Munții BuzăuluiGeomorfologie aplicată

seminar

Universitatea BucureștiFacultatea de GeografieSpecializarea: Geografia Turismului

Studente: Oprea Alina Daniela, Păun Elena Adelina, Răduță Corina GabrielaGrupa: 209

CuprinsI. Localizarea teritorială a unității geografice

II. Prezentarea morfologică a unității geografice

III. Potențialul turistic al elementelor de relief

IV. Starea actuală a fenomenului turistic

V. Oferta turistică proprie

I.Localizarea teritorială a unității geografice

Munții Buzăului sunt localizați în partea centrală a Carpaților de Curbură, în partea de nord a județului Buzău cu coordonatele geografice 45° 6' 5" Nord, 26° 53' 12" Vest

Numele provine de la râul care o străbate străbate şi care prin mulţimea afluenţilor de pe dreapta şi stînga (Bâsca Mare, Bâsca Mica, Siriu)a fost fragmentată în numeroase unităţi şi subunităţi, fiecare cu o fizionomie proprie şi cu un anumit har turistic. Principalele unităţi sînt reprezentate de masivele Siriu (în vest), Podu Calului (în centru), Penteleu (în est) şi de culmea Ivăneţu (în sud).

Încadraţi în vest de Munţii Ciucaş, în est de Munţii Vrancei, în sud de culmile Subcarpaţilor de Curbură, iar în nord de Clăbucetele Întorsurii, Munţii Buzăului se desfăşoară pe o suprafaţă de aproape 1 900 km2 Sursa: www.profuldegeogra.eu

II.Prezentarea morfologică a unității geografice

Munţii Buzăului sînt constituiţi din mai multe unităţi ale flişului carpatic. Rocile din care sînt formaţi sînt predominant reprezentate prin gresii, argile şi marne. La acestea se adaugă, secundar, microconglomerate, marno-calcare, menilite, şisturi disodilice etc.

Orizonturile şi stratele de gresii, argile şi marne sînt cutate, cutele avînd o direcţie în general NE-SV. Dacă în jumătatea nordică cutele au o dezvoltare normală, în cea sudică ele au fost faliate şi deformate, frecvent fiind aduse la stadiul de cute-solzi

S-au format în neozoic. Ea apare cu înfăţişare de dealuri la finele sarmaţianului (acum cca 6 000 000 de ani), după care, pe parcursul mai multor faze de ridicare, a fost înălţată şi fragmentata. În tot acest timp reţeaua hidrografică a fragmentat intens suprafaţa iniţială şi a creat, alături de alte procese morfogenetice, înfăţişarea de astăzi.

2.1.Geologie

Munții Buzăului alcătuiesc un ansamblu de culmi și masive, cu altitudine medie de 1000-1200 de m, numai într-un singur punct depășește 1700m (Vf. Penteleu)

Masivul Siriu este alcătuit în partea centrală din culmea Mălîia (în punctul cel mai înalt atinge 1 662 m) şi un vîrf cu înfăţişare de cupolă (Vf. Bocîrnea 1657 m).

Au înfăţişarea unor platouri extinse, cu uşoare denivelări ce formează o largă suprafaţă de eroziune în jur de 1 400 m

Culmea Mălîia are un profil asimetric, cu un versant abrupt în est, de natură structurală şi unul mai domol în vest. Poalele sale sînt acoperite de grohotişuri vechi

În est şi în nord, cupola Bocîrnei este marcată de abrupturi de 50—250 m, care îi conferă o înfăţişare aparte,. Din el s-au detaşat vîrfuri secundare, creste, jgheaburi, turnuri etc. ce dau pitoresc regiunii.

Văile au o desfăşurare radiară, sînt puţin adîncite la obîrşie, în platourile de la 1 400 m, şi prezintă rupturi de pantă în dreptul abrupturilor. Treptat, se lărgesc şi capătă adîncimi tot mai mari. Versanţii formaţi din gresie de Siriu au pantă mare, iar la poale sînt acoperiţi cu grohotişuri vechi; cei alcătuiţi din alternanţe de gresii şi roci plastice sînt mai domoli, alunecările de teren fiind deosebit de active (văile Mreaja, Mîlea, Crasna etc.).

2.2.Relief

Masivul Penteleu este format dintr-o culme cu desfăşurarea nord-sud, în lungul căreia se află toate vîrfurile a căror înălţime depăşeşte 1 500 m. (Vf.Penteleu 1 772 m)

Din culmea principală se desprind o serie de culmi ce coboară în trepte şi care, în majoritate, au o dispoziţie est-vest, înălţimea acestora se menţine frecvent între 900 şi 1 400 m.

Fizionomia culmilor este destul de variată. Cele axate pe formaţiuni predominant grezoase sînt mai înalte, podurile sînt relativ netede, iar versanţii abrupţi. Interfluviile lungi, dau un profil accidentat, cu vîrfuri, şei, pereţi abrupţi.

Pe versanţii lor numeroasele alunecări de teren creează un aspect aparte. Rîpele de desprindere de formă semicirculară, de zeci de metri înălţime, au în faţă o

masă de pămînt dispusă în trepte şi valuri haotice. Văile, mai ales cele cu obîrşia în dreptul şeilor de pe culmea principală, s-au adîncit în

relieful iniţial cu 150-300 m, prezintă în lungul talvegului numeroase rupturi de pantă, iar în profil transversal au sectoare înguste ce alternează cu porţiuni largi.

Masivul Podu Calului este mai scund cu aproape 250-300 m faţă de Siriu şi Penteleu, (1 439 m Vf. Podu Calului)

Spre deosebire de masivele precedente acesta este intens fragmentat, în special de către afluenţii Buzăului.

Ca urmare, aici nu avem de-a face cu o culme centrală, ci cu mănunchiuri de interfluvii, dirijate spre vest şi sud, culmi care se desprind din trei vîrfuri mai înalte.

Un astfel de complex se desfăşoară între văile Caşoca şi Bîsca Rosilei, vîrful Podu Calului fiind centrul său. Culmile sînt prelungi şi au podul lat şi neted.

Bazinele de recepţie ale văilor au înfăţişarea unor mari amfiteatre naturale, situate în spatele micilor chei tăiate în gresia de Tarcău.

Culmea Ivănețu, orientată NE-SV, se menţine la circa 1 000 m (Ivăneţu 1 191 m)

Pe versanţii tuturor văilor, datorită abundenţei rocilor moi, alunecările au o desfăşurare remarcabilă. Se impun în peisaj „limbile de alunecare" ce ocupă aproape în întregime albia văilor şi sectorul de obîrşie cu înfăţişarea unor circuri largi. În locurile unde văile s-au adîncit în gresii ele prezintă cascade şi chei; adesea, la obîrşie, pereţii de gresie sînt fragmentaţi şi reduşi la turnuri, poliţe etc.

La contactul dintre munte şi Subcarpaţi, în bazinul văii Jghiabuilui, afluent al Slănicului, există cîteva platouri la 500—650 m unde sarea apare la zi. Dizolvarea a creat aici forme carstice de o frumuseţe şi complexitate deosebite.

Văile Buzăului, Bîscei Mari şi Bîscei Mici separă masivele din cuprinsul Munţilor Buzăului, au o desfăşurare în general nord-sud şi îmbracă aspecte diferite de la un sector la altul, în funcţie de rocă şi structură.

Buzăul cu obîrşia în Munţii Ciucaş, străbate Clăbucetele întorsurii pînă la Crasna. Pe parcurs străbate frumoasa depresiune a întorsurii Buzăului, pe care în bună parte a creat-o, loc unde descrie un cot - Întorsura -, schimbîndu-şi net direcţia de curgere.

Între Crasna şi Nehoiu, Buzăul separă Masivul Siriu şi culmea Monteoru de pe dreapta de Masivul Podu Calului şi Culmea Ivăneţu de pe stînga. El şi-a tăiat un scurt sector de chei în gresia de Siriu. În aval, valea rămîne, în continuare, relativ îngustă. Cele mai extinse bazinete depresionare le găsim în aval de confluenţa cu Siriul, cum sînt cele de la Siriu şi Nehoiu-Nehoiaş. Aici apar fragmente de terasă, precum şi mai multe conuri de dejecţie formate de afluenţi, locuri mai înalte pe care s-au dezvoltat aşezări omeneşti.

Bîsca Mare după ce îşi adună izvoarele de sub vîrful Lăcăuţi şi vîrful Zîrna străbate Depresiunea Comandău, iar de la confluenţa cu Dîrnăul pînă la unirea cu Bîsca Mică, pe mai mult de 40 km, separă munţii Penteleu de Podu Calului. Cea mai mare parte din acest sector are înfăţişarea unui culoar de vale relativ îngust, tăiat predominant în formaţiuni rezistente. Deosebit de pitoresc rămîne defileul tăiat începînd de la nord de confluenţa cu Bîsculiţa pînă în amonte de Cernatu

Bîsca Mică la hotarul dintre Munţii Vrancei şi Munţii Buzăului îşi are obîrşia pe clina sudică a vîrfului Lăcăuţi. Pînă în punctul Brebu ea are o direcţie nord-sud, iar de aici la Varlaam descrie un cot larg NE-SV. În comparaţie cu văile anterioare este relativ îngustă. Şi în lungul ei sînt mici sectoare de defileu, unde, ca o trăsătură aparte în Munţii Buzăului, există numeroase praguri generate de bancurile groase de gresie pe care apa formează suite de cascade.

III.Potențialul turistic al elementelor de relief

3.1 Obiective turistice de natura morfologica• Comuna Chijdu se află la limita dintre zona montană și cea subcarpatică.• Potenţialul reliefului se constituie din culmi deluroase rotunjite şi din văi pitoreşti cu caracter radiar divergent faţă de Masivul Monteoru ce domină localitatea în partea ei nord- estică.

Pe versantul vestic din Chiojdu, aproape de culmea dealului și de antena de telecomunicaţii, există un peisaj inedit cu pietre rotunde impresionante. Nu sunt așa de cunoscute ca Sfinxul din Bucegi, dar merită admirată mȃna naturii care a trecut peste ele.

Trovanții de Buzău

Piatra Lerei poate fi considerată un punct de belvedere, de aici observându-se valea pârâului Bâsca Chiojdului, respectiv comuna Chiojdu.

Petriceaua este o culme deluroasă, aflată ȋntre satele Lera și Chiojdu, ce prezintă rȃpe de culoare maro și albastru.

Masivul Siriu, situat în partea cea mai. vestică a regiunii, este delimitat faţă de culmea Tătaru-Tătăruţ prin culoarul văilor Crasna şi Siriul Mare, de culmea Monteoru prin valea Siriului, iar de Podu Calului prin valea Buzăului. Mulţimea obiectivelor oferite, îndeosebi de cadrul natural, face ca acesta să constituie regiunea cea mai interesantă şi mai solicitată de turişti.

Masivul Siriu este alcătuit în partea centrală din culmea Mălîia (în punctul cel mai înalt atinge 1 662 m) şi un vîrf cu înfăţişare de cupolă - vîrful Bocîrnea (Siriu) de 1 657 m. Ele domină cu circa 200 m suprafeţele din jur ce au înfăţişarea unor platouri extinse, cu uşoare denivelări. Acestea formează o largă suprafaţă de eroziune în jur de 1 400 m, prezentă în toate masivele Carpaţilor de Curbură. Culmea Mălîia are un profil asimetric, cu un versant abrupt în est, de natură structurală (taie capetele de strat), şi unul mai domol în vest. Poalele sale sînt acoperite de grohotişuri vechi pe care s-a dezvoltat o vegetaţie de arbuşti, în special de ienuperi. La baza abruptului există totuşi două microdepresiuni, într-una situîndu-se Lacul Vulturilor, în cealaltă o mlaştină cu două ochiuri de apă (Lacul Sec). Majoritatea specialiştilor consideră aceste cuvete ca avînd o origine crio-nivală, procesele respective desfăşurîndu-se pe abruptul structural al Mălîiei şi pe suprafeţele cvasiorizontale din faţa sa. Alţii le leagă de manifestarea unor procese de alunecare petrecute pe versantul estic al Mălîiei . Platoul pe care se află Lacul Sec se termină în est printr-un abrupt structural (Colţii Măgăreţii) ce domină albia pîrîului Mreaja cu 200—250 m. Din el se desprind numeroase creste scurte.

Mălȃia (1662 m)

Colţii Măgăreţii

În est şi în nord, cupola Bocîrnei este marcată de abrupturi de 50—250 m, care îi conferă o înfăţişare aparte, mai ales cînd este privită de pe Valea Neagra sau de pe culmea Balei. Din el s-au detaşat vîrfuri secundare, creste, jgheaburi, turnuri etc. ce dau pitoresc regiunii.

Văile au o desfăşurare radiară, sînt puţin adîncite la obîrşie, în platourile de la 1 400 m, şi prezintă rupturi de pantă în dreptul abrupturilor

Bocȋrnea (1657 m) Colții Bocȋrnei

Colții Balei (1357 m)

Ȋn stȃnga sunt Colţii Bocȋrnei, centru- Balei și ȋn dreapta Măgăreţii.

Poarta Vȃnturilor reprezintă o șa foarte largă între vîrfu Bocîrnea (1 657 m), la nord, și culmea Malîia (1 662 m), la sud, la 1 490 m, prin care se canalizează o parte din masele de aer din NV.

Dosu Muntelui (1400 m)

Râul Buzău retează prinr-o cheie îngustă masivele Siriu și Podul Calului pentru a ajunge în Câmpia Română.

Masivul Penteleu se află la extremitatea estică a munţilor Buzaului, fiind despărţit de munţii Vrancei și masivul Podu Calului prin culoarele văilor Bȃsca Mare și Basca Mică. Impresionează ȋndeosebi prin culmile sale prelungi, pajiști ȋntinse și prin perspectiva largă pe care o oferă asupra Carpaţilor de Curbură.

Vȃrful Penteleu (1772 m), cea mai mare altitudine din Munţii Buzăului, aici uninȃndu-se cele cinci culmi: Cernetu, Coraia, Viforȃta, Zănoaga și Piciorul Caprei.

Masivul Podu Calului, ȋncadrat de Buzau, Bȃsca Mare și de Bȃsca Rosilei, are o poziție centrală. Este mai scund cu aproape 250-300 m faţă de Siriu şi Penteleu, înălţimea maximă de 1 439 m o înregistrează în vîrful cu acelaşi nume, care se află în dreptul comunei Gura Teghii.

Cascada Pruncea se află în Masivul Podul Calului pe Râul Cașoca, în partea de nord est a județului Buzău. Aceasta are o cădere de apă de 5-6 m. În partea stângă a cascadei era o ascunzătoare unde trăia haiducul Gheorghilaș care era soldat în oastea lui Tudor Vladimirescu, care chinuia boierii furând de la ei pentru a le da celor mai puțin înstăriți.Din punct de vedere geologic,cascadele datorită căderii de apă modifică regiunea din punct de vedere geomorfologic,prin acțiunea de eroziune formându-se adâncituri în rocile din albia râului

Masivul Ivanetu este situat in partea centrala a Carpatilor de curbura si este incadrat in grupa Muntilor Buzaului, din care mai fac parte masivele Siriu, Podul Calului si Penteleu.

Culmea Ivăneţu, situată la contactul cu Subcarpaţii, prezintă importanţă prin cele câteva obiective turistice aflate pe cei doi versanţi. Totodată, prin drumurile şi potecile ce o străbat, ea asigură o legătură directă între masivele amintite şi ariile de interes turistic din nordul Subcarpaţilor (Lopătari, Aluniş).

Grota lui Gheorghilaș

Cîteva vîrfuri mai importante formate din gresie depăşesc valoarea de 1000 m (Ivăneţu 1 191 m, Arsenie 1 115 m, Vîrful Oii 1 038 m, Zboiu 1 114 m), iar în şeile dintre ele înălţimea oscilează între 800 şi 950 m.

La sud de vîrful Ivăneţu exista un larg platou (Plaiul Nucului) la 850—950 m, martor dintr-o extinsă suprafaţă de nivelare. Pe el se află cîteva microdepresiuni, mai reprezentativă fiind aceea în care se află cantonat Lacul Mociaru. Ea a rezultat prin dizolvarea sării din adînc, urmată de procese de tasare.

 3.2 Suportul morfologic al infrastructurii

Infrastructura de transport este reprezentată în principal de reţeaua rutieră, parţial modernizată: drumul judeţean DJ 102L care face legătura între DN 10 (Buzău – Braşov) şi DJ 1A (Ploieşti – Vălenii de Munte – Braşov), drumul judeţean DJ 103P (Chiojdu – Bâsca Chiojdului – Nehoiu) precum şi de alte cinci drumuri comunale: DC 58 spre satul Poeniţele, DC 57 spre satul Cătiaşu, DC 63 spre satul Plescioara, DC 210 spre zona Răchiţi din Bîsca Chiojdului şi DC 209 spre Vârful Mălâia din Munţii Siriului. Reţeaua feroviară este mai puţin reprezentată în zonă. În prezent există câteva societăţi private de transport persoane care asigură legături spre Buzău, Bucureşti, Braşov, Ploieşti, Pătârlagele.

Accesul în comuna Chiojdu se face pe drumul judeţean DJ 102L (prin Lera) care vine dinspre Bâscenii de Sus şi se continuă spre Starchiojd. Din acest drum, chiar la intrarea în satul Chiojdu, începe drumul judeţean DJ 103P care străbate satul Chiojdu, continuă prin satul Bâsca Chiojdului şi ajunge prin Preseacă în localitatea Nehoiu.

În Munţii Buzăului a fost construită, îndeosebi în ultimii 20 de ani, o reţea deasa de căi de comunicaţie. Ea permite astfel pătrunderea adînca în inima muntelui, de la capetele drumurilor pînă la obiectivele turistice depărtate nefiind nevoie mai mult de 2 ore în Siriu, 4 ore în Penteleu.

Căile ferate cu ecartament normal ajung pînă în localităţile Nehoiaş, în sud, şi Întorsura Buzăului, în nord. Ele vin de la Buzău (73 km) şi, respectiv, Braşov (87 km) şi asigură mai multe curse zilnice. Turiştii care doresc să coboare din nord pe Bîsca Mare sau Bîsca Mica pot folosi calea ferată Braşov — Sfîntu Gheorghe - Covasna (60 km) şi calea ferată îngustă Covasna — Comandău.

Căile ferate forestiere, care cu ani în urmă reprezentau o reţea extinsă pe aproape toate văile mari, au fost înlocuite treptat cu drumuri pietruite. Se mai păstrează, fără ca acestea să mai funcţioneze, pe valea Siriului între Gura Siriului şi Morcovoaia.

Reţeaua rutieră este formată dintr-o şosea naţională, mai multe drumuri judeţene în curs de modernizare şi numeroase drumuri forestiere.

Pe valea Buzăului, între Braşov şi Buzău, se desfăşoară drumul naţional DN 10 pe 154 km, modernizat, pe care trec zilnic mai multe curse de autobuze ce pleacă din localităţile amintite sau din Pătîrlagele, Nehoiu, Întorsura Buzăului, Ploieşti. Pentru ascensiuni în Masivul Siriu se pot folosi punctele Gura Siriului, Băile Siriu, Harţagu, Crasna.

Pentru masivele Penteleu şi Podu Calului se foloseşte drumul judeţean în curs de remodernizare Nehoiaşu -Varlaam (13 km), pe care circulă mai multe curse de autobuze ce pot fi luate atît de la Nehoiu, cît şi de la Pătîrlagele. Pentru turiştii care urmăresc mai întîi obiectivele din Subcarpaţii Buzăului, pe valea Slănicului, pot folosi şoseaua Buzău — Lopătari (56 km) modernizată, pe care, de asemenea, circulă autobuze I.T.A.

Reţeaua rutieră este completată de numeroase drumuri forestiere. Acestea pătrund destul de mult în masivele buzoiene şi pot fi folosite în ascensiunile către principalele obiective turistice. Pentru scurtarea perioadei de urcuş pot fi folosite autocamioanele care circulă spre punctele de exploatare forestieră. Menţionăm, în Masivul Siriul drumurile de pe pîraiele Valea Neagră, Bradul, Crasna; în Masivul Podu Calului drumul de pe valea Păltinişului; în Masivul Penteleu cele de pe văile Cernatu, Milea, Şapte Izvoare, Bălescu, Bălescuţu, Bîsca Mare şi Bîsca Mica. Pe culmea Ivăneţu există două drumuri forestiere care pleacă de pe valea Tainiţa. Unul se desfăşoară spre est şi trece pe sub Vîrfu Ivăneţu, în bazinul rîului Ploştina şi se racordează cu cel care vine de la Lopătari; al doilea ajunge în vest la Lacul Hînsaru. Prin poteci şi drumuri de căruţă ele se leagă de diferite localităţi aflate în sudul acestei culmi, unde se găsesc mai multe obiective interesante sub raport peisagistic dar şi istoric.

4.1 Locuri de cazare

Spaţiile amenajate pentru cazarea turiştilor se află în cîteva localităţi de la baza masivelor şi în unele cabane silvice şi de vînătoare. Pe parcursul traseelor există cabane forestiere şi stîne unde se poate înnopta. De asemenea, drumeţii vor găsi adăpost la localnicii din satele limitrofe masivelor.

Moteluri: Întorsura Buzăului (Popasul Buzăului) 40 de locuri şi Nehoiu (35 de locuri).

Campinguri (funcţionează vara); la Nehoiu (10 locuri în căsuţe de două paturi), Băile Siriu (27 de locuri în căsuţe ele 3 paturi), Întorsura Buzăului (10 locuri în căsuţe de două paturi).

Cabane: staţiunea Băile Siriu (40 de locuri). Cabane forestiere: pe Bîsca Mică la Vadu Oii (34 locuri);

Secuiu (16 locuri); Muşa (12 locuri); Fagu Alb (8 locuri); pe Bîsca Mare la Gura Bîsculiţa (10 locuri); pe Siriu la Prigonu (10 locuri).

Cabane de vînătoare: Piciorul Caprei (10 locuri); Lacul Vulturilor (10 locuri).

Stîne unde se poate înnopta întîlnim în Penteleu: la Cernatu, Şapte Izvoare, Bălescu; în Siriu: Lacul Vulturilor; în Tătaru: Tabla Buţii.

IV. Starea actuală a fenomenului turistic

4.2.Starea traseelor turistice

În Munţii Buzăului exista nouă trasee turistice marcate. Dintre acestea, pe şapte marcajul este realizat, corect, cu tăbliţe pe arbori şi vopsea pe pietre, iar la două mai rar; lipsesc săgeţile indicatoare.

În general, potecile turistice marcate asigură o drumeţie uşoară, iar pontele nu sînt abrupte. Prin structura Iar ele favorizează traversarea masivelor în maximum 8—10 ore

În Munţii Buzăului se recomandă practicarea drumeţiei îndeosebi în lunile de vară. În timpul iernii, lipsa unor cabane, pantele troienite şi distanţa de 2½—3 ore de parcurs pînă la pantele propice schiului îngreunează extrem de mult posibilitatea practicării acestui sport atît în Siriu, cît şi Penteleu.

În prezent, singurele locuri recomandate pentru practicarea schiului rămîn pantele din jurul localităţilor Nehoiu, Întorsura Buzăului, Gura Teghii.

Excursiile pe timp de iarnă trebuie să fie scurte şi axate mai ales pe secţiunile Vailea Neagră — vîrful Bocirnea — Lacul Vulturilor şi retur; Cernotu - vîrful Penteleu şi retur.

Nu este indicat urcuşul în Siriu pe pîrîul Bradul, datorită greutăţilor foarte mari la escaladarea abruptului Bocîrnei, unde sînt posibile şi avalanşe, precum şi orice coborîre spre Bîsca Mică, deoarece versantul estic al Penteleului este puternic troienit, iar potecile nu pot fi identificate cu uşurinţă .

V. Oferta turistică proprie

5.1.Publicul țintă• Programul turistic de faţă

se adresează: unui grup de 8- 10

persoane adulte, cu vȃrste cuprinse ȋntre 18

si 40 de ani cu condiţie și rezistenţă

fizică foarte bună.

Ziua 1: Piatra Lerei- Petriceaua-Pietrele rotunde- Cascada Şipot- Lacul Vulturilor

durata: 8h distanța: 27 km 08:00 →Lera- Piatra Lerei 08:30 → Piatra Lerei- Pietriceaua 09:30 → Pietriceaua- Pietrele rotunde 10:30 → Pietrele rotunde- Cascada Şipot 10:30- 11:30 → Popas la Cascadă 11:30- 16:00 → Sosire la cabana de vȃnătoare

Lacul Vulturior (cazare ȋn cabană sau ȋn camping)

Activităţi: pescuit, foc de tabără.

5.2. Programul turistic propriu-zis

08:00 → Lacul Vulturilor- Colţii Măgăreţii- Colţii Balei- Colţii Bocȃrnei

09:00 → Colţii Bocȃrnei- Poarta Vȃnturilor 09:45 → Poarta Vȃnturilor- Vf. Bocȃrnea 10:00 → Vf. Bocȃrnea- Dosu Muntelui 10:45- 11:45 → prȃnz la stȃna din Dosu Muntelui 13:00 → sosire la Cheile Buzăului

Ziua 2: Lacul Vulturilor- Colţii Măgăreţii- Colţii Balei- Colţii Bocȃrnei- Poarta Vȃnturilor- Vf. Bocȃrnea- Dosul Muntelui- Pasul Buzău- Cheile Buzăului durata: 5 h distanţa: 15 km

Bibliografie Gr. Posea, M.Ielenicz (1977),Munții Buzăului-Gh

id turistic,Editura Sport-Turism,București http

://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/buzaului-62/geologie/

http://www.cciabuzau.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5&Itemid=2

http://ro.bestattractions.info/%C8%9Ainte%C8%99ti-22750248.htm

http://dordemunti.blogspot.ro/2010/04/muntii-buzaului-descriere.htm