PREDICACuvânt de învăţătură la Stretenia

Domnului nostru Isus Hristos

Titlul:Sfântul Antim IvireanuTema: Oratoria de amvonComponenţa grupei de elevi: Chişiu Mirela Cismaş Denisa Lazăr Călin Pădurean Iulia Recorean Roxana Scriba Roxana Şerban Mariana

Calendarul Cazului: Pregătire: 18.12.2012Susţinere: 25.01.2013Bibliografie:▫ Alexandru PIRU, Istoria literaturii române de la origini până la 1830;▫ George CĂLINESCU, Istoria literaturii române. Compendiu, București,

Editura pentru literatură;▫ Manual pentru clasa a XI-a, Limba şi Literatura Română, Mircea Martin (coordonator),

editura ART ;

Webografie:www.wikipedia.org

Antim Ivireanu

sărbătorit pe 27 Septembrie; n. circa 1650, Iviria — d. 1716,

asasinat în Rumelia) a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană;

numele său de botez era Andrei; a fost o personalitate culturală

remarcabilă a literaturii române vechi, dat fiind faptul că este autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an;

a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII;

harul Sfântului Antim s-a manifestat în predica de amvon;

Sfântul Antim este cunoscător de dispute retorice;

predicile Sfântului Mitropolit sunt o sursă importantă de informaţie asupra obiceiurilor, datinilor şi evenimentelor istorice;

opera predicatorială a Sfântului Antim Ivireanu are o finalitate moral-teologică şi nu este estetică.

în 1690 este adus de către Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească;

în 1691 ajunge conducătorul tipografiei din Bucureşti;

în 1696 este numit egumenul Mănăstirii Snagov;

în 1705 este ales episcop al Râmnicului; în 1708 este ales mitropolit al Țării

Românești; 22 februarie 1708, este înscăunat, de față

fiind patriarhii Alexandriei și Ierusalimului; în 1716, este arestat pe motiv că s-a ridicat

împotriva turcilor și a domnului fanariot Nicolae Mavrocordat;

este caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică și condamnat la exil în Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai;

omorât de turci în timp ce îl duceau spre locul unde urma să îşi ispăşească pedapsa.

CONTEXT ISTORIC

• Sfântul Antim Ivireanu a tipărit 63 de cărţi, dintre care: – 30 în limba greacă;– 22 în română;– una în slavonă;– 6 slavo-române;– 2 greco-arabe;– una greco-română; – una greco-slavo-română;

• s-a luptat pentru introducerea limbii române în biserică, în locul celei slave;

• în anul 1706 a tipărit la Râmnic prima ediţie a Liturghierului în Țara Românească şi Evhologhionul (Molitvelnicul), tot în limba română;

• a fost trecut în rândul Sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iunie, 1992.

• „ ... naturaleţa frazei, spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, familiaritatea, indignările, întristările, mustrările, întrebările retorice sunt personale. Antim e un orator excelent şi un stilist desăvârşit, echilibrând cu patos exacta maşinărie a cazaniei...”;

George CĂLINESCU, Istoria literaturii române. Compendiu, București, Editura pentru literatură

• „Înainte de Eminescu, Antim a numit luna <<stăpâna mării>> şi tot el evocând un episod evanghelic, a dat cea dintâi imagine plastică a furtunii pe mare: <<Mi se pare ca când aşi vedea înaintea ochilor mei chipul ei, de toate părţile să sufle vânturi mari, să se strângă împrejurul vântului nori negri şi deşi, toată marea să spumege de mărire şi pretutindenea să se înalţe valurile ca nişte munţi; mi să pare că văz corabia apostolilor că să luptă cu multă sălbăticie în turburarea mării, de o parte o bat valurile, de altă parte o turbură vânturile, de o parte o ridică spre cer; de altă parte o pogoară la iad>>.”

Alexandru PIRU, Istoria literaturii române de la origini până la 1830

Cuvânt de învăţătură la Stretenia Domnului nostru

Iisus Hristos

(REZUMAT)

Antim nu se declară nici învățat, nici retor, nici desăvârșit spiritual. Spune cu modestie că preferă să tacă și să se roage la Dumnezeu pentru a-i lumina mereu calea. Se declară nemulțumit de faptul că cele 10 porunci nu sunt respectate și că omul tinde să se îndepărteze tot mai mult de Dumnezeu, nerespectându-i poruncile. Spune cu ardoare că nicio poruncă nu e respectată și ii cere lui Dumnezeu să fie îndurător și să le lumineze mințile și inimile oamenilor.

• Didahia: termenul vine din greacă de la cuvântul didahi care înseamnă predică, și este o învățătură cu caracter didactic și moralizator, rostită de preot în biserică după slujirea Sfintei Liturghii, pornind de la pasajul biblic (omilie, cazanie, prospovedanie) care se referă la sărbătoarea acelei duminici.

• Decalogul: cele zece porunci rezumă Legea dată de Dumnezeu lui Moise pentru poporul evreu pe Muntele Sinai. Iisus nu a anulat Decalogul, ci l-a desăvârşit.

• Predica: informează şi critică abaterile de la normă, impune schimbări de atitudine şi comportament.

• Stretenia: denumire populară pentru o sărbătoare creștină, Întâmpinarea Domnului nostru Isus Hristos, celebrată în data de 2 februarie. La români, sărbătoarea este legată mai ales de cultul ursului (Ziua Ursului sau Martirul cel mare); se crede că atunci iese ursul din bârlog, iar comportamentul lui vestește prelungirea iernii sau venirea primăverii .Cu acest prilej se făcea şi curăţirea mamei. Acest obicei biblic a rămas ca pildă şi la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naştere, pentru molifta de curaţire şi închinarea pruncilor la sfintele icoane.

 

 

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului e la data de 2 februarie, prilej pentru care se prăznuiește aducerea Pruncului Isus la templul din Ierusalim, la a 40-a zi de la naștere, de către Maria, mama sa. Poruncile s-au făcut la Întâmpinarea Domnului.

Legătura: poruncile au fost date poporului evreu de către Dumnezeu prin Moise. Poruncile simbolizează și reprezintă Legământul Vechi pe care Dumnezeu L-a făcut cu oamenii. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului reprezintă Venirea Mântuitorului în lume, moment în care El va face alt legământ cu poporul, și anume, Legământul Nou.

Icoana Întâmpinării Domnului pictată la Novgorod pe la anul 1470.

Legătura Stretenie- text

• Introducere: A povesti lucruri minunate[…] vă pohtesc

de ascultare. .... - Antim Ivireanu îşi începe cuvântul deînvăţătură mărturisind că are defectelelui şi îl roagă pe Dumnezeu să-i îndreptemereu calea;• Tratare: Astăzi s-au împlinit… au iaste nesimțitoriu. - îndeamnă credincioşii să se supună şisă respecte poruncile Mântuitorului; - prezentarea celor 10 porunci;• Incheiere: Ce tu… Amin.- Antim Ivireanu îl preaslăveşte peDumnezeu şi îl roagă să fie îndurător,prin intermediul unei rugăciuni pe care orosteşte în final.

Învățatul = o persoană care e instruită într-un anumit domeniu:,, a povesti lucruri minunate, iaste dată oamenilor celor învățat”. (Cuvânt de învățătură la Stretenia Domnului nostru Isus Hristos);

Retorul = persoană care, dobândind un anumit bagaj de cunoștiinte, are permisiunea de a transmite o parte din cunoștinţe și celorlalți; mai este numit și predicator:,, a îndulci cu vorba auzurile ascultătorilor iaste dată ritorilor”. (Cuvânt de învățătură la Stretenia Domnului nostru Isus Hristos);

Desăvârșitor spiritual = persoană care a dobândit cunoștinte serioase în domeniul religios, care nu numai că le împărtășește și celor din jurul său, dar care printr-o trăire exemplară reușește să se apropie tot mai mult de Dumnezeu: ,,a descoperi tăini mari și preste fire, iaste data celor ce sunt desăvârșit întru bunătăți”. (Cuvânt de învățătură la Stretenia Domnului nostru Isus Hristos).

▪ retorul este conector între credincioşi şi divinitate;

▪ el reuşeşte prin puterea credinţei sale şi a Duhului Sfânt să transmită învăţăturile lui până în cel mai mic detaliu, deoarece el analizează şi comentează pe marginea celor scrise în didahie;

▪ pe măsură ce preotul ajunge să explice didahia, acesta ajunge să îi îndemne credincioşi să urmeze sfaturile Divinităţii transmise prin Sfânta Scriptură.

RELAŢIA RETOR– DESĂVÂRŞITOR SPIRITUAL -ÎNVĂŢAT

1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti. 

3. Să nu iei Numele Domnului, Dumnezeului tău în deşert; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui .

4. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 

5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 

6. Să nu ucizi. 

7. Să nu preacurveşti. 

8. Să nu furi. 

9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.

Decalogul

• Proiect realizat de:– Chişiu Mirela– Cismaş Denisa– Lazăr Călin– Pădurean Iulia– Recorean Roxana– Scriba Roxana – Şerban Mariana