1

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

- REZUMAT- TEZĂ DE DOCTORAT

CONTABILITATEA ŞI FISCALITATEA ÎN LUMINA LEGISLAŢIEI DE STAT ŞI

BISERICEŞTI DIN ROMÂNIA

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. univ. dr. pr. NICOLAE V. DURĂ

DOCTORAND:

VOINESCU GEORGEL LUCIAN

CONSTANŢA

2010

2

Tematica Proiectului tezei noastre de doctorat a fost abordată ca un studiu comparat

privind sistemul de stat şi cel bisericesc în ceea ce priveşte problema contabilităţii şi

fiscalităţii. Pentru realizarea acestui studiu, am întreprins o analiză hermeneutică a

textului legislaţiei în domeniul fiscalităţii şi contabilităţii, în special a Codului Fiscal, a

Codului Muncii, a Codului Civil, a Statutului Bisericii Ortodoxe Române şi în general a

textului legislaţiei de stat şi bisericeşti. Atât legislaţia de stat, cât şi cea bisericească, au

fost examinate şi evaluate prin prisma doctrinei inclusă în lucrările de specialitate, având

însă în vedere regimul constituţional al cultelor religioase din ţara noastră, pe care l-am

evaluat şi prin prisma realităţilor din alte state ale Uniunii Europene.

Din punct de vedere metodologic, abordarea studiului nostru a avut un caracter

inter şi pluridisciplinar, împrumutând pe alocuri instrumente de analiză ale istoriei

culturale, istoriei naţiunilor, sociologiei şi ştiinţei politice etc.

Ca metodă de investigare a surselor, am folosit în principal analiza critică a textelor,

iar sursele folosite au fost regrupate tematic şi ordonate cronologic, pentru a oferi un

tablou cât mai coerent al transformărilor postcomuniste ale identităţii celor două instituţii

publice din ţara noastră, şi anume, fiscalitatea şi contabilitatea.

Realizarea acestei lucrări s-a sprijinit pe literatura teologică, economico-financiară,

fiscală, juridică, istorică etc., pe care am evaluat-o prin prisma formaţiei mele de teolog,

canonist şi economist.

Proiectul tezei de doctorat a abordat şi o evaluare istorică a temelor analizate pe

mai multe direcţii: evoluţia relaţiei Biserică - Stat, istoricul contabilităţii ecleziastice,

secularizarea în România, evoluţia finanţării actului religios în România, rolul Bisericii şi

al preotului din cele mai vechi timpuri şi până în prezent etc.

La baza alegerii subiectului abordat au stat mai multe considerente, şi anume:

- în literatura de specialitate nu există niciun material care să abordeze această

tematică specifică;

- lipsa unui material documentar, de lucru, nu numai pentru instruirea

studenţilor sau masteranzilor, ci şi pentru familiarizarea unui public larg cu

3

domeniul celor două instituţii de bază ale societăţii umane, din zilele noastre,

şi, ipso facto, cu cele din societatea românească;

- nevoia teoreticienilor şi practicienilor de a avea un material documentar, ci şi

un instrument şi un model de lucru;

- de asemenea, prin această lucrare, am urmărit punerea în valoare a

cunoştinţelor acumulate în activitatea profesională de economist, expert

contabil, auditor şi consultant fiscal.

Iată, deci, doar câteva dintre motivaţiile principale care m-au determinat să propun

şi să redactez acest proiect al tezei mele de doctorat, care, din punct de vedere

informaţional şi documentar, cu siguranţă va umple un gol din literatura românească de

specialitate, care este de altfel prea puţin cunoscută nu numai de conducătorii unităţilor

de cult din Biserica noastră, ci şi de canonişti şi istorici ai doctrinei economice din ţara

noastră.

Ideea directorie a lucrării noastre dovedeşte că contabilitatea şi fiscalitatea se

înscriu în spiritul Şcolii tradiţionale europene şi româneşti, de aceea am făcut apel atât la

informaţiile furnizate de Drept (cel civil şi canonic), cât şi la cele aflate în Tratatele şi

lucrările de specialitate din domeniul Ştiinţelor economice.

Dreptul apare în Orientul Antic. Intre primele legiuiri amintim: Codul lui

Hammurabi (Babilon), Legile lui Manu (India), Codul lui Mu (China) etc.:

- Codul lui Hammurabi, datează cu 2000 de ani înainte de Mântuitorul

Hristos, şi conţine norme cu caracter strict juridic şi norme cu conţinut

moral-religios. Potrivit acestui Cod, legea trebuie să aducă binele

poporului, trebuie să-l protejeze pe cel slab împotriva celui puternic;

- Legile lui Manu, redactate de brahmani, prevăd pedepse, care au fost

instrumentul cel mai important aflat la dispoziţia regelui cu ajutorul

căruia se împlinea misiunea acestuia, şi anume dreptatea socială;

- în Europa, primele legiuiri cunoscute sunt legile lui Lycurg (sec. X-

IX), Legea celor XII Table etc.

După cum se ştie, romanii credeau în veşnicia dreptului. Ei nu puteau concepe

societatea fără drept, dar nici dreptul fără societate, de unde şi necesitatea imperioasă de a

face referinţă directă la lege, care, şi în domeniul contabilităţii şi al fiscalităţii, este cea

4

care reglementează modul lor de organizare şi funcţionare dintr-o anumită epocă a istoriei

omenirii.

Amintim de asemenea că Proiectul tezei noastre de doctorat, intitulat

“Contabilitatea şi Fiscalitatea în lumina legislaţiei de stat şi bisericeşti din România”,

prezintă contabilizarea tranzacţiilor componente ale activităţilor economice ale unităţilor

de cult. De altfel, conform prevederilor Legii cultelor1 , din ţara noastră, structurile

religioase cu personalitate juridică sunt Cultele şi Asociaţiile religioase, iar structurile

fără personalitate juridică sunt Grupările religioase.

Cultele religioase recunoscute de lege sunt persoane juridice de “utilitate publică”

(ad utilitatem publicum). Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor

constituţionale şi a legii cultelor în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri

canonice. De asemenea, sunt persoane juridice şi unităţile componente ale cultelor, aşa

cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele

prevăzute în acestea.

Având în vedere rolul important al Cultelor religioase în viaţa socială a unui popor,

Statul, pe lângă subvenţionarea de la bugetul de stat a activităţilor desfăşurate în calitate

de instituţii de utilitate publică, sprijină unităţile de cult prin acordarea de facilităţi

fiscale, în condiţiile legii. De asemenea, statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni

cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte. Or,

toate aceste realităţi n-au făcut încă obiectul unui studiu avizat în Şcolile teologice ale

Bisericii noastre, lucru pentru care am şi întreprins munca noastră de cercetare în vederea

redactării acestui Proiect al tezei mele de doctorat.

Proiectul tezei de doctorat este împărţit în şapte capitole, care tratează diferite

aspecte ale subiectului abordat, precum, de exemplu, raportul dintre Biserică şi Stat şi

evoluţia istorică a factorilor care au stat la baza lor şi le-au influenţat evoluţia; istoria

contabilităţii şi fiscalităţii din viaţa de stat şi bisericească din România; legislaţia

românească de stat şi bisericească privind cele două instituţii, respectiv contabilitatea şi

fiscalitatea; modul de determinare a impozitelor şi taxelor aferente instituţiilor bisericeşti;

politica Statului faţă de unităţile de cult religios etc..

1 Legea 489/28.12.2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 11 din 8 ianuarie 2007

5

Proiectul tezei de doctorat conţine şi şapte anexe, care oferă cititorului nu numai un

material documentar, de primă mână, şi un real îndrumător canonic, cu caracter

economico-contabil, ci şi unul de referinţă bibliografică şi reflecţie ideatică pentru alte

lucrări şi studii de specialitate sau cu caracter interdisciplinar.

După cum am precizat în rândurile de mai sus, motivaţia întocmirii acestui Proiect

a fost determinată în primul rând de faptul că – în urma studiilor universitare pe care le-

am făcut – am dobândit atât cunoştinţe din domeniul Ştiinţelor economice, cât şi din

domeniul teologic, ceea ce mi-a îngăduit să înţeleg statutul contabilităţii şi al fiscalităţii,

prin intermediul unei evaluări complexe, atât inter, cât şi pluridisciplinare. În al doilea

rând, pot spune că biruit-a gândul să abordez un asemenea subiect şi datorită faptului că

am constatat o lipsă de familiarizare a clericilor Bisericii noastre cu noţiunile elementare

din cele două domenii, contabilitatea şi fiscalitatea. Or, orice conducător de unitate de

cult – inclusiv cei din Biserica noastră – trebuie să cunoască şi să aplice prevederile legii,

de stat şi bisericeşti, în materie de contabilitate şi fiscalitate. Iată, de ce, am pornit cu

gândul ca prin acest Proiect al tezei mele de doctorat să aduc o efectivă contribuţie la

acest proces de cunoaştere a contabilităţii şi a fiscalităţii şi în rândul clericilor Bisericii

Ortodoxe Române, al cărui fiu duhovnicesc sunt şi eu.

Cele două instituţii, contabilitatea şi fiscalitatea, - care au făcut obiectul muncii de

cercetare al Proiectului tezei noastre de doctorat - au fost studiate şi evaluate în lumina

legislaţiei de stat şi bisericeşti din România, de unde şi interesul cercetării noastre privitor

la relaţiile dintre Stat şi Biserică în ţara noastră.

Biserica Ortodoxă, în ciuda schimbărilor care survin odată cu trecerea timpului, nu

a stabilit încă o doctrină precisă cu privire la relaţiile sale cu Satul. A considerat că este

suficient să observe câteva principii fundamentale2, enunţate de Întemeietorul Bisericii,

Mântuitorul Iisus Hristos, afirmate de Sfinţii Apostoli şi prevăzute de Părinţii Bisericii

ecumenice în textul legislaţiei ei canonice din primul mileniu3, iar natura acestor raporturi

să o determine în funcţie de contextul geo-politic şi de mentalitatea fiecărei epoci în parte.

2 Vezi, N. V. Dură, Principiile canonice, fundamentale, de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe şi reflectarea lor în legislaţia Bisericii Ortodoxe Române, în Mărturie Ortodoxă. Revista Comunităţii Ortodoxe Române din Olanda, Haga, VI (1987), nr. 10, p. 127-144; Revista de teologie Sfântul Apostol Andrei, V (2001), nr. 9, p. 129-140. 3 Idem, N. V. Dură, Le Régime de la synodalité selon la législation canonique, conciliaire, oecuménique, du Ier millénaire, Ed. Ametist 92, Bucureşti, 1999, p. 210 ş.u.

6

Dar, evident, există şi unele riscuri în cazul acestei abordări şi de aceea Biserica

Răsăritului a făcut mereu apel la Tradiţia şi legislaţia canonică a primului mileniu, şi, în

fine, la epoca bizantină (sec. VI-XV), în care relaţiile dintre Stat şi Biserică au rămas încă,

în multe privinţe, paradigmatice pentru Bisericile şi Statele din spaţiul Sud-Est european4,

inclusiv, deci, şi pentru ţara noastră.

Un Stat care ignoră Biserica, viaţa religioasă, încearcă să construiască o societate

fără valori moral-spirituale, şi, ipso facto, fără un fundament spiritual şi moral. Îşi

epuizează apoi energiile pentru a suplini această lipsă prin ideologii şi legi care să umple

golul vieţii religios-spirituale. De aceea, considerăm că o abordare şi o situare corectă a

relaţiilor dintre Stat şi Biserică nu poate aduce decât beneficii societăţii umane, ai cărui

membri sunt subiecţii de drept atât ai Statului, cât şi ai Bisericii.

Că Biserica trebuie să se ferească de etatizare, de politizare şi de secularizare, ne-o

cere însuşi întemeietorul ei, Iisus Hristos, fiindcă, altfel aceasta îşi pierde funcţia şi însăşi

menirea sa soteriologică.

Înţelegerea inexactă atât a naturii, cât şi a scopului fiecărei dintre aceste două

instituţii, a generat de-a lungul timpului o serie de conflicte. Dacă ne referim la situaţia de

dinainte de edictul din anul 313 – edict care a oferit în fine creştinilor posibilitatea de a-şi

exprima liber convingerile religioase – observăm că, printre altele, Biserica a avut de

suferit şi pentru că împăraţii romani, de religie păgână, găseau că principiile Evangheliei

lui Hristos – care enunţau că toţi oamenii sunt fii lui Dumnezeu şi, în consecinţă, trebuiau

să li se respecte drepturile şi libertăţile inerente statutului demnităţii lor umane 5 –

prejudiciau şi bulversau de fapt însăşi concepţia romană despre om, despre Stat şi împărat.

După anul 313, şi mai ales după anul 380, când religia creştină devine religie de stat,

statul roman - şi apoi cel bizantin - a încercat – prin unii împăraţi ai săi – să folosească

Biserica şi învăţătura creştină nu numai doar ca mijloace de menţinere a unităţii statale şi

a implementării politicii lor imperiale, ci şi ca suport ideologic pentru acţiunile ei de

cucerire teritorială. Or, această politică statală a născut conflicte, care au generat dispute

şi chiar anatematizări. 4 Ibidem. 5 Idem, Drepturile şi libertăţile omului în gândirea juridică europeană. De la „Justiniani Institutiones” la „Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa”, în Analele Universităţii Ovidius Constanţa, Seria Drept şi Ştiinţe Administrative Nr. 1, 2006, p. 86-128.

7

Începând cu epoca Sfântului Constantin cel Mare (306-337) – primul împărat

roman care a acordat creştinismului libertatea de-a coexista alături de celelalte religii ale

vremii sale – Biserica a dobândit şi unele privilegii. De altfel, din 313 (anul edictului de

la Mediolanum), puterea ecleziastică a fost într-o continuă creştere. Împăratul Teodosie

cel Mare (379-395) a făcut din creştinism religie oficială de stat prin edictul de la

Tesalonic, din 28 februarie 380, iar Justinian a dat lovitura fatală păgânismului, închizând

în anul 529 Academia platoniciană din Atena. În urma acestor măsuri, Biserica creştină a

putut în sfârşit să-şi exercite total influenţa asupra vieţii spirituale a supuşilor împăratului.

Fiind recunoscută de stat drept Biserică oficială, protejată de împărat, ea a trebuit să

accepte însă şi ingerinţele puterii politice în treburile ei interne. Şi, unii împăraţi n-au

pregetat să-şi exercite influenţa şi în domeniul vieţii spiritual-religioase, mai ales că unii

dintre ei doreau ca prin unitatea credinţei propovăduite de Biserică să fie asigurată

unitatea politică a vastului imperiu condus de ei.

În mod tradiţional, relaţiile dintre Biserica şi Stat în ţările majoritar ortodoxe au

urmat principiul bizantin al simfoniei, adică al armoniei, al sincronizării, al înţelegerii şi

al cooperării dintre două instituţii deosebite şi distincte: una spirituală şi cealaltă politică,

pe care le unea însă viaţa socială comună a membrilor Bisericii şi a cetăţenilor Statului

roman încreştinat (bizantin).

Biserica s-a rugat permanent lui Dumnezeu pentru Stat, aşa cum o face până astăzi,

dar, adesea, ea s-a rugat de Stat, ca sa o ajute. Statul, la rândul său, a sprijinit Biserica,

dar a fost tentat - şi adeseori a reuşit - să aservească instituţia ecleziastică politicii sale.

Constituţia României din anul 1991, ca şi cea din anul 2003, definesc relaţia Stat –

Biserica, sau mai exact relaţia Stat – Culte (art. 29), folosind termenii următori: "Cultele

religioase sunt libere sa se organizeze potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii".

"Cultele religioase sunt autonome faţă de Stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv

prin înlesnirea asistentei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azile şi în

orfelinate"6.

La rândul ei, Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006, privind libertatea religioasă şi

regimul general al Cultelor, prevede că Statul român recunoaşte cultelor religioase "rolul"

lor de "parteneriat social" (Art. 7 alin. 1).

6 Constituţia României, art. 29, alin. 3 şi 5.

8

În România, autonomia Bisericii faţă de Stat şi sprijinul din partea acestuia rezumă,

de fapt, tradiţia coexistenţei şi colaborării Statului şi a Bisericii, încă de la începutul

constituirii primelor state româneşti din secolul al XIV-lea. Într-adevăr, au existat mari

diferenţe între modul de abordare şi de tratare a Bisericii de către Domnitori. Domnitorul

Ştefan cel Mare şi Sfânt (sec. XV), de pildă, a ridicat Biserici şi a înmulţit averile

mănăstirilor, în timp ce domnitorul Alexandru Ioan Cuza a secularizat sau etatizat averile

mănăstireşti (sec. XIX), asigurând totuşi salarizarea clerului. Fiecare a răspuns însă

necesităţilor impuse de societatea epocii lor.7

Tradiţia autonomiei Bisericii fata de Stat şi a sprijinului Statului faţă de Biserică a

fost menţinută într-o formă foarte redusă, minimală, chiar şi în timpul regimului comunist,

deoarece, atât Constituţia Republicii Populare Române (1948 şi 1952), cât şi a Republicii

Socialiste România (1965), nu au prevăzut expres o separaţie între Stat şi Biserică8, iar

Statul a acordat un sprijin financiar minimal pentru salariile preoţilor, fie el şi de ochii

lumii libere. Şi, totuşi, autonomia cultelor religioase în regimul comunist a fost una

restrictivă, iar controlul Statului asupra lor a fost destul de opresiv, generat bineînţeles de

faptul că ideologia comunist-ateistă era ideologia oficială a Statului român, pe care

mercenarii ei au propagat-o cu multă râvnă şi pricepere. De altfel, studii recente arată că,

în perioada anilor 1947-1989, Biserica n-a fost niciodată pe deplin autonomă faţă de Stat.

Fără îndoială, acest lucru s-a datorat şi faptului că ea a fost deposedată de bunurile sale

materiale. Astfel, nedispunând de o situaţie materială suficient de consistentă şi stabilă,

Biserica a fost nevoită să apeleze la sprijinul Statului român9, şi, ipso facto, să fie

aservită intereselor conducătorilor acestuia.

Sprijinul Statului faţă de cultele religioase, stipulat în cele două Constituţii ale

României de după 1989 şi în Legea cultelor (nr. 489/2006), nu se datorează însă doar

Tradiţiei pravilnice10 româneşti, privind relaţiile dintre Stat şi Biserică – prevăzute în chip

7 Ibidem. 8 A. Lemeni, F. Frunză şi Ş. Ioniţă, Viaţa religioasă din România, ed. a 2-a, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2005, p. 10 – 11. 9 George Enache, Ortodoxie şi putere politică în România contemporană, Ed. Nemira, Bucureşti, 2005, p. 50 şi p. 68 – 90. 10 L. Stan, Tradiţia pravilnică a Bisericii. Însemnătatea şi folosul cunoaşterii legilor după care se conduce Biserica, în Studii Teologice, XIII (1960), nr. 5-6, p. 17-39; Idem, Importanţa canonică şi juridică a Pravilei de la Târgovişte, în Studii Teologice, V (1952), nr. 9-10, p. 47-73.

9

învederat şi în vechea legislaţie românească, de sorginte nomocanonică 11 , – ci şi

realităţilor actuale, concrete, de natură socio-politică şi economică, şi, bineînţeles,

legislaţiei europene şi internaţionale privind libertatea religioasă şi drepturile omului.

Tradiţia, şi, ipso facto, obiceiul juridic 12 au rămas însă un factor decisiv - în

privinţa relaţiilor dintre Stat şi Biserică - şi în unele state din Europa de Vest, cu un

sistem politic şi o economie bine consolidate, cum ar fi de exemplu Italia, Germania,

Belgia. Într-adevăr, în aceste State, sprijinul Statului faţă de Biserică sau faţă de unele

Culte religioase tradiţionale se practică încă în baza tradiţiei multiseculare, care

generează însă o politică discriminatorie – bazată pe privilegii – faţă de noile culte

religioase recunoscute13.

Prin politica de ajutorare economică a Bisericii, se poate constata şi o recunoaştere

constantă de către autoritatea statală a rolului pe care Biserica l-a jucat de-a lungul

timpului în viaţa propriului popor, în promovarea limbii, a culturii şi a identităţii

naţionale în viaţa spirituală şi socială a ţării etc. Or, această realitate este prevăzută expres

şi în Legea cultelor (489/2006) din Ţara noastră (Art. 7 al. 2).

În ceea ce priveşte aspectele fiscal – contabile privind unităţile de cult din România,

conform prevederilor legale, structurile religioase cu personalitate juridică sunt cultele şi

asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase14.

Cultele recunoscute de lege sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se

organizează şi funcţionează potrivit legii şi în baza prevederilor constituţionale, în mod

autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.

De asemenea, sunt persoane juridice şi unităţile componente ale cultelor, aşa cum

sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele

prevăzute în acestea.

11 N. V. Dură, 350 de ani de la tipărirea Pravilei de la Govora. Contribuţii privind identificarea izvoarelor sale; în Altarul Banatului, I (1990), nr. 3-4, p. 58-79. 12 Vezi, S. Gholam, Obiceiul ca izvor în dreptul romano-bizantin şi în tradiţia patristico-canonică a Bisericii ortodoxe, în Studii Teologice, XXVII (1975), nr. 5-6, p. 93-117; M. Bîrlădeanu, Obiceiul juridic în pravilele româneşti tipărite, în Studii Teologice, XIV (1962), nr. 1-2, p. 93-107. 13 A se vedea, în această privinţă studiile prof. N. V. Dură, “Privilegii” şi „discriminări” în politica religioasă a unor State ale Uniunii Europene, în Biserica Ortodoxă Română, CXXIV (2006), nr. 1-3, p. 491-510; Idem, Statele Uniunii Europene şi cultele religioase, în Ortodoxia, an I s.n., nr. 2, 2009, p. 49-72. 14 Legea nr. 489/2006 …, Art. 5 al. 2.

10

Având în vedere rolul important al Cultelor religioase în viaţa socială a unui popor,

Statul, pe lângă subvenţionarea de la bugetul de stat a activităţii lor, sprijină unităţile de

cult prin acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii. De asemenea, Statul

promovează sprijinul acordat de cetăţeni Cultelor religioase prin deduceri din impozitul

pe venit şi încurajează sponsorizările către acestea.

După cum s-a putut constata, Proiectul tezei noastre de doctorat este structurat în

aşa fel încât să pună în evidenţă diferite aspecte ale tematicii abordate, la care se adaugă

şi Anexele, însoţite de bibliografia selectivă utilizată în redactarea acesteia.

Lucrarea are la bază mai multe izvoare, ecleziastice şi laice, precum ar fi, de

exemplu Biblia, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Statutul şi Regulamentele B.O.R.,

Constituţia României, Codul Fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul Civil, Codul

Comercial, Codul Muncii, Legea contabilităţii, Legea 489/2006 privind libertatea

religioasă şi regimul general al cultelor etc.. Pe lângă acestea au fost studiate şi analizate

şi unele lucrări de specialitate care abordează tematica prezentei lucrări.

Rigoarea ştiinţifică şi tratarea inter şi pluri-disciplinară impun respectarea unor

norme şi metode în elaborarea lucrărilor de cercetare. De aceea, în elaborarea prezentei

lucrări, am adoptat următoarele metode: expozitivă, analitică şi istorică, care să ne

permită identificarea factorilor care au stat la baza evoluţiei celor două vechi instituţii ale

lumii, şi anume, contabilitatea şi fiscalitatea.

Întrucât contabilitatea ecleziastică nu este ruptă de celelalte tipuri de contabilităţi,

în special de contabilitatea generală, studiul lucrării s-a axat pe studiul istoriei

contabilităţii generale de-a lungul timpului şi pe relevarea factorilor economici, politici,

sociali şi religioşi care au condus la geneza şi evoluţia contabilităţii ecleziastice. În fine,

am ţinut să înfăţişăm şi procesul de normalizare a contabilităţii, ecleziastice, româneşti la

cerinţele contabilităţii internaţionale.

În ce priveşte primul aspect, studiul s-a bazat pe diverse coordonate şi repere

metodologice, începând cu cercetarea istoriei şi continuând cu cercetarea istoriei

contabilităţii.

11

În general, referinţele care s-au făcut la istoria contabilităţii au avut drept scop

justificarea statutului acestei discipline universale prin prisma vechimii, a “venerabilităţii

contabilităţii”15, pe care specialiştii avizaţi au ridicat-o la rang de artă.

Istoria contabilităţii permite o nouă abordare a identificării unei legi a dezvoltării

progresive a contabilităţii, permiţând astfel o dezvoltare sistematică a tehnicilor şi a

conceptelor contabile16.

În urma cercetării istoriei contabilităţii româneşti, s-a putut constata că evoluţia

acesteia nu a fost rodul unor întâmplări, ci a schimbărilor condiţiilor socio-economice,

survenite de-a lungul timpului.

Istoria contabilităţii ecleziastice ilustrează maniera de constituire a acesteia în

cadrul unui sistem de cunoştinţe şi de deprinderi relevante din punct de vedere

profesional. Dezvoltarea acestei contabilităţi, care a fost determinată şi de necesităţile

economice, a fost studiată şi evaluată şi prin prisma gândirii, a doctrinei economice.

În studiul nostru n-a fost subestimată nici influenţa contabilităţii şi asupra evoluţiei

economiei unităţilor de Cult religios (a complexelor monahale în general), existând de

altfel o interdependenţă între cele două realităţi.

Contabilitatea ecleziastică este o disciplină care furnizează cunoştinţe care folosesc

atât pentru înţelegerea problematicilor societăţii trecute, cât şi ale celei prezente. De

exemplu, cu ajutorul cunoştinţelor furnizate de contabilitatea ecleziastică, din perioada

precapitalistă, aflăm că tehnicile contabile s-au dezvoltat ca răspuns la necesitatea

exercitării controlului asupra resurselor disponibile în vederea menţinerii şi sporirii celor

care deţineau puterea politică sau religioasă în stat.

Practicienii care prestează servicii de specialitate din domeniul contabil ecleziastic,

prin studierea istoriei contabilităţii pot câştiga experienţă prin cunoaşterea metodelor şi a

tehnicilor utilizate în trecut. Un exemplu grăitor, în această privinţă, rămâne Şcoala

contabilă italiana a lui Luca Paciolo, care a pus bazele întocmirii situaţiilor financiare

(primitive) aplicate azi, dar în alta formă.

În ceea ce priveşte normalizarea acestei contabilităţi ecleziastice, la cerinţele

contabilităţii internaţionale, am studiat “actele de naştere” ale normalizării contabile

15 A.C. Littleton, Accounting Evolution to 1900, editia a 2a, Ed. Russel & Russel, New York, 1966, p. 3-11. 16 G. D. Carnegie şi C. J. Napier, Critical and Interpretive Histories – Methode and Theory, Ed. Routledge, Londra, 2000, p. 176.

12

internaţionale şi în mod special factorii de influenţă privind elaborarea unui sistem

modern de contabilitate în România.

“Globalizarea” afacerilor a impus pe plan mondial şi necesitatea realizării unui

sistem contabil (şi de audit) internaţional. Într-adevăr, afirmarea a numeroase mari

corporaţii a constituit motorul trecerii de la naţionalism la “globalizare”. Faptul că marile

companii operează simultan în zeci de ţări, a impus aplicarea unui sistem contabil unificat

valabil pe plan internaţional. Puterea economică a acestora fiind extrem de mare, a impus

ca guvernele să accepte diferite organisme internaţionale care să creeze şi să

perfecţioneze un sistem contabil unic. Astfel, Uniunea Europeană - prin Directivele

contabile elaborate de către Comisia Internaţională de Normalizare a contabilităţii - a

elaborat Standardele Internaţionale de Contabilitate.

La acestea se mai adăugă şi alte organisme cu valenţe internaţionale IFAC

(Federaţia Internaţională a Contabililor), FEE (Federaţia Europeana a Experţilor

Contabili) etc.17.

În ceea ce priveşte România, s-a căutat găsirea de noi soluţii contabile, de

uniformizare a practicilor contabile la nivel mondial în special datorită

“internaţionalizării” afacerilor. În acest sens, principala direcţie de cercetare contabilă

internaţională a constituit-o “compatibilizarea reglementărilor contabile europene cu

normele contabile internaţionale"18.

Relativ recent, în tara noastră a început alinierea la Standardele Internaţionale de

Contabilitate. Ca atare, Ministerul Finanţelor Publice a dat instrucţiuni şi norme precise

privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate. În felul acesta, legislaţia

contabilă româneasca s-a adaptat la cerinţele contabilităţii internaţionale, asigurându-se o

armonizare cu normele contabile internaţionale emise de IASC, recunoscute şi aplicate de

tot mai multe ţări.

În domeniul contabilităţii ecleziastice, s-au emis Ordine ale Ministerului Finanţelor

Publice, care cuprind norme, reglementari contabile privind evaluarea, clasificarea şi

prezentarea informaţiilor financiare. Astfel, Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.

1969/2007 privind aprobarea Reglementarilor contabile pentru persoanele juridice fără

17 I. Ionaşcu, Epistemologia contabilităţii, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 91. 18 M. Capron, M. Capron, Contabilitatea în perspectiva, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 47-49.

13

scop patrimonial, în care sunt incluse asociaţiile, fundaţiile, partide politice, patronate,

organizaţii sindicale şi cultele religioase, stabileşte un sistem contabil microeconomic

uniformizat, care ţine cont de reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a şi a

VII-a Comunităţilor Economice Europene. 19

Acest Ordin stabileşte forma cea mai restrânsă de normalizare contabilă şi pentru

Cultele religioase, având ca obiect:

- Stabilirea unei terminologii şi a principiilor contabile specifice;

- Definirea informaţiei conţinute în situaţiile financiare de sinteză;

- Modul de prezentare (forma) a acestor situaţii financiare anuale;

- Elaborarea unui plan de conturi unitar şi a unei scheme de contabilizare a

diferitelor operaţii.

Potrivit Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1969/2007, sunt stabilite

principiile şi regulile contabile de bază, forma şi conţinutul situaţiilor financiare anuale

pentru contabilitatea Cultelor religioase. De asemenea, potrivit aceluiaşi Ordin,

răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii ecleziastice revine

administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionarii unităţii de cult religios.

Considerăm că, prin aceste reglementari se prezintă forma cea mai restrânsa de

normalizare din punct de vedere al înţelegerii şi aplicării standardelor internaţionale de

contabilitate şi totodată există o formă reală de armonizare a contabilităţii ecleziastice cu

cele internaţionale.

Statul încă mai acţionează ca utilizator preferenţial de informaţii contabile, în

special pentru calcularea de informaţii de natură fiscală. Totuşi, putem concluziona că şi

contabilitatea ecleziastică se încadrează în acest tip de normalizare, de uniformizare a

sistemului contabil în concordanţă cu cel internaţional.

După cum s-a putut constata, Proiectul tezei de doctorat este structurat pe capitole,

fiecare tratând un aspect al problematicii abordate.

19 Directiva a IV-a a fost modificată şi completată prin mai multe directive, printre care:

- Directiva a VII-a a Consiliului 83 / 349 / EEC, 1983. - Directiva a XI-a a Consiliului 89 / 666 / EEC, 1989.

- Directiva Consiliului 90 / 604 / EEC, 1990. - Directiva 2001/ 65 / EEC a Parlamentului European, 2001. - Directiva 2003/ 51 / EEC a Parlamentului European şi a Consiliului, 2003.

14

În partea introductivă a lucrării noastre, am ţinut să prezentăm problematica

abordată, menţionându-se şi considerentele care au determinat motivaţia alegerii tematicii,

şi, ipso facto, actualitatea şi importanţa ei.

În Capitolul I, am prezentat – fie şi succint – istoria relaţiilor dintre Biserică şi Stat,

fiind analizaţi factorii care au determinat aceste raporturi şi temeiurile lor juridico-

canonice în perspectiva evoluţiei lor istorice.

Fireşte, fără această prezentare şi evaluare istorică şi juridico-canonică a relaţiilor

dintre Stat şi Biserică, nu puteam vorbi nici despre contabilitatea ecleziastică, a cărei

istorie s-a aflat şi ea sub impactul acestor relaţii.

Raportul dintre Stat şi Biserică nu putea fi pe deplin înfăţişat fără să amintim şi de

realitatea zilelor noastre. Aşa după cum se ştie, după destrămarea sistemului socialist

totalitar (anii 1948-l989), de ideologie comunistă, Biserica a reuşit să-şi dobândească

drepturile ei fireşti de a activa în societate în cadrul unor reglementări juridice. Or, tocmai

de aceea Proiectul tezei prezintă cadrul privind organizarea vieţii religioase insistându-se

asupra cadrului legal al libertăţii religioase din România, respectiv asupra conţinutului

Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care pleacă

de la premisa de bază a recunoaşterii de către Stat a rolului pozitiv al cultelor religioase în

viaţa societăţii româneşti contemporane, şi îndeosebi a rolului considerabil al Bisericii

Ortodoxe în viaţa societăţii româneşti20 de-a lungul celor două milenii.

Ultima perioadă analizată la acest capitol a fost epoca prezentă, respectiv după

aderarea la Uniunea Europeană, insistându-se asupra rolului Bisericii în acest context

socio-politic, când Biserica a trebuit să se implice în renaşterea spirituală, culturală,

socială a poporului, în special în această perioadă de implementare a prevederilor U.E. şi

în ţara noastră.

În paginile acestui prim capitol – ca şi în cele care au urmat – am precizat şi faptul

că, în ceea ce priveşte organizarea vieţii religioase, nu există o definiţie standard a

Bisericii din punct de vedere juridic. Astfel, Bisericile pot fi: persoane juridice de drept

public (Austria, Germania, Italia), persoane juridice de drept privat (Estonia, Franţa, în

Anglia toate cultele mai puţin Biserica Anglicană) sau entităţi legale sui-generis.

20 Legea 489/2006.. , Art. 7.

15

În Europa, există însă mai multe categorii juridice pentru organizarea vieţii

religioase: Grup religios, Asociaţie, Asociaţie culturală sau religioasă, Cult recunoscut,

cult parte a unui acord cu statul (concordat).

Dintr-o perspectivă a drepturilor omului, un astfel de sistem de categorizare este

criticabil, întrucât ierarhizarea de către Stat duce la un regim de "privilegii" şi, ipso facto,

la discriminare21. Într-adevăr, se creează astfel situaţia în care comunităţilor religioase şi

indivizilor le sunt refuzate drepturi individuale şi colective în baza unei clasificări şi a

unor criterii impuse de stat.

În capitolul II am prezentat succint procesul evolutiv al contabilităţii, cu precizarea

că evoluţia acesteia s-a înscris în gândirea generală a gândirii economice, care pleacă de

la Orientul antic – în care găsim şi o primă concepţie despre muncă, "prezentată ca o

colaborare în sens religios, ca un sacrificiu"22 – şi Grecia antică, în care excelează

doctrina economică a lui Platon23, ajunge la teoria capitalului vehiculată de Adam Smith

(1723-1790)24 şi culminează cu teoriile şi modelele globale de creştere economică din

zilele noastre25. Desigur, "sistemul pieţei" şi "sistemul planificat" propagate de John

Kenneth Galbraith26 nu poate face abstracţie şi de aportul contabilităţii, a cărei istorie

urcă şi ea în timpuri îndepărtate.

Întrucât contabilitatea ecleziastică este parte componentă a contabilităţii generale,

implicit şi istoria ei se confundă "grosso modo" cu istoria acestei contabilităţi. De altfel,

însuşi procesul evolutiv al contabilităţii ecleziastice nu poate fi cunoscut şi înţeles decât

prin prisma istoriei contabilităţii. De asemenea s-au făcut câteva precizări despre

contabilitate ca "tehnoştiinţă" şi despre funcţiile şi sistemele ei, impuse de-a lungul

timpului de practica contabilă şi reţinute de literatura de specialitate.

Acest capitol cuprinde şi o prezentare a naturii şi rolului contabilităţii precum şi

funcţiile pe care aceasta le îndeplineşte, care au oferit de altfel practicii contabile şi

literaturii de specialitate posibilitatea să articuleze mai multe sisteme, dintre care sistemul

21 Vezi, N. V. Dură, Relaţiile Stat-Culte religioase în U.E. Privilegii şi discriminări în politica religioasă a unor State membre ale Uniunii Europene, în Analele Universităţii Ovidius, Seria: Drept şi Ştiinţe Administrative, nr. 1, 2007, p. 491-510. 22 Gh. Popoescu, Evoluţia gândirii economice, ed. a IV-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 20. 23 Ibidem, p. 31-35. 24 Ibidem, p. 174-272. 25 Ibidem, p. 1003. 26 Ibidem, p. 971-977.

16

de contabilitate în partidă simplă şi sistemul de contabilitate în partidă dublă (diagrafic)

sunt utilizate şi în cadrul unităţilor de cult din ţara noastră.

De asemenea s-a făcut o prezentare a evidenţei bunurilor patrimoniale în Biserica

primelor secole, contabilitate care în forma ei primară a apărut în momentul în care

administratorii Bisericii au numărat pentru prima dată bunurile şi animalele.

În Capitolul III, cititorul avizat – sau mai puţin avizat – al Proiectului tezei noastre

de doctorat a putut lua cunoştinţă de istoria şi de statutul juridic a două vechi instituţii din

viaţa de stat şi religioasă a lumii, şi anume, contabilitatea şi fiscalitatea. Desigur, din

mulţimea de informaţii ne-am oprit doar la acelea care am considerat că ne servesc atât

pentru iconomia şi finalizarea lucrării, cât şi pentru tematica abordată. În fine, în acest

capitol am înfăţişat şi raportul între cele două instituţii – contabilitatea şi fiscalitatea – aşa

după cum reiese el atât din mărturiile istorice, cât şi din textul legislaţiei vechi şi noi.

Privitor la relaţia contabilitate - fiscalitate, trebuie spus că a fost evaluată şi

abordată din diverse puncte de vedere şi interese şi că ea reprezintă în continuare o sursă

de convergenţe şi divergenţe, de compatibilităţi şi incompatibilităţi, în demersurile de

clarificare a raporturilor neutrale şi integrate în contabilitate, privind cerinţa calităţii

produsului contabilităţii şi impactul fiscal.

În toate cazurile, exista o interdependenţă între cele două domenii27, şi, ca atare,

Fiscul ar trebui să accepte fără împotrivire realitatea contabilă în ceea ce priveşte

stabilirea sarcinilor fiscale. Dar contabilitatea nu este perfectă şi, aşa cum analiştii

financiari retratează situaţiile financiare anuale pentru a obţine informaţiile necesare, tot

aşa şi organele fiscale le interpretează în funcţie de interesele proprii, care nu coincid

adesea cu cele ale entităţii economice. Se invocă adesea faptul că se impune contabilităţii

supunerea faţă de fiscalitate în ţări cum ar fi Franţa, Germania sau România. Această

situaţie trebuie nuanţată de la ţară la ţară, iar în cazul în care normele specifice celor două

ramuri sunt elaborate de acelaşi organism, cum ar fi Ministerul Economiei şi Finanţelor

în România, interdependenţă este şi mai strânsă, făcând ca influenţele fiscale asupra

contabilităţii să pară şi mai evidente, uneori chiar intolerabile.

27Vezi, L. Feleagă, N. Feleagă, Contabilitate financiară. O abordare europeană şi internaţionaă, ed. a II-a, vol. II, Ed. Economică, Bucureşti, 2007, p. 19-26.

17

Entitatea economică raportează performanţa financiară, pe care fiscul nu o acceptă

întotdeauna. În concepţia acestuia, entitatea economică poate fi mai mult sau mai puţin

performantă decât este raportat. Această asimetrie informaţională se datorează

aşteptărilor utilizatorilor finali ai informaţiei contabile, ale căror interese sunt diferite28.

La polul opus, în ceea ce priveşte relaţia contabilitate-fiscalitate se află un grup de

ţări caracterizate prin ceea ce se numeşte deconectarea contabilităţii de fiscalitate.

Acest raport nu înseamnă că nu există legături între cele două, ci mai degrabă că

înregistrările contabile nu sunt afectate de regulile şi consecinţele fiscale. Este cazul

Statelor Unite ale Americii şi, în general, al ţărilor încadrate în modelul anglo-saxon.

Regulile de determinare a veniturilor sunt aceleaşi şi calculul beneficiului contabil se

realizează tot pe baza rezultatului contabil29. Diferenţele principale, a căror contabilizare

nu este obligatorie, se referă la amortizarea imobilizărilor, care se poate efectua pe baze

diferite în cele două serii de calcule. Această separare netă dintre regula fiscală şi cea

contabilă, alături de lipsa consecinţelor contabile ale alegerilor fiscale, şi invers, conduc

la apariţia unui grad mare de libertate în materie de amortizare.

Implicaţiile fiscale sunt evidente şi constau în diminuarea rezultatului şi, implicit, a

impozitului pe profit, în urma înregistrării cheltuielilor pentru constatarea deprecierilor

sau riscurilor probabile30. În acelaşi timp, asimetria caracteristică prudenţei contabile

duce la neincluderea veniturilor probabile în rezultat. În acest context, dacă toate

cheltuielile generate de aplicarea principiului prudenţei ar fi recunoscute şi acceptate ca

deductibile din punct de vedere fiscal, statul ar participa activ alături de acţionari la

acoperirea riscurilor la care este supusă entitatea economică. În realitate, reglementările

de natură fiscală sunt uneori restrictive în ceea ce priveşte implicaţiile acestui principiu,

limitând drastic deductibilitatea cheltuielilor cu provizioanele. Această măsura are ca

scop, de exemplu, înlăturarea pericolului constituirii unor provizioane excesive, a căror

prezenţă ar contrazice exigenţa de menţinere a capitalului. Regula contabilă nu mai

coincide cu regula fiscală, şi, pentru respectarea imaginii fidele, contribuabilul ar trebui

să aplice cu consecvenţă şi curaj principiul prudenţei. Rezultatul astfel obţinut nu este 28 Ibidem. 29 N. Feleagă şi L. Malciu, Politici şi opţiuni contabile, (Fair Accounting versus Bad Accounting), Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 241-249. 30 Vezi, N. Feleagă şi I. Ionaşcu, Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Ed. Economică, Bucure�ti, 1998, p. 368-383.

18

acceptat de fisc, iar pentru determinarea rezultatului fiscal sunt necesare corecţii

extracontabile specifice, care pot conduce la situaţii în care rezultatul fiscal să fie profit,

în timp ce rezultatul contabil este pierdere.

Abordarea fiscală a pierderilor şi riscurilor probabile este mult mai optimistă decât

cea contabilă. Se identifică aici şi preocuparea statului de a descuraja entitatea economică,

ca printr-o interpretare mai largă a prudenţei să constituie rezerve oculte sau să se

sustragă de la plata unei părţi din impozitul pe profit31.

Capitolul al IV-lea tratează problema contabilităţii ecleziastice, care este parte

componentă a contabilităţii generale. Aşa după cum am precizat în paginile acestui

capitol, contabilitatea a apărut – încă din vechime – ca o necesitate a clericilor de a-şi

administra şi controla bunurile de care dispuneau în perimetrul templelor sau locurilor lor

sacre. Contabilitatea a apărut aşadar încă din antichitate, când sistemul religios era în

general politeist. De aceea, cercetătorii avizaţi au afirmat că, în forma ei primară,

contabilitatea a apărut "în momentul când administratorii edificiilor religioase au numărat

pentru prima oară bunurile şi animalele intrate în patrimoniul acestora"32.

Cât priveşte contabilitatea ecleziastică s-a putut reţine că instrumentele şi tehnicile

acesteia s-au multiplicat şi diversificat pe măsură ce resursele au devenit tot mai limitate

în raport cu nevoile credincioşilor. În momentul în care administratorii Bisericii nu şi-au

mai putut permite să irosească averea, s-a impus utilizarea unui instrument care să-i ajute

în evidenţierea patrimoniului bisericesc sau cel puţin a resurselor disponibile.

Datorită condiţiilor istorice, în România capitalismul a apărut destul de târziu faţă

de ţările vest-europene, care au devenit economii de tip capitalist încă din secolele XV-

XVII.

Dacă în ţările vestice revoluţia industriala a apărut încă de la începutul secolului al

XIX-lea, România de la începutul secolului al XIX-lea se afla încă în epoca unui stat

feudal întârziat. De altfel, germenii capitalismului în Occident sunt prezenţi încă din

secolele XIV-XVI, în timp ce "în Estul Europei aceştia şi-au făcut simţită prezenţa abia în

secolul al XVIII-lea"33.

31 Ibidem. 32 L. Dobroţeanu, Repere ale evoluţiei contabilităţii în antichitate, în Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor, nr. 6, 2001, p. 11. 33 M. Mureşean, Istoria economiei, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, p. 30.

19

Istoria economiei, româneşti, ne certifică faptul că, la începutul secolului al XIX-

lea, România avea o agricultură de tip feudal, iar industria era inexistentă, manufactura a

apărut şi ea abia în secolul al XVIII-lea34. Cât priveşte comerţul exterior, acesta era

influenţat de monopolul otoman35 , fapt ce a dus la strangularea comerţului datorită

preţurilor impuse de Poartă, veniturile din export fiind nesemnificative. De aici decurge şi

întârzierea dezvoltării exploataţiilor agricole şi a manufacturii.

O dată cu apariţia capitalismului industrial, contabilitatea în partidă dublă începe să

se generalizeze la nivel mondial, ea aplicându-se în totalitate şi la complexele monahale

şi asupra proprietăţilor bisericeşti36 . Sunt abordate probleme de analiză contabilă pe

subdomenii semnificative: rapoarte financiare, contabilitate managerială etc.

Cu timpul, capitalismul financiar debutează în forţă. Astfel începe să apară şi să se

consolideze Auditul ca mijloc de verificare al onestităţii administratorilor (inclusiv cei

bisericeşti şi monahali). Apar contabilii profesionişti care duc la generalizarea utilizării

partidei duble în contabilitate, ceea ce a creat o eficienţă ridicată a controlului intern şi al

Auditului.

Epoca modernă a economiei româneşti apare abia după 1821, odată cu Revoluţia lui

Tudor Vladimirescu. Ca urmare a acestei Revoluţii, dar şi a unei conjuncturi externe care

favorizează Ţara Românească, relaţiile cu Imperiul Otoman se aşează pe alte baze, care

conduc la dezvoltarea treptată a economiei. Astfel, la sfârşitul secolului al XIX-lea are

loc un salt calitativ al vieţii social-economice în Ţara Românească.

Contabilitatea ecleziastică, fiind parte componentă a contabilităţii generale, implicit

şi istoria ei se confundă cu istoria acestei contabilităţi. De aceea, a fost şi firesc ca să

studiem evoluţia contabilităţii ecleziastice prin intermediul istoriei contabilităţii generale.

În Ţara noastră, contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare

organizaţie de cult religios, în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii. În

conformitate cu reglementările fiscale în vigoare37, unităţile ecleziastice au calitatea de

persoane juridice fără scop patrimonial şi desfăşoară activităţi economice (ex.

confecţionări de mobilier bisericesc, de lumânări, obiecte de cult, etc.) şi au obligaţia 34 Ibidem, p. 41. 35 Ibidem, p. 45. 36 M. Capron, Contabilitatea în perspectiva, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 26. 37 A se vedea, de exemplu, Legea 82/1991, Legea contabilităţii, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 454/18.06.2008, art. 11 alin (1).

20

organizării şi conducerii contabilităţii, analitic distinct pentru aceste activităţi fără scop

lucrativ.

În Capitolul V, am făcut o examinare a textului legislaţiei de stat şi ecleziastică, din

România, privind contabilitatea şi fiscalitatea. Textul acestei legislaţii a fost prezentat atât

prin prisma doctrinei juridice şi canonice, cât şi a realităţilor socio-economice şi politice

din zilele noastre.

După cum s-a putut constata şi din cele prezentate în paginile acestui Proiect, unul

dintre obiectivele Guvernului României, în ceea ce priveşte politica în domeniul cultelor,

constă în perfecţionarea legislaţiei privitoare la salarizarea integrală, de la bugetul de stat,

a clerului şi a unor categorii de personal al Bisericii.

Sprijinul salarial se realizează prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat sau de

la bugete locale. Potrivit prevederilor Legii nr. 142/1999, numărul posturilor personalului

clerical pentru care statul sprijină salarizarea prin alocarea unui fond de la bugetul de stat,

pentru fiecare cult religios, se aprobă anual de Secretariatul de Stat pentru Culte, pe baza

propunerilor conducerii cultelor religioase recunoscute, ţinând-se seama de numărul de

adepţi ai fiecărui cult, precum şi de fondul alocat în acest scop.

În Capitolul al VI-lea, m-am referit la modul de determinare a impozitelor, taxelor

şi contribuţiilor sociale ale instituţiilor bisericeşti, pe care l-am înfăţişat în lumina

legislaţiei de stat şi ecleziastice din România.

Potrivit Codului fiscal38, instituţiile bisericeşti, ca şi celelalte entităţi, au datoria de

a-şi achita obligaţiile fiscale faţă de stat. Modul de determinare şi de cuantificare a

acestor impuneri fiscale depinde însă de mai mulţi factori, dintre care mai importanţi sunt

obiectul impunerii; tipul de impunere fiscală; cota impozitului; facilităţile fiscale.

În capitolul VI a fost abordat şi modul de determinare a impozitului pe profit39, în

cazul instituţiilor bisericeşti şi plata acestuia. De asemenea s-a avut în vedere modul de

determinare a impozitului pe veniturile40 din salarii şi a contribuţiilor sociale datorate de

către angajat şi angajator din unităţile de cult, modul de determinare a taxei pe valoarea

38 Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 927/23.12.2003. 39 Ibidem, Titlul II. 40 Ibidem, Titlul III

21

adăugată41 sau modul de determinare a impozitului şi taxelor locale42 (impozit pe clădiri,

impozit pe teren).

În fine, în ultimul capitol (al VII-lea), am ţinut să vorbesc despre politica Statului

român faţă de unităţile de cult religios, pentru a pune la dispoziţia cititorului atât material

legislativ, cât şi coordonatele acestei politici, care s-a vrut să se înscrie – prin demersul ei

ştiinţific – în aria realităţii europene, şi, mai precis, a Uniunii Europene, la a cărei

construcţie43 ţara noastră este şi ea parte pregnantă.

Cultele religioase sunt libere şi autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul

acestuia44.

Din punct de vedere financiar, Cultele religioase primesc contribuţii de la bugetul

de stat, care completează astfel veniturile lor proprii, pentru acoperirea cheltuielilor

salariale ale slujitorilor bisericii sau pentru transferuri pentru contribuţii de noi lăcaşuri de

cult, reparaţii, etc.

O altă formă de finanţare a cheltuielilor instituţiilor bisericeşti o constituie

sponsorizarea.

Investiţia în resursele umane pentru instituţiile de cult sunt acoperite din surse

publice de la bugetul de stat, precum şi din fonduri bisericeşti şi ale altor aşezăminte de

cult care participă cu diferite sume de bani la finanţarea acestor acţiuni, în scopul

realizării idealurilor morale în formarea personalităţii umane.

În cazul cultului ortodox, “salarizarea personalului bisericesc de conducere, precum

şi a personalului clerical şi neclerical se face conform normelor generale în vigoare în

Biserica ortodoxă română, prin contribuţii de la bugetul propriu al unităţilor de cult, prin

contribuţii de la bugetul de stat, de la bugetul administraţiei publice, locale şi al altor

instituţii, în condiţiile legii” (Art. 190 din Statutul B.O.R.). De altfel, acelaşi Statut pentru

organizarea şi funcţionarea Bisericii ortodoxe române prevede că până şi “cheltuielile

pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, precum şi pentru reparaţii şi

construcţii noi vor fi acoperite din contribuţiile benevole ale credincioşilor, din veniturile

41 Ibidem, Titlul VI 42 Ibidem, Titlul IX 43 Vezi, N. V. Dură, Bisericile creştine şi aportul lor la construcţia Europei, în Ars aequi. Revistă de studii şi cercetări sociale şi juridice, vol. I, nr. 4, 2006, p. 42-47. 44 Constituţia României, 1991 art. 29.

22

unităţilor de cult obţinute din activităţi proprii şi din contribuţii de la bugetul de stat, ...”

(Art. 189).

De asemenea capitolul prezintă şi modul în care Statul român sprijină activităţile

bisericeşti prin scutiri, facilităţi acordate prin Legea unităţilor de cult şi finanţarea

construirii, renovării de locaşuri de cult din surse provenind din bugetele autorităţilor

publice locale precum şi subvenţionarea activităţilor religioase prin legile bugetului de

stat.

În ultimul sub-punct al acestui capitol a fost prezentat şi sprijinul acordat de stat

Asociaţiilor religioase conform legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul

general al cultelor, unde se precizează că acestea beneficiază de facilităţi fiscale potrivit

Codului Fiscal. Însă, din nefericire, în Codul Fiscal, Asociaţia religioasă, ca formă de

organizare juridică, nu este menţionată, ceea ce conduce la situaţia în care autorităţile

locale sunt cele care decid cu privire la acordarea de facilităţi fiscale.

Lucrarea a fost înzestrată şi cu textul a şapte Anexe, care pun la dispoziţia clericilor

Bisericii noastre un material documentar indispensabil în organizarea şi conducerea

contabilităţii financiare.

După cum am precizat şi în Introducerea lucrării, aceasta a fost înzestrată şi cu

textul a şapte Anexe, care pun la dispoziţia clericilor Bisericii noastre un material

documentar indispensabil în organizarea şi conducerea contabilităţii financiare.

În Anexa I-a intitulată "Îndrumător administrativ bisericesc" sunt prezentate – pe

înţelesul oricărui cleric al Bisericii noastre – care sunt Registrele contabile obligatorii

pentru Parohii şi Mănăstiri (Registrul jurnal, Registrul inventar şi Registrul de casă); ce

sunt Conturile bancare (curente sau de depozit şi cum se operează în "Fişa pentru

operaţiuni diverse"; cum se procedează în cazul primirii donaţiilor în valută; care sunt

Documentele care se utilizează în procesul inventarierii patrimoniului, conform

prevederilor OMFP nr. 2861/2009; cum se întocmeşte Declaraţia de inventar şi listele de

inventar; care sunt documentele cu regim special utilizate – de persoanele juridice fără

scop lucrativ – în Contabilitatea în partidă simplă; cum se procedează pentru înregistrarea

fiscală, pentru scutirea de plată a impozitului pe profit a Cultelor religioase (în speţă, a

Cultului ortodox), cum se administrează averea bisericească, cum se întocmeşte un dosar

23

de justificări pentru sprijinul financiar alocat de la bugetul de stat, cum se organizează, se

păstrează şi se gestionează Arhiva unităţilor de cult ale B.O.R. etc.

Anexa a II-a are două părţi, ambele intitulate sugestiv "Planul de conturi general".

Primul plan a fost redactat conform Ordinului nr. 3055/2009 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, şi a fost publicat în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 766 din 10 noiembrie 2009. Al doilea Plan – care priveşte

persoanele juridice fără scop patrimonial, aşa după cum este şi cazul Conducătorilor

unităţilor de cult, – a fost întocmit în conformitate cu Ordinul nr. 1969/2007 din

09/11/2007, şi a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 846 din 10/12/2007.

Printre altele, pentru membrii şi deservenţii Cultelor religioase acest Plan oferă

reglementări contabile privind încasarea veniturilor din activităţi fără scop patrimonial (cf.

art. 731), iar din textul primului Plan se poate constata că Reglementările contabile au

fost întocmite în conformitate cu directivele europene ale Comunităţilor Economice

Europene, în cazul de faţă, cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene

privind Planul de conturi general, care a avut în vedere modul dobândirii "veniturilor

financiare", a întocmirii "Conturilor de gestiune" etc.

Din textul Anexei a III-a (Cadrul general al clasificaţiei veniturilor şi cheltuielilor

la persoanele juridice fără scop lucrativ), cititorul se poate informa în privinţa modului în

care veniturile şi cheltuielile Cultelor religioase – în cazul de faţă cu cel ortodox – sunt

clasificate în Cadrul lor general. În acest Cadru general – prezentat în textul cele de a III-

a Anexă – ne sunt înfăţişate veniturile şi cheltuielile la cele trei principale unităţi ale

Bisericii noastre, şi anume, parohia, mănăstirea şi eparhia.

În textul Anexei a IV-a (Norme metodologice privind organizarea şi exercitarea

activităţii de gestionare financiar-contabilă, control gestionar, financiar contabil, control

financiar preventiv, audit intern la nivel de eparhii, mitropolii, patriarhie) - din Proiectul

tezei noastre de doctorat - clericii Bisericii noastre sunt informaţi şi familiarizaţi cu

normele metodologice privind organizarea şi exercitarea activităţii de gestionare,

financiar-contabilă şi de control gestionar, inclusiv de Audit intern, la nivel de Eparhii,

Mitropolii şi Patriarhie. Referitor la sfera activităţii de Audit, textul acestei Anexe ne

spune că "Auditul intern constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale

sistemului propriu de control intern în scopul evaluării obiective privind utilizarea

24

resurselor în mod economic eficace şi eficient". Conform articolului 19 din aceste

"Norme metodologice", "în cazul constatării de prejudicii aduse patrimoniului, auditorul

intern are competenţa efectuării cercetărilor administrative, aplicării contravenţiilor,

propuneri de măsuri de sancţionare a vinovaţilor, după caz".

Din Anexa a V-a, clericii Bisericii noastre au putut lua cunoştinţă de modul privind

înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni (Capital şi Rezerve; Active

imobilizare; Stocuri; Decontări cu terţii şi Operaţiuni privind conturile de trezorerie).

Această "Monografie privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni" –

prezentată în textul celei de a V-a Anexe a lucrării noastre – oferă desigur şi ea clericilor

Patriarhiei Române un material documentar, informativ şi orientativ util, de unde şi

necesitatea cunoaşterii şi aplicării instrucţiilor sale în activitatea lor administrativ şi

pastoral-canonică.

În Anexa a VI-a, avem la dispoziţie "Nomenclatorul privind principalele registre şi

formulare, comune pe economie, privind activitatea financiară şi contabilă", utilizate de

persoane juridice fără scop patrimonial care organizează şi conduc contabilitatea în

partidă simplă.

În temeiul Legii cultelor (Legea nr. 489/2006), Cultele religioase sunt "structuri

religioase cu personalitate juridică" (Art. 5 alin 1), care desfăşoară şi o activitate

financiară şi contabilă cu ajutorul unor Registre contabile şi formulare contabile specifice.

Toate acestea sunt utilizate de persoane juridice fără scop patrimonial, care organizează şi

conduc contabilitatea în partidă simplă. Or, acest Nomenclator oferă şi clericilor Bisericii

Ortodoxe Române nu numai normele de întocmire şi utilizare a celor treizeci de

documente contabile, specifice, - de la Registru-juranl la Angajamentul de plată - ci şi

modelele acestora, ceea ce contribuie la iniţierea şi familiarizarea lor măcar cu

contabilitatea în partidă simplă.

În Anexa a VII-a (Calendarul principalelor obligaţii fiscale) cititorul Proiectului

tezei noastre află prevăzute termenul şi baza legală a principalelor obligaţii fiscale, care

interesează deopotrivă şi pe cei care conduc contabilitatea în partidă simplă, id est, şi

clericii Bisericii noastre.

Desigur, acest "Calendar" al principalelor obligaţii fiscale pune şi el la dispoziţia

celor avizaţi un material informativ şi documentar deopotrivă necesar şi util în

25

organizarea şi exercitarea activităţii de gestionare şi financiar-contabilă de către organele

abilitate ale respectivelor unităţi administrativ-teritoriale ale Bisericii noastre.

Contribuţia personală a autorului acestui Proiect (teză de doctorat) s-a dorit a fi atât

o evaluare a situaţiei existente printr-o analiză obiectivă, adică "sie ira et studio", cât şi o

prezentare a unui material documentar care să folosească nu numai cercetătorilor avizaţi,

ci şi practicienilor, oferind astfel o posibilitate de aprofundare a cercetării contabilităţii şi

fiscalităţii în lumina istoriei relaţiilor dintre cele două instituţii de bază ale societăţii

româneşti, Statul şi Biserica.

În încheiere, îmi exprim încrederea că problemele teoretice, metodologice şi

aplicative cumulate şi prezentate în cadrul Proiectului tezei mele de doctorat oferă o

deschidere către noi orizonturi ale analizei aspectelor economice ale unităţilor de cult, şi,

ipso facto, a legislaţiei respective (de stat şi ecleziastice). Desigur, abordările şi

exemplificările sunt selective, şi s-au înscris în limitele unei teze de doctorat, ceea ce

înseamnă că rămâne deschisă preocuparea pentru o aprofundare în viitorul apropiat a

conţinutului tematicii abordate, care interpelează, deopotrivă pe economişti, jurişti,

canonişti, teologi, sociologi, politologi, filosofi etc.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. IZVOARE Biblia, Ed. Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993. CANOANELE BISERICII ORTODOXE, însoţite de comentarii de Dr. Nicodim Milaş, trad. de

Dr. Nicolae Popovici şi Uroş Kovincici, Tipografia Diecezană, Arad, 1930-1936. CANOANELE BISERICII ORTODOXE, note şi comentarii de Constantin Dron, vol. I, ediţia a

II-a, Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1933. CANOANELE SFINTEI BISERICI ORTODOXE DE RĂSĂRIT, aşezate pe cestiuni şi cu

interpretări, vol. I, de Prof. Dr. D. G. Boroianu, Ed. Dacia, Iaşi, 1899. CANOANELE BISERICII ORTODOXE, note şi comentarii de Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca,

ediţiile, Sibiu, 1993, 2006. CODUL DE DREPT CANONIC, Institutul Teologic Romano-Catolic, ediţie bilingvă, trad. de I.

Tamaş, Ed. Sapientia, Iaşi, 2004. PIDALION (Cârma Bisericii Ortodoxe), Ediţie îngrijită de Mănăstirea Sf. Arhangheli Mihail şi

Gavril, Iaşi, 2004. Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe

Române, Bucureşti, 2003. STATUTUL PENTRU ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA BISERICII ORTODOXE

ROMÂNE, Ed.IBMBOR, Bucureşti, 2008.

26

Codul Civil, promulgat la 4 decembrie 1864, cu modificările şi completările ulterioare. Codul comercial, publicat în Monitorul Oficial din 10 mai 1887, cu modificările şi completările

ulterioare Codul fiscal şi normele metodologice de aplicare, ed. coord. de Mihai Brăgaru, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009 Constituţia României, publicată în Monitorul Oficial al României nr.767/31.10.2003 Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,

publicată în Monitorul Oficial nr. 11 din 8 ianuarie 2007 Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 (republicată în Monitorul Oficial nr. 828 din 9 decembrie

2008) Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 privind Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din

5 februarie 2003. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu completările şi modificările ulterioare, publicata în

Monitorul Oficial nr. 927/23.12.2003 O.G. nr. 92 din 24 decembrie 2003 republicată privind Codul de procedură fiscală publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 31 decembrie 2008 Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de

Contabilitate H.G. nr. 1221/2002 privind indexarea cuantumului valorii de referinţă sectorială pentru personalul

clerical publicată în Monitorul Oficial nr. 821 din 13 noiembrie 2002 H.G. nr. 144/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de calcul al contribuţiei de asigurare

pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 124/18.02.2008

H.G. Nr. 1470 din 12 decembrie 2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, publicată în: Monitorul Oficial nr. 947 din 23 decembrie 2002

H.G. nr. 1697/2008 privind aprobarea nivelurilor impozitului pe mijloacele de transport prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile în anul fiscal 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 873 din 23 decembrie 2008

H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 112/06.02.2004

H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 112/06.02.2004

H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 154/19.07.1995

H.G. nr. 774 din 19 mai 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind descrierea uniformei militare clericale, a însemnelor distinctive şi de ierarhizare, specifice clerului militar din Ministerul Apărării Naţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 478 din 28 mai 2004

H.G. nr. 53 din 16 ianuarie 2008 privind recunoaşterea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române;

H.G. nr. 9 din 16 ianuarie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional cu rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009

Legea nr. 18 din 26 februarie 2009, Legea bugetului de stat pe anul 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 121 din 27 februarie 2009

Legea nr. 112/2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2005 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică Publicată în Monitorul Oficial nr. 77 din 5 mai 2005

Legea nr. 132/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului Publicată în Monitorul Oficial nr. 522 din 10 iulie 2008

27

Legea nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, republicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 375 din 03.06.2009 şi actualizată la data de 1 ianuarie 2004.

Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal publicata în Monitorul Oficial al României nr. 466 din 1 iunie 2005

Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală publicata în Monitorul Oficial al României nr. 465 din 25 mai 2004;

Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 140/01.04.2000

Legea nr. 195 din 6 noiembrie 2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar, publicată în Monitorul Oficial nr. 561 din 13 noiembrie 2000

Legea nr. 210/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 5 iulie 2005

Legea nr. 239/2007 privind reglementarea regimului juridic al unor bunuri imobile aflate în folosinţa unităţilor de cult, menit să sporească rolul social al acestora, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 1 august 2007

Legea nr. 299/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului clerical salarizat potrivit Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 7 iulie 2003

Legea nr. 317/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 624 din 19 iulie 2006;

Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 662 din 1 august 2006;

Legea nr. 354/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, publicată în Monitorul Oficial nr. 424 din 18 iunie 2002

Legea nr. 372/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

Legea nr. 489/28.12.2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 11/08.01.2007

Legea nr. 494/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 83/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1092 din 24 noiembrie 2004

Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare Legea nr. 647/2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2000 pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, publicată în Monitorul Oficial nr. 21 din 16 ianuarie 2002

Legea nr. 82/1991, Legea contabilităţii, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 454/18.06.2008

Legea nr. 132/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 142/1999 privind sprijinul Statului pentru salarizarea clerului, în Monitorul Oficial nr. 522 din 10 iulie 2008

O.G. nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial nr. 80 din 1 februarie 2007

O.G. nr. 83/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 793 din 27 august 2004

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat în Monitorul Oficial al României nr. 513 din 31 iulie 2007

O.M.F.P. nr. 1969/2007 privind aprobarea Reglementǎrilor contabile pentru persoanele juridice fǎrǎ scop patrimonial, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 846bis/10.12.2007

28

O.M.F.P nr. 403/1999 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale, publicat în Monitorul Oficial 480/4.10.1999

O.M.F.P. nr. 3055 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 766 din 10 noiembrie 2009

O.M.F.P. nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial 279 bis/25.0.4.2002

O.M.F.P. nr. 870/2005 privind Registrul de evidenţă fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 549/28.06.2005

O.U.G. nr. 203/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1193 din 30 decembrie 2005;

O.U.G. nr. 10/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, publicată în Monitorul Oficial nr. 128 din 18 februarie 2002

O.U.G. nr. 110/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 1028 din 27 decembrie 2006;

O.U.G. nr. 112 din 24 septembrie 2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 680 din 3 octombrie 2008

O.U.G. nr. 123/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 115 din 7 decembrie 2004;

O.U.G. nr. 127/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 705 din 16 octombrie 2008;

O.U.G. nr. 134/2007 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2007, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 795 din 22 noiembrie 2007

O.U.G. nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 1281 30 decembrie 2004;

O.U.G. nr. 155/2007 pentru modificarea alin. (4) şi (5) ale art. 263 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 884 din 21 decembrie 2007;

O.U.G. nr. 155/2008 pentru modificarea Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, publicată în Monitorul Oficial nr. 778 din 20 noiembrie 2008

O.U.G. nr. 200/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 815 din 4 decembrie 2008;

O.U.G. nr. 21/2006 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 269 din 24 martie 2006;

O.U.G. nr. 22/2007 pentru modificarea şi completarea art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 230 din 3 aprilie 2007;

O.U.G. nr. 4/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului clerical salarizat potrivit Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, publicată în Monitorul Oficial nr. 114 din 24 februarie 2003

O.U.G. nr. 66/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, publicată în Monitorul Oficial nr. 251 din 6 iunie 2000

O.U.G. nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 543 din 01 septembrie 2001

O.U.G. nr. 91/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 480 din 30 iunie 2008

O.U.G. nr. 94 / 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/01.09.2005

Ordinul 610/C din 17 februarie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie, publicat în Monitorul Oficial nr. 326 din 11 aprilie 2006

Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2274/2007 privind aprobarea procedurii de acordare a avizului consultativ pentru înfiinţarea asociaţiilor religioase, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 362 din 28 mai 2007

Ordinul nr. 261 din 25 iunie 1982 pentru aprobarea Regulamentului tip privind administrarea cimitirelor şi crematoriilor localităţilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 67 din 11 martie 1983

29

Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 610/2006 privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 326 din 11 mai 2006

Patriarhia Românǎ, Instrucţiunile nr. 2100/1970 privind introducerea şi controlul epitropilor, Bucureşti, 1970

II. TRATATE, MANUALE, STUDII ŞI ARTICOLE Barcelo, Pedro, Diocletian, în Imparati romani, editate de Manfred Clauss, traducere de

Armbruster Adolf, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2001 Barnea, Ion; Iliescu, Octavian, Constantin cel Mare, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,

1982 Berednicov, I. S., Curs de drept bisericesc, trad. de S. Bălănescu, Bucureşti, 1892 Boroianu, D. G., Drept Bisericesc, principii de drept. Organizaţiunea Bisericii Române, vol. II,

Ed. Dacia, Iaşi, 1899. Bujoreanu, Ion M., Colecţiune de legiuirile României vechi şi noi câte s-au promulgat până la

finele anului 1870, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, Bucureşti, 1873 Bunescu, Gheorghe, Antologia Legilor Învăţământului din România, Ed. Institutul de Ştiinţe ale

Educaţiei, Bucureşti, 2004 Cairns, Earl E., Creştinismul de-a lungul secolelor, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1997 Capota, Valentina şi col, Contabilitate, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2002 Capron, Michael, Contabilitatea în perspectivǎ, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994 Cernea, Emil; Molcuţ, Emil, Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, 1993 Cherciu, Viorel Dorel, Biserică şi societate, Ed. Marineasa, Timişoara, 2003. Champion, Francoise, Spirit religios difuz, ecletism şi sincretisme, în Religiile lumii, Delumeau,

Jean (Coord.), Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996 Chatfield, Michael, A History of Accounting Thought, Ed. Robert E Krieger Publishing, New

York, 1977 Colasse, B. Bernard, Contabilitate generală, Ed. Moldova, Iaşi, 1995 Cristophe, Paul, L'Eglise dans l'histoire des hommes, vol. II, Ed. Droguet-Ardant, Paris, 1983 Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, Ed. Fundaţia Academia civică, Bucureşti, 1997 Demetrescu, C.G., Istoria contabilităţii, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972 Dobrescu, Nicolae, Studii de istoria Bisericii contemporane. I. Istoria Bisericii din România

(1850-1895), Tipografia „Bukarester Togblatt, Bucureşti, 1905 Dobroţeanu, Laurenţiu, Contabilitatea în Evul Mediu – primele tehnici de contabilitate, în

Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor, nr.7, iulie 2001 Drăguşin, Constantin, Legile bisericeşti ale lui Cuza Vodă şi lupta pentru canonicitate, în Studii

Teologice, nr.1-2, 1957 Drimba Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti, 1987 Ducas, Mihail, Istoria turco-bizantină (1341 – 1462), col. Scriptores Byzantini, vol. I, ed. critică

de Grecu Vasile, Ed. Academiei, Bucureşti, 1958 Dură, Ioan V., Biserica ortodoxă română şi exercitarea autorităţii Sale canonice asupra diasporei

ortodoxe române, din anul 1948 până azi, în Biserica Ortodoxă Română, CX (1992), nr. 11-12. - Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române îndepărtaţi din Scaun şi trimişi în recluziune monastică de către autorităţile comuniste în anii 1946-1981, în Altarul Banatului, XII (2002), nr. 10-12. - Pătimirea Bisericii Ortodoxe Române în cei patruzeci şi cinci de ani de comunism. Pe când se va rupe tăcerea?, în Mărturie Ortodoxă (Revista Comunităţii ortodoxe Române din Olanda), X (1991), nr. 14 Dură, Nicolae V., Le régime de la synodalité selon le législation canonique, conciliaire,

oecuménique, du Ier millénaire, Ed. Ametist 92, Bucureşti, 1999. - Biserica creştină în primele patru secole, în Ortodoxia, XXXIV, nr. 3, 1992 - Bisericile Europei şi Uniunea Europeană. Ecumenism, reconciliere creştină şi unitate europeană, în Biserica în misiune. Patriarhia română la ceas aniversar. 120 de ani de autocefalie (1885-2005). 80 de ani de patriarhat (1925-2005), Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005 - Codul de drept canonic (latin). Principiile eclesiologico-canonice enunţate de Constituţia Apostolică, Sacrae Disciplinae Leges, în Ortodoxia, LIII (2002), nr. 1-2.

30

- Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi protecţia lor juridică. Dreptul la religie şi libertatea religioasă, în Ortodoxia, LVI (2005), nr. 3-4. - Legislaţia canonică a Sinodului II ecumenic şi importanţa sa pentru organizarea şi disciplina Bisericii, în Glasul Bisericii, XL 1981, nr. 6-8 - Relaţiile Stat-Culte religioase în U.E. „Privilegii” şi „discriminări” în politica „religioasă” a unor State membre ale Uniunii Europene, în Analele Universităţii Ovidius. Seria: Drept şi Ştiinţe Administrative, nr.1, 2007 Duţescu, A., Politici contabile de întreprindere, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003 Edward, J. R., A History of Financial Accounting, Ed. Routtedge, Londra, 1989 Enache, George, Ortodoxie şi putere politică în România contemporană, Ed. Nemira, Bucureşti,

2005 Feleagă, Liliana şi Feleagă, Niculae, Contabilitate financiară. O abordare europeană şi

internaţională, ed. a II-a, 2 vol, Ed. Economică, Bucureşti, 2007 Feleagă, N.; Malciu, L., Politici şi opţiuni contabile, Ed. Economică, Bucureşti, 2002 Feleagă, N., Ionascu, Ion, Tratat de contabilitate financiară, vol. III, Ed. Economică, Bucureşti,

1989 Feleagă, Niculae, Controverse contabile, Ed. Economică, Bucureşti, 1996 - Sisteme contabile comparate, Contabilităţile anglo-saxone, Ed. Economică, Bucureşti, 1999 Floca, N. Ioan, Drept canonic ortodox. Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, Ed.

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990 Găină, Alexandru-Mihnea, Drept fiscal şi procedură fiscală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2009 Hanga, Vladimir, Manual de drept privat roman, Ed. Cordial, Cluj-Napoca, 1993 - Drept roman, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2001 - Mari legiuitori ai lumii (Hammurapi, Justinian, Napoleon), Ed. ştiinţifică şi enciclopedică,

Bucureşti, 1977 Ionaşcu, Ion, Epistemologia contabilităţii, Ed. Economică, Bucureşti, 1997 - Tratat de contabilitate financiară, vol I, Ed. Economică, Bucureşti, 1998 Iorga, Nicolae, Istoria vieţii bizantine, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1974

- Istoria Bisericii romaneşti a vieţii religioase a romanilor, vol. II, Bucureşti, 1909 - Istoria românilor, vol. I-III, Bucureşti, 1936 - Bizanţ după Bizanţ, Ed. Enciclopedică română, Bucureşti, 1972 Lemeni, Adrian; Frunză Florin şi Ioniţă Ştefan, Viaţa religioasă în România, ed. a II-a, Ed.

Bizantină, Bucureşti, 2005 Lupaş, I., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Librăriei Socec&Co. S. A., Bucureşti, 1934 Matei, I, Politica bisericească a statului românesc, Sibiu, 1931 Meyendorff, Jean, Biserica Ortodoxă ieri şi azi, trad. Lazurca Cătălina, Ed. Anastasia, Bucureşti,

1996 Mureşan Maria, Istoria Economiei, Ed. Economică, Bucureşti, 1995 Oprea, Călin; Mihai Ristea, Bazele contabilităţii, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004 Popescu, Gheorghe, Evoluţia gândirii economice, ed. a IV-a, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2009. Popescu–Prahova, G., Raporturile dintre Stat şi Biserica, Chişinău, 1936 Popescu, Teodor M, Urmările persecuţiunilor contra creştinilor din Imperiul Roman, în Biserica

Ortodoxă Română, an XLI,1923, nr. 8 Romanato, Gianpaolo; Lombardo, Mario G.; Culianu, Ioan Petru, Religie şi putere, trad. de

Anghelescu Maria Magdalena şi Anghelescu Şerban, Ed. Nemira, Bucureşti, 1996 Stan, Liviu, Impăratul Justinian, Sinodul V ecumenic şi papalitatea, în Studii Teologice, an. V,

1953, nr. 5-6 - Biserică şi cult în dreptul internaţional, în Ortodoxia, VII (1955), nr. 4. Şaguna, Andrei, Compendiu de Dreptul canonic al unei sântei, soborniceşti şi apostoleşti Biserici,

ed. a II-a, Sibiu, 1885 �aguna, Dan Drosu şi �ova, Dan, Drept fiscal, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008 Velean, Pavel; Andronache, Gabriela, Finanţele publice ale României, Ed. Economică, Bucureşti,

2005