OCLUZOLOGIE

Student,

Malicski Madalina,

An III, MD, GR 4

CE ESTE OCLUZIA ?

Reprezintă rapoartele de contact între dinţii celor 2 arcade în anumite poziţii; Aceste poziţii pot fi: - statice - dinamice.

POZITIILE STATICE

Poziţiile statice: cu interes pentru ocluzologie sunt cele care

apar în finalul actului masticator; - IM, - RC - poziţia de „cap la cap” în propulsie şi

lateralitate - poziţia de repaus

POZITIILE DINAMICE

Poziţiile dinamice:Apar în timpul alunecării dinţilor între ei; - propulsia, - lateralitatea, - poziţii intermediare între propulsie şi

lateralitate.

În studiul ocluziei nu ne putem delimita strict la examinarea rapoartelor dintre dinţi. Dinţii se află în corelaţie cu o mulţime de alte ţesuturi, formând aşa numitul sistem de ocluzie

DINŢII: ELEMENTE DE MORFOLOGIE OCLUZALĂ

Cuspizii fiecare dinte prezintă cuspizii vestibulari

(meziali, centrali sau linguali) şi orali (palatinali sau linguali);

fiecare cuspid este împărţit în 2 versante: - versant extern – priveşte în afara feţei

ocluzale sau în afara axului lung al dintelui; - versant intern – priveşte spre interiorul

feţei ocluzale sau spre axul lung al dintelui.

Relieful ocluzal - creasta M-D (proeminenţă ce există în

vârful cuspidului) desparte versantul intern de cel extern.

- se uneşte şi se continuă cu cele 2 creste marginale proximale ale feţei ocluzale.

- + crestele marginale delimitează faţa ocluzală;

- desparte faţa ocluzală de suprafaţa ocluzală.

Suprafaţa ocluzală cuprinde: - versantele externe ale cuspizilor V

mandibulari, - versantele externe ale cuspizilor P maxilari. - fiecare versant este împărţit în 2 pante: - pantă mezială; - pantă distală.

Muchia longitudinală desparte versantul intern în cele 2 pante (M şi D): - are o direcţie V-O, - porneşte din vârful cuspidului, până la

nivelul ecuatorului dintelui (pe versantele externe) sau la nivelul şanţului principal M-D la molari, respectiv şanţ longitudinal la premolari (pe versantele interne);

- se poate observa clinic la nivelul feţei V ai PM superiori.

REALIZAREA CONTACTELOR DENTO-DENTARE ÎN CONDIŢII NORMALE

STOPURILE OCLUZALE = contactele ce se realizează între anumite grupuri de cuspizi şi fosete sau creste marginale ale dinţilor antagonişti.

În ocluzologie se cunosc 3 categorii de cuspizi de sprijin: grupul I, II. III Gr. I - este reprezentată de cuspizii V ai dinţilor de la

nivelul mandibulei – PM şi M mandibulari; Gr.II – reprezentată de cuspizii caninului inferior şi de

marginea incizală a Ic inferior; Gr. III – reprezentată de cuspizii palatinali ai PM si M

maxilari (superiori).

Fiecare din acestă grupă realizează stopuri ocluzale cu dinţii antagonişti. Contactele cu antagonişti se fac fie la nivelul crestelor marginale, fie la nivelul fosetelor (rol important – fosetele centrale ale M).

ROLUL STOPURILOR OCLUZALE

realizează poziţia dentară de IM; menţin DVO – rol estetic; menţin stabilitatea ocluzală; realizează triturarea alimentelor; transmit presiuni în axul lung al dinţilor; realizează o abrazie dentară simetrică,

egală.

TIPURI DE CONTACTE OCLUZALE FUNCTIONALE

1.Contact tripodic ( contact versant cuspid- versant fosetă

1.

2.Contact vârf cuspid – fund fosetă 3.Marginile incizale în foseta de sub

cingulum 4.Contact dipodic

2.

ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA

Elemente componente ale ATM: elemente craniene: cavitatea glenoidă şi

tuberculul articular; elemente mandibulare: condilul mandibular; elemente comune: meniscul, capsula,

ligamente proprii, ligamente extracapsulare.

D.p.d.v. al ocluziei ne interesează ligamentele proprii care sunt: lateral extern şi lateral intern

Ligamentele: există proprii ale ATM: ligamente laterale

externe şi interne. Ligamentul lateral extern se inseră pe versantul extern al condilului şi pe col, cealaltă inserţie facându-se pe eşancrura zigomei. Ligamentele asigură funcţionalitatea adică mişcarea de rotaţie şi translaţie

RELAŢIA CENTRICĂ

Definiţie:este poziţia cea mai înaltă, cea mai posterioară, dar neforţată şi simetrică ocupată de condili în cavitatea glenoidă.

IMPORTANŢA RELAŢIEI CENTRICE:RC este o poziţie constantă tot timpul vieţii, nefiind condiţionată de prezenţa dinţilor → există deci şi în edentaţii parţiale sau totale.RC este o poziţie diagnostică : de la care porneşte orice analiză ocluzalăRC este o poziţie funcţională pentru că intervine şi în timpul masticaţiei, şi anume, atunci când se încearcă masticaţia alimentelor dure, cu consistenţă mărită, deci atunci când condilii au nevoie de un sprijin ferm.

RC este o poziţie funcţională pentru că intervine şi în timpul masticaţiei, şi anume, atunci când se încearcă masticaţia alimentelor dure, cu consistenţă mărită, deci atunci când condilii au nevoie de un sprijin ferm.

RC este o poziţie care poate fi determinată, înregistrată şi transferată în laborator.- când celelalte au dispărut

RC este o poziţie fundamentalăo poziţie care poate să restabilească rapoartele dintre mandibulă şi maxilar; poziţiile IM, RC, DVR.

MULTUMESC !