prezentare la Simpozionul national Spațiu Artă Arhitectură 20-21 aprilie 2013, Dificultăți ale definirii conceptului de locuire insalubră, The Difficulties for Defining the Concept of Insalubrious Housing in Spațiu Artă Arhitectură , 2013, 20-21 aprilie

ICAR 2012, Participare cu comunicare la Conferinta ICAR organizata de UAUIM 2012, 19.05.2012

ICAR 2015, Participare cu comunicare la Conferinta ICAR organizata de UAUIM 2015, 26.03.2015

Lector in cadrul atelierului ERASMUS Lifelong Learning Program, UAUIM 2013, 23 martie – 7 aprilie, Integrated Planning and Design for Sustainable Urban Peripheries in Europe, River Dambovița in the South East from Văcărești to Popești-Leordeni https://www.uauim.ro/en/events/erasmus-workshop-2013/ a se vedea și INTEGRATED PLANNING AND DESIGN FOR SUSTAINABLE URBAN PERIPHERIES IN EUROPE: RIVER DÂMBOVIŢA IN THE SOUTH-EAST - FROM VĂCĂREŞTI TO POPEŞTI-LEORDENI, BUCHAREST 2013, Author: Editori: Ellen Fetzer, Gabriel Pascariu, Mihai Alexandru, Kristin Faurest, Editura Ion Mincu, ISBN 978-606-638-073-7, 2013 pagina 29 https://editura.uauim.ro/en/publications/?t=1&page=7

Profesor invitat in atelierul de lucru Forumul Le Notre – 4th Le Notre Landscape Forum , Participare la Forumul Le Notre – 4th Le Notre Landscape Forum organizat de Le Notre Institute in parteneriat cu UAUIM, USAV, AAPR, APUR 21-25 aprilie 2015 –

Participare Forumul Caesar – Romania in 3D, decembrie 2015 – grupul de experti in dezvoltare urbană și regională DEZ, https://forumulcaesar.ro/dezvoltare-regionala-si-urbana-dez/

Participare la lucrările Seminarului „Lideri pentru Dezvoltarea Durabilă” la iniţiativa domnului Borbély László, preşedintele Comisiei pentru politică externă şi preşedinte al Subcomisiei pentru Dezvoltare Durabilă a Camerei Deputaţilor, 18 octombrie 2016, Palatul Parlamentului

Participare cu revista JULP – Journal of Urban and Landscape Planing - la expoBienala Națională de Arhitectură ediția a XIII-a, 2018: 100 de ani de Arhitectură în România, Iași - 18-20 octombrie 2018, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, bd. Carol I nr. 11 - Expoziția proiectelor participante la secțiunea „Publicații de arhitectură”

Tabăra internațională de creație Memoria și Imaginarul, finanțare AFCN, Organizator Arhitext, partener UAUIM, Brăduleț, județul Argeș, membru în echipa de organizare – Secretar Proiect - martie – august 2018.

Participări comisii, grupuri de lucru, evaluari

Membru in Grupul de lucru al Comitetului Consultativ privind Coeziunea Teritoriala – Grupul de Lucru pentru Regiunea Dunării

Membru in Grupul de lucru RUR pentru elaborarea normelor de dimensionare a terenurilor in localitati urbane si rurale, 2013-2015

Membru in Consiliul Cercetarii UAUIM 2013-2018

Expert Evaluator Program European COST UE 2017 martie

Expert Evaluator Program European COST UE 2018 si Raportor martie

Membru în Comisia de Licență a Facultății de Urbanism

Membru în Comisia de Licență a Facultății de Arhitectură până în 2017 inclusiv

Membru în Comisia pentru dizertații programme Masterat- Facultatea de Urbanism

Participare la ședința de constituire a Comisiei de Dezvoltare Durabilă La Parlamentul României – invitație de participare în cadrul Seminarului „Lideri pentru Dezvoltarea Durabilă” la iniţiativa domnului Borbély László, preşedintele Comisiei pentru politică externă şi preşedinte al Subcomisiei pentru Dezvoltare Durabilă a Camerei Deputaţilor, 18 octombrie 2016, Palatul Parlamentului

Membru în comitetul științific – review Conferinta internațională ICAR 2012, Editura Universitara Ion Mincu, 2012 978-606-638-023-2

Membru în comitetul științific – review Conferinta internațională ICAR 2015, Editura Universitara Ion Mincu 20162393-4425 ISSN-L 239, 2-4425

Membru în comitetul științific – Simpozion Spatiu Arta Arhitectura 20-21 aprilie 2013, Editura Universitara Ion Mincu 2013 978-606-638-067-6

Arpad Zachi, Monica Radulescu - Revista FORUM INTERNATIONAL în limba engleză pentru administrația publică, editor Partners Foundation Romania 4numereX4 ANI, ARHITEXT, 1997-2000

https://www.uauim.ro/en/events/erasmus-workshop-2013/

https://editura.uauim.ro/en/publications/?t=1&page=7

40


Arpad Zachi, Monica Radulescu, Revista FORUM pentru administrația publică, editor Arhitext și Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală 4numereX4 ANI, ARHITEXT, 1997-2000

Editor fondator și Managing Editor pentru Revista Journal of Urban and Landscape Planning Editor Editura UAUIM în limba engleză (CD-ROM) ISSN 2501-5591 ISSN-L 2501-5591 , Editura Universitara Ion Mincu, 2016-2017 (CD-ROM) ISSN 2501-5591 ISSN-L 2501-5591

Editor fondator și Managing Editor pentru Revista Journal of Urban and Landscape Planning Editor Editura UAUIM în limba engleză (CD-ROM) ISSN 2501-5591 ISSN-L 2501-5591 (Online)=ISSN 2559-4141, Editura Universitara Ion Mincu, 2017-2018 (Online)=ISSN 2559-4141

Membru în comitetul științific Reviewer la Conferinta EURAU 2016 Editura Universitara Ion Mincu, 2016, 28-30 septembrie, ISBN 978-606-638-140-6

Membru în comitetul științific Reviewer la Conferinta ARSA 2016 - The 5th Virtual International Conference on Advanced Research in Scientific Areas (ARSA-2016) Slovakia, EDIS - Publishing Institution of the University of Zilina Powered by: Publishing Society, Slovakia , 2016, 7 - 11 noiembrie ISSN: 2453-6962, CD ROM ISSN: 1338-983 ISBN: 978-80-554-1284-9, DOI: 10.18638/arsa.2015.5.1 http://www.arsa-conf.com/reviewers/

Membru în comitetul științific Reviewer la Conferinta ScieConf 2017 The 5 th International Virtual Conference on Advanced Scientific Results, EDIS - Publishing Institution of the University of Zilina Powered by: Publishing Society, Slovakia, 2017, iunie, ISSN: 1339-9071, CD ROM ISSN: 1339-3561 ISBN: 978-80-554-1337-2 http://www.scieconf.com/reviewers/

Membru în comitetul științific Reviewer la Conferinta EIIC 2016 5th Electronic International Interdisciplinary Conference, EDIS - Publishing Institution of the University of Zilina Powered by: Publishing Society, Slovakia, 2016, 8-12 august, ISBN: 978-80-554-1248-1, cdISSN: 1338-7871, eISSN: 1339-9977, DOI: 10.18638/eiic.2016.5.1http://www.eiic.cz/reviewers/

Membru în comitetul științific Reviewer la Conferinta HASSAC 2017 5th Academic Online Conference, From Past to Future with Human and Social Sciences, EDIS - Publishing Institution of the University of Zilina Powered by: Publishing Society, Slovakia, 2017, 25-29 septembrie, ISSN: 2453-6075, CD ROM ISSN: 1339-522X ISBN: 978-80-554-1374-7 ISBN: 978-80-554-1374-7 http://www.hassacc.com/reviewers/

Membru în comitetul științific – Reviewer Conferinta internațională ScieConf 2018 25-29 iunie Volume: 6, Issue: 1, June 2018, Publisher: EDIS - Publishing Institution of the University of Zilina, Powered by: Publishing Society, Slovakia, ISSN: 1339-9071, CD ROM ISSN: 1339-3561, ISBN: 978-80-554-1465-2 https://www.scieconf.com/archive/?vid=1&aid=1&kid=90601

Premii, distincții, competiții

Diploma pentru contributia la fundamentarea si dezvoltarea planificarii strategice urbane si teritoriale la Bienala Nationala de Arhitectura Bucuresti 2012, pentru Conceptul strategic de dezvoltare București 2035, Sef proiect Prof.dr.arh. Constantin Enache, Lect.dr.arh. Liviu Ianasi, în calitate de membru in colectivul de elaborare

Locul 3 la competitia pentru actualizarea Planului urbanistic General Botosani, 2015 pentru UAUIM-CCPEC

Locul 2 la competitia pentru realizarea analizei urbane in vederea regenerarii urbane Ferentari, Bucuresti, pentru ICE Consulting SRL, 2015-2016

Diploma BENE MERENTI Pentru merite deosebite și sprijinul acordat învățământului superior de arhitectură, UAUIM, 18 decembrie 2017

Locul 3 la competitia pentru granturi tip A CNCSIS 2005 granturi tip A proiecte noi DEZVOLTARE TEHNOLOGICA SI FORMA URBANA - REALIZAREA UNUI MODEL DE STRATEGIE DE DEZVOLTARE DURABILA PENTRU ORASELE ROMANIEI IN VEDEREA ADAPTARII LA IMPACTUL TEHNOLOGIC - STUDII DE ILUSTRARE Director de proiect punctaj 92,33 din 100 http://cncsis.gov.ro/UserFiles/File/granturi/2004/IERARHIZARE_PROIECTE_TIP_A_NOI_2004.htm

Locul 3 la competitia pentru granturi tip A continuari finantate CNCSIS 2006 Comisia 7 cercetare DEZVOLTARE TEHNOLOGICA SI FORMA URBANA - REALIZAREA UNUI MODEL DE STRATEGIE DE DEZVOLTARE DURABILA PENTRU ORASELE ROMANIEI IN VEDEREA ADAPTARII LA IMPACTUL TEHNOLOGIC - STUDII DE ILUSTRARE Director de proiect punctaj 47 din 50 link http://cncsis.gov.ro/UserFiles/File/Competitii%20derulate/REZULTATE_A_2006_CONTINUARE.pdf

http://www.eiic.cz/reviewers/

http://www.eiic.cz/reviewers/

http://www.hassacc.com/reviewers/

41


Locul 5 la competitia pentru granturi tip A continuari finantate CNCSIS 2005 Comisia 7 cercetare DEZVOLTARE TEHNOLOGICA SI FORMA URBANA - REALIZAREA UNUI MODEL DE STRATEGIE DE DEZVOLTARE DURABILA PENTRU ORASELE ROMANIEI IN VEDEREA ADAPTARII LA IMPACTUL TEHNOLOGIC - STUDII DE ILUSTRARE Director de proiect punctaj 45 din 50 link http://cncsis.gov.ro/UserFiles/File/Competitii%20derulate/REZULTATE_A_2005_CONTINUARI.pdf

Locul 2 la competitia pentru granturi tip A CNCSIS 2005 granturi tip A proiecte noi cu proiectul METODOLOGIE DE RECONFIGURARE A BAZEI SPATIALE A PLANURILOR DE AMENAJAREA TERITORIULUI IN VEDEREA INTEGRARII IN UE Director proiect prof.dr.arh.Doina Elena Cristea, membru in echipa de lucru si realizarea cerere finantare proiect, 94.67 puncte din 100 sursa http://uefiscdi.gov.ro/UserFiles/File/Competitii%20derulate/IERARHIE_A_2005_NOI.pdf

Locul 4 la competitia pentru granturi tip A CNCSIS 2006 granturi tip A continuari finantate cu proiectul METODOLOGIE DE RECONFIGURARE A BAZEI SPATIALE A PLANURILOR DE AMENAJAREA TERITORIULUI IN VEDEREA INTEGRARII IN UE Director proiect prof.dr.arh.Doina Elena Cristea, membru in echipa de lucru proiect cu 45 de puncte din 50 sursa http://uefiscdi.gov.ro/UserFiles/File/Competitii%20derulate/REZULTATE_A_2006_CONTINUARE.pdf

Proiectul Coordonate economice si dimensiuni ale coeziunii sociale in dezvoltarea durabila metropolitana finanțat de Ministerul Educației și cercetării prin Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica Programul Cercetare de Excelenta – CEEX, Director de proiect pentru UAUIM, 2006 - 2008 Leader Consorțiu ASE București Prof.dr.arh. Gabriela Stănciulescu, sursa http://www.mct-excelenta.ro/fileadmin/mct/Rezultate/modulul_1/ianuarie_2006/finantare_lista_rezerva_245_site.htm

Participare la competiția de cercetare Star Rosa 2016, cu proiectul A GEOSPATIAL INFORMATICS INFRASTRUCTURE FOR INTEGRATED URBAN AND SPATIAL DEVELOPMENT, COMPATIBLE WITH THE EUROPEAN SPACE AGENCY'S INFORMATION SYSTEMS. - Urban Regeneration within Residential Areas in Romania, Director de proiect - în derulare, proiectul eligibil

Participare la competiția Horizon 2020 în 2017 cu proiectul SEEDING în consorțiul condus de Tu Delft – în derulare, calificare in faza a 2 a a competiției

Erasmus CoLand - Inclusive coastal landscapes: activating green and blue infrastructure for sustainable development of the urban-land interface 2017-2020 - membru expert în echipa de lucru

PUBLICAȚII

Centrul – semnificaţie şi manifestare în discursul arhitectural, Editura Universitară Ion Mincu 2007 ISBN 978-973-7999-74-0 autor

Metodologie de reconfigurare a bazei spaţiale a planurilor de amenajarea teritoriului în vederea integrării în Uniunea Europeana – Situarea problematicii amenajării teritoriului din România în raport cu principiile, strategiile şi politicile de dezvoltare spaţială din ţările Uniunii Europene, Editura Universitară Ion Mincu 2006 ISBN 973-7999-54-1 membru în colectivul de elaborare

Metodologie de reconfigurare a bazei spaţiale a planurilor de amenajarea teritoriului în vederea integrării în Uniunea Europeana – Mutaţii produse de abordarea strategică asupra configuraţiei spaţiale la scara teritoriului european, regional şi infra-regional. Corelaţii între politicile de dezvoltare spaţială durabilă şi structura spaţială aferentă la scară regională şi infra-regională Editura Universitară Ion Mincu 2005 ISBN 973-7999-43-6 membru în colectivul de elaborare

Dezvoltare tehnologica si forma urbană, Elemente de fundamentare a strategiei de dezvoltare durabilă la nivel naţional, regional, naţional, 2006 Editura Universitară Ion Mincu ISBN 973-7999-66-5, coordonator

Dezvoltare tehnologica si forma urbană, studii de documentare, 2005 Realizare studiu de documentare – experienta internationala si studii de dezvoltare strategica spatiala la nivel

http://www.mct-excelenta.ro/fileadmin/mct/Rezultate/modulul_1/ianuarie_2006/finantare_lista_rezerva_245_site.htm



42


teritorial si local. Strategii europene, regionale si nationale , Editura Universitară Ion Mincu ISBN 973-7999-41-X, coordonator

Coordonate economice şi dimensiuni ale coeziunii sociale în dezvoltarea durabilă metropolitană Delimitari conceptual - teoretice, Editura Universitară Ion Mincu 2006 ISBN 973-7999-75-4, coordonator

Coordonate economice şi dimensiuni ale coeziunii sociale în dezvoltarea durabilă metropolitană, Editura Universitară Ion Mincu 2008 ISBN 973-7999-75-4, coordonator

Preocupări recente în planificarea spaţială Editura Universitară Ion Mincu 2008 ISBN 978-973-1884-07-03, coautor

Gabriela Stănciulescu, Rodica Minciu, Mihaela Pădurean (coord), – „Strategia dezvoltării zonelor metropolitane şi amenajarea turistică”, Editura ASE, Bucureşti, 2009 (ISBN 978-606-505-173-7) coautor

Radulescu Monica, Claudiu Runceanu, Danube Delta Development Strategy, chapter in Delta Landscapes – Geographies, Scenarios, Identities, Papiroz Publishing House/ Rijswijk, The Netherlands, 978-90-814088, 2011

Co founder Editor și Managing Editor pentru Revista Journal of Urban and Landscape Planning Editor Editura UAUIM în limba engleză CD-ROM) ISSN 2501-5591 ISSN-L 2501-5591 din 2016 www.julpreview.ro

Radulescu Monica, Principii pentru elaborarea conceptului de dezvoltare urbana durabila in volumul Dezvoltare tehnologica si forma urbană, studii de documentare, 2005 Editura Universitară Ion Mincu ISBN 973-7999-41-X, coordonator, Editura Universitară Ion Mincu 973-7999-41-X 2005, contribuție proprie 12 pagini

Rădulescu Monica coordonator, colectiv Florin Muresanu, Mihai Dumitrescu, Mihaela Hermina Negulescu, Catalin Sarbu, Modele si instrumente de gestiune a teritoriului in volumul Coordonate economice şi dimensiuni ale coeziunii sociale în dezvoltarea durabilă metropolitană, Editura Universitară Ion Mincu 973-7999-75-4, 2008, contribuție 10 pagini

Rădulescu Monica, Solutii flexibile privind zonele cu potential ridicat de dezvoltare durabila in volumul Preocupări recente în planificarea spaţială , Editura Universitară Ion Mincu 978-973-1884-07-03, 2008 contribuție 13 pagini

Rădulescu Monica, Dezvoltare tehnologica si forma urbana,ARHITEXT 1224-886X, 2005 AN XII NR.11 (153)

Rădulescu Monica, Coordonate economice şi dimensiuni ale coeziunii sociale în dezvoltarea durabilă metropolitană – 1, ARHITEXT 1224-886X, 2007, AN XIV NR.08(174)

Rădulescu Monica, Coordonate economice şi dimensiuni ale coeziunii sociale în dezvoltarea durabilă metropolitană – 1, ARHITEXT 1224-886X, 2007, AN XIV NR.09-10 (175-176)

Rădulescu Monica, "The City as Big Home and the Good Functioning Rule, Publicare in extenso in CD-ul cu lucrările prezentate ISBN 978-606-638-023-2 https://icar2012.uauim.ro/dld/Program_ICAR2012.pdf"în cadrul conferinței internaționale ICAR 2012 2012, 19.05.2012, 978-606-638-023-2

Rădulescu Monica, "Technological Development and Urban Form – Virtual Solutions for Real Problems –Urban Regeneration and Renewal, Publicare in extenso in CD-ul cu lucrările prezentate în cadrul conferinței internaționale ICAR 2015 ISSN 2393-4425 ISSN-L 2392-4425" în cadrul conferinței internaționale ICAR 2015, 2015, 26.03.2015, 2393-4425 ISSN-L 2392-4425

Rădulescu Monica, Coeziunea,Competitivitatea și Dezvoltarea Durabilă – Concepte structurante ale dezvoltării, in cadrul simpozionului Provocari in spatiul construit, Editura Universitara Ion Mincu ISBN 978-606-638-017-1 capitol https://www.uauim.ro/evenimente/simpozion_romexpo_2012/ Provocari in spatiul construit 2012, 2012, 978-606-638-017-1

Rădulescu Monica, Claudiu Runceanu, Problematica locuirii insalubre la scară urbană, Insalubrious Housing Issues at Urban Scale, in Spațiu Artă Arhitectură Editura Universitara Ion Mincu 2013 ISBN 978-606-638-067-6 capitol Spațiu Artă Arhitectură 2013, 2013, 978-606-638-067-6

Claudiu Runceanu, Rădulescu Monica, Dificultăți ale definirii conceptului de locuire insalubră, The Difficulties for Defining the Concept of Insalubrious Housing, in Spațiu Artă

http://www.julpreview.ro/

https://www.uauim.ro/evenimente/simpozion_romexpo_2012/

43


Arhitectură, Editura Universitara Ion Mincu 2013 ISBN 978-606-638-067-6, capitol, Spațiu Artă Arhitectură 2013, 2013, 978-606-638-067-6

B1.3. ACTIVITATE PROFESIONALĂ

REVISTA JULP – JOURNAL OF URBAN AND LANDSCAPE PLANNING

www.julpreview.ro Autor/autori Monica Rădulescu, Andrei Mitrea Scurtă biografie autor/autori ANDREI MITREA este lector la Departamentul de Planificare Urbană și Dezvoltare Teritorială al Facultății de Urbanism, din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism 'Ion Mincu' din București. Este absolvent al Facultății de Arhitectură și Urbanism, din cadrul Universității Tehnice din Cluj. În anul 2011 a absolvit Masterul de Amenajarea Teritoriului și Dezvoltare Regională, iar în anul 2012 a obținut titlul de doctor în urbanism de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism 'Ion Mincu' din București. În ultimii ani, Andrei Mitrea s-a implicat în proiectul Laser Valley − Land of Lights, precum și în elaborarea noului Plan Urbanistic General al Municipiului București. MONICA RĂDULESCU este arhitect specializat în urbanism, cu o activitate de 26 de ani reunind proiecte, studii, cercetări în domeniul dezvoltării urbane și teritoriale. Este absolventă a Institutului de Arhitectură Ion Mincu – Facultatea de Arhitectură și Urbanism (1992), doctor în arhitectură (2006), cu specializări în "Urban Redevelopment & Planning" în SUA (1994) și Marea Britanie, studii de masterat în Management în România și Franța. În prezent, este conferențiar în cadrul Facultății de Urbanism - Departamentul de Planificare Urbană și Dezvoltare Teritorială, Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" din București unde, în ultimii 18 ani, dezvoltă numeroase discipline din programele de studiu de licență și masterat și participă la activitățile de cercetare și proiectare ale universității. Editură. Editura Universitară Ion Mincu București Colecție, tip publicație, publicație anuală în format digital și online Casa de producție; finanțată de editori Colaboratori/consultanți publicație. Consultanti = Gabriel Pascariu, Alexandru-Ionuț Petrișor, Arpad Zachi (2017), Alexandru-Ionuț Petrișor (2018) Colaboratori = Daniela ANTONESCU, Cerasella CRĂCIUN, Cristina, Tomas HANELL (din 2018), Birgit HAUSLEITNER (din 2018) Edgar KIVIET, Ufuk Fatih KUCUKALI (din 2018), Moktar LAMARI, Oana LUCA (din 2018), Andrei MITREA, Mihaela Hermina NEGULESCU, Gabriel PASCARIU, Alexandru - Ionuț PETRIȘOR, Andreea POPA (din 2017), Monica RĂDULESCU, Angelica Ionela STAN, Maria Chiara TOSI, Gökçen Firdevs YÜCEL CAYMAZ (din 2018), Daniela ZAMFIR (din 2018) Prezentare Journal of Urban and Landscape Planning — JULP este o revistă de cercetare fondată în 2015 și este prima revistă realizată și publicată de Școala de Urbanism din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" din București. Adresată specialiștilor care au un interes deosebit în planificarea urbană, revista își propune să acopere următoarele domenii: Planificarea spațială și urbană, Planificarea peisajului și a mediului, Istoria planificării și Știința regională. Revista reunește în Comitetul Științific specialiști și personalități în domeniul planificării urbane din Europa, are un sistem de evaluare a articolelor double blind peer-review care acordă o importanță sporită inovației, și este integral finanțată de editorii săi. Primul număr apare în 2016 în format digital, propunând ca temă provocarile noului mileniu – Challenges for the new Millenium. Începând cu 2017, revista apare și online, pe un site dedicat la adresa www.julpreview.ro. Începând cu 2017 revista este recunoscută și înregistrată ca revistă de cercetare în baze de date internaționale. Toate articolele sunt publicate în limba engleză.

http://www.julpreview.ro/

44


Numere publicate #1/2016 CHALLENGES FOR THE NEW MILLENNIUM May, 2016 (CD-ROM)=ISSN 2501-5591 ISSN-L 2501-5591 #2/2017 LIVEABLE CITIES May, 2017 (CD-ROM)=ISSN 2501-5591 ISSN-L 2501-5591 (Online)=ISSN 2559-4141 #3/2018 URBAN CHALLENGES June 18, 2018 ISSN-L 2501-5591 (Online)=ISSN 2559-4141 #1/2016 CHALLENGES FOR THE NEW MILLENNIUM May, 2016 (CD-ROM)=ISSN 2501-5591 ISSN-L 2501-5591 Conținut MOȚCANU–DUMITRESCU Mihai – Alexandru Opportunities for Urban Regeneration Operations and Re-evaluation of Existing Framework, Bucharest Industrial Areas Specific Issues STADLER Reinhold Lehel The Decline of Virtual Reality and the Rise of Augmented Reality - A digital Reshape of Public Spaces STAN Angelica Reconfiguring the Macro Urban Landscape of Bucharest Based on its Native Traits SÂRBU Cătălin N., MITREA Andrei & CHIȘ Alin D. The Question of the Danube and the Planning Myopia Ir. KIVIET, Edgar M.A. Why People are the Most Important Factor in Urban Regeneration BOSTENARU DAN, Maria & GOCIMAN, Cristina Olga Map of Impact of Natural Hazards COCHECI Radu-Matei Planning in Restrictive Environments - A Comparative Analysis of Planning Systems in EU Countries PETRIŞOR Alexandru-Ionuţ Brief Critical Analysis of Concepts Used for Assessing the Market Value to Ecosystem Goods and Services in Urban and Spatial Plans MIHĂILA Marina Book Review - Digital representation of the Impact of the 1755 Lisbon Earthquake #2/2017 LIVEABLE CITIES May, 2017 (CD-ROM)=ISSN 2501-5591 ISSN-L 2501-5591 (Online)=ISSN 2559-4141 Conținut BOSTENARU DAN, M., DILL, A. and MIHAILA, M. Integration of Reused and Retrofitted Buildings in Architectural–Cultural Surroundings in South–West Germany ANTONESCU, D. Liveable City from an Economic Perspective TUCAN, L. E. Urban Storm Water Management and Its Challenges SANSEBES, R.–M. Liveable City Characteristics or the Continuous Process of Urban Transformation. Industry, Evolution, Neglect — A Study Applied on Brașov MOTCANU-DUMITRESCU, M.–A. Liveable City = Walkable City MOTCANU-DUMITRESCU, M. A Creative City Is a Liveable City ROSCA, Ș. Sibiu — Romanian and European Liveable City #3/2018 URBAN CHALLENGES June 18, 2018 ISSN-L 2501-5591 (Online)=ISSN 2559-4141 Conținut DAS, S and GHOSH, M. A critical evaluation of the Solid Waste Management System in selected wards of Jangipur Municipality within the Murshidabad District, West Bengal, India PERSSON, J. and EMANUELSSON, K. Using workshops to value urban green and blue surfaces JENSEN, K. and BIRCHE, M. Reconfiguring the urban landscape of La Plata through a green network NEGULESCU, M.-H. Considerations on the management of accessibility improvement impact on land use ANTONESCU, D. and CIOCĂNEL, B. Territorial resilience: an economic perspective SOLAYMANI, H. Applying Partial Order and SWOT analysis in water and land use planning to prioritize the adaptation strategies under changing climate STAN, A-I. River as center and/or barrier. The peripheral urban landscapes of Romanian Danube cities DOLANA, S. Ecotourism planning in a wetland of international importance and sustainable territorial development

45


BOȘTENARU DAN, M., MEILĂ A. German Church Architecture COSMA, I-G. Waste recycling, the new-old challenge for sustainable urban development ANTONESCU, R-M. Applying DPSIR Model to sustainable territorial development, in South-Muntenia Region SANSEBEȘ, R-M. My own space. The study of our childhood playground and the rules that self-regulated the play CO-LAND Inclusive coastal landscapes10: activating green and blue infrastructure for sustainable development of the urban-land interface/ Peisaje incluzive în zonele costiere: activarea infrastructurii verzi și albastre pentru dezvoltarea durabilă a interfaței oraș-teritoriu Titlu complet proiect CO-LAND Inclusive coastal landscapes: activating green and blue infrastructure for sustainable development of the urban-land interface/ Peisaje incluzive în zonele costiere: activarea infrastructurii verzi și albastre pentru dezvoltarea durabilă a interfaței oraș-teritoriu Coordonator Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”- Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consulting. Parteneri

1. UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA România 2. EESTI MAAULIKOOL Estonia 3. HOCHSCHULE FUER WIRTSCHAFT UND UMWELT NUERTINGENGEISLINGEN Germania 4. HOCHSCHULE WEIHENSTEPHAN-TRIESDORF Germania 5. UNIVERSITE LIBRE DE BRUXELLES Belgia 6. UNIVERSITA DEGLI STUDI DI NAPOLI FEDERICO II. Italia 7. STICHTING LE: NOTRE INSTITUTE Olanda 8. INTERNATIONALE VERENIGING VAN STEDEBOUWKUNDIGEN Olanda

Beneficiar Erasmus+ Key Action Cooperation for innovation and the exchange of good practices, Strategic Partnerships - Strategic Partnerships for higher education - Development of Innovation Derulare 01-09-2017 - 31-08-2020 în derulare Echipa UAUIM Conf.dr. Pascariu Gabriel Director de Proiect, Conf.dr.Angelica Ionela Stan, Conf.dr.Monica Rădulescu - echipa participantă la competiția Erasmus+ derulată pentru câștigarea proiectului. Echipei i s-au alăturat, după inceperea proiectului, dr.urb. Dana Milea și dr.urb. Matei Cocheci. Prezentare Prioritățile proiectului sunt formulate pentru creșterea calității și relevanței cunoștințelor și abilităților studenților și pentru susținerea inovației și a creativității prin parteneriate și abordări inter și transdisciplinare, dar și pentru dezvoltarea de practici deschise și inovative în era digitală. Modulul european de studiu, dedicat integrării planificării și designului zonelor costiere, va crește calitatea în activitățile didactice din învățământul superior, în timp ce practicile digitale dar și metodele de învățare inovative produc beneficii atât pentru personalul didactic cât și pentru studenți, generând un impact favorabil la nivel local prin implicarea activă a comunităților locale și prin dezvoltarea ideilor dedicate dezvoltării durabile într-un context real. Proiectul are o abordare transdisciplinară în care parteneriatele cu comunitățile locale sporesc eficacitatea activităților de învățare, susțin sustenabilitatea proiectului și furnizează elemente suport pentru dezvoltarea de activități care continuă proiectul după finalizarea acestuia. Proiectul cuprinde următoarele tipuri de activități: - inovarea curriculară prin introducerea planificării integrate și a designului ca subiect interdisciplinar - introducerea unor medii de învățare interdisciplinare, bazate pe probleme - atât online cât și pe teren - introducerea unei unități de curs online cu acces deschis și deschiderea resurselor educaționale pentru deschiderea educației pentru grupurile țintă în afara contextului universitar formal - introducerea unor activități de învățare online extrem de interactive bazate pe teoria învățării constructiviste

10 Extras din documentația prezentată în competiția organizată pentru atribuirea proiectului/ grantului

46


- formarea continuă a cadrelor didactice în domeniile menționate mai sus - impactul local / regional al activităților de învățare bazate pe probleme, prin abordarea problemelor locale și încercarea de a le aborda prin abordări integrate - învățarea reciprocă a tuturor partenerilor europeni implicați, creșterea conștientizării europene și aprecierea diversității - noul curs vizează promovarea competențelor transformatoare. Elevii ar trebui să se dezvolte ca promotori ai schimbării durabile prin conducerea democratică și împuternicirea actorilor locali. Ne așteptăm ca aceste competențe să fie esențiale pentru dezvoltarea locală durabilă, pe de o parte, dar și să sporească considerabil capacitatea de angajare a studenților.

ANALIZA LOCUIRII PENTRU MUNICIPIUL BUCUREȘTI ÎN CADRUL P.U.G. MUNICIPIUL BUCUREȘTI Titlu complet proiect Contract nr.469/07.10.2013 REVIZUIRE PLAN URBANISTIC GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI ETAPA I- FAZA I.2. „Stadiul actual al dezvoltarii urbane” Subfaza I.2.A. „Stadiul actual al dezvoltarii urbane- Context Teritorial” Livrabil E1F2_10 „ Raport privind stadiul actual al dezvoltării urbane- A. Analiza stadiului actual de dezvoltare„ Parteneri – ASOCIEREA UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM “ION MINCU” – CENTRUL DE CERCETARE, PROIECTARE, EXPERTIZA SI CONSULTING, ARNAIZ ARQUITECTOS SLP, SC AECOM INGENIERIA SRL, SC INTERGRAPH COMPUTER SERVICES SRL, SC COMPANIA DE CONSULTANTA SI ASISTENTA TEHNICA SRL, SC SYNERGETICS CORPORATION SRL. Liderul Asocierii - UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM “ION MINCU” – CENTRUL DE CERCETARE, PROIECTARE, EXPERTIZA SI CONSULTING Coordonator proiect- UAUIM: Prof.dr.ah. Tiberiu Florescu, Manager Proiect: Lect.dr.urb. Andreea Popa Beneficiar Primăria Municipiului Bucureşti Derulare octombrie 2014 Echipa UAUIM - Responsabil Tehnic Conf. dr. arh. Claudiu Runceanu , Conf. dr. arh. Monica Rădulescu, Conf. dr. arh. Liviu Ianăși, Conf. univ. dr. Bogdan Suditu, Lect. dr. arh. Florin Mureșanu Lect. dr. arh. Vera Marin, Asist. drd. urb. Laura Tucan, Asist. drd. urb. Matei Cocheci, Asist. drd. urb. Reinhold Stadler, Lect. dr. arh. Mihaela Hărmănescu Conținut studiu realizat de către Rădulescu Monica 3. Analiza 3.1. Portofoliul de locuințe și piața imobiliară 3.1.1. Configurație și evoluție. Caracterizare generală 3.1.2. Locuirea adecvată. Criteriile de analiză

3.1.2.1. Criteriul intimitate adecvată 3.1.2.2. Criteriul suprafață adecvată 3.1.2.3. Criteriul accesibilitate fizică 3.1.2.4. Criteriul securitate 3.1.2.5. Criteriul stabilitate și durabilitate structurală 3.1.2.6. Criteriul însorire/iluminat 3.1.2.7. Criteriul încălzire și ventilare adecvată 3.1.2.8. Criteriul echipare edilitară 3.1.2.9. Criteriul factori de mediu, sănătate 3.1.2.10.Criteriul amplasare adecvată și accesibilă în relație cu locul de muncă și echipamentele publice de bază 3.1.2.11.Criteriul accesibilitate financiară

3.1.3. Piața imobiliară Extras din studiul realizat de candidată Analiza în domeniul locuirii utilizează datele privind numărul și distribuția locuințelor, date disponibile la data realizării studiului – cu limitările impuse de natura datelor (date de recensamânt bazate pe declarații, sondaje/ anchete sociologice fundamentate științific dar bazate pe declarații,

47


analize de piață imobiliară bazate pe declarații, etc.) dar și de înregistrarea datelor statistice din categoria locuințe în baza de date fără a opera distincții între categorii diferite de locuințe și fără a da posibilitatea asocierii informațiilor legate de stare, număr de utilizatori, și comportament de utilizare cu categoriile și tipurile de construcții de locuit și nici cu localizarea acestora în teritoriu. Bucureștiul menține în anul 2014 în mare măsură caracteristicile dezvoltării înregistrate în anul 2000 câștigând pentru portofoliul de locuințe numai 15.026 locuințe noi, cifră care reprezintă o creștere de 1,92% față de același an 2000, în același timp județul Ilfov câștigând 40.506 de locuințe noi care reprezintă o creștere cu 43,38% în intervalul 200-2014 și ilustrează tendința centrifugă de dezvoltare/ construire în domeniul locuirii. (A se vedea Anexa nr. 1 Locuințe existente la sfârșitul anului 2012, pe forme de prorpietate și medii) Rolul de oraș capitală, centru în rețeaua națională și regională și în aglomerarea urbană/ zona metropolitană/ zona funcțională urbană nu a putut fi valorificat în pofida unei dezvoltări a serviciilor atinsă însă pe fondul prăbușirii sectorului industrial, și în pofida unor intervenții care au vizat dezvoltarea infrastructurii și a rețelei de transport și care au produs o dispersie a centrelor de interes, au diversificat zonele mixte configurate în anul 2000 și au diversificat și tipurile de locuire în zonele rezidențiale cu locuințe joase și mai ales înafara Bucureștiului în prima coroană de localități. În plan estetic configurativ, segmentul locuire a înregistrat într-o prea mică măsură modificări care să susțină statutul de capitală, sau o creștere a gradului de atractivitate, și nici o creștere a calității culturii de locuire, toate exprimate în imaginea urbană a zonelor de locuit reprezentative cantitativ și care cuprind peste 80% din populația orașului – ansamblurile de locuințe colective. Noile standarde de locuit au fost aplicate la nivel urban și zonal înafara Bucureștiului. S-a menținut, așa cum se miza în anul 2000, continuitatea unui proces valabil de specificitate locală tradițională în cultura locuirii în zonele rezidențiale cu locuințe joase care ocupă o suprafață mare – cca.25% și reprezintă 64% din totalul clădirilor de locuit gazduind însă numai 18% din populația capitalei. Principalele mijloace și modalități de reabilitare a ansamblurilor de locuințe colective s-au aflat în domeniul reabilitării termice însă nu putem discuta despre o punere în valoare a acestora ci mai degrabă despre măsuri minimale și în multe situații implicând decizii estetic-configurative greu de justificat – o cromatică neatractivă sau dimpotrivă neașteptată, absența măsurilor în aplicarea legii pentru intervenții asupra fațadelor (închideri de balcoane) justificate probabil de o libertate prost înțeleasă în contextul puternic marcat de efectele crizei economice și financiare, începând cu anul 2008. Intervențiile majore în zona de locuit sunt în intervalul 2000-2012 dedicate modificărilor elementelor de regulament pentru o suprafață de cca.289 ha reprezentând 2,1% din suprafața intravilanului și vizează reconfigurări/ schimbări funcționale care permit o mai bună adaptare la condițiile socio-economice ale perioadei și fructifică amplasamentul favorabil derulării de activități economice. (Anexa nr. 23 Modificarea profilului funcțional în intervalul 2000-2014) Orașul a păstrat avantajele prezenței unei mari varietăți a tipurilor de locuințe și situații de locuire prezente în zone relativ omogene, avataj care permite intervenții și reglementări corente pe teritorii relativ întinse. (vezi Anexele nr. 24-27 Clădiri de locuit din total clădiri) În același timp, evoluția a înregistrat o cronicizare a problemelor semnalate la nivelul anilor 2000 și care afectează întreg orașul, cele mai importante fiind legate de: vechimea construcțiilor de locuit întrucât 60% dintre acestea sunt realizate înainte de 1970, de siguranța și stabilitatea construcțiilor la cutremur, de ineficiența enegetică a clădirilor de locuit colective, de tipul proprietății – 95% din locuințe fiind proprietate privată, de dificultățile de acoperire a costurilor de întreținere în condițiile în care se estimează ca aprox. 70% din numărul total de apartamente la nivel național au asemenea dificultăți, de inexistența comportamentelor asociative, și nu în ultimul rând de dezechilibre importante de amplasare a locuințelor în raport cu locurile de muncă, generând suprasolicitări ale rețelei stradale în deplasările zilnice cu autovehicule personale, cu consecințe importante asupra poluării și degradării mediului, mai ales în sanamblurile de locuințe colective. În condițiile menținerii unei mobilități rezidențiale reduse are loc o degradare a spațiilor publice în cadrul ansamblurilor de locuit prin transformarea spațiilor neconstruite în parcaje sau ocuparea cu construcții rezidențiale sau comerciale joase. La acestea se adaugă11 plombarea fără discermământ

11

CSB2035 prof.dr.arh. Cătălin Sârbu

48


cu clădiri de locuit multietajate, cu construcţii de birouri în zone cu o marcată personalitate urbană, funcţională şi arhitecturală, absența serviciilor de interes general pentru învățământul preșcolar, a celor comerciale cu profil mixt/complex în zonele constituite dar și în cele nou constituite sau realizate, repetând experienţele suburbiilor vest europene şi americane în ceea ce priveşte lipsa dotărilor în zonele de locuit, reducerea spaţiilor verzi, inclusiv a celor din incinta ansamblurilor de blocuri, aglomerarea locuinţelor în fostul inel periferic antebelic, pe terenurile industriale supuse reconversiei, “realizarea noilor ansambluri de locuinţe colective care diferă de cele de dinainte de cele ale anilor ’80 numai prin mărirea suprafeţelelor locuibile pe tip (ca şi număr de camere) de apartament şi de multe ori prin calitatea discutabilă a durabilităţii finisajelor şi neasigurarea unor spaţii exterioare de calitate adiacente blocurilor“. Evoluția în intervalul 2000-2014 confirmă dealtfel evoluția și tendințele înregistrate la nivel naționalxvii după cum urmează:

1. Degradarea zonelor de locuințe colective, pe fondul îmbătrânirii și lipsei de întreținere a acestora;

2. Extinderea necontrolată a zonelor de locuit în teritorii actualmente neconstruite, formând zone de urbanizare depărtate de oraşe, cu limite de confort pentru locuire (locuire suburbană adresată populaţiei cu venituri mari);

3. Diminuarea calității echipării realizarea de echipamente publice (educație, sănătate ş.a.) neavând același ritm cu extinderea fondului de locuințe;

4. Scăderea lentă a cererii de locuinţe şi diminuarea treptată a preţurilor locuinţelor, trecând către formula generală: preţul 1 mp suprafaţă desfăşurată de locuinţă = 1 salariu lunar mediu;

5. Continuarea tendinţelor de menţinere a unui preţ mare al locuinţelor, prin acțiuni speculative private şi prin acţiunea statului care imită piaţa privată;

6. Slabele preocupări ale administraţiei publice locale pentru îmbunătăţirea locuirii în cartierele existente;

7. Lipsa acţiunilor administraţiei publice locale de construire a locuinţelor sociale; 8. Ignorarea de către administraţia publică centrală şi locală a problemei deprecierii stocului de

locuinţe; 9. Deprecierea forţei de muncă în construcţii, datorată câştigului mic în domeniu şi emigrării

muncitorilor calificaţi; 10. Mărirea preţului materialelor de construcţii, cauzată de diminuarea producţiei interne şi de

mărirea preţurilor materialelor de import; 11. Degradarea continuă a mediului social în cartierele de locuinţe existente şi diminuarea

numărului de locuitori ai acestora; 12. Mărirea preţului serviciilor publice de furnizare a utilităţilor, în special în marile ansambluri

de locuinţe. Pentru București, evoluția zonelor de locuit pentru intervalul 2000-2014 pune în evidență următoarele aspecte: Pentru București, evoluția zonelor de locuit pentru intervalul 2000-2014 pune în evidență următoarele aspecte: 1. Bucureștiul exprimă efectele manifestării unor tendințe de dezvoltare la nivel teritorial (axa de

dezvoltare Ploiești – București - Giurgiu) și anume: a. un număr mare de locuințe 400-500 locuințe /1000 locuitori - o valoare peste media

UE de 445,18 locuințe /1000 locuitori și peste media națională de 390 locuințe/1000 locuitori;

b. o suprafață locuibilă per locuitor 21,83 mp/locuitor cu valori peste media națională – 15,39 mp/locuitor, media europeană fiind de 32,45 mp/locuitor;

49


c. o valoare de 46,79 mp/locuință peste media națională 35 mp/locuință pentru suprafața locuibilă indicând o tendință centrifugă de dezvoltare ce a caracterizat perioada de boom imobiliar - media UE – 83.72 mp/locuință suprafața locuibilă12.

2. Portofoliul de locuințe grupează o varietate de locuințe și situații de locuire în zone modelate cultural, care exprimă standardele de locuire aplicabile la data executării construcțiilor respective dar și comportamentele sociale, culturale și economice ale proprietarilor, și totalizează un număr de 132.171 clădiri rezidențiale, 844.541 locuințe, marea majoritate în proprietate privată (95% din totalul locuințelor); mărimea medie a locuinței este de 46 mp/ locuință în 2011 grupând în medie 2,45 camere de locuit/locuință, 2,23 persoane/ locuință 2011 și 0,9 persoane/ cameră de locuit în 2011. Dintre acestea o pondere de 25% din numărul total de camere o reprezintă camerele utilizate numai în scopuri profesionale. (Anexa nr.1 Locuințe existente la sfârșitul anului 2012, pe forme de prorpietate și medii)

3. O configuraţie generată de caracteristicile dezvoltării influențate de mediul economic şi social, fiind înainte de 1990 cel mai mare oraş industrial al ţării;

4. O concentrare foarte mare a populaţiei în locuinţe situate în clădiri de locuit cu P+4 etaje și peste, practic cca. 78% din locuinţe sunt situate în astfel de clădiri, cu o medie de ocupare de 2,23 locuitori per locuinţă şi însumând cca. 661.000 locuinţe şi peste 1.475.000 locuitori, ocupând cca. 15% din teritoriul oraşului şi grupând locuinţe cu condiţii relativ proaste de locuit. Locuinţele situate în clădiri sub P+4 reprezintă cca. 20% din locuinţe şi ocupă cca. 25% din teritoriul oraşului.

Ritmul de înnoire pentru stocul de locuințe este foarte scăzut față de ritmul care caracterizează Județul Ilfov indicând lipsa de adecvare a ofertei de locuire, a zonelor și situațiilor de locuire la statutul socio-economic și modelele culturale și comportamentale ale utilizatorilor din capitală, care au preferat să părăsească orașul și să se stabilească în localitățile din imediata vecinătate (Anexa nr. 30 Dinamica populației și a fondului de locuințe în localități din vecinătatea Municipiului București). Pare că orașul “fuge“ din teritoriul său. 5. Clădirile de locuit joase domină ca număr și pondere dar și ca suprafață de teren - alcătuit într-o

foarte mare măsură din locuințe joase, parter, 31,6% din gospodării sunt alcătuite dintr- o persoană și peste 50% din numărul total de locuințe au o vechime de peste 50 de ani.

6. Scăderea prețurilor apartamentelor este de 49,6% la sfârșitul lui 2012 față de momentul de vârf al pieței imobiliare (martie 2008)- de la un apogeu de 2.264 de euro pe metru patrat, până la 1.142 de euro pe metru pătrat în luna decembrie a anului trecut, potrivit datelor furnizate de platforma Analize Imobiliarexviii.

7. În același timp Programul Prima Casa nu a compensat scăderea puterii de cumpărare, iar sumele împrumutate de la bănci pentru achiziția de locuințe s-au diminuat. Astfel, din anul de demarare a programului Prima Casa, valoarea medie a unei garanții a scăzut constant: de la 41.574 de euro în 2009, la 40.133 de euro în 2010, la 39.115 euro în 2011 și la circa 37.500 de euro în cadrul celei de-a patra etape a programului, iar în ultimii câțiva ani, sectorul creditării pentru locuințe a fost susținut în proporție covârșitoare de programul Prima Casăxix.

8. Chiriile au scăzut puternic în ultimii 4 anixx, chiria medie solicitată de proprietarii de apartamente a scăzut cu 49% între octombrie 2008 și octombrie 2012.

12 Localitățile cu peste 65 mp/locuință sunt Corbeanca, Voluntari, Mogoșoaia, Clinceni, Bragadiru, Chiajna, Domnești, Berceni, Otopeni,

Dragomirești Vale indicând preferința populației pentru spații mari de locuit situate în localitățile din vestul, nordul și sud estul

Bucureștiului cu aprox. 60% din locuințe echipate cu instalații de alimentare cu apț, canalizare, baie în locuință conform Studiului Axa de

dezvoltare teritorială Ploiești – București – Giurgiu – Axă structurantă a dezvoltării sudului României,2013, BENEFICIAR:MINISTERUL

DEZVOLTARII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Direcţia Generală Dezvoltare Regională şi Infrastructură, ELABORATORI:

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – proiectant general / coordonare, Şef proiect: Conf. dr. arh. Gabriel

PASCARIU, subcontractant Universitatea Bucureşti Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate Asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT)

Director: prof. dr. Ioan IANOŞ, responsabil proiect: prof. dr. Cristian TĂLÂNGĂ, elaboratori Conf.dr.arh Gabriel Pascariu, Conf.dr.arh Monica

Rădulescu, Conf.dr.arh Cătălin Sârbu, Conf.dr.arh Mihaela Negulescu, Lect. dr. arh. Liviu Ianăşi, Drd. Urb. Mihai Alexandru, Dr.arh Andrei.

Mitrea, Urb. Sabina Dimitriu, Urb. Radu Matei Cocheci, Urb Ştefan Andrei. Sabău, Ec. Daniela Racu, Universitatea Bucureşti – CICADIT, Prof.

dr. Cristian Tălăngă, Prof. dr. Cristian Braghină, Lector dr. Daniela Zamfir, Lect. dr. Cristian C-tin Draghici, Asist. cerc. dr. Radu Pintilii, Asist.

cerc. dr. Valentina Stoica, Dr. Florentina Cristina Merciu.

50


9. Vânzările sau numărul tranzacțiilor realizate în anul 2014 reprezintă sub 10% (aprox.400 în septembrie 2014 față de 600 în octombrie 2013) din volumul locuințelor scoase la vânzare în același an (aprox.11.000 în septembrie 2014 față de aprox. 10.000 în octombrie 2013)xxi

10. Locuința este un bun pentru care măsurarea consumului se realizează cu dificultate în condițiile în care sărăcia este echivalentă sau se traduce printr-un consum inadecvat de bunuri și servicii, inclusiv locuințe. Un consum inadecvat de locuințe este rezultatul a două principale cauze și anume: a) prabușirea pieței imobiliare adică o problemă de eficiență și b) un venit inadecvat adică o problemă de eficacitate. Venitul inadecvat generează consumul inadecvat de locuințe iar valoarea asociată de un consumator unei locuințe depinde de cantitatea și calitatea bunului respectiv, în cazul locuinței traduse prin alcătuirea, mărimea, suprafața construcției, suprafața terenului pe care este amplasată construcția respectivă, caracteristicile și calitatea amenajărilor din imediata vecinătate, nivelul de echipare cu echipamente și servicii publice, comerciale, de recreere și accesul la acestea, distanța la care se află față de locul de muncă.

Locuirea adecvată. Criteriile de analiză Cea de a 2-a Conferinţă a UNCHS HABITAT, Istanbul (1996), defineşte locuirea adecvată ca o sumă de condiţii care includ: intimitate adecvată, suprafată adecvată, accesibilitate fizică, securitate, securitatea dreptului de proprietate, stabilitate şi durabilitate structurală, luminare încălzire şi ventilare adecvată, infrastructură de bază adecvată cum ar fi alimentare cu apă, echipamente sanitare – baie grup sanitar, facilități de management al deşeurilor, calitate corespunzătoare a mediului şi a factorilor de sănătate, localizare adecvată şi accesibilă în relaţie cu locul de muncă şi facilităţile de bază toate trebuind să fie disponibile la un cost accesibil. Locuirea adecvată se traduce prin faptul că orice individ/ familie trebuie să aibă o locuinţă/ un domiciliu dar şi prin calitatea şi confortul asigurat de locuinţă (m2/ persoană, nr. persoane/ cameră, nr. persoane/ locuinţă, izolare fonică, încălzire şi izolare termică , dotare cu utilităţi – apă caldă, rece, gaze naturale, baie, WC cu apă în interiorul locuinţei etc. - şi cu bunuri de folosinţă îndelungată - frigider, aragaz etc.) şi în egală măsură prin spaţiile, utilităţile şi echipamentele publice adiacente locuinţei, cum sunt prezenţa parcurilor şi a spaţiului verde în general, a spaţiilor sigure de joacă pentru copii, posibilităţi de recreere şi petrecere a timpului liber în siguranţă, transport şi conexiuni etc. Când vorbim despre condiţii de locuit inadecvate (inumane, degradante) ne referim la acele locuinţe care nu oferă decât un minim adăpost împotriva intemperiilor, la locuinţe supra-aglomerate şi care oferă condiţii igienico-sanitare deficitare sau chiar mizerabile. În această categorie intră blocurile părăsite, fără instalaţii sanitare şi echipamente, fără ferestre, uşi etc., locuinţe cu pereţii deterioraţi, fără acoperiş, slab rezistente la intemperii. Prin condiţii precare de locuire , în general, se înţelege:

- supra-densitate: • locuitori/ cameră • m2 / persoană;

- dotare deficitară cu bunuri de folosinţă îndelungată; - lipsa racordurilor la utilităţile publice (apă curentă, canalizare, gaze naturale, încălzire

centrală, electricitate); - locuinţă improprie – slabă rezistenţă la intemperii datorită materialelor de construcţie

folosite; - modalitatea de încălzire; - incapacitatea de acoperire a cheltuielilor de întreţinere în perioada de iarnă îndeosebi

(pentru mediul urban); - lipsa unor încăperi cu destinaţie specială (baie, bucătărie); - acces la diferite servicii şi calitatea vecinătăţii (dispensar/ spital; oficiu poştal, farmacie; spaţii

de joacă pentru copii, insecuritate pe stradă, mizerie în spaţiul public, drumuri proaste etc.). Condițiile inadecvate de locuire reprezintă o problemă sau o determinantă a insalubrității sau a instalării problemelor de sănătate în primul rând dar și o problemă de calitate a vieții. Abordarea Organizației Mondiale a Sănătății defineşte locuirea sănătoasă drept un concept comprehensiv ce ia în considerare o varietate de factori care contribuie la calitatea locuirii şi a mediului de locuit, inclusiv capacitatea de a satisface aşteptările şi exigenţele rezidenţilor adică include conceptul de calitate a

51


vieții. Problematica studiilor și cercetărilor asupra calității vieții pare să acopere parțial zona condițiilor precare de locuire fără a furniza o imagine de ansamblu clară asupra relației adecvare – precaritate –insalubritate/salubritate/sănătate. Adecvarea locuirii variază de la o țară la alta și este determinată de factori sociali, economici, culturali și de mediu. În timp ce criteriile care definesc locuirea adecvată sunt unanim acceptate, metodele de intervenție, instrumentele utilizate depind într-o foarte mare măsură de comportamentele culturale, caracteristicile economice și sociale, condițiile oferite de cadrul legislativ și nu în ultimul rând de așteptările și aspirațiile populației, care toate variază de la o țară la alta. Conceptul de excluziune de la locuire este intrinsec legat de conceptul de locuire adecvată iar asigurarea accesului la locuire decentă reprezintă fundamentul realizării unei societăţi echitabile. În acest sens, se poate spune că accesul la locuire reprezintă elementul principal al incluziunii sociale. Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale adoptată de Consiliul Europei în 1953, nu face referire la dreptul fiecărei persoane la o locuinţă adecvată. În 1993, C.E. a adoptat însă Rezoluţia 244 prin care se arată că “promovarea şi implementarea dreptului la locuire, ca drept fundamental al fiecărui individ, este o datorie prioritară a societăţii ca întreg şi o obligaţie colectivă a autorităţilor publice de la toate nivelurile.” (secţiunea V.3). Grupurile excluse de la locuire sunt cele care nu pot ‘concura’ cu şanse egale pe piaţa locuinţelor, drept urmare a unor variate condiţii socio-economice (structurale) nefavorabile înregistrate la un moment dat, precum şi a unor obstacole de natură personală pe care aceştia le întâmpină. Aceste grupuri excluse de la o locuire adecvată nu sunt reprezentate doar de cei fără locuinţă (homeless) – adică acei oameni care nu au capacitatea de a avea acces şi a menţine o locuinţă personală prin propriile resurse. Cei care locuiesc în condiţii improprii, care nu pot avea acces la o locuire decentă/ adecvată datorită veniturilor insuficiente, formează marea masă a celor excluşi de la locuire. Este însă general acceptat că marea majoritate a celor excluşi fac parte din categoria celor cu venituri scăzute, aflaţi în general sub pragul de sărăcie. Factori determinanţi ai excluziunii de la locuire sunt :

- factorii socio-demografici au generat scăderea capacităţii noilor gospodării de a face faţă cheltuielilor necesare cu procurarea/ întreţinerea unei locuinţe adecvate ;

- schimbările socio-economice - marea majoritate a oamenilor care se confruntă cu astfel de situaţii nu-şi poate permite prin propriile resurse şi eforturi să aibă o locuinţă decentă ;

- deficienţe în furnizarea şi distribuirea bunăstării - sistemul de protecţie socială şi de alte servicii de asigurare a bunăstării sunt slab organizate, neavând capacitatea de a oferi locuinţe sociale pentru un număr din ce în ce mai mare de cereri, îndeosebi în mediul urban ;

- schimbări în asigurarea locuirii. Modificarea trendului de asigurare a locuirii şi de furnizare de locuinţe dinspre sectorul public către sectorul pieţei private, a generat dificultăți pentru persoanele cu venituri scăzute și probleme legate de întreținerea locuințelor ;

- grupuri vulnerabile speciale - tinerii şi toţi cei cu nevoi individuale speciale, familiile monoparentale şi cele numeroase, şomerii şi alte categorii cu venituri mici, romii. Toate aceste subgrupuri excluse din variate motive de la o locuire adecvată, experimentează în fapt marginalizarea socială şi pot fi expuse spre o progresivă excluziune de la cele mai importante domenii ale activităţii umane şi vieţii sociale.

Lipsa locuinţei şi condiţiile inadecvate de locuire reprezintă factori de care depinde viaţa şi sănătatea fiecărui individ, fiind situaţi sub iminenţa aşa-numitului “hazard environmental” (Satterthwaite, 1995, citat de D. Avramov, 1995). Expunerea la hazardul environmental datorită lipsei locuinţei sau supraaglomerării, lipsei de reparaţii şi a accesului la facilităţi sanitare, degradarea mediului înconjurător (natural şi construit) etc., este asociată cu lipsa de sănătate, dizabilităţi, stres psihologic, constrângeri de dezvoltare piho-somatică şi socială, speranţă de viaţă scăzută, segregare socială şi rezidenţială, şi poate fi asociată, de asemenea, cu obstacole în calea oportunităţilor de acces la diferite servicii sociale începând cu educaţia şi îngrijirea medicală şi terminând cu accesul la cultură şi la formele de relaxare şi petrecere a timpului liber. (Avramov, 1995, p.68). Metoda de analiză

52


Fiecare dintre criteriile de analiză pentru locuirea adecvată13 este aplicat teritoriului de studiu pe baza criteriului realizându-se o evaluare prin raportare la valorile indicatorilor ce caracterizează fenomenul, cu referire la cartierele delimitate conform Anexa nr. 3 Lista cartierelor și a codurilor de indetificare. Analiza este derulată parcurgând fiecare dintre criterii după cum urmează: 3.1.2.1. Criteriul intimitate adecvată – oferă interpretări asupra utilizării locuințelor dar și a terenurilor în ceea ce privește încărcarea cu locuințe. Valorile densităților exprimate în locuințe per hectar – loc/ha – sunt interpretate în raport cu valorile recomandate pentru încărcarea terenurilor în raport cu configurația / morfologia zonei. Sunt semnalate situațiile și arealele în care se constată supraaglomerarea și subocuparea indicând arealele în care sunt de dorit scăderi ale densității sau dimpotrivă creșteri ale densității. Analiza pentru numărul de persoane per cameră de locuit oferă informaţii asupra arealelor în care sunt prezente situaţii de supraocupare – indicând disfuncții care conduc către insalubritate, sau dimpotrivă subocupare – indicând rezerva de locuințe. 3.1.2.2. Criteriul suprafață adecvată Sunt evidențiate caracteristicile locuințelor exprimate ca valori medii ale suprafețelor în raport cu exigențele legislației în domeniu acolo unde este posibil, cu valorile medii înregistrate la nivel municipal, național și european. Caracteristicile pun în evidența zonele ocupate de locuințe cu suprafață mare și oferă indicii pentru interpretarea calității locuirii în raport cu prețurile acestora, percepția locuitorilor asupra zonelor de locuit. 3.1.2.3. Criteriul accesibilitate fizică Sunt evidențiate zonele echipate cu accese auto și pietonale, în mod normal ca o consecință a alcătuirii acestora sau a evoluției în timp. În mod normal această secțiune este studiată în proiecte cu un înalt grad de detaliere care pot semnala situații în care străzile sunt subdimensionate, accesele auto sau pietonale lipsesc și în general semnalează erori de planificare produse înainte de anul 2000 sau de utilizare – parcelări, reparcelări, înstrăinări ale proprietăților realizate fără a respecta reglementările și legislația în vigoare. Pentru un studiu de detaliu în ceea ce privește accesibilitatea fizică se recomandă realizarea unor proiecte de detaliu, analiza realizată pentru această etapă a Planului Urbanistic General realizând o verificare privind accesibilitatea în raport cu traseele RATB și stațiile respective. În această secțiune este realizată o estimarea a necesarului de parcări exprimată ca total și interpretată în raport cu numărul de locuri de parcare de reședință asigurate de către ADP. 3.1.2.4. Criteriul Securitate Analiza arată modul în care este percepută securitatea în teritoriul orașului dar și arealele în care infracționalitatea este prezentă pe teritoriul Bucureștiului și furnizează aprecieri ce trebuie corelate cu concluziile referitoare la supraaglomerarea ce favorizează apariția conflicetelor sociale, și care fundamentează decizia privind intervenția prin metode și mijloace potrivite asigurării securității în teritoriul orașului dar și privind intervenții privind asigurarea furnizării serviciilor publice – de ex. iluminatul public – la un nivel corespunzător. 3.1.2.5. Criteriul stabilitate și durabilitate structurală Pentru durabilitatea structurală sunt interpretate informațiile statistice disponibile, legate de materialele din care sunt realizați pereții exteriori, cu implicații importante pentru configurarea și dimensionarea programelor de reabilitare termică dar și a celor care vizează intervenții ulterioare în zone în care construcțiile de locuit sunt realizate din chirpici și ponderea lor este importantă. Pentru localizarea acestora este însă necesară o detaliere în proiecte de urbanism ulterioare, pe măsură ce intervențiile sunt calibrate sau posibile. Analiza arată distribuția clădirilor cu risc seismic pe teritoriul orașului, semnalează concentrări ale acestor clădiri și areale în care intervenția este importantă. Informațiile oferite sunt corelate cu cele legate de vechimea construcțiilor și distribuția spațială a acestora.

13 Legea 350/06-07-2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul Art. 1. [{*}] (5) Gestionarea spatiala a teritoriului urmareste sa asigure indivizilor si colectivitatilor dreptul de folosire echitabila si responsabilitatea pentru o utilizare eficienta a teritoriului, conditii de locuire adecvate, calitatea arhitecturii, protejarea identitatii arhitecturale, urbanistice si culturale a localitatilor urbane si rurale, conditii de munca, de servicii si de transport ce raspund diversitatii nevoilor si resurselor populatiei, reducerea consumurilor de energie, asigurarea protectiei peisajelor naturale si construite, conservarea biodiversitatii si crearea de continuitati ecologice, securitatea si salubritatea publica, rationalizarea cererii de deplasari. (alineat modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 7/2011, astfel cum a fost modificata prin art. I pct. 1 din Legea nr. 190/2013, în vigoare de la 13 iulie 2013) (articol modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 7/2011, în vigoare de la 11 februarie 2011)

53


3.1.2.6. Criteriul însorire/iluminat Pentru acest criteriu este realizată o evaluare privind dotarea locuințelor cu instalaţie electrică la nivelul orașului urmând ca în etapele următoare din proiect să fie realizată o corelare a informației cu concluziile studiului privind morfologia și echiparea edilitară, studiile din domeniul economic și social, cu scopul de a pune în legătură aspectele de stare și echipare cu comportamentele utilizatorilor. 3.1.2.7. Criteriul încălzire și ventilare adecvată Similar segmentului dedicat iluminatului, este realizată o evaluare privind dotarea locuințelor cu instalații de încălzire la nivelul orașului urmând ca în etapele următoare din proiect să fie realizată o corelare a informației cu concluziile studiului privind morfologia și echiparea edilitară, studiile din domeniul economic și social, cu scopul de a pune în legătură aspectele de stare și echipare cu comportamentele utilizatorilor. Este realizată de asemenea o evaluare a stării locuințelor, fundamentată de cercetările disponibile la data realizării acestui studiu, cercetări care pun în evidență disfuncții manifestate în utilizarea locuințelor și comportamente culturale ale ocupanților care trebuie corectate. 3.1.2.8. Criteriul echipare edilitară

3.1.2.8.1. Criteriul alimentare cu apă Analiza prezintă informații asupra populației deservite prin sistemul de alimentare cu apă dar, rata de conectare la rețeaua de distribuție în relație cu comportamentele de consum ale utilizatorilor, informații ce urmează a fi corelate cu concluziile studiilor privind echiparea edilitară și furnizarea de servicii publice, aspecte sociale și economice, aflate în lucru la data realizării acestui studiu. Concluziile pot fundamenta intervențiile în areale în care ameliorarea condițiilor de locuit este urgentă datorită prezenței situațiilor în care sănătatea este afectată – situații de insalubritate – sau în care susține inetrvenții de natură să potențeze dezvoltarea de activități economice și crearea de locuri de muncă în acord cu caracterul zonei și atributele care descriu intervenția formulată de soluția tehnică de concurs. 3.1.2.8.2. Criteriul echipare sanitară Analiza pune în evidență situațiile de insalubritate prin identificarea zonelor în care există locuințe fără instalații și echipamente sanitare (băi, grupuri sanitare, bucătării) în special în zonele în care au fost menținute caracteristicile locuirii identificate la nivelul anului 2000 sau în care proprietarii au renunțat la acestea și presupune o inventariere a locuințelor și existența unor rapoarte de monitorizare a comportamentului utilizatorilor. Situațiile astfel identificate vor putea conduce la agregarea pe zone de intervenție de natură să elimine situațiile de insalubritate în sine sau să susțină intervențiile de regenerare urbană cu scopul atingerii obiectivelor formulate prin soluția tehnică de concurs. 3.1.2.8.3. Criteriul amenajări pentru depozitare deșeuri Analiza pune în evidență zonele și situațiile de locuit pentru care depozitarea deșeurilor se realizează necorespunzător conform reglementărilor în vigoare, și care se constituie în factor al insalubrității. Decizia privind intervenția în asemenea zone poate fi luată după corelarea informațiilor de stare cu cele de funcționare, inclusiv comportamentul utilizatorilor așa cum sunt prezentate în capitolele dedicate furnizării de servicii publice în curs de realizare la data elaborării prezentului studiu.

3.1.2.9. Criteriul factori de mediu, sănătate Analiza interpretează aspectele care indică deficiențe ale configurării/ utilizării locuințelor și ale planificării zonelor de locuit, deficiențe care generează insalubritate, dar și informații privind calitatea mediului în oraș. 3.1.2.10. Criteriul amplasare adecvată și accesibilă în relație cu locul de muncă și echipamentele publice de bază Analiza interpretează relația amplasare zonă de locuit – factori de mediu natural, socio-economic și pune în evidență probleme generate de subdimensionarea serviciilor de interes general de nivel rezidențial, de situarea locurilor de muncă la distanțe mari față de locuințe cu consecințe asupra traficului, de situarea înafara razelor de deservire normate pentru servicile de interes general de nivel rezidențial – centre comerciale, școli, grădinițe, dispensare, cabinete medicale, parcuri, sau față de cele de cartier sau cele municipale. 3.1.2.11. Criteriul accesibilitate financiară

54


Analiza arată modul în care populația are acces la cumpărarea unei locuințe, care est erelația cost per metru pătrat/ venit mediu lunar și care este percepția locuitorilor în ceea ce privește accesibilitatea unei locuințe în București. Disfuncțiile identificate pun în discuție modul în care orașul satisface cererea indivizilor și a familiilor în domeniul locuirii, explică un ritmul de înnoire a stocului de locuințe, comportamentele utilizatorilor în relație cu caracteristicile socio-economice, dorințele și așteptările locuitorilor. Concluziile analizei care urmărește respectarea criteriilor de adecvare sunt comentate și interpretate în capitolele ce urmează în acest studiu, în formularea diagnosticului și la fundamentarea elementelor ce definesc politicile în domeniul locuirii ce pot susține obiectivele și viziunea de dezvoltare formulate prin temă și oferta tehnică.

AXA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ PLOIEŞTI –BUCUREŞTI – GIURGIU – AXĂ STRUCTURANTĂ A DEZVOLTĂRII SUDULUI ROMÂNIEI Capitolul Servicii de interes general și Capitolul Repartiţia geografică a serviciilor şi accesibilitatea populaţiei Titlu proiect AXA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ PLOIEŞTI –BUCUREŞTI – GIURGIU – AXĂ STRUCTURANTĂ A DEZVOLTĂRII SUDULUI ROMÂNIEI. Contract nr. 114/28.06.2013 (Nr.UAUIM-CCPEC 1/2013) Proiectant UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – proiectant general / coordonare Copertă şi coordonare elaborare cartograme: Asist. drd. urb. Mihai Alexandru Coordonare generală: Conf. dr. arh. Gabriel Pascariu Subcontractant Universitatea Bucureşti Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate Asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT) Beneficiar MINISTERUL DEZVOLTARII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Direcţia Generală Dezvoltare Regională şi Infrastructură Durata septembrie 2013 Elaboratori principali pe capitole: Cap. 1 - Conf. dr. arh. Gabriel Pascariu Cap. 2. – Conf. dr. arh. Mihaela Negulescu, Asist. drd. urb. Mihai Alexandru Cap. 3. - Conf. dr. arh. Mihaela Negulescu, Conf. dr. arh. Monica Rădulescu Cap. 4. - Conf. dr. arh. Mihaela Negulescu, Conf. dr. arh. Gabriel Pascariu, Conf. dr. arh. Monica Rădulescu, Conf. dr. arh. Cătălin Sârbu, Prof. dr. Cristian Tălăngă Cap. 5. - Lect. dr. arh. Liviu Ianăşi Colectare, prelucrare date statistice: Asist. cerc. dr. Valentina Stoica, Dr. Florentina Cristina Merciu, Urb. Sabina Dimitriu Cartograme întocmite de: UAUIM Drd. urb. Mihai Alexandru: cartogramele 2.1.1. – 2.1.4., 2.2.1, 4.7.1 – 4.7.4, 4.7.7, 4.11.1 – 4.11.2 Dr. arh. Andrei Mitrea – cartogramele 4.8.2a – 4.8.2j Urb. Radu-Matei Cocheci – cartograme 4.1.2, 4.1.3, 4.1.4, 4.8.4a – 4.8.4c, 4.10.1 – 4.10.3 Urb. Sabina Dimitriu – cartograme 4.6.1a, 4.6.2a – 4.6.2b, 4.6.3, 4.6.4, 4.8.5. Urb. Ştefan Andrei-Sabău – cartograme 4.2.1, 4.2.2, 4.2.3, 4.6.1b, 4.6.2c, 4.6.5a-d, 4.7.5a, 4.7.5b, 4.8.3, 4.8.6, 4.11.3. CICADIT Prof. dr. Cristian Tălăngă - 4.4.1a - 4.4.1b, 4.4.2, 4.4.3a-4.4.3.h, 4.4.4a-4.4.4c, 4.4.5, 4.5.1a4.5.1e Asist. cerc. dr. Radu Pintilii - cartograme 4.3.1 - 4.3.5, 4.7.6, 4.8.1 Continut capitole elaborate

55


3.7. Serviciile de interes general 3.7.1. Context juridic european 3.7.2. Principiile directoare ale abordării Comisiei 3.7.3. Cadrul de calitate pentru serviciile de interes general în Europa 3.7.4. Concepte de bază 3.7.5. Clarificări - serviciile publice, serviciile de interes general şi serviciile de interes economic general (SIEG) 3.7.6. Modificări introduse de Tratatul de la Lisabona 3.7.7. Cadrul de calitate pentru serviciile de interes general în Europa 3.7.8. Servicii sociale de interes general SSIG 4.6 Repartiţia geografică a serviciilor şi accesibilitatea populaţiei 4.6.1 Condiţiile de desfăşurare a SIEG-urilor şi baza lor legală în România 4.6.1.1. Baza legală de instituire a SIEG în România 4.6.1.2. Servicii de interes general educaţie obligatorie contextul naţional 4.6.2. Distribuţia serviciilor de interes general de educaţie în teritoriul de studiu 4.6.3 Serviciile de sănătate. Contextul regional şi naţional 4.6.4 Distribuţia serviciilor de interes general de sănătate în teritoriul de studiu 4.6.5. Locuirea

În continuare este prezentat unul dintre capitolele realizate de candidată, document care aduce în

discuție în mediul profesional, pentru prima dată în cadrușlunui studiu de amenajarea teritoriului,

conceptele și documentele europene ce detaliază configurarea serviciilor de interes general la nivel

european prin comparație cu situația la nivel național la data realizării studiului.

Serviciile de interes general Context juridic european Cartea verde privind serviciile de interes generalxxii Cartea verde expune strategia adoptată de Comisie pentru ca Uniunea Europeană să joace un rol pozitiv pentru a încuraja dezvoltarea serviciilor de interes general de calitate; de asemenea, ea prezintă principalele elemente ale unei strategii menite să garanteze că toţi cetăţenii şi toate întreprinderile din Uniunea Europeană beneficiază de servicii accesibile şi de calitate. Cartea albă privind serviciile de interes generalxxiii Cartea albă a Comisiei Europene descrie criteriile adoptate de Uniunea Europeană pentru a încuraja dezvoltarea serviciilor de interes general de calitate, prezintă principalele elemente ale unei strategii menite să garanteze că toţi cetăţenii şi toate întreprinderile din Uniunea Europeană beneficiază de servicii de interes general accesibile şi de calitate și prezintă concluziile Comisiei în urma unei ample consultări publice iniţiate pe baza cărţii verzi. Consultarea a arătat că există diferenţe importante de puncte de vedere şi perspective . Cartea albă subliniază importanţa serviciilor de interes general ca pilon al modelului european de societate şi necesitatea de a garanta prestarea de servicii de interes general accesibile şi de calitate către toţi cetăţenii şi toate întreprinderile Uniunii Europene. În Uniune, serviciile de interes general rămân esenţiale pentru coeziunea socială şi teritorială şi pentru competitivitatea economiei europene. Principiile directoare ale abordării Comisiei Abordarea Comisiei se bazează pe un anumit număr de principii care se regăsesc în politicile sectoriale comunitare şi care pot fi clarificate pe baza rezultatelor dezbaterii privind cartea verde:

facilitarea apropierii autorităţilor publice de cetăţeni: Comisia respectă rolul esenţial al statelor membre şi al autorităţilor regionale şi locale în domeniul serviciilor de interes general. Politicile comunitare referitoare la serviciile de interes general se bazează pe diferite grade de acţiune şi pe utilizarea unor instrumente diverse, în conformitate cu principiul subsidiarităţii;

atingerea obiectivelor de serviciu public pe pieţele deschise şi concurenţiale: o piaţă internă deschisă şi concurenţială, pe de o parte, şi dezvoltarea de servicii de interes general, pe de altă parte, sunt obiective compatibile;

asigurarea coeziunii şi accesului universal: accesul tuturor cetăţenilor şi întreprinderilor la servicii de interes general convenabile şi de calitate pe întreg teritoriul statelor membre este esenţial pentru a promova coeziunea socială şi teritorială a Uniunii Europene, inclusiv reducerea discrepanţelor provocate de accesibilitatea redusă a celor mai izolate regiuni;

menţinerea unui nivel ridicat de calitate şi securitate: În plus faţă de furnizarea de servicii de interes general de calitate, Comisia doreşte să garanteze securitatea fizică a

56


consumatorilor, a utilizatorilor şi a tuturor persoanelor implicate în producţia şi prestarea acestor servicii, precum şi securitatea publicului larg, şi, în special, să asigure protecţia împotriva eventualelor ameninţări, cum ar fi atentatele teroriste sau dezastrele ecologice;

garantarea drepturilor consumatorilor şi utilizatorilor: aceste drepturi includ, în principal, accesul la servicii, în special transfrontaliere, pe întreg teritoriul Uniunii şi pentru toate grupele de populaţie, accesibilitatea financiară a serviciilor, inclusiv schemele speciale pentru persoanele cu venituri scăzute, securitatea fizică, siguranţa şi fiabilitatea, continuitatea, calitatea ridicată, alegerea, transparenţa şi accesul la informaţiile furnizorilor şi autorităţilor de reglementare;

monitorizarea şi evaluarea funcţionării serviciilor: Comisia consideră că o evaluare şi o monitorizare sistematice constituie un instrument esenţial pentru menţinerea şi dezvoltarea unor servicii de interes general de calitate, accesibile, convenabile şi eficiente în Uniunea Europeană. Evaluarea ar trebui să fie multidisciplinară şi să vizeze toate aspectele juridice, economice, sociale şi de mediu relevante. De asemenea, ea ar trebui să ţină seama de particularităţile sectorului evaluat şi de situaţiile specifice statelor membre şi regiunilor lor;

respectarea diversităţii serviciilor şi situaţiilor: Deoarece nevoile şi preferinţele utilizatorilor şi consumatorilor diferă în funcţie de situaţia lor economică, socială, geografică sau culturală, trebuie să se menţină diversitatea serviciilor. Acesta lucru este valabil în special pentru serviciile sociale şi de sănătate sau pentru radiodifuziune;

îmbunătăţirea transparenţei: principiul transparenţei este o noţiune-cheie pentru elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor publice referitoare la serviciile de interes general. Acesta asigură autorităţilor publice posibilitatea de a-şi exercita responsabilităţile şi garantează că se pot lua şi respecta decizii democratice. Acest principiu ar trebui să se aplice tuturor aspectelor procesului de punere în aplicare şi să cuprindă definirea misiunilor de serviciu public, organizarea, finanţarea şi reglementarea serviciilor, precum şi producerea şi evaluarea lor, inclusiv mecanismele de soluţionare a reclamaţiilor;

asigurarea securităţii juridice: Comisia admite că aplicarea dreptului comunitar în cazul serviciilor de interes general ar putea ridica probleme complexe. Din acest motiv, ea va întreprinde acţiuni permanente pentru a îmbunătăţi securitatea juridică legată de aplicarea dreptului comunitar în cazul prestării serviciilor de interes general. Comisia a realizat deja modernizarea normelor în materie de achiziţii publice şi a lansat iniţiative în domeniul ajutoarelor de stat şi al partenariatelor public-privat.

Cadrul de calitate pentru serviciile de interes general în Europa Bruxelles, 20.12.2011, COM(2011) 900 final, COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR Rolul fundamental al serviciilor de interes general (SIG) în Uniunea Europeană (UE) este justificat de situația economică și financiară actuală după cum urmează

în domeniile asistența medicală, îngrijirea copiilor sau a persoanelor în vârstă, asistența pentru persoanele cu handicap sau locuințele sociale - furnizează o plasă de siguranță esențială pentru cetățeni și contribuie la promovarea coeziunii sociale.

în domeniul educației, al formării și al serviciilor de ocupare a forței de muncă joacă un rol-cheie în cadrul agendei privind creșterea și locurile de muncă.

școlile, centrele de formare și universitățile trebuie să fie de cea mai bună calitate în economia bazată pe cunoaștere pentru a garanta că tinerii dobândesc noi competențe pentru noi locuri de muncă.

constrângerile bugetare cu care se confruntă, în prezent, administrațiile publice și necesitatea consolidării fiscale impun asigurarea furnizării unor servicii de înaltă calitate, într-un mod cât mai eficient și mai eficace din punct de vedere al costurilor, pe cât posibil.

Orientările politice din 2009 ale președintelui CE se refereau la modernizarea sectorului serviciilor ca la o modalitate de a stimula noi surse de creștere și de coeziune socială, indicând că „trebuie stimulată dezvoltarea generală a sectorului serviciilor sociale și de sănătate, prin crearea, de exemplu, a unui cadru de calitate pentru serviciile publice și sociale, recunoscând, astfel, importanța acestora în cadrul modelului european de societate”.

http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/businesses/public_procurement/index_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/competition/state_aid/index_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/businesses/public_procurement/index_ro.htm

57


Strategia Europa 2020 a reconfirmat necesitatea de a dezvolta noi servicii, furnizate atât fizic, cât și online, care să genereze creștere și să creeze locuri de muncă. Printre acestea se pot număra serviciile inovatoare de interes general. Tratatul de la Lisabona a introdus noi prevederi: articolul 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general. De asemenea, prin TFUE, articolul 36 din Carta drepturilor fundamentale dobândește o valoare juridică echivalentă cu cea a tratatelor. În acest nou context, Comisia a decis să reunească într-un cadru de calitate unic întregul set de acțiuni pe care le desfășoară în domeniul serviciilor de interes general. Acest demers va asigura că, în următorii ani, mediul de reglementare la nivelul UE va continua să consolideze dimensiunea socială a pieței unice, să ia în considerare în mai mare măsură natura specifică a acestor servicii și să facă față provocării de a le furniza într-un mod care încorporează valorile recunoscute în protocol, și anume calitate, siguranță și accesibilitate, tratament egal, acces universal și drepturile utilizatorilor. Cadrul de calitate este format din trei domenii de acțiune complementare:

consolidarea clarității și a securității juridice cu privire la modul de aplicare a normelor UE în cazul serviciilor de interes economic general (SIEG) și revizuirea acestora, atunci când este necesar, pentru a se asigura luarea în considerare a necesităților specifice.

asigurarea accesului la servicii esențiale: Comisia își va îndeplini în continuare angajamentul de a asigura accesul tuturor cetățenilor la servicii esențiale în sectoare specifice, valorificând acțiunile recente din domeniul serviciilor bancare de bază, al serviciilor poștale și al telecomunicațiilor;

promovarea calității: Comisia își va reafirma angajamentul de a promova calitatea în domeniul serviciilor sociale și va utiliza realizările înregistrate în acest domeniu ca model pentru alte servicii de interes general.

Concepte de bază Dezbaterea privind serviciile de interes general este afectată de neclaritatea terminologică. Conceptele sunt utilizate în mod interschimbabil și inexact. Părțile interesate au solicitat Comisiei să aducă clarificări. Serviciu de interes general (SIG): serviciile de interes general sunt serviciile pe care autoritățile publice ale statelor membre le consideră ca fiind de interes general și care, prin urmare, fac obiectul unor obligații specifice de serviciu public. Termenul desemnează atât activități economice (a se vedea definiția SIEG de mai jos), cât și servicii neeconomice. Acestea din urmă nu fac obiectul legislației specifice a UE și nu intră sub incidența normelor privind piața internă și concurența prevăzute în tratat. Anumite aspecte ale modului de organizare a acestor servicii pot fi reglementate de alte norme generale prevăzute în tratat, cum ar fi principiul nediscriminării. Serviciu de interes economic general (SIEG): serviciile de interes economic general sunt activități economice care generează rezultate spre folosul public general pe care piața nu le-arfurniza (sau le-ar furniza în alte condiții în ceea ce privește calitatea, siguranța, accesibilitatea, tratamentul egal sau accesul universal) fără intervenție publică. Obligația de serviciu public este impusă furnizorului prin atribuirea unei sarcini și pe baza unui criteriu de interes general menit să asigure că serviciul este furnizat în condiții care îi permit să își îndeplinească misiunea. Servicii sociale de interes general (SSIG): acestea includ sistemele de securitate socială care acoperă principalele riscuri de viață și o serie de alte servicii esențiale furnizate direct persoanelor, care joacă un rol preventiv și de coeziune/incluziune socială. În timp ce unele servicii sociale (cum ar fi sistemele de securitate socială prevăzute de lege) nu sunt considerate de Curtea Europeană ca fiind activități economice, jurisprudența Curții precizează că natura socială a unui serviciu nu este suficientă în sine pentru clasificarea acestuia ca neeconomic. În consecință, termenul „servicii sociale de interes general” se referă atât la activități economice, cât și la activități neeconomice. Obligația de serviciu universal (OSU): obligația de serviciu universal este un tip de obligație de serviciu public care stabilește cerințele menite să asigure că anumite servicii sunt puse la dispoziția tuturor consumatorilor și utilizatorilor într-un stat membru, indiferent de localizarea lor geografică, la un anumit nivel de calitate și, ținând seama de circumstanțele naționale specifice, la un preț

58


accesibil. Definiția obligațiilor specifice de serviciu universal este stabilită la nivel european, fiind un element esențial al liberalizării pieței sectorului serviciilor, cum ar fi comunicațiile electronice, poșta și transporturile. Serviciu public: noțiunea de „serviciu public” este utilizată la articolul 93 din TFUE în domeniul transporturilor. Cu toate acestea, în afara domeniului respectiv, termenul este uneori utilizat într-un mod ambiguu: se poate referi la faptul că un serviciu este oferit publicului larg și/sau în interes public sau poate fi utilizat în scopul de a caracteriza activitatea entităților aflate în proprietate publică. Clarificări - serviciile publice, serviciile de interes general și serviciile de interes economic general (SIEG)xxiv „Servicii publice” (servicii de interes public sau de utilitate publică precum electricitatea, furnizarea gazului și a apei, transportul, serviciile poștale și telecomunicațiile) înseamnă activități economice de interes general, create și administrate de autorități publice sau delegate altor operatori (publici sau privați). Conceptul de „serviciu public” nu este echivalentul conceptului de „sector public”. El are odublă semnificație, referindu-se atât la entitatea prestatoare de servicii, cât și la misiunea de interes general ce i-a fost încredințată. „Servicii de interes general” (desemnate și drept servicii orientate către binele public) înseamnă servicii prestate în interes general și, ca atare, supuse de autorități unor obligații specifice privind serviciile publice. Obligația clasică este aceea de a presta un anumit serviciu pe teritoriul unei țări la prețuri accesibile și în condiții similare privind calitatea, indiferentde rentabilitatea fiecărei operații în parte. Acestea contribuie la realizarea obiectivelor privind solidaritatea și egalitatea și includ: a) servicii necomerciale (de exemplu educația obligatorie, protecția socială); b) obligații ale statului (de exemplu securitatea și justiția); c) servicii de interes economic general (SIEG) (precum servicii de bază privind electricitatea, telecomunicațiile, serviciile poștale, transportul, serviciile de evacuare a apei și a deșeurilor și energia). Articolul106 TFUE nu se aplică în cazul primelor două categorii. Conceptul de „servicii de interes economic general” nu este definit cu precizie în legislația UE. În general, el se referă la servicii comerciale prestate în interesul colectivității în cazul cărora statele membre impun, în consecință, obligații specifice serviciilor publice(transportul, serviciile poștale, sectorul energetic și telecomunicațiile). Sarcina definirii serviciilor considerate a fi de „interes economic general” revine, în special, statelor membre. „Obligațiile de serviciu public” pot fi impuse de către autoritățile publice organismului care prestează un serviciu. În acest caz, ar trebui clarificat conceptul de „concesiuni” și normele privind acordarea acestora, precum și aplicarea dispozițiilor contractelor publice privind crearea unor „entități cu capital mixt” al căror scop este prestarea unui serviciu public (parteneriate public-private instituționalizate). Comisia subliniază că Uniunea și statele sale membre trebuie să ia măsurile necesare pentru ca serviciile publice, inclusiv serviciile sociale, care corespund nevoilor cetățenilor Uniunii, să funcționeze cu mai multă ușurință, la nivelurile corespunzătoare, respectând norme clare definanțare, să fie de cea mai bună calitate și efectiv accesibile tuturor. Modificări introduse de Tratatul de la Lisabona Tratatul de la Lisabona, Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general și articolul 36 din Carta drepturilor fundamentale subliniază în mod clar importanța serviciilor de interes general în UE și stabilesc principiile care ghidează abordarea UE cu privire la serviciile respective. Acestea oferă o bază solidă pentru urmărirea unei abordări flexibile și pragmatice care este esențială în acest domeniu, având în vedere diferențele în materie de necesități și preferințe care rezultă din circumstanțe geografice, sociale și culturale diferite. Protocolul instituie, pentru prima oară la nivelul dreptului primar, principiile fundamentale care se aplică serviciilor de interes general. Acesta precizează că principiile trebuie să fie adaptate diferitelor servicii în cauză și, prin urmare, nu este posibilă o abordare de tip universal. Protocolul confirmă, de asemenea, faptul că prevederile tratatelor nu aduc atingere competenței statelor

59


membre de a furniza, de a încredința prestarea și de a organiza servicii neeconomice de interes general. În conformitate cu articolul 14 din TFUE este creată posibilitatea ca Uniunea să legifereze în domeniul serviciilor de interes economic general, prin stabilirea unor principii și condiții, în special condiții economice și financiare, care să le permită îndeplinirea misiunilor lor, printr-un regulament și prin procedura legislativă ordinară.Se precizează că orice astfel de regulament trebuie definit „fără a aduce atingere competenței statelor membre de a furniza aceste servicii, de a încredința prestarea lor și de a le finanța, cu respectarea tratatelor”. Această prevedere recunoaște faptul că organizarea, furnizarea și finanțarea unor astfel de servicii revin, în primul rând, statelor membre care iau decizii la nivel național, regional sau local. Respectarea diversității serviciilor și a situațiilor existente în UE va rămâne un principiu director al evaluării Comisiei. Cadrul de calitate pentru serviciile de interes general în Europa Cererea de servicii de interes general și modul în care acestea sunt prestate au evoluat în mod semnificativ. Serviciile pe care statul le furniza în mod tradițional într-o formă directă au fost externalizate tot mai mult de autoritățile naționale, regionale și locale, iar în prezent sunt prestate adesea de sectorul privat (cu sau fără scop lucrativ). Această schimbare a abordării este generată de procesele de dereglementare, de modificările survenite în cadrul politicilor guvernamentale și de evoluția necesităților și a așteptărilor utilizatorilor. Deoarece multe dintre serviciile în cauză sunt de natură economică, acestora li se aplică normele privind piața internă și concurența, în măsura în care aplicarea unor astfel de norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor speciale atribuite acestora. Întradevăr, accesul la oferte variate în materie de preț și calitate a serviciilor poate oferi autorităților publice alternative diverse și beneficii substanțiale. Abordarea Comisiei în ceea ce privește instituirea unui cadru de calitate se bazează pe trei componente de acțiune:

1. creșterea clarității și a securității juridice cu privire la normele UE care se aplică în cazul acestor servicii;

2. furnizarea instrumentelor care permit statelor membre să se asigure că cetățenii au acces la serviciile esențiale și reanalizarea periodică a situației;

3. promovarea inițiativelor în materie de calitate, în special pentru serviciile sociale care răspund unor necesități deosebit de importante.

Servicii sociale de interes general SSIG Conceptul de SSIG nu este definit în TFUE sau în legislația secundarăxxv. Comunicarea intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: serviciile sociale de interes general în Uniunea Europeană”xxvi a identificat două grupuri principale de SSIG, pe lângă serviciile de sănătate:

1. sistemele obligatorii și complementare de securitate socială, organizate în diferite moduri (organizații cu un caracter mutual sau ocupațional), care acoperă principalele riscuri de viață, cum ar fi riscurile legate de îmbolnăvire, îmbătrânire, accidente de muncă, șomaj, pensie și handicap;

2. alte servicii esențiale furnizate direct beneficiarului. Aceste servicii care joacă un rol preventiv și de coeziune socială constau în furnizarea de asistență personalizată pentru a facilita incluziunea socială și a garanta respectarea drepturilor fundamentale.

a. serviciile oferă asistență persoanelor care se confruntă cu probleme sau se află în situații de criză (de exemplu, datorii, șomaj, dependență de droguri sau destrămarea familiei).

b. includ activități menite să asigure faptul că persoanele în cauză pot să se reintegreze complet în societate (reabilitare, cursuri de formare lingvistică pentru imigranți) și, în special, să se reîntoarcă pe piața forței de muncă (formare profesională și reintegrare). Aceste servicii completează și sprijină rolul familiilor de a se îngriji, în special, de cei mai tineri și cei mai în vârstă membri ai societății.

c. includ activități de integrare a persoanelor cu probleme de sănătate de lungă durată sau cu handicap.

60


d. includ, de asemenea, locuințe sociale care oferă adăpost cetățenilor dezavantajați sau grupurilor sociale mai puțin avantajate. În mod evident, anumite servicii pot include toate cele patru categorii menționate anterior.

CONDITIILE DE DESFĂŞURARE A SIEG-URILOR ŞI BAZA LOR LEGALĂ ÎN ROMANIAxxvii Baza legală de instituire a SIEG în România Cadrul juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală în judeţe, oraşe şi comune, este asigurat de Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/8.03.2006, publicată în M.O nr. 254/21.03.2006, modificată şi completată la rândul său prin O.U.G. nr.13/2008, publicată în M.O. nr. 145/26.02.2008. Legea nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte serviciile comunitare de utilităţi publice ca fiind totalitatea acţiunilor şi activităţilor reglementate prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale cu privire la: - alimentarea cu apă; - canalizarea şi epurarea apelor uzate; - colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; - producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat; - salubrizarea localităţilor; - iluminatul public; - administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ teritoriale; - transportul public local. Competenţele autorităţilor publice Autorităţile administraţiei publice locale au competenţa exclusivă în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrative-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice. Aceste servicii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii esenţiale: - universalitate; - continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în conditii contractuale reglementate; - adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor şi gestiune pe termen lung; - accesibilitate egala şi nediscriminatorie la serviciul public, în condiţii contractuale reglementate; - transparenţa decizională şi protecţia utilizatorilor. Organizarea, exploatarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice trebuie să asigure: - satisfacerea cerintelor cantitative şi calitative ale utilizatorilor, corespunzător prevederilor contractuale; - sănătatea populaţiei şi calitatea vieţii; - protecţia economică, juridică şi socială a utilizatorilor; - funcţionarea optimă în condiţii de siguranţă, de rentabilitate şi eficienţă economică; - introducerea unor metode moderne de management; - elaborarea şi implementarea unor strategii, politici, programe şi/sau proiecte din sfera serviciilor de utilităţi publice; - dezvoltarea durabilă, protejarea şi valorificarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi protecţia şi conservarea mediului; - informarea şi consultarea comunităţilor locale beneficiare ale acestor servicii; - respectarea principiilor economiei de piaţă, asigurarea unui mediu concurenţial, restrangerea şi reglementarea ariilor de monopol, inclusiv monopol natural. Autorităţile administraţiei publice locale hotărăsc, printre altele, în legatură cu: - asocierea intercomunitară în scopul înfiinţării, organizării, gestionării şi exploatării în interes comun a unor servicii de utilităţi publice, inclusiv pentru finanţarea şi realizarea obiectivelor de investiţii specifice acestor servicii;

61


- alegerea modalităţii de gestiune a serviciilor de utilităţi publice şi darea în administrare sau, după caz, concesionarea bunurilor proprietate publică şi/sau privată a unităţilor administrativ - teritoriale din componenţa sistemelor de utilităţi publice; - urmărirea, monitorizarea şi raportarea indicatorilor de performanţă şi aplicarea metodologiei de comparare a acestor indicatori, prin raportare la operatorul cu cele mai bune performanţe din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice; - participarea la constituirea capitalului social al unor societăţi comerciale având ca obiectiv furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean, după caz; - contractarea sau garantarea împrumuturilor pentru finanţarea programelor de investiţii; - stabilirea, ajustarea, modificarea şi aprobarea preţurilor, tarifelor şi taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare. Autoritatea de reglementare Autoritatea Naţională de Reglementare a Serviciilor Comunitare (A.N.R.S.C.) este autoritatea de reglementare pentru următoarele servicii de utilităţi publice: - alimentarea cu apă; - canalizarea şi epurarea apelor uzate; - colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; - producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat; - salubrizarea localităţilor; - iluminatul public; - administrarea domeniului public şi privat al unităţilor admnistrativ teritoriale; - transport public local. ANRSC are competenţa de a elibera licenţe (prin care operatorii sunt autorizaţi să presteze un anumit serviciu), de a elabora metodologii şi regulamente-cadru pentru domeniul serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare şi pentru piaţa acestor servicii şi de a monitoriza modul de respectare şi implementare a legislaţiei aplicabile acestor servicii. Activitatea de producere a energiei termice în cogenerare este reglementată de o altă autoritate, respectiv de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

62


PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI JUDEŢEAN GALAŢI

Denumire proiect PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI JUDEŢEAN GALAŢI Beneficiar CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI FAZA III DIAGNOSTIC; PRIORITĂŢI VOLUMUL II BENEFICIAR: CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI PROIECTANT: Proiectant general INCD URBAN – INCERC, Sucursala URBANPROIECT Proiectant de specialitate Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” – Bucureşti Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză şi Consulting DIRECTOR GENERAL: conf. univ. dr. arh. Vasile Meiţă DIRECTOR ŞTIINŢIFIC: lector univ.dr.ecol.urb. Alexandru – Ionuţ Petrişor ŞEF SECŢIE: arh. Ion Peleanu ŞEF PROIECT: arh. Ion Peleanu PR. SPECIALITATE: conf.dr.arh. Monica Rădulescu Predare iunie 2011 FAZA IV STRATEGIA DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ ŞI PROGRAMUL DE MĂSURI VOLUMUL II BENEFICIAR: CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI PROIECTANT: Proiectant general INCD URBAN – INCERC, Sucursala URBANPROIECT Proiectant de specialitate Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” – Bucureşti Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză şi Consulting DIRECTOR GENERAL: conf. univ. dr. arh. Vasile Meiţă DIRECTOR ŞTIINŢIFIC: lector univ.dr.ecol.urb. Alexandru – Ionuţ Petrişor ŞEF SECŢIE: arh. Ion Peleanu ŞEF PROIECT: arh. Ion Peleanu ŞEF PR. SPECIALITATE: conf.dr.arh. Monica Rădulescu Predare septembrie 2011 Proiectant de Specialitate UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI CENTRUL DE CERCETARE, PROIECTARE, EXPERTIZĂ ŞI CONSULTING (Activităţile economice, Zonificarea teritoriului) Echipa Prep. drd.urb. Paul MURESAN-IUGA Urb. Alina MURESAN-IUGA Prep.urb. Izabella MORTH Urb.Reinhold STADLER Ms.Management urban pentru orase competitive Urb. Aura ISTRATE Ms.Management urban pentru orase competitive Urb. Andreea LIPAN Ms.Management urban pentru orase competitive Urb.peisag. Ana OPRIS Ms. Peisaj si teritoriu Urb.peisag. Irina PATA Ms. Peisaj si teritoriu Lect.dr.arh. Mihaela NEGULESCU Conf.dr.arh. Monica RĂDULESCU

63


STRATEGIA DE DEZVOLTARE URBANĂ INTEGRATĂ A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ŞI A TERITORIULUI

SĂU DE SUSŢINERE ŞI INFLUENŢĂ CONCEPTUL STRATEGIC BUCUREŞTI 2035

Titlu proiect Contract nr.291/2010: Strategia de dezvoltare urbană integrată a municipiului Bucureşti şi a teritoriului său de susţinere şi influenţă Conceptul strategic Bucureşti 2035 Parteneri Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză şi Consulting Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti S.C.IHS Romania S.R.L. S.C.EMI INVEST S.R.L., Beneficiar Primăria Municipiului Bucureşti Derulare 2010-2011 Echipa UAUIM Şef proiect: prof.dr.arh.Constantin Enache – ccpec-uauim Coordonator proiect: lect.arh.Liviu Ianăşi – ccpec-uauim Asist.urb. Mihai Alexandru – ccpec – uauim Asist.urb.Andreea Popa – ccpec – uauim Dr.arh. Nicolae Ţarălungă – IHS România Dr.arh. Sorina Racoviceanu - IHS România Dr.arh. Mircea Enache – EMI Invest CONSULTANŢI SENIORI Prof.dr.arh.Alexandru Sandu Prof.dr.arh.Doina Cristea CONSULTANT:Lect.dr.arh.Gabriel Pascariu – ccpec – uauim Elaboratori ai rapoartelor de expertiză: Contextul Teritorial Dr.arh.Mircea Enache (coord.), urb.Alina Mureşan-Iuga, urb.Ioana Ivanov, urb.Reinhold Stadler, soc.Marius Pleşcan – EMI Invest, Raport de expertiză : “ Dimensiunea teritorială a dezvoltării Bucureştiului – modelare matematică ” Lect.dr.arh. Angelica Stan – ccpec uauim Raport de expertiză : „Macropeisajul şi peisajul Urban al periferiilor” Orasul Productiv Cerc.şt.princ.dr.Manuela Stănculescu (coord.), cerc.şt.Răzvan Voinescu – Centrul Român pentru Remodelare Economică Raport de expertiză : “Oraşul productiv – aspecte economice şi demografice” Conf.dr.arh.Monica Rădulescu – ccpec uauim Raport de expertiză : “Elemente privind competitivitatea” Orasul Funcţional Prof.dr.arh.Nicolae Lascu – ccpec uauim Raport de expertiză: “Evoluţia urbanistică 1830-2000” Conf.dr.arh.Cătălin Sârbu – ccpec uauim Raport de expertiză: “Locuirea în Bucureşti” Ing.Eugen Ionescu – urban trafic Lect.dr.arh. Mihaela Negulescu – ccpec uauim Raport de expertiză: “”Infrastructura de transport şi mobilitatea” Ing.Ştefan Fierăscu Raport de expertiză : „Infrastructura tehnico-edilitară” Conf.dr.arh. Cerasella Crăciun – ccpec uauim Raport de expertiză: „spaţiul public, calitatea vieţii urbane şi peisajul ca resursă fragilă mezzopeisajul şi peisajul natural, antropic şi cultural în municipiul bucureşti” Oraşul Durabil Prof.dr.ing.Ioan Bica – Studii BGM srl Raport de expertiză: “Calitatea mediului” Dr.Ing. Radu Gogu: Studii BGM srl Raport de expertiză: “Gestionarea resurselor de apă” Managementul Oraşului Dr.arh.Nicolae Ţarălungă, Dr.arh.Sorina Racoviceanu, Iuliana Leca, Mircea Ţulea – IHS România Raport de expertiză: „Guvernare locală şi finanţe publice” Tehnoredactare, editare şi concept grafic Asist.urb. Mihai Alexandru Colaboratori: Urb.Reinhold Stadler – Emi Invest Urb.Ioana Ivanov – Emi Invest Urb.Alina Mureşan-Iuga – Emi Invest Arh.Cătălina Ioniţă – ccpec uauim Urb.Paul Mureşan-Iuga – ccpec uauim Colaboratori documentare: masterand Pintescu Adriana masterand urbanist Dulvăr Vlad şi Tănase Bogdan masterand urbanist Reinhold Stadler masterand urbanist Preda Gabriela masterand urbanist Panait Anca masterand urbanist Guiu Bogdan

64


masterand urbanist Sava Dorin masterand urbanist Tucan Laura masterand urbanist Stanescu Iuliana Mariana masterand urbanist Baicu Andreea masterand urbanist Zanguropoulos Gabriela Extras din studiul realizat ilustrând contribuția candidatei Contextul european al dezvoltării În contextul implementării strategiei Lisabona care are drept scop sporirea competitivităţii europene şi transformarea Europei în cea mai importantă economie a lumii, cercetarea si dezvoltarea, educaţia si modificările climatice s-au aflat pe lista piroritatilor pe agenda politica a fiecarui stat european. Strategia 2020, un succesor a Strategiei Lisabona orientează dezvoltarea catre “creşterea inteligentă, inclusivă si sustenabilă”, care va ajuta Europa sa se refacă dupa criza economică şi să atingă niveluri înalte ale productivităţii şi ratei de ocupare, a coeziunii sociale şi teritoriale, factorii cheie fiind cunoaşterea si inovaţia. Comisia Europeana pune accentul – în contextul Strategiei Europa 2020 – pe 5 obiective ale UE: rata de ocupare, cercetare şi dezvoltare, modificările climatice, învăţământul superior şi incluziunea socială accentuând în mod explicit importanţa invaţământului superior şi a economiei verzi. Cercetare, Dezvoltare şi Inovare În ultima decadă intensitatea cercetării şi dezvoltării în România a crescut de la 0.37 % în 2000 la 0.48 % în 2009, un trend crescător care însă nu modifică clasamentul general14 care situează România în zona celor mai scăzute scoruri din Europa. Creşterea bugetului pentru cercetare şi dezvoltare, planificată şi anunţată în Strategia Naţională pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare, nu a avut loc din cauza crizei, însă o creştere substanţială a bugetului va fi esenţială pentru creşterea competitivităţii economice şi asigurarea locurilor de muncă de calitate. Autorităţile îşi propun o ţintă ambiţioasă pentru 2020 când bugetul pentru cerecetare – dezvoltare este previzionat la 2% din PIB. Principala provocare este fragmentarea sistemului de cercetare şi inovare românesc reflectat de numărul mare de actori în domeniul cercetării combinată cu absenţa masei critice în ceea ce priveşte rezultatele cercetării. România are performanţe modeste în privinţa publicaţiilor cu înalt impact ştiinţific, această trăsătură fiind combinată cu condiţii mai degrabă nefavorabile pentru întreprinderi - aşa cum arată analizele privind cheltuielile întreprinderilor pentru cercetare şi dezvoltare. După cum era de asteptat, din această cauză numărul locurilor de muncă în activităţi intensive bazate pe cunoaştere pare a fi unul din cele mai scăzute din UE. Prin comparaţie cu alte ţări cu o structură a activităţilor similară şi performanţe asemănătoare, dar şi faţă de UE, România este slabă în special în dinamica cercetării şi dezvoltării în sectorul privat şi implicit în condiţiile cadru stabilite de autorităţile naţionale pentru cercetare şi dezvoltare. România se situează însă peste media europeană în privinţa cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare şi în numărul absolvenţilor de programe doctorale. În acelaşi timp, numărul publicaţiilor în domeniul cercetării realizate în parteneriat cu alte ţări europene arată că România nu a valorificat suficient de bine oportunităţile oferite de arhitectura sistemului cercetării europene şi de fluxurile internaţionale de cunostinţe favorizate de aceasta. Bucureştiul este în acest context liderul clasamentului celor mai active regiuni din România în participarea la programul de cercetare FP7 concentrând peste 45% din contribuţia totală a CE acordată României, urmat de Cluj, Ilfov, Iaşi şi Timiş. Clasamentul oraşelor competitive15 situează Bucureştiul pe locul 214 din 500 de orase cu un index 0,444 (din maxim 1) in perioada 2009- 2010, Sofia locul 264, Bratislava locul 235, Budapesta locul 132, Roma locul 96, Moscova locul 64, Madrid locul 41, Paris locul 4, Tokyo locul 3, Londra locul 2, New York locul 1. Analiza indicelul de competitivitate regională situează regiunea Bucure şti-Ilfov pe poziţia 177 din cele 268 de regiuni europene. Principalele puncte care amân ă dezvoltarea3 şi care reprezint ă priorităţi de acţiune pentru dezvoltarea competitivităţii locale, sunt pe de o parte la nivel naţional – guvernarea şi politicile de s ănătate publică, educaţie, cercetare şi dezvoltare şi pe de altă parte la nivelul companiilor – îmbun ătăţirea pregătirii tehnologice şi creşterea mărimii pieţei regionale. Ambele direcţii indică un rol esenţial al administraţiei publice – naţionale şi locale.

14

Innovation Union, Competitiveness report Progress towards meeting the Europe 2020, 2011 edition, EUROPEAN COMMISSION,

Directorate-General for Research and Innovation, Directorate C — Research and Innovation, Unit C.6 — R&D intensity target 15

Global competitivity report 2009-2010

65


Caracterizare funcţională Aspectele care caracterizeaza zona funcţională16 în care se afla Bucure ştiul arată că avantajul competitiv ar trebui să fie generat de funcţiile administrative şi de decizie, funcţiile cunoaşterii dar şi de conectivitate - pozitia geografică – nod principal de transport. Amplasarea şi localizarea universităţilor, a centrelor de cercetare şi a producţiei ce utilizează tehnologia înaltă, susţinerea programelor şi proiectelor care sporesc conectivitatea ar trebui să se afle printre priorităţile de dezvoltare ale municipiului. - Funcţiile administrative sunt traduse prin funcţiuni de importanţă naţională - specifice unei capitale - şi internatională– sedii ale instituţiilor europene şi internaţionale Bucure este pe locul 9 -primele clasate sunt Roma, Bruxelles, Londra - Funcţiile de decizie sunt exprimate de localizarea de sedii şi filiale ale companiilor importante la nivel naţional şi internaţional Bucure este pe locul 7, primele clasate sunt Madrid, Amsterdam, Viena - Funcţiile de transport măsoara conectivitatea unui oraş cu alte orase – conţinând conectivitatea pe căi rutiere, feroviare, aeriene şi maritime București este pe locul 16 -primele clasate sunt Londra, Paris, Amsterdam, Bruxelles - Funcţiile cunoasterii măsoară localizarea universitatilor, a centrelor de cercetare şi a producţiei ce utilizează tehnologia înaltă Bucureşti este pe locul 23 -primele clasate sunt Londra, Paris, Amsterdam, Helsinki - Funcţiile de turism măsoară activităţile turistice estimate prin num ărul total de locuri de cazare, de numărul de innoptări în unităţi de turism, de aprecierea reflectată de ghidurile turistice (realizată numai cu Michelin). Acest criteriu poate fi completat cu alte criterii culturale – congrese găzduite, număr muzee, teatre, festivaluri, etc.. Bucureşti este pe locul 17 -primele clasate sunt Londra, Paris, Roma, Atena Elemente de potenţial Pentru evoluţia orasului credem că ar mai trebui reţinute următoarele aspecte: 1. Evoluţia descendentă viitoare a numărului populaţiei va avea efecte care se vor simti probabil dupa 2011. Sectoarele 1, 2 şi 6 au înregistrat reduceri mai importante, cea mai severă reducere fiind în sectorul 1, care are în 2007 o populaţie cu 31% mai mic ă fata de 1990; sectorul 3 şi–a menţinut aproximativ acela şi număr de locuitori, iar în sectoarele 4 si 5 populaţia a crescut uşor, acestea având rezerve mai importante de populaţie tânără - cel mai populat sector fiind în acest moment sectorul 3. 2. Fluctuaţiile în structura pe vârste vor determina o cerere variabilă de servicii urbane -mai ales învăţământ şi sănătate - şi reconside ări – redimensionări – adaptări la oferta pieţei de muncă. Pe termen lung se anunţă o serioasă diminuare a forţei de muncă locală si necesitatea generarii unor fluxuri de imigranţi care să suplinească lipsa locală. 3. Accentuarea procesului de îmbătrânire demografică va pune în dificultate reţeaua serviciilor medicale, în timp ce diminuările severe pentru unele grupe de vârstă vor genera efecte importante pentru vitalitatea si dinamismul colectivităţii. Are loc instalarea unui proces, relativ intens, de îmbătrânire demografică – potenţat de evoluţiile ultimilor decenii. 4. Reducerea considerabilă a populaţiei şcolare pe termen scurt si mediu împreună cu schimbările în structura pe vârste vor afecta în continuare raportul de dependență economică şi socială, generând presiuni asupra populaţiei adulte care are de întreţinut din ce in ce mai puţini copii şi din ce în ce mai mulţi vârstnici. Capacitatea proprie de regenerare demografică a populaţiei Capitalei este scăzută în timp ce rata mortalităţii infantile este relativ ridicată în raport cu nivelul de cultură al populaţiei capitalei în 2007 - de aproape 2 ori mai mare față de rata mortalităţii infantile din ţările Uniunii Europene. 5. Concentrarea populaţiei bine instruite în Capitala ţării, în special a absolvenţilor de învăţământ superior reprezintă un punct tare în timp ce ponderea salariaţilor în populaţia ocupată este substanţial mai mare față de nivelul naţional (67,2%), mai mare ca media UE-27 (83,4%).

16

ESPON 1.4.3 – Final Report – March 2007 Characterization of the FUAs. Scorul global – global score – este media tuturor scorurilor mai

putin industria. Bucuresti este pe locul 15 -primele clasate sunt Londra, Paris, Madrid, Roma. Scorul functional – media scorurilor mai putin industria si populatia. Bucuresti este pe locul 16 -primele clasate sunt Londra, Paris, Madrid, Roma. Scorul global inclusiv industria – media celor 7 scoruri. A fost calculata o valoare specifica pentru cele 5 scoruri functionale prin impartirea la scorul functional pentru a putea evidentia orasele care au o functie specifica. Nu au putut fi colectate suficiente date privind activitatile industriale pentru toate localitatile studiate si au fost folosite in aceasta situatie datele furnizate de Espon 1.1.1.

66


Specializarea forţei de muncă avantajează evoluţia capitalei - 71,1% din populaţie era ocupată în servicii în 2008, respectiv 71,7% în 2009, mediile naţionale fiind de 41,9% în 2008 şi 42,8% în 2009 – în timp ce populaţia ocupată în industrii şi servicii intensive în tehnologie şi cunoaştere este în Bucureşti-Ilfov de peste trei ori mai mare ca valoarea la nivel național. Ponderea populaţei ocupate în activităţi de cercetare-dezvoltare este de peste patru ori mai mare față de nivelul ţării şi mai mare ca media europeană.

ACTIVITATEA ÎN CADRUL REGISTRULUI URBANISTILOR DIN ROMÂNIA – R.U.R.

În perioada 2009-2011 participă la activitățile Comisiei Profesionale Centrale a R.U.R. în calitate de Vicepreședinte pentru Formare Continuă, iar în perioada 2011-2015 coordonează și participă la activitățile Comisiei Profesionale Centrale în calitate de Președinte al Comisiei Profesionale. Activitățile derulate și rezultatele obținute sunt prezentate în Comunicatele R.U.R. disponibile în spațiul public pe pagina web www.rur.ro.

http://www.rur.ro/

67


B2. PLANURI DE EVOLUŢIE ŞI DEZVOLTARE A PROPRIEI CARIERE PROFESIONALE, ŞTIINŢIFICE ŞI ACADEMICE Planurile de evoluţie şi dezvoltare a propriei cariere profesionale, ştiinţifice şi academice cuprind activități care să consolideze, să dezvolte, sau să inițieze noi direcții de cercetare, de predare, privind aplicațiile practice, precum și principale modalități de atingere a acestora. Sunt prezentate astfel activități care în primul rând consolidează dezvoltarea de competențe necesare derulării de activități profesionale specifice profesiei de urbanist, completate de activități care fundamentează, dezvoltă și susțin crearea, transmiterea sau formarea de competențe, cunoștințe, abilități care se adaugă celor existente, aferente disciplinelor predate. Aceste activități sunt agregate în planuri dedicate cercetării, predării, aplicațiilor practice, subordonate unui scop, și servind unor obiective formulate. Pentru că este cerut un plan de dezvoltare a carierei sunt prezentate acele activități care se referă la dezvoltarea propriei cariere. De bună seamă, planul de dezvoltare al carierei este unul singur și vizează dar și integrează cercetarea, predarea, activitățile/ aplicațiile practice. Scopul acestor planuri este așadar consolidarea și dezvoltarea de noi abilități care servesc derulării de activități educaționale centrate pe student, printr-o integrarea mai bună a aplicțiilor practice în raport cu competențele, cunoștințele, abilitățile dezvoltate în cadrul activităților de cercetare și de predare, în condițiile creșterii interesului pentru teme de cercetare din sfera urbanismului și/sau amenajării teritoriului. Obiectivele planurilor sunt legate de creșterea impactului activităților deja realizate, consolidarea direcțiilor de cercetare, predare sau realizare de aplicații practice existente, și desigur de dezvoltarea și punerea în practică de noi directii de cercetare, predare și activități practice. B2.1. DIRECŢII DE CERCETARE Context În pofida unei activități intense de cercetare derulate în perioada 2000-2014, impactul redus și efectele greu de cuantificat dovedesc o lipsă de interes, lipsa rezultatelor măsurabile, cuantificabile și sustenabile. În acest context consider că problema prioritară este interesul scăzut pentru cercetare în domeniul urbanismului. Scop Creșterea interesului pentru teme de cercetare din sfera urbanismului și/sau amenajării teritoriului Obiective 1.Creșterea impactului cercetărilor deja realizate 2. Consolidarea direcțiilor de cercetare existente 3. Dezvoltarea de noi directii de cercetare Activități Creșterea impactului cercetărilor deja existente și consolidarea celor deja existente sunt condiționate de finanțarea activităților de diseminare, valorificare a rezultatelor prin publicare, promovare, includere în circuitul bibliotecilor. Principala provocare o reprezintă însă restricțiile impuse de finanțatori în contractele care au asigurat finanțarea realizării temelor respective. Consider că o prea mare insistență și apetență pentru revistele cotate ISI în defavoarea promovării la nivel național poate compromite impactul respectivelor cercetări, realizate în acord cu specificul dezvoltării urbane/ spațiale, pentru România. O atenție specială acordată elementelor de specificitate este necesară, împreună cu activitățile specifice de promovare și valorificare, dar și de măsurarea a impactului. Astfel de rezultate sunt însă posibile numai în cadrul unor echipe funcționale, cu activitate permanentă, susținută de conducere, într-un efort care să integreze preocupările, interesele și acțiunile actorilor cheie în domeniul urbanismului. Dezvoltarea de noi Direcții de cercetare Pentru activitățile de Cercetare se urmărește consolidarea și dezvoltarea capacității de a produce cunoştinţe teoretice, de a conduce lucrările de cercetare ştiinţifică în domeniu, de elaborare şi realizare, stratificare şi analizare a cunoştinţelor, actualizarea şi activarea cunoştinţelor, elaborarea

68


abordărilor critice, participarea la activitățile orientate către scopul producerii de cunoştinţe, schimbul, prezentarea şi confruntarea elementelor de cunoştinţe în cadrul dezbaterilor ştiinţifice şi/sau a sistemului de cercetare. Cateva dintre temele de interes pentru derularea și/sau dezvoltarea de activități de cercetare sunt prezentate mai jos.

Adaptare la modificările climatice – provocări pentru orașele mileniului 3

Dezvoltare compactă și durabilă pentru orașele mileniului 3 – modele, metode și instrumente

Locuirea – metode de construire a adecvării la provocările contextului socio economic

Metode de analiză utilizate în în amenajarea teritoriului și urbanism – scări teritoriale de aplicare – aplicații pentru orașele din România

Planificare și proiectare urbană pentru adaptarea la fenomene climatice extreme

Programare urbană – modele și adaptare la particularitățile de dezvoltare în orașele din România

Regenerare urbană – elemente de fundamentare a politicilor de dezvoltare urbană – studii de caz în orașele din România

Reînnoire urbană - modele, metode și instrumente B2.2. DIRECŢII DE PREDARE Context Principalele provocări pentru activitățile didactice și de predare în profesia de urbanist, a cărei caracteristică principală este interdisciplinaritatea, este corecta descifrare a raporturilor sociale şi politice la diferite scări teritoriale, pentru o corectă realționarea a nevoilor şi aşteptărilor, a constrângerilor şi posibilitătilor cu aspirațiile privind dezvoltarea unui teritoriu. Interpretarea, cuantificarea şi a localizarea fenomenelor economice, sociale și demografice pe baza informațiilor cantitative și calitative constituie astfel o prioritate pentru profesia de urbanist, și de aceea dezvoltarea de competențe, cunoștințe și abilități asociate activităților profesionale (reale) constituie o prioritate. Pentru activitățile de predare consider că problema prioritară este dezvoltarea, utilizarea, configurarea de activități didactice în care studentul joacă cel mai important rol în sensul implicării/ participării în și la toate activitățile educaționale. Pentru dezvoltarea propriei cariere, și în ceea ce privește direcțiile de predare, consider că prioritatea o reprezintă consolidarea și dezvoltarea de noi abilități care servesc derulării de activități educaționale centrate pe student, fie că este vorba despre abilități de comunicare, lucru în echipă sau despre dezvoltarea, adaptarea sau chiar crearea unui nou conținut pentru disciplinele predate. Scop Consolidarea și dezvoltarea de noi abilități care servesc derulării de activități educaționale centrate pe student Obiective 1.Creșterea impactului direcțiilor de predare deja realizate 2. Consolidarea direcțiilor de predare existente 3. Dezvoltarea de noi direcții de predare Activități Creșterea impactului direcțiilor de predare deja existente este asigurat prin dezvoltarea de structuri noi pentru activitățile educaționale, planuri de învățare adapatate nevoii dezvoltării de abilități de coordonare, lucru în echipă, comunicare pentru studenți, inclusiv în ceea ce privește organizarea propriului spațiu de lcuru al studentului. Dezvoltarea de aplicații integrate în planul activităților educaționale de predare și o mai bună coordonare a comunicării în timpul acestora poate servi unei mai bune înțelegeri, și poate asigura o mai bună participare a studenților la activităților educaționale, în sensul implicării. Dezvoltarea de noi direcții de predare Planurile de evoluţie şi dezvoltare a propriei cariere profesionale, ştiinţifice şi academice cuprind activități care să consolideze, să dezvolte, sau să inițieze noi direcții de predare, după cum urmează:

69


Capacitatea de a crea, organiza şi a conduce operaţiunile în domeniu

Capacitatea de a exprima într-o manieră logică, ordonată şi inteligibilă diferite aspecte ale proiectelor de urbanism (obiective de transformare, strategii de realizare)

Capacitatea de a impulsiona, conduce, mobiliza, dialoga.

Capacitatea de a propune metodologii de proiecte, dispoziţii de coordonare şi de verificare a acţiunilor în diferite contexte: la nivel decizional şi operaţional; între parteneri din diferite organizaţii

Evaluarea acţiunilor întreprinse pe un teritoriu, formularea şi sintetizarea proiectelor şi acţiunilor.


Stăpânirea metodelor de evaluare și de formulare de ipoteze, scenarii de evoluție;

B2.3. DIRECŢII PRIVIND APLICAŢII PRACTICE Context Dezvoltarea aplicațiilor practice răspunde nevoii de a articula mai bine solicitările și așteptările privind dezvoltarea unui teritoriu, în relație directă cu conținutul activităților de predare dar și cu cel al activității de cercetare, în contextul derulării activității în cadrul UAUIM. Conceperea aplicațiilor practice este condiționată de o bună relaționarea a conținuturilor activităților cu toate disciplinele din planurile de învățamânt cu scopul obținerii și generării unui rezultat posibil și sustenabil, în condițiile în care a putut fi observată o tendință de supraîncărcare a studentului cu teme, exerciții, aplicții care reduc timpul de studiu alocat fiecărei discipline. Succesul aplicațiilor practice este astfel condiționat de o mai buna integrare a conținuturilor disciplinelor din planurile de învățământ și o programare inteligentă și eficientă a acestora din urmă. Scop Integrarea mai bună a aplicțiilor practice în raport cu competențele, cunoștințele, abilitățile dezvoltate în cadrul activităților de cercetare și de predare. Obiective 1.Creșterea impactului direcțiilor privind aplicțiile practice deja realizate 2. Consolidarea direcțiilor privind aplicțiile practice existente 3. Dezvoltarea de noi direcții privind aplicațiile practice Activități Dezvoltarea de noi direcții privind aplicațiile practice Planurile de evoluţie şi dezvoltare a propriei cariere profesionale, ştiinţifice şi academice cuprind activități care să consolideze, să dezvolte, sau să inițieze noi direcții privind aplicații practice, după cum urmează:

Capacitatea de a gestiona şi coordona operaţiunile privitoare la producerea teritoriilor, spaţiilor, de a impulsiona, conduce, mobiliza, dialoga.

Cunoaşterea teoriilor de programare şi a modurilor de operare: modele secvenţiale, modele strategice

Elaborarea modelelor şi conceptualizarea rolului, strategiilor, aşteptărilor, intereselor participanţilor care alcătuiesc oraşul (aleşi, investitori, amenajatori, corpuri profesionale, asociaţii); raportarea acestora la contexte de acţiune: aşteptări, practici, interese, strategii.

Gestiunea şi procesarea informaţiei strategice, reprezentarea fenomenelor spaţiale. B2.4. MODURI PROBABILE DE ACŢIUNE PENTRU PUNEREA ÎN PRACTICĂ A ACESTORA Viteza, amploarea, domeniul de aplicare dar și complexitatea factorilor de dezvoltare constituie o provocare pentru domeniul urbanismului , pentru sistemele de planificare urbană și teritorială și pentru instrumentele, metodele și căile de acțiune utilizate de profesie. Se ridică semne astfel semne

70


de întrebare cu privire la eficacitatea acestora, în special din cauza faptului că, în mod tradițional, relația dintre studii și planuri și punerea lor în aplicare a fost considerată ca fiind liniară și fără probleme, în timp ce practica demonstrează că procesele, metodele și instrumentele sunt utile numai în măsura în care sunt implementate și produc efecte asupra proceselor de dezvoltare urbană. Lipsesc răspunsuri la întrebări importante, întrebări dictate de probleme globale, inclusiv schimbările climatice, crizele economice, inegalitatea veniturilor și diversitatea culturală, dar și la întrebări care reflectă problemele specifice care includ dezvoltările informale, sărăcia și peri-urbanizarea, poluarea mediului și contracția urbană, amprenta ecologică de mari dimensiuni și îmbătrânirea populației. Practica de planificare are nevoie de o schimbare, atât în formularea politicilor, măsurilor și acțiunilor desfășurate la nivel național, regional, județean și local. Măsurile de planificare urbană vor fi probabil orientate spre reducerea amprentei ecologice a zonelor urbane, trecerea la transportul public și planificarea unor formule de dezvoltare mai eficiente, compacte și cu utilizare mixtă a terenurilor. În același timp, la nivel teritorial, măsurile de adaptare trebuie să ia în considerare relocarea localităților vulnerabile, imbunatățirea sistemelor infrastructurii, precum și prevenirea unor noi evoluții în zonele vulnerabile. Cele mai multe dintre recomandările formulate de rapoarte recente de dezvoltare urbană ar putea fi luate în considerare în formularea unei abordări care să susțină rolul orașelor, traduse și articulate în politicile urbane, în revizuirea rolului de reglementare și director al planurilor , în designul schimbării în sistemul de planificare și rolul urbaniștilor, modificări care au un impact puternic asupra activităților de cercetare, de predare și realizare de activități aplicative în universități. Prin urmare, este nevoie de inovare având în vedere faptul că planificarea urbană este de așteptat să joace un rol major în orașele din secolul 21 în circumstanțele legate de recenta criza financiară, trecerea la combustibili post-fosili, excluziunea socială, fenomene extreme, modificări climatice și dezvoltarea tehnologică. Se poate considera că regenerarea urbană este atât un rezultat dar și un RĂSPUNS la acțiunea elementelor/ factorilor, oportunităților și provocărilor care se manifestă în procesele de degenerare urbană într-un anumit moment și într-o arie determinată. Temele majore care influențează formularea de politici urbane (P. Roberts, H. Sykes, 2008) sunt reprezentate de: 1. Nevoia de a satisface exigențele locuirii și salubrității/ sănătății în orașe, 2. Dorința de a integra progresul social și dezvoltarea economică , 3. Relaționarea aspectelor fizice de dezvoltare cu natura răspunsului social și politic, 4. Suportul fizic al creșterii urbane și limitarea creșterii urbane necontrolate, utilizarea eficientă a terenurilor, 5. Modificarea rolului și a tipului de politică urbană 6.Satisfacerea exigențelor dezvoltării durabile. Aceste 6 teme furnizează elementele care compun definiția regenerării urbane înțeleasă ca o acțiune și viziune comprehensivă și integrată care conduce la soluționarea problemelor urbane și care are ca scop producerea de îmbunătățiri de durată a aspectelor economice, sociale, fizice și de mediu într-o zonă care face obiectul schimbării (P. Roberts, H. Sykes, 2008). În acest context sunt prezentate în continuare FAMILII DE TEME care pot furniza răspunsuri posibile, grupând factorii care influențează Regenerarea urbană și care pot reprezenta în același timp teme de cercetare pentru crearea unui răspuns adecvat la provocările contextului de dezvoltare actual.

1. SĂRĂCIE -DEPRIVARE– INSALUBRITATE – LIPSA ATRACTIVITATE

Satisfacerea exigențelor de salubritate/ sănătate publică Conform legislației în vigoare, Legea 350/2001 cu modificările și completările ulterioare, asigurarea condițiilor de locuit adecvate.

Deprivarea socială care a generat deprivarea materială generează intervenții care urmăresc îmbunătățirea condițiilor de viață ale locuitorilor orașelor.

Eradicarea ghetourilor și reconstrucția prin realizarea de locuințe colective și utilizarea tehnologiei oferite de industrializare și dezvoltare tehnologică

Obiectivul asigurării sănătății publice și reducerii bolilor, reducerea supraaglomerării generează și crearea unui mediu în care creșterea prosperității economice să se poată produce marcând astfel relația cadru fizic – bunăstare socială

Lipsa de atractivitate reală sau percepută a unei zone urbane – ca stimul sau factor declanșator pentru regenerarea urbană

71


2. DEZVOLTARE ECONOMICĂ – PROGRES SOCIAL – EXPANSIUNE - FORMĂ FIZICĂ

Integrarea progresului social cu dezvoltarea economică Corelare a nivelului de deprivare materială, socială și economică cu nivelul de dezvoltare economică exprimat prin PIB/ locuitor și venit/locuitor. Corelare a politicilor programelor proiectelor dezvoltate la nivelul municipalității cu cele dezvoltate la nivel metropolitan

Noi oportunități economice - Restructurarea industriei cu scopul maximizării beneficiilor economice

Dorința de a răspunde la solicitările unei societăți în continuă schimbare. Viteza, amploarea și magnitudinea schimbărilor în plan economic, politic și social a produs decalaje importante între ritmul schimbării și cel al adaptării orașului

Relația dintre forma fizică și răspunsul social - Alcătuirea zonei și caracteristicile sociale ale acesteia cu impact important asupra designului procesului, a produselor de regenerare urbană, asupra implicării locuitorilor și asupra sustenabilității

3. FUNCȚIE – SPECIALIZARE – ROL – TERENUL URBAN - OPTIMIZARE – DENSIFICARE – MIXITATE FUNCȚIONALĂ – ORAȘUL COMPACT

Modificarea importanței relative a funcției îndeplinite de teritoriile urbane Identificarea și interpretarea schimbărilor în modul de utilizare a terenurilor și construcțiilor, infrastructură și servicii oferite, cerere și ofertă în teritoriul respectiv. Relaționarea aspectelor fizice de dezvoltare cu natura răspunsului social și politic – determinată de modificarea importanței relative pe care o au funcțiile îndeplinite de teritorii

Rolul zonelor urbane ca suport pentru funcțiile orașelor – recreere, muncă sau infrastructură fizică reprezintă o sursă de bogație. Modificările în relația cadru construit – valoare/ rolul de piață reflectată în relația zonelor urbane

Disponibilitatea clădirilor și terenurilor și care poate genera constrângeri legate de tipul de proprietate, intervenșii, operaționalizarea strategiei, etc.

Apariția centurilor verzi, 1940, 1950 a oferit cadrul pentru reconstrucție, pentru înlocuirea și eradicarea problemelor care afecteaza dezvoltarea orașelor

Suportul fizic al dezvoltării pentru contextul regional-metropolitan Creșterea urbană necontrolată cuantificată. Interpretarea nivelului a ritmului și a efectelor produse la nivel spațial

Expansiunea orașelor și creșterea densității în utilizarea terenurilor ca răspuns principal la nevoia de a furniza spații/ terenuri/ construcții pentru locuințe, echipamente și servicii de interes general, activități productive și de servicii financiare, comerciale, de loisir

Nevoia de a limita expansiunea urbană prin optimizarea utilizării terenurilor în interiorul orașelor este o orientare dominantă a politicilor ultimului secol și constituie un stimul pentru regenerare urbană 4. CERERE URBANĂ – OPORTUNITĂȚI -ROLUL POLITICII PUBLICE URBANE – OPERAȚIONALIZARE

Modificarea rolului politicii urbane - Parteneriatul este abordarea dominantă în condițiile reintroducerii abordării strategice și ale abordării regionale a aspectelor dezvoltării. Se observă orientarea către atingerea unui echilibru între finanțarea publică, privată și prin voluntariat, cu accentuarea rolului pe care comunitatea îl joacă.

Operaționalizarea sistemelor politice, economice și sociale ca reacție la schimbările produse în orașe și care generează noi cereri și oportunități pentru progresul economic. Dorința de a răspunde pozitiv acestor schimbări a făcut ca politicienii, dezvoltatorii, proprietarii și specialiștii în planificare urbană dar și locuitorii să caute un răspuns la întrebarea cum să îmbunătățim dar și să menținem condițiile din oraș?

Modul de generare al politicilor urbane și redescoperirea teritoriului orașului care conduce la o expansiune majoră a inițiativelor de regenerare și a celor menite să asigure o mai bună coordonare și integrare a politicilor sociale, economice și urbanistice

72


Corectitudinea și pertinența analizei, a diagnozei și a strategiei și corecta fundamentare a acestora – alegerea criteriilor, identificarea disfuncționalităților în relație cu procesele de dezvoltare care guvernează orașul ca întreg, adecvarea metodelor și tehnicilor de analiză și decizie, corectitudinea diagnosticului, pertinența propunerilor, fezabilitatea intervențiilor, sustenabilitatea, formularea unor obiective operaționale clare și măsurabile

Calitatea și importanța factorului uman – expertiza – cu efecte în generarea și implementarea unei strategii integrate care abordează problemele într-o manieră echilibrată, organizată și pozitivă și care evită formularea de diagnostic greșite sau/și strategii suficiente

Utilizarea și potențarea resurselor naturale, economice, umane, tehnologice și de altă natură - terenuri, legislație, caracteristici existente ale mediului construit, social, economic)

Dorința și implicarea politică, sprijinul politic – necesar pentrua mobiliza actorii cheie și comunitatea către o intervenței complex. Intervenția pe termen lung suportă schimbări și fluctuații în plan politic, economic, financiar în contextual intern și extern

Finanțarea existența, accesibilitatea, etc. – de obicei este factorul cheie care generează dificultăți în derularea dar și în conceperea procesului de regenerare urbană

Recunoașterea importanței măsurării progresului strategiei de regenerare în atingerea obiectivelor specific și monitorizarea schimbărilor produse în acțiunea forțelor interne și externe asupra zonei

Acceptarea revizuirii programelor, măsurilor și acțiunilor formulate initial, în scopul adaptării la schimbările produse sau apărute în mediul extern și intern, în timpul implementării

5. IMPLICARE – AJUSTARE – TIPUL DE POLITICI DE DEZVOLTARE URBANĂ – INOVAȚIE – PARTENERIAT - CONSENS

Modificarea tipului de politică urbană Parteneriatul este abordarea dominantă în condițiile reintroducerii abordării strategice și ale abordării regionale a aspectelor dezvoltării.

Inovația în politica urbană bazată pe dezvoltarea tehnologică și Adoptarea de noi atitudini privind echitatea și conștientizarea social

Modificări în politica urbană și implicarea autorităților naționale sau regionale prin ghidarea proceselor de regenerare urbană și reconstrucție

Accentul pus pe îmbunătățire și reînnoire ca o ajustare în politicile locale și ca rezultat al descentralizării – anii 1960

Accentuarea rolului parteneriatelor în formularea și operaționalizarea politicilor publice și renunțarea la ideea că autoritatea centrală poate finanța intervențiile – 1980

Consensul participanților la process prin cooperarea tuturor actorilor interesați sau cu un interes legitim în regenerarea zonei – atins prin parteneriat și alte moduri de cooperare

Nivelul și forma investițiilor private și implicarea administrației publice locale și centrale

Perspectiva pe termen lung necesară în regenerarea urbană și care necesită o abordare strategică ținând seama de natura schimbărilor urbane

Participarea unei game largi de actori ai dezvoltării – scara și complexitatea regenerării urbane depășește deseori capacitatea autorității locale făcând necesară mobilizarea unui număr mare de actori ai dezvoltării

Structura instituțională/ organizațională importantă în structurarea participării și concepută punând accentual pe procedurile și regulile de luare a deciziei și de stabilire a priorităților

6. DEZVOLTARE DURABILĂ – INTEGRARE - SUSTENABILITATE

Satisfacerea exigențelor dezvoltării durabile Potrivit acestei definiţii echitatea apare ca un principiu fundamental al dezvoltării durabile.

Adoptarea principiilor dezoltării durabile în condițile modificării politicii de dezvoltare – de la dezvoltarea comprehensivă la regenerare urbană in situ

Adoptarea și generarea modificărilor simultane în plan economic, social, al suportului fizic, de mediu – integrarea – cu efecte atât asupra formei urbane dar și a structurilor economice, sociale și a condițiilor de mediu – cu efecte asupra designului procesului de regenerare urbană.

73


Integrarea ca o caracteristică definitorie a regenerării urbane și care face distincția între regenerare urbană și alte tipuri de procese ale managementului schimbării

Menținerea procesului de regenerare urbană – sustenabilitatea – ca element central în regenerarea urbană, furnizează o direcție strategică pentru acțiunile și activitățile specificexxviii.

74


B3. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ASOCIATE CONŢINUTULUI PRIMELOR DOUĂ SECŢIUNI i CUCU-CIUHAN, Geanina, Ghidul de certificare și recunoaștere pentru profesia de urbanist, FONDUL

SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 –

2013 Axa prioritară 3 „CRESTEREA ADAPTABILITĂȚII LUCRĂTORILOR ȘI A ÎNTREPRINDERILOR”

Domeniul major de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea initiativelor

partenerilor sociali și societatii civile" Titlul proiectului:“Reţeaua Autoritătilor Competente pentru

Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)” Beneficiar: Ministerul Educaţiei

Naționale, Contract nr: POSDRU/93/3.3/S/53132, L31.2, p.4

ii CUCU-, Geanina, Ghidul de certificare și recunoaștere pentru profesia de urbanist, FONDUL SOCIAL

EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa

prioritară 3 „CRESTEREA ADAPTABILITĂȚII LUCRĂTORILOR ȘI A ÎNTREPRINDERILOR” Domeniul major

de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea initiativelor partenerilor sociali și

societatii civile" Titlul proiectului:“Reţeaua Autoritătilor Competente pentru Calificările Profesionale

din România (IMI PQ NET România)” Beneficiar: Ministerul Educaţiei Naționale, Contract nr:

POSDRU/93/3.3/S/53132, L31.2, p.4

iii CUCU-CIUHAN, Geanina, Ghidul de certificare și recunoaștere pentru profesia de urbanist, FONDUL

SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 –

2013 Axa prioritară 3 „CRESTEREA ADAPTABILITĂȚII LUCRĂTORILOR ȘI A ÎNTREPRINDERILOR”

Domeniul major de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea initiativelor

partenerilor sociali și societatii civile" Titlul proiectului:“Reţeaua Autoritătilor Competente pentru

Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)” Beneficiar: Ministerul Educaţiei

Naționale, Contract nr: POSDRU/93/3.3/S/53132, L31.2, p.42

iv Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile

reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare

v PENNINI DANIELA şi ROUSSET MICHEL, PROFESII, MESERIA DE URBANIST. DOMENII DE ACTIVITATE,

FUNCŢII ŞI COMPETENŢE, OFICIUL PROFESIONAL DE CALIFICARE A URBANIŞTILOR (OPCU),

MONITORUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI CONSTRUCŢIILOR 26 decembrie 2006, nr.5379 SUPLIMENT

NR.3 disponibil la http://opqu.admin-mobile.com/wp-

content/uploads/sites/234/2017/04/r%C3%A9f%C3%A9rentiel.pdf accesat 19 octombrie 2018

vi Prezentarea Facultății de Urbanism în Raportul de acreditare a programului de masterat

Management pentru Orașe Competitive, 2008

vii Forum VTM –villes et territoires méditerranéens (reţea transnaţională a polilor de competenţă

privind metropolizarea , în cadrul programului de iniţiativă comunitară INTERREG II-C, seminarul din

Lausanne - 25-26 septembre 2000

viii Cahiers de la métropolisation –VTM-no.1

http://opqu.admin-mobile.com/wp-content/uploads/sites/234/2017/04/r%C3%A9f%C3%A9rentiel.pdf

http://opqu.admin-mobile.com/wp-content/uploads/sites/234/2017/04/r%C3%A9f%C3%A9rentiel.pdf

75


ix GROZA OCTAVIAN, în prefaţa cărţii lui Jaques Bonnet “Marile metrople mondiale”, Institutul

European Iaşi, 2000

x The Globalized City: Economic Restructing and Social Polarization in European Cities / By Frank (EDT)

Moulaert, Arantxa (EDT) Rodriguez, Erik (EDT) Swyngedouw

xi Explozia oraşului /morfologii, observaţii şi mobilitate, Antonio Font, COAC / collegi d’arquitectes de

catalunya, 2004 / forumul universal al culturii de la Barcelona Articol Antonio Font . coordonator

proiect de cercetare

xii Metrex – repere pentru planificarea spaţială – Guvernanţa metropolitană şi dezvoltarea Strategiilor

metropolitane integrate, 2004

xiii Metrex – repere pentru planificarea spaţială – Guvernanţa metropolitană şi dezvoltarea

Strategiilor metropoloitane integrate, 2004

xiv Claudiu Runceanu, Rădulescu Monica, Dificultăți ale definirii conceptului de locuire insalubră, The

Difficulties for Defining the Concept of Insalubrious Housing, in Spațiu Artă Arhitectură, Editura

Universitara Ion MIncu 2013 ISBN 978-606-638-067-6, capitol, Spațiu Artă Arhitectură 2013, 2013,

978-606-638-067-6

xv EUROPEAN CENTRE FOR ENVIRONMENT AND HEALTH BONN OFFICE, Housing and health

regulations in Europe. Final report July 2006

xvi UNECE United Nations Economic Commission for Europe, Meeting of the Steering Group on

Population and Housing Censuses, Geneva, 20-22 June 2005, WP.11/Rev.1: Report of the Task Force

on Housing http://www.unece.org/fileadmin/DAM/hlm/prgm/hsstat/00pdf/Anx2e.pdf

xvii STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE, Servicii

elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de

instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de

programare post 2013” S.C. Agora Est Consulting SRL, Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti

asociaţi, STUDIUL 18. CALITATEA LOCUIRII Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti

asociaţi, Raport de sinteză. 2014

xviii http://www.business24.ro/imobiliare/preturi-apartamente/preturile-apartamentelor-au-scazut-

la-jumatate-in-5-ani-1523413 [accesat 12.09.2014]

xix Idem 2

xx http://www.analizeimobiliare.ro/stiri-si-analize/mai-este-loc-de-scaderi-pe-piata-imobiliara-o-

comparatie-chirii-versus-preturi-versus-salarii/ [accesat 2.10.2014]

xxi http://www.sistemimobiliar.ro/statistici/ [accesat 2.10.2014]

xxii Commission Green Paper of 21 May 2003 on services of general interest [COM(2003) 270 final -

Official Journal C 76 of 25.03.2004].

xxiii Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European

Economic and Social Committee and the Committee of the Regions of 12 May 2004 entitled "White

http://www.unece.org/fileadmin/DAM/hlm/prgm/hsstat/00pdf/Anx2e.pdf

http://www.business24.ro/imobiliare/preturi-apartamente/preturile-apartamentelor-au-scazut-la-jumatate-in-5-ani-1523413

http://www.business24.ro/imobiliare/preturi-apartamente/preturile-apartamentelor-au-scazut-la-jumatate-in-5-ani-1523413

http://www.analizeimobiliare.ro/stiri-si-analize/mai-este-loc-de-scaderi-pe-piata-imobiliara-o-comparatie-chirii-versus-preturi-versus-salarii/

http://www.analizeimobiliare.ro/stiri-si-analize/mai-este-loc-de-scaderi-pe-piata-imobiliara-o-comparatie-chirii-versus-preturi-versus-salarii/

http://www.sistemimobiliar.ro/statistici/

76


Paper on services of general interest" [COM(2004) 374 final – Not published in the Official Journal]

(Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic şi

Social şi către Comitetul Regiunilor din 12 mai 2004 - „Cartea albă privind serviciile de interes

general”) [COM(2004) final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

xxiv HONNEFELDER STEPHANIE, ÎNTREPRINDERI PUBLICE ȘI SERVICII DE INTERES GENERAL

PARLAMENTUL EUROPEAN, 01/2012http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_3.3.4.pdf

xxv COMISIA EUROPEANĂ, Bruxelles, 29.4.2013 SWD(2013) 53 final/2 DOCUMENT DE LUCRU AL

SERVICIILOR COMISIEI Ghid privind aplicarea normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, achizițiile

publice și piața internă în cazul serviciilor de interes economic general și, în special, în cazul serviciilor

sociale de interes general

xxvi COM(2006) 177 final, 26 aprilie 2006.

xxvii CONSILIUL CONCURENŢEI DIRECŢIA AJUTOR DE STAT, RAPORT PRIVIND AJUTOARELE DE STAT

ACORDATE PENTRU COMPENSAREA SERVICIILOR DE INTERES ECONOMIC GENERAL DIN ROMÂNIA în

perioada 2009-2011

77


xxviii B4. ADDENDA -PLANŞE ILUSTRATIVE LEGISLATIE EUROPEANA SPECIFICA SIG 1.„Orientări de politică pentru viitoarea Comisie”, Bruxelles, 3 septembrie 2009. 2.„Orientări de politică pentru viitoarea Comisie”, p. 24. 3.Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” [COM(2010)2020]. 4.„Actul privind piața unică: douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii” [COM(2011) 206]. 5.„Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: serviciile sociale de interes general în Uniunea Europeană” [COM (2006) 177 final, 26 aprilie 2006]. 6.Ghid pentru aplicarea normelor UE privind ajutoarele de stat, achizițiile publice și piața internă în cazul serviciilor de interes economic general, și, în special, al serviciilor sociale de interes general [SEC (2010) 1545]. 7.„Raportul Comitetului pentru protecție socială privind aplicarea legislației comunitare în cazul SSIG”, noiembrie 2008. 8.http://ec.europa.eu/services_general_interest/index_en.htm 9.http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=6329&langId=ro 10.http://ec.europa.eu/environment/gpp/buying_handbook_en.htm 11.Document de lucru al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare a legislației UE aplicabile în domeniul achizițiilor publice în cazul relațiilor dintre autoritățile contractante („cooperare de tip publicpublic”), SEC (2011) 1169 final, 4 octombrie 2011. 12.Document de lucru al serviciilor Comisiei – Primul și cel de-al doilea raport bienal privind serviciile sociale de interes general, SEC (2008) 2179 și SEC (2010) 1284. 13.http://ec.europa.eu/consumers/consumer_research/editions/docs/6th_edition_scoreboard_en.pdf 14.Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008 de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității. 15.Decizia Comisiei din 10 august 2010 de instituire a Grupului autorităților europene de reglementare în domeniul serviciilor poștale, JO C 217. 16.http://ec.europa.eu/internal_market/ergp/index_en.htm 17.Recomandarea Comisiei privind accesul la un cont de plăți de bază [C(2011)4977]. 18.Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) și Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului; 19.Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului; Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim). 20.Carte albă - Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor. Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor, COM(2011) 144. 21.Directiva 2009/72/CE privind energia electrică și Directiva 2009/73/CE privind gazele naturale. 22.http://ec.europa.eu/energy/gas_electricity/forum_citizen_energy_en.htm 23.SEC(2010) 1407, 11 noiembrie 2010. 24.Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal), modificată prin Directiva 2009/136/CE.

78


25. „Serviciul universal în comunicațiile electronice: raport cu privire la rezultatul consultării publice și la cea de-a treia revizuire periodică a domeniului de aplicare în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2002/22/CE” [COM (2011) 795 final, 23 noiembrie 2001]. 26. „Servicii de interes general, inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament european” [COM (2007) 725 final, 20 noiembrie 2007]. 27.Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Al doilea raport bienal privind serviciile sociale de interes general”, SEC (2010) 1284 final, 22 octombrie, p. 59-66. 28.„Inițiativă pentru antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale” [COM (2011) 682 final, 25 octombrie 2011].

TEZA DE ABILITARE - UAUIM...4 Teza abilitare Rădulescu Monica 2019 B. REALIZĂRI ŞTIINŢIFICE,...

Documents

Transcript of TEZA DE ABILITARE - UAUIM...4 Teza abilitare Rădulescu Monica 2019 B. REALIZĂRI ŞTIINŢIFICE,...