Rolul literaturii in perioada pasoptista

VISTERNEANU OANA CRISTINACLASA a XI a B

Revolutia de la 1848 a fost un eveniment exceptional in dezvoltarea civilizatiei, a culturii si a literaturii romane ,adevarata placa turnanta a destinului nostru istoric,care a preluat un spirit al veacului, o tendinta generala existenta in aproape tot spatiul european, dar care are si o motivatitie interioara dintre cele mai profunde, cu multiple radacini strabatand secolele.

Literatura romana de la 1848 nu poate fi corect privita si incadrata decat in contextul mai larg al modernizarii societatii si culturii romanesti,proces latent care devine vizibil dupa Revolutia lui Tudor si mai ales dupa 1830,cand apar factori istorici de precipitare:schimbarea raporturile Tarilor Romane cu Imperiul Otoman dupa pacea de la Adrianopole din 1829, reaparitia domnilor pamanteni, inceputul destramarii structurilor semi-feudale, un contact mai strans cu Europa,o alta dinamica a sferelor de interese ale marilor puteri,etc.

Procesul cultural din primele patru decenii ale secolului trecut s-a dezvoltat vertiginos, acum fiind epoca intemeierii institutiilor nationale(scoala,presa,teatrul,etc.) si a aparitiei personalitatilor(Gheorghe Asachi,Gheorghe Lazar,Dinicu Golescu),oameni ai timpurilor noi.

Programa culturala pasoptista evidentiaza doua lucruri:efervescenta epocii si faptul ca in fruntea initiativelor de tot felul intalnim aceiasi oameni,toti mai in varsta,cei mai multi tineri.Alcatuiesc impreuna o generatie- generatia pasoptista-cea mai unitara din istoria culturii romanesti. Cei mai cunoscuti reprezentanti ai generatiei pasoptiste sunt:Nicolae Balcescu,Ion Ghica,Cezar Boliac,Dimitrie Bolintineanu,Vasile Alecsandri,Mihail Kogalniceanu,Costache Negruzzi,etc.

Ei au creat o literatura cu trasaturi distincte,punand practic temeliile literaturii noastre moderne.

Programul Daciei literare,devenit programul romantismului romanesc,demonstreaza cat se poate de clar spiritul creator al pasoptismului,care are revelatia “duhului national”,a spcificitatii,ajungand adica-prin filiera romantica-sa redescopere radacinile culturii noastre si sa contribuie in mod esential la constituirea literaturii romane originale,ale carei linii de forta se organizeaza polarizat.

Trasaturile literaturii pasoptiste

Cea dintai trasatura este autohtonismul si faptul ca nu trebuie sa surprinda, aflandu-se intr-o fireasca legatura de circulatie a ideilor cu umanismul si iluminismul,care au pornit si ele de la aceleasi elemente de identificare a spiritualitatii romanesti. Cel dintai reper al acestei trasaturi este motivul etno-genezei,pe care vechii carturari il afirmasera pentru trezirea constiintei nationale,iar coriferii Scolii Ardelene ca argument al marilor revendicari romanesti din Transilvania.Orgoliul latinitatii si mitul intoarcerii la originile de mult uitate impregneaza ideologia si literatura pasoptista,uneori in exces,ceea ce il face pe Kogalniceanu sa denunte “romano-mania” unora.Teme,motive,viziuni ale trecutului daco-romanic,personaje istorice sau mitologice din acelasi trecut,etc,patrund in epoca pasoptismului,dandu-I o nota specifica,inexistenta in alte literaturi.

Si interesul pentru istoria nationala este tot caracteristica a autohtonismului,pentru ca,la romani,aceasta tema are o specificatie mai aprte:”Pentru noi-scria patetic Gheorghe Baritiu-fara istoria nationala nu e mantuita”,iar Kogalniceanu adauga dintr-o alta perspectiva:”ea ne leaga de vecie”,”ne arata ce-am fost,de unde venim,ce suntem si,ca regula de trei,ne descopera si numarul necunoscut:ce avem sa fim!”. Temele inspirate din istoria poporului roman sunt atat de frecvente,incat au dat literaturii de la 1848 un relief deosebit,specificacitatea de care avea atata nevoie in certificarea originalitatii ei. Valorificarea subiectelor istorice a dus si la primele izbanzi artistice din epoca:”Alexandru Lapusneanul”,de Negruzzi,”Legendele istorice” de Bolintineanu,etc.

Aceste trasaturi reprezinta semnele de marca,de configurare a unui univers artistic prin care scriitorii de la 1848 au incercat sa se sincronizeze cu veacul fara sa se lepede de sentimentul identitatii lor nationale.

Literatura noastra ulterioara le datoreaza enorm pasoptistilor.