Magritee

6
Magritte wished to cultivate an approach that avoided the stylistic distractions of most modern painting. While some French Surrealists experimented with new techniques, Magritte settled on a deadpan, illustrative technique that clearly articulated the content of his pictures. Repetition was an important strategy for Magritte, informing not only his handling of motifs within individual pictures, but also encouraging him to produce multiple copies of some of his greatest works. His interest in the idea may have come in part from Freudian psychoanalysis, for which repetition is a sign of trauma. But his work in commercial art may have also played a role in prompting him to question the conventional modernist belief in the unique, original work of art. The illustrative quality of Magritte's pictures often results in a powerful paradox: images that are beautiful in their clarity and simplicity, but which also provoke unsettling thoughts. They seem to declare that they hide no mystery, and yet they are also marvelously strange. Magritte was fascinated by the interactions of textual and visual signs, and some of his most famous pictures employ both words and images. While those pictures often share the air of mystery that characterizes much of his Surrealist work, they often seem motivated more by a spirit of rational enquiry - and wonder - at the misunderstandings that can lurk in language. The men in bowler hats that often appear in Magritte's pictures can be interpreted as self-portraits. Portrayals of the artist's wife, Georgette, are also common in his work, as are glimpses of the couple's modest Brussels apartment. Although this might suggest autobiographical content in Magritte's pictures, it more likely points to the commonplace sources of his inspiration. It is as if he believed that we need not look far for the mysterious, since it lurks everywhere in the most conventional of lives Golconda (1953); Castelul din Pirinei (1959) Magritte în multe dintre picturile sale prezinta noi, oamenii, cu blana și melon pălărie, fără cap sau înfundat, permițându-ne vedea că omul nu are nici o identitate, care capitalismul este de a face ca totul sa fie producția și de serie în masă, inclusiv oameni,

description

j

Transcript of Magritee

Page 1: Magritee

Magritte wished to cultivate an approach that avoided the stylistic distractions of most modern painting. While some French Surrealists experimented with new techniques, Magritte settled on a deadpan, illustrative technique that clearly articulated the content of his pictures. Repetition was an important strategy for Magritte, informing not only his handling of motifs within individual pictures, but also encouraging him to produce multiple copies of some of his greatest works. His interest in the idea may have come in part from Freudian psychoanalysis, for which repetition is a sign of trauma. But his work in commercial art may have also played a role in prompting him to question the conventional modernist belief in the unique, original work of art.

The illustrative quality of Magritte's pictures often results in a powerful paradox: images that are beautiful in their clarity and simplicity, but which also provoke unsettling thoughts. They seem to declare that they hide no mystery, and yet they are also marvelously strange.

Magritte was fascinated by the interactions of textual and visual signs, and some of his most famous pictures employ both words and images. While those pictures often share the air of mystery that characterizes much of his Surrealist work, they often seem motivated more by a spirit of rational enquiry - and wonder - at the misunderstandings that can lurk in language.

The men in bowler hats that often appear in Magritte's pictures can be interpreted as self-portraits. Portrayals of the artist's wife, Georgette, are also common in his work, as are glimpses of the couple's modest Brussels apartment. Although this might suggest autobiographical content in Magritte's pictures, it more likely points to the commonplace sources of his inspiration. It is as if he believed that we need not look far for the mysterious, since it lurks everywhere in the most conventional of lives

Golconda (1953); Castelul din Pirinei (1959)

Magritte în multe dintre picturile sale prezinta noi, oamenii, cu blana și melon pălărie, fără cap sau înfundat, permițându-ne vedea că omul nu are nici o identitate, care capitalismul este de a face ca totul sa fie producția și de serie în masă, inclusiv oameni, pierzând astfel identitatea și fiind bunuri simple. Acest exemplu este văzut în Golconda-o cutie în care bărbații merg sacou multiplicat, plutește în aer cu egal în jurul caselor.

Ca și în alte imagini prezinta acest om capitalist ca o bucată de piatră, așa cum este la fel de rece și dur, și pictura-le în locuri absurde capitaliste spune acest om astăzi se pierde în univers

În "Golconda" (căderea) de Magritte vedea o compoziție în care un fond de clădiri rezidențiale populate de oameni cu pălărie este. Deși se pare că bărbații sunt în scădere, personajele sunt doar plutea deoarece nu există alte dovezi de circulație.

Magritte se definește lucrarea sa spune "Iată o mulțime de oameni, toate diferite. Dar gândul de a mulțimilor nu cred că individul, oamenii sunt îmbrăcați în același mod, cu simplitate maximă, pentru a sugera masa ... Golconda era un oras indian bogat, un loc minunat, am o plimbare mare pe considerare teren pe cer. Pe de altă parte melon nu constituie o surpriză. Este o pălărie foarte original. Omul cu melon pălărie este omul de rând. Sa-l folosesc prea, nu am nici o dorinta de a destacarme. "

Page 2: Magritee

Poate Magritte se referă la un cartier burghez de orașul său natal Bulgaria sunt afișate obișnuite tinuta oameni de afaceri, antreprenori și bancherii din acea vreme făceau o critică de individualism în societate, oferind imaginea de oameni, pentru că a spus pe bună dreptate Magritte, nu sunt oameni care se încadrează, dar imaginea oamenilor care se încadrează, în căutarea pentru individualitate și din lumea în simplitatea de hainele ei și banalitate a vieții lor, probabil, gravitează în jurul succes de afaceri și banii care poate produce aceste.

Magritte se referă la "minunea de mers pe jos pe pământ prin sol" el face imaginatia fiecaruia vizibil atunci când se uită la cer uneori servește ca o evadare și face prezent dorința de a fi suspendat în aer în apropierea nor, luând imagini care sunt atât de zi cu zi, cum ar fi clădirile, cer și oameni, decontextualizată și ne arată aceste trei elemente în cadrul aceleiași luare plan atribuirea la modul de minunat ar plimba pe cer, dar în același timp, ridiculizarea de ființe umane în încercarea lor de a aparține încercând să fie egală cu totul în jurul lui, pierde identitatea. O ploaie de oameni fără identitate.

Tehnica sa de pictură realistă aproape ca o fotografie are ca efect faptul că ceea ce putem acolo depășind eventual realitate și nu marcare un efect de distanțare între real și imaginar.

The Son of Man (French: Le fils de l'homme) is a 1964 painting by

the Belgian surrealist painter René Magritte.

Magritte painted it as a self-portrait. The painting consists of a man in an overcoat and a bowler

hat standing in front of a low wall, beyond which is the sea and a cloudy sky. The man's face is

largely obscured by a hovering green apple. However, the man's eyes can be seen peeking over

the edge of the apple. Another subtle feature is that the man's left arm appears to bend backwards

at the elbow.

About the painting, Magritte said:

At least it hides the face partly well, so you have the apparent face, the apple, hiding the visible

but hidden, the face of the person. It's something that happens constantly. Everything we see

hides another thing, we always want to see what is hidden by what we see. There is an interest in

that which is hidden and which the visible does not show us. This interest can take the form of a

quite intense feeling, a sort of conflict, one might say, between the visible that is hidden and the

visible that is present.[1]

The Son of Man is a prominent motif in the 1999 art heist remake of The Thomas Crown Affair. In this film, a copy of the painting is prominently displayed in the home of the protagonist. The love interest takes note of it as "the stereotypical faceless businessman". The protagonist of the film uses numerous accomplices, all dressed like the subject of the painting, to confuse the police while he enters the museum to apparently return the painting he stole earlier in the film. The bowler-hatted men all carry identical briefcases full of copies of The Son of Man. In Lev Grossman's 2009 novel The Magicians the antagonist is a man wearing a suit, with his face obscured by a leafed branch suspended in midair.

Page 3: Magritee

 Magritte sugerează că pictura este vorba despre conflictul de ceea ce se vizibil ascuns și ceea ce este vizibil prezent în care mărul ascunde fata. În cele mai multe portrete, suntem atrași de fata si este deconcertant când tot ceea ce putem vedea este în colțul din ochi. Acest lucru pare chiar mai deconcertant dacă avem în vedere că acest lucru a fost menit să fie un autoportret. [2] 

Din ceea ce putem vedea din om, el pare perfect normal. Fondul este neobișnuit având în vedere modul în care el este îmbrăcat. Vedem un ocean în spatele lui. Și, desigur, există măr verde acoperind fata. 

Aș uita-te la această imagine ca transmite lumii că omul are adâncimi ascunse.El este perfect normal la suprafata, dar din cauza feței lui fiind ascunse, tot vrem să vedem este fata lui. Pictura ar putea fi văzută ca Magritte recunoaște modul în care oamenii încearcă și descifreze semnificațiile ale operelor sale și să-l înțeleagă astfel. 

Mai mult decât atât măr și fețele ascunse sunt recurente imagini care nu apar întotdeauna în conjuncție. 

Dacă vom da un sens biblic, un măr ar simboliza căderea omului așa cum a declarat în Geneza. Prin împărtășirea în mere, Adam și toți urmașii lui sunt izgoniți din Eden. 

Ar putea acest lucru posibil ca Apple, simbolul păcatului originar, ascunde adevarata natura a omului și tuturor descendenților săi? 

Există mai multe picturi de Magritte în care subiecții fețele sunt ascunse.Mama lui Magritte sa sinucis prin înecare se în râu când era un copil. Când a fost găsit cu fața ei era acoperit de rochia ei. Magritte a pictat mai multe imagini cu imagini similare. [3] Aceste imagini ne fac întreb la ce fetele sunt ascunse. Poate că însuși întrebat cine este mama a fost. 

Ca fiul ei, fata lui este ascuns prea. 

Și în afară de scurta bucatica avem de ochii pe colțul (ochiul pictorului care la ajutat să creeze aceste imagini pe care noi încă se confrunte să înțelegem), ne vom strădui întotdeauna să vedem ce este dincolo. 

Fiul Omului ridică mai multe întrebări decât răspunsuri - și asta este exact punctul.Adevărata subiectul lucrării nu este nici omul, nici de mere, dar curiozitatea umană. Apple blochează intenționat fata omului, care altfel ar fi punctul focal al picturii. Curiozitate umană începe în, și oamenii vor să știe ce fața omului arata ca tot mai mult cu cât acesta este ascuns. Magritte se joacă cu simturile. La spectacolele de pictura, sa nu mai puțin frecvente pentru a vedea oameni schimbare capul și în picioare pe degetele de la picioare vârful pentru a încerca și se strecoare o privire de fata omului din spatele Apple. 

Așa cum sa explicat Magritte, "Ai fata aparent, mere, ascunde vizibil, dar ascuns, fata de persoana. E ceva ce se întâmplă în mod constant. Tot ceea ce vedem ascunde un alt lucru, am întotdeauna doriți să vedeți ce este ascuns de ceea ce vezi. Este un interes în ceea ce este ascuns și care vizibilul nu ne

Page 4: Magritee

arată. Acest interes poate lua forma unui sentiment destul de intens, un fel de conflict, s-ar putea spune, între vizibil care este ascuns și vizibil care este prezent. " 

Apple si melon pălărie sunt tangențial la mesajul picturii. Ele ar putea la fel de ușor a fost nimic altceva (Magritte, de asemenea, a produs opere derivate oferind o fata femeie acoperite de o floare și fața de afaceri a acoperit de o pasăre ). Cu toate acestea, mere și pălărie melon au devenit iconic în propria lor vedere - a se vedea punctul culminant al Thomas Crowne Affair, în cazul în care Pierce Brosnan sparge într-un muzeu îmbrăcat ca Fiu al Omului. În măsura în care mărul plutește în aer la mijlocul adâncește sensul de mister, ea contribuie la evocare picturii de curiozitate uman. 

"Tot ceea ce vedem ascunde un alt lucru, mereu am dori să vedem ce se ascunde de ceea ce vedem, că este imposibil Oamenii ascunde secretele lor prea bine.". -René Magritte