referat.clopotel.ro

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE LIMBI SI LITERATURI STRAINE

ENGLEZA - TURCA

AN I ZI 2013/2014

CURS - PSIHOLOGIA EDUCATIEI

MEMORAREA

Student: MARIN ADELINA GINA Profesor: Lector Universitar Dr. MARIA CONDOR BUCURESTI 2013

MEMORIA:

Procesul de memorare

Memoria este procesul psihic de stocare si de stocare a informatiei, de acumulare si utilizare a experientei cognitive.

Memoria indeplineste rolul de premisa si produs al tuturor celorlalte procese psihice. Reflectand trecutul, fiind o functie a sedimentarii si reactualizarii selective a experientelor, memoria contribuie ca un suport indispensabil pentru invatare, dar nu unicul suport al acesteia.

Dupa prezenta sau absenta intentiei de a memora, a efortului voluntar, memorarea se imparte in neintentionata (sau involuntara) si intentionata (sau voluntara).

Memorarea neintentionata se realizeaza fara sa vrem, fara sa ne propunem dinainte acest lucru, fara sa facem vreun efort deosebit in acest sens, fara sa utilizam mijloace speciale mnemotehnice. Aceasta forma are un caracter nesistematic, fiind in functie fie de particularitatile stimulului (de obicei retinem stimulii mai deosebiti ca noutate, intensitate, semnificatie), fie de cele ale subiectului (starea de mai mare sau de mai redusa receptivitate psihica). De regula, ea dureaza putin trecand foarte repede in forma intentionata a memorarii. Desi nu presupune vreun scop anterior, ea este legata de activitatea subiectului, in sensul ca se retin mai bine, chiar fara sa vrem, acele informatii care se leaga, corespund nevoilor, necesitatilor, activitatii sau profesiunii noastre.

Memorarea intentionata presupune prezenta atat a scopului cat si a efortului voluntar. Este organizata, sistematica, productiva, in functie de natura materialului (cu sens sau fara sens), face apel la o serie de procedee si tehnici de memorare. Pentru realizarea ei in bune conditii, nu este suficienta doar propunerea unor scopuri clare, diferentiate, precise si mai ales mobilizatoare. Dependenta ei de particularitatile activitatii este si mai mare. Ea este necesara mai ales in activitatile grele, dificile, monotone, neinteresante.

Exista si forme specializate de memorie conform activitatii ce este precumpanitor exersata. Se presupune existenta unor montaje mnezice sub influenta carora se asimileaza mereu informatii. Inca Aristotel observa ca memoria luata in sine este produs al constiintei noastre in prezent dar, luata ca indicatie la altceva, este copia a ceea ce lipseste. Deci propriu memoria este ca evocand trecutul in raport cu necesitatile prezentului, sa faca implicit distinctia dintre trecut si prezent. Respectiv sa reflecteze trecutul ca trecut si sa faca distinctia dintre real si imaginar. Memoria este in raport necesar cu perceptia si constiinta timpului. P. Janet a delimitat o clasa de actiuni, numite mnezice, pe care subiectii le intreprind pentru a fixa informatia si a o putea recupera la nevoie. Astfel sunt crestaturile, nodurile, desenele, simbolurile si in principal limbajul sunt si mai ales scrisul.

Pentru memorie este caracteristica strategia fidelitatii fata de sursa de informare si a exactitatii reproducerii. De aceea, in actele mnezice se recurge la puncte de sprijin, la constituirea unor unitati tematice, la comparatii si clasificari si in genere la sistematizare, aceasta avand o insemnatate decisiva pentru memorare. Pentru fixarea informatiei este necesara o perioada de consolidare, in care intervin restructurari intraneurale si se elaboreaza engrama. Somnul favorizeaza consolidatia. E.N.Sokolov considera ca responsabili pentru pastrarea informatiei sunt anumiti neuroni din ariile din ariile asociative ca si glia adiacenta. C. Voicu a constatat ca exista o oarecare dependenta a functionarii memoriei de tipul de sistem nervos. Memoria, in conditii normale, este prea putin legata de particularitati ale ereditatii si fiind, in esenta, o functie complexa ce se formeaza in legaturi si o data cu intreg sistemul psihic, va reflecta caracteristicile acestuia si va depinde de conditii ale exercitiului, organizarii si motivatiei.

Exista fenomene de subinvatare si de suprainvatare, dar nu una exagerata de natura sa determine efecte bocante. Dupa A. Jost, daca doua asocieri sunt de intensitate egala, dar una este mai veche decat cealalta, o noua repetitie va favoriza mai mult asociatia mai veche decat asociatia mai recenta. Deci materialul invatat mai de mult timp, dar relativ uitat, se poate reinvata mai usor decat unul insusit mai recent. Lyon a demonstrat, in legatura cu amploarea materialului de memorat, ca daca materialul creste in progresie aritmetica, timpul de invatare creste in progresie geometrica. Robinson arata totodata ca in conditii egale de exersare sau repetitie, materialul mai lung se aminteste mai bine decat cel mai scurt. Conteaza deci marimea lantului de asocieri posibile. Levitan arata ca la acelasi numar de repetitii mult mai bine se retin povestirile decat frazele izolate. Efectul Restorf dovedeste totusi ca plasarea intr-o serie omogena, a unui element heterogen, faciliteaza memorarea acestuia. Tot asa, dupa Foucault, in memorarea unei serii sunt favorizate elementele de la inceput si cele de la sfarsit, mijlocul fiind dezavantajat. In activitatea mnezica, decisiva este calitatea. Nu este suficient sa repeti standardizat, orbeste, la nesfarsit. A. Smirnov arata ca repetitiile variate, facute in diverse forme, sunt mai productive decat cele uniforme. Fiecare repetitie trebuie sa insemne o adancire si perfectionare a activitatii cognitive. Apoi regimul repetitiilor trebuie adaptat optim la volumul si gradul de dificultate al materialului. Exista insa si o problema a intervalului dintre repetitii: intervalele prea mari favorizeaza uitarea, iar cele prea scurte contribuie la oboseala. Intervalul optim dintre repetitii depinde atat de sarcina, de material, cat si de caracteristicile subiectului. La fiecare etapa este preferabil sa se faca un numar mai redus de repetitii. Cat priveste alternativa dintre repetarile globale si cele pe fragmente, acestea se rezolva tot in dependenta de volumul materialului si se posibilitatile subiectului. Repetitiile trebuie sa indeplineasca si o functie de control asupra gradului de insusire a cunostintelor si de aceea este necesar sa se faca repetitii fara apel la sursa, deci sa se spu

na sau sa se scrie pe de rost. Lecturile alternate cu recitari sunt de 2-3 ori mai productive sub raportul garantarii reproducerilor, decat lecturile lecturile efectuate numai in gand.

In functie de prezenta sau absenta gandirii, a intelegerii, a unor asociatii logice, desprindem memorarea mecanica (efectuata in lipsa intelegerii), si memorarea logica (bazata pe intelegerea si descifrarea sensurilor, implicatiilor, semnificatiilor materialului memorat)

Memorarea mecanica este efectuata in lipsa intelegerii, ducand la o invatare formala; nu este persistenta in timp, dar e necesara in ontogeneza timpurie sau cand materialul nu are sens.

Memorarea logica este bazata pe intelegerea sensurilor si a semnificatiilor materialului de memorat; este preponderent voluntara, economica, mai productiva decat cea mecanica si absolut necesara in procesul invatarii cognitive.

Conditiile care asigura o memorare facila si temeinica

In primul rand, e importanta motivatia subiectului, scopul memorarii, sensul pe care il are invatarea pentru el. Daca un elev invata numai pentru nota, numai pentru obtinerea unei diplome, cunostintele sale vor avea putina trainicie. O data cu absolvirea, cunostintele acumulate isi pierd sensul si se afunda in inconstient. Daca e preocupat de realizarea unei competente profesionale, cel putin materiile avand avand o relatie cu ea se vor sedimenta temeinic.

Un alt aspect il constituie necesitatea cunoasterii efectelor, a rezultatelor invatarii, ele fiind de natura sa ghideze eforturile ulterioare. E. Thorndike, cel care a formulat cunoscuta lege a efectului, a realizat o experienta simpla. Acerut unor persoane sa traga linii cu creionul pe o coala de hartie,linii avand exact 4 cm. Ele erau insa legate la ochi, incat nu-si dadeau seama de rezultatele obtinute. Lasandu-le sa exerseze, desi faceau zeci de incercari, nu se observa nici un progres. Cu alta grupa a procedat la fel, cu deosebirea ca, dupa fiecare trasare, li se comunica rezultatul: linia e prea scurta sau linia e prea lunga etc. In acest caz, s-au remarcat progrese vizibile, chiar dupa cateva exercitii.

O conditie binecunoscuta este intelegerea materialului de invatat, prelucrarea sa rationala, recurgandu-se la memorarea semantica. Intelegerea presupune realizarea de legaturi cu informatiile anterior asimilate. Memorarea logica este superioara celei mecanice, mai intai prin usurinta invatarii. Intelegerea influenteaza si trainicia conservarii cunostintelor: un numar foarte mare de cuvinte fara inteles se uita in proportie insemnata, chiar si numai dupa o ora. Pe cand un text inteligibil se retine exact zile si saptamani. Asadar, prelucrarea logica, deplina intelegere si sistematizare a unui text sunt esentiale pentru o invatare facila si durabila.

Un alt factor favorizant al memorarii il constituie vointa, intentia de a tine minte, ceea ce implica un efort de a retine informatiile pentru a le putea relata altora. Are importanta si intervalul de timp pentru care ne pregatim sa memoram un material.

Un bine cunoscut factor al conservarii cunostintelor il constituie repetarea lor. Dar nu orice fel de repetare este valoroasa. Eficienta ei este proportionala cu participarea activa a celui care invata: sa urmareasca aprofundarea intelegerii, stabilirea de numeroase legaturi cu bagajul cunostintelor asimilate, sa rezolve probleme in relatie cu materialul studiat, sa efectueze aplicatii in lucrari practice sau de laborator, sa utilizeze desene ori scheme in vederea concretizarii s.a.

Un rol pozitiv il are numarul de repetari. Chiar si repetarile suplimentare sunt utile, contribuind la consolidarea informatiilor. Insemnatate au si pauzele dintre doua repetitii succesive. Repetitia poate fi organizata diferit. Materia se poate repeta global (citind textul de la inceput pana la sfarsit si reluand-ul de la inceput) sau se poate repeta fragmentar (impartind materialul pe teme si efectuand repetitia pe fragmente pana la asimilarea treptata a tuturor). In cazul unui text scurt si de mare volum de informatii si greu de inteles, cea mai productiva este repetarea globala. Cand e vorba de un volum mare de informatii si greu de inteles, cea mai eficienta este o repetare mixta: o repetare globala, urmata de invatarea pe fragmente si, in final, o noua parcurgere in ansamblu.

Un bun procedeu de reperare este acela de a imbina lectura cu incercari de reproducere si aceasta chiar de la inceput. Sunt mai multe avantaje. Poti citi un text de 6 ori, dar daca nu esti atent si iti fug mereu gandurile, s-ar putea sa nu fii atent: nu poti vorbi si, simultan, sa te gandesti la altceva. Apoi, iti dai seama de la inceput ce ai inteles si retinut si ce nu. Vei repeta deci din ce in ce mai putine idei. In fine, revenirea la text iti poate semnala si cazurile de intelegere gresita, avand posibilitatea corectarii.

Tinand cont de ceea ce s-a precizat in privinta conditiilor memorarii putem concepe modul optim de organizare a invatarii unui text amplu si dificil in felul urmator:

Prima etapa ar constitui-o familiarizarea cu textul, implicand o lectura rapida a intregului material, pentru orientare.

Apoi se impune aprofundarea ideilor: se fragmenteaza textul dupa principalele teme si se urmareste deplina intelegere si sistematizare a temelor luate pe rand. Intelegerea aprofundata asigura in mare masura si memorarea. Totusi, sunt date, definitii, clasificari care cer o munca speciala de fixare.

Prin urmare, in a treia faza se impune reluarea fiecarui fragment in vederea unei memorari analitice, cand memoram ceea ce n-am retinut.

Penultima etapa este aceea in care urmarim o fixare in ansamblu, cand recapitularea intregului material este insotita de intocmirea unor scheme (cateva idei principale pe o foaie de hartie), sintetizand esenta fiecarei lectii

In fine, in ajun de examen se impune

Recapitularea acestor scheme, ceea ce ne ajuta sa putem aborda subiecte de sinteza, presupunand cunostinte din diferite lectii.

Reusita pregatirii unui examen depinde in mod esential de gradul intelegerii, de aprofundarea ideilor, ceea ce implica existenta unor priceperi, capacitati de analiza critica, comentariu mintal si sinteza, care ar trebui sa se formeze inca din liceu.

Bibliografie

Neveleanu, Popescu, Paul, 1978, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti

Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminita, 2005, Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi

Zate, Mielu (coord), Cretu, Tinca, Mitrofan, Nicolae, Anitei, Mihai, 2005, Manual psihologie pentru clasa aX-a, Editura Aramis, Bucuresti