Victoria DRAGU DIMITRIU

REPRODUCERE COLOR

romdn

EDITURAVREMEABUCURE$TI

2018

vorbire decdt despre mobil[,birouri, foarte ingenioase

loc pufin, dar aveau o mul-qi nici prea scumpe nu erau.

gise.sti un asemenea birou!pui;i suta de transPort! $i

qi baritonal Toni. Ruxi le

Halina se ridic[:

Neli o s6rut[ in fug[ Pe obraz.

si-qi ia sacoqa. Fata dormea

ei plreau qi mai albastre inavea, sdricu{a, c5 ultima el

i fluflrl degetele spre doamna

i spre uq6. Toni schilase un

&ry[ Halina, s-o conducd, dar

de negare m6na. Apoi, ajuns[uite inapoi spre Fata. Binein-

Halina cu ochii mari, iar cdnd

pleoapele injos, foarte lent, inimpinse uqa qi ieqi, parci tri-

zivordte ale Fatei. Rlmase o

porni spre biroul de externiri.voia sI intrebe pe nimeni qi,

si rlticeascd preamult Prinil gnsi.

Cuprins

DOr..............................................49

Rdpeanu

UNU

Leanta stdtea cu ochii inchiEi. De mult nu mai privea injur. V[zuse totul, ii cunoqtea pe tofi. Zgomotul ro]ilor, smu-celile vagoanelor ii intraseri in s6nge, odat[ cu rotirea cdm-piilor verzi pe dinaintea ferestrei ;i cu depdnarea stdlpilor de

beton-ton-ton... Ar fi reuqit sd coboare la stalia ei, ghicind-onumai cu trupul, dintr-un tren frrE ferestre Ei flr6 alti c6ldtori.

Chiar firI s6-Ei priveasci ceasul. Celulele ei ?nv[faserd drumul.Era un fel de pauzd in febra agitaliei ei necontenite: rdganil

de o or[ qi jumitate la dus, o or[ qi jumitate la-ntors. Ani la rAnd

c[utase, mdnatd de un sentiment de vinovifie, s[-qi umple inmod util Ei acest rdstimp. Pe-atunci, tricota. iqi imbrdcas e toatdfamilia, mai intdi costumage, rochile cdt palma pentru fetele ei,apoi, cu incetul, rochii, pulovere, qaluri qi poncho-uri pentrucolege qi prieteni. Izbeawa de alta andrelele, cu o vitez[ care

ii uimea pe ceilalli, particip6nd la viala monden[ din com-partiment, cu replici, comentarii qi mici confesiuni ritnatede clinclnitul lor metalic. Cdteadatl, izbutea si qi citeasc5, inciuda glldgiei infernale qi a ostilitilii mai mult sau mai pu$in

ascunse a celorlalli fafd de asemenea clipe de evadare. Eijucaula nesfdrqit popa-prostu, pilSwIgeau, ron!6iau floricele ;iseminle, comentau meciurile qi filmele vdntte in ajun la tele-vizor. Cursa pe navet6 era o necontenitd tacla colectiv[ ener-

vantd, indiferent la ce ord ai fi luat trenul, indiferent unde ai

fi urcat sau cobordt. Cdnd intrai in vagon aveai sentimentul ciai fost aqteptat. Toate privirile se ridicau spre tine. Apoi, eraiinghilit de potopul vorbelor de claci sau, mai ales la inapoie-rea spre cas6, de ticerea obositd Ei uneori pieziqd a celorlalli.

Se cunoqteau bine. imbdtrAniseri impreun6. in vuietul vre-mii, ei aduceau un semn de statornicie. Erau acolo. La cinci,la qase, la Eapte sau la opt dimineafa, urcau in tren la g[riledin estul BucureEtilor Ei str[blteau impreund cAmpia, pe ger,

pe zdpugeald, prin noroi sau prin praf. Coborau dupl cinci,gase stalii, dupd o ord sau doud de mers, de palavre, de popa-prostu, iar seara se int6lneau din nou, vldgui1i, cu genlile plinede tezele qi caietele de corectat pentru a doua zi, gi cu papor-

nilele umflate de cartofi, pepeni qibrdnzd,, de tot ce izbutiser[sd smulgi c6mpiei, la sfhrqitul zllei de muncd sau prin pauzelegrdbite, totdeauna prea scurte.

Lean[a Ei-ar fi dorit sI doarm[, dar nu izbutea. Bine ar fifost si a{ipeasci un pic la ora asta! Somnul era respectat aici,dat Faldde somn, exista o inlelegere categoricS, elastici, gene-

roas5. Ca gi fa!6 de foame, ca Ei fali de sete. Puteai s6-!i uiliacas[ pachetul de drum sau si neglijezi, pur qi simplu, s6{i-lfaci. Nicio grijd! Totdeauna se gdsea cineva care s6-!i intindlun sandvici cu zacusc[, o safina prinsd in dinlii furculilei, ochiftea strivit[ intre jumitdlile unei chifle. Ba gi de blut erau

de toate: vin, lapte bdtut, cico sau ap6 adusd intr-o sticli de laciEmelele micilor gdri de pe traseu.

Foamea, somnul erau inlelese gi grabnic alinate. Dar la ce

bun sd deschizi o carte, oricare? Si pozezi infalaunor oamenicopleqili de griji care, Ei ei, ar fi citit cu pl5cere, dacd ar mai fiavut timp qi pentru asta, intre at6tea altele? Di-o-ncolo! Lec-ttra, la domiciliu, la locul de munci, dar nu aici, in vacarrn,ca sd sfidezi, ca sd te sustragi, s[ pari altul Ei altceva dec6t

egti, cu cartea in mAni. Si le induci celorlalli impresia cd suntpe cale de a deveni niqte ratali, inecafi in stereotipii gi medio-critate! Nu ci nu se citea, tn general. Se citea chiar pe rupte.Treceau din mAnS in m6n5, qi pe sub m6n[, romane grozave,

vechi qi frumoase, Torente, Gran Cunaria, Pasdrea spin sattVraciul, sa:u- $ogun. Ce mai ron{[iserd cu to]ii Trolopp, pdnd

c6nd se terminase, in sfAr;it, serialul cu familia Palliser. Culdcomie citeau. Fdceau liste cu luni inainte cu cdr{ile astea, le

imprumutau r6nd pe r6nd, unul de la altul, qi se stAmeau ade-

sea scandaluri atunci cdnd rAndul se incilca, fie din nebdgare

de seami, fie prin maEinaliuni cusute cu a!5 alb6.

Dar alte lecturi, in afara curentelor, cd4ile scoase la ivealS

din geantl mai pe furiq, c6(i cu o aparenld oarecare, Eterse,pulin circulate, felurite eseuri, uneori chiar cdte un volum de

versuri, din seria Orfnu, sau c6te-o bucoavni care duhnea de

departe a h6rtie str[ind, a Premiile Goncourt sat Femina, cttsupracoper{i ca sticla sau, dimpotriv[, mate qi sobre, d[-o-ncolode treab6! Auzi, Cheever, de pildd, sau cine qtie ce alt nume,

Ftazer, si spunem, a c[rui caligrafie, inEiruiti pe car1e, pdrea

o stranie broderie. Hai, 1as6, c-am mai v[zut qi noi din astea,

qi-o s[ mai vedem. Pozd putem face qi noi, Creanga de aur pe

navetS! Scoli ceva ce seamind a carte qi-1i infunzi nasul in ea, te

ascunzi acolo, strdin Ei nepisdtor la problemele celor din jurultdu. Care sunt;i ale tale, in fond!

Noroc cd pe Leanla o cam l6saserd ochii, destul de repede,

prea repede. Noroc? Miopia inainta agresiv, practic ea nici n-ar

mai fi trebuit sd vad[, doctorul iqi pleznise palmele una de alta,

la ultimul control, pierzdndu-qi sobrietatea deontologicb: Niciun kil de mdlai n-ai voie sd cari, cucoand. Dezlipire de retind,

asta te-a;teaptdl Cat despre dioptrii, lentilele ei erau groase ca

niqte cristale. Fird lentilele alea monstruoase dinaintea ochi-lor, nu reuqea s[ deslu;easci decdt o cea!5 populatd de ndluci.

Era chiar interesant de vdzttt la ce se reducea universul. Astlbl,cu ochelarii in mAini, ea iqi putea ingddui sd ignore o tnul-

lime de detalii, sd ia lucrurile in mare, sd treacd literalmentccu vederea o mullime de aspecte, deqi nu toate erau nepldcute.

Dezlipire de retin6! Niciun kil de mdlai! Dar cine sI lecare, din toati familia, dacd nu ea? Fetele? in niciun caz. Fetele

trebuiau crulate m6car acurn, mdcar de mama lor, c6t mai erau

copile, adolescente, cum gi pe ea o crulase mama, p6nd pe ladoudzeci de ani, nu? PAni la doudzeci qi trei, c6nd se mdritase

Ei pAnd cAnd incepuse si funclioneze la qcoala din Mdrgdri-tdregti. $i chiar pAni se n[scuserd fetele. Treaptd cu treapt6,

Se cunoEteau bine. imbdtrdniserd impreun5. in vuietul vre-mii, ei aduceau un semn de statornicie. Erau acolo. La cinci,la sase, la qapte sau la opt dimineala, urcau in tren la glriledin estul Bucurestilor qi strdb5teau impreund cAmpia, pe ger,

pe zdpuqeald, prin noroi sau prin praf. Coborau dupd cinci,qase stafii, dupd o ord sau doud de mers, de palavre, de popa-prostu, iar seara se int6lneau din nou, vlSguifi, cu genlile plinede tezele Ei caietele de corectat pentru a doua zi, qi cu papor-

nilele umflate de car1ofi, pepeni gibrdnzd, de tot ce izbutiserSsi smulgd c0mpiei, la sfArqitul zilei de muncd sau prin pauzelegrdbite, totdeauna prea scurte.

Leanla Ei-ar fi dorit sd doarm6, dar nu izbttea. Bine ar fifost sd a{ipeascd un pic la ora asta! Somnul era respectat aici,dal Fa{[ de somn, exista o in]elegere categoric5, elasticd, gene-

roas5. Ca qi fa!5 de foame, ca qi fa!5 de sete. Puteai s5-1i uiliacasi pachetul de drum sau si neglijezi, pur qi simplu, sA I-lfaci. Nicio grij[! Totdeauna se gdsea cineva care si-!i intind[un sandvici cu zacuscS, o sarrna prinsd in dinlii furculi{ei, o

chiftea strivit[ intre jumdt6lile unei chifle. Ba ;i de b[ut erau

de toate: vin, lapte bdtut, cico sau apd adusb intr-o stic16 de lacigmelele micilor giri de pe traseu.

Foamea, somnul erau intelese qi grabnic alinate. Dar la ce

bun si deschizi o carte, oricare? Sdpozeziinfa\a unor oamenicopleEili de griji care, qi ei, ar fs citit cu plicere, dacd ar mai fiavut timp gi pentru asta, intre atatea altele? D5-o-ncolo! Lec-tura, la domiciliu, la locul de muncd, dar nu aici, in yacarrn,

ca sd sfidezi, ca si te sustragi, sa pari altul Ei altceva decAt

eqti, cu cartea in mAni. S[ le induci celorlalli impresia ci suntpe cale de a deveni niqte ratali, ineca{i in stereotipii Ei medio-critate! Nu cd nu se citea, in gencrul. Se citea chiar pe rupte.Treceau din mAnd in mAni, qi pc strb nrArrd, romane grozave,

vechi qi frumoase, Torente, Grun ()ttnuria, Pasdrea spin satVraciul, sa;l $ogun. Ce mai ronfiliscrir cu tolii Trolopp, pdndcAnd se terminase, in sfArgit, scrialrrl cu familia Palliser. Culdcomie citeau. F5ceau liste cu Irrni inainte cu c6r{ile astea, le

imprumutau rAnd pe rAnd, unul de la altul, si se stAmeau ade-

sea scandaluri atunci cAnd rAndul se inc5lca, fie din nebdgare

de seamd, fie prin maEinalir"rni cusute w atd albd.Dar alte lecturi, in afara curentelor, cdrlile scoase la ivealS

din geantl mai pe furiq, c[(i cu o aparentd oarecare, qterse,

pulin circulate, felurite eseuri, uneori chiar c6te un volum de

versuri, din seria Orfeu, sau cAte-o bucoavnd care duhnea de

departe a hArtie strdin6, a Premiile Goncourt satt Femina, cttsupracoperli ca sticla sau, dimpotrivd, mate qi sobre, dd-o-ncolode treab6! Auzi, Cheever, de pildi, sau cine qtie ce alt nume,

Frazer, sI spunem, a cdrui caligrafie, ingiruitl pe cafte, plreao stranie broderie. Hai, 1as6, c-am mai vdzut qi noi din astea,

Ei-o s5 mai vedem. Pozd putem face Ei noi, Creanga de aur pe

navetS! Scofi ceva ce seam[nd a carte qi-1i infunzi nasul in ea, te

ascunzi acolo, strdin gi nepdsdtor la problemele celor din jurultdu. Care sunt qi aletale, in fond!

Noroc c5 pe Leanla o cam ldsaseri ochii, destul de repede,prea repede. Noroc? Miopia inainta agresiv, practic ea nici n-armai fi trebuit sd vadd, doctorul iqi pleznise palmele una de alta,la ultimul control, pierz6ndu-Ei sobrietatea deontologicd,: Niciun kil de mdlai n-ai voie sd cari, cucoand. Dezlipire de retind,asta te-a;teaptd! Cat despre dioptrii, lentilele ei erau groase ca

niqte cristale. Fdrd lentilele alea monstruoase dinaintea ochi-lor, nu reuqea si deslu;eascd decAt o cea{d populatir dc uirluci.Era chiar interesant devdzut la ce se reducea univcrsul. Astlcl.cu ochelarii in mAini, ea iqi putea ingSdui sd ignorc o nrrrl-

lime de detalii, sd ia lucrurile in mare, sd treacd literalrncntccu vederea o mullime de aspecte, deqi nu toate erau neplicutc.

Dezlipire de retinS! Niciun kil de mdlai! Dar cine sI le

care, din toatd familia, dacd nu ea? Fetele? in niciun caz. Feteletrebuiau crulate micar acum, m6car de mama lor, c6t mai erau

copile, adolescente, cum gi pe ea o crulase mama, p6nd pe Iadouizeci de ani, nu? PAnd la douizeci qi trei, cdnd se mdritaseqi p6ni cAnd incepuse sd funclioneze 7a qcoala din Mdrgdri-tdreqti. $i chiar pAnd se n[scuserd fetele. Treapti cu treapt6,

7

I

fusese invadat[ de griji. Griji inerente, griji jinduite. Pdnd la

urmfl infemale. Guri care o mu;cau Ei-o mestecau flrd mil[.in fine, abia mai vedea qi nu mai citea aproape deloc.

Cdt despre tricotat, ceva se intdmplase. Se plictisise, uitase?Gesturile acelea mecanice, at6t de ale ei, atit de fireqti, deve-niserS deodatd anevoioase. Nu mai finea socoteala numdru-lui de ochiuri de pe un rAnd, uita de unde incepe s[ scad5,

nu mai reuEea sI prindi c6te-un nod scdpat. Ce se intAmplaseoare cu ea? Altddatd, tricota citind, stdnd la taclale, privind le

televizor. .. Era ca o boal[, cum unii nu mai pot sd scrie, uitldintr-odat[ literele, nu mai reuqesc sE le lege intr-un cuvdntcoerent. Se qtie, asta se intdmplI in urma unui traumatism, a

unui qoc nervos. La ea, nu fusese nimic din toate astea. Brusc,intr-o zi, mAinile ei o trddaser[: nu mai putea impleti. Crezuse

un timp, ingrozrtd,, ci se anunla astfel o boal6 fatald. T6cuse

qi aEteptase lovitura de una singur[. Dar nu mai urmase nimicaltceva. Nu mai apiruse niciun alt simptom. Scria, n-o durea

nimic, nu se impiedica la mers, mAinile o ascultau in orice altS

privin!6. Atdt cd nu mai putea tricota. $i nu din catza ochilor,nici g6nd. Altceva se petrecuse. Nici nu voise sd qtie ce. Uitaseqi gata. Pur qi simplu uitase. Aqa qi rdspundea, cAnd era intre-bat6. Uitase. Cum sd creadl cineva cd n-o mai ajutd m6inile?Era incd unul din micile ei secrete, nebinuite de nimeni.

Cu ochii inchiqi, Leanla se simlea la ad[post, ca Ei cumar fi citit sau ca qi cum ar fi dormit. Se g6ndea in liniqte. Erao realitate. De gdndit, g0nde;ti tot timpul. Ea g6ndea foarterepede. Fulger. Ghicea dinainte ce i se va cere, ce va spune

cutare sau cutare, avea o mullime de scheme in minte, pen-

tru toate variantele de desfbEurare ale unei anumite acfiuni,vedea consecinlele intAmpldrilor cu mult inainte ca ele si se

fi produs. Era perspicace. Fantastic de perspicace. Dar nu-ifusese de niciun folos capacitatea ei de a prevedea totul. Nu-giputuse schimba soarta. Nici slujba, nici familia, nimic nu era

cum i-ar fi pldcut ei sd fie. Corespunz6tor unui anume idealal ei, niciodati formulat ori micar imaginat pdnd la capdt.

Din pruden{5 sau din superstilie, l6sat totdeauna in ceali. Saudin neputin[d. Ca atunci cdnd privea fbri ochelari. Cu totulaltfel era Manina. Tipuri genetic total diferite, n-as, .fi ghicitde una singurd cd sunt surori, spusese cAndva, demult, doc-torila Ecolii. Lenli memorase fraza aceasta. Se vedea stdnd infafa doctorilei, micd, slab6, tunsd bdieleEte, imbrlcati numaiintr-un chilofel alb. Mai int6i, doctorila dAduse s-o scoati dincabinet: Ce cauli tu aici? Am chemat numaifetele! - Pdi sunt

fatd, fictse ea cu obidd, dar amuzat[, in acelaEi timp. Aveazece ani pe atunci, iar Manina, qapte. Manina etala ins[ niEtebucle albe ca inul, lungi, tubulare, nimeni nu ar fi crezut cdnu e ondulatd cu fierul, cum se zicea odatd. Dar nu era, aqa

avea ea p[ruI. Aqa ii era si firea! Cam artificiald, se incumetauprietenele Len{ei sd comenteze. $i-n privin}a asta se inqelau.AEa era Manina in chip firesc. $i-acum, se mdrita pentru a

doua oari. intr-o m6surS, gestul ei intinerea intreaga familie.Bdtr6nii se agitau cu aceeaqi emolie pe care o investiserd qi inprima ei cds[torie. Manina nu era insi in niciun fel miqcat[.Se cuvenea s[ se intAmple aqa Ei nu altfel. Se zbdrlea pu]in-tel, numai atunci cdnd cdte-un neam mai dep[rtat observa: llmare noroc! * Noroc?!7 pufnea ea pe ndri ca o iap[ de rasd.

A;a am vrut! Asta mi-am propus.Leanlaincerca si-qi asculte qi inima. Aici, in tren, depafte

de Manina Ei de pdrinli ;i de prejudec[Ji. Departe de Monica,fetila mic[ qi dulce a Maninei - Manina copil, pic6tur6 de ap[.Monica, scumpa, tAnjea dupi vechea ordine. Deqi fusese de

fa!6la toate scandalurile din fosta ei casd, deEi pdrinlii dia aiei, cdpoEi, care qtiau at6t de bine ce vor, o lipsiserd de multe.

Acasd, chiar qi la ea acasd, fa\d de copii qi fali de Leon,

Le@a se silea sd manifeste o total[ aprobare a faptelor sord-sii.

Sd curme de la prima silabi orice incercare critic6, orice ironiea familiei ei, atAt de pricepute la scdrmlnat. Prea bltea la ochimulfumirea Maninei, prea str[lucea. La propriu, din ferestre

de vilS qi din aripi de rnaqin5. $i din lanfuri de aur la g6t Ei lam0ini qi la glezne. Dar Manina le merita pe toate. Era ardtoasd

fusese invadatl de griji. Griji inerente, griji jinduite. PAn[ laurm5, infernale. Guri care o muqcau qi-o mestecau frrd mild.

in fine, abia mai vedea qi nu mai citea aproape deloc.Cdt despre tricotat, ceva se int6mplase. Se plictisise, uitase?

Gesturile acelea mecanice, atdt de ale ei, atdt de fireqti, deve-

niserd deodatd anevoioase. Nu mai linea socoteala numdru-lui de ochiuri de pe un rdnd, uita de unde incepe sd scadd,

nu mai reuEea s[ prindd c6te-un nod sclpat. Ce se int6mplaseoare cu ea? Altddatd,, tricota citind, st0nd la taclale, privind letelevizor. .. Era ca o boald, cum unii nu mai pot si scrie, uit[dintr-odat6 literele, nu mai reu$esc sd le lege intr-un cuv6ntcoerent. Se qtie, asta se intdmpld in urma unui traumatism, a

unui goc nelvos. La ea, nu fusese nimic din toate astea. Brusc,intr-o zi, mAinile ei o trddaserS: nu mai putea impleti. Crezuse

un timp, ingrozitd, cd se anunla astfel o boa15 fatalS. Tdcuse

qi aqteptase lovitura de una singur6. Dar nu mai urmase nimicaltceva. Nu mai ap[ruse niciun alt simptom. Scria, n-o durea

nimic, nu se impiedica la mers, m6inile o ascultau in orice altiprivinfd. Atdt c[ nu mai putea tricota. $i nu din cauza ochilor,nici gAnd. Altceva se petrecuse. Nici nu voise sd stie ce. Uitaseqi gata. Pur qi simplu uitase. Aqa qi rdspundea, cAnd era intre-bat[. Uitase. Cum sE creadd cineva c[ n-o mai ajutd mdinile?Era incS unul din micile ei secrete, nebdnuite de nimeni.

Cu ochii inchiEi, Lean\a se simtea la ad[post, ca qi cumar fi citit sau ca qi cum ar fi dormit. Se gdndea in liniqte. Erao realitate. De gAndit, gAndeqti tot timpul. Ea gAndea foarterepede. Fulger. Ghicea dinainte ce i se va cere, ce va spune

cutare sau cutare, avea o mullime de scheme in minte, pen-tru toate variantele de desflqurare ale unei anumite acliuni,vedea consecinlele int6mplSrilor cu mult inainte ca ele sd se

fi produs. Era perspicace. Fantastic de perspicace. Dar nu-ifusese de niciun folos capacitatea ei de a prevedea totul. Nu-qiputuse schimba soarla. Nici slujba, nici familia, nimic nu era

cum i-ar fi plicut ei sd fie. Corespunzdtor unui anume idealal ei, niciodatd formulat ori mlcar imaginat pAnd la capit.

Din pruden![ sau din superstifie, ldsat totdeauna in ceat5. Sau

din neputin[d. Ca atunci cAnd privea frr5 ochelari. Cu totulaltfel era Manina. Tipuri genetic total diferite, n-a; .fi ghicitde una singurd cd sunt surori, spusese cAndva, demult, doc-torila qcolii. Lenli memorase fraza aceasta. Se vedea stAnd infala doctorifei, mici, slabd, tunsd bdieleqte, imbrdcatd numaiintr-un chilofel alb. Mai int6i, doctorila diduse s-o scoatd dincabinet: Ce cau{i tu aici? Am chemat numai fetele! - Pdi sunt

fatd, fdc;ase ea cu obidd, dar am:uzatd, in acelasi timp. Aveazece ani pe atunci, iar Manina, ;apte. Manina etala insd niqtebucle albe ca inul, lungi, tubulare, nimeni nu ar fi crezut cd,

nu e ondulatd cu fierul, cum se zicea odatd,. Dar nu era, asa

avea ea pirul. Aqa ii era Ei firea! Cam artfficiald, se incumetauprietenele Len{ei sd comenteze. $i-n privinla asta se inqelau.AEa era Manina in chip firesc. $i-acum, se mdrita pentru adoua oard. intr-o mdsurd, gestul ei intinerea intreaga familie.B6trAnii se agitau cu aceea;i emo{ie pe care o investiserl qi inprima ei cds6torie. Manina nu era insd in niciun fel miqcata.

Se cuvenea si se int6mple aqa qi nu altfel. Se zbArlea pulin-tel, numai atunci cAnd cAte-un neam mai depdrtat observa: limare noroc! * Noroc?!7 pufnea ea pe ndri ca o iapd de ras[.Asa am vrut! Asta mi-am propus.

Lean[aincerca sd-Ei asculte qi inima. Aici, in trcn, clcpartc

de Manina qi de plrinli qi de prejudecdli. Departc clc Monica,fetila micd Ei dulce a Maninei - Manina copil, piclturir dc api'r.

Monica, scumpa, t?rryea dupd vechea ordine. DcEi lirscsc rlcfaldla toate scandalurile din fosta ei casd, de;i pdrinlii iria ai

ei, cdpoqi, care ;tiau at6t de bine ce vor, o lipsiserd de multc.Acas5, chiar Ei la ea acasd, fa\d de copii ;i fatd de Leon,

Leanla se silea si manifeste o totalS aprobare a faptelor sorS-sii.

Sd curme de la prima silabl orice incercare critic6, orice ironiea familiei ei, atdt de pricepute la sc[rm[nat. Prea bdtea la ochimullumirea Maninei, prea str6lucea. La propriu, din fereskede vil6 qi din aripi de maqin6. $i din lanfuri de aur la gAt qi lamAini qi la glezne. Dar Manina le merita pe toate. Era arltoasd

qi muncitoare Ei deqteaptS. Se purta cu lucrurile aEa cum se

cuvine, frrd sd le feti;izeze, gSsindu-le rostul, apuc6ndu-le binela nevoie ;i lep[dAndu-le de indati ce deveneau inutile. Dar insinea Maninei, in sufletul ei, ce se petrecea? Lean[a igi ima-gina uneori un fel de acropol6 animat[. Asa vedea ea sufletulsor6-sii. O cetate anticd, vie, cu o arhitectur[ perfecti, cu qiruri

de statui vopsite in ocru, in albastru Ei roqu peste marmura pur6,

cu o mullime de lume miEcdndu-se pe trepte, pe terase, pe sub

peristiluri, intr-o numai aparenti dezordine, de fapt subordonat5

intru totul propo(iilor, numdrului de aur, legilor statului ideal.StAnd astfel, cu ochii inchigi, Lean\aincerca s5 g6ndeascd

pe indelete. S[ prind6 ideea fugarI, s-o traducd in cuvinte. SIgdseasc[ expresia verbald optim6. Acum, despre sora ei. Des-pre piala imens[ Ei plind de via]d care era sufletul Maninei,dar nu o piali barbard, haoticd, nu o piald orientald, bAntu-

it6 de duhori, ci una in care construcliile des[vdrqite, impusede o clarisimd organizarc sociald, ocroteau la rAndul lor acea

lume in efluvii de miresme. Iar statuile agorei nu erau albe Eireci, cum le-a dezvdluit pdm0ntul grecesc, ci aprins colorate,ca qiragurile de flori havaiene, cu buze purpurii, ochi albaqtri,sprdncene negre qi brale pudrate cupulberi de aur, din cap pdn5

in picioare impodobite cu bijuterii adevdrate, diademe, brdtdriqi fibule, cercei ;i coliere din metale rare qi pietre scumpe.

Nu era o exagerare sd asemeni sufletul fetei aceleia cu opiald de cetate. Erala fel de greu de cunoscut, la fel de greu de

cuprins qi imposibil de cucerit altfel, dec6t printr-o repede pri-vire. Alc6tuire perfecti, devor0ndu-qi eroii fErd sd clipeascd,

ordonatl qi rece, sub zorzoanele aparent inutile.Primejdioasi mai era gdndirea lent[! Cdnd reflecta la cds6-

toria Maninei cu un pugti negricios, nevricos gi plin de capri-cii, Leanla trecea repede peste gAndurile astea, cum treci pe

bulevard cu maEina, ftrd s-apuci si citeqti firmele, anunfurile,afiqele, reclamele Ei avertismentelc. Aqa ins5, la pas, in dosulpleoapelor 16sate, rezematd, de pcretcle vagonului, vedea lim-pede ce scrie pAnd ;i pe cel mai ncinsemnat aviz.

l0

O invidia oare pe sora ei'/ Avea vreo logicd asemenea

invidie? Are vreo logicl invidia in general?

Sigur, ea n-ar fi putut niciodatd sd ajungd la standingulManinei. Nu avea cum si atingd parametrii existenlei ei, nicimdcar pe cei ai existen{ei la care renunlase soru-sa, cu atdtahotirAre, de vreo patru ani incoace, de cinci chiar.

Totul se or6nduia altfel pentru Manina. Nici navet6, nicicozi la came, lapte qi oud, nici munca absurdd de la bucdt5-rie, unde cu sdptimdnile nu curge a apa, nici de dus gunoiul laghen6, nici hdr,fuiala neconteniti din cancelarie, din satul atdt

de insetat de activitdfi culturale, pe l6ngi ale qcolii, obiqnuite.Nici resemnare. Ce-ar fi frcut Manina in locul ei, al Leanfei?in niciun cazn:u ar fr zdcttt astfel, intr-un tren strdbltdnd obositc6mpia, in fiecare zi, in ftecare zi, in ftecarc zi. Manina n-ar firdbdat instrdinarea lui Leon, indiferenla lui monotond,, incapa-citatea lui de a vedea cdt se striduiegte qi se cheltuieEte ea inmiile ei de indatoriri, n-ar fi acceptat casa nezugrdvitd de qap-

tesprezece ani, bucitdria posomor6td, insuportabila dogoarea camerelor, asupra cdrora soarele bitea toati zita de vard,nici frigul nemilos Ei umilitor al aceloraEi inciperi peste iarn[.Ce-ar fi fbcut Manina? in primul r0nd, nu s-ar fi miritat cuunul ca Leon, nici dacd ar fi fost indrdgostitd nebuneqte de el,i

n-ar fi frcut o cdsdtorie care, dintr-odat6, o fixa intr-o pdtuldmedie a societ[lii, ftrI deschideri in sus, fbrd mobilitate qi ofi-entare. Iar dacd ar fi sivAr;it, totuEi, asemenea greEeall, nu [rfi rdmas, inert6, in cuqca ei. S-ar fi mutat in alt[ cas6, ar Ij lirg\in lume, l-ar fi trimis pe Leon la p6ine qi la iaurt, ar fi zbierat l\to{i in cancelarie gi la primarie, punAnd la punct pe oricine ar liindrdznit s-o contrarieze, s-ar fi dus la jude!, apoi la minister, \ar fi tunat, ar fi fulgerat ;i-apoi, impasibilS, ajunsl acas5, qi-ar \fi spllat p[ru] cu muqe]el, Ei-ar fi gters fala cu loliuni rafrnate,qi-ar fi uns gdtul qi umerii cu antirid, gleznele cu crem6 speci-al6 pentru picioare obosite, c[lc6iele cu cremd pentru ingriji-rea cdlcAielor, pleoapele cu Gerovital pentru ochi, iar rdd[ci-nile unghiilor cu vitamina A qi carmin. $i-ar fi periat buclele

11

(

gi muncitoare qi deqteapt6. Se purta cu lucrurile aEa cum se

cuvine, fird sd le fetiqizeze, g[sinduJe rostul, apuc6ndu-le binela nevoie si lep6dAndu-le de indatd ce deveneau inutile. Dar insinea Maninei, in sufletul ei, ce se petrecea? Leanla iqi ima-gina uneori un fel de acropold animat6. Asa vedea ea sufletulsor6-sii. O cetate anticd, vie, cu o arhitecturd perfectd, cu qiruride stafui vopsite in ocru, in albastru Ei ro;u peste marmura pur6,

cu o mullime de lume miEcdndu-se pe ftepte, pe terase, pe sub

peristiluri, intr-o numai aparentd dezordine, de fapt subordonatiintru totul propo(iilor, numSrului de aur, legilor statului ideal.

StAnd astfel, cu ochii inchiqi, Leanlaincerca sd g6ndeasclpe indelete. S[ prind[ ideea fugar5, s-o traducd in cuvinte. S5

glseasc[ expresia verbald optimS. Acum, despre sora ei. Des-pre piala imensd qi plind de vial6 care era sufletul Maninei,dar nu o pia![ barbard, haotic6, nu o pia{d orientalS, bdntu-iti de duhori, ci una in care construcliile desivArqite, impusede o clarisimd organizare social6, ocroteau la rAndul lor acea

lume in efluvii de miresme. Iar statuile agorei nu erau albe Eireci, cum le-a dezviluit pdmdntul grecesc, ci aprins colorate,ca giragurile de flori havaiene, cu buze purpurii, ochi albaqtri,sprdncene negre qi brale pudrate cu pulberi de aur, din cap p6nd

in picioare impodobite cu bijuterii adevdrate, diademe, brdtdriqi fibule, cercei qi coliere din metale rare qi pietre scumpe.

Nu era o exagerare si asemeni sufletul fetei aceleia cu opia![ de cetate. Erala fel de greu de cunoscut, la fel de greu de

cuprins qi imposibil de cucerit altfel, dec6t printr-o repede pri-vire. Alcdtuire perfect[, devorAndu-Ei eroii fEri si clipeascd,ordonat[ qi rece, sub zorzoanele aparent inutile.

Primejdioasd,mai era g6ndirea lent6! Cdnd reflecta la cds6-

toria Maninei cu un puqti negricios, nevricos qi plin de capri-cii,Leanla trecea repede peste g6ndurile astea, cum treci pe

bulevard cu maqina, fErd s-apuci sd citeqti firmele, anunfurile,afiqele, reclamele gi avertismentele. Aqa ins6, la pas, in dosulpleoapelor lSsate, rezematd, de peretele vagonului, vedea lim-pede ce scrie pAnI qi pe cel mai neinsemnat aviz.

10

O invidia oare pe sora ei? Avea vreo logicd asemenea

invidie? Are vreo logicd invidia in general?

Sigur, ea n-ar fi putut niciodatd sd ajungi la standingulManinei. Nu avea cum si atingd parametrii existenfei ei, nicimdcar pe cei ai existen{ei la care renunlase soru-sa, at atdtahot[r6re, de vreo patru ani incoace, de cinci chiar.

Totul se or6nduia altfel pentru Manina. Nici navetS, nicicozila carne, lapte qi ou[, nici munca absurdd de la buc[td-rie, unde cu sdptim6nile nu curgea apa, nici de dus gunoiul laghen5, nici h[rfuiala neconteniti din cancelarie, din satul at6tde insetat de activitSli culturale, pe lAngi ale gcolii, obiqnuite.Nici resemnare. Ce-ar fl fEcut Manina in locul ei, al Lean{ei?in niciun caznlt ar fr zdcttt astfel, intr-un tren strdbSt6nd obositcAmpia, in fiecare zi,infrecarc zi,inftecarc zi.Manina n-ar fifibdatinstrdinarea lui Leon, indiferenla 1ui monotonfl incapa-citatea lui de a vedea c6t se striduieqte qi se cheltuieEte ea inmiile ei de indatoriri, n-ar fi acceptat casa nezugrdvitd de gap-

tesprezece ani, bucdtdria posomor6td, insuportabila dogoarea camerelor, asupra cdrora soarele b[tea toatd zita de vard,nici frigul nemilos qi umilitor al acelora;i inciperi peste iarn[.Ce-ar fi fbcut Manina? in primul rdnd, nu s-ar fi m[ritat cu .

unul ca Leon, nici dacdar fi fost indrdgostitd nebunegte de e|,

n-ar fi fbcut o cdsltorie care, dintr-odati, o fixa intr-o pdtufdmedie a societ5{ii, frr[ deschideri in sus, fbrd mobilitate qi ofi-entare. Iar dacdar fi s6v6rqit, totuEi, asemenea greEeall, nu [rfi rdmas, inertd,in cuqca ei. S-ar fi mutat in alti casd, ar ll lirg\in lume, l-ar fi trimis pe Leon la p6ine qi la iaurt, ar fi zbicrat l\toli in cancelarie qi la primSrie, punAnd la punct pe oricine ar fi \indrdznit s-o contrarieze, s-ar fi dus la jude!, apoi la minister, \ar fi tunat, ar fi fulgerat Ei-apoi, impasibild, ajunsd acas6, qi-arfi spdlat pdrul cu muqelel, qi-ar fi ;ters fala cu loliuni raftnate,qi-ar fi uns g6tul qi umerii cu antirid, gleznele cu cremS speci- \

al[ pentru picioare obosite, cllc6iele cu cremd pentru ingriji-rea cdlcdielor, pleoapele cu Gerovital pentru ochi, iar r[dici-nile unghiilor cu vitamina A qi carmin. $i-ar fi periat buclele

11

*i*=

in toate direcliile, trecdnd de cdte o sutl de ori periile dese prinpletele ei blonde. Ar fi strigat, ar ft cdrttat, qi-ar fi schimbat

meseria, locul de munci, ar mai fi frcut o facultate, Ei-ar filuat, poate, fetilele qi l-ar fi l[sat pe Leon in casa lor din bloculvechi qi rSpinos, aflat in planul de demoldri. Aqa ar fi fEcut

Manina. Tot ce nu frcea ea,Leanta. Pentru cdastainsemna sIftiLeanla.

Iar cdsdtoria de ultimI ori a surorii ei era o sfidare, o nebu-

nie, un incest, o imprudenld. Bdiatul avea cu vreo treisprezece

ani mai pulin dec6t viitoarea lui nevastd. Venise maic6-sa de la

Oradea, disperatd, plAngAnd in clipele c0nd nu o vedea nimeni.

O blondi. La prima vedere, pdrea de-o v6rsti cu Manina. Ia

sI fac socoteala, am tot arndnat, incongtient. Manina, patru-

zeci Ei patru de ani. Geo, treizeci si unu, sau treizeci qi patru,

Lean{a nu mai gtia, at0t o sucise Manina. Deci, cel pulin undeceniu diferen!6. C6!i ani putea avea or[deanca, mama bdia-

tului? Minimum cincizeci, dac[ l-o fi frcut la qaisprezece! Era

greu de crezttuna ca asta! Hai sd zicem cincizeci Ei Ease... Se

linea bine mama-soacr6! Dar qi Manina! Chestiune de form6,

la urma urmei. Nu in asta st6 splendoarea romanului, ca specie

literarS, daci e sd te g6ndeqti la un domeniu in care forma qi

conlinutul iqi disputd altemativ intdietatea? Mama lui Geo te

ducea cu g6ndul qi la alte modele lSmuritoare, cum era cel cu

fluidul luAnd forma vasului in care-i turnat. C0t despre vas,

era plScut in felul s5u vederii. Biata femeie inocentI! Zice-se,

mare directoate, la Oradea. insd era vorba de fiul ei unic...Venise pldngAnd qi plecase rdzdnd. Buclele Maninei, sigu-

ran\a ei, situalia ei, toate o liniqtiserd intruc6tva. Mai ales cd

se Ei cunoqteau, ce e drept, numai din auzite, de prin minister.Fabrica de confec{ii de la Oradea, condusi de viitoarea soacrd

mare, linea exact de direcjia unde lucra, la un institut de cerce-

tlri, viitoareanord. Ce coinciden![, nu?

Manina ii plicuse, desigur, oridencei, dar nu in calitate

de posibil[ so{ie a lui Geo. Ca toate mamele, ea iqi imaginase

altceva pentru fiul ei.

t2 13

Asta era de fapt dif-erenfa, aici incdpea toati filosofia:Manina fie nimerea, fte realiza, ca un mare maestru, ceea ce

iqi imagina. Sabina, mama lui Geo, reusea;i ea, uneori, sd-qi

imagineze lucruri realizabile, dar ce poli face atunci c6nd deci-dentul nu eqti fu, ci alte persoane? in cantlManina, ea nu avea

nicio putere,in afard de aceea a adaptdrii la situa{ia creatd. Cdtdespre Leanla, vai, ea nici m[car nu avea curajul ori putereas6-gi imagineze ceya, c6nd se g6ndea la viitor. Asa ci ce sImai vorbim de izbdnzi? Principalul era cd trdia, pur gi simplu.

- Leanlo, ce faci, Leanfo, dormi?Oof! Vocea Leanfei. Cealalti Leanld, tiza ei, care cobora

la Sdmboteni. $i la cdte ar mai fi vrut sd se gAndeasc[ pe inde-lete! Oof, ce s[-i faci? Destinul se numea tot Leanla, ca Ei ea,

era profesoard de geografie qi mai avea doud sta{ii p6nd s[coboare, timp destul si-i strice liniEtea pe-o s[ptim6ni! Ofemeie mare qi galben6. Solar5. Cu pirul de plumb, lSsat liberpe spate, cu pleoape grele peste ochii enormi. ii evoca o uriaEivacd sacri. Dar Leanla de geografie n-avea nimic sacru in ea.

Cdlca pe pdmAnt f[ri pic de sfinfenie. Doamne, ce era la gura

ei! Cam tot ce era Ei in suflet. Un Bdr[gan pArjolit de soare Eicutreierat de porci Ei de porcarijego;i. Un suflet ars. Lean{aasta nu se ldsa plcdlit[. Nu se l6sa dus6. Avea sd r[mdn[leapind ldngd ea, si stea in picioare qi s-o priveasc6, p6nd

c6nd ajungeatla gara ei, cu numai o stalie inainte de aceea a

Leanlei-de-1a-Mirgiregti, Lean!a-de-Romin6.Deocamdat[, Lean]a-de-Geografie, Leanla de-la-SArnboteni,

ii levita deasupra capului, mdrind, pur qi simplu, presiunea

atmosferic5. Ce-i c[qunase, dintre to]i, tocmai pe Leanfa? Dece n-o l[sa sd doarm6, pentru Dumnezeu!

Deschisese ochii incet qi vdzuse exact ce se aqtepta sI vad6.

Leanta, in rochia ei galbenS, decolorati, peste care curgeau

in quvoaie pletele gri, decolorate, lungi pdndla br6u, in totaldnepotrivire cu vdrsta, cu profesiunea qi cu silueta ei masiv[.

- Ce faci tu, Lean{6?

in toate direcliile, trecAnd de cdte o sutd de ori periile dese prinpletele ei blonde. Ar fi strigat, ar fr cdutat, qi-ar fi schimbat

meseria, locul de muncd, ar mai fi flcut o facultate, qi-ar filuat, poate, fetilele qi l-ar fi 16sat pe Leon in casa lor din bloculvechi qi rdp[nos, aflat in planul de demoldri. Aqa ar fi fbcutManina. Tot ce nu fdcea ea,Leanla. Pentru cd asta insemna sd

fii Leanfa.Iar c6s[toria de ultimd or5 a surorii ei era o sfidare, o nebu-

nie, un incest, o impruden!5. Bdiatul avea cu vreo treisprezece

ani mai pulin decAt viitoarea lui nevastS. Venise maic6-sa de la

Oradea, disperatS, plAngAnd in clipele c6nd nu o vedea nimeni.

O blond6. La prima vedere, plrea de-o vArstd cu Manina. Ia

sd fac socoteala, am tot amdnat, inconqtient. Manina, patru-

zeci qi patru de ani. Geo, treizeci gi unu, sau treizeci qi patru,

Leanla nu mai qtia, atdt o sucise Manina. Deci, cel pulin un

deceniu diferenfd. CAli ani putea avea orddeanca, mama bdia-

tului? Minimum cincizeci, dacd 1-o fi frcut la qaisprezece! Era

greu de crezttt una ca asta! Hai si zicem cincizeci ;i qase... Se

{inea bine mama-soacr6! Dar Ei Manina! Chestiune de form6,

la urma urmei. Nu in asta std splendoarea romanului, ca specie

literar[, dacd e sd te g0ndeEti la un domeniu in care forma Ei

confinutul iEi disputd alternativ int6ietatea? Mama lui Geo te

ducea cu gAndul qi la alte modele l[muritoare, cum era cel cu

fluidul ludnd forma vasului in care-i turnat. CAt despre vas,

era plicut in felul s[u vederii. Biata femeie inocentS! Zice-se,

mare directoare, la Oradea. insd era vorba de fiul ei unic...Venise plAngAnd qi plecase rdzdnd. Buclele Maninei, sigu-

ran\a ei, situalia ei, toate o liniEtiserd intrucAtva. Mai ales c[se qi cunogteau, ce e drept, numai din auzite, de prin minister.

Fabrica de confec{ii de la Oradea, condusd de viitoarea soacrd

mare, finea exact de direc{ia unde lucra, la un institut de cerce-

tdri, viitoarea nor6. Ce coinciden{i, nu?

Manina ii pldcuse, desigur, orddencei, dar nu in calitate

de posibil[ solie a lui Geo. Ca toate mamele, ea iqi imaginase

altceva pentru fiul ei.

12 13

Asta era de fapt dil-crcn[a, aici incdpea toatl filosofia:Manina fie nimerea, fle raaliza, ca un mare maestru, ceea ce

iEi imagina. Sabina, ffralna lui Geo, reugea si ea, uneori, s6-qi

imagineze lucruri rcalizabile, dar ce po{i face atunci c6nd deci-dentul nu eqti tu, ci alte persoane? in caztlManina, ea nu avea

nicio putere,in afard de aceea a adaptdrii la situalia creatS. CAt

despre Lean[a,vai, ea nici mdcar nu avea curajul ori putereasd-;i imagineze cey4 c6nd se gAndea la viitor. Asa ci ce simai vorbim de izbdnzi? Principalul era cdtrdia, prrr qi simplu.

- Leanfo, ce faci, Leanfo, dormi?Oof! Vocea Leanfei. Cealaltd, Leanld, tiza ei, care cobora

la S6mboteni. $i la cdte ar mai fi vrut sd se gdndeascl pe inde-lete! Oof, ce s6-i faci? Destinul se numea tot Lean{a, ca gi ea,

era profesoard de geografie qi mai avea doud stalii pAnS sa

coboare, timp destul s6-i strice liniqtea pe-o sdptimAnd! Ofemeie mare si galbenS. SolarS. Cu p5rul de plumb, ldsat liberpe spate, cu pleoape grele peste ochii enormi. ii evoca o uriaqivac[ sacr[. Dar Leanla de geografie n-avea nimic sacru in ea.

C6lca pe pdmAnt fErS pic de sfinlenie. Doamne, ce era la gura

ei! Cam tot ce era qi in suflet. Un Bdrdgan pArjolit de soare qi

cutreierat de porci qi de porcari jego;i. Un suflet ars. Leanlaasta nu se lSsa pdcilitd. Nu se 16sa dus6. Avea sI rdmAnd

teapdnd, l0ngd ea, s[ stea in picioare Ei s-o priveascd, pAnii

cAnd ajungeaula gara ei, cu numai o stalie inaintc dc accca aLean{ei-de-la-Mdrg[reEti, Lean{a-de-Romdn5.

Deocamdatd, Leanla-de-Geografi e, Leanla de-la-SAmbotcn i,

ii levita deasupra capului, m[rind, pur Ei simplu, presiunca

atmosfericd. Ce-i cdqunase, dintre toti, tocmai pe Leanfa? De

ce n-o 15sa sI doarmS, pentru Dumnezeu!Deschisese ochii incet qi vdzuse exact ce se aqtepta s5 vadd.

Leanta, in rochia ei galbenS, decoloratd, peste care curgeau

in Euvoaie pletele gri, decolorate, lungi pAnS la brAu, in totalinepotrivire cu vArsta, cu profesiunea Ei cu silueta ei masivS.

- Ce faci tu, Lean![?