ANUL I

Introducere

TIB este disciplina de baza a tuturor asistentelor medicale care lucreaza la patul bolnavului.

Scopul studiului acestei materii este de a perfectiona asistenta medicala cu elementele de baza ale

profesiunilor, fata de care nu-si pot indeplini sarciniile ce le revin in opera de ocrotire a sanatatii.

Cunoasterea tehnicilor corecte de ingrijire a bolnavului determina in mare masura calitatea

muncii asistentei. Aceste cunostiinte imbinate cu constientizate si cu inalt sentiment de

responsabilitate contribuie la imbunatatirea calitatii ingrijiri bolnabuilor din unitatile sanitare

ambulatorii si spitalicesti.

Contintutul disciplinei prinvind tehnicile ingrijirea bolnavului este foarte vast, el contribuie

prin scopul pe care il are la ingrijirea bolnavului.

TIB-ul cuprinde toate verigile de munca ale asistentei medicale si si anume:

Primirea bolnavului in spital;

Ingrijireile generale acordate acestuia;

Asistenta la examinarea bolnavului;

Supravegherea acestuia;

Alimentatia;

Recoltarile de produse biologice si patologice;

Examinarile curente;

Tehnicile testarilor;

Pregatirea bolnavilor pentru examinarile complementare:radiology, endoscopie;

Tehnica tratamentului fisic si medicamentos;

Particularitatile de ingrijire ale diferitelor ategoirii de varsta si de boli

TIB-ul trebuie sa se ocupe si cu problemele mediului optim de spitalizare, simtul estetic al

asistentei, imbinat cu cunostiintele ei de specialitate pot contribui la realizarea unor conditii de

mediu cat mai prielnice vindecarii bolnavului.

Asistenta medicala si sarcinile ei

Asistenta medicala este un cadru ethnic realizat nou specializat in munca medico-sanitara

situate pe cea mai inalta treapta a cadrelor medii sanitare.

Aplicarea metodelor medicale de tratament bazate pe o inalta tenicitate, extinderea si intarirea muncii profilaptice, largirea sferei de activitate si de respectarea a cadrelor medii su necesitatea introducerii unei pregatiri tehnice, pregatire care poate fi cladita numai pe o baza solida de cultura generala. Astfel a luat nastere asostenta medicala, cadru mediu cu inalte cunostiinte de tehnici generale si de specialitate la reprezentarea unui cadru ralativ nou meexistent in trecut in retelele noastre care preia o serie de sarcini ale medicului, contribuind in acelasi timp la ingrijirea active a bolnavului. Locul de munca ala sistentei medicale este spitalul, policlinica sau terenul in cadrul

circumscriptiei sanitare.

Asistenta pentru a putea duce o munca buna in aceste institutii trebuie sa cunoasca bine atat

ca structura car si ca functionalitate sectia in care lucreaza.

Asistenta medicala este pregatita pentru ingrijiriea bolnavilor gravi, ea tine sub supraveghere

permanenta pacientul, urmarind toate complicatiile si accidentele posibile boli de baza si ale

tratamentului aplicat pe care trebuie sa le recunoasca in toate amanuntele si se le recunoasca in caz

de nevoie. Posedand cunoastiinte necesare de patologie si terapie, ea va intervenii in limita

sarcinilor sale in toate cazurile de urgenta pentru a nu pierde nici un moment pana la sosirea

medicului.

Asistenta medicala cunoaste tehnici curente ale examinarilor complementare necesare

stabilirii diagnosticului. Ea executa recoltarile de produse biologice si patologice, pregateste

pacientul pentru examinarile paraclinice:radiologie,endoscopie.

Asistenta efectueaza formele legate de internarea si iesirea bolnavilor din spital, tine la current

evidenta administrarii medicale ale bolnavilor facand notarile in foaia de observatie si de

temperature.

Pe baza indicatiilor date de medic foaia de observatie pregateste condica de medicamnete

formuleaza regimul dietetic al bolnavilor si aigura distribuirea lui cu ajutorul personalului

subaltern.

Administreaza medicamente si supravegheaza efectul lor semnaland orice schimbare s-ar afla

in starea bolnavului . stributiile asistentei medicale pot fi exercitate si in policlinica precum siu pe

teren(la domiciliul pacientului).

In urma activitatii la locul de munca sau prin cursuri de perfectinare asistenta poate sa se

specializezein ramurile de :radiology, fizioterapie, stomatologie.

Caracterele morale ale asistentei medicale

Ingrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care se bazeaza pe cunostiinte profesionale si calitati morale deosebite. Bolnavul cand se interneaza in spital sau se supune unui tratament ambulatoriu isi incredinteaza sanatatea si chiar viata in mainile acelor care chiar il ingrijesc. Aceasta incredere nu poate fi acordata decat unor oamneni demni de acest lucru si care dau

dovada de mare responsabilitate.

Ingrijirea bolnavului reprezinta o mare raspundere fata de viata si sanatatea bolnavului, fat de

colectivitatea dar in special fata de constiinta noastra personala.

Constiinciozitatea este o urmare fireasca a unei bune pregatiri profesionale.

Asistenta medicala poate indeplini in bune conditii sarcinile ei profesionale numai daca are

suficiente cunostiinte profesionale.

Pentru a putes lucra la patul bolnavului este nevoie de oameni foarte bine pregatiti.

Baza pregatirii teoretice si practice se castiga in scoala. Cunostiintele accumulate aici vor servi

in viata numai in cazul cand insusirea cunostiintelor s-a facut temeic.

Dupa terminarea scolii dezvoltarea cunostiintelor profesionale nu trebuie sa se opreasdca aici, progresul stiintelor medicale se face intr-un ritm rapid ceea ce necesita in permanenta aplicarea metodelor noi de munca. Pregatirea temeica si permanenta inlatura rutina , una din piedicile cele mai mai din calea

progresului. Este datoria fiecarui cadru sanitary de a transmite mai departe experienta sa castigate

in munca. Pastrarea secretului professional este o datorie fundmanetala a cadrelor sanitare. Tot ceea

ce asistenta afla de la bolnav, despre bolnav si boala lui sau de la medici din analize de laborator

din buletinul de examinare sau din foaia de observatie, confidentele facute de bolnav sau de familia

bolnavilor, datele culese au ocazia vizitelor la demonstrarea, toate aceste a constituie obiectul

pastrarii secretului professional.

Secretul professional nu se discuta cu nimeni nici macar in serviciu, cu atat mai putin in

familie au in cercuri de prieteni.

Secretul professional poate fi divulgate numai in fata inst. Judec. la cerere.

Conditia esentiala pentru a depune o munca de calitate este dragostea de profesie si munca.

Atitudinea fata de bolnav hotaraste alaturi de tehnicitate si pregatirea profesionala, calitatea si

valoarea muncii asistentei. Ea trebuie sa fie intotdeauna atenta si amabila fata de bolnavi.

La patul bolnavului ea trebuie sa se dedice numai sarcinilor ei de ingrijire sis a uite tot ceea

ce este in afara de bolnav. Atitudinea fata de bolnav trebuie sa fie corespunzatoare gravitatii si

temperamentului bolnavului, dar intotdeauna principal si lipsita de exagerari. Incurajarea cu buna-

voie poate face mai suportabila suferinta bolnavilor cronici, in schimb, aceeasi atitudine fata de un

bolnav acut, ar putea face impresia ca asistenta este lipsita de seriozitate.

Trebuie sa imprime optimism bolnavilor in stare grava si sa tina treaza dorinta de a trai si se

vindeca. Pentru aceasta munca asistenta primeste cea mai mare rasplata, prin bucuria pe care o are

cand ii vede pe fostii bolnavi in stare grava, parasind patul vindecati sau ameliorati.

Bolnavul mai ales daca se gaseste in stare grava, are permanenta banuiala ca I se ascunde

ceva asupra starii generale. Din acest motiv, trebuie evitate discutiile sau comunicarile soptite

medicului in fata bolnavului. Tot ceea ce vrem sa-i ascundem bolnavului, se va discuta in afara

bolnavului. Bolnavul incredinteaza sanatatea si uneori viata in mainile a.m. si medicului, din acest

motiv prima lor sarcina este de a castiga increderea bolnavului.

Asigurarea evidentei si miscarii bolnavului. Internarea, transferul, externarea.

Internarea in spital constituie pentru bolnav o etapa deosebita in viata sa deoarece se

realizeaza in scopul vindecarii sale. In cadrul serviciului de privire, bolnavul are primul contact cu

spitalul la biroul de internari.

Primirea si pastrarea efectelor si documentelor bolnavului

Scopul: asigurarea evidentei bolnavilor internati in spital la serviciul de primire prin

inregistrarea lor la internare si iesire pe baza documentelor sale (bilet de trimitere, internare si

iesire).

Materiale necesare: registru de intrare-iesire, bilet de internare (trimitere), F.O. foaie de

observatie, un caiet pentru intocmirea proceselor verbale, hartie pentru eliberarea bonurilor de

haine.

Etape de executie

Primirea bolnavului la biroul de internari

Identificare bolnavului (actelor de identificare)

Verificare biletului de trimitere

Inregistrarea datelor pers in registrul de intrari-iesiri

Pregatirea bolnavului pentru examenul medical

internare

2. pastrarea efectelor bolnavului

inregistrarea hainelor si efectelor bolnavului

intocmirea si elibearera

dezinfectarea si depozitarea

invelirea hainelor in manta de protective pentru a le feri de praf si umezeala, murdarie

asezarea hainelor pe un umeras iar a pieselor mici intr-un saculet anexat, prevazut cu un bon

pe care se scriu datele de identitate ale bolnavului

depozitarea hainelor la magazia de efecte ale bolnavului, acestea fiind preluate la iesirea din

spital pe baza bonului.

3. Pastrarea documentelor bolnavului

Inventarierea unor documente sau alte valori si inscrierea lor intr-un process verbal in 2

exemplare

Pastrarea acestora la administratia spitalului de unde se elibereaza la axternarea bolnavului

Documentul de internare se anexeaza la F.O.(bilet de trimitere de la medical de familie,

cupon de pensie sau adeverinta de salariat, copie de pe B.I. sau C.I. si alte copii Xerox de pe

biletele de iesire anterioare etc.)

Primirea bolnavilor internati si repartizarea lor in sectia de paturi

De la serviciul internarii bolnavului este condus la sectia de specialitate indicate de medical

care a internat bolnavul. Aici medical sef de sectie hotaraste salonul in care va fi internat tinand

seama de diagnostic, stadiul si gravitatea bolii.

Etape de executie

Timpi de executie

1. Primirea bolnavului de catre asistenta sefa

Asistenta sefa inregistreaza datele de identificare de pe F.O. in registrul de intrari-iesiri a

sectiei

Noteaza pe F.O. nr de inregistrari din registrul de sectie

Completeaza o anexa la foaia de alimentative pentru ca noul sosit sa primeasca alimentatia

necesara din ziua internarii sale

Preda bolnavul asistentei de salo

2. Preluarea bolnavului de catre asistenta de salon

Asistenta de salon indruma bolnavul in salonul indicat

Ii face cunostinta cu ceilalti bolnavi din salon

Il ajuta sa-si aseze obiectele pers pe noptiera

Ii adduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara al sectiei pe care il va citi

pacientului

I se explica bolnavului ce are de facut in vederea recoltarii produselor pentru analize de

laborator si pregatirea pentru investigatii

Intocmirea conditiei de evidenta a miscarii bolnavilor in sectie

Scop: asigurarea evidentei bolnavilor internati in sectie pe baza foii de observatie. Asistenta

sefa asigura in condica intrare-iesire a sectiei evident bolnavilor internati. Zilnic totalizeaza datele

primate de la ceilalti asistenti care raporteaza nr bolnavilor din saloanele lor si nr paturilor libere.

Condica de intrate-iesire a sectiei are urmatoarele rubric:

Nr curent: nr de inregistrare, numele si prenumele bolnavului, data internarii, salonul,

diagnosticul, data iesirii, starea la iesire.

Datele totalizate privind nr de paturi libere si nr de bolnavi din sectie sunt communicate zilnic

biroului internari.

Foaia de observatie se pastreaza intr-o mapa pentru fiecare salon, intr-un loc inaccesibil

pacientilor deoarece unele date cuprinse in foi ar putea fi interpretate gresit de ei si i-ar demoraliza.

Dupa iesirea bolnavului F.O. de pastreaza in arhiva sectiei sau a spitalului in ordinea plecarii (data

iesirii) bolnavului.

Completarea datelor gelerale ale F.O. si a documentelor de miscare a bolnavului

F.O.= dosarul bolnavului pentru perioada internarii sale. Aceasta este un document medico-

legal, stiintific si de gestiune constituind un instrument necesar activitatii personalului sanitary

deoarece ea sintetizeaza riguros, stiintific datele examenului clini, evolutia pacientului si

tratamentul. Dupa inregistrarea bolnavilor se va complete partea generala de F.O.

Iesirea se face pe baza unui bilet de iesire din spital scris de medic sai asistentul medical.

Spitalul poate interna bolnavi si prin transfer de la un spital la altul fiind necesara completarea unu

bilet de transfer.

Organizarea si efectuarea iesirii sau transferul bolnavului

Se vor aduna toate documentele necesare pentru intocmirea epicrizei (bilantul internarii) si

pentru completarea biletului de iesire.

Etape de executie Timpi de executie

1. Pregatirea pentru iesirea bolnavilor Pregatirea documentatiei necesare pt

momentul plecarii bolnavului este strct

stabilit de catre medical currant

Instiintarea fam privind iesirea sau transferul

(se va face cu 2-3 zile inainte

2. Pregatirea psihica a bolnavului pentru

externare sau transfer

Informarea acestuia cu 2-3 zile inainte de

externare sau transfer

Educarea bolnavului privind regimul dietetic

si tratamentul prescris la externare, conduit

dupa transfer

3. Se noteaza in condica de sectie externarea

sau transferul

Se comunica asistentei sefaa si medicului

decizia de externare a bolnavului din sectie

Se noteaza iesirea din condica insotita de

data si ora plecarii pacientului

Se scoate din evidenta alimentatia

4. Pregatirea fizica a bolnavului pentru iesire

sau transfer

Administrarea medicatiei prescrise pt ziua

respective

Se ajuta bolnavul sa-si primeasca hainele de

la magazine contra bonului si se preda

hainele de spital

5. Transportul bolnavului transferat Bolnavul transferat va si insotit pana la

sectia sau spitalul in care urmeaza sa fie

internat

Se recupereaza inventarul spitalului in care a

fost internat (patura, cearceaf, perna).

Asigurarea conditiilor de igiena si comfort

Pregatirea patului si accesorile lui

In conditiile spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul in care isi petrece

majoritatea timpului unde se asigura aingrijirea.

Patul trebuie sa fie de 2 m lungime, 80-90 cm latime si 60 cm inaltime, este prevazut cu

saltea pentru a satisface cerintele de odihna ale pacientului, asiguramndu-I posibilitatea adaptarii

unei pozitii commode, cat si pentru manipularea lui de personalul de ingrijire.

Partea principala utila este somiera metalica confectionata din sarma inoxidabila, bine

intinsa pe un cadru de fier.

Accesorile patului sunt:

Salteaua;

1-2 perne;

Patura cu lenjerie de pat(2 cearceafuri:unul simplu si unul plic;

Musama;

2 fete de perna;

Aleza sau traversa(aleza+confectionata din cauciuc avand rol de protectie pentru pat, se

aplica pe pat peste saltea oferind protectie impotriva umiditatii si a contaminarii)

Pregatirea patului are ca scop asigurarea conditiilor igienice de comfort pentru odihna si

ingrijirea bolnavului.

Pregatirea patului poate fi executa de 1-2 persoane:

Etape de executie Timpi de executie

1. pregatirea materialelor Se aleg materiale necesare

Se aseaza materiale pen un scaun langa

spatarul patului

Se indeparteaza noptiera de langa pat

2. intinderea cearceafului Cearceaful simplu se pune peste saltea la

mijlocul patului

Cu o mana se desface o parte a cerceafului

spre cap, iar cu cealalta mana se intinde spre

partea opusa

Se intinde cearceful sub saltea la capatul

patului

3. executarea colturilor In forma de plic Cu o mana se prinde partea libera a

cearceafului la o distanta egala cu lungimea

marginii care atarna si se ridica in sus langa

saltea

In tringhiul format se introduce sub saltea

partea care depaseste salteaua

Se lasa in jos partea ridicata la merginea

saltelei si se introduce sub saltea restul

tringhiului impreuna cu partea laterala a

cearceafului

Se aseaza musamaua la mijlocul patului si se

acopera cu aleza

4. asezarea cearceafului de patura Se aseaza al 2 lea cearceaf peste care se

intinde patura

Marginea cearceafului dinspre cap se

rasfrange peste patura

Atat cearceaful de pat cat si patura se

introduce sub saltea la capatul de la picioare,

dup ace s-a efectuat o cuta pentru a da

largimea necesara miscarii picioarelor

bolnavului

Colturile paturii si cearceafului se executa ca

la pct 3

5. Asezarea pernelor Fiecare perna se imbraca cu fata de perna, se

aseza perna pe pat si se da coptiera langa pat

Schimbarea lenjeriei de pat cu bolnavul in pat

Scop – asigurarea conditiilor igienice de comfort pentru odihna si ingrijirea bolnavului

Materiale necesare – cearceaful de pat, patura, fete de parna, aleza, musama, sac de rufe .

Tehnica este efectueata de 2-3 cadre medii asezat de o parte si de alta a patului.

Etape de executie Timpii de executie

1. Pregatirea materialelor necesare Lenjeria se impatureste si se aseaza pe scaun

in ordinea intrebuintari:patura si cearceaf se

impaturesc in 3 sub forma de armonica,

aleza cu musamaua se ruleaza in latime,

cearceaful de pat va fi rulat in lungi9me intr-

o singura directie

2. pregatirea psihica a bolnavului Se anunta bolnavul si se explica simplitatea

tehnici pentru a nu-I creea starii emotive.

3. pregatirea fizica a bolnavului Se aseaza bolnavul in pozitie de decupid

lateral stang-drept

4. schimbarea cearceafului de pat Spalare pe maini cu apa si sapun

Asistenta sin partea dreapta prinde bolnavul

cu mana stanga in axial stanga a bolnavului

sprijinandu-I capul de antebrat

Se trage perna cu mana dreapta spre

marginea patului

Se flecteaza usor gambele bolnavului spre

coapsa

Se intoarce bolnavul in decupid lateral drept

sprijinandu-l in regiunea omoplatilor si

genunchilor

Se mentine bolnavul acoperit in aceasta

pozitie

Asistenta din partea stanga ruleaza

cearceaful, musamaua si aleza murdara prin

spatele bolnavului

Cearceaful, musamaua si aleza pretite

anterior se deruleaza pe jumatatea libera a

patului fara ca lenjeria curate sa atinga pe

cea curate

Asistenta din partea dreapta flecteaza

membrele inferioare ale bolnavului

Sprijinand bolnavul in regiunea omopletilor

si sub genunchi se adduce in decupid dorsal

cu foarte mare atentie

Prinzand bolnavul de axial dreapta asistenta

din partea stanga il ridica usor si introduce

mana sub spatele bolnavului

Se sprijina capul bolnavului pe antebratul

drept al asistentei

Cu mana dreapta se trage perna si se aseaza

capul bolnavului

Sprijinand bolnavul de spate se adduce in

decupid lateral stang ce mentine bolnavul in

aceasta spozitie

Asistenta dinpartea dreapta ruleaza lenjeria

murdara, aceasta se introduce in sacul

special

Se intinde bine cearceaful, musamaua si

aleza sip e cealalta jumatate a patului

Se executa colturile

Sprijinand bolnavul in regiunea omoplatilor

si sub genunchi se readuce in decupid dorsal

cu foarte mare atentie

Spalare pe maini su apa si sapun

Observarea pozitiei bonavului

Pozitia pacientului in pat este determinate de boala si starea generala. Bolnavul poate

avea o pozitie active, pasiva si fortata.

Pozitia activa: bolnavul se misca singur neavand nevoie de ajutor, pozitia sa fiind

identical cu cea a omului sanatos.

Pozitia pasiva: in stare grava pacientul este lipsit de forta si are nevoie de ajutor pentru

miscare si schimbarea pozitiei.

Pozitia fortata: pacientul are o pozitie neobisnuita impusa de boala sau de necesitatea

efectuarii unui tratament

Aceasta pozitie este intalnita in fracture, in crize abdominale.

1. pozitia decupid dorsal

a. bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus fara perna, este indicate in unele afectiuni ale

coloanei verticale.

b. Bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus, pe o perna subtire. Este idnicat in

anemii:posthemoragice, in afectiuni cerebrale

c. Bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus si cu 2 perne.

2. pozitia de decubit lateral(drept sau stang)- bolnavul este culcat pe o parte/dreapta sau stanga

cu o perna sub cap cu membrul inferior care este in contract cu suprafata patului intins, iar

celalt indoit si spatele sprijinand cu o perna sau un sul, aceasta pozitie este indicate in

meningita, pleurezi=acumulare de lichid in cavitatea pleurala.

3. pozitia decubit ventral – bolnavul este culcat pe abdomen cu fata in jos, capul esteintors

intr-o parte, bratele indealungul corpului sau flectate si asezate la stanga si la dreapta

capului cu partea palmara pe suprafata patului. Sub glezne se aseaza un sul sau picioarele

pot fi mentinute in unghii drept printr-un gol creat intre saltea si tablia patului.

Este indicate in cazul pacientilor inconstienti, in caz de paralizie si la cei cu escare ale

regiuni sacrate.

4. pozitia sezanda:

a. in pat : bolnavul este mentinut sezand in patul sau, trupul realizand un unghi de 900 cu

membrele inferioare prin ridicarea azonierei patului. In cazul in care paturile au somiera,

pozitia se realizeaza cu ajutorul rezamatorului de spate sau cu 4-5 perne. Gambele sunt in

semiflexie sub genunchi se aseaza un sul, iar la picioarele bolnavului se plaseaza

sprijinatorul. Sub brate se plaseaza cate o perna se intalneste la bolnavi dispneici in criza de

astm bronsic si insuficienta cardiac. Aceasta pozitie favorizeaza respiratia

b. in fotolii:pacientul s-a asezat confortabil in fotoliu si acoperit cu o patura

5. pozitia semisezanda se realizeaza sprijinand spatele bolnavului cu 2 perne, sub talpi se

aseaza un sprijinator pentru ca bolnavul san u alunece spre extremitatea distala. Este

indicate in primul ajutor acordat bolnavului cu tulburari de deglutitie, comatosiilor si in

cursul anesteziei generale.

6. pozitia sezanda cu gambele atarnate se realizeaza la marginea patului din pozitia sezanda

sub picioarele bolnavului se aseza un tamburel

7. pozitia decliva(trendelenburg) se realizeaza prin coborarea patului la extremitatea proximala

cu 600, incat bolnavul sta cu capul mai jos decat corpul. Este indicate in anemii grave in

hemoragii ale membrelor inferioare, ale organelor genitale dupa intervetie ginecologica

8. pozitia proclina: se obtine prin ridicarea extremitatii proximale a patului, este inversul

pozitiei declivei

9. pozitia ginecologica:pacienta este asezata pe spate cu coapsele flectate pe abdomen si

genunchii indepartati

10. pozitia genupectorala:bolnavul se aseaza in genunchi, acestia fiind usor indepartati, pieptul

atinge planul orizontal, iar capul este intors intr-o parte. Este indicate in explorari

rectale,rectoscopie sau tuseu rectal.

Masurarea Tensiunii Arteriale

Scop: evaluarea functiilor cardiovasculare, forta de contractie a inimii, rezistenta

determinate de elasticitatea si calibrul vaselor. Elemente de evaluat:tensiunea arteriala-sistolica,

tensiunea arteriala minima-diastolica.

Material necesar

- aparat pentru masurarea tensiunii arteriale: cu mercur Riva Rocci cu manometru

- stetoscop

- tampon de vata

- alcool

- creion cu piz rosu si albastru

Metode de detrminare

a. palpatorie

b. auscultatorie

interventiile asistentei

a. prin auscultatorie :

- pregatirea psihica a pacientului

- asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 min

- spalarea pe maini cu apa si sapun

- se aplica manseta pleumnatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie

- se fixeaza membrane stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioare a mansetei

- se introduce olivele stetoscopului in ureghe

- se pompeaza aer in manseta pleumatica cu ajutorul parei de cauciuc panala disparitia

zgomotelor pulsative

- se descomprima progresiv aerului din manseta prin deschiderea supapei pana cand se

percepe primul zgomot arterial(care reprezinta valoarea tensiunii arteriale maxima sau

sistolice)

- se retine valoarea indicate de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi

consemnata

- se contina descomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice

- se retine valoarea indicate de coloana de mercur sau de acul manometrului, in momentul in

care zgomotele dispar aceasta reprezinta tensiunea arteriala minima

- se noteaza in valoarea obtinuta cu o linie orizontala de culoare rosie,

socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur

- se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatial rezulatat cu albastru

- in alte documente medicale se inregistreaza cifric

Ex: T.A maxima = 150mmHg

T.A minima = 75 mmHg

T.Amin= T.A max/2 ±1

- se dezinfecteaza olivele stetoscopului si membranele cu alcool

b. metoda palpatorie:determinarea prin palparea arterei radiale

- nu se foloseste stetoscopul biauricular

- etapele sunt identice etapei auscultatorie

- are dezavantajul obtinerii unor valorii mai mici decat realitatea, palparea periferica fiind

posibila numai de reducarea accentuate a compresiunii exterioare

DE RETINUT!

Manseta pneumatica va fi bine atasata de bratul pacientului

Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face detrminarea

Masurarea va fi precedata de linistirea pacientului

In caz de suspiciune se repeat masurarea fara a scoate manseta de pe bratul pacientului

La indicatie medicului se pot face masuratori comparative la ambele brate

Masurarea pulsului

Def:senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale comprimata pe un

plan rezistent.

Scop:evaluarea functiei cardio-vasculare, si elemente de apreciat:ritmicitatea,

frecventa si amplitudinea.

Locuri de masurare:orice artera accesibila palparii care poate fi comprimata pe un

plan osos : artera humerala , artera radiala, artera temporala, artera carotida, artera femorala,

artera plopilee, artera pedioasa, artera tibiala.

Materiale necesare: ceas cu secundar, pix cu culoare rosie

Interventiile asistentei :

pregatirea psihica a pacientului;

asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 min,;

spalarea mainilor, reperara arterei;

fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;

excitatea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor;

nr pulsatilor timp de un min;

consemnarea valori obtinerii printr-un pat pe F.T tinand cont ca fiecare linie

orizontala reprezinta 4 pulsatii;

unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie pentru obtinerea curbei ;

consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si caracteristice pulsului;

copil mic = 100-120 p/min

10 ani = 90-100 p/min

Adult = 60-80 p/min

Varstnic = peste 80-90 p/min.

Masurarea respiratiei si notarea in foaia de tratament

Scop:evaluarea functiilor respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei boii, al

aparitiei unor complicatii

Tipuri de respiratii:

costal superior:intalnind la femei prin ridicarea partii superioare a cutiei toracice datorita

maririi diametrului ante-posterior in timpul respiratiei

costal inferior :intalnit la barbate prin marirea diametruui lateral al cutiei toracice

abdominal intalnit la copii si varstnici prin marirea diametrului vertical al cutiei toracice

Elemente de apreciat

Tipul respiratiei, ritmul, frecventa si amplitudinea

Materiale necesare

Ceas cu secundar, foaia de tratament, creion de culoare verde

Interventiile asistentei

asezarea pacientului in decubit dorsal fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata

plasarea mainii in fata palmara pe suprafata toracelui

nr inspiratiilor timp de un minut

consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperature(fiecare linie

orizontala a foii reprezinta 2 respiratii)

unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea curbei

in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta cat si caracteristicile

respiratiei

aprecierea celorlalte elemente ale functiilor respiratorii se face prin simpla observare a

miscarilor respiratorii

Pentru foaia de temperatura in care respiratia este inscrisa cu valori ce cresc din 5 in 5 pentru

fiecare linie orizontala se considera o respiratie

Frecventa respiratorica – nr respiratilor minime este influentata de varsta, sex:

la nou nascut – 30-50 rot/min;

2 ani – 15-25 resp/min;

12 ani – 15-25 rot/min;

Adult 16-18 resp/min;

Varstnic 15-25 resp/min;