Teoria valorii-entropie

Lectura suplimentara

10.1 Locul procesului de consum în modelul teoriei valorii-entropie Tratat ca un moment final în Teoria valorii-utilitate pentru nivelul suportului fizic al valorii, procesul de consum are, în Teoria valorii-entropie, un loc la fel de important ca si cel al productiei, fara a fi însa un punct final în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii. La fel de complex ca si productia, consumul cuprinde procesele primare de transformare, conservare, transfer, procese care dau certificatul de calitate si cantitate potentialului economic conservat de productie în produs. Entropia joasa cuprinsa în produsul obtinut în momentul t1 are o existenta relativ scurta. Gradul de organizare din produs poate intra într-un proces de dezintegrare sub influenta altor sisteme decât cele din economie, daca acest produs nu este atras în procesul de consum din sistemul economic. Nivelul potentialului economic conservat în produs, Pep, ca suport maxim pentru valoarea produsului, trebuie sa fie recunoscut si dorit de catre un consumator. Recunoasterea potentialului economic se face la nivelul utilitatii, ca o corespondenta între gradul de organizare din produs si structura necesitatilor consumatorului. Utilitatea, ca o noua resedinta a valorii, depinde în mare parte de fiecare consumator, fapt care îi da un caracter subiectiv. Nivelul la care apare saturatia depinde de fiecare consumator, de capacitatea sa de asimilare si valorificare a entropiei joase din produs. Cu toate aceste aspecte de subiectivism (care, în realitate, va fi, asa cum vom vedea mai departe, un fenomen ... obiectiv!), procesul de consum este obligatoriu în lantul de procese cuprinse în modelul teoriei valorii-entropie. Daca procesul de productie poate fi evitat (atunci când consumam produse direct din mediul natural sau din societate), procesul de consum reprezinta filiera obligatorie pentru ca potentialul de orice tip sa intre în circuitul economic si sa devina suport fizic pentru valoare!

La fel de important ca productia

Recunoaste-rea rezultatelor productiei

Utilitatea, o filiera obligatorie pentru valoare

Finan tele întreprinderii

10.2 Modelul procesului de consum Starea dinamica de consum a sistemului activitatii economice este determinata de forte interne si externe sistemului, forte cuprinse în ecocâmpul întreprinderii. Aceste forte vor determina procesele primare de transfer de intrare, de transformare si conservare tip consum si de transfer al rezultatelor:

Relatia 10.1 Consumul = transfer de intrare + transformare + conservare +

+ transfer de iesire

Transferul de intrare

Transferul de intrare este realizat de activitatile primare, aprovizionare, transporturi (vezi Capitolul 6). Prin acest transfer se aduc bunuri din sistemele economice, sociale sau mediu, sisteme care au fost în starea dinamica de productie. Si în cazul consumului vom întâlni transferul natural, repartitia, schimbul:

- transferul natural aduce, fara o contraprestatie, bunuri cu o entropie joasa corespunzatoare necesitatilor sistemului economic. Este vorba de intrarile gratuite de lumina si caldura solara, apa si aer, informatii gratuite din partea societatii etc.

- repartitia aduce, cu contributia macro si mondoeconomiei, dar si a societatii, potential repartizat financiar, prin credit, donatie sau sponsorizare.

- schimbul presupune un transfer cu achitarea contravalorii bunurilor intrate în sistemul economic, plata facându-se imediat sau la termen. Este forma cea mai frecventa de realizare a transferului de intrare.

Transferul de intrare se adreseaza urmatoarelor surse de potential: sistemelor economice, pentru furnizarea de produse, societatii nationale si internationale, pentru produse specifice (personal instruit, informatii tehnice si tehnologice, fonduri financiare si de credit, asistenta stiintifica, administrativa, de sanatate etc.), mediului natural înconjurator, pentru atragerea directa, fara contributia productiei, a unor bunuri ca lumina, caldura, aerul, apa de izvor etc.

Forme concrete ale transferului de intrare

Surse pentru intrarile necesare consumului

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Si în cazul intrarilor atrase pentru procesul de consum, acestea pot avea efecte favorabile , permitând un consum eficace si eficient, dar si efecte nefavorabile, distructive, atunci când intrarile nu sunt corespunzatoare calitativ, gradul lor de organizare fiind diferit de necesitatile sistemului aflat în starea dinamica de consum (alimente degradate, informatii depasite moral, utilaje si materiale cu defecte etc.). Între intrarile cu efecte negative se afla si fenomenele naturale si sociale cu actiune distructiva (cataclisme naturale si, respectiv, dereglari sociale).

Transformarea si conservarea tip consum

În maruntaiele sistemului economic aflat în starea dinamica de consum, intrarile aduse prin transferul de intrare sunt ... digerate pentru a fi apoi reasezate într-o organizare corespunzatoare „produselor” specifice consumului: noi caramizi pentru structura materiala a sistemului, miscare, forta, ca iesiri utile, si pierderile entropice sub forma de deseuri.

Cadrul 10.1

Daca avem în vedere consumul realizat de om, atunci fenomenul este mai usor de înteles. Hrana este disociata cu ajutorul unor fermenti si reactii chimice, fizice, biologice în componente asimilabile. Apoi, aceste componente sunt reasezate în substan te necesare refacerii tesuturilor, energiei pentru a asigura caldura necesara existentei si reactiilor chimice, miscarea pentru deplasare, dezvoltare, înmultire etc.

Relatia de lucru a sistemului economic aflat în starea de consum reda trecerea de la produsul t1 prin formele primare ale materiei, s, e, i, spre asezarea specifica serviciilor:

Relatia 10.2

Pep (i-----e---->s) à s, e, i à Pes (e----s---->i) + E+d

În fig. nr. 10.1 redam procesul de transformare-conservare specific consumului. Potentialul economic conservat în produs este atras în procesul de consum din t2. În realitate, în acest proces poate intra si potential natural, social, economic, fara a trece prin productie.

Efecte +/-?


Figura nr. 10.1

Asa cum am avertizat cititorul, procesul de consum nu este un proces distructiv; el distruge doar valoarea de întrebuintare (entropia joasa), nu însa si componentele primare ale materiei. Concret, asa cum am aratat mai sus, are loc o disociere a elementelor primare de potential (s, e, i) si o reasezare în celulele sistemului, ca o încarcatura ce reface capacitatea de a face servicii a fiecarui component al structurii întreprinderii, dar si a mediului natural si a societatii. Potentialul economic tip servicii (Pes) care rezulta din transformare este înmagazinat în dimensiunile: cantitativa (q, asociata cu circumferinta cercului), calitativa (k, asociata cu diametrul cercului) si de fiabilitate (t, asociata cu înaltimea cilindrului). Daca luam serviciul de care este capabil un mijloc al activitatii economice (un strung, spre exemplu) dupa ce a fost beneficiarul unui proces de consum (investitie, reparatie), atunci dimensiunea sa cantitativa este reprezentata de capacitatea de lucru în buc./ora, dimensiunea calitativa, de randament si exactitatea operatiunilor, iar dimensiunea de fiabilitate de durata în timp a serviciului respectiv la un nivel calitativ acceptabil.

“Produsul” consumului = serviciul


Pierderile entropice (E+d), cealalta parte a iesirilor din procesul de consum, depind, ca si în cazul productiei, de actiunea Legii entropiei si calitatea actiunilor de consum. Cercetatorii teoriei valorii-utilitate au constatat ca în starea de consum omul se comporta straniu. Cu cât este alimentat mai mult cu un anumit produs, cu atât utilitatea scade, devenind zero si apoi negativa! Este o realitate de la care a plecat teoria respectiva, fara sa se întrebe ce se întâmpla în stomacul consumatorului, fie el om sau întreprindere. Au facut o mare eroare, lasând teoria respectiva fara o baza obiectiva! În realitate, scaderea utilitatii pe masura ce consumatorul se apropie de saturatie este un fenomen ... obiectiv! Sistemul aflat în starea de consum nu mai poate, în mod obiectiv, sa scoata potential din produsele consumate si sa-l conserve în propriul corp. Iar daca o face, o realizeaza cu un randament din ce în ce mai redus, risipa entropica crescând invers proportional fata de randamentul de scoatere de potential din produs! O alta concluzie, care se desprinde din analizarea consumului, este aceea ca baza obiectiva, care îi da dreptul consumatorului sa fie partener egal al producatorului în negocierea pretului, a valorii produselor pe care doreste sa le cumpere, este tocmai cantitatea de potential tip servicii pe care considera ca o poate scoate din aceste produse! Acest potential este bugetul fix de la care porneste teoria valorii-utilitate. Fortarea ofertei se poate realiza numai daca valoarea marginala a produsului din coada face ca valoarea întregului lot fabricat sa se încadreze în dimensiunea potentialului econ omic tip serviciu (Pes), ce poate fi scos de consumator din lotul respectiv. Aceasta este baza obiectiva care determina valoarea în teoria valorii-utilitate. Dupa aceasta demonstratie, în care axioma utilitate = valoare, devenita teorema, a fost demonstrata, am putea sa ne oprim. Avem un suport fizic obiectiv pentru valoarea-utilitate si o justificare reala pentru dreptul egal al consumatorului de a participa la negocierea pretului. Constatam, însa, ca practicarea valorii si a preturilor marginale nu ne scuteste de fenomene negative (inflatie, blocaje). Aceste constatari ne dovedesc ca în privinta valorii nu suntem înca în posesia unei baze reale, sigure. Serviciile rezultate din consumarea produselor nu sunt o garantie finala pentru potentialul pe care vrem sa-l punem la baza valorii. Cautarea trebuie sa continue!

Un alt “produs”, deseurile

O subiectivitate ...obiectiva

Parteneri egali !

Drumul trebuie continuat


Transferul de iesire

Produsele procesului de consum sub forma serviciilor au, mai mult decât cele ale productiei, o existenta redusa. Capacitatea structurii firmei de a face servicii nu se poate conserva prea mult în timp: forta de munca a omului nefolosita se îndreapta spre manifestari ce ies din circuitul economic, utilajele nefolosite ruginesc, informatiile se uzeaza moral etc. De aceea, sistemul economic aflat în starea dinamica de consum este interesat sa-si plaseze imediat serviciile prin transferul de iesire. Acest transfer se face tot prin formele de transfer natural, repartitie, schimb. Beneficiarii acestui transfer sunt sistemele economice, aflate în starea dinamica de productie, sistemul societatii nationale si internationale, sistemul mediului natural înconjurator. Pe lânga serviciile transferate, sistemul economic producator al acestor servicii îndreapta spre mediu, societate sau alte sisteme economice si pierderile entropice sub forma deseurilor sau a entropiei înalte (E+d).

10.3 Caracteristicile generale ale modelului consumului

Pentru sistemul economic aflat în starea de consum, conteaza, ca aspecte generale de principiu, în primul rând, redarea cât mai completa a intrarilor si iesirilor. De aceea, respectând cerintele legii conservarii materiei, vom cuprinde în Relatia 10.3 majoritatea intrarilor si, pe de alta parte, majoritatea iesirilor.

Relatia 10.3

Pept1 + Pn + Ps + import = Pes + Pem, s, e + stocuri + export + E+d

În al doilea rând, modelul procesului de consum se caracterizeaza prin coeficientul de randament impus de legea entropiei, în sensul ca iesirile utile sunt întotdeauna mai mici decât intrarile totale în procesul de consum, Pt2:

Relatia 10.4

act2 = Pt [Pt2 - E+d] / Pt2 < 1

Si în cazul procesului de consum, potentialul economic rezultat în urma proceselor primare de transformare, conservare, transfer este afectat de formarea de stocuri, export, cedari catre societate si mediu, autoconsum. De aceea, potentialul care merge mai departe prin circuitul economic pentru a se transforma în valoare reala se reduce cu aceste cedari sau stocuri.

Serviciile trebuie vândute

Beneficiarii serviciilor


Toate aceste principii, precum si procesele primare cuprinse în procesul complex de consum, sunt redate în figura nr. 10.2.

Figura nr. 10.2

Acest model al procesului de consum se va integra în Modelul general al obtinerii si gestionarii valorii, reliefând rolul esential al procesului de consum în acest proces complex de obtinere si gestionare a valorii.

Productie

Soci-eta-tea M O N D I A L A

MEDIUL NATURAL ÎNCONJURATOR

SOCIETATEA NATIONALA

Pn Ps Import Pep

Consum

Pe m, s, e Pes

Stocuri Export

Producator

E+d

act2

Consumator

Productie

+/-?


CAPITOLUL 8

DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND ACTIVELE CORPORALE (MIJLOACELE FIXE)

CUPRINS 8.1 Procesul de consum pentru activele corporale 8.2 Proiectarea financiara a investitiilor 8.3 Decizia financiara privind investitiile 8.4 Alte decizii financiare privind mijloacele fixe 8.5 Managementul financiar 8.6 Activitatea tutoriala

CONCEPTE Pozitia activelor corporale (mijloacelor fixe) în întreprindere Comportamentul general al activelor corporale (mijloace fixe) Starea curenta a mijloacelor fixe (active corporale) Investitia Sistemul de legaturi privind finantarea investitiilor Autofinantare în privinta investitiilor Cash-flow -ul Amortizarea Fondul de dezvoltare Valoarea actualizata Rata interna de rentabilitate Testul Bruno Finantarea reparatiilor Finantarea asigurarilor de active corporale Contractul de leasing / credit bail


FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Pentru economistul financiar, realizarea functiei de autorizarea

repartitiei presupune, în primul rând, cunoasterea tipurilor de activitati economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de învatamânt etc. care se încadreaza în procesul de consum din întreprindere. În al doilea rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.

Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecând, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces complex.

Sa parcurgem împreuna exercitarea acestei functii financiare în legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active corporale (mijloace fixe).

8.1 Procesul de consum pentru activele corporale (mijloacele fixe)

Aflat fie dupa un proces de productie, fie în faza de formare, refacere, restructurare sau dezvoltare, elementul mijloace fixe (active corporale) solicita un amplu si divers proces de consum pentru a se reface sau a corespunde noului proces de productie care urmeaza.

A. Pozitia mijloacelor fixe (active corporale) în structura întreprinderii

transport de energie, materiale si personal (constructii speciale, autovehicule); masurare, suport etc. În functie de tipul de serviciu pe care îl îndeplinesc în structura întreprinderii, mijloacele fixe se clasifica în cele sase grupe cunoscute de la disciplina de contabilitate.

Sistemul întreprinderii, pregatit pentru o activitate economica, îsi formeaza structura tehnica prin elementul mijloace fixe (sau imobilizari în active corporale). Acest element asigura baza tehnico-materiala a capacitatii de productie sub forma mijloa-celor de munca; el este depozitarul de valoare sub forma capacitatii de a presta servicii din cele mai diverse, necesare în procesele de productie: prelucrare de materii prime (utilaje); adapost (cladiri);


Cadrul 8.1

Potrivit dispozitiilor legale, Legea nr. 15/1994 si Legea nr. 149 / 2000, se considera

mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte care îndeplineste cumulativ urmatoarele conditii: - valoare de inventar mai mare decât limita stabilita prin Hotarâre de Guvern (limita ce se

actualizeaza anual, în functie de indicele de inflatie). La data de 1 iunie 2001, limita a fost de 8 milioane lei;

- o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 16 Terenurile si mijloacele fixe sunt imobilizari corporale daca:

a) sunt detinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în productia de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade; c) costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

În sensul teoriei valorii-entropie, TVE, potentialul economic

conservat în mijloacele fixe permite acestora sa "presteze" un serviciu redat prin relatia:

Relatia 8.1

e

s -------------> i

Relatia (8.1) arata ca substanta (s) din care este construit mijlocul

fix (prelucrata dupa tehnologii si informatii speciale) este capabila sa contribuie la realizarea unei informatii (i) - sub forma de tehnologie, informatie de produs sau organizatorica din cadrul viitorului proces de productie -, daca mijlocul fix respectiv este pus în miscare cu ajutorul unei cantitati anume de energie (e).

Structura interna a mijloacelor fixe depinde de profilul întreprinderii si de gama de servicii tip mijloace fixe care este necesara procesului concret de productie. La rândul sau, volumul total de mijloace fixe dintr-o unitate economica depinde de amploarea capacitatii de productie (cifra de afaceri) pe care o solicita piata produselor ce se fac cu ajutorul mijloacelor fixe respective (vezi Capitolul 7, metode de previzionare).

Definirea serviciilor reali-zate de activele corporale


Concluzia 8.1

O data cu cresterea tehnicizarii, automatizarii si robotizarii proceselor de productie, locul mijloacelor fixe în structura de productie a întreprinderii a crescut ca importanta, dominând valoric si cantitativ structura respectiva si influentând cantitativ-calitativ celelalte elemente.

B. Comportamentul general

În cadrul structurii de productie, mijlocul fix intra dupa un anterior proces de consum (to) prin care a fost construit. În procesul de productie din t1, mijlocul fix cedeaza o parte din valoarea conservata în el, ea intrând în produse sau pierzându-se în mediul înconjurator (vezi figura nr. 8.1).

Figura nr. 8.1

Asadar, dupa procesul de productie din t1, mijlocul fix iese "stors" de o parte din potentialul economic conservat în el. Pentru a fi pregatit pentru un nou proces de productie (din tn), se impune organizarea unui nou proces de consum (t2), prin intermediul caruia se reface mijlocul fix utilizat în productia din t 1.

Tot în cadrul acestui proces de consum, mijlocul fix poate fi dezvoltat sau modernizat.

Aflat în cadrul celor trei procese (consum to, productie t1, consum t2), elementul mijloace fixe suporta efecte multiple din partea unor factori din interiorul si din afara întreprinderii, factori obiectivi sau subiectivi. Influenta acestor factori conditioneaza cantitativ si calitativ, structural si valoric deciziile de consum si, mai departe, amploarea repartitiei financiare.

Efectele suportate de mijlocul fix


CONSUM to

În cadrul acestui proces se formeaza capacitatea initiala a mijloacelor fixe. Amploarea sa depinde de o serie de factori obiectivi si subiectivi (notati cu simbolul Fc1): - marimea cererii de servicii tip mijloace fixe de catre viitorul proces

de productie (conditionat, la rândul sau, de cererea de produse de pe piata);

- capacitatea de productie cuprinsa în structura proiectata a întreprinderii;

- nivelul cantitativ, valoric si tehnic al mijloacelor si subansamblu -rilor, precum si al serviciilor angajate în construirea de mijloace fixe la data to;

- calitatea, calificarea si disciplina în activitatea de proiectare si realizare de mijloace fixe.

PRODUCTIE t1

Grupul factorilor care actioneaza asupra mijloacelor fixe în acest

moment este mai numeros; dar efectul este acelasi: cedarea de valoare (potential economic). Acest efect apare sub forma uzurii fizice si morale determinate de: - factorii specifici proceselor din productie (frecare, vibratii, erodare

etc.) care au ca efect uzura fizica I. Valoarea cedata intra, în mare parte, în valoarea produselor fabricate cu aceste mijloace sau se pierde în mediul înconjurator;

- procesele din mediu care actioneaza prin factorii naturali ce ataca substanta mijloacelor fixe, indiferent daca sunt utilizate sau nu. Efectele actiunii lor se manifesta prin rugina, îmbatrânirea materialelor etc. si se cuprind în uzura fizica II, valoarea corespun-zatoare pierzându-se în mediul înconjurator;

- procesele din societate care determina fenomene ca progresul tehnic, schimbarea cererii pe piata si au ca efect uzura morala a mijloacelor fixe. Uzate moral, mijloacele fixe pierd valoare, care se adauga la cea risipita în mediul extern din alte cauze;

- factorii de natura subiectiva (slaba organizare, utilizare necorespun-zatoare, deteriorare voita sau din neglijenta etc.), factori care pot sa amplifice uzura fizica. Grupul acesta de factori, notat cu simbolul Fc2, se impune a fi

cunoscut atât de tehnicieni, cât si de specialistul în finante. Primii, pentru a cauta forme si metode de reducere la maximum a pierderilor exterioar e procesului de productie; ceilalti, pentru a sanctiona risipa de valoare tip servicii si pentru a dimensiona corect repartitia pe care o presupune procesul de consum din t2.

Rolul factorilor tip Fc2

Factorii de influentare tip Fc1



CONSUM t2 Acest proces trebuie sa aiba în vedere atât efectele din procesul de

productie din t1, cât si semnalele care vin din urmatorul proces de productie (din tn). Daca primele au ca scop proiectarea activitatilor de refacere, informatiile din procesul de productie tn se refera la factori care solicita schimbari cantitative si calitative sub forma de dezvoltare, modernizare, modificari structurale, reducere: - cresterea sau scaderea cererii de servicii tip mijloace fixe datorata

largirii pietei produselor care se fac cu ajutorul mijloacelor fixe respective;

- evolutia progresului tehn ic care are ca efect sporirea ponderii mijloacelor fixe în structura întreprinderii, cresterea valorii pe unitatea de capacitate;

- fenomenul inflatiei care scumpeste componentele si activitatile specifice consumului cerut de refacerea si dezvoltarea mijloacelor fixe;

- factorii subiectivi din activitatile specifice procesului de consum care reduc randamentul unitatilor constructoare de mijloace fixe si amplifica valoarea ce trebuie reconservata în acest element. Acest grup de factori, notat cu simbolul Fc3, amplifica procesul de

consum din t2, daca vom avea o crestere de capacitate sau îl reduce, daca cererea de servicii de la activele corporale se micsoreaza. Pentru acest proces de consum, influentat conform celor aratate mai sus, va trebui sa realizam proiectarea financiara a repartitiei. (vezi figura nr. 8.2).

Pentru unitatile care se înfiinteaza, proiectarea financiara se refera cu precadere la consumul din to, în timp ce întreprinderile în functiune se orienteaza catre procesul de consum din t2, consumul din to interesându-le în scopul de a aprecia gradul de deteriorare a starii curente a mijlocului fix fata de starea initiala.

Figura nr. 8.2


Rolul consumului în proiectarea financiara


C. Starea curenta a mijloacelor fixe

Starea curenta a elementului mijloace fixe se refera la situatia acestuia dupa procesul de productie din t1, adica dupa actiunea factorilor Fc2. Cunoasterea sa este necesara pentru a proiecta viitorul proces de consum din t2 si pentru a interveni în vederea protejarii valorii aflate în continutul mijloacelor fixe.

Din punct de vedere financiar, starea curenta se determina pe baza datelor din bilant. Aici se afla evidentiata:

Starea initiala prin valoarea de intrare Starea curenta prin valoarea ramasa la un moment dat

În functie de marimea amortizarii realizate pâna la data întocmirii

bilantului, se poate aprecia (cu aproximatie, datorita corelatiei imperfecte între uzura si calculul amortizarii) gradul de uzura pe fiecare grupa a elementului mijloace fixe (vezi figura nr. 8.3).

Figura nr. 8.3

Starea curenta trebuie analizata si din punct de vedere tehnic si tehnologic, al sigurantei în functionare si al corespondentei cu exigentele viitorului proces de productie. Luând în consideratie toti acesti indicatori, serviciile tehnico-economice din unitate trec la proiectarea formelor concrete de organizare a procesului de consum privind mijloacele fixe.

Starea dupa procesul de productie din t1

Proiectarea formelor concrete ale consumului

Gradul de uzura


D. Activitati de consum referitoare la mijloacele fixe (active corporale)

Într-o întreprindere bine condusa, starea elementului mijloace fixe

este urmarita permanent. În acest scop, în întreprindere se organizeaza o gama larga de activitati prin intermediul carora se reface, dezvolta si modernizeaza dotarea cu mijloace fixe: 1. Activitatea de investitii; 2. Activitatea de întretinere si reparatie curenta; 3. Activitatea de reparatie capitala; 4. Activitatea de modernizare; 5. Activitatea de asigurare si reasigurare.

Activitatile 1-4 au misiunea de a reface si (sau) dezvolta elementul

mijloace fixe, introducând în continutul sau valoare ce se conserva în capacitatea acestuia de a face servicii într-un viitor proces de productie. Activitatea (5) este o actiune de pre-consum, în sensul ca se depun resurse în sistemul de asigurare pentru un posibil proces de consum în cazul în care se produce riscul asigurat.

Întrucât toate aceste activitati de consum fac obiectul unor servicii tehnice, economice sau de asigurari, misiunea proiectarii financia re este mult sprijinita, în special în privinta determinarii informatiilor financiare. Cu toate acestea, economistul din cadrul serviciului financiar are de îndeplinit atributii complete de informare, analiza, repartitie, control, decizie si evidenta fata de aceste activitati de consum. Pentru exemplificarea lor, vom urmari proiectarea financiara privind activitatea de investitie.

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de

consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau dezvoltare a activelor corporale presupune determinarea întregii game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6).

Fenomenul financiar previzionat trece, în mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de condit ionare a repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport în t0 sau în tn) si al indicatorilor de eficienta economica.

Refacere, dezvoltare, asigurare

Sprijinul dat de activitatea tehnica si de proiectare


8.2 Proiectarea financiara a investitiilor

A. Continutul si rolul investitiei

În sensul cel mai larg, o activitate de investitie reprezinta o forma concreta de manifestare a procesului de consum prin intermediul careia se formeaza, se reface si se dezvolta elementul mijloace fixe (imobilizari în active corporale) din structura unei întreprinderi. Ea transforma si conserva valoarea aflata în produse (materiale, subansamble, unelte etc.) si în servicii (proiectare, construire, dotare etc.) în mijlocul fix nou, refacut sau modernizat, sub forma capacitatii acestuia de a presta servicii tip mijloc de munca. În functie de sarcina sa privind modificarea starii generale a elementului mijloace fixe, investitia poate fi: - investitie noua, pentru formarea initiala a elementului; - investitie pentru refacerea mijloacelor uzate fizic sau moral si de

înlocuire; - investitiile de dezvoltare si modernizare.

Aceasta clasificare influenteaza doar partial proiectarea financiara, mai ales în privinta surselor de finantare si a obligatiilor ce decurg de aici. Tot amploarea investitiei influenteaza si decizia privind responsabilitatea proiectarii si a executarii lucrarilor de cons - tructii-montaj. Investitiile de mai mica amploare (în special cele de înlocuire a mijloacelor uzate) pot fi proiectate si realizate în regie proprie de unitate. Pentru cele noi sau de dezvoltare, se angajeaza institute de proiectare specializate si se încheie contracte de executie în antrepriza cu firme de constructii-montaj.

Toate aceste informatii, reiesite din clasificarea si caracterizarea generala a activitatii de investitie, sunt utile pentru organizarea concreta a proiectarii din punct de vedere financiar. Asa cum a rezultat din capitolele (6) si (7), activitatea financiara procedeaza, pentru început, la cunoasterea procesului de consum, pe care îl va finanta, prin intermediul informatiilor financiare: - informatiile de tip ym, referitoare la legaturile informationale ale

întreprinderii cu institutii si persoane fizice angajate în consum; - informatiile cantitative de tip yc (cheltuieli financiare si obligatii

financiare în afara); - informatiile cantitative de tip yv (venituri financiare din

întreprindere si din afara ei); - informatii privind eficienta viitoare a activitatilor finantate si a

mijloacelor formate, informatii de tipul ye.

Tipurile lucrarilor de investitii

Influentarea proiectarii financiare

Cunoasterea consumului prin informatiile financiare

Sensul larg al activitatii de investitie


B. Informatiile financiare ym

Legaturile calitative, Li, care se stabilesc între întreprindere si persoane fizice si juridice în privinta derularii investitiilor se impun a fi cunoscute, întrucât ele cuprind date utile pentru organizarea deciziei de finantare. Aceste date se refera la precizarea surselor posibil de angajat si la obligatiile ce decurg din utilizarea lor la finantarea investitiilor, la metodologia de calcul al informatiilor cantitative si de eficienta, la criteriile de clasificare a investitiilor etc.

Pentru proiectarea financiara, au un interes deosebit informatiile referitoare la sursele de fonduri posibil de angajat în decizia de repartitie financiara. Pentru a obtine acest tip de informatie, ym, serviciul financiar analizeaza ca surse de date legislatia financiara (ex.: Legea privind impozitul pe profit), hotarârile si ordonantele guvernamentale, instructiunile elaborate de Ministerul Finantelor, literatura stiintifica economica si financiara. Pentru sursele din afara economiei nationale, se analizeaza legea privind investitiile straine, reglementarile si instructiunile bancare interne si internationale, studii de conjunctura, piata financiara si monetara externa etc.

Pe baza acestor informatii, serviciul financiar îsi proiecteaza Schema legaturilor de repartitie posibil de angajat în finantarea investitiilor (vezi figura nr. 8.4). În aceasta schema, se precizeaza:

Legaturile necesare pentru mobilizarea de venituri financiare pentru investitii (M);

Legaturile ce vor aparea pentru a achita obligatiile financiare viitoare (O).

Figura nr. 8.4

Schema legaturilor de repartitie financiara

Cunoasterea legaturilor calitative prin informatia ym


Pentru fiecare din aceste legaturi, economistul financiar va trebui sa cunoasca ce restrictii, conditionari si interese speciale însotesc repartitia financiara din fiecare sursa în parte (cost, termene de angajare, cedare de proprietate, limita de eficienta etc.).

Studierea si interpretarea corecta si rapida a acestor tipuri de informatii atesta calitatea calificarii economistului în cauza, operativitatea cu care acesta îsi actualizeaza cunostintele, prezenta pe piata informatiilor a întregului serviciu financiar.

Este necesar si util ca întreaga gama de informatii metodologice, ym, sa fie depozitata într-o baza de date, pentru a fi apelata în toate fazele de fundamentare, adoptare si realizare de decizii financiare privind investitiile si alte activitati economice de consum.

În aceasta baza de date financiare trebuie sa fie prinse si indicatiile metodologice de calculare a informatiilor cantitative si de eficienta, structura documentelor financiare de buget avizate de Ministerul Finantelor si de sistemul bancar. Odata pusa la punct si actualizata or i de câte ori este nevoie, baza de date ym se foloseste pentru proiectarea cantitativa a repartitiei financiare.

C. Cheltuieli financiare yc

Investigarea procesului de consum din t2 (în unele cazuri si a celui din to) duce la obtinerea informatiilor ycp (valoarea investitiei) si a informatiilor yco (obligatii financiare în afara întreprinderii). Ele sunt dependente de modul concret de derulare proiectata si efectiva a consumului prin investitie (ycp) si de conditionarile accesului anterior la sursele de finantare comunicate prin informatia ym, cum este cazul informatiilor de tipul yco.

Pentru a obtine informatia ycp, serviciul financiar urmareste întregul proces de prelucrare tehnica, economica si monetara a datelor necesare fundamentarii deciziei de investitie:

1. Prelucrarea tehnica se concretizeaza sub forma proiectului de

executie. El reda rezolvarile din punct de vedere arhitectural, dotari tehnice, tehnologii, organizare etc.

2. Prelucrarea economica porneste de la proiectul de executie si se

concretizeaza sub forma devizului. El reda consumurile materiale, de manopera si generale pe care le determina rezolvarile tehnice din proiect, inclusiv profitul constructorului.

3. Prelucrarea monetara contribuie la evaluarea consumurilor din

deviz, conturând nivelul valoric al devizului.

Rolul indicatiilor metodologice

Studierea si interpretarea corecta a informatiilor

Cheltuieli si obligatii financiare

Prelucrare tehnica, economica, monetara


Prelucrarea din punct de vedere financiar începe de la nivelul valoric al devizului si presupune (vezi fig. nr. 8.5): - controlul financiar asupra tuturor etapelor anterioare de prelucrare.

Acest control se face de cadre din întreprindere sau din bancile comerciale angajate în finantarea investitiei;

- corectarea nivelului valoric în urma controlului, în sens de diminuare sau de majorare, dupa caz;

- preluarea informatiei corectate ca informatie financiara de tipul ycp. Analiza si controlul financiar asupra devizului presupun cunoasterea modelelor de calcul ale tuturor capitolelor din deviz:

- cheltuieli pentru proiectare, cumparare teren; - cheltuieli pentru investitia propriu-zisa; - cheltuieli pentru pregatirea santierului si pregatirea de cadre pentru

noul obiectiv; - cheltuieli cu probele tehnologice la noile capacitati.

Figura nr. 8.5

De asemenea, se va avea în vedere ca pretul de deviz negociat are la baza cheltuieli materiale si de manopera directe, cheltuieli generale si profitul solicitat de unitatea constructoare în conditiile pietei lucrarilor de constructii-montaj, la momentul dat.

În aceste conditii, informatia financiara ycp rezulta dintr-o relatie de tipul:

Relatia 8.2

ycp = ΣChij unde:

Ch reprezinta cheltuielile de tipul i (materiale, manopera, generale, profit), pentru obiectivele j din deviz (proiectare, teren, investitie, pregatire cadre, probe tehnologice etc.).

Pretul de deviz negociat

Etapele proiectarii de tip financiar


Gama informatiilor privind obligatiile, yco, este mult mai ampla. Întreprinderea, contractând fonduri din afara pentru realizarea finantarii curente sau pentru o finantare anterioara, îsi asuma obligatii fata de proprietari, fata de banci, fata de cumparatorii de obligatiuni etc. 1. Obligatiile fata de proprietari apar sub forma dividendelor platibile

pentru capitalul social adus de acestia si imobilizat în mijloace fixe: Relatia 8.3

yco = C.S. în M.F. x D% / 100

unde: C.S. în M.F. reprezinta partea din capitalul social imobilizata în mijloace fixe (active corporale); D% - nivelul procentual al dividendelor promis proprietarilor.

2. Obligatiile privind creditele contractate anterior apar sub forma

ratelor scadente în anul pentru care se face proiectarea financiara si a dobânzilor aferente:

Relatia 8.4

yco = Credit total/Nr. total de rate x Nr. rate planif. + d

unde: d reprezinta dobânda aferenta anului prognozat (plan).

3. Obligatiile fata de detinatorii de obligatiuni au în vedere dobânda

anuala promisa cumparatorilor de titluri si eventualele amortizari (rascumparari) de obligatiuni pe parcurs sau la scadenta:

Relatia 8.5

yco = Obligatiuni x d% / 100 + 1/m Obligatiuni

unde: d % reprezinta dobânda anuala în procente promisa cumparatorilor de obligatiuni; 1/m oblig. - partea din totalul de obligatiuni vândute care se rascumpara în anul prognozat.

Gama obligatiilor financiare în afara firmei


4. Obligatiile în afara cauzate de cumpararea de titluri de la alte întreprinderi (investitii financiare) depind de numarul hârtiilor de valoare cumparate si de valoarea lor bursiera la data operatiunii respective:

Relatia 8.6

yco = HVi x Vbi

unde: HVi reprezinta tipurile de hârtii de valoare proiectate a se cumpara;

Vbi - valoarea bursiera prognozata pentru fiecare tip i de hârtie de

valoare.

5. Obligatii diverse; ele apar sub forma unor comisioane, plata unor

servicii bancare sau pentru intermediari, plati frecvente în conditiile economiei de piata. Nivelul lor se apreciaza pe baza experientei din anii anteriori.

D. Venituri financiare yv

Dupa dimensionarea cheltuielilor de natura financiara cerute de

activitatea de investitii, serviciul financiar procedeaza la cunoasterea veniturilor financiare posibile. În acest scop se adreseaza surselor indicate de informatia ym (vezi figura nr. 8.4); în primul rând, se vor proiecta informatiile referitoare la veniturile financiare provenite din interiorul unitatii, yvp.

Aceste informatii dau nivelul autofinantarii sau, într-o acceptiune mai larga, Cash Flow-ul întreprinderii sau Fluxul de disponibilitati. Pentru ca acest concept este utilizat frecvent pentru a aprecia posibilitatile curente de finantare ale unor întreprinderi si pentru a cuantifica eficienta viitoare a unei lucrari de investitie, îl prezentam în schema din figura nr. 8.6.

Proiectarea informatiilor privind veniturile


Figura nr. 8.6

Din figura nr. 8.6 rezulta ca autofinantarea rezervata finantarilor

interne este o parte din Cash-flow (Fluxul de disponibilitati), parte care rezulta din relatiile:

Relatiile 8.7; 8.8 Autofinantare = (Amortizare + Profit) - (Impozite + Dividende);

Cash-flow-ul net = Amortizare + (Profit - Impozite)

Pornind de la componentele autofinantarii, serviciul financiar

procedeaza la determinarea nivelului prognozat al informatiei yvp, pe componentele sale: amortizare, profit pentru dezvoltare, alte venituri din întreprindere.

1. Amortizarea Conform Standardelor Internationale de Contabilitate 2000, IAS4, Amortizarea reprezinta alocarea valorii amortizabile a unui activ de-a lungul duratei sale de viata estimata. Amortizarea corespunzatoare perioadei contabile se scade în mod direct sau indirect din profitul sau pierderea înregistrata în perioada respectiva. Din punct de vedere financiar, amortizarea este o actiune de repartitie financiara a unei parti din rezultatele economice obtinute de întreprindere.

Amortizarea - actiune de repartitie financiara


Motivatia acestei repartitii are în vedere contributia mijloacelor fixe la procesul de productie în perioada pentru care se face proiectarea financiara. Din paragraful 8.1 a rezultat ca mijloacele fixe contribuie la transformarea si conservarea de potential în produse, transferându-si în acestea o parte din valoarea conservata în ele si ajutând si la procesul de transformare-conservare de potential adus de celelalte elemente ale structurii de productie (mediu, personal, materiale, informatii).

Calculul fondului de amortizare ce urmeaza a se prelua din rezultatele economice (corespunzatoare costului) porneste de la fenomenul de transfer de valoare din mijloace fixe în produs ca urmare a uzurii fizice si, în unele cazuri, si a uzurii morale. Functia uzurii fizice evolueaza conform graficului din figura nr. 8.7.

Figura nr. 8.7

Dupa o evolutie rapida, în perioada de rodaj si adaptare la conditiile

de productie, uzura avanseaza lent. Spre sfâr situl vietii economice (Durata Normala de Utilizare, D.N.U.), uzura fizica avanseaza rapid, epuizând aproape toata valoarea conservata în mijlocul fix respectiv (valoarea de inventar - valoarea reziduala).

Repartitia financiara a amortizarii difera într-o mai mica sau mai mare masura de functia uzurii fizice datorata participarii mijlocului fix la productie. Ea trebuie sa tina cont si de actiunea uzurii fizice datorate factorilor naturali (uzura fizica II), cât si de manifestarea uzurii morale mai devreme de îndeplinirea duratei normate de functionare. În aceste conditii, scoaterea din functiune mai devreme implica o repartitie financiara superioara transferului rea l de valoare (vezi figura nr. 8.8).

Fenomenul de transfer de valoare

Functia uzurii fizice a activelor corporale


Figura nr. 8.8

De aceea, metodele practicate în actiunea de amortizare sunt

aprobate de Ministerul Finantelor, amortizarea având efecte asupra întregii politici financiare si monetar e din economie (vezi Cadrul 8.2).

Cadrul 8.2

În legislatia financiara din economia tarilor occidentale (dar si la noi) se precizeaza

categoriile de mijloace fixe la care se permite o amortizare accelerata, pentru a face fata uzurii morale si a constitui rapid fondurile necesare pentru înlocuirea mijloacelor afectate de uzura respectiva. (de exemplu: grupa utilajelor).

Este clar ca, prin fondul de amortizare calculat si repartizat pentru

finantarea investitiilor, se mobilizeaza temporar sau definitiv si o parte din profitul brut posibil de obtinut. Mobilizarea este temporara, atunci când cotele de amortizare devanseaza, ca marime, transferul de valoare reala. Repar titia de profit este definitiva atunci când, prin amortizare, se mobilizeaza valoare si în contul uzurii fizice datorata utilizarii necorespunzatoare si în contul valorii ramasa neamortizata din cauza actiunii uzurii morale mai devreme de împlinirea duratei normale.

De aceea, Legea nr. 15/1994, completata de Legea nr. 149/2000, precizeaza ca se include în cheltuielile de exploatare numai amortizarea corelata cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe (conform limitelor prevazute în lege. Diferenta pâna la amortizarea totala calculata reprezinta o cheltuiala exceptionala care nu se deduce din profitul brut pentru impunere.

Având la baza fenomenul real de transfer de valoare si principiile de politica economica si financiara la un moment dat, metodologia de determinare a fondului de amortizare poate prevedea urmatoarele categorii de modele de calcul (vezi figura nr. 8.9).

Corelatii între amortizare si functiile uzurii


Figura nr. 8.9

- modelul cotelor proportionale sau amortizarea liniara (1); - modelul cotelor progresive (2); - modelul cotelor regresive (degresive) (3); - modelul cotelor pe unitatea de produs (4); - modelul amortizarii accelerate (5) (în primul an se include pe cost

50% din valoarea de intrare si apoi cote liniare la valoarea ramasa de amortizat). Punctul de plecare în calculul fondului de amortizare ce urmeaza a

fi repartizat pentru autofinantare îl reprezinta Valoarea de amortizat. Ea poate fi urmatoarea:

a) Valoarea de inventar, corectata cu valoarea medie a intrarilor (+) si valoarea medie a iesirilor (-) prognozate pentru anul viitor;

b) Valoarea de inventar - valoarea reziduala de la sfârsitul duratei normale de functionare (în legislatia din tarile occidentale);

c) Valoarea de inventar - valoarea amortizata pâna la data respectiva; d) Valoarea de intrare.

Dupa precizarea valorii de amortizat, se procedeaza la alegerea metodei de amortizare (progresiva, proportionala, degresiva, accelerata sau pe produs), conform metodologiei avizate de Ministerul Finantelor (Legea amortizarii nr. 15/1994 si Legea nr. 149/2000). Amortizarea bazata pe cote proportionale, liniara, are în vedere cote procentuale fixe pe tot parcursul duratei normale de functionare (vezi figura nr. 8.10, a). Daca se previzioneaza o evolutie rapida a factorilor care determina uzura morala, atunci cotele pot fi majorate pe parcursul procesului de amortizare (vezi figura nr. 8.10, b).

Modele ale cotelor de amortizare

Forme ale valorii de amortizat

Alegerea metodei de amortizare


Figura nr. 8.10

Relatia 6.9

Norma proportionala = 1/DNU x 100

Durata normala de functionare poate fi exprimata în ani, în mii ore de functionare sau mii km echivalenti. Ultimele doua moduri de exprimare ne duc spre amortizarea de tip regresiv, având în vedere participarea mai pronuntata a mijloacelor fixe din unele grupe la procesul de productie în prima parte a vietii lor economice.

În cazul în care mijlocul fix este scos din functiune înainte de împlinirea D.N.U., valoarea neamortizata se recupereaza pe seama sumelor rezultate în urma valorificarii acestora si diferenta din rezultatele economice, suma respectiva completând fondul de amortizare din anul pentru care se face proiectarea financiara.

Amortizarea degresiva este cea mai frecventa în cazul în care amortizarea este folosita ca pârghie de interventie a statului în economia întreprinderii. Aprobând astfel de cote (vezi figura nr. 8.11), statul încurajeaza investitiile în ramurile afectate puternic de uzura morala (cu un grad de inovare ridicat). Acest efect este amplificat de constituirea rapida a fondurilor de înlocuire a mijloacelor fixe uzate moral si de faptul ca, prin amortizarea accelerata, se constituie un fond financiar mai ieftin decât în cazul formarii lui pe seama profitului (afectat de plata de impozite, plata de dividende etc.).

Exprimarea duratei normale de utilizare

Amortizarea - pârghie de interventie în economie


Figura nr. 8.11

Cotele de amortizare degresiva se pot stabili prin mai multe metode:

1. Multiplicarea cotei proportionale (liniare) cu un coeficient si

aplicarea noii cote la valoarea ramasa de amortizat (vezi Exemplul 8.1).

Exemplul 8.1

Valoarea de intrare = 400.000 mii lei Durata normala de utilizare = 5 ani (Cota liniara = 20%) Coeficientul de multiplicare = 2 mil. lei

Anul Valoarea ramasa

Cota degresiva Fondul de amortizare anual

1 2 3 4 5

400 240 144 86,4 43,2

20% x 2 = 40% 20% x 2 = 40% 20% x 2 = 40% 86,40 : 2 =

160 96 57,6 43,2 43,2

Total 400

2. Amortizarea exceptionala. În unele cazuri se aproba un supliment de amortizare în primul an de functionare, prin majorarea fondului calculat dupa modelul (1) cu înca un procent de 20, 25, 30 sau mai mult.

3. Multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul din coeficientii urmatori (Legea Nr. 15/94, art. 19, B):

a) 1,5, daca durata normala de utilizare este între 2 si 5 ani; b) 2,0, daca D.N.U. este între 5 si 10 ani; c) 2,5, daca D.N.U. este mai mare de 10 ani.

Calculul este similar cu cel din exemplul 8.1.


4. Amortizarea accelerata consta în includerea, în primul an de functionare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizari de pâna la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix. Amortizarea anuala pentru perioada viitoare se calculeaza la valoarea ramasa, dupa cotele liniare, prin raportarea valorii respective la numarul de ani de utilizare ramasi (D.N.U. - 1) (Exemplul 8.2).

Exemplul 8.2

Valoarea de intrare = 400.000 mii lei D.N.U. = 5 ani mil. lei

Anul Valoarea de intrare Cota Fond

1 2 3 4 5

400 400 400 400 400

50% (400 - 200) / 4 (400 - 200) / 4 (400 - 200) / 4 (400 - 200) / 4

200 50 50 50 50

Total 400

5. Metoda "Softy" sau metoda sumei anilor din cadrul duratei normale de functionare. Daca luam durata din modelul (1) de cinci ani, atunci suma va fi: 1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15.

Modelul concret de folosire a acestei metode este redat în exemplul 8.3. Metoda respectiva poate fi utilizata si în cazul amortizarii progresive (v. acelasi exemplu).

6. Metoda cotelor pe unitatea de produs. Aceasta metoda este o combinatie de amortizare progresiva (în primii ani de functionare, pâna la atingerea parametrilor de functionare) cu cea regresiva, mijloacele fixe având un randament mai mare în prima parte a vietii lor economice (cu exceptia primilor ani).

Exemplul 8.3 Valoarea de amortizat = 300.000 mii lei D.N.U. 5 ani

mil. lei Anul Cote regresive Cote progresive

1 2 3 4 5

300 x 5/15 = 100 300 x 4/15 = 80 300 x 3/15 = 60 300 x 2/15 = 40 300 x 1/15 = 20

300 x 1/15 = 20 300 x 2/15 = 40 300 x 3/15 = 60 300 x 4/15 = 80 300 x 5/15 = 100

Total 300 300


Exemplul 8.4 Valoarea de intrare = 200.000 lei D.N.U. = 5 ani, cu o productie esalonata astfel: Anul 1 = 1.000 buc., 2 = 2.000 buc., 3 = 3.000 buc., 4 = 3.000 buc., 5 = 1.000 buc. Total = 10.000 buc. Amortizarea pe unitatea de produs = 200.000 : 10.000 = 20 lei / buc.

lei Anul Fond amortizare Anul Fond amortizare

1 2 3

1.000 x 20 = 20.000 2.000 x 20 = 40.000 3.000 x 20 = 60.000

4 5

3.000 x 20 = 60.000 1.000 x 20 = 20.000

Total 200.000

Potrivit Legii nr. 15/1994, se supun amortizarii, alaturi de activele

corporale (mijloace fixe, terenuri, investitii efectuate la mijloacele fixe închiriate etc.), si activele necorporale (cheltuieli de constituirea firmei, cheltuieli de cercetare, dezvoltare, brevete, licente, know -how-ul, programe informatice, concesiunile etc.). În cazul activelor necorporabile, cotele de amortizare au în vedere o durata de utilizare stabilita de lege sau de catre agentul economic care le detine (vezi si capitolul 11).

Sumele reprezentând amortizarea, precum si cele rezultate din valorificarea mijloacelor fixe scoase din functiune, în conditiile legii, reprezinta surse de constituire a fondului pentru investitii. Fondul anual de amortizare este utilizat, ca informatie, atât pentru calcularea costului (intrând în componenta costurilor de exploatare), cât si pentru repartizarea, ca fond financiar, pe destinatiile legale: finantarea investitiilor si (în unele cazuri) pentru investitii financiare pe termen scurt, cu obligatia ca la finele anului sa se reconstituie sumele respective.

2. Profit pentru dezvoltare

Legislatia financiara cuprinde, în special Legea privind impozitul pe profit nr. 414/2002, prevederi referitoare la folosirea profitului anterior calcularii impozitului (sub forma Cheltuieli care se scad din profitul brut pentru a se obtine profitul impozabil) si la folosirea profitului net, dupa plata impozitului pe profit. Potrivit legii, activitatea de investitii poate beneficia de urmatoarele parti din profit: a) sume din profitul net pentru investitii; b) sume echivalente deducerii cheltuielilor suplimentare de amortizare

(20% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe sau brevete), deducere care se face din profitul brut.

Amortizarea activelor necorporale

Utilizarea fondului anual de amortizare

Prevederile Legii impozitului pe profit


Fiecare parte din profit destinata autofinantarii presupune un model aparte de calcul.

Sumele din profitul net pentru investitii (a) rezulta dintr-un calcul corelat cu: obligativitatea platii dividendelor catre proprietari, spre exemplu, minimum 50% din profitul net în Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2002 (relatia 8.3.), constituirea fondului de participare a salariatilor la profit (în cazul societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat), fond egal cu o cota de pâna la 10% din profitul ramas dupa plata impozitului pe profit (profit net).

Relatia 8.10

Profit pt. investitii = Profit net - (Profit net x 10/100 + Dividende)

Sumele de categoria (b) apar în cazul unitatilor platitoare de impozit pe profit care investesc în mijloace fixe si / sau în brevete de inventie amortizabile si care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerata.

Contribuabilii pot deduce din venituri o cheltuia la suplimentara de amortizare, reprezentând 20% din valoarea de intrare, la data punerii în functiune a mijlocului fix achizitionat.

3. Alte venituri din întreprindere

Pentru finantarea investitiilor mai pot fi folosite si alte genuri de venituri care apar în urma casarii de mijloace fixe si valorificarii materialelor si pieselor rezultate în urma dezmembrarii mijloacelor respective:

Relatia 8.11

yvp = Sume din valorificare - cheltuieli ce rute de operatiunea de casare

În practica unor tari, inclusiv în cazul României, se obisnuieste ca unele întreprinderi sa poata vinde sau concesiona (închiria) mijloace fixe. Sumele rezultate din vânzare sau (si) din concesionare pot figura ca venituri pentru finantarea investitiilor. Nivelul lor depinde de preturile pietei, de gradul de uzura al mijloacelor vândute etc.:

Relatia 8.12

yvp = (Valoarea de intrare -valoarea amortizata) x r%/100 unde:

r% reprezinta cota procentuala de reevaluare a mijloacelor fixe ca urmare a devalorizarii monedei si cresterii preturilor de înlocuire a mijloacelor fixe.

Sume din profit pentru dezvoltare

Facilitati noi pentru finantarea investitiilor


În executia efectiva a unor lucrari de investitii pot sa apara si alte venituri din valorificarea unor materiale rezultate din excavatii, defrisari etc. Evaluate pe baza unor calc ule aproximative, ele vor intra alaturi de celelalte precizate mai sus în categoria "Alte surse".

Dupa epuizarea surselor posibile din interiorul întreprinderii, serviciul financiar procedeaza la sondarea surselor din afara unitatii, determinând nivelul posibil de informatii de tipul yvn . Conform informatiilor ym (figura nr. 8.4.), se poate face apel la surse cum ar fi: piata titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni), piata creditului, piata financiara internationala.

1. Piata titlurilor de valoare

Piata titlurilor de valoare este deja o sursa importanta de fonduri pentru finantarea investitiilor. Astfel, în cazul pietei actiunilor, informatia yvn apare sub forma cresterii participarii proprietarilor la capitalul social.

Relatia 8.13

yvn = Ai x Vbi

unde: Ai reprezinta numarul de actiuni supuse vânzarii pe piata; Vbi - valoarea bursiera a actiunilor i previzionata pentru anul viitor.

În cazul în care se pun în vânzare titluri de tipul obligatiunilor, rezultatul previzionat al încasarilor se includ e la "Împrumuturi", modelul de calcul fiind similar cu cel din relatia (8.13.).

2. Piata creditului

Bancile comerciale, prin prevederile statutului lor si în conformitate

cu legislatia bancara, pot acorda credite pe termen mijlociu si lung. Pentru societatile cu capital privat, bancile comerciale pot acorda credite pentru investitii pe termen scurt (12 luni), mediu (pâna la 5 ani) si lung (pâna la 15 ani). Se cere ca cel putin 30% din valoarea obiectivelor de investitie sa fie acoperite din surse proprii, iar cash-flow -ul pe perioada de rambursare reusit de investitia creditata sa acopere integral creditul si dobânzile aferente.

Fiecare credit solicitat trebuie însotit de un studiu de fezabilitate fundamentat pe principalii indicatori de eficienta de tipul ye, prezentati în paragraful urmator. Nivelul creditului solicitat are în vedere valoarea de deviz (ycp) si posibilitatile proprii ale întreprinderii (yvp).

Alte venituri pentru finantarea investitiilor

Participarea cu surse proprii la investitiile creditate

Cresterea participarii la capitalul social


Relatia 8.14

yvn = ycp - yvp

Pentru acest nivel al creditului, se încheie contractul de creditare si

se solicita garantie. În practica internationala si nationala se utilizeaza contractul de leasing, ca procedeu de finantare a investitiilor (sau "crédit-bail", cum este cunoscut în Franta). El apare atunci când societatea comerciala nu dispune de fonduri proprii si nici nu poate apela la creditul bancar. Între aceasta societate si producatorul de utilaje se interpune o societate financiara care cumpara utilajul si îl închiriaza întreprinderii care îl exploateaza, contra unei chirii tip leasing (vezi Exemplul 8.5).

În urma practicarii acestor cote, dupa trecerea perioadei de închiriere, beneficiarul plateste o suma care depaseste pretul de catalog.

Exemplul 8.5

Firma "Deutsche Leasing A.G." din Germania solicita pentru

închirierea tip leasing urmatoarele rate:

Pretul de catalog Chiria medie în % din pretul de catalog (Euro) pentru perioada:

Pâna la: 36 luni 60 luni 72 luni 5.000

100.000 250.000

3,70% 3,49% 3,46%

2,60% 2,37% 2,34%

2,35% 2,12% 2,09%

În schimb, firma beneficiaza de serviciile complete ale utilajului imediat dupa închiriere si îsi poate forma fondurile proprii de finantare din exploatarea acestui utilaj.

3. Piata financiara internationala

Reglementat de legea investitiilor straine, accesul la piata financiara

internationala poate avea loc sub forma investitiilor directe (finantatorul strain participa la formarea capitalului social), cumpararea de actiuni, credite.

În cazul investitiilor directe, investitorul vine cu o contributie în natura (utilaje, patente, marci) si în bani (în valuta convertibila). Partea în natura se evalueaza tot într-o moneda convertibila, la preturile de pe piata mondiala.

Investitiile straine directe

Practicarea contractului tip leasing


Relatia 8.15

yvn = Contributia în natura × Pret mondial în valuta ($) + Contributia în bani ($)

La întreprinderile astfel formate, contributia partenerului strain intra în cadrul capitalului social sau la rubrica "Cresterea participarii" . Pentru a avea contributia în lei, contributia în valuta se multiplica cu cursul monedei respective în lei.

Relatia 8.16

yvn (lei) = yvn în $ × lei / dolar

Pentru celelalte modalitati de intrare a capitalului strain pe piata

noastra (cumparari de titluri, credite), contributia la finantarea investitiilor are în vedere suma în valuta si cursul valutei respective în lei la data tranzactiei (v. relatia 8.16).

Concluzia 8.1

În acest moment, serviciul financiar este în posesia tuturor informatiilor cantitative de tipul yc si yv, având perspectiva posibilitatilor de finantare a lucrarilor de investitii proiectate.

Singura restrictie pe care trebuie sa o mai respecte se refera la

încadrarea investitiei respective în limitele acceptabile ale eficientei economice previzibile pentru perioada de viata economica a mijloacelor fixe care rezulta din investitia ce urmeaza a fi finantata prin decizia de repartitie.

F. Eficienta economica

Fundamentarea unei decizii de repartitie financiara solicita, în mod

obligatoriu, o motivatie bazata pe cunoasterea eficientei viitoare a obiectivului finantat. De regula, indicatorii care redau ef icienta economica a unei investitii au în vedere efortul proiectat si efectele financiare viitoare. În practica nationala si internationala, sunt utilizati indicatori ca: Termen de recuperare; Valoarea actualizata totala si neta; Rata interna de rentabilitate; Testul Bruno. Acesti indicatori au fiecare o semnificatie proprie, pentru redarea eficientei complete

Conditionarea deciziei de indicatorii eficientei


a proiectelor de investitie fiind necesare calcularea si interpretarea întregului lant de indicatori:

Termen de recuperare ---> Valoarea actualizata totala ---> Valoarea actualizata neta ---> Rata interna de rentabilitate ---> Testul Bruno

Vom urmari calculul acestor informatii pe exemplul 8.6, având de ales între doua proiecte care satisfac tehnic si financiar investitia proiectata.

1. Termen de recuperare

Acest indicator urmareste sa stabileasca în ce perioada de timp

(numar de ani) investitia finantata se recupereaza pe baza profitului net obtinut pe durata de viata economica a mijloacelor obtinute din investitia respectiva:

Relatia 8.17

Termen de recuperare = Valoare inv. / Profit net

Folosind datele din exemplul 8.6, termenul de recuperare la ambele

proiecte, P1 si P2, = 1000 mil. / 400 mil. = 2,5 ani. Pentru a aprecia just nivelul acestui indicator, el se va compara cu

viata economica a mijloacelor fixe obtinute din investitie (P1 = 4 ani; P2 = 6 ani). La ambele proiecte, termenul de recuperare este favorabil, fiind sub durata de viata economica.

Exemplul 8. 6

Pentru o investitie de 1.000 mil. lei se primesc din partea unor firme de proiectare doua proiecte, P1 si P2. Fiecare aduce un profit net de 400 mil.lei. Pentru a verifica nivelul celorlalti indicatori (în afara de Termenul de recuperare, la care se utilizeaza profitul net), utilizam rata de actualizare i = 10%. Proiectul P1 Proiectul P2

Anul Cash-flow 1/(1+i)n V.A. Cash-flow 1/(1+i)n V.A. 1 2 3 4 5 6

500 400 300 100 -- --

0,91 0,83 0,75 0,68 -- --

455 332 225 68 -- --

100 200 300 400 500 600

0,91 0,83 0,75 0,68 0,62 0,56

91 166 225 272 310 336

Total val. actualiz. 1.080 x x 1.400

Lantul indicatorilor de eficienta


2. Valoarea actualizata neta

Metoda actualizarii este intens utilizata în metodologia

internationala (Banca Mondiala, tarile occidentale) si se preteaza pentru a compara în timp efectele unei investitii. Cu cât efectele sunt obtinute mai departe, în timp, fata de momentul finantarii, cu atât ele valoreaza mai putin din cauza inflatiei, a valorificarii capitalului cu întârziere etc.

Relatia 8.18

Valoare actualizata = valoare efectiva din tn / (1 + i)n

În exemplul 8.6, se actualizeaza cash-flow-ul posibil în cazul celor

doua proiecte (amortizare + profit net). Astfel, pentru i = 10%, în anul 3, valoarea actualizata este similara pentru ambele proiecte:

Relatia 8.19

V.A. = 300 mil. × 0,75 = 225 mil. lei.

Pentru a avea o imagine clara asupra eficientei celor doua proiecte se calculeaza Valoarea actualizata neta (V.A.N.):

Relatia 8.20

V.A.N. = Σ VA - Costul investitiei

V.A.N. pt. P 1 = 1080 - 1000 = 80 mil. lei V.A.N. pt. P 2 = 1400 - 1000 = 400 mil. lei.

Folosind acest indicator, avantajul trece de partea proiectului P2.

Decizia de alegere înca nu o putem lua. Va trebui sa verificam si "rezistenta" proiectelor respective la fluctuatia preturilor si la cresterea ratei inflatiei.


3. Rata interna de rentabilitate

Acest indicator reda, sub forma procentuala, momentul în care

valoarea actualizata totala devine egala cu valoarea investitiei. Acest moment corespunde unei rate de actualizare, i, la care câstigul viitor actualizat este egal cu efortul investitional. Daca rata respectiva creste (lucru previzibil într-o perioada de tranzitie), atunci varianta de proiect respectiva nu mai aduce avantaje, valoarea actualizata totala fiind mai mica decât efortul investitional.

Figura nr. 8.12

Rata interna de rentabilitate (RIR) se determina prin calcule repetate

ale valorii actualizate totale la diferite rate ale inflatiei si prin interpolare. Grafic, evolutia valorii actualizate la cele doua proiecte se prezinta în figura nr. 8.12). Din grafic rezulta ca RIR la proiectul P1 este în jur de 11%, iar la proiectul P2 de 19%. La acest indicator, proiectul P2 este în avantaj net fata de celalalt proiect, el rezistând chiar la o inflatie de peste 15% pe an.

4. Cursul de revenire net actualizat (Testul Bruno)

Prin acest indicator, investitia executata în tara noastra se compara

cu piata internationala, prin intermediul cursului în lei / dolar reusit în viitor de obiectivul finantat. Testul Bruno are în vedere costul actualizat al investitiei (Ca, în lei) si valoarea actualizata a profitului (Pa, în dolari).

Reactia intima la rentabilitate a investitorilor


Relatia 8.21

CNA = Ca / Pa sau lei / dolar

Pentru calcularea indicatorului Profit actualizat se utilizeaza

valoarea estimata a productiei si a costului în dolari pe piata externa si rata de rentabilitate economica minima admisa (care este egala cu rata dobânzii bancare).

Daca luam în considerare ca profit actualizat (Pa) valoarea actualizata totala a proiectelor si cursul valutar de 34000 lei / $, atunci proiectul P1 aduce un câstig în dolari de 1080 mil.: 34000 lei / $ = = 0,032 mil. $, iar proiectul P2 va aduce un câstig în dolari de 1400 mil. lei : 34000 lei / $ = 0,041 mil. $.

Luând drept Cost actualizat, valoarea investitiei de finantat de 1000 mil. lei, atunci Cursul de revenire net actualizat la cele doua proiecte devine:

CNA (P1) = 1000 mil. lei / 0,032 mil. $ = 31250 lei / $ CNA (P2) = 1000 mil. lei / 0,041 mil. $ = 24390 lei / $

Si în acest caz, proiectul P2 iese câstigator, el aducând investitorului un dolar profit numai cu un efort investitional de 24390 lei, sub cursul valutar curent al dolarului (luat în calcul la valoarea de 34000 lei / $).

Concluzia 8.2

Obtinând acesti indicatori de eficienta (se mai pot calcula si altii), serviciul financiar analizeaza daca ei se încadreaza într-o zona optima de eficienta pentru perioada respectiva (vezi fig. nr. 8.13).

Figura nr. 8.13


Daca nu, atunci se va actiona asupra cheltuielilor (-∆Ch) sau asupra veniturilor (+∆V ), realizând egalitatea yv = yc în zona de eficienta optima si permitând, astfel, adoptarea deciziei financiare.

FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA

A DECIZIILOR ECONOMICE

Realizarea procesului de consum prin care activele corporale se

formeaza, refac, dezvolta presupune o fundamentare din punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca în întreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea efectiva a activitatilor de tip consum, investitii, reparatii, asigurari etc.

Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare pentru fiecare tip de activitate economica privind mijloacele fixe.

8.3 Decizia financiara privind investitiile

Având la dispozitie fondul de informatii financiare, de la cele de

tipul ym, la informatiile cantitative, yc si yv si cele privind eficienta, ye, serviciul financiar poate trece la adoptarea unei decizii de repartitie financiara privind activitatea de investitie.

A. Continutul deciziei

Decizia financiara privind investitia are în vedere informatiile yc si yv, pe care le balanseaza dupa reguli stabilite de informatiile ym numai daca informatiile ye redau o eficienta economica acceptabila.

În aceste conditii, coloana de venituri (yv) va evidentia totalitatea veniturilor posibile din întreprindere (yvp) si din afara (yvn), iar coloana de cheltuieli (yc), cheltuielile pentru investitia industriala si financiara (ycp) si obligatiile financiare în afara întreprinderii (yco).

Balansarea veniturilor si cheltuielilor financiare


În practica din tarile vestice, tipul de decizie privind investitiile se prezinta astfel:

BUGETUL INVESTITIEI

VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc) 1. Autofinantare (cash-flow) 2. Concesionare activ 3. Modificarea participarii

proprietarului (+/-) 4. Împrumuturi

1. Cheltuieli generale pentru amplasament

2. Investitii industriale 3. Investitii financiare (în titluri) 4. Rambursare împrumuturi si dobânzi 5. Dividende platite 6. Excedent de resurse

Total venituri Total cheltuieli

Pentru societatile comerciale si regiile autonome din România, decizia financiara privind investitiile este precizata de instructiunile privind bugetul de venituri si cheltuieli elaborate de Ministerul Finantelor.

În prezent, aceasta decizie apare sub forma "Bugetului de finantare a investitiilor".

Sub aceasta forma, decizia pentru investitii nu cuprinde toate posibilitatile de venituri si nici toate cheltuielile si obligatiile financiare ce revin în mod normal întreprinderii. Urmeaza ca d-voastra, având la dispozitie toate informatiile determinate în paragrafele anterioare, sa întocmiti o macheta completa a unei decizii privind investitiile, anticipând reglementarile financiare care vor aparea sub presiunea schimbarilor de pe piata financiara. BUGETUL INVESTITIILOR pe perioada..........................................................

VIII SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care:

1.Surse proprii 2. Alocatii de la buget 3. Credite bancare - interne - externe 4. Alte surse IX CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care :

1. Investitii, inclusiv investitii în curs la finele anului 2. Rambursari rate aferente creditelor pentru investitii - interne - externe

Bugetul, ca decizie privind investitiile


B. Fluxul de fonduri financiare

Realizarea efectiva a deciziei financiare privind investitia presupune înfaptuirea unor fluxuri de fonduri prin intermediul mijloacelor de plata (bani-semn). Serviciul financiar îndeplineste operatiunile de decontare în vederea încasarii contravalorii produselor vândute si, apoi, în conformitate cu decizia financiara adoptat a, vireaza în conturile rezervate finantarii investitiei sumele provenite din surse interne si din afara întreprinderii.

Primul flux de fonduri financiare provenite din interiorul unitatii economice este fluxul autofinantarii. Sursa acestui flux este reprezentata de veniturile financiare yvp constituite pe masura ce se formeaza rezultatele economice din valorificarea productiei, a materialelor din casari de mijloace fixe, din vânzarea de mijloace fixe.

Destinatia acestui flux are ca puncte finale achitarea obligatiilor financiare în afara întreprinderii (yco) si acoperirea platilor privind investitia efectiva, plati care se îndreapta catre executantul lucrarilor de constructii-montaj.

Pe de alta parte, fluxul de fonduri financiare cerut de îndeplinirea deciziei de repartitie financiara cuprinde si legaturile financiar-monetare cu sursele din afara întreprinderii. Este fluxul financiar extern.

Sursa acestui flux este data de veniturile financiare yvn , formate pe masura ce titularii surselor externe vireaza fondurile negociate (din credite, cresterea participarii proprietarilor, finantari de la bugetul de stat si de pe piata financiara externa).

Destinatia acestui flux financiar -monetar extern este reprezentata în exclusivitate de acoperirea cheltuielilor cu investitia industriala, amplasament si alte cheltuieli ce se cuprind în deviz (informatia financiara ycp).

Modul concret de acoperire a deciziei financiare privind investitia cu cele doua categorii de fluxuri financiare este dat în figura nr. 8.13.

Figura nr. 8.13

DECIZIA FINANCIARA PRIVIND INVESTITIA

Fluxul autofinantarii

Fluxul financiar extern

Fluxuri financiare pentru realizarea deciziei


Caracteristicile unora din aceste fluxuri, reprezentate de cost, conditii de acces, implicatii economice etc. vor fi tratate în partea a V-a a manualului, Proiectarea fluxurilor financiar-monetare.

C. Locul deciziei financiare privind investitia în bugetul întreprinderii

Odata adoptata, decizia financiara privind investitia sub denumirea de Bugetul investitiei intra în componenta bugetului general al unitatii economice. Locul sau este în partea a doua a machetei generale prezentate în capitolul 7, în cadrul deciziilor privind procesul de consum.

Introducerea deciziei financiare privind investitia în buget reprezinta misiunea finala a serviciului financiar în etapa de proiectare; dupa adoptarea bugetului de catre adunarea generala a actionarilor, urmeaza executia de zi cu zi a fluxurilor financiar -monetare si realizarea efectiva a deciziilor financiare.

8.4 Alte decizii financiare privind activele corporale

(mijloacele fixe)

Repunerea elementului mijloace fixe în starea de productie presupune realizarea în întreprindere si în afara ei si a altor activitati specifice procesului de consum: reparatii, modernizari, asigurari.

A. Decizia financiara privind reparatiile

În fiecare întreprindere se organizeaza lucrari de întretinere, reparatii curente si reparatii capitale, în functie de normativele tehnice specifice fiecarui tip de mijloc fix. Decizia tehnico-economica de reparatie este adoptata de serviciile tehnice din unitate; serviciul financiar preia aceasta decizie si o proiecteaza din punct de vedere financiar, stabilind informatiile financiare necesare si adoptând decizia de repartitie financiara.

Din continutul informatiei de tip ym rezulta ca reparatiile curente se acopera din prelevari din rezultatele economice, prin trecerea treptata pe costuri a cotelor referitoare la cheltuielile programate în anul viitor. În privinta reparatiilor capitale, se mai pot utiliza venituri din credite bancare.

Informatia financiara cantitativa, ycp, se determina pe baza proiectului tehnic de executare a reparatiei sub forma devizului (ca si în cazul investitiilor). Obligatiile financiare, yco, apar în cazul utilizarii creditului în anul curent, sub forma de rambursari si plata de dobânzi.

Locul deciziei în Bugetul firmei

Decizia tehnico-economica pentru reparatii

Informatii financiare pentru reparatii


Informatia financiara cantitativa, yvp, provine din calculul cotelor de cheltuieli trecute lunar pe cost pentru a forma rezerve pentru platile viitoare. Daca activitatea de reparatii se executa înainte de constituirea integrala a fondurilor proprii din rezultate economice, se apeleaza la credit.

Cu toate ca nu se utilizeaza indicatori de eficienta, ye, în cazul

lucrarilor de reparatie, serviciul financiar realizeaza actiuni de control si de apreciere a necesitatii si utilitatii unor asemenea lucrari.

În primul rând, se verifica oportunitatea lucrarilor si încadrarea lor în normele tehnice (ore functionare, numar de kilometri parcursi etc.).

În al doilea rând, se apreciaza daca se impune o actiune de reparatie sau, daca valoarea reparatiei este prea mare fata de valoarea mijlocului fix, o operatiune de investitie de înlocuire.

În al treilea rând, serviciul financiar solicita ca în cadrul operatiei de reparatie sa se realizeze si operatiuni de modernizare prin care, pe lânga refacerea capacitatii uzate, sa se mareasca aceasta capacitate de a face servicii de tip mijloc fix.

Dupa parcurgerea acestei etape de verificare a oportunitatii si eficientei lucrarilor de reparatii, se trece la adoptarea deciziei financiare privind reparatiile: DECIZIA FINANCIARA PRIVIND REPARATIILE

Venituri (yv) Cheltuieli (yc) 1. Venituri din trecerea treptata pe costuri a cheltuielilor cu reparatiile prognozate 2. Alte surse 3. Credite bancare

1. Cheltuieli privind reparatiile conform devizului 2. Rambursarea creditului 3. Dobânzi, comisioane bancare

Total yv Total yc

Si în cazul acestei decizii, serviciul financiar va realiza, în faza de executie, platile efective necesare executarii lucrarilor de reparatii.

Concluzie

Întrucât efortul financiar pentru reparatii se include pe costuri, decizia financiara privind

reparatiile nu se evidentiaza distinct în buget, ea intrând în componenta deciziei financiare privind mijloacele circulante. Totusi, serviciul financiar trebuie sa aiba o anexa specifica acestui tip de decizie, repartitia financiara privind reparatiile având un volum mare în cadrul societatilor comerciale si regiilor autonome.

Exigente financiare pentru reparatii


B. Decizia financiara privind asigurarea mijloacelor fixe

Manifestarea unor fenomene naturale sau legate de productie, care au ca efect distrugerea totala sau partiala a mijloacelor fixe, a impus organizarea activitatilor de asigurare. Aceste activitati se organizeaza de institutii specializate (vezi ASIROM, ASTRA etc), unitatile asigurate platind în schimb, în mod anticipat, prime de asigurare.

Chiar daca este vorba de un consum preventiv, întreprinderea repartizeaza o parte din rezultatele sale economice pentru asigurare. Serviciul financiar fundamenteaza si adopta o decizie financiara în acest scop: DECIZII FINANCIARE PRIVIND ASIGURAREA

Venituri (yv) Cheltuieli (yc) 1. Venituri din rezultatele economice

prin trecerea primelor de asigurare pe costuri

1. Contravaloarea primelor de asigurare cerute de firma de asigurare, în functie de riscul asigurat si valoarea asigurata

Total yv Total yc

Nivelul valoric al acestei decizii intra în componenta deciziei financiare privind mijloacele circulante. Serviciul financiar tine, însa, o evidenta operativa asupra mersului asigurarii si a încasarilor despagubirilor în cazul producerii riscului asigurat (cutremur, incendiu etc.).

8.5 Managementul financiar

Asa cum am stabilit în cadrul Capitolului 4, Finantele întreprinderii

studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a activitatii financiare la managementul general al firmei.

Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.

În procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind procesul de consum , sunt aplicate procedee diverse de alocare de fonduri în conditii de risc, de valorificare a capitalului în corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalu lui atras si cu efectele asupra activitatii economice, în general.

Într-o lume nesigura, ASIROM te asigura!


FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau

dezvoltarea activelor corporale are cea mai mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, asigurând un nivel acceptabil pentru performantele întreprinderii (vezi paragraful 8.2./F). În acelasi sens actioneaza si analiza modului în care sunt plasate fondurile pentru investitii în corelatie cu câstigurile de pe piata de capital.

Modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM)

Plasamentul de capital în obiectivele de investitie presupune un ansamblu de judecati de valoare, atât pentru cel care contracteaza capital, cât si pentru cel care îsi plaseaza capitalul în obiectivele respective. În aceste conditii, modul de valorificare a capitalului presupune utilizarea unor modele specifice pietei de capital. Printre aceste modele se afla si Capital Asset Pricing Model (CAPM) sau Modelul de evaluare a activelor financiare.

Acest model pune în evidenta rentabilitatea previzionata pentru furnizorul de capital, în functie de câs tigul minim realizat în conditiile unui risc zero (posibil pentru plasamentul de capital în titlurile emise de stat) si de o prima de risc corespunzatoare obiectivului finantat sau titlurilor de pe piata, altele decât bonurile de tezaur.

Conform acestui model, rentabilitatea previzionata pentru un titlu cumparat de la o firma trebuie sa asigure un câstig suficient de mare (Ki) care sa depaseasca:

1. câstigul titlurilor de stat unde riscul este egal cu zero, KRF, cu

2. o suma egala cu diferenta dintre câstigul mediu pe piata de capital, KM, si câstigul pentru titlurile de stat, KRF, multiplicata cu un coeficient de volatilitate ßi (prima de risc sau pretul riscului) :

Relatia 19.3

Ki = KRF + (KM – KRF)β i

Cu cât capitalul este plasat într-o pondere mai mare în titluri cu risc ridicat, cu atât pretul de risc va avea o pondere mai mare în rentabilitatea sau câstigul previzionat.

Nivelul rentabilitatii previzionate


Coeficientul de volatilitate reprezinta o contributie marginala a activelor riscante la riscul general. Acest coeficient este specific fiecarui tip de titlu si este o masura a volatilitatii titlului în cauza în raport cu un titlu cu volatilitate medie, titlu pentru care indicele beta este egal cu 1 (vezi P. Halpern s. a., Finante manageriale, Editura Economica, Bucuresti, 1998, capitolul 15).

Conform teoriei modelului CAPM, indicele ßi = 1,00 corespunde unei actiuni (titlu) la care cursul se modifica în aceeasi directie si proportional cu evolutia pietei (economiei). Atunci când coeficientul beta este < 1,00, el nu este dependent de evolutia economiei, gradul de risc fiind mult mai redus. Altfel se pune problema în cazul în care acest coeficient depaseste nivelul 1,00, riscul fiind mult mai mare:

ßi =1,50 Evolutia economiei ßi =1,00 ßi =0,50 Timp

Modelul CAPM se poate utiliza si în cazul în care firma acopera investitia în întregime din capital propriu, rezultatul calculului fiind o rata de actualizare. Combinarea de surse la acoperirea investitiei aduce în model influente de pe piata bursiera si a creditului.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA

INTERESELOR Atunci când exista doua sau mai multe proiecte de investitie care se

exclud reciproc, managerul trebuie sa gaseasca procedee obiective de ierarhizare pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de interese. În asemenea situatii se utilizeaza, de regula, sistemul de indicatori de eficienta specifici proiectelor de investitii (vezi paragraful din acest capitol referitor la acesti indicatori).


Într-o formula mai simplificata se utilizeza indicatorii Valoarea actualizata neta (VAN) si Rata interna de rentabilitate (RIR).

Exemplificare

Folosim exemplul cu doua proiecte din Finante manageriale,

p. 426-428. Doua proiecte concurente, notate cu C si, respectiv, D, sunt luate în considerare pentru a permite un proces de consum necesar dezvoltarii mijloacelor fixe ale unei firme.

Aceste proiecte promit urmatoarele fluxur i nete de numerar în urmatorii trei ani (în mii $):

Anul Proiectul C Proiectul D

0 -1200 -1200 1 1000 100 2 500 600 3 100 1100

VAN se stabileste pentru fiecare proiect, luând în calcul mai multe rate de actualizare si pe baza relatiei: VAN = -1200/(1 + k)0 + 1000/(1 + k)1 + 500/(1 + k)2 + 100/(1 + k)3,

pentru proiectul C

În urma aplicarii relatiei de actualizare, VAN pentru cele doua proiecte se prezinta astfel:

Rata de actualizare Proiectul C Proiectul D

0% 400 600 5% 300 400 10% 200 200 15% 100 50 20% 50 -85 25% -25 -175 30% -100 -250

Din acest tabel rezulta ca, la o rata de actualizare de peste 25%, nici

un proiect din cele doua nu mai aduce câstig. La o rata de actualizare sub 10%, avantajul este de partea Proiectului D, iar între 10% si 20%, câstiga Proiectul C.

Diferentierea este pusa în relief de indicatorul RIR, indicator care arata rata de actualizare pentru care VAN este egala cu zero.


Din grafic rezulta ca, pentru Proiectul D, RIR este la nivelul ratei de actualizare de 17%, iar pentru Proiectul C, acelasi indicator se afla la nivelul ratei de actualizare de 22%.

Peste aceste niveluri ale inflatiei, fiecare proiect devine ineficient, mana-gerul financiar cerând gasirea altor proiecte care sa reziste la o inflatie superioara.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE

În exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin

care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare. În cazul investitiilor, este necesar sa se ia în considerare, atunci când se pune problema dezvoltarii, o combinare de proiecte. Acest lucru este recomandabil pentru a combina o investitie cu risc mare, indicatorul beta, ß>1, cu un proiect cu un risc mai redus, indicatorul beta, ß<1.

Exemplificare

A. În cazul în care se ia decizia de a folosi un singur proiect la

care riscul este mare, ß = 1,5: k i = kRF + (k M – kRF) ß = 10 + (15 – 10) x 1,5 = 17,5% B. Prin asocier ea si a altor proiecte, situatia se poate schimba.

Luam cazul în care se ataseaza la proiectul A si un proiect B la care indicatorul ß este 0,5, iar ponderea sa în totalul fondurilor pentru investitii este de 30%:

Ki = [10 + (15 – 10) x 1,5] x 0,7+[10 + (15 - 10) x 0,5] x 0,3 = 16%

-300-200-100

0100200300400500600700

0 5 10 15 20 25

PROIECT C

PROIECT D


-400

-200

0

200

400

600

800

0 5 10 15 20 25

PROIECT C

PROIECT D

Line 3

Prin reducerea costului fondurilor pentru investitia totala, de la

17,5% la 16%, activitatea de investire devine mai atractiva pentru firma, efortul viitor de satisfacere a cerintelor furnizorilor de fonduri fiind, în cazul folosirii concomitente a doua proiecte, mai redus.

8.6 Activitati tutoriale

Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si învatarii îl aveti la

sfârsitul capitolului 1.

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Ce rol îndeplinesc mijloacele fixe în procesul de productie din întreprindere? • Care sunt functiile financiare ale previziunii realizate de serviciul financiar al firmei? • Ce factori determina nivelul initial al mijloacelor fixe în structura de productie? • Ce factori au ca efect pierderea de valoare sau cresterea de servicii tip mijloace fixe? • Puteti aprecia exact starea curenta a mijloacelor fixe dupa nivelul valorii ramase de

amortizat? • Care sunt schimbarile esentiale în structura relatiilor de repartitie financiara pentru

investitii fata de perioada anterioara? • Este pretul de deviz o informatie usor acceptabila de serviciul financiar drept valoare a

investitiei?


• Ce întelegeti prin conceptul de cash-flow si care este corelatia sa cu autofinantarea pentru lucrarile de investitii?

• În ce corelatie se afla repartizarea financiara prin amortizare si transferul efectiv de valoare din mijloacele fixe în produse?

• În ce conditii se poate utiliza profitul pentru finantarea investitiei? • Cum se reflecta în capitalul social al întreprinderii participarea capitalului strain la

investitii? • În ce conditii indicatorii financiari ye pot anula decizia de finantare a investitiei?

• Care sunt functiile motivationale si prin ce actiuni concrete se realizeaza? • Care este locul în Bugetul întreprinderii rezervat deciziei de investitie, deciziei de

finantare a reparatiilor si deciziei de asigurare a mijloacelor fixe?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

8.1 Functia financiara de autorizare a repartitiei are în vedere :

1. necesarul de servicii tip mijloace fixe (active corporale); 2. comportamentul activelor corporale sub influenta factorilor tehnici, naturali, economici; 3. structura surselor de finantare a investitiilor; 4. starea curenta a activelor corporale redata prin valoarea ramasa; 5. structura pe grupe a capitalului f ix. Care grupare este cea reala:

a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5. 8.2 Care din urmatoarele activitati tip consum nu se refera la activele

corporale: a) activitatea de investitie; b) activitatea de reparatie capitala;

c) activitatea de întretinere si reparatie curenta; d) activitatea de aprovizionare; e) activitatea de asigurare si reasigurare.

8.3 Prelucrarea din punct de vedere financiar a datelor privind

activitatea economica de investitie cuprinde: 1. controlul tuturor etapelor de prelucrare a datelor (tehnica, economica, monetara); 2. întocmirea devizului; 3. determinarea nivelului valoric al devizului prin utilizarea etalonului monetar; 4. corectarea nivelului valoric al devizului (+/-); 5. preluarea informatiilor corectate ca informatie de tip ycp. Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 1, 4, 5; e) 1, 3, 5.


8.4 Cash-flow net (sau fluxul disponibilitatilor nete) cuprinde: 1. amortizarea; 2. profit pentru dezvoltare; 3. provizioane ; 4. dividende; 5. rezerve; 6. impozite. Care este gruparea reala : a) 1, 2, 3, 4; b) 2, 3, 4, 5; c) 3, 4, 5, 6; d) 1, 3, 4, 5; e) 1, 2, 3, 5.

8.5 În activitatea de calculare a amortizarii se utilizeaza urmatoarele

modele : a) modelul cotelor proportionale; b) modelul cotelor progresive; c) modelul cotelor regresive; d) modelul cotelor pe unitatea de produs; e) modelul amortizarii accelerate. Care din aceste modele îmbina modelele cotelor progresive si regresive, având în vedere evolutia randamentului exploatarii activelor corporale?

8.6 Profitul reprezinta sursa pentru investitii prin: 1. deducerea

echivalentului cheltuielilor suplimentare de amortizare pentru mijloace fixe si brevete; 2. o cota din profitul brut; 3. minimum 50% din profitul net; 4. o cota din impozitul pe profit. Care grupare este cea reala : a) 1, 2; b) 1, 3; c) 2, 3; d) 3, 4; e) 2, 4.

8.7 Exprimarea eficientei economice a investitiilor se realizeaza prin

urmatorul lant de indicatori: a) termen de recuperare; b) valoarea actualizata totala; c) valoarea actualizata neta; d) rata interna de rentabilitate; e) testul Bruno. Care din acesti indicatori reprezinta o comparatie a rezultatelor interne cu piata internationala?

8.8 Exercitarea functiei de fundamentare financiara a deciziilor

economice se refera la urmatoarele activitati: a) investitiile; b) reparatiile capitale; c) asigurarea si reasigurarea activelor corporale; d) reparatiile curente; e) întretinerea si modernizarea activelor corporale. Care din aceste decizii se refera la un proces de consum viitor si nesigur?

8.9 Exercitarea functiei motivationale de redare a performantelor

posibile se realizeaza prin : a) determinarea si aplicarea indicatorilor de eficienta, ye, în fundamentarea si realizarea deciziilor financiare; b) realizarea simularii dimensiunii financiare a întreprinderii; c) plasarea fondurilor pentru investitii în corelatie cu câstigurile de pe piata de capital. Care din aceste actiuni de previziune financiara nu apartin functiei motivationale respective?

8.10 Functia motivationala de rezolvare a conflictelor si de satisfacere a

intereselor se realizeaza prin luarea în consideratie la fundamentarea deciziilor a urmatorilor indicatori care permit alegerea finala dintre mai multe proiecte: a) valoarea actualizata neta, VAN; b) rata interna a rentabilitatii, RIR; c) testul Bruno si RIR; d) VAN si RIR ; e) VAN si termen de recuperare.


STUDII DE CAZ SI EXERCITII

8.1 Alegerea modului de finantare

Pentru a face fata cresterii cererii de produse pe piata, o societate comerciala trebuie sa procure un utilaj al carui pret pe piata Germaniei este de 250.000 DM. Pentru finantare, are de ales între variantele: 1. un contract de leasing, în conditiile din exemplul 6.5, pentru o

perioada de 36 de luni; 2. contractarea unui credit pe piata internationala cu 8%, rambursabil

peste 3 ani (se calculeaza dobânda compusa); 3. cumpararea sumei în valuta pe baza unui credit în lei cu dobânda de

50%. Cursul de cumparare este de 4000 lei / marca. Determinati costul final al utilajului în fiecare din cele trei solutii si

alegeti solutia optima.

8.2 Determinarea fondului de amortizare

O societate comerciala are în dotare fonduri fixe în valoare de 300 mil. lei, pentru care durata normala de functionare este de 10 ani.

Calculati fondul de amortizare pe baza cotelor proportionale, regresiva si progresiva (dupa metoda Softy).

Comparati rezultatele si apreciati ce efect are fiecare metoda asupra: - construirii fondului de înlocuire; - costului produselor (randamentul utilajului fiind uniform pe toata

durata de functionare).

8.3 Alegerea proiectului de investitie pe baza valorii actualizate (cash-flow actualizat)

Serviciul financiar are de ales între doua proiecte, A si B. Alegerea se va face determinându-se cash-flow-ul pe care cele doua proiecte îl pot aduce în viitor în mod absolut, si actualizat pe baza unei rate de actualizare, i = 10%. 1. Valoarea investitiei (C) Proiectul A = 30 mil. lei Proiectul B = 45 mil. lei 2. Durata de utilizare Ambele proiecte = 5 ani


3. Amortizare proportionala de 20% asupra valorii de inventar rezultata 4. Productia posibila în ambele proiecte: anul 1 = 50.000 buc. anul 4 = 80.000 buc. anul 2 = 60.000 buc. anul 5 = 90.000 buc. anul 3 = 70.000 buc. 5. Pretul de vânzare previzionat este de 2000 lei / buc. 6. Cheltuielile de productie: Proiectul A = 1500 lei / buc. Proiectul B = 1200 lei / buc. 7. Impozitul pe profit este de 38% Pentru actualizarea cash-flow-ului folositi coeficientii din exemplul 8.6.

8.4 Testul Bruno

Folosind datele obtinute în exercitiul anterior, încercati sa obtineti cursul de revenire net actualizat (testul Bruno) pentru cele doua proiecte: - costul actualizat în lei va fi egal cu valoarea investitiei precizata de

fiecare proiect; - profitul actualizat în dolari se va determina prin actualizarea

profitului înainte de plata impozitului de 38%, folosind aceeasi rata de actualizare (i = 10%) si cursul valutar de 7500 lei / $ în primii doi ani si 9000 lei / $, în ultimii trei ani. Comentati rezultatul obtinut prin comparatia între cele doua

proiecte, precum si pe baza compararii cursului de revenire net actualizat cu cursul valutar al dolarului în lei din ziua în care se desfasoara seminarul la acest capitol.

8.5 Utilizarea profitului pentru investitii

O societate comerciala înregistreaza un profit impozabil de 6 mil. lei. Sa se precizeze valoarea profitului afectat Fondului de dezvoltare, daca ea are obligatia de plata dividendelor catre proprietari de 1 mil. lei: 1. în cazul în care investitia nu se încadreaza în prevederile Legii

impozitului pe profit de a se reduce impozitul respectiv cu 50%; 2. în cazul în care investitia are efecte care permit reducerea cu 50% a

impozitului pe profit. În ambele situatii, societatea constituie un fond de participare la

profit a salaria tilor în valoare de 5% din profitul net. Recalculati nivelul profitului alocat investitiilor în cazul modificarii prevederilor Legii impozitului pe profit.


8.6 Climatul investitiilor straine

Folosind scara de valori publicata în Harvard Business Review, analizati daca climatul din economia noastra este, la momentul actual, favorabil venirii investitorilor straini:

CRITERII Punctaj 1. Repatrierea capitalului

- fara restrictii 12 - restrictii numai în anumite perioade 8 - restrictii asupra capitalului 6 - restrictii asupra capitalului si transfer profit 4 - restrictii puternice 2 - participare straina interzisa 0

2. Autorizarea participarii straine - control 100% permis si binevenit 12 - control 100% dar rau vazut 10 - participare majoritara 8 - limita de 50% 6 - participare minoritara 4 - mai putin de 30% 2 - participare straina interzisa 0

3. Discriminari în raport cu firmele locale - se asimileaza cu cele locale 12 - restrictii minore 10 - un anumit control 8 - restrictii si control 6 - control sever 4 - restrictii severe 2 - interdictii 0

4. Stabilitatea monedei locale - liber convertibila 18 - 90% convertibila 16 - 60-90% convertibila 14 - convertibilitate interna 8 - control riguros asupra monedei 4


5. Stabilitate politica - stabilitate pe termen lung 16 - stabilitatea depinde de o persoana cheie 14 - frictiuni interne controlate de guvern 10 - presiuni interne si externe puternice 4 - lovitura de stat posibila 2 - lovitura de stat reala 0

6. Protectie tarifara - larga protectie 8 - asupra unor ramuri 6 - numai la industriile noi 4 - fara protectie 2

7. Accesul la piata locala de capital - piata dezvoltata, bursa deschisa 8 - capital putin; bursa speculativa 6 - unele fonduri straine disponibile (BIRD) 4 - capitaluri rare, pe termen scurt 2 - control rigid 0

8. Rata anuala a inflatiei în ultimii cinci ani - sub 1% 14 - 1-3% 12 - 3-7% 10 - 7-10% 8 - 10-15% 6 - 15-35% 4 - peste 35% 2

Modelul acestui studiu tehnic poate fi aplicat atât în cazul unei

întreprinderi sau ramuri, cât si la nivel national. Investitorul strain devine interesat daca în urma analizei întreprinse se înregistreaza un punctaj care depaseste cifra de 40.

8.7 Teme de cercetare stiintifica

Pentru activitatea de seminar si de cercetare stiintifica, va

recomandam urmatoarele teme: - Implicatiile financiare ale comportamentului activelor corporale în

structura firmei;

- Finantarea activitatilor de dezvoltare, refacere, modernizare a activelor corporale;


- Transferul de potential economic tip serviciu (valoare) din mijloacele fixe în costurile produselor s i reflectarea acestui transfer prin amortizare;

- Contributia diferitelor surse de valoare, din firma si din afara ei, la acoperirea necesarului de valoare pentru diferitele activitati tip consum referitoare la mijloacele fixe;

- Semnificatia axiologica si rolul indicatorilor privind eficienta economica a activitatilor tip consum organizate pentru formarea, refacerea sau dezvoltarea activelor corporale;

- Fundamentarea complexa a deciziilor financiare privind mijloacele fixe (activele corporale);

- Structurarea fluxurilor financiare interne si externe firmei pe baza criteriilor de eficienta si de cost al capitalului de lucru;

- Rolul investitiilor de capital strain în formarea elementului mijloace fixe la un nivel tehnic si tehnologic de vârf;

- Modalitati de îmbunatatire a climatului economic, social, financiar, monetar etc. pentru atragerea suplimentara de investitii straine.

8.8 Referat

Pe baza datelor din Anuarul statistic al României, determinati indicatorii de structura si de evolutie a cheltuielilor de capital din ultima perioada. Folosind acesti indicatori, întocmiti un referat privind evolutia procesului investitional si starea dotarii cu mijloace fixe a economiei, precum si cauzele starii actuale. Previzionati posibilele consecinte pentru mersul general al economiei nationale.

8.9 Grafice

Folosind datele concrete de la o întreprindere, realizati în caietul (dosarul) de seminar grafice de structura a dotarii cu active corporale, graficul utilizarii în timp a capacitatii de productie, graficul gradului de uzura pe grupe de mijloace fixe etc.

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

8.1 b; 8.2 d; 8.3 d; 8.4 e; 8.5 d; 8.6 b; 8.7 e; 8.8 c; 8.9 b; 8.10 d.

Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 1 punct. Pentru obtinerea notei 10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele zece întrebari.

Teoria valorii-entropie

Documents

Transcript of Teoria valorii-entropie