marketing media comunicare teorie socialã spaþii publice

mar

ketin

gm

edia

com

unic

are

teor

ie s

ocia

lãsp

aþii

pu

blic

e

Jakob Schrenk (n. 1977) a absolvit Deutsche Journalisten-schule din München. Publicã reportaje ºi articole de opinie înperiodice precum Neon, Suddeutsche Zeitung, Tagesspiegel,Berliner Zeitung,Taz sau Der Standard. Þine cursuri la Institutfür Soziologie, Ludwig-Maximilians-Universität, München.

JAKOBSCHRENK ARTA

DE SINEsau minunata

lume nouãa muncii

EXPLOATARII

(

Traducere de Dana Gheorghe

Colecþie coordonatã de Iulian Comãnescu ºi Radu Gârmacea

Redactor: Andrei AnastasescuCoperta: Angela RotaruCorector: Georgeta-Anca IonescuDTP: Corina Roncea

Tipãrit la C.N.I. „Coresi“ S.A.

Jakob SchrenkDie Kunst der Selbstausbeutung. Wie wir vor Lauter arbeit

unser Leben verpassen

© 2007 DuMont Buchverlag, KölnAll rights reserved

© HUMANITAS, 2010, pentru prezenta versiune româneascã

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

SCHRENK, JAKOB

Arta exploatãrii de sine sau minunata lume nouã a

muncii / Jakob Schrenk; trad.: Dana Gheorghe. –Bucureºti: Humanitas, 2010ISBN 978-973-50-2480-2

I. Gheorghe, Dana (trad.)316

EDITURA HUMANITAS Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E. – CP 14, Bucureºtie-mail: [email protected]

Introducere 7

1. Libertatea totalã 15

2. Controlorul din mintea noastrã 31

3. Timpul de lucru nelimitat 43

4. Biroul ca spaþiu vital 61

5. Exploatarea sentimentalã 77

6. Mobilitate fãrã limite 93

7. Corporate Body 111

8. Dresat pentru succes 129

9. Angajaþi care suferã 145

10. Frica devine stimul 161

11. Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 171

12. Viaþa în centrul de evaluare 189

13. Adio timp liber 207

14. Angajatul ca artist 223

15. Ce e de fãcut? 235

Cuprins

Bine aþi venit în minunata lume nouã a muncii

De mii de ani oamenii viseazã la o muncã plãcutã,pe care sã ºi-o poatã organiza dupã voie. În secolulXXI aceastã utopie ar putea deveni, în sfârºit, reali-tate. Cu fiecare dimineaþã în care ne trezim sã mer-gem la serviciu, ne mai apropiem un pic de acest þel.Un vis prinde viaþã. Slujba care ne place ºi pe carene-o organizãm cum vrem. Cu o micã mare problemã:cã visul ar putea fi, de fapt, un coºmar.

Angajatul modern nu trebuie sã ajungã la serviciuîn fiecare zi la aceeaºi orã. „Tu decizi singur cândajungi“, se spune. „Mai stai puþin în pat, dacã ai ne-voie sã dormi mai mult. Doar am încredere în tine.“Vocea angajatorului e prietenoasã ºi calmã. Cândsoarele strãluceºte, oricare dintre noi poate sã-ºi ialiber ºi sã dea câteva telefoane direct de la ºtrand saude acasã. Colegii sunt cei mai buni prieteni. E de lasine înþeles cã ne tutuim cu ºeful. Cine nu ºi-ar dorio slujbã la care sã-ºi poatã urmãri þelurile ºi dorin-þele, unde sã nu lucreze monoton ºi mecanic, ci sãrezolve probleme interesante, o slujbã la care sã aibã

Introducere 7

Introducere

parte de provocãri ºi despre care, întors seara acasã,sã poatã spune satisfãcut: „Am realizat ceva, lucruriledepind de mine“?

Însã, când te întinzi relaxat în fotoliu, se întâmplãsã sune, dintr-odatã, telefonul. „Trimite-mi repededocumentele alea“, te roagã colegul. ªi atunci deschizilaptopul, cauþi informaþiile, verifici prezentarea. Teafli deja acasã, dar asta nu înseamnã cã ziua de lucrus-a încheiat. Acesta e unul dintre momentele în carevisul începe sã se destrame.

20% mai puþin personal, 20% mai multã producti-vitate. Tot mai multã muncã se împarte pe umeri totmai puþini. Independenþa în luarea deciziilor poateînsemna ºi cã angajatul stã la birou trei nopþi la rândpentru a termina un proiect. Rãsplata: un alt proiect.Vocea angajatorului poate fi ºi tãioasã: „Dacã nu vãîndepliniþi obiectivele, va trebui sã desfiinþãm depar-tamentul.“ Fiecare trebuie sã-ºi administreze singurmunca. Cuvântul de ordine este: „Dã totul!“

Noua lume a muncii este contradictorie ºi diame-tral opusã principiilor cu care ne obiºnuiserãm însecolul XX. Ierarhii plate, muncã în echipã, timp delucru flexibil, responsabilitate individualã – formelemoderne de muncã îi oferã angajatului libertate ºi îlexpun totodatã unor noi constrângeri ºi aºteptãri.

La sfârºitul anilor ’90 capitalismul atingea o nouãtreaptã a evoluþiei sale. Inovaþiile precum Internetul,cargourile uriaºe sau diversele revoluþii logistice sunttotodatã condiþia ºi rezultatul unei noi ordini econo-mice mondiale. Bunurile ºi informaþiile ajung în timprecord în toate colþurile lumii. Iar aceste schimbãriglobale ne privesc pe toþi. Odatã cu boomul Interne-tului lumea a fost conectatã, computerul a devenitcea mai importantã unealtã de lucru, cotaþiile la bursã

Arta exploatãrii de sine 8

au sãrit în aer ºi mulþi studenþi la informaticã s-autrezit peste noapte milionari. La sfârºit banii s-auterminat, dar episodul isteric nu a rãmas fãrã conse-cinþe. La flacãra miliardelor arse, New Economy atopit imaginea vechiului angajator ºi a fãurit o ver-siune 2.0, care a depãºit de mult branºa IT sau alteindustrii ale viitorului, devenind valabilã ºi în vecheaeconomie, pentru milioane de angajaþi obiºnuiþi, ban-cheri, agenþi de asigurãri, frizeri, vânzãtoare ºi aºamai departe. Angajatul modern nu mai trebuie sãarate ca revoluþionarii moderni ai Internetului – carepurtau tricou la întâlnirile de afaceri ºi jucau fotbalde masã în timpul orelor de program – pentru a fiadeptul aceloraºi valori de bazã: flexibilitate, impli-care, spirit întreprinzãtor. Angajaþi de la IBM sauSiemens, Volkswagen sau BMW se condamnã singurila muncã în weekend, nu mai noteazã orele supli-mentare pe care le fac ºi sunt disponibili chiar ºi înconcediu pentru colegii lor. Nu mai e nevoie ca un ºefsã ameninþe cu reþinere din salariu sau cu avertis-mente. Am ajuns sã internalizãm controlul, el se aflãîn capul nostru. Dorim ceea ce trebuie sã dorim.

Capitalismul se extinde tot mai mult conformunor reguli proprii, la fel ca universul de la Big Bangîncoace. Tendinþa economiei occidentale de a cucerichiar ºi cele mai inaccesibile locuri de pe pãmânt a fost numitã de Rosa Luxemburg „acaparare deteritorii“. Globalizarea a dat acestui fenomen vechio cu totul altã dimensiune. Noutatea e cã principiilede piaþã ºi cultura muncii se rãspândesc nu doar înuniversul afacerilor, ci, tot mai mult, ºi în lumea inte-rioarã a individului. Economia dezlãnþuitã acaparea-zã acele domenii clar definite înainte drept strictneeconomice, cum ar fi timpul liber sau sentimentele

Introducere 9

Ierarhiile se aplatizeazã, iar rãspunderea individualã

creºte. Noile forme de organizare a muncii le oferã

angajaþilor mai multã independenþã ºi îi silesc în ace-

laºi timp sã se transforme în întreprinzãtori.

1. Libertatea totalã

În fiecare an, în martie, când Jan Schiemer îºi com-pleteazã punctual declaraþia de venit, se loveºte deaceeaºi problemã. ªi asta îi stricã toatã buna dispo-ziþie. Nu e vorba de tona de hârtii de completat: cabancher, lui Schiemer îi place sã se joace cu cifrele,el ºtie toate chichiþele taxelor ºi impozitelor. Nu evorba nici de bani, cãci Schiemer are un venit bun,se ajunge din salariu cu asupra de mãsurã. ªi, dacãe sã fie cinstit, de fiecare datã îl cuprinde o mândriecopilãreascã atunci când vede cã, la treizeci ºi trei deani, trebuie sã plãteascã un impozit atât de mare –o dovadã a succesului sãu profesional.

Completarea declaraþiei de venit este un exerciþiude meditaþie pentru omul muncii. În fiecare an, camla aceeaºi datã, ne retragem în singurãtate, ne aºe-zãm la birou ºi facem bilanþul: cât am muncit, ce amrealizat, a fost un an bun? În cursul acestui proces,Jan Schiemer ajunge la un moment dat într-un punctenervant, la dreptunghiul mic în care scrie „venituridin activitãþi neindependente“. Lui Schiemer acestecuvinte îi sunã a birou-celulã, îmbrãcãminte pedantãºi petrecere de Crãciun la cantinã, a ordine ºi disci-plinã. Lucruri de care Jan Schiemer fuge. Indepen-dent ºi liber, aºa a dorit mereu sã fie.


Concepþia lui poate fi exageratã, însã Schiemerpune mult preþ pe ea: „Eu sunt propriul meu ºef.“Angajaþii neindependenþi sunt ceilalþi. Finanþele potsã-l încadreze pe Schiemer în aceeaºi categorie cu ei,dar el ºtie cã nu-i aparþine. Doar i-a studiat dimineaþaîn metrou – pe angajaþi, pe cei din turmã: sunt prostdispuºi ºi se plâng de colegi sau de ºef, deºi nici nua început bine ziua. „Sunt oameni cãrora nu le placece fac“, crede Schiemer. „Nu înþeleg cum se poatemunci în condiþiile astea. De ce nu-ºi cautã altceva,care sã-i împlineascã?“ ªi el are de-a face cu ei labancã, sunt colegi de-ai lui, mai rar ºefi, „birocraþicare-ºi fac treaba din obligaþie“, care la muncã se simtca la închisoare ºi care aºteaptã toatã ziua ca searala cinci sã scape de la închisoare.

Rebelul ca prototip

Jan Schiemer nu are chef de o asemenea viaþã plic-ticoasã. În tinereþe a bãtut oraºul în lung ºi-n lat peskateboard, s-a simþit un exclus, un neadaptat ºi,într-un fel, mai bun. Din walkman rãsuna Hier kommtAlex, imnul anti-angajaþi al formaþiei punk Die TotenHosen: „Într-o lume în care nu mai trãieºti decât casã-þi rupi oasele muncind“, cânta Campino, solistultrupei. ªi mai departe: „Fiecare om trãieºte ca unceasornic, e programat ca un calculator.“ Acesta eracântecul preferat al lui Schiemer; a notat versurile,jurându-ºi cã nu va deveni niciodatã aºa – ºi ºi-aþinut jurãmântul. Respinge în continuare autoritatea.„Sigur cã am un ºef. Dar de cele mai multe ori lucrez

Libertatea totalã 17

independent. Am libertãþile mele.“ Schiemer îºi pro-grameazã singur algoritmul activitãþilor lui.

„Fac ce mã taie capul“, îºi zicea Schiemer încã depe vremea când era skater. ªi nu ºi-a schimbat niciazi deviza. Existenþã de rebel ºi imagine de bancher,street and office credibility – diferenþa nu e atât demare, valorile sunt extrem de compatibile: „Riscã, nufi plicticos!“ Doar cã acum nu mai e vorba de saltulcel mai înalt sau de cea mai ingenioasã strategie, cide decizii rapide, de o analizã strãlucitã a structuriifinanciare a clientului, de un venit anual mare.

Schiemer are nevoie de cineva care sã-i reprezinteinteresele la fel de puþin pe cât are nevoie de un ºef.Nu a fost niciodatã membru de sindicat. Urmãreºtelupta dintre ver.di sau IG Metall* ºi patronate pentrucreºterea salariului cu 2% sau pentru plata a patruore suplimentare cu un dezinteres amuzat, aºa cumurmãreºti la televizor ritualurile ciudate ale unui tribdin Pacificul de Sud. Asta nu e lumea lui; o cunoaºtedoar de la ºtiri sau din povestirile pãrinþilor, cãci eaþinea de domeniul trecutului încã din 1999, cândSchiemer semnase cu stiloul pãstrat din adolescenþãprimul lui contract de muncã. Iar în vreme ce mânalui picta liniile ºi buclele pe care le exersase înaintede sute de ori, pe coli albe, a avut pentru prima oarãsentimentul cã e un om complet, întreg. Atunci a fostfericit, iar Schiemer regãseºte ºi astãzi la muncãacest sentiment: „Eu îmi gãsesc în muncã împlinireapersonalã. Chiar dacã sunã pompos. Munca îmi faceextrem de multã plãcere.“


* Cele mai importante sindicate germane, având fiecareaproximativ 2,3 milioane de membri (n. tr.).

Jan Schiemer – înãlþime: 1,80 m; greutate: 72 kg.Bacalaureat cu nota 5,84; studiu în strãinãtate, prac-ticã, licenþiat cu nota 8,17; primul loc de muncã laFrankfurt, al doilea la München. Pãr tuns scurt,costume croite pe talie, merge la salã de trei ori pesãptãmânã. Jan Schiemer nu a inventat nimic ºi nicinu a listat vreo companie la bursã. El vine însã dinlumea de mâine a muncii, dintr-un univers în carealtele sunt cerinþele ºi alta este atmosfera. Pentrucercetãtori, el reprezintã un caz norocos: pot studiape el cum se vor comporta corpul ºi sufletul omenescîn condiþiile viitorului.

Crezul lui Jan Schiemer se regãseºte adesea înziare. Nu însã la rubrica politicã sau economicã, cideparte de titlurile scrise cu litere de-o ºchioapã ºide fotografiile format mare. Din anunþurile de anga-jare se poate învãþa mai mult decât din cotaþiilebursiere sau dintr-un articol pe patru coloane desprecontractul colectiv de muncã. Din modificãrile apã-rute în cererile de angajare se pot citi schimbãrile dinlumea muncii ºi schimbarea de rol pe care o suferãangajatul – de la semi-sclav la întreprinzãtorul mo-dern al cãrui prototip este Jan Schiemer.

Generalul de la etajele de sus

Un anunþ de angajare apãrut într-un numãr din 1807al publicaþiei Aachner Zeitung suna astfel: „Se cautãservitoare, pentru începutul lui octombrie; trebuie sãse priceapã la curãþenie ºi la gãtit. Pentru mai multedetalii, adresaþi-vã redacþiei“. Cercetãtorul mass mediaMichael Klemm afirmã cã acest anunþ standard a fost

Libertatea totalã 19

Angajatul ca artist 233

burnout-ul creativ îi atârnã deasupra capului ca osabie a lui Damocles.

Artistul nu are concediu: un artist nu înceteazãsã fie artist doar pentru cã soarele apune sau ceasularatã ora 17. Când îi vine inspiraþia, el se nãpusteºteîn atelier, la ºevalet, la maºina de scris sau îºi ia înfrigurat notiþe ºi face schiþe pe ºerveþelele din ca-fenea. ªi angajatul modern sau cel care lucreazã laun proiect se gândeºte continuu la munca lui. Poateîi vine o idee strãlucitã în timpul joggingului de searã,poate cã peste noapte gãseºte o soluþie inovatoare lao problemã. Omniprezenþa muncii în gândirea noas-trã e completatã de tehnici noi, prin care suntemdisponibili pretutindeni ºi oricând. Din cauza inten-sitãþii activitãþii sale creative, artistul are, de obicei,probleme de integrare în societate ºi nu poate cultivarelaþii sociale stabile. Aºa cum am arãtat în aceastãcarte, ºi angajatul modern are dificultãþi în a gãsi unechilibru între munca lui ºi familie, cercul de prie-teni ºi timpul liber.

Artistul duce o viaþã nesigurã: artistul nu ºtie cee acela un contract de muncã normal, el nu primeºtesalariu lunar fix ºi nu i se plãtesc asigurãri sociale,ci depinde de aprecierea publicului. Duce o viaþãdezordonatã, palpitantã ºi periculoasã. Pãstrând pro-porþiile, aºa aratã ºi viitorul angajatului modern: îºischimbã des locul de muncã, e pus mereu în faþa anoi provocãri, sarcini ºi proiecte ºi nu prea poate pla-nifica nimic dinainte. Lumea artisticã a fost marcatãdintotdeauna de o inechitate extremã. Învingãtorul,cel adulat de fani ºi de critici, ia totul, Oscarurile,vilele de lux ºi diamantele uriaºe. Înfrântul, muzican-tul ambulant sau pictorul fãrã succes, nu are uneorinici mãcar un acoperiº deasupra capului. Principiul

egalitar al salarizãrii e abolit. Asemenea nedreptãþise întâmplã ºi în lumea angajatului simplu: uniidepind de proiecte ºi sunt obligaþi sã-ºi ia un al doileasau un al treilea job. Alþii încaseazã bonusuri grasede performanþã.

Artistul se reprezintã pe sine: artistul munceºtesingur ºi câºtigã singur. E un lup singuratic ºi nudepinde de o echipã – dacã e sã ne luãm dupã cli-ºee. Tot ce e ºi tot ce va deveni îºi datoreazã sieºi,potenþialului individual, talentului ºi muncii îndâr-jite. De asemenea, e singurul vinovat atunci cândintrã într-un blocaj, când nu mai gãseºte brusc tonulpotrivit, când îºi pierde admiratorii ºi cumpãrãtoriioperelor sale. ªi artistul exploatãrii de sine trebuiesã-ºi actualizeze permanent competenþele ºi cunoº-tinþele, sã-ºi îmbunãtãþeascã relaþiile ºi felul de a seprezenta pe sine. Munca la propriul eu devine un pro-iect pe viaþã. Iar dacã eºueazã, atunci pur ºi simplunu a dat cât trebuia.

Motto-ul emisiunii Germania cautã un superstarºi al noii lumi a muncii e: „Oricine poate s-o scoatãla capãt.“ Trupa germanã Wir sind Helden a compusun cântec împotriva acestei minciuni neoliberale:„Putem face totul, la fel ca maimuþele dresate, nutrebuie decât sã vrem“. Cântecul a ajuns rapid întopuri. Doar cã mesajul nu a fost înþeles aºa cum tre-buie. În mesajele adresate membrilor trupei, fanii lemulþumesc pentru acest cântec care le ridicã mora-lul în zilele proaste de la muncã. Textul a fost înþelespe dos. Critica la adresa îndemnurilor motivaþionalestupide a fost interpretatã ca îndemn motivaþional.

Capitalismul a atins o nouã treaptã de dezvoltare.

Existã posibilitãþi de diminuare a riscurilor pe care le

comportã noile forme de muncã ºi de folosire a ºan-

selor oferite de ele. Trebuie sã luptãm pentru a trasa

noi graniþe între muncã ºi viaþa privatã.

15. Ce e de fãcut?

De mii de ani, oamenii viseazã cã maºinile îi vor scutitreptat de muncã – un al doilea paradis în care maºi-nile produc lapte ºi miere în regie proprie ºi continuu.Economistul John Maynard Keynes a prezis în 1930cã în 2030 se va instaura domnia timpului liber. Nouaprovocare a omului va fi de a face faþã surplusuluide timp liber, de a-l folosi cu cap, pentru a deveni înþe-lept ºi prietenos. Bertrand Russel, în cartea lui din1923, In Praise of Idleness (Lauda trândãviei), afirmacã doar un etos disproporþionat al muncii ne maiîmpiedicã sã punem capãt trudei pe brânci ºi sã netrãim viaþa. Chiar ºi în programele pentru copii a fostintegratã aceastã viziune despre viitor. În anii ’60,în Statele Unite ºi în Europa Occidentalã a fost difuzat serialul de animaþie Familia Jetson, careprezenta viaþa „unei familii normale“ din anul 2060.În acel viitor, pe atunci foarte îndepãrtat, cuptoarepe bazã de energie atomicã produc în câteva secundefripturi uriaºe. Produsele de consum se materiali-zeazã la simpla apãsare a unui buton. Capul familiei,George, nu munceºte decât 9 ore pe sãptãmânã, lacalculator. Restul e timp liber.

Din secolul XXI s-a scurs între timp aproape undeceniu. Dar visul unei societãþi a timpului liber pareastãzi mai îndepãrtat ca oricând. Maºinile au preluatmulte dintre sarcinile noastre – iar nouã ne-au fost


atribuite altele noi. Noile joburi cer creativitate ºicompetenþã comunicativã, deci, în principiu, abilitãþiumane pe care nu le poate simula nici cel mai complexprocesor. Cu toate acestea, profeþii timpului liber auavut, într-o anumitã mãsurã, dreptate. Lumea mun-cii s-a schimbat, doar cã altfel decât au crezut ei.Structurile rigide de control au fost îndepãrtate.Angajatul modern este un manager al propriului euºi un artist al exploatãrii de sine, care-ºi foloseºte forþade muncã într-un mod cât mai eficient ºi, valorizând-o,amplificã de mai multe ori rezultatul strict material.Asta duce la întrebarea fireascã: dacã angajatuluimodern îi face plãcere sã se exploateze, de ce sã-lîmpiedicãm? ªi ce vrea de fapt aceastã carte?

Conflictul interior al angajatului

Am putea încerca sã gãsim o soluþie filozoficã laaceastã problemã, apoi sã teoretizãm despre înstrãi-nare sau valoarea vieþii private. Cine pledeazã pentruschimbarea stãrii de fapt nu are însã nevoie de ase-menea vorbe mari ºi teorii învechite. Ajunge o priviremai atentã asupra realitãþii existenþei oamenilorpentru a constata cã, pentru cei mai mulþi, profesiareprezintã o experienþã ambivalentã. Munca modernãe un fenomen paradoxal. Îþi face plãcere, te satisfaceºi îþi dãruieºte libertãþi – dar în acelaºi timp atragedupã ea noi constrângeri. Aproape toþi protagoniºtiiacestei cãrþi au descris, iniþial, miturile eficienþei lorindividuale, pentru a se plânge apoi de caracterulcoercitiv al jobului. Pânã ºi Jan Schiemer, acest anga-jat model extrem de motivat, se simte uneori depãºit

Ce e de fãcut? 237

de numãrul proiectelor. Teama, suprasolicitarea ºiproblemele fizice îi împiedicã pe angajaþi sã facã faþãcerinþelor enorme – nemaivorbind de integrarea succe-sului profesional într-o viaþã personalã împlinitã.

„De fapt“ a fost unul dintre cuvintele cele mai folo-site în interviuri. De fapt Michael Landgrebe ar vreasã joace mai des volei, de fapt lui Jan Schiemer i-arplãcea sã-ºi decoreze casa ºi de fapt (ºi chiar de drept)Thomas Bader ar petrece mai mult timp cu soþia luiºi cu prietenii în Zittau. ªi de fapt lui Robert Niederîi e dor de copiii lui când e din nou plecat într-o cãlã-torie lungã de afaceri. Aceastã inflaþie a cuvântuluide fapt poate fi un simptom al conflictului interior:oamenilor le vine din ce în ce mai greu sã împaceimperativele profesiei cu nevoile personale. Multedintre pãrerile ºi sentimentele protagoniºtilor acesteicãrþi se pot exprima prin cuvintele lui Jan Schiemer:„Probabil cã nu existã prea mulþi oameni care, în spi-tal, înainte de a muri, vor exclama: «De-aº fi petre-cut mai multe ore la muncã!»“

Capitalismul a atins un nou stadiu de evoluþie.E puþin probabil sã se mai întoarcã la principiiletayloriste. „Contractul normal de muncã“ ºi „anga-jatul pasiv“ sunt candidaþi clari pentru un lexicon alconceptelor ieºite din uz. Chiar dacã la ateliereleDaimler din Möhringen, lângã Stuttgart, existã încãvechiul ºi bunul ceas de pontaj, el nu e decât unatavism, un sistem care odatã a însemnat ceva, iarazi e inutil. ªeful de sindicat Gunther Magura poves-teºte cã angajaþii de la Daimler se ponteazã seara la5 ca ºi cum ar pleca, dar apoi se întorc la locurile lorde muncã.

În secolul XXI, angajaþii moderni, sau cel puþinmarea lor majoritate, au fost eliberaþi din cãtuºele


producþiei industriale; acum nu mai e nevoie decât sãne protejãm de cerinþele extreme ale muncii descãtu-ºate. Pentru cã munca totalã nu doar împiedicã rela-þiile private, nu doar pune stãpânire pe mintea ºi petrupul nostru, ci contrazice, dacã vrem sã fim sinceri,ºi concepþiile noastre despre o viaþã reuºitã. Se pune,din nou, vechea întrebare: ce e de fãcut?

A limita munca

MTV – you better believe – stã scris în biroul lui AngieSebrich, pe peretele din spatele ei; patru cuvinte, defapt o ameninþare, dar în societatea de azi aºa cevasunã de mult a reclamã. O reclamã adresatã nu doarfanilor, ci ºi angajaþilor postului muzical MTV; am-bele grupuri-þintã sunt încurajate sã creadã în pro-gram ºi în pop-starurile strãlucitoare – ºi sã nuschimbe canalul. Rareori un angajator a formulatmai limpede aceastã poruncã: crede în mine, adu-leazã-mã, fã ce-þi spun! Sticker-ul e de acum ºase aniºi încet-încet se dezlipeºte. Apar crãpãturi albe pefondul întunecat, culoarea literelor pãleºte, „e“-ul de la finalul lui believe e aproape ilizibil. În curând sloganul va dispãrea cu totul. Iar Angie Sebrich probabil cã nici nu va bãga de seamã, pentru ea abþibildul nu mai e de mult decât un suvenir. Oamintire a vremurilor apuse.

Angie Sebrich avea parte de tot ceea ce-l face fericit pe întreprinzãtorul independent. Funcþia dedirector de comunicare la MTV era strãlucitoare ºipretenþioasã. Nu ajungea niciodatã acasã înainte de10 noaptea, în fiecare zi era o petrecere, Red Bull,

Ce e de fãcut? 239

ºampanie ºi douã pachete de þigãri. Londra, NewYork, Los Angeles – Angie Sebrich cãlãtorea în jurullumii, cunoºtea staruri ca Jennifer Lopez ºi era încon-juratã mereu de fani entuziaºti. MTV este lider depiaþã, MTV e sus ºi e cool, you better believe. Într-ozi însã, Angie Sebrich nu a mai putut crede în toateastea. Nu se întâmplase nimic, nu fãcuse nici o gafãºi nu avusese un atac cerebral, doar cã nu mai voia.ªefa ei a încercat sã rezolve problema în stilul tradi-þional, cu bani. „Vrei mai mulþi bani, nu-i aºa?“ DarAngie Sebrich nu dorea decât mai multã viaþã. În2001 a pãrãsit postul muzical.

La ºase ani dupã demisie, Angie Sebrich adminis-treazã o pensiune pentru tineri în Alpii bavarezi. Numai e manager la un concern media, ci angajatã aAsociaþiei Germane a Pensiunilor pentru Tineri ºicâºtigã cu douã treimi mai puþin decât la vechiul job.Timp de lucru: 40 de ore pe sãptãmânã. O viaþã des-prinsã parcã din cãrþile poºtale: cabana e amplasatãla 1.200 de metri altitudine, la ºase sute de kilometride satul Bayrischzell, care numãrã 1.500 de suflete;un autobuz trece pe-acolo de douã ori pe zi. De pebalcon, Angie priveºte spre vale ºi munþi, spre pajiºtiºi pãºuni – mai departe de societatea de azi nu poþifi în Germania.

Trendul se numeºte downshifting. Noþiunea în-seamnã „a merge un nivel mai jos“. Downshifter-ii nusunt noii hipioþi; de cele mai multe ori au o carierãîn urmã ºi nu acuzã societatea bazatã pe performanþãdin care au plecat. Downshifter-ii pur ºi simplu sereorienteazã, se saturã la un moment dat de sãptã-mâna de lucru de 80 de ore, de disponibilitatea per-manentã, de exigenþele tot mai constrângãtoare.„Jobul meu era super, spune Angie Sebrich, doar cã


am vrut mai mult timp. Au apãrut ºi copiii. Normalcã îmi doresc sã-i vãd crescând. Mi-a fost teamã cãvoi ajunge doar sã muncesc ºi-mi voi irosi viaþa“.

Nu toatã lumea vrea ºi poate sã trãiascã în creie-rul munþilor. Ce se poate învãþa însã de la AngieSebrich e cã nu suntem cu totul descoperiþi în faþacerinþelor lumii moderne. Cã meritã sã spui uneoriºi „nu“.

Fabian Schürler – workaholicul care internalizaseatât de bine imperativele societãþii bazate pe înaltaperformanþã, încât acestea l-au îmbolnãvit – ºi-adiminuat treptat timpul de lucru de peste 100 de ore.La început 70 de ore pe sãptãmânã i se pãreau impo-sibile, astãzi lucreazã 50. ªi îºi ia în fiecare zi pauzãde prânz. „Înainte, asta era de neconceput la noi. Dar,când am început sã-mi iau pauzã, colegii mi-au urmatexemplul.“ Poveºtile lui Fabian Schürler ºi AngieSebrich aratã cã poate fi folositor sã facem câtevabreºe spaþio-temporale în continuumul muncã–stres.Cum ar fi sã reintroducem vechiul concept al pauzeide prânz, sã ne verificãm mereu prioritãþile ºi, dacãe cazul, sã trasãm noi graniþe între job ºi timpul liber.

Lupta pentru timpul liber

În cãrþi, lucrurile sunt mereu extrem de simple. Laînceput, e deplânsã starea deficitarã a individului(prea gras, prea sãrac, prea prost), apoi se definescstãrile ideale (indice de masã corporalã 20, rentãlunarã, campion sudoku). Apoi cartea dezvãluie zecepaºi simpli de atingere a stãrii ideale ºi de realizarea visului. Cãrþi cu titluri ca Metoda LOGI: fericit ºi

Ce e de fãcut? 241

slab sau Gândeºte-te puþin ºi te vei îmbogãþi. Legilesuccesului vând cititorului ideea cã fiecare individ îºi poate crea lumea pe care ºi-o doreºte, cã nu existãalþi oameni cu alte motivaþii, alte structuri, constrân-geri, precepte, rutine ºi legi. Literatura motivaþionalãe în cel mai bun caz naivã ºi de cele mai multe orimincinoasã.

Aceastã carte nu vrea sã dea sfaturi, sã descrietrucuri prin care angajatul ar putea sã se impunã înfaþa ºefului, colegilor ºi a societãþii performante. Citi-torul nu va învãþa din aceste ultime pagini cum sã-ºiarmonizeze viaþa privatã cu serviciul, bucuria de afi pãrinte cu cariera. Cãci angajatul modern nu e unuldintre eroii pe cât de liberi, pe atât de fictivi ai litera-turii motivaþionale. Pentru cã, deºi se face atâta cazde capacitatea lui de autoorganizare ºi de indepen-denþa lui mentalã, angajatul nu poate sã-ºi hotãrascãsingur soarta sau sã o reinventeze printr-o idee strã-lucitã, ci rãmâne prins în sistemul ultracomplex pecare îl numim economie globalizatã.

Insecuritatea economicã ºi teama de a rãmânefãrã loc de muncã genereazã un climat organizaþionalcare permite angajatorilor sã le pretindã jertfe mariangajaþilor. „Arta exploatãrii de sine“ nu e o stare pa-tologicã a unor muncitori singulari, ci o reacþie nor-malã la o situaþie de insecuritate ºi de concurenþãtotalã – extrem de profitabilã pentru companii ºi, deaceea, promovatã în mod conºtient. În acest context,e clar cã actorii individuali ºi sindicatele nu pot facemare lucru în sistemul economic independent dinprezent. La fel de clar e cã ritmul se accelereazã,atmosfera se rarefiazã, iar companiile ºi întregi eco-nomii naþionale se aflã în concurenþã directã ºi glo-balã. Dar asta nu înseamnã cã nu putem pune sub


semnul întrebãrii valorile ºi prioritãþile societãþii ºicã nu le putem înlocui, dacã e cazul, cu altele.

Înainte de a schimba ceva, trebuie sã ne dãm sea-ma cã trebuie sã se schimbe ceva. Dar nu am ajunsîncã atât de departe. Munca e punctul de referinþãal societãþii noastre capitaliste. Mentalitatea politicãe axatã pe avantaje competiþionale, productivitate,concurenþã ºi rate ale dobânzii, iar consecinþele con-crete asupra oamenilor sunt luate mai puþin în consi-derare. Cine vrea sã facã ceva împotriva exploatãriicomplete de sine trebuie sã se apere mai întâi împo-triva dominaþiei totale a muncii. E important sã rea-lizãm cã putem gândi dincolo de sistem.

Aceastã carte nu e o chemare la încetinirea socie-tãþii sau la grevã. Dar sã nu uitãm cã biroul nu tre-buie sã devinã automat un templu al realizãriiindividuale. Ideea cã omul poate crea doar la muncãlucruri care rãmân, cã o carierã abruptã este sinoni-mã cu o viaþã bunã nu se bazeazã, în ultimã instanþã,pe o ordine naturalã, ci e o invenþie omeneascã. Sau,altfel spus: este o ideologie, o concepþie despre lumerigidã, bazatã pe anumite precepte care nu mai potfi puse sub semnul întrebãrii de credincioºi. Aceastãadevãratã „Bisericã a Carierei“ este o instituþie atot-puternicã.

Existã mai multe posibilitãþi de a da sens vieþii,dincolo de muncã. În principiu, asta a fost ºi ideealui Karl Marx. El ºi-a imaginat o societate în care„oamenii nu au un singur domeniu de preocupãri, cise pot instrui în ramuri diferite de activitate, socie-tatea regleazã producþia globalã ºi îmi îngãduie sã facazi una, mâine alta, dimineaþa sã vânez, dupã-amia-za sã pescuiesc, seara sã cresc vite, dupã ce mãnâncsã critic dupã pofta inimii, fãrã sã devin vreodatã

Ce e de fãcut? 243

vânãtor, pescar, cioban sau critic.“ În principiu, Marxare aici o viziune modernã, promoveazã varietatea,diversitatea, multitudinea experienþelor ºi afirmã cãnu orice bun poate fi supus economiei. E ciudat cã fiecare angajat de astãzi pretinde dinamism ºi diver-sitate de la locul de muncã, dar nu cere acelaºi lucrude la modul în care îºi organizeazã viaþa în general.

Formele moderne de muncã reclamã o formã mo-dernã de luptã. Cum vor arãta conflictele viitoare întreangajaþi ºi angajatori e incert. Poate cã sindicatelevor reuºi sã adune angajaþii individuali în asociaþiiprofesionale. Va exista un sindicat ad-hoc al boemeidigitale care va lupta pentru distracþie nu doar labirou, ci ºi în afara lui? Sau instituþiile private vortrebui sã-i înveþe pe cetãþeni cum sã se distreze întimpul liber? Poate cã o dezbatere publicã desprerelaþia dintre muncã ºi viaþã ar putea duce la o schim-bare a valorilor într-un sens nou. Un singur lucru esigur: lupta pentru noi graniþe între muncã ºi timpliber începe în mintea fiecãrui angajat.

Angajatul modern, întreprinzãtorul independent,nu va deveni niciodatã un activist de tip vechi, unuldintre acei bãrbaþi vânjoºi, solizi, demodaþi, cu vestãportocalie ºi mustaþã. Poate cã va recunoaºte însã cã opoziþia ºi consecvenþa vechilor activiºti nu eraudoar rezultatul unei blocade mentale ºi cã e nevoiede curaj pentru apãrarea propriilor interese. Iar„exploatatorul de sine“ trebuie sã înveþe din nou acestlucru. Sã spunã „nu“ în loc de „sigur, se rezolvã“,„facem tot ce trebuie“ sau „trebuie sã trecem ºi prinasta“. Pentru a pune nevoile personale mai presusde cele profesionale îi trebuie, în primul rând, spiritcombativ.


Pânã la urmã, totul se dovedeºte foarte simplu ºi,în acelaºi timp, extrem de complicat: artistul exploa-tãrii de sine are nevoie doar de puþin mai multãsiguranþã de sine.

Ce e de fãcut? 245

* Numele lui Jan Schiemer a fost schimbat la dorinþa aces-tuia, la fel ºi numele lui Ines Röder, Fabian Schürler, ThomasBader, Thorsten Kerler, Leonie Dietrich, al familiei Martensºi al familiei Nieder.

George RitzerGlobalizarea nimicului Cultura consumului ºi paradoxurile abundenþei

„Lumea socialã este caracterizatã tot mai mult de«nimic». Tot mai mulþi oameni îºi cautã satisfacþiaîn consum, însã este evident cã acesta nu poate oferisensurile ºi recompensele care pânã acum erauobþinute prin muncã. Dimpotrivã, indiferent cât con-sumãm, indiferent cât de mult ajungem sã cumpã-rãm, nu facem decât sã ne adâncim ºi mai mult într-ospiralã nesfârºitã a frustrãrii. Cãci obiectul consu-mului nostru este tocmai nimicul produs în serie, omasã amorfã de lucruri care vin de nicãieri ºi suntproduse oriunde.Nu mai avem timp. Acesta este paradoxul: suntematât de ocupaþi, încât ne-am descotorosit de tot ceeace ne umplea timpul într-un mod semnificativ, iarceea ce am pus în loc nu ne va mai oferi satisfac-þiile pe care le obþineam din toate acele lucruri pecare le-am lãsat deoparte. Ne-am aruncat cu capulînainte spre nimic. Dar ce vom face atunci cândaceastã epocã a prosperitãþii va lua sfârºit, aºa cumse întrevede deja?“

mar

ketin

gm

edia

com

unic

are

teor

ie s

ocia

lãsp

aþii

pu

blic

e

Iulian ComãnescuCum sã devii un nimeni Mecanismele notorietãþii, branduripersonale ºi piaþa media din România

„«Eºti un nimeni!» Aceastã imprecaþie se adreseazã,de regulã, unei persoane care e «cineva». Probabilcã mai des decât se spune, în România ºi în limbaromânã, despre cineva cã e cineva. Fãrã pretenþiide rigoare antropologicã, ceea ce se vede cu ochiulliber, la noi, e predilecþia cãtre contestaþie – mai nou,pe Internet, cãtre înjurãturã –, deci o carte care se ocupã cu mecanismele celebritãþii ºi maºinãriamedia trebuie sã aibã în vedere «devenirea întruNimeni».Un «Nimeni» este opusul lui «cineva» la scarã isto-ricã, ºi totuºi e o persoanã care a fost numitã cuinsulta asta tocmai fiindcã a fãcut ceva.În Cum sã devii un Nimeni e vorba de branduri per-sonale, statutul de vedetã, classic media, new media,aºa cum aratã ele în România, în 2009. Am împã-nat cartea cu poveºti trãite pe propria piele, anecdotecare sper sã aibã o încãrcãturã de mici studii de caz.În businessul ãsta, lucrurile nu sunt de fapt nici cumse spune la ºcoala de jurnalism, nici ca-n ziarele descandal. Cred cã publicul vrea sã ºtie cum aratãdinãuntru.“

mar

ketin

gm

edia

com

unic

are

teor

ie s

ocia

lãsp

aþii

pu

blic

e

marketing media comunicare teorie socialã spaþii publice

Documents

Transcript of marketing media comunicare teorie socialã spaþii publice