Biografie Hesse Hermann Hermann Hesse (2 iulie 1877, Calw, Germania - 9 august 1962, Montagnola, Elvetia) mare scriitor de origine germana, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1946. Este faimos pentru romanele sale "Steppenwolf" (Lupul de stepa), "Das Glasperlenspiel" (Jocul cu margelele de sticla) si "Siddhartha".S-a nascut in Calw, un mic orasel din Wurttemberg, azi Baden-Wurttemberg, in sudul Germaniei, in familia unor misionari protestanti. La inceputul primului razboi mondial a plecat in Elvetia unde a primit cetatenia elvetiana (1923).Singuratatea spirituala a artistului si izolarea de lumea moderna sunt teme frecvente in operele lui Hesse. Romanele sale, majoritatea psihoanalitice si simbolice, includ "Peter Camenzind" (1904), "Unterm Rad" (Sub roata) (1906), "Rosshalde" (1914) si "Demian" (1919). Unul dintre cele mai cunoscute si mai complexe romane ale sale, "Lupul de stepa" (1927), descrie natura duala a umanitatii. Aceasta tema poate fi regasita si in "Narziss und Goldmund" (Narcis si Gura de aur) (1930).Intre scrierile sale se regasesc "Jocul cu margelele de sticla" (1943) si "Siddhartha", o repovestire a vietii lui Buda, (1922), un roman ilustrativ pentru interesul lui Hesse in studierea budismului. Finetea si calitatea lirica a prozei lui se regasesc si in versurile pline de melancolie din "Gedichte" (Poeme) (1922) si "Trost der Nacht" (1929). Eseurile sale sunt adunate in "Betrachtungen" (1928) si "Krieg und Frieden" (Daca razboiul va continua) (1946).Hermann Hesse (n. 2 iulie 1877, Calw, Germania d. 9 august 1962, Montagnola, Elveia) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatur pe anul 1946. Este faimos pentru romanele sale Der Steppenwolf (Lupul de step), Das Glasperlenspiel (Jocul cu mrgele de sticl) i Siddhartha.Motivaia Juriului Nobelpentru inspiratele sale scrieri care, crescnd n ndrzneal i putere de ptrundere, exemplific idealuri umanitare clasice i nalte caliti ale stilului.S-a nscut n Calw, un mic orel n Wrttemberg, azi Baden-Wrttemberg, n sudul Germaniei, n familia unor misionari protestani. Prinii si s-au cunoscut n India. Tatl su, Johannes Hesse, era originar din Estonia (nscut acolo n 1847, ca fiu al unui medic). Copilria i tinereea lui Hesse au fost caracterizate prin precocitate, entuziasm i rebeliune. Pn prin anul 1893 viaa lui Hesse a fost un ir de transferuri de la o coal la alta, datorate comportamentului ru i caracterului ireductibil. Prinii si au perceput c nu au un copil obinuit nc din anul 1881. Fiindc nu mai fceau faa precocitii i energiei lui, prinii s-au gndit chiar s l instituionalizeze sau s l trimit de acas.

La nceputul Primului Rzboi Mondial a plecat n Elveia unde a primit cetenia elveian (1923).Soia sa a fost Maria Bernoulli, descendent a celebrei familii Bernoulli, fiind str-strnepoata lui Johann II Bernoulli.Singurtatea spiritual a artistului i izolarea de lumea modern sunt teme frecvente n operele lui Hesse.Romanele sale, majoritatea psihoanalitice i simbolice, includ Peter Camenzind (1904), Unterm Rad (Sub roat) (1906), Rosshalde (1914) i Demian (1919). Lupul de step (1927), unul dintre cele mai cunoscute i mai complexe romane ale sale, descrie natura dual a umanitii. Aceeai tem se regsete i n Narziss und Goldmund (Narcis i Gur de aur) (1930).

ntre scrierile sale se regsesc Jocul cu mrgele de sticl (1943) i Siddhartha, povestea unui tnar indian, fiu de brahman, plasat in timpul vietii lui Gautama Buddha, n timp ce acesta i propovduia nvturile. Cartea a fost publicat n 1922 i a constituit un roman ilustrativ pentru interesul lui Hesse n studierea budismului.Fineea i calitatea liric a prozei lui se regsesc i n versurile pline de melancolie din Gedichte (Poeme) (1922) i Trost der Nacht (1929). Eseurile sale sunt adunate n Betrachtungen (1928) i Krieg und Frieden (Dac rzboiul va continua) (1946).n 1946 i este decernat Premiul Nobel pentru Literatur pentru lucrarea Jocul cu mrgele de sticl.Hesse a editat publicaiile Mrz (1907 1912) i Vivos voco (1919 1923).

Scrieri principale: 1904: Peter Camenzind, 1904: Francisc din Assisi (Franz von Assisi), 1910: Gertrud, 1913: India (Aus Indien), 1915: Muzica singuraticului (Musik des Einsamen), 1919: Demian, 1922: Poezii (Gedichte), 1927: Lupul de step (Der Steppenwolf), 1929: Mngierea nopii (Trost der Nacht), 1930: Narziss i Goldmund (Narziss und Goldmund), 1943: Jocul cu mrgele de sticl (Das Glasperlenspiel), 1946: Europeanul (Der Europer).

Premii: 1936 Premiul Gottfried Keller, 1946 Premiul Nobel pentru Literatur, 1946 Premiul Goethe al oraului Frankfurt, 1950 Premiul Wilhelm Raabe, 1955 Friedenspreis des Deutschen Buchhandels.

Sunt multe ganduri care imi vin in minte acum, dupa ce am terminat de citit prima mea carte a autorului german. Auzisem numai cuvinte de lauda la adresa lui si, ca de obicei, am pornit la drum cu anumite asteptari, despre care e bine ca pot spune ca mi-au fost aproape in totalitate implinite.

Primul aspect care mi-a atras atentia a fost nu povestea, nu vreunul din personaje, ci frumusetea limbajului, asa cum aveam sa observ pe la jumatatea romanului, citind coperta patru, ca a spus si Thomas Mann. Cu siguranta este si meritul traducatorului, insa de multe ori mi l-am inchipuit pe autor zabovind ceasuri intregi asupra unei fraze.

Intreg romanul este construit pe antiteze, cum de altfel se anunta si din titlu. Narcis este dascal la manastirea Mariabronn, in Germania medievala, desi este prea tanar si de abia si-a inceput noviciatul, nefiind nici macar hirotonisit; insa din cauza "darurilor sale deosebite", a "elinei elegante", a "purtarii impecabil de cavaleresti" si "privirii linistite si patrunzatoare, de cugetator" este privilegiat. Gura-de-Aur este adus de tatal sau la manastire pentru a isi inchina viata studiului si lui Dumnezeu. Acesta din urma nu stie insa ca nu aceasta este chemarea lui, lucru pe care il va afla cu ajutorul lui Narcis.

O alta antiteza pe care o scoate in evidenta Hesse este cea dintre figurile materna si paterna. Mama lui Gura-de-Aur, o tiganca, dusese o viata pacatoasa, in ciuda straduintelor sotului ei, un om bogat, de a o aduce pe drumul cel bun. Dupa plecarea ei, tatal a facut tot posibilul sa reprime amintirea mamei din gandurile copilului, insuflandu-i dorinta de a ii "spala" pacatele acesteia prin stabilirea la manastire. Narcis, ganditorul, cel care il iubeste pe Dumnezeu, figura paterna si un foarte bun privitor in adancul sufletelor oamenilor, incearca sa il lumineze treptat pe Gura-de-Aur, legand totodata si o prietenie stransa cu el.

Rezultatul este ca Gura-de-Aur isi da seama ca viata la manastire nu este pentru el si timp de cativa ani duce o viata de drumet, avand nenumarate aventuri cu tot felul de femei, pe care ajunge sa le cunoasca foarte bine, folosindu-se si de avantajul unui fizic frumos si al cunostintelor de latina acumulate la manastire. Astfel, locuieste pentru un timp si in castelul unui conte, unde se indragosteste de fiica cea mare a acestuia, omoara un alt drumet, care vroia sa ii fure o moneda, ajunge in orasul de resedinta al episcopului, unde timp de 3 ani invata la mesterul Niklaus arta sculptatului, in care devine un maestru, este martor la epidemia de ciuma si la persecutia evreilor si are o aventura cu amanta unui conte puternic, care pune sa fie spanzurat. Norocul lui este ca este rascumparat de Narcis, acum abatele manastirii Mariabronn, cu care merge inapoi acolo.

Ultimele capitole prezinta discutiile pe indelete avute de cei doi prieteni, fiecare imbogatit cu multe experiente, fiecare incadrandu-se mai mult ca niciodata in tiparul caruia ii apartine: Narcis - ganditorul, rationalul, stabilul, iar Gura-de-Aur - artistul, amantul, drumetul. Discutiile acestea dau autorului ocazia de a isi prezenta ideile filosofice legate de religie, existenta, ratiune, mai mult decat pe intreg parcursul romanului.

Gura-de-Aur devine sculptorul manastirii, unde creeaza doua opere de o frumusete covarsitore. Spre sfarsit insa, sangele de pribeaga al mamei isi spune din nou cuvantul, iar de acum imbatranitul Gura-de-Aur intreprinde o ultima calatorie, care din pacate ii schimba cursul vietii.Nemultumirea pe care o am fata de acest roman, se leaga, ca de obicei in cazul meu, de lipsa dialogului, care l-a facut oarecum greu de parcurs. Autorul povesteste, povesteste... scriind pagini intregi fara dialog. Probabil insa ca frumusetea limbajului este dobandita si prin aceasta tehnica; Hesse priveste incontinuu in sufletul lui Gura-de-Aur, dezvaluindu-l asa cum este el, fara ascunzisuri, fara inflorituri, procedand la fel si in cazul lui Narcis. Impleteste astfel doua povesti de viata, care arata ce inseamna sa iti urmezi chemarea, dar mai ales cat de important este sa o gasesti pe cea adevarata.

Am citit Jocul cu margelele de sticla pe cand aveam 16 ani si am fost fascinat. Mai tarziu, pe la vreo 20 de ani am citit Lupul de stepa si Narcis si Gura-de-Aur. Imi place atmosfera de etern ev mediu germanic a scrierilor lui Hesse. Este o lume trecuta, cu frumusetea ei aparte. Pacat ca realitatea este atat de diferita de acea atmosfera.Hesse a conturat foarte bine imaginea Evului Mediu germanic.

Voua v-a placut recenzia facuta de Raluca Alexe? Cati ani are fata asta? se exprima ca in clasa a 5-a. Nu-mi vine sa cred ca a gasit un inconvenient in lipsa dialogului, cand exact descrierile si gandurile interioare fara dialog reprezinta esenta unei carti, daca vrea dialog sa citeasca carti politisteAceasta carte este de o sensibilitate si o frumusete zguduitoare care vorbeste despre viata si moarte, despre adevarata prietenie, despre credinta si pierderea ei, despre tineretea prea scurta, despre dragostea pentru cea mai draga fiinta de pe pamant, mama, fara de care, asa cum spune Hesse la final, nu se poate iubi, nu se poate muri, este mult mai mult decat peregrinare..

Intradevar, aceasta este o carte care iti poate zgudui intreaga fiinta. A fost prima carte pe care am citit-o, a titanului Hesse, in urma cu vreo 5 ani. Apoi, i-am citit toate scrierile sale. Una mai frumoasa ca alta, insa, aceasta, Narcis si Gura-de-aur a ramas ca un fel de biblie pt mine hoinarul Gura-de-aur este personajul literar care ma defineste cel mai bine. Nu inteleg insa cum poate gasi cineva un inconvenient, in faptul ca aceasta carte nu prea are dialog. Ma intreb cum te-ai descurca cu Jocul cu margelele de sticla (o carte exceptionala) pe care o recomand cu caldura. doua povesti de viata, care arata ce inseamna sa iti urmezi chemarea, dar mai ales cat de important este sa o gasesti pe cea adevarata. Frumos, foarte frumos spus! Ai surprins o caracteristica esentiala a cartii, in cateva cuvinte. pe parcursul cartii mie mi se pare ca goldmund devine si narzis si goldmund in acelasi timp, de cei doi poli fiind nevoie in egala masura pentru desvarsirea in arta

Prima data am citit Jocul cu margele de sticla si desi mi s-a parut greoaie am avut ambitia sa o citesc pe toata si la final am fost multumita fiindca am avut rabdare. Narics si Gura-de-Aur in schimb m-a captivat si citeam incontinuu. Mereu aveam agenda si stiloul ca sa notez citate si chiar pasaje intregi din carte. Fata de Jocul cu margele de sticla mi se pare ca are totusi dialog si este mult mai usor de citit. Sau poate mi-a placut mie prea mult si de asta. O intrebare as avea. La inceput iubirea dintre ei ma facea sa ma gandesc ca sunt homosexuali, dar apoi Gura-de-Aur se indragosteste de fata din sat(atunci cand pleaca noaptea cu alti baieti din manastire) si are relatii cu femei pe tot parcursul vietii. Nici acum nu am inteles pe deplin iubirea dintre ei doi si daca e cineva care imi poate explica, l-as ruga. Si sper sa nu ma injurati si sa ma etichetati inculta fiindca nu am inteles acest lucru. deci este destul de clara relatia dintre cei doi. Acuma, depinde de ce intelegi tu prin homosexual:) si prin iubire. Daca iti pare complicat eu as spune ca sa incerci sa intelegi o relatie intre doi oameni fara sa tii cont de sex. Sau cel mai simplu ar fi sa iti inchipui pe unul din cei 2 ca fiind de sex opus si atunci raspunsul ti-ar aparea in fatza:) Desigur ca Narcis era mort dupa Gura de aur si acesta din urma era intro continua saga de a-si demonstra iubirea pentru Narcis.Acesta e intregul sens al cartii.Ei sunt doua parti ale aceluiasi intreg sau doua fetze diferite ale aceluiasi lucru, dar fiecare cu chemarea saAmandoi isi declara dragostea spre finalul cartii. Ce pot sa zic este ca cele doua feluri de a iubi aveau tangenta intr-un loc nu foarte usor accesibil muritorului de rand. Este o carte superba, de vis, pe care o am preferata oricarei carti citita de mine. Este o exprimare superba si superb de simpla a esentei vietii si existentei noaste.

PS. Am uitat sa precizez, pentru a fi un raspuns completdepinde foarte mult ce intelegi prin iubire. In contextul cartii atractia fizica este a nu fi asimilata in nici un caz pe de-antregul( sau poate nici partial) cu iubirea. Altfel spus, cu oricate femei s-ar fi iubit Gura de aur, nu ar fi impietat cu nimica asupra celor simtite pentru Narcis. Narcis de asemenea nu este afectat decat de limtarea sa in a exprima si a trai conform celor ce le simte.NU il afecteaza cu cate femei se iubeste Gura de aur.