Onobrychis viciaefolia1. Aniarsexe 

(Onobrychis viciaefolia Scop., Iarba saraca, Sparceta, Baltarina) 

Are puterea de a vindeca abcesele simple. Bauta cu vin este buna in retentia de urina, iar ca alifie, amestecata cu untdelemn, este sudorifica. Nu a fost studiata de catre medicina stiintifica. Nu se cunoaste utilizarea ei, nici in medicina stiintifica si nici in cea populara. Dioscoride: ANIASSEXE (Άνιασσεξέ)         Onobrychis are frunze lenticulare dar alungite, o tulpină lungă de douăzeci de centimetri, floare purpurie, şi o rădăcină mică. Creşte în locuri umede şi ascunse. Planta poate dizolva excrescenţele iar un decoct amestecat cu vin, vindecă urinaţia lentă şi dureroasă. Amestecată cu ulei, se unge pe corp şi provoacă transpiraţia. Romanii o numesc opaca, brichilata, lopta sau iuncinalis, iar dacii, aniassexe. Identificare posibilă: 

        Denumire ştiinţifică: Onobrychis sativa         Denumire populară: Sparcetă Alte posibilităţi:         Onobrychis viciaefolia         Onobrychis christagalli         Hedysarum onobrychis 

2. Boudathla 

(Anchusa officinalis L., Limba boului, Miruta) 

Pusa in vin, pare sa fie binefacatoare (inveselitoare, sudorifica). Florile acestei plante au aceeasi compozitie ca si Borrago officinalis (Limba mielului), posedand, pe langa mucilagiu, o mica proportie de nitrat de potasiu si o materie albuminoida. Medicina stiintifica a constatat ca planta are proprietati emoliente, sudorifice si diuretice. Este recomandata contra guturaiului, bronsitei, iritatiilor rinichilor si retentiei urinare. Pentru a usura transpiratia se foloseste sub forma de infuzie sau decoct in bolile infectioase, ca rujeola ori scarlatina. Medicina populara n-o intrebuinteaza.

3. Cinouboila 

(Bryonia alba L., Mutatoare, Imparateasa, Brei, Cucurbetea, Muratoare cu poame negre, Tigva de pamant) 

�Frunzele, fructul si radacinile acestei plante au efecte puternice; din cauza aceasta se pune, cu sare, pe ulceratii si pe cangrene. Radacina

plantei curata si netezeste pielea si elimina petele de soare. De asemenea, indeparteaza vanataile ochilor sau ale fetei, inlatura inflamatiile si sparge abcesele. Este buna in epilepsie, in apoplexie si ajuta celor care au ameteli. Daca se bea in cantitate mica, ajuta celor muscati de vipera. Omoara fatul. Uneori, tulbura mintea, iar daca este pusa in vulva, face sa vina si cel de al doilea copil (gemelar). Bauta, este diuretica. Se da dispepticilor, la convulsii, si celor care au dureri din pricina coastelor rupte. Este buna contra durerilor de splina. Baile cu fiertura din aceasta planta sunt bune la durerile menstruale si provoaca avortul. Sucul scos din radacina, in timpul verii, ajuta la eliminarea flegmei. Fructul este bun la raie si lepra. Tot fructul, daca este baut cu fiertura de grau, face sa vina laptele la lauze.Din punct de vedere chimic, planta contine un alcaloid toxic, brionina, un principiu amar, brionitina, fecula, guma, un oleu si rezina. S-a constatat ca aceasta planta este un purgativ drastic si un bun antihemoragic. Se foloseste in atonia tubului digestiv.Buruiana cunoaste o larga folosire in terapeutica populara romaneasca, mai ales radacina, intrebuintata ca hemostatic si impotriva durerilor de cap. In Banat, cand cineva zacea de lingoare, i se punea sub spinare vita de imparateasa, cu fructe cu tot, iar imparateasa scoasa proaspat se taia felii si se punea pe talpile picioarelor. Radacina rasa si amestecata cu untura ranceda se intrebuinteaza pentru vindecarea cheliei. In Muntii Apuseni, radacina proaspata ori macerata in rachiu se folosea extern, la tratarea durerilor reumatice.

4. Coadama ori Coalama 

(Alisma plantago-aquatica L., Limbarita, Codru, Limba baltilor, Limba broastei, Limba oii, Patlagina apei, Podbeal de apa) 

�

Este racoritoare si astringenta, fiind buna pentru mancarimi si pentru ulceratiile invechite, care rod tesuturile. In medicina noastra populara, planta se foloseste la paralizii (pocitura) si la lingoare (febra tifoida).

5. Coicolida sau Coicodila 

(Physalis alkekengi L., Papalau, Cireasa ovreilor, Besicuri, Buruiana de buba, Iarba bubei, Gogoase, Papele) 

Fructul acestei plante, daca este baut, curata icterul, fiind un bun diuretic. Sucul stors din planta si uscat la umbra isi pastreaza intreg efectul.Din punct de vedere chimic, planta contine o substanta amara, numita fisalina, iar fructul contine acid citric, fiind comestibil.Medicina stiintifica a constatat ca fructele acestei plante, consumate in cantitate mare, produc diureza si purgatie. Ele sunt

indicate in bolile care se manifesta prin calculoza. De asemenea, se recomanda in edemul generalizat.Medicina noastra populara o intrebuinteaza la vindecarea bubelor, a durerilor de masele si de urechi. De o larga utilizare se bucura in afectiunile veterinare, pentru vindecarea durerilor de gura ale vitelor, a durerilor de picioare si in dalac. 6. Dielleina 

(Hyoscyamus niger L., Masalarita, Nebunarita) 

Planta provoaca nebunie si somn greu, fiind de aceea dificil de folosit. O varietate a acestei buruieni are efecte mai moderate si este buna pentru tratamente. Se foloseste impotriva scurgerilor fierbinti, impotriva durerilor de urechi si a durerilor la organele genitale feminine. Se mai poate intrebuinta impotriva inflamatiei ochilor, a picioarelor si a altor regiuni ale corpului. Samanta plantei este buna la tuse si catar, impotriva scurgerilor de ochi, a scurgerilor femeiesti si a hemoragiilor. Pusa in vin, planta este indicata in podagra, la inflamarea testiculelor sau la umflarea sanilor in urma nasterii. Se mai foloseste pentru cataplasme anodine. Frunzele se intrebuinteaza la prepararea medicamentelor ce potolesc durerile. De asemenea, ele alunga febrele continue. Frunzele fierte provoaca o usoara ratacire a mintii. Radacina fiarta in otet este buna la durerile de dinti si poate fi folosita in apa de gura.In medicina stiintifica se extrage din aceasta planta hiosciamina si scopolamina. Fiertura ei este calmanta, analgezica, antispasmodica, sedativa si hipnotica. Frunzele de maselarita intra in

preparatele antiastmatice, iar uleiul este intrebuintat extern, pentru alinarea durerilor in nevrite, reumatism etc. Medicina noastra populara foloseste aceasta planta la durerile de masele etc.7. Diesema

(Verbascum phlomoides L., Lumanare, Lumanare tepoasa, Coada boului, Coada lupului, Coada mielului, Coada vacii, Lumanarica, Coravatic, Lipan) 

Este cunoscuta ca planta de leac inca in secolele V-IV i.Ch., de catre hipocratici. Este amintita si de Plinius. Radacina acestei plante este astringenta si se da cu vin celor care au diaree. Fiertura este buna pentru rupturi, spasme si tuse invechita. Daca se clateste gura cu ea, ajuta la durerile de dinti. Frunzele fierte in apa se pun, sub forma de cataplasme, pe umflaturi si abcesele ochilor. Cu miere si vin este buna la ulceratiile din cangrena seaca. Cu otet vindeca ranile si ajuta celor intepati de scorpioni. Frunzele, sub forma de cataplasme, sunt bune in arsuri.Medicina stiintifica foloseste florile acestei plante ca expectorant si emolient. Se intrebuinteaza in afectiunile cailor respiratorii superioare. Intra in compunerea ceaiurilor antibronsitice si pectorale. Pe langa actiunea sa pectorala, ceaiul serveste la cataplasme emoliente.Medicina noastra populara foloseste aceasta planta contra tusei, raguselii, tuberculozei si astmului. Se mai intrebuinteaza in afectiunile catarale intestinale, dizenterie, hemoroizi, retentia urinei, lipsa poftei de mancare, reumatism, tulburari menstruale. Din aceeasi planta se fac cataplasme, care se aplica pe inflamatii, ulceratii, furuncule, panaritii etc. Sucul amestecat cu otet se foloseste la arsuri, ca si contra migrenelor cu ameteala.8. Doctila, Chodela, Dochela 

(Ajuga chamaepitys L., Tamaita de camp)

Frunzele acestei plante, daca sunt baute cu vin timp de sapte zile, lecuiesc icterul, iar daca sunt baute 40 de zile, lecuiesc sciatica. Planta se da suferinzilor de ficat si celor care urineaza greu. Este buna la orice fel de colici. Framantata cu smochine, usureaza scaunul. Amestecata cu miere, este un bun purgativ. Elimina resturile din uter, vindeca intarirea sanilor, usuca ranile si vindeca herpesul. S-a constatat ca planta are actiune diuretica, antispastica si laxativa. In Evul Mediu s-a folosit in icter. Medicina populara n-o intrebuinteaza.

9. Duodela sau Diodela 

(Achillea millefolium L., Coada soricelului, Alunele, Sorocina) 

�Bauta in fiertura simpla sau amestecata cu otet si miere, buruiana inlatura inflamatiile si elimina fierea. Foloseste si astmaticilor sau melancolicilor. Planta fara flori ajuta, in fiertura, celor cu litiaza sau celor care sufera de guta. Fiertura acestei plante este buna, sub forma de bai, la uterul sclerozat si inflamat. Dioscoride o mai recomanda sub forma de cataplasme, afirmand ca vindeca erizipelul si flegmoanele.Medicina stiintifica a constatat ca planta are proprietati amar-aromatice, fiind intrebuintata drept tonic. Este hemostatica, coleretica, antiinflamatoare si regenerativa. Au

fost obtinute, cu uleiul esential al plantei, bune rezultate in bolile de piele. Florile intra in compozitia ceaiurilor antiastmatice, laxative, antihemoragice, gastrice si calmante ale colicilor.Extractul si infuzia plantei au influenta favorabila in malarie, in inflamatiile ficatului si splinei. Utilizarea ei determina coborarea tensiunii sangelui si are actiune anticonvulsivanta si calmanta. Este un bun medicament contra tusei si inflamatiilor bronsice. Se intrebuinteaza, de asemenea, in bolile vezicii urinare. Stimuleaza activitatea stomacului.In medicina populara, planta este folosita contra durerilor de piept si in orice afectiune digestiva. Se mai utilizeaza pentru stimularea poftei de mancare si curatirea sangelui, in bolile de nervi, durerile de sale si hemoroizi.

10. Dyn

(Urtica dioica L., Urzica, Urzica mare, Urzica de padure) 

Frunzele acestei plante vindeca, sub forma de cataplasme, muscaturile de caine si ulceratiile cangrenoase sau carcinomatoase. Buruiana este buna la luxatii, umflaturi, parotidite, tumori axilare, abcese. Se aplica cu ceara celor care sufera de splina. Frunzele, introduse in nari, se folosesc la scurgerile de sange. Ajuta la tulburarile menstruatiei. Samanta, bauta cu vin indulcit, este un bun afrodisiac. Cu miere, ajuta in astm. De asemenea, este folositoare la inflamatia coastelor sau a plamanilor. Este un bun expectorant. Frunzele, fierte cu cochilii de scoica, inmoaie scaunul. Indeparteaza

umflaturile intestinale si sloboade urina. Bautura de frunze fierte usureaza durerile menstruale. Gargara cu sucul plantei indeparteaza inflamatiile epiglotei.Planta este bogata in vitamine A, B2, K, precum si in clorofila. Perii contin, pe langa acid formic, histamina, acetilcolina si hidroxitriptamina, precum si substante rasinoase.Medicina stiintifica a stabilit ca planta are actiune hemostatica in toate felurile de hemoragii, si ca poate combate constipatia. De asemenea, s-a constatat ca, prin continutul sau bogat in clorofila,

inlesneste regenerarea sangelui.Este si un bun diuretic, utilizat cu succes in litiaze si in reumatism. Ajuta la icter, enterocolite, gastralgii, cataruri bronsice, stari astmatice. Este folosita si in unele boli de piele. Are, de asemenea, un efect antisudorific. Sub forma de salata foloseste la combaterea avitaminozelor A si K. Este un bun stimulent al epitelizarii tegumentelor si un antisupurativ. In medicina noastra populara, urzica se foloseste cu unele din indicatiile preconizate in medicina stiintifica, mai ales la tratamentul reumatismelor.

11. Guoleta 

�

(Lithospermum arvense L., Margeluse, Mei pasaresc) 

Samanta acestei plante, bauta cu vin, sfarama pietrele la rinichi si da drumul urinei. Planta a fost intrebuintata ca medicament in Evul Mediu. Cercetarile moderne au demonstrat ca are o actiune antigonadotropica si antitireotropica. In medicina populara nu se intrebuinteaza.

12. Mendruta 

(Veratrum album, Strigoaie, Steregoaie) 

Fructul acestei plante, zdrobit si baut cu vin, cam o ceasca mare, foloseste celor cu dizenterie si colici. Dioscoride afirma ca opreste si fluxul menstrual.Medicina stiintifica intrebuinteaza planta cu prudenta, pentru ca se pot produce accidente. Actiunea ei este toxica, narcotico - stupefianta si iritanta. Alcaloizii, mai ales alcaloizii esteri, determina efecte hipotensive puternice, dar de interes terapeutic destul de restrans. Industria de medicamente extrage din aceasta planta un complex de alcaloizi, indicati pentru tratamentul bolii hipertensive. Extractele

pot fi folosite la combaterea unor ectoparaziti. In medicina noastra populara, steregoaia se intrebuinteaza ca insecticid si pentru tratamentul raiei.

13. Mizela 

(Thymus vulgaris L., Lamaioara, Cimbru, Lamaita) 

Fiertura din aceasta planta, bauta cu sare si cu otet, ajuta la eliminarea prin scaun a secretiilor provenite din inflamatii. Fiarta cu miere, e de folos celor care nu pot respira decat in pozitie ridicata, astmaticilor. De asemenea, elimina viermii intestinali, porneste fluxul menstrual si face sa vina si al doilea copil gemelar. Are si efect abortiv. Este, de asemenea, un bun diuretic. Planta, amestecata cu miere curata pieptul; macerata in otet, indeparteaza, sub forma de cataplasma, edemele recente si hematoamele. De asemenea, inlatura excrescentele carnoase si negii. Tinuta in vin si preparata sub forma de alifie, planta este buna pentru cei ce sufera de ischias. Pusa in mancare, foloseste celor cu vedere slaba. Dioscoride mai afirma ca buruiana este utilizabila, sub forma de condiment, si de catre cei sanatosi.Datorita proprietatilor dezinfectante ale acestei plante, medicina stiintifica utilizeaza uleiul ei la tratamentul proceselor infectioase ale intestinelor, rinichilor si vezicii urinare. Extractul este recomandat in tusea convulsiva, procesele pulmonare febrile, inflamatiile bronhiale purulente, emfizemul pulmonar, afectiunile cailor urinare, bolile infectioase ale tractului gastro-intestinal. Planta intra in compozitia siropului contra tusei si a tonicului amar.Medicina noastra populara foloseste cimbrul contra durerilor abdominale, colicilor si durerilor de cap. De asemenea, se foloseste la tratamentul tusei si al tusei convulsive, ca expectorant. Planta mai este indicata in tuberculoza, indigestii, retentia de urina si pentru stimularea ficatului si a rinichilor.

14. Priadila 

(Clemantis vitalba L., Curpen, Vita alba, Archi, Luminoasa)

Dioscoride spune ca tulpina acestei plante este diuretica, porneste fluxul menstrual si inlatura

durerile de splina. De asemenea, trebuie recomandata epilepticilor, paraliticilor si celor care au ameteli. Pisate in vin, frunzele acestei plante sunt de folos, sub forma de cataplasme, la ulceratiile de la gatul animalelor de jug (rosaturi infectate), precum si in luxatii. Planta n-a fost studiata din punctul de vedere al continutului chimic si nu este folosita de medicina stiintifica.In schimb, curpenul este utilizat in medicina noastra populara, la paralizii; se mai foloseste contra tusei si pentru cresterea parului.

15. Propodila, Procedila 

(Potentilla reptans L., Cinci degete, Iarba degetelor, Ochiul boului)

�

Daca radacina acestei plante se fierbe cu apa, pana ce lichidul scade la o treime, si apoi se ia in gura, durerile de dinti se linistesc. Fiertura vindeca ulceratiile putrede ale gurii. Sub forma de gargara, inlatura inflamatiile faringiene. Ajuta la diaree si dizenterie, de asemenea, artriticilor si celor cu ischias. Radacina macerata in otet, aplicata sub forma de cataplasme, vindeca herpesurile. Planta vindeca, de asemenea, scrofulele si induratiile pielii, umflaturile, anevrismele, abcesele, erizipelele, excrescentele de pe degete, calozitatile si raia. Sucul radacinii tinere este bun la bolile de ficat si plamani si poate fi folosit si impotriva otravirilor. Frunzele plantei, baute cu hidromel sau vin taiat cu apa, sunt folositoare in frigurile ciclice: la febra care apare din patru in patru zile, se beau cate patru frunze, la febra din trei in trei zile, cate trei, iar la cea zilnica cate una. Daca se beau, timp de 30 de zile, cate 30 de frunze zilnic, ea ajuta epilepticilor. De asemenea, inlatura repede icterul, daca se bea sucul frunzelor, cate trei cesti zilnic. Vindeca apoi ranile si fistulele, precum si excrescentele de pe unghii, daca este folosita sub forma de cataplasma, cu miere si cu sare. Planta se mai intrebuinteaza la herniile intestinale si la hemoragii.S-a constatat ca, din punct de vedere chimic, planta contine o proportie ridicata de tanin. Medicina stiintifica utilizeaza calitatile ei la tratamentul diareei, al dizenteriei. S-a constatat ca poseda si o actiune hemostatica, iar extern grabeste cicatrizarea ranilor si a ulceratiilor, favorizand, pe de alta parte, vindecarea gingivitelor si stomatitelor. In medicina noastra populara nu se intrebuinteaza.

16. Riborasta 

(Lappa maior Gartn., Brusture) 

Radacina acestei plante, bauta impreuna cu seminte de pin, este de folos celor care scuipa sange si la puroieri. Aplicata prin cataplasme este buna la luxatii, iar frunzele, sub aceeasi forma, ajuta la ulceratiile vechi.Medicina stiintifica a constatat ca aceasta planta are o actiune diuretica, hipoglicemianta si antiseptica, dar si laxativa, sudorifica si depurativa, astfel incat adeseori furunculoza dispare, oricare ar fi vechimea infectiei. Extractul mai are si efecte carminative. Dar toate aceste reactii nu sunt studiate in suficienta masura.Ceaiul de frunze de brusture este recomandat in bolile de stomac, guta, reumatism. Pentru uz extern, se recurge, in plagile purulente, ulceratii pe picioare si furunculoza, la infuzia de seminte. Planta are si proprietati hemostatice si se administreaza in epistaxis. Apa de brusture se intrebuinteaza la spalarea gurii, fiind dezinfectanta si antiputrida. Se crede ca uleiul in care s-a macerat radacina de brusture inlesneste cresterea parului, intrand de aceea in compozitia unor uleiuri de par.In medicina noastra populara, frunzele de brusture se folosesc la tratamentul ranilor, al ulceratiilor si, in special, al furunculozei. Se administreaza intern in diferite boli.

17. Salia

(Datura stramonium L., Ciumafaie, Alaur, Bolondarita) 

Frunzele, fructul si sucul acestei plante, tinute in vin si aplicate sub forma de cataplasme, fac sa iasa aschiile de lemn sau tot ce-a intrat strain in corp. Bauta, fiertura vindeca retentia de urina, sparge pietrele din vezica urinara si porneste menstruatia.Sunt atestate proprietatile antiastmatice ale plantei, drept care este folosita la confectionarea tigarilor antiastmatice. Datorita scopolaminei, ea are o actiune asemanatoare atropinei; calmeaza excitatiile psihomotrice, fiind utilizata de aceea in tratamentul parkinsonului si al coreei. Asociata cu morfina, se foloseste la calmarea unor dureri foarte puternice si pentru pregatirea narcozei in chirurgie. Are efecte midriatice, utilizabile in oftalmologie si la combaterea raului de mare. In medicina noastra populara, planta se foloseste, sub forma de cataplasme, la rani, iar frunzele in insomnii.

18. Sciare

(Dipsacus pilosus L., Varga ciobanului, Scaius) 

Dioscoride afirma ca radacinile acestei plante, fierte in vin si pisate pana capata grosimea unui amestec de ceara cu untdelemn, vindeca, aplicate local, crapaturile si fistulele anale. Se credea ca este un bun medicament impotriva excrescentelor si negilor. Altii pretindeau ca viermisorii de pe capul plantei vindeca frigurile cu accese din patru in patru zile.Nu s-a precizat compozitia chimica a plantei, pentru ca nu este utilizata nici in medicina stiintifica, nici in cea populara.

19. Stirsozila 

�

(Erythraea centaurium Pers., Fierea pamantului, Floare de friguri, Cintaura, Frigor, Frigurica, Potroaca, Scanteuta de friguri, tintaura)

Actiunea vindecatoare a acestei plante era cunoscuta inca de hipocratici si Plinius. Dioscoride consemneaza ca, sub forma de cataplasma, planta verde cicatrizeaza ranile, curata ulceratiile vechi si le inchide. Fiarta si bauta, inlesneste evacuarea fierii. Fiertura folosita pentru clisma este buna la guta, decongestioneaza si indeparteaza durerile. Sucul este bun in afectiunile de ochi, pentru ca, amestecat cu miere, curata tot ce intuneca pupila. Sucul aplicat pe organele genitale feminine porneste menstruatia si este abortiv. Baut, foloseste mult la bolile de nervi. Medicina stiintifica a constatat ca planta are proprietati antifebrile, fiind cel mai bun inlocuitor al

chininei. Sub forma de prafuri sau de infuzie, se administreaza pentru fortificarea stomacului si pentru combaterea fierbintelilor, indicandu-se si pentru regenerarea sangelui, la anemici, in tulburarile circulatorii, in cazurile de epuizare, la bolnavii febrili, pentru stimularea sistemului nervos etc. Se mai recomanda ca stimulent al poftei de mancare sau in bolile de rinichi si ficat. Extern, se utilizeaza la bolile de piele.Medicina noastra populara o foloseste pentru calitatile ei febrifuge, apoi contra arsurilor stomacale, a ragaielii, greturilor si impulsului de a vomita, contra flatulentei, a colicilor, diareei, in bolile de inima etc. Extern, decoctul se foloseste la spalaturi ale pielii bolnave.

20. Tendila, Teidila 

(Mentha piperita L., Izma, Izma buna, Gingiurna, Minta) 

Bauta si aplicata sub forma de cataplasme plantale, este de folos celor muscati de serpi. Fiertura are efecte diuretice. Ajuta si la fracturi, spasme si celor cu respiratie anevoioasa. De asemenea, este buna impotriva colicilor, precum si pentru tratamentul holerei si al paraliziei. Bauta cu vin, planta serveste ca antidot al otravurilor si curata icterul. Bauta cu sare si cu miere, omoara viermii intestinali. Acelasi efect il are daca este consumata cruda, zdrobita. Foloseste si acelora care sufera de elefantiaza, daca este ingerata in mare cantitate, iar dupa aceea se bea zer. Fructele zdrobite, introduse in vagin, sunt abortive si pornesc menstruatia. Albeste cicatricile negre, daca este folosita sub forma de cataplasme. Indeparteaza pungile de sub ochi. Este de folos celor care sufera de sciatica. Are, de asemenea, efect sudorific. Sucul plantei, picurat in urechi, omoara viermii.Medicina stiintifica recurge frecvent la aceasta planta pentru proprietatile ei calmante, anticonvulsionante si anticatarale. Se foloseste sub forma de infuzii in tulburarile digestive si secretorii, de pilda in gastroenterite, diareea cu varsaturi, colici si convulsii, hepatita, litiaza biliara si renala, dismenoree. Ceaiul baut rece in cantitati mici este antiemetizant. Uleiul esential administrat extern prezinta actiune anestezica valorificata in dermatologie si oto-rino-laringologie. Extractul de frunze are efecte colagoge. Planta este puternic sudorifica, diuretica si fortifica sistemul nervos. Se foloseste in diareea catarala, in convulsiile isterice si in varsaturi. In industria noastra farmaceutica menta intra in compozitia mai multor preparate si a numeroase ceaiuri.Planta are o larga utilizare si in medicina populara romaneasca. Se foloseste contra insomniilor, sub forma de cataplasme la combaterea durerilor reumatice si sub forma de ceai la deranjamentele gastrice. Tot ceai de menta se da copiilor a caror vezica urinara functioneaza defectuos. Se mai foloseste contra iritatiilor si in unele boli de piele.21. Usazila

(Cynoglossum officinale L., Arariel, Limba cainelui, Aratiel, Plescaita rosie, Poalele matii)

Frunzele acestei plante, zdrobite si amestecate cu grasime veche de porc, vindeca muscaturile de caine, chelia si arsurile. Fiarta, bauta cu vin, planta este laxativa. Actiunea cea mai importanta a plantei este cea calmanta. Medicina noastra populara n-o foloseste.

 Dakeina /dacinaBeta vulgarisFrunzele sfeclei la fel de delicioase ca radacina        Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in alimentatie are, pe langa virtuti culinare, si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara de usturoi) prin continutul de fier. Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul. Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent in cantitati foarte mari.          Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, se previne aparitia cosurilor, a furunculozei, caderea parului. Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca infarctul miocardic. Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar in sange, ajuta in lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla contine si iod, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei. De nepretuit este rolul iodului si in blocarea cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil in tratarea obezitatii si

constipatiei. Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei: atat tuberculii cat si frunzele.TRATAMENTE INTERNE * Alcoolism. Complexul de metode folosite in vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in cuptor. * Amigdalita. In medicina populara, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la

macerat 3 ore, amestecand periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se mesteca incet cate o felie de sfecla cruda. * Anemie. Continutul bogat in fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se

recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamaie sau smantana.Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda) *  Bronsita cronica . Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla, care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75 g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor. *  Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara) . Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si cand da in clocot se adauga 500-700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv berea . Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul trebuie inceput de la zero.) Impreuna cu sfecla, in apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca incet si se inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente. * Curatarea organismului de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori pe zi cate o lingura, intre mese. * Curatirea sangelui, intarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100-150 g, timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea. * Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se bea cate un pahar, de trei ori pe zi. * Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate doua pahare pe zi. * Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece.. * Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri mici, intre mesele principale. * Hipertensiune. In medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii, in care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel. * Hipertensiune cu dureri de cap si edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele intr-un borcan de 3 l, acoperit cu tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vajaiturile. * Litiaza renala. Se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja. Se pun intr-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, in asa fel ca sa ramana un loc gol de 2-3

degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara in

alt vas si se pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor de nisip, este posibila si imbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale. * Menopauza. Deseori, in perioada climacterica apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi. * Pietre in colecist. Ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute inainte de masa. 

TRATAMENTE EXTERNE * Guturai. Se pun in nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai

mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare. * Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite in palme. * Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex intreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa. * Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus intr-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute.. In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de 25 de zile. * Paradontoza. Se rade sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva saptamani (in functie de vechimea afectiunilor).Test de sanatate cu suc de sfecla 

Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei     Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic in celulele ficatului si a intaririi peretilor vasculari. De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse. Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stari de greata etc.). Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea de sanatate, facand un exercitiu simplu. Se beau 100 ml suc de sfecla si se mananca o salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina. Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei. Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt probleme de sanatate, urina capata culoarea sucului de sfecla.          Vin tonic din sfecla         In medicina populara, se foloseste din batrani o reteta cu actiune tonica generala, care se numeste "7 pahare". Se amesteca in cantitati egale cate 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamaie, miere de albine si vin rosu dulce (cabernet). Amestecul se pastreaza in vase de sticla, in frigider. Se beau cate 50 ml, de trei ori pe zi. Cantitatea - 1750 ml - reprezinta o cura care se repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 saptamani. Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului dupa interventii chirurgicale, chimioterapie si in timpul tratamentelor de lunga durata.            SFECLA si CANCERUL           Folosirea sucului de sfecla in vindecarea bolnavilor de cancer se practica in medicina populara de mii de ani. Pigmentul din planta este actorul principal in lupta cu cancerul. Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii. Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in procesul de prelucrare termica si nici in procesul de digestie. Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore. Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii. Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte prins. 

            In Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize. Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc. Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se imbunatatesc analizele de sange si starea generala de sanatate. Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.

adila

RODUL-PAMANTULUI (Arum maculatum L) Fam. Araceae

Alte denumiri populare: aron, baltag, barba-lui-Aron, calendarul-codrului, ceapa-zanelor, cocosaica, ghimper-nemtesc, hriba, limba-broastei, limba-vacii, macreti, marcet, murt, piciorul-vitelului, porumbul-cucului, porumbul-sarpelui, purcei, radacina-de-friguri, sageata, timp, ungurean.

Ecologie si raspandire: planta care creste in toate regiunile tarii, de la campie pana in zona deluroasa.

Organul vegetal utilizat: rizomul (Rhizoma Ari), frunzele.

Perioada de recoltare: primavara (lll-IV), sau toamna (IX).

Boli in care este utilizata. Uz intern: astm, hemoroizi. Uz extern: tratarea ranilor si a umflaturilor.

Absentium

PELIN NEGRU - ARTEMISIA VULGARISNume engleza :MugwortAlte nume :Partea folosita :Frunzele, recoltate imediat inainte de inflorirea plantei.Familia de plante :Asteraceae (familia florii soarelui), subfamilia Asteroidae.

Sursa foto : www.infojardin.comDescrierea plantei si cultivare :Pelinul negru creste usor oriunde (printre gunoaie, cladiri demolate, in orase etc.). Planta este inalta, atinge 1-1,2 m inaltime si are frunze mici, de culoare gri-verzuie, care emana un miros placut atunci cand sunt zdrobite. Florile sunt mici si sterse, ca si intreaga planta, care are un aspect neatractiv.Descrierea condimentului :Pelinul negru este puternic aromat si are un gust amarui.Pregatire si depozitare :Frunzele si tulpinile se pot pastra uscate timp de cateva luni. Totusi, in stare uscata aroma si gustul sunt mai slabe, asa ca cel mai adesea sunt utilizate proaspete. Se pastreaza cca. 10 zile in

frigider.Origine :Zonele temperate din Europa si Asia.Etimologie :Termenul englezesc ”mugwort” contine elementul ”mu”, care inseamna ”musca, gandac”; la fel grecescul ”myia”, rusescul ”mukha” si germanul ”mucke”, care inseamna ”tantar”. Din punctul de vedere al etimologiei populare primul element din mugwort se refera la folosirea plantei la aromatizarea berii (“mug of beer“). Al doilea element in ”mugwort” este un termen vechi pentru ”planta”, intalnit tn multe limbi germanice: ”wurzel” in germana, ”ort” in suedeza.

Denumirea suedeza ”malort” (planta moliei) pentru o specie inrudita (pelin) este similara; se pare ca mirosul ambelor plante alunga moliile.Pelinul negru si pelinul, desi inrudite, nu sunt identice.

Numele botanic al genului, “Artemisia“, se refera la zeita greaca a vanatorii, Artemis. 

                                                      PELIN  DESCRIERE

       Popular i se spune: peliniţă, pelin mic, iarbă amară. Planta creşte su formă de tufe, atingând înălţimea de un metru. Îi plac solurile uscate, bogate în calcar. O găsim în livezi, pe pajişti, lângă ziduri, grămezi de pietriş, pe marginea liniei ferate, în apropierea malului mării. Are frunze argintii şi face flori sub formă de mărgele de culoare galbenă. Se foloseşte planta înflorită, perioada optimă de recoltare fiind iulie-septembrie. Se usucă numai la umbră. 

BOLI CARE SE TRATEAZĂ FOLOSIND ACEASTĂ PLANTĂ

VIERMI INTESTINALIREUMATISMGUTĂDIABETDURERI DE CAPAMEŢELI

ÎNŢEPĂTURI DE ALBINEPOFTĂ DE MÂNCAREBALONĂRILIMBRICITULBURĂRI DIGESTIVE

MOD DE FOLOSIRE

     Ceai(infuzie): se foloseşte o linguriţă vârfuită de pelin la o cană de apă clocotită. Se lasă o jumătate de minut, apoi se strecoară şi se beau maxim 3 căni zilnic.

     Tinctură(concentrată): într-un pahar(100 ml) cu alcool rafinat de concentraţie 70% se pun 4 linguri de pelin. Se lasă 7 zile şi se folosesc la nevoie, 8-10 picături zilnic.

    Pulbere: un vârf de cuţit de pulbere de pelin se foloseşte în tratamentul bolilor de ficat.

    Băi(parţiale): un pumn de pelin la 2 l de apă clocotită, se lasă 10 minute, apoi se face baie în zonele cu răni purulente.  

Rathibida

Pseudo-Apuleius: AMALUSTA / AMOLUSTA / AMULASTA / AMULUSTA Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Chamaemelum nobile 

        Denumire populară: Muşeţel Alte posibilităţi:         Anthemis nobilis 

Dioscoride: APRUS (Άπρουσ)         Xyris are frunze similare cu ale irisului dar mai lată şi mai ascuţită la vârf, lungă de treizeci de centimetri. Are o floare purpurie, roşie în mijloc. Seminţele sunt similare cu fasolea, rotunde şi roşii. Rădăcina lungă şi roşie este foarte ramificată şi este bună pentru rănile la cap şi pentru fracturi. Amestecată cu o treime de oxid de zinc, o cincime, rădăcină de centaur şi suficientă miere, scoate ţepuşele şi armele fără durere. Aplicată cu oţet, vindecă edemele şi inflamaţiile. Rădăcina amestecată cu vin de stafide, dă o soluţie care se bea în cazul convulsiilor, sciaticii, urinaţiei lente şi dureroase şi deranjamentelor intestinale. Romanii o numesc gladiolus sau iris agrestis, iar dacii, aprus. 

Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Iris germanica         Denumire populară: Stânjenelul Alte posibilităţi:  Iris indica  Iris congensis  Iris capensis         

Dioscoride: APSINTION / APSINTIUM / ABSINTIUM (Aψίνθιον)         Absintul lung, numit clematitis, cu ramuri zvelte şi frunze oarecum lungi, similar sempervivumului, are florile de culoare galben aprins, terminate cu o inflorescenţă. Rădăcinile sunt lungi, zvelte, cu coajă groasă şi miros aromat. Producătorii de alifii, o folosesc pentru a îngroşa alifiile. O linguriţă de alifie este utilă împotriva otrăvurilor, inclusiv în cazul veninului. Băută în amestec cu piper şi smirnă, detoxifică, ajută la reglarea ciclului menstrual şi poate provoca avortul. Băută în amestec cu apă, ajută la calmarea astmului, rahitismului, herniei, cunvulsiilor şi parţial împotriva durerii. Aplicată pe răni, extrage ţepuşele şi aşchiile de os. În amestec cu miere, elimină marginile ulceraţiilor, le curăţă şi le vindecă. Deasemenea curătă dinţii şi gingiile. În amestec cu grăsime de porc, vindecă frigurile. Fumul acestei plante reduce febra. Este cel mai puţin eficient din familia sa. Creşte în zonele montate, stâncoase şi cu climă mai blândă. Romanii o numesc terrae malum, iar dacii, absinthium rusticum. Identificare probabilă: 

       

 Denumire ştiinţifică: Aristolochia clematitis         Denumire populară: Pelinul de la ţară, mărul lupului sau cucuberţica Alte posibilităţi:         Aristolochia rotunda         Aristolochia longa 

Pseudo-Apuleius: ARPOPRIA / ARYPA Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Hedera helix         Denumire populară: Iederă Alte posibilităţi:         Hedera nigra 

Dioscoride: ASA (Άσᾶ)            Bechium, are şase sau şapte frunze foarte

colţuroase, care cresc direct din tulpină. Ele sunt albe în partea inferioară şi verzi în cea superioară. Tulpina are douăzeci de centimetri înălţime. Floarea este de culoare galben, pal. Vara, floarea

şi tulpina cad, ceea ce poate da impresia, că acestea lipsesc cu desăvârşire. Frunzele sunt folositoare în cazul infecţiilor cu streptococci. Planta uscată şi arsă dă un fum care, inhalat, vindecă tusea uscată. Dacă se fierbe în apă şi se bea, provoacă expulzarea embrionilor morţi. Romanii o numesc tussilago, pharpharia sau postulgo, iar besii, asa. 

Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Tussilago farfara         Denumire populară: Podbal Alte posibilităţi: Tussilago vulgaris         Ungula caballina         Becium bicolor         Ocymum grandiflorum         Ocymum abyssinicum         Ocymum filamentosum 

Dioscoride: BLES / BLIS (Bλήσ)         Blitum este consumată ca o legumă. Nu are proprietăşi curative. Romanii o numesc blitum, iar dacii, bles. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Amaranthus retroflexus         Denumire populară: Ştirul Alte posibilităţi:     

       Amaranthus blitum         Amaranthus angustofila 

        

Dioscoride: BUDALA (Bουδάλλα) Pseudo-Apuleius: BUDALA / CORRAGO Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Anchusa italica         Denumire populară: Limba boului 

Dioscoride: CAROPITHLA (Kαροπίθλα)         Catanace este o plantă cu frunze lungi, tulpină subţire şi şase sau şapte capete cu seminţe roşii. Când se veştejeşte şi cade pe pământ, seamănă cu ghearele unei păsări moarte. Se spune că este folostioare ca afrodisiac. Romanii o numesc herba filicula, datisca sau lovis madius, iar dacii, caropithla. Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Neidentificat         Denumire populară: Petala Alte posibilităţi: Catananche caerulea         Catananche graeca         Hymenoema graecum         Hymenoema tournefortii         Ornithopus compressus         

Dioscoride: COADAMA (Kοαδάμα) Identificare posibilă:          Denumire ştiinţifică: Potamogeton compressus         Denumire populară: Broscăriţă 

Dioscoride: COTIATA (Kοτίατα)         Agrostis are ramuri mici, pline de noduri, care se târăsc pe pământ, crescând direct din tulpină. Frunzele sunt ascuţite şi au un gust dulceag. Sunt foarte hrănitoare pentru animalele ierbivore. Rădăcina este folosită pentru tratarea rănilor. Decoctul este folosit în cazul urinaţiei dureroase şi pentru a sparge pietrele renale. Romanii o numesc gramen, assefolium, sanguinalis sau uniola, iar dacii, cotiata. Pseudo-Apuleius: ANUPSE / ANUSPE Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Panicum dactylus         Denumire populară: Pir gros Alte posibilităţi:               Stellaria holostea Caryophyllus arvensis glaber flore majore Agrostis alba         Agrostis palustris 

          Dioscoride: CRUSTANE (Kρουστάνη)         Chelidonia are o tulpină înaltă de aproximativ treizeci de centimetri cu ramuri pline de frunze azurii, fiecare frunză cu câte o floare. Sucul are culoarea şofranului, amar la gust şi cu miros puternic. Rădăcina este deasemenea de culoarea şofranului. Sucul extras din rădăcină, amestecat cu miere, îmbunătăţeşte vederea. Amestecat cu vin, vindecă icterul. Rădăcina, frunzele şi fructele se culeg vara. Din ele se extrage suc, care se lasă la soare şi se taie în bucăţele mici după uscare. Acestea dacă se mestecă, alină durerea de dinţi. Romanii o numeau fabium, iar dacii, crustane. Pseudo-Apuleius: MOPOP Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Chelidonium majus         Denumire populară: Rostopasca sau iarba rândunelei 

Dioscoride: CUCOLIDA / KYKOLIS (Kυϰωλίδα)         Din fructul acestei plante se extrage un suc care se lasă la uscat şi apoi se depozitează. Acesta

poate trata icterul urinar. Romanii o numesc Apollinaris minor, herba ulticana, opsaginem sau versicaria, iar dacii, cucolida. Identificare probabilă: 

          Denumire ştiinţifică: Physalis alkekengi           Denumire populară: Păpălău sau lampion 

Alte posibilităţi:           Physalis halicacabum           Physalis francheti           Alkekengi officinarum         Halicacabum vulgare 

Dioscoride: DAKINA (Δάϰινα)         Limonium are zece sau mai multe frunze similare cu cele ale sfeclei, dar mai subţiri şi mai mici

şi o tulpină dreaptă ca a liliacului, plină de seminţe roşii cu gust stringent. Seminţele sunt folositoare în cazul dizenteriei şi în cazul menstruaţiei excesive la femei. Creşte pe câmpii. Romanii o numesc veratrum nigrum sau tintinabulum terrae, iar dacii, dacina. Identificare posibilă: 

          Denumire ştiinţifică: Limonium vulgare 

          Denumire populară: Limba peştelui Alte posibilităţi: 

          Pyrola rotundifolia           Pyrola rotundifolia           Statice limonium         Statice maritima         Pulsatila vulgaris 

Dioscoride: DIELIA / DIELIAM (Διέλια)           Hyoscyamus este o tufă cu o tulpină groasă.

Frunzele sunt late şi lungi, zimţate, negre şi aspre. La tulpină, florile ies treptat ca la rodie, cu multe seminţe. Această plantă este de trei feluri. Cele cu flori negre şi galbene, pot provoca delir şi somnolenţă, de aceea trebuie utilizate cu grijă. Al treilea tip cu flori albe, este cea mai folositoare. În lichidul din seminţe se zdrobec frunzele şi tulpina, masa rezultată, lăsându-se la uscat în soare. Peste bucăţi din acest compus, se toarnă apă fierbinte,

soluţia fiind foarte bună împotriva durerilor, în special cele de urechi şi cele din timpul sarcinii. Deasemenea şi pentru dereglări oftalmologice şi menstruaţii excesive sau febră. Dacă se fierbe ca şi legumele şi se mănâncă, simţurile sunt profund dereglate. Romanii o numesc inanaoentaria sau appolinaris, iar dacii, dieliam. Pseudo-Apuleius: HERBA UACCINA Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Hyoscyamus niger         Denumire populară: Măselariţa Alte posibilităţi:         Hyoscyamus flavus         Hyoscyamus albus 

seudo-Apuleius: DIESAPTER / DIESEMA Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Verbascum thapsus         Denumire populară: Lumânărică 

Dioscoride: DIN (Δύν)         Acalyphe are două varietăţi. Una este sălbatică, mai ascuţită, cu frunze mai închise la culoare, cu seminţe ca ale cânepei dar mai mici şi alta, cu seminţe mai subţiri şi mai puţin ascuţite. Frunzele ambelor tipuri, frecate cu sare, sunt folositoare la muşcături de animale, gangrene, diverse tipuri de cancer, ulcere, dislocări, tumori, inflamaţii ale glandei parotide, panus şi abcese. Deasemenea se poate unge pe splină. Decoctul de seminţe este afrodisiac. Dacă se mănâncă cu miere ajută la astm, pleurezie şi pneumonie. Decoctul de frunze se foloseşte în cazul uvulei inflamate, prin gargară. Romanii o numesc urtica, iar dacii, din. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Urtica dioica         Denumire populară: Urzica Alte posibilităţi:         Urtica romana         Urtica vera         Urtica pilulifera         Urtica urens         Urtica maior         Urtica urens maxima 

Dioscoride: DOCHELA (Δοχελᾶ)           Chamaepitys este o iarbă îndoită, târâtoare cu

frunze groase lângă tulpină şi cu miros de pin. Florile sunt subţiri şi galbene (sau albe). Un decoct din frunzele acestei plante, băut timp de şapte zile cu vin, vindecă icterul. Decoctul, băut cu miere timp de patruzeci de zile, vindecă durerile de şolduri. Este foarte utilă şi în cazurile de disfuncţii ale ficatului. Se mai foloseşte şi împotriva inflamaţiilor aparatului urinar, iar dacă se amestecă cu miere, se poate aplica pe piele pentru a trata herpesul. Romanii o numesc cupripum, iar dacii, dochela. Pseudo-Apuleius: NEMENPSA 

Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Ajuga chamaepitys         Denumire populară: Tămâiţa de câmp Alte posibilităţi:         Chamaepitys lutea vulgaris         Teucrium chamaepitys         Ajuga chamaepitys 

Dioscoride: DUODELA Pseudo-Apuleius: DIODELA / DIODELANUS / DIOHELA Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Achillea millefolium         Denumire populară: Coada şoricelului Alte posibilităţi:         Ambrosia genus 

Dioscoride: EDERA (Ἔδερα-ϰισσος) Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Hedera helix         Denumire populară: Iedera 

Dioscoride: FITOFTETELA (Φιθοφθεθέλα)         Adiantumul are frunze foarte mici, zimţate la vârf. Ele cresc pe tulpina subţire, de culoare neagră, înaltă de douăzeci de centimetri. Rădăcina este nefolositoare. Decoctul vindecă astmul. Băută cu vin, poate sparge pietrele renale. Este utilă şi în cazul lăuzelor. Planta nepreparată, poate fi frecată pe piele, unde se află muşcături de animale veninoase. În amestec cu soda caustică, previne

mătreaţa şi căderea părului. Creşte în zone mlăştinoase şi în jurul zidurilor umede. Romanii o numesc cincinnalis, terrae capillus sau supercilium terrae, iar dacii, fitoftetela. Identificare probabilă: 

                  Denumire

ştiinţifică: Adiantum capillus veneris 

             Denumire populară: Părul fetei Alte posibilităţi:         Adiantum foliis coriandri         Herba capillorum-veneris 

ioscoride: GONOLETA (Γονολῆτα)         Gonoleta are frunze similare cu măslinul, dar mai lungi, mai late şi mai moi. Cele mai joase stau culcate pe pământ. Ramurile mici sunt drepte, zvelte, tari şi lemnoase. La capăt se termină cu un buchet de frunze lungi, între care se află o sămânţă albă. Creşte pe terenuri dificile. Decoctul de seminţe este folosit în spargerea pietrelor renale şi eliminarea lor prin urinare. Romanii o numesc columba, iar dacii, gonoleta. Identificare probabilă:          Denumire ştiinţifică: Lithospermum sativum         Denumire populară: Meiul păsăresc Alte posibilităţi:         Lithospermum majus erectum 

        Lithospermum officinale         Lithospermum tenuiflorum         Milium solis 

Dioscoride: KERKERAFRON (Kερϰεραφρών)         Anagallis este un arbust cu flori albastre sau roşii, cu frunze mici în patru colţuri şi cu fructe rotunde. Vindecă inflamaţiile şi ulceraţiile. Este folositoare şi în cazul dinţilor sensibili. Amestecată cu miere, vindecă inflamaţiile ochilor. Este deasemenea folositoare în cazul muşcăturilor de viperă. Se spune că, varietatea cu flori albastre opreşte prolapsul perineului iar cea cu flori roşii îl provoacă. Romanii o numesc macia, iar dacii, cerceraphron. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Anagallis arvensis         Denumire populară: Scânteiuţă 

Alte posibilităţi:         Anagallis mas         Anagallis phoenecea         Anagallis repens         Anagallis foemina         Anagallis coerulea         Corchoris olitorius         Lysimachia adoensis 

Dioscoride: KINUBOILA / KINOBOILA (Kινουβοίλα) Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Bryonia dioica         Denumire populară: Mutătoare cu fructe roşii 

Dioscoride: LAX         Andrachne sylvestris are frunze mici, late şi groase, asemănătoare cu cele ale măslinului. Creşte în zone muntoase şi rareori în grădini. Din rădăcină, cresc mai multe tulpini roşii, care se înclină spre pământ. Ele au un gust bun, sunt puţin lipicioase şi sărate. În amestec cu grăsime de gâscă, vindecă umflăturile glandulare. Romanii o numesc illecebra sau portulaca, iar dacii, lax. Pseudo-Apuleius: LAX Identificare probabilă:         Denumir e ştiinţifică: Portulaca sylvestris         Denumir e populară: Cucută Alte posibilităţi:          Portulac a angustifolia         Portulac a oleracea 

Dioscoride: MANTEIA / MANTIA (Mαντεἵα)         Batusul este folosit la vopsirea părului. Decoctul este folosit împotriva diareei şi combate menstruaţia excesivă.

Frunzele, dacă se mestecă, combat absenţa salivei şi întăresc gingiile. Frunzele pot fi aplicate pentru a reduce herpesul, ulceraţiile de pe cap, lăcrimarea ochilor şi hemoroizii. Romanii o numesc sentis, some, rubus sau mora vaticana, iar dacii, mantia. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Rubus idaeus         Denumire populară: Zmeura sau mura Alte posibilităţi:         Rubus vulgaris         Rubus fructu nigro         Rubus fructiosus         Rubus plicatus 

Dioscoride: MOZULA / MIZELA / MIZILA (Mόζουλα)         Thyme este un arbust cu multe ramuri, cu multe frunze înguste şi flori mici purpurii. Creşte de obicei în locuri stâncoase. Decoctul, combinat cu mierea este folosit împotriva astmului, eliminarea viermilor intestinali şi uneori pentru avort. Aplicat în amestec cu vin, combate durerea de şolduri şi mâncat cu carne, ajută în cazul vederii slabe. Romanii îl numesc thymus, iar dacii, mozula. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Thymus serpillum         Denumire populară: Cimbrişor Alte posibilităţi:         Thymus angustifolius         Thymus glaber 

Dioscoride: OLMA (῎Oλμα)         Această plantă are rizom târâtor, tulpină pătrată şi multe încrengături. Frunzele se află răspândite în jurul ramificaţiilor. Are un miros puternic. Rădăcina este de grosimea degetului. Rădăcina este folositoare, pentru eliminarea excesului de apă din corp, dar dăunează stomacului. Frunzele şi tulpina, fierte, curăţă saliva. Rădăcina este bună în cazul hidropiziei. Decoctul este folosit în cazul muşcăturilor de viperă. Frunzele sunt utile pentru ameliorarea durerilor

cauzate de arsuri şi muşcături de câine. Romanii o numesc ebulus, iar dacii, olma. Pseudo-Apuleius: OLMA / ELMAUOC Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Sambucus ebulus         Denumire populară: Boz 

Dioscoride: ORMIA / HORMIA (῎Oρμια)         Horminum este o plantă cultivată, cu tulpină pătrată şi înaltă de cincisprezece centimetri. Are seminţe rotunde şi negre. Decoctul este considerat afrodisiac. Împreună cu miere, vindecă ulceraţiile corneei. Dizolvată în apă extrage aşchiile. Se mai pot aplica frunzele, pur şi simplu,

sau sub formă de unguent. Romanii o numesc geminalis iar dacii hormia. Identificare probabilă:         Denumire ştiinşifică: Salvia officinalis         Denumire populară: Salvie 

Alte posibilităţi:         Salvia horminum         Salvia pratensis         Salvia sclarea         Salvia sylvestris         Orminum sativum         Orminum sclarea         Orminum sylvestre         Orminum pretense  Orminum domesticum 

Dioscoride: PEGRINA (Πεγρίνα)         Vitis nigra este o plantă căţărătoare, ce creşte pe copaci. Fructele cresc în mănunchi, verzi la început şi negre când se coc. Rădăcina este neagră la exterior şi colorată în interior. Tulpinile tinere sunt consumate ca şi legumele. Sunt folosite în cazuri de epilepsie, ameţeli şi paralizii. Frunzele sunt folosite pentru tratarea rănilor de la gâtul animalelor de tracţiune. Romanii o numesc oblamenia, batanuta sau betiscala, iar dacii, priadela sau pegrina. Pseudo-Apuleius: AURUMATI Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Bryonia alba         Denumire populară: Mutătoarea cu fructe negre Alte posibilităţi:         Vitis nigra         Clematis sylvestris latifolia         Clematis vitalba         Viburnum gallorum         Ranunculus ficaria sau Tamus communis (?) 

 Dioscoride: POLPUM / POLTUM (Πόλπουμ)         Anethum este o plantă comestibilă. Decoctul filamentelor uscate şi a seminţelor creşte secreţia de lapte şi combate balonarea. Uneori, este folosit pentru avorturi. Este folosit de femei la îmbăiere în cazul problemelor ginecologice. Romanii o numesc anethum, iar dacii, poltum. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Anethum graveolens         Denumire populară: Mărarul Alte posibilităţi:         Anethum hortense         Athenum selinum         Peucedanum graveolens         Pastinaca athenum 

Dioscoride: PRIADELA (Πριαδήλα)         v.Pegrina 

Dioscoride: PRODIORNA / PRODIARNA (Προδίορνα) 

        Melampodiumul are frunze verzi ca şi cele întâlnite la spondylium, mai zimţate şi mai închise la culoare. Tulpina este aspră, cu flori albe cu tente purpurii. Rădăcina este subţire şi neagră, semănând cu ceapa. Creşte în zone aride. Este utilă în cazul epilepsiei, depresiei şi paraliziei. Se picură în ureche în cazul deficienţelor de auz. Dacă decoctul se toarnă la baza butucilor de vie, vinul va avea proprietăţi purgative. Romanii o numesc veratrum nigrum sau saraca, iar dacii, prodiorna. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Helleborus niger         Denumire populară: Spânz Alte posibilităţi:         Astrantia major         Helleborus foetidus         Helleborus officinalis         Helleborus viridis         Veratrum nigrum 

Dioscoride: PROPEDULA / PROBEDULA (Προπεδουλά)         Pentaphyllum are ramuri subţiri de douăzeci de centimetri lungime, pe care se află seminţe. Are frunze asemănătoare cu ale mentei, cinci pe fiecare stem şi în foarte puţine cazuri mai multe. Floarea este pală, alburie sau gălbuie. Creşte în locuri umede şi pe malurile râurilor. Are o rădăcină roşiatică şi lunguiaţă. Decoctul redus la o treime prin fierbere, calmează durerea de dinţi. Prin clătirea gurii, se opresc ulceraţiile, prin gargară, se vindecă gâtul uscat iar dacă se bea, previne dezinteria, artrita şi sciatica. Rădăcina, pulbere, fiartă în oţet şi aplicată, reduce efectele herpesului, reduce umflăturile, edemele, anevrismele, supuraţiile şi conjunctivitele. Sucul de rădăcină, este util în cazul disfuncţiilor de ficat şi a otrăvirilor. Frunzele, amestecate cu miere sau vin şi băute, sunt utile în cazul febrelor recurente. Romanii o numesc quinquefolium, iar dacii, propedula. Pseudo-Apuleius: PROPEDILA / POILA / CALLIPETALON Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Potentilla reptans         Denumire populară: Cinci-degete Alte posibilităţi:         Potentilla alba         Potentilla hirta         Potentilla opaca         Potentilla pimpinelloides 

       Dioscoride: RATIBIDA (Ῥαθίβιδα)         Aster atticus are un stem lemons, cu o floare purpurie în vârf şi frunze aşezate în stea, lunguieţe şi aspre. Pisate, ajută în cazul inflamaţiei de stomac, de ochi, de coapse şi în cazul prolapsului perineului. Decoctul părţii purpurii a florii este util în cazul epilepsiei la copii. Creşte printre pietre şi în locuri sălbatice. Florile lucesc noaptea. Ciobanii o folosesc în amestec cu grăsime râncedă de porc, împotriva muşcăturilor de câini turbaţi. Romanii o numesc inguinalis, iar dacii, rathibis. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Aster amellus         Denumire populară: Scânteiuţă Alte posibilităţi:         Aster atticus         Aster tripolium 

seudo-Apuleius: RIBORASTA Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Arctium lappa         Denumire populară: Brusture 

Dioscoride: SALIA (Σαλία)         Tragium alterum, are o rădăcină albă, care, mâncată, ajută în cazul dizenteriei. Toamna, frunzele prind miros de capră, de unde vine şi numele, tragium. Creşte pe pantele abrute ale dealurilor. Romanii o numesc comulaca sau bituensa, iar dacii, salia. Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Dictamnus fraxinella         Denumire populară: Frăsinelul Alte posibilităţi:         Pimpinella tragicum         Polygonum bacciferum Atriplex olida Androsaemum foetidum         Hypericum hircinum 

Dioscoride: SKIARE (Σϰιαρή)         Dipsacus este deasemenea o plantă ţepoasă. Are o tulpină înaltă plină de ţepi, cu frunze care se închid pe tulpină ca şi la salată, câte două pe fiecare nod. În vârful tulpinii, se află un cap lunguieţ şi ţepos, asemenător cu ariciul. Când se usucă, devine alb. Rădăcina acestei plante, fiartă în vin până devine groasă, se foloseşte la tratarea fracturilor de fistule şi perineu. Medicamentul, trebuie stocat într-o cutie de alamă. Romanii o numesc Buza lui Venus, iar dacii, sciare. Pseudo-Apuleius: SKIATE Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Dipsacus laciniatus         Denumire populară: Varga ciobanului sau scaiul voinicesc Alte posibilităţi:         Dipsacus albus         Dipsacus fullonum         Dipsacus sativus         Dipsacus sylvestris 

Dioscoride: SEBA (Σέβα)         Acte, este un copac cu ramuri ca şi stuful, rotunde şi goale pe interior, alburii şi destul de lungi. Trei sau patru frunze sunt aşezate în jurul stemului. În capătul ramurilor, se află buchete de flori albe, cu miros puternic. Fructele sunt mici, rotunde, de culoare purpuriu închis, cresc în ciorchine. Romanii îl numesc sambucus, iar dacii, seba. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Sambucus nigra         Denumire populară: Soc 

 Dioscoride: SICUPNOEX (Σιϰουπνοέξ)         Eryngium este o plantă cu ţepi. Frunzele noi se stochează şi se mănâncă ca şi legumele.

Ele sunt late, aspre şi aromate la gust. Când cresc, se transform în ţepi la capătul tulpinii, ţepii fiind aşezati în formă de stea în jurul capului rotund. La culoare pot fi verzi, pale, albe sau azurii. Rădăcina este lungă, lată, neagră la exterior şi albă în interior, groasă cât degetul mare. Are un miros dulceag şi aromat şi creşte pe câmpii şi pe terenuri dificile. Este folosită la provocarea urinării sau a ciclului menstrual, deasemenea, împotriva balonărilor. Împreună cu vin, în cazul disfuncţiilor ficatului, în cazul muşcăturilor de animale veninoase şi în cazul ingerării unei substanţe otrăvitoare. Rădăcina poate vindeca tetanosul şi epilepsia. Romanii o numesc capitulum cardui sau carterae, iar dacii, sicuponex. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Eryngium campestre         Denumire populară: Scai Alte posibilităţi:         Eryngium vulgare                

Pseudo-Apuleius: SIPOAX Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Plantago lanceolata         Denumire populară: Pătlagina 

Dioscoride: TENDILA Pseudo-Apuleius: TANDILA / TANIDILA Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Mentha piperita         Denumire populară: Mentă 

Dioscoride: TULBILA / TULBELA (Tουλβιλά)         Această plantă are o tulpină cu colţuri, înaltă de aproximativ douăzeci de centimetri înălţime. Florile sunt de culoare purpuriu pal. Frunzele sunt înguste şi lungi. Seminţele seamănă cu cele de grâu, iar rădăcina are o suprafaţă fină. Cât este verde, se prepară pulbere, care poate să închidă rănile şi să vindece ulcerele vechi. Decoctul este util pentru sciatică şi atenuarea durerilor. Sucul, preparat cu miere, este foarte util în cazul maladiilor de ochi. Poate fi folosit pentru a provoca avorturi sau în cazul stărilor generale de slăbiciune. Romanii o numesc febrifuga sau herba multiradix iar dacii, tulbela. Pseudo-Apuleius: SARSOZILA Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Centaurium erythraea         Denumire populară: Potroaca sau fierea pământului Alte posibilităţi:         Centarium umbellatum 

Dioscoride: TUTASTRA / TUTRASTRA / TRUTRASTRA (Tουτάστρα)         Colocynthis are ramuri mici, cu frunze zimţate, care se întind pe pământ ca şi la castravete. Fructul este

rotund şi foarte amar. Acesta trebuie cules când începe să-şi schimbe culoarea. Pulpa fructului este un bun dezinfectant. Seminţele pot fi fierte în miere diluată şi amestecate cu salpetru de India sau smirnă şi transformat în pilule. Acestea pot fi folosite la clismă sau ca şi supozitoare pentru sciatică, paralizie, colici, curăţarea intestinului sau constipaţie. Sămânţa poate fi învelită în lut şi fiartă în oţet, lichidul rezultat, ameliorând durerile de dinţi, prin clătirea gurii. Este foarte dăunător la stomac. Romanii o numesc cucurbita sylvatica, iar dacii, tutastra. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Cucurbita pepo         Denumire populară: Curcubata sau titva Alte posibilităţi:         Citrullus colocynthis         Cucumis colocynthis 

Pseudo-Apuleius: USAZILA / USUZILA / UTUTILA / AZILA / ADILA Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Cynogglossum officinale         Denumire populară: Limba câinelui Dioscoride: ZENA Identificare probabilă:   Denumire ştiinţifică: Ciscuta virosa Denumire populară: Cucută 

Dioscoride: ZUOSTE / ZUSTE (Zουόστη)         Artemisia sau monoclonos, creşte pe litoral. Este un tufiş cu frunze mari şi aspre. Are un miros dulceag. Este folosit ca uz extern, pentru a îmbăia lăuzele în vederea regenerării aparatului genital, sau pentru a provoca avortul dacă este ingerat. Se mai foloseşte pentru a sparge pietrele renale şi a regla disfuncţiile aparatului genital feminin. Romanii o numesc salentia, serpyllum, herba regia, rapium, tertanageta sau artensia, iar dacii, zuoste. Identificare probabilă:         Denumire ştiinţifică: Artemisia vulgaris         Denumire populară: Pelinul negru Alte posibilităţi:         Artemisia arborescens         Artemisia campestris         Artemisia latifolia         Artemisia monoclonos         Artemisia tenuifolia         Matricaria vulgaris         Matricaria parthenium         Pyrethrum parthenium         Parthenium matricaria         Chrysanthemum parthenium         Chrysanthemum vulgare         Tanacetum vulgare Dioscoride: TURA Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Agrimonia eupatoria         Denumire populară: Turiţă 

Dioscoride: KYRIONNEKON Pseudo-Apuleius: ADILA / ACHLAUOCANT Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Arum dracunculum         Denumire populară: Rodul pământului 

Pseudo-Apuleius: ACHLAVOCANT Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Pleurothallis dracontea         Denumire populară: Neidentificat 

        

     

Pseudo-Apuleius: COICOLIDA 

Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Neidentificat         Denumire populară: Neidentificat 

Pseudo-Apuleius: DICOTTELA Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Ranunculus acer         Denumire populară: Piciorul cocoşului 

Pseudo-Apuleius: DINUBULA Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Hycinthus orientalis         Denumire populară: Zambilă 

Pseudo-Apuleius: DROCILA Identificare posibilă:         Denumire

ştiinţifică: Berberis vulgaris         Denumire populară: Drăcilă 

TEUDILA Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Neidentificat         Denumire populară: Neidentificat ZIRED Identificare posibilă:         Denumire ştiinţifică: Artemisia scoparia         Denumire populară: Pelin de mătur

i BIBLIOGRAFIE: 1. POPA-LISSEANU G. - Dacia în autorii clasici 2. OSBALDESTON TA & WOOD RPA - The herbal of Dioscorides the Greek 3. VÁCZY Coloman - Nomenclatura dacică a plantelor 4. *** - Mic Dicţionar Enciclopedic 5. *** - Dicţionar Explicativ al Limbii Române 6. Pseudo-Apuleius, Herbal, St.Augustine's abbey, Canterbury; cca.1070-1100 7. Pseudo-Apuleius, Herbarius, Franţa, Bourguignon, cca.900-1000 8. http://ro.wikipedia.org