Plan de lectii Apendicita
Click here to load reader
-
Upload
gabriel-danea -
Category
Documents
-
view
216 -
download
11
description
Transcript of Plan de lectii Apendicita
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 1
Plan de lecţie
DEFINIŢIE
Apendicita acută este o inflamaţie acută sau un proces inflamator al apendicelui cecal
reprezentând cea mai frecventă cauză de abdomen acut.
Apendicele ileocecal se găseşte în locul de funcţiune al ileusului cu cecul. Situat în
marea majoritate a cazurilor în fosa iliacă dreaptă poate fi găsit în flancul şi hipocondrul drept.
Dacă este foarte lung vârful ajunge sub ficat. În cazuri excepţionale poate fi situat în partea
stângă a abdomenului.
ETIOPATOGENIE
Este cea mai frecventă cauză de abdomen acut chirurgical.
ETIOLOGIE
Se susţine că la baza apariţiei apendicitei stă o infecţie a acestuia, cu punct de pornire
endocavitar. Această infectare, ce poate duce fie la proces inflamator acut, extrem de
zgomotos, care necesită şi intervenţie operatorie de urgenţă, fie la un proces cronic, se
datorează prezenţei în interiorul apendicelui a unor germeni virulenţi care stagnând acolo,
împreună cu conţinutul fecaloid specific acestui segment, îşi exarcerbează virulenţa.
Frecvenţa maximă de apariţie este între vârsta de 10- 30 ani, fiind mai frecventă la
bărbaţi. Apare rar înainte de vârsta de 5 ani şi după vârsta de 50 ani.
Stagnarea conţinutului împreună cu microbii în acest tub apendicular este cauzată de
anumiţi factori:
- factorul constituţional – faptul că apendicele este un segment situat lateral faţă de
circulaţia normală intestinală;
- factorul patologic – constă în îngustarea lumenului apendicelui sau chiar astuparea
sa, fie de o cicatrice stenozantă, fie de către un mic fecalom (coprolit);
- factori alimentari – regimul alimentar hiperproteic şi sărac în celuloză, accentuând
procesele de putrefacţie intestinală, favorizează staza şi formarea unui flebolit, iar
acestea obstrucţia apendicelui;
- factori generali – constipaţia, purgaţii excesive, infecţii intestinale (colite, enterite),
gripa, angina şi chiar unii paraziţi ( oxiuri).
Factorul de declanşare este obstrucţia lumenului intestinal produsă de cauze diverse
(corp străin, leziuni inflamatorii) parietale, hiperplazie a foliculilor limfatici, fibroza sau
procesele tumorale, care transformă apendicele într-o cavitate închisă cu conţinutul aproape
întotdeauna infectat.
MORFOPATOLOGIE
1. Apendicita acută catarală
Reprezintă o inflamaţie a mucoasei sau submucoasei, difuză sau localizată. Apendicele
este congestionat, turgescent, cu desen vascular mai accentuat.
La deschidere, mucoasa este îngroşată cu pete echimotice ( şi false membrane) în
submucoasă sau chiar cu ulceraţii superficiale.
2. Apendicita acută flegmonoasă.
Apendicele este mărit de volum, edemaţiat cu luciul seroasei dispărut cu pete
echimotice şi false membrane. În lumen găsim adeseori puroi şi microabcese parietale,
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 2
rezultate din distrucţia foliculilor limfatici. În cavitatea peritoneală există uneori lichid seros,
tulbure.
3. Apendicita acută gangrenoasă.
Rezultă din combinarea unui proces de ischemie şi de infecţie anaerobă. Leziunile pot
fi localizate sau difuze. Peretele apendicular de culoare neagră – verzuie este subţire ca o ″
foiţă de ţigară″ , uneori cu perforaţii din care se scurge puroi. Uneori apendicele inflamat,
turgescent, cu false membrane şi pete echimotice, are cavitatea apendiculară dilatată şi plină
de puroi, sub tensiune realizându-se empiem apendicular.
4. Blocul apendicular este format din aglutinarea anselor subţiri şi a epiplonului din
jurul apendicelui, pentru a bloca procesul inflamator sau perforaţia apendiculară.
SIMPTOMATOLOGIE
Criza apendiculară prezintă două feluri de semne: subiective şi obiective.
1. Semne subiective
Durerea spontană este semnul cel mai fidel, mai constant, mai precoce, este însă
variabilă ca intensitate şi ca localizare.
Durerea uneori bruscă şi violentă este localizată în epigastru, periombical sau în fosa
iliacă dreaptă, alteori debutul este cu dureri abdominale difuze şi intermitente putând în câteva
ore ( 6-12) să se localizeze în fosa iliacă dreaptă, unde persistă ca un fond dureros, accentuat
de deplasări, tuse sau schimbări de poziţie, în unele cazuri începe şi rămâne în fosa iliacă
dreaptă.
Nu rareori o durere epigastrică de intensitate moderată face ca apendicita acută să
evolueze sub forma unei indigestii. Orice durere abdominală care nu cedează după 6 ore
trebuie privită cu seriozitate.
Greaţa şi vărsătura sunt semne obişnuite, deşi nu constante. Mai frecvent întâlnite în
prima zi, cedează apoi în caz de criză fără gravitate. Bolnavul are 1-2 vărsături alimentare sau
bilioase la început, iar apoi se linişteşte sau mai persistă o uşoară greaţă.
Scăderea apetitului foarte frecvent, adeseori anorexia, este primul semn urmat de
durere şi apoi vărsătură.
Vărsătura abundentă şi persistentă arată o evoluţie spre agravare şi pritonită.
Tulburările intestinale sunt obişnuite în apendicită, reprezentând mai frecvent o constipaţie,
dar uneori poate exista şi diareea.
Febra este obişnuită, cu o creştere moderată de temperatură între 37,5ºC şi 38ºC,
rareori însoţită de frisoane.
2. Semne obiective
Durerea produsă la palparea fosei iliace drepte, nu este prezentă întotdeauna la debut,
ci numai după câteva ore. Localizarea durerii corespunde în general triunghiului lui Jacobovici
cuprins între linia bispinală, spino-ombilicală şi marginea externă a muşchiului drept. Durerea
persistă în fosa iliacă dreaptă şi accentuată la presiune, arată mai des o inflamaţie a venoasei
apendiculare şi peritoneului.
3. Semne de iritaţie peritoneală
a). Semnul clopotului (Mandel) – sensibilitate crescută la percuţia uşoară a
abdomenului sau a fosei iliace drepte.
b). Semnul lui Bloomberg – durerea la decompresiune bruscă.
c). Semnul Psaosului – accentuarea durerii la presiunea fosei iliace drepte prin ridicarea
membrului inferior.
d). Dispariţia reflexelor cutante.
e). Semnul obturatorului
Contractura musculară este cel mai valoros semn, de obicei este localizată, alteori este
difuză.
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 3
Faciesul este mai palid, pulsul este crescut în concordanţă cu febra, leucocitoza este
moderat crescută ( 7000 – 15000 ).
FORME CLINICE
Apendicita toxică este rar întâlnită şi se caracterizează prin vărsături abundente şi
adesea hemoragice, alterarea stării generale, facies cianotic, violaceu. Pulsul este în
concordanţă cu febra.
Examenul local arată o sensibilitate mai mult sau mai puţin accentuată în fosa iliacă
dreaptă, apare mai frecvent la copii.
Peritonitele apendiculare pot avea trei forme: peritonita generalizată, peritonita
secundar generalizată şi blocul apendicular.
1. Peritonita acută generalizată
Se produce fie prin perforaţie, fie prin cangrenă; debutul poate fi cu durere vie în fosa
iliacă dreaptă, greţuri, paloare, apărare musculară, fie mai discret cu fenomene de indigestie ce
pot fi etichetate ca un deranj gastric. Simptomele se accentuează rapid în întreg abdomenul.
Vărsăturile sunt frecvente. Oprirea tranzitului este netă. Pulsul şi febra cresc, faciesul ″
peritoneal″.
La examenul obiectiv se observă o sensibilitate în fosa iliacă dreaptă, contractura
generalizată, semnele de iritaţie peritoneală sunt prezente. Nu se vor administra calmante sau
purgative în această perioadă.
Peritonita putrică este datorită perforaţiei unei apendicite cangrenoase. Debutul este
adesea cu durere violentă de perforaţie. Este cea mai vie durere însoţită de semne discordante.
Vărsăturile sunt puţin abundente, diaree, temperatura moderat crescută, puls accelerat,
alterarea stării generale, facies palid, extremităţi reci.
La examenul obiectiv se observă o sensibilitate puţin marcată, dar contractura este mai
netă în fosa iliacă dreaptă. Douglasul este sensibil. După acest debut, evoluţia poate deveni
greu de supravegheat. Fenomenele se ameliorează, durerea dispare, febra scade, uneori fiind
precedată de frison.
Persistă însă unele simptome ca diareea, alterarea pulsului şi contractura musculară.
2. Peritonitele secundare generalizate
Sunt apendicite acute care după o criză apendiculară necunoscută sau netratată, intră în
faza de „acalmie înşelătoare” pentru ca ulterior să evolueze spre peritonită.
Distingem trei forme clinice:
- peritonita acută progresivă – peritonita din a 6 – 10 zi, are o perioadă scurtă de
aparentă regresiune, a procesului, sub care peritonita evoluează silenţios: după o
criză apendiculară fenomenele se liniştesc incomplet: durerea, febra, vărsătura
dispar, persistă însă sensibilitatea la palpare şi o impastare în fosa iliacă dreaptă;
după câteva ore reapare progresiv febra, puls rapid, apar durerile, creşte
leucocitoza.
- Peritonita în doi timpi – aceste peritonite sunt grave şi se datorează fie unei
apendicite cangrenoase, fie perforării unui abces apendicular localizat şi
nerecunoscut.
- Peritonita în trei timpi – criza apendiculară urmată în 4 – 5 zile de ameliorare, apoi
apare blocul apendicular care poate evolua fie spre regresie, fie spre abcedare şi
difuziune în cavitatea peritoneală, dînd peritonita în trei timpi; este o formă
deosebit de gravă .
3. Blocul apendicular
Este o peritonită localizată ce survine ca o complicaţie a unei apendicite acute netratate
la timp; clinic se palpează o formaţiune tumorală în fosa iliacă dreaptă sau în douglas, foarte
sensibilă la palpare; blocul apare la câteva zile de la debut ( 2- 6 zile), dar antibioterapia poate
prelungi formarea lui; caracteristic este febra, puls rapid, apăsare musculară.
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 4
CLASIFICAREA APENDICITEI ACUTE DUPĂ LOCALIZARE
Apendicita retrocecală
Este o formă frecventă şi greu de recunoscut. Este forma cu evoluţia cea mai
înşelătoare dintre apendicitele acute. Este şi cea mai frecventă cauză de deces prin apendicita
neoperată sau operată prea târziu.
Forma ambulatorie de apendicită retrocecală – după câteva colici abdominale
localizate mai frecvent în fosa iliacă dreaptă, însoţită de greţuri, fenomenele se amendează în
câteva ore şi bolnavul îşi poate continua ocupaţiile; alteori durerea apare numai la efort când
bolnavul se apleacă sau îşi flectează coapsa; în zilele următoare apare anorexia, febra, apoi
blocul sau perforaţia.
Forma obişnuită de apendicită retrocecală – după un debut cu colici, vărsături,
fenomenele se ameliorează, dar incomplet; persistă febra moderată, dar rezistentă, rareori chiar
septică şi pulsul mai accelerat; apar semne urinare sau genitale (disuria, polakiuria, hematurie,
tenesme, dureri testiculare la bărbaţi).
Forma pseudotumorală – întâlnită mai des la bătrâni; în unele cazuri examenul baritat
ne poate da diagnosticul; cecul şi ileonul sunt normale cu toată existenţa tumorii.
Apendicita pelviană
Această localizare este mai frecventă la femei şi se asociază cu fenomenele urinare
(disurie, tenesme, polakiurie) sau fenomene genitale (metroragii). Debutul este adeseori brusc
cu dureri hipogastrice, vărsături, febra şi fenomenele urinare sau chiar cu fenomene de iritaţie
peritoneală. Simptomele se pot ameliora după debut pentru ca după câteva zile să apară un
abces în Douglas.
Nediagnosticată, evoluţia sa este fie spre rezoluţie, fie spre perforaţie într-un organ
vecin (rect, vagin) sau peritoneu.
Când, după o criză banală de apendicită, fenomenele nu se ameliorează complet,
persistă febra, puls accelerat, paloare, chiar pe lângă un abdomen suplu şi nedureros, tuşeul
rectal poate evidenţia un bloc apendicular pelvian.
Apendicita subhepatică
Simptomatologia acestei apendicite imită tabloul colecistitelor acute, diferenţierea fiind
adesea dificilă. O apendicită acută mai frecventă la copii şi rană la bătrâni.
CLASIFICAREA APENDICITEI ACUTE DUPĂ VÂRSTĂ
Apendicita la copii
Este cu atât mai gravă, cu cât copilul este mai mic. Leziunile anatomo – patologice au
o mare tendinţă spre forme distructive ( necroză, perforaţie), iar posibilităţile de blocare sunt
mai reduse la copii, de aceea evoluţia este mai scurtă şi perforaţia mai frecventă decât la
adulţi.
Apendicita la bătrâni
Poate prezenta două forme mai frecvente: forma ocluzivă, când sugerează tabloul unei
ocluzii (balonare, meteorisme, oprirea tranzitului) şi forma pseudo-tumorală.
Apendicita la gravide
Poate să apară în orice moment al evoluţiei sarcinii. Gravitatea constă în diagnosticare
şi posibilitatea confuziei simptomatologiei cu semne ale sarcinii.
DIAGNOSTIC
A diagnostica o apendicită acută, este o adevărată ″ piatră de încercare a clinicianului ″
având în vedere că apendicita acută poate lua o multitudine de forme clinice.
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 5
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
La apendicita acută trebuie făcut diagnosticul diferenţial cu acele afecţiuni care se pot
manifesta prin falsul abdomen acut, aceste afecţiuni fiind destul de numeroase:
- pneumonia, bronhopneumonia sau pleurezia costodiafragmatică dreaptă se poate
confunda uşor cu apendicita acută;
- gripa şi în special epidemiile ce încep cu dureri abdominale;
- limfadenita mezenterică – în acest caz durerea din fosa iliacă dreaptă nu este
însoţită de hiperestezie cutanată şi apărare musculară, are caracter migrator;
- colica hepatică: cu sau fără colecistită acută;
- colica renală ridică probleme de diagnostic cu apendicita acută retrocecală;
- gastrita acută: se poate confunda cu apendicita de debut, durerile se manifestă însă
sub formă de epigastralgie;
- abdomenul chirurgical acut;
- avortul tubar şi sarcina;
- sarcina extrauterină ruptă;
- chistul ovarian torsionat;
- ileita terminală acută;
- ulcer gastro-duodenal perforat prin semnele clinice şi radiologice caracteristice nu
pune probleme deosebite de diagnostic, atâta timp cât există o peritonită
apendicular instalată;
- pancreatita acută;
- ocluzia intestinală;
- infarctul mezenteric.
EVOLUŢIE
Evoluţia depinde de intensitatea leziunii apendicelui în cazuri uşoare, toate fenomenele
cedează după câteva zile.
Examenele făcute după 2-4 zile constată că durerile au dispărut, persistând doar o
sensibilitate la nivelul fosei iliace drepte şi uneori contractura musculară.
Temperatura scade la normal şi pulsul îşi revine. În formele mai grave toate
simptomele se accentuează. Febra persistă. Pulsul este mai frecvent. Contractura musculară se
menţine, ceea ce denotă participarea peritoneului.
De cele mai multe ori apendicita evoluează spre perforare cu peritonită acută difuză,
sau spre constituirea blocului apendicular.
Prin leziunea perforativă unică sau multiplă apendicita acută se poate complica cu
peritonita localizată sau blocul apendicular, peritonita difuză sau septicemia apendiculară.
Septicemia apendiculară este poate cea mai gravă complicaţie a apendicitei. Ea poate
îmbrăca forma unei septicemii cu localizări supurative pluriviscerale.
În evoluţia sa distingem trei faze:
- faza infiltrativă
- faza de abcedare
- faza de fistulizare.
PROGNOSTIC
În apendicita acută prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului şi a intervenţiei
făcute în primele 12 – 14 ore, cu un procent foarte mic de mortalitate. Mortalitatea creşte în
paralel cu timpul trecut de la debut şi până la intervenţie, în cazuri grave.
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 6
TRATAMENT
Apendicita acută este o afecţiune chirurgicală. Singurul tratactomia de urgenţă, care se
efectuează imediat după stabilirea diagnosticului. Tratamentul începe cu măsuri terapeutice
obligatorii la orice nivel de asigurare a asistenţei medicale, care sunt următoarele:
- punerea bolnavului în repaus relativ;
- suspendarea alimentaţiei orale;
- aspiraţia gastrică continuă pe sondă;
- montarea unei perfuzii pentru reechilibrarea hidroelectrolitică a bolnavului şi
pentru menţinerea unei vene pentru orice eventuală intervenţie de tratament;
- nu se administrează antialgice,
- se notează în F.O. cantitatea, felul medicamentului şi ora administrării;
- transportul bolnavului într-o unitate spitalicească cu secţie de chirurgie şi
reanimare.
Intervenţia chirurgicală se completează cu antibioterapie dacă există un proces
inflamator de vecinătate sau generalizată.
Dacă din diferite motive, nu se poate interveni imediat, pentru a scurta perioada până la
operaţie se aplică pungi de gheaţă pe regiunea iliacă dreaptă.
Bolnavul va fi alimentat şi nu i se va aplica purgative dacă intervenţia operatorie se
amână din cauza unui diagnostic incert. Nu se vor administra calmante, deoarece acestea
maschează evoluţia şi semnele bolii.
Bolnavul va ingera numai lichide.
În caz de plastron apendicular bolnavul va fi internat. Se aplică punga cu gheaţă în
zona iliacă dreaptă. În cazul în care apendicita are tendinţe spre resorbţie se aplică un
tratament cu antibiotice ( Penicilină, Ampicilină).
Se administrează antitermice, antialgice. După remiterea simptomelor generale şi
locale bolnavul este externat, urmând să se facă apendicectomie la rece, la 4-6 săptămâni până
la trei luni.
Bolnavii care prezintă plastron apendicular, dacă au o stare generală bună, nu trebuie
operaţii; este preferabil amânarea operaţiei până la absorbţia plastronului, întrucât în caz de
contrar se poate realiza o infecţie latentă promovând o infectare a cavităţii peritoneale.
Blocul apendicular nu se operează de urgenţă, doar dacă se perforează.
Tratamentul conservator constă în repaus în primul moment acut.
Alimentaţia bolnavului trebuie să fie uşoară (supe, ceai).
ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE
În primul rând se urmăreşte starea generală a bolnavului.
Marea majoritate a cazurilor se vindecă în 2-4 săptămâni. O grijă deosebită trebuie
acordată bolnavilor operaţi cu apendicită cangrenoasă şi apendicită flegmonoasă. Pentru
prevenirea complicaţiilor în aceste cazuri este bine a se lăsa pielea şi ţesutul celular deschise,
aplicându-se pe plagă o meşă cu soluţie de neomicină.
Plaga va fi îngrijită în condiţii sterile de 5 – 6 zile după care eliminându-se mesa,
sutura, plaga, evitându-se astfel supuraţia peretelui.
Se va avea grijă deosebită la rehidratarea bolnavului şi la supravegherea unui regim
alimentar sever:
- în prima zi: regim hidric;
- în a doua zi: regim hidro-lacto-zaharat;
- în a treia zi: regim de pireuri, biscuiţi;
- în a patra zi: se poate adăuga rasol.
Sensibilitatea plăgii şi înroşirea marginilor arată că există supuraţii, durerea
abdominală şi febra, dau de bănuit o peritonită.
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 7
Vărsăturile în perioada postoperatorie semnalează o difuziune a procesului informator
în cavitatea peritoneală.
Uneori, bolnavul nu poate urina după intervenţia chirurgicală. În acest caz este necesar
aplicarea sondei vezicale.
COMPLICAŢII POSTOPERATORII
Hemoragia este complicaţia cea mai des întâlnită în urma operaţiilor de apendicită şi se
evidenţiază sub trei forme:
- hemoragia plăgii;
- hemoperitoneu;
- hemoragia intraluminală.
Abcesul rezidual perineal apare datorită închiderii fără drenaj a cavităţii peritoneale sau
a nefuncţionării drenajului instalat, necesitând deschiderea chirurgicală.
Alte complicaţii:
- peritonite;
- ocluzia intestinală;
- supuraţia plăgii;
- ileus dinamic postoperator.
PROFILAXIA
Efectuarea de urgenţă a tratamentului apendicitei acute pentru prevenirea
complicaţiilor.
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 8
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI R.A.D.
Culegerea datelor
Date fixe:
Identitatea: R.A.D.
Naţionalitatea: română
Limba vorbită: română
Religia: ortodoxă
Nu are cunoştinţă de a fi alergică la medicamente sau alimente.
Date variabile
Domiciliul: Satu Mare, str. Independenţei, nr. 8/23.
Condiţii de locuit: corespunzătoare.
Ocupaţia: elevă.
Prezentarea persoanei
Pacienta are vârsta de 19 ani, născută pe data 1 martie 1989, necăsătorită. Este o
persoană sociabilă, comunicativă, se acomodează uşor la mediul spitalicesc, cu un
temperament şi emotivitate normală, locomoţie normală, nu este consumatoare de alcool, dar
este fumătoare. Are înălţimea de 167 cm, greutatea de 58 kg, grup sanguin B III Rh+.
Istoricul bolii Din discuţia purtată cu pacienta reiese că boala actuală a debutat insidios în urmă cu 72
de ore prin apariţia durerilor în fosa iliacă dreaptă, greaţă, vărsături bilioase, astenie, adinamie
dispnee.
Din acest motiv se adresează medicului de unde este dirijată spre secţia chirurgie a
Spitalului Judeţean Satu Mare, unde se internează pentru tratament de specialitate respectiv
apendicectomie.
Anamneza asistenţei medicale
Pacienta a mai avut în antecedente alte boli minore fără importanţă şi fără legătură cu
boala actuală.
Am preluat pacienta pentru îngrijire în data de 10 ianuarie 2009 ora 22,33 stabilindu-i
nevoile perturbate:
- nevoia de a respira;
- nevoia de a mânca şi a bea;
- nevoia de a elimina;
- nevoia de a dormi şi a se odihni;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a învăţa şi a descoperi.
Stabilirea priorităţilor
- să-i uşurez respiraţia;
- să combat durerea;
- să stimulez apetitul;
- să previn deshidratarea;
- să-i înlătur frica şi să-i creez condiţii pentru odihnă;
- să o învăţ regimul de viaţă în general;
- să o pregătesc preoperator, pentru intervenţia chirurgicală;
- să o îngrijesc postoperator.
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 9
Analiza şi interpretarea datelor
Nevoia Diagnostic
infirmier
Manifestări de
dependenţă Surse de dificultate
1. 2. 3. 4.
Nevoia de a respira - dispnee - dificultatea de a
respira
- consum de tutun
Nevoia de a mânca
şi a bea
- alimentaţie
insuficientă:
greţuri, vărsături
- inapetenţă
- vărsături
- durere
- senzaţie de vomă
Nevoia de a elimina - deshidratare - uscarea pielii şi a
mucoaselor
- vărsături
- alterarea
tegumentelor,
hidratarea insuficientă
Nevoia de a dormi
şi a se odihni
- insomnie - dificultatea de a
dormi
- durere
- stres
Nevoia de a evita
pericolele
- frică, anxietate - nelinişte, teama de
operaţie
- nelinişte faţă de
diagnostic
Nevoia de a învăţa
şi a descoperi
- cunoştinţe
insuficiente
despre boală
- cunoştinţe
insuficiente a măsurilor
de prevenire şi
consecinţele ei
- lipsa de cunoştinţe
despre mijloacele ce se
pot folosi pentru a-şi
menţine sănătatea
Diagnostic nursing
Pacienta anxioasă, cu stare generală alterată, datorită vărsăturilor, durerilor în fosa
iliacă dreaptă, dispneei, frica de intervenţia chirurgicală şi cu lipsuri în cunoaşterea regimului
spitalicesc.
Diagnostic medical
- apendicită acută catarală.
Planul de îngrijire preoperatorie
Problema Obiectivul Intervenţii
Evaluare proprii delegate
1. 2. 3. 4. 5.
Durere în
fosa iliacă
dreaptă
- calmarea
durerii
- îi pun pungă
cu gheaţă pe
locul dureros
- nu se administrează
calmante pentru a nu
masca evoluţia şi
simptomatologia bolii
- durerea cedează
în aproximativ 30
minute de la
aplicarea pungii cu
gheaţă
Vărsături - combaterea
vărsăturilor
- să respire
adânc
- i-am administrat
Torecan fiole 1
- după o oră de la
administrarea
injecţiei vărsăturile
dispar - prevenirea
deshidratării
- am sfătuit-o
să consume
lichide (ceai,
apă)
- perfuzie cu glucoză
5% + ser fiziologic
1000 ml.
Dispnee - uşurarea
respiraţiei
- aerisirea
salonului
- poziţie
semişezândă
- administrarea unui
bronhodilatator
Miofilin f.1.i.v.
- se diminuează
dispneea
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 10
- exerciţii
respiratorii
Insomnii - să doarmă şi
să se
odihnească
bine
- încerc să o
liniştesc prin
discuţii blânde
- îi sustrag
atenţia de la
operaţie
- i-am administrat
diazepam tb.1.
- bolnava se
trezeşte mai
odihnită
Nu se
cunoaşte
suficient
regimul
spitalicesc
- informarea
pacientei
- să aibă
încredere în
echipa de
îngrijire
- o încurajez în
privinţa
operaţiei
- bolnava pare mai
liniştită, mai
optimistă.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientei pentru intervenţia chirurgicală şi
medicamentoasă, 10 ianuarie 2009
Pregătirea psihică – dialoghez cu pacienta, o liniştesc vorbindu-i despre intervenţia
chirurgicală, de reuşita ei, asigur repaus fizic, psihic şi intelectual.
Pregătirea fizică – bolnava face baie generală în seara zilei de 10 ianuarie respectiv cu
o seară înainte de intervenţie, schimbă lenjeria de corp, îşi taie unghiile, îndepărtează lacul de
pe unghii.
În seara şi dimineaţa intervenţiei i se face clisma evacuatoare, bărbierirea pilozităţilor,
golirea vezicii urinare.
Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientei:
10 ianuarie 2009 ora 23;
Puls= 100 bătăi/ minut;
T.A.=130/85 mmHg;
Temperatura= 36,5ºC;
Respiraţie= 18 resp./minut;
Diureză= 1800 ml.
Am însoţit pacienta până în sala de operaţie la ora 23 şi revine în salon la ora 23,30. I
s-a făcut anestezie generală la cerere.
Planul de îngrijire postoperatorie
Problema Obiectivul Intervenţii
Evaluare autonome delegate
1. 2. 3. 4. 5.
Posibilitatea
apariţiei
complicaţiilor
postoperatorii
(hemoragia
internă, şocul
hemoragic
- prevenirea
complicaţiilor
- urmărirea
funcţiilor vitale
- supravegherea
faciesului
- ora 14:
T.A.=120/80 mmHg
P= 80 băt./minut
T=37ºC
R=20 resp/minut
- ora 16:
T.A.=120/80 mmHg
P=80 băt./minut
T=37,5ºC
R=19 resp/minut
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 11
Ora 18:
T.A.=120/80 mmHg
P=80 băt/minut
T=37,5ºC
R=19 resp/minut
Prezentarea plăgii
postoperatorii şi a
tubului de dren
- să aibă o
evoluţie
favorabilă
- supravegherea
pansamentului
- pansament uscat şi
curat
Durerea în
regiunea plăgii
operate
- calmarea
durerii
- încerc să-i
înlătur durerea
ajutând-o să ia o
poziţie cât mai
comodă
- îi administrez
Algocalmin f.1.
- durerea cedează în
intensitate
Regimul
postoperator
Să-i asigur
regimul
alimentar
adecvat
- îi dau ceai
amar
- bolnava ingerează 200
ml ceai amar
Uşoară balonare - stimularea şi
supravegherea
tranzitului
intestinal
- mobilizare
pasivă, flexii şi
deflexii ale
membrelor
- tranzit absent
Senzaţie de
uscăciune a
mucoaselor
- menţinerea
tegumentelor
integre
- umezirea
buzelor cu apă
sau cu ceai amar
- tegumente integre
După două zile îi
este permis să se
deplaseze dar nu
poate singură
- facilitez
deplasarea
- o ajut să se
deplaseze prin
salon de câte ori
doreşte
- pacienta este
mulţumită
Nu se poate
odihni şi dormi
- înlăturarea
acestei stări
- îi explic
necesitatea
odihnei, efectul
somnului şi al
odihnei asupra
organismului
- îi administrez o
tabletă de
Luminal
- pacienta doarme bine
Posibilitatea
apariţiei
complicaţiilor:
pneumonia,
escara,
tromboflebita
- prevenirea
complicaţiilor
- urmărirea
funcţiilor vitale
- mobilizare
- tapotare
- schimbarea
poziţiei
- fricţiuni cu
alcool a
regiunilor
predispuse
escarelor
-13 ianuarie:
T.A.=130/80mm
Hg
P=80băt/minut
T=36,5ºC
- 14 ianuarie:
T.A.=130/80mm
Hg
T=36ºC
- pacienta nu a făcut
nici o complicaţie
Frica cauzată de
scoaterea tubului
de dren
- înlăturarea
fricii
- încerc să-i
înlătur frica
explicându-i
cum va decurge
această
- îndepărtez tubul
de dren prin
tehnica învăţată
dezinfectez în
jurul tubului cu
- pacienta este
mulţumită
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 12
intervenţie şi că
durerea va fi de
intensitate mică
iod
Uşoară balonare - stimularea şi
supravegherea
tranzitului
intestinal
- mobilizarea
activă
- tranzit prezent din 14
ianuarie
Îngrijiri igienice - să-i menţin
tegumentele
curate
- o ajut în
efectuarea
toaletei
- tegumentele şi
mucoasele sunt curate
şi integre
Regimul
alimentar impus
de afecţiune
- să-i asigur
regim
alimentar
adecvat
- în 13 ianuarie
primeşte ceai
amar cu biscuiţi
- în 14 ianuarie
primeşte regim
hidrosodat:ceai
dulce, supă,
biscuiţi
- în 15 ianuarie
primeşte supă
strecurată. Piure
de cartofi cu
carne slabă şi
fiartă
- pacienta respectă
regimul
Nu cunoaşte
regimul de viaţă
general
- să-i dau
informaţii
necesare
- să ducă un
regim de viaţă
sănătos, igieno-
dietetic timp de
6 luni să evite
efortul fizic
- să vină la
control medical
după 3
săptămâni
- pacienta promite că
va respecta regimul
Medicul hotărăşte
externarea în 15
ianuarie
-să pregătesc
bolnava
pentru
externare
- o ajut să-şi
strângă
lucrurile, îi dau
bilet de ieşire şi
o conduc la
garderobă să se
schimbe în
hainele ei
Evaluare finală
Pacienta R.A.D. a fost internată în data de 10 ianuarie 2009 cu următoarele simptome:
dureri în fosa iliacă dreaptă, vărsături, dispnee, astenie, adinamie, având o evoluţie favorabilă
postoperatorie. Este spitalizată timp de 5 zile.
La internare am găsit alterate următoarele nevoi:
- nevoia de a respira
- nevoia de a mânca şi a bea
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 13
- nevoia de a elimina
- nevoia de a dormi şi a se odihni
- nevoia de a evita pericolele
- nevoia de a învăţa şi a descoperi.
În urma identificării problemelor şi stabilirea priorităţilor, am reuşit să-mi îndeplinesc
obiectivele propuse în îngrijirea acestei paciente (pregătirea preoperatorie şi îngrijirea
postoperatorie).
Datorită îngrijirilor postoperatorii efectuate de mine şi de asistenta medicală, conform
obiectivelor, pacienta nu face complicaţii postoperatorii.
La externare, în 15 ianuarie, pacienta îşi cunoaşte regimul de viaţă pe care trebuie să-l
urmeze.
Tratament
10 ianuarie 2009
- Perfuzie cu sol. Glucoză 5% - 1000 ml + ser fiziologic 1000 ml.
- Miofilin f.1
- Diazepam tb.1
- Torecan f.1
12 ianuarie 2006
- Miofilin f.1
- Mialgin f.1
- Perfuzie cu ser glucozat 5% - 400 ml.
- Heparină f.2
- Algocalmin f.1
13 ianuarie 2009
- Luminal tb.2
- Algocalmin tb.2
- Papaverină f.2
14-15 ianuarie 2009
- Luminal tb.2
- Algocalmin f.1
- Papaverină f.1
- Scobutil f.1
Examene clinice
10 ianuarie 2009
Examen hematologic:
- Ht.=41%
- Leucocite= 6400
- VSH=16
- TS=2′
- TC=6′
- Glicemie=4,04
Analiză de urină:
- Densitate= negativ
- Reacţia= negativ
- Albumina= pozitiv
- Urobilinogen=crescut
- Pigmenţi biliari= negativ
- Sed urinar= 4-5 leucocite.
Analize biochimice:
APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 14
- Timol= 3
- Bilirubinemie:
- T=5,0
- D=4,0
- I=1,0
- GPT= 800
- Proteine totale=8,57
- Creatinină=0,99
- Amilazemie= 219
- Ionograma :
Na=142
K=3,9
Ca?2,84
Examene paraclinice
Ecografie
Rx. toracic
E.K.G
Examen ginecologic
Examen preanestezic.