Literatura parenetică (IV) - Revista lunara editata de

Click here to load reader

  • date post

    16-Oct-2021
  • Category

    Documents

  • view

    0
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of Literatura parenetică (IV) - Revista lunara editata de

untitled9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0
9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0
2 364 8( ) / 201
de Bianca Bura Cernat
T. Maiorescu („Dimineaa”, 1937)
Nr. ( ) / 2012 364 8
CUPRINS
1
2/2018
FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Literatura parenetic (IV). „Ceasornicul domnilor”
din rile Româneti. Modelul omului „desvârit i deplin” The Parenetic Literature (IV), “The Clock of Princes” in the Romanian Pricipalities. The Model of the “Perfect and Accomplished” Man . . . . . . . . . . . . . . . . 3
A GÂNDI EUROPA Dan BERINDEI: Umanioarele în lumea contemporan
Les sciences humaines dans le monde contemporain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
DOCUMENT Livia (Maiorescu) DYMSZA în coresponden cu Mihail Antoniade (IX)
Livia (Maiorescu) Dymsza: Correspondence with Mihail Antoniade (IX). . . . . . . . . 18 E. LOVINESCU: T. Maiorescu („Dimineaa”, 1937)
T. Maiorescu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Tudor NEDELCEA: Un excepional discurs de recepie
An Exceptional Academy Acceptance Speech . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
EMINESCU Valentin COEREANU: Cronologie Eminescu (III)
Chronology of Eminescu (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
COMENTARII Bianca BURA-CERNAT: De vorb cu „generaia” sau în marginea ei.
Campania generaionist în „Anno Domini” 1928 (VI) Chatting with the “Generation” or at the Edge of It. The Generationist Campaign in “Anno Domini” 1928 (VI) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Graiela POPESCU: Mitodrama, gen proxim. Teatrul contemporan: mit i spectacol Mitodrama, Proximate Genre. Myth and Performance in Contemporary Theatre . . 64
2
ARTE, SOCIETATE Adriana VULPE: Re-crearea Edenului ca intertext biblic în film i în serialele
de televiziune. Adaptri ale romanelor lui Charles Dickens (Nicholas Nickleby, Martin Chuzzlewit, David Copperfield, Marile sperane i Prietenul nostrum comun) The Recreation of Eden as Biblical Intertext in Film and Television Series. Adaptations of Charles Dickens’s Novels (Nicholas Nickleby, Martin Chuzzlewit, David Copperfield, Great Expectations and Our Mutual Friend) . . . . . . . . . . . . . . . 73
Ilustrm acest numr cu lucrri ale artistului plastic Ion Theodorescu-Sion (1882-1939)
3
Fragmente critice
Studiul de fa este consacrat scrierilor medievale, în mod special literaturii parenetice, gen mai degrab neliterar, în care se ofer într-o manier sentenioas învturi morale, sfaturi cu privire la demnitatea uman i smerenia/austeritatea religioas, în strâns determinaie cu epoca. Este revi- zuit accepiunea termenului de Ev Mediu (id est epoc de întuneric, misticism, scolastic, ascez spiritual) arâtându-se, dup istoricul Le Goff, c epoca respectiv a fost una a catedralelor, deci una de creaie veritabil în care, alturi de tipurile reprezentative (sfânt i cavaler) s-a afirmat un al trei- lea personaj emblematic: cugettorul solitar, spiritul meditativ care readuce, în umbra catedralelor, ideile, virtuile i miturile Antichitii i, totodat, se gândete pe sine în relaie cu divinitatea, cu- tând un model de existen. O alt chestiune pe care studiul o propune spre dezbatere este aceea a literaritii scrierilor parenetice, sub întreit aspect: (a) valoarea lor estetic; (b) influena i/sau apartenena la structurile culturale înainte de formarea limbilor literare; (c) alte însuiri, semne, teme ale spiritualitii naionale, cum se procedeaz de regul cu operele de ficiune. Aceste scrieri, formând în opinia lui Umberto Eco „o cultur de manuscrise”, sunt analizate în urmtoarele secvene: modelul bizantin, modelul occidental i scrierile parenetice ale „Evului Mediu românesc”. Cuvinte-cheie: Ev Mediu, literatura parenetic, religie, moral, Bizan, Occident, autori autoh-
toni, literaturitate.
This study is dedicated to the mediaeval writings, especially to the parenetic literature, a rather non- literary genre offering, in close determination with the age and in a sententious manner, moral tea- chings, advice regarding human dignity and humility/religious austerity. The conceptual term of Middle Ages (id est an age of darkness, mysticism, scholastics, spiritual asceticism) is revised; it is shown, according to historian Le Goff, that the respective age was one of cathedrals, therefore of real creation in which, besides the representative types (the saint and the knight), a third emblematic cha- racter came into being: the solitary thinker, the meditative spirit who, looking for a model of existence, brings back the ideas, virtues and myths of Antiquity and, at the same time, thinks of himself in rela- tion with the Divinity. Another question which the study proposes for debate is the one of the literary character of the parenetic writings, thought under a threefold aspect: (a) their aesthetic value; (b) influence and/or belonging to cultural structures before the literary languages were formed; (c) other qualities, signs, topics of the national spirituality, as it is regularly done in revealing the fiction works. These writings, making up, in Umberto Eco’s opinion, „a culture of manuscripts”, are analysed in the following sequences: the Byzantime model, the Occidental model and the paranetic writings of the „Romanian Middle Ages”. Keywords: Middle Ages, Parenetic Literature, Religion, Morality, Byzantium, Occident, auto-
chthonous authors, literary character.
Abstract
Eugen SIMION, Academia Român, preedintele Seciei de Filologie i Literatur, directorul Institutului de Istorie i Teorie Literar „G. Clinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of The „G. Clinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail: [email protected]
Eugen SIMION Literatura parenetic (IV)
„Ceasornicul domnilor” din rile Româneti. Modelul omului „desvârit i deplin”
1. Antim Ivireanul În 1715, Preasfinitul i pzitul de
Dumnezeu Metropolit Antim din Ivir tip- rete Sftuiri cretine-politice ctre Ioan tefan Cantacuzin Voevod, scrise în grece- te1, dup ce tot el tradusese i tiprise, în 1713, împreun cu Ioan Avramios – predica- torul Curii – în text bilingv (greco-român), Pildele filosoficeti ale printelui Galard. Scrierea, redactat – cum precizeaz autorul – în limba greac vulgar – cuprinde sfaturi, maxime, sentine luate din scriitorii greci i latini, acomodate împrejurrilor i timpu- lui. Unele sunt puse în versuri (“în stihuri simple politiceti ritmice”), pentru a fi mai uor de inut minte, desigur, voind ca edu- caia Princepelui s fie cât mai desvârit (un termen frecvent în literatura parenetic din cele trei secole în care ea se dezvolt: XVI-XVII-XVIII, sugerând modelul Princi - pelui rsritean, dar i un concept mai gene- ral privitor la modelul uman al timpului). Antim Ivireanul adaug în Sftuirile sale i rugciunile zilelor de peste sptmân, pen- tru ca nu cumva ele s fie ignorate. Virtuile Principelui încep, în aceast parte de lume, cu iubirea fa de Dumnezeu (“iubirea cea fierbinte”). Pe ea se sprijin tot ceea ce urmeaz: dorina i puterea, de pild, de a guverna “nejigurat i plcut lui Dum ne - zeu”, “râvna [...] s-i înfrumuseeze mora- vurile cu înelepciune i cu o cultur demn de o domnie” etc. Ca s se fac îneles i ascultat i ca s respecte, evident, regulile retoriceti ale genului, Antim redacteaz, întâi, un encomion în stihuri, traducând semnele strlucite ale pecetei domneti (Corbul, Crucea i Vulturul) în stilul panegiri- cului dedicat de Erasmus lui Filip cel Frumos: nobleea neamului, glorioasa împrie a Romanilor pe care ar moteni-o tefan Cantacuzino, destoinicia, apoi, de a guverna (reprezentat de Corb), în fine, fidelitatea fa de religie i reputaia lui de a fi un “respectat aprtor al Bisericii lui Cristos”...
Ca s fie înelept, bine vzut, ludat i admirat (“în veacuri nenumrate”) i ca s
tie s guverneze pe alii i pe sine însui, Principele ar trebui – dup credina lui Antim Ivireanul – s triasc cu vrednicie, s fie prudent i blând, s se îngrijeasc de toi, s fie linitit, modest, s se lepede de la clevetire i osând, s se fereasc de fapte necugetate i s-i îndemne pe boierii si s se lase de viclenie i nedrepti etc. Pentru ca toate acestea i înc altele notate în aceast proz sftoas i colorat, nu lipsit de o anumit autoritate pe care i-o d autorului rangul lui duhovni- cesc, Antim recomand Principelui i, prin el supuilor si, s triasc “înelepcete” i s alunge “nereligiozitatea i rutatea degradatoare”. S fie, cu alte vorbe, buni cretini. S se fereasc de ispitele diavolului (“s tii c demonul rânjete cu dulcea, dar bate cu ruinare i cu mult viclenie”) i s fug de îngâmfare i de deertciunile îngâmfrii. Cugetrile, sfaturile, aforismele sunt luate de peste tot (de la Sfinii Prini i
4
Eugen Simion
1 Traduse în românete de Constantin Erbiceanu i imprimate în 1890, la Bucureti, de Tipografia “Crilor Bisericeti”.
de la filosofi), iar unele pornesc, desigur, de la sine. Antim Ivireanul tie s le formuleze adecvat în frazele sale bine chibzuite, cu un puternic subtext moralistic. i cu tonalitatea lui printeasc în care blândeea se unete cu o înelepciune bine cumpnit:
“Virtutea, o fiule! este linitea sufletului, cuviina Domnitorului i a tuturor celor ce se mântuiesc.”
...................................... “O fiule! caut s învingi mai întâi pasiu-
nile tale, s fii blând i îndurtor ctr supu- ii ti.”
....................................... “Cci începutul iubirei este lauda.
Defimarea îns devine cauza inimiciiei.” ....................................... “Egalitatea adevrat s o gseasc cu
toii i s ai prieteni ai ti pe cei ce spun ade- vrul.”
........................................ “Dac, iubitul meu fiu, te vei pzi de trei
fiare, s tii c vei afla medicamentul sufle- tesc: fugi de iubirea de argint ca de o fiar, de mânie ca de ceva foarte slbatic i de patim.”
....................................... “Linguitorul este ca o ciocnitoare, iar
mincinosul ca un tâlhar, nedreptul ca un mojic, ca o oglind natural.”
........................................ “Rdcin i temelie este adunarea pl-
cut, iar convorbirea cuviincioas este sarea lucrurilor bune” etc.
Aceste propoziii, cu valoare aforistic, recomand valorile vieii individuale i, împreun, alctuiesc un cod cretin de exis- ten. El se adreseaz cu precdere Princi - pelui (sau, în cazul de fa, Domnitorului), dar este valabil pentru toi. Mitropolitul Antim, cu talent scriitoricesc, tie s folo- seasc stilul figurat, tie s-i noteze gându- rile fr multe podoabe. Traductorul lui în românete (Erbiceanu) îi pune, la rândul lui, bine în fraz cugetrile. “F-te roza virtuii, floarea bine-facerii, pentru ca s te faci fiu al Împriei de Sus”, îndeamn el pe cel care are deja puterea în Domnie. Cugetrile depesc de multe ori sfera puterii voievo- dale i încearc s defineasc, în genere, condiia i ansele omului care caut perfec-
iunea. Cel ce are puterea poate ajunge la desvârire (perfeciune) în trei chipuri: dac pzete credina, dac tie s suporte soarta i,al treilea, dac guverneaz cu judeca- t i înelepciune. i ca s se îneleag cum trebuie sensul acestor exerciii spirituale, pstorul d fiului su spiritual o pild:
“Lumea aceasta socotete-o cltorie i cale, prin urmare s cltorim cu bine, pen- tru ca s fim ludai de acei ce vin dup noi în lume. Un Domnitor mare fr dreptate este ca un râu fr ap, dup cum se expri- m mulimea dasclilor învai. Pzete-te de inamicul tu ce se arat în calea ta gra- ios, blând, amic, ca înelciunea vulpei, pentru c falul caut ocaziune ca s te îna- le. Dac voeti s fii ludat în veci i s ai înaintea ochilor ti lauda i renumele, f lucruri demne de laud i renume. S ai mil fiule de toi supuii, ocup-te cu bun- voin ca s fie toi în linite, pentru c îngri- jirea pstorului este odihna turmei. O fiul meu! gândete-te la acestea i nu vei grei, adu-i aminte din ce eti creat, unde vei merge i unde vei rmânea în eternitate.” sau:
“[...] nu-i bate joc, o fiule, de nenorociri- le altuia, cci soarta este comun i viitorul neprevzut; pcatul viclean urmeaz pe omul ca umbra corpul nostru, când ne preumblm” etc.
Ca s varieze discursul su moral i pen- tru ca acela ce-l ascult s-l in mai bine minte, Antim îi pune uneori sfaturile în “stihuri politice rimate din opt silabe”. Aa procedeaz, de exemplu, atunci când vor- bete despre virtuile rugciunii. Alctu - iete o Antologie de sentin, adunând cuge- tri din scrierile teologilor i înelepilor (printre ei se afl i Vasile cel Mare – “fala Cezariei” – i Ioan Hrisostomul), cu ideea c acestea “cur sufletul i orneaz pe om”. Rugciunea, mai zice el, înfrumuseeaz corpul i sufletul omului, unete pe om cu Dumnezeu i-l înal (“este sigiliul înelep- ciunei, sigurana pcii, paza cureniei, pri- varea de rutate, pedagogia mâniei i cauza modestiei, suspendarea urei i uurarea ostenelei”).
Dup toate aceste cugetri sntoase i sfaturi înelepte, Mitropolitul adaug în dis-
5
Eugen Simion
cursul su moral i spiritual 14 “rugciuni de ajutorin”, câte dou pentru fiecare zi (de duminic pân sâmbt), prin care robul lui Dumnezeu cere miluire i iertarea pcatelor. Printre pcate se afl i “rzbelul necuratelor [sale] cugetri”. Dar cine se smerete, aici, i solicit iertare: cel care a compus aceste rugciuni (autorul) sau cel care le repet? Pentru a lmuri lucrurile, autorul (Antim din Ivir) adaug câteva sti- huri ce explic subiectul crii i, în acrostih, proprietatea intelectual a textului (“lucra- rea lui Antim”). Semn de orgoliu scriitori- cesc sau sentimentul c autorul român care, obinuit pân acum s culeag reflecii de peste tot, ca albina mierea pentru stup, înce- pe s aib sentimentul creaiei intelectuale? Prevztor, îneleptul moralist religios Antim se ferete s taie firul în patru i, adu- când înc o laud Creatorului, îi compar sfaturile [sale] cretine politice cu Nilul care, curgând prin spaii aride, le ud i le rode- te. Comparaie îndrznea:
“Lucrarea aceasta mic s-a dispus prea bine, desprindu-se toat în patru pri.
Dou pri sunt de sentine, care înfrumuse- eaz foarte potrivit viaa Domnitorilor. La sfârit s-au pus celelalte pri, care mântu- iesc i folosesc mult sufletul. Udând ca Nilul cu curgeri aurite sufletele, ce îmblânzesc pe Dumnezeu cel Atotputernic. În special a patra parte ne face fii curai, îns partea a treia ne conduce ctre dorina celei a patra. Deci cât poi înfrumuseeaz viaa ta, ca s te faci fiu al lui Dumnezeu i s-i mântui sufletul tu. Sfârit i lui Dumnezeu laud.”
Sftuirile lui Antim Ivireanul sunt scrise în stilul Învturilor... lui Neagoe Basarab i, coborând mai adânc în literatura religioas, modelul lor se inspir din scrierile pareneti- ce bizantine. Acestea combin teologia cu reflecia moral i filosofic, voind a oferi atât viitorului domn (sau celui care a urcat deja pe tronul domnesc), cât i omului obi- nuit, un manual de moral cretin. Antim, la curent cu aceast literatur, ocolete tre- burile politiceti, dei chiar titlul lucrrii anun c Sftuirile sale sunt “cretine-poli- ticeti”, i se concentreaz asupra proble- melor de moral cretin. Puine se refer, propriu-zis, la arta sau tiina puterii, cum face Machiavelli în Principele i Erasmus în Educarea princepelui cretin. Antim recoman- d, în genere, virtuile cretine (mila, cum- ptarea, bunvoina, înelepciunea, mode- stia, prudena) i, în primul rând, buna rân- duial duhovniceasc. Modelul lui de exis- ten, luat din scrierile religioase i din “parimii” este, cum s-a putut vedea, omul înelept i vrednic, bine vzut i ludat de toi, om al pcii i duman al “scandalurilor”. El lucreaz ca s fie fericit i tie s fac i pe alii s fie fericii. Pentru aceasta, trebuie s pstreze, prin rugciune i fapte de miloste- nie, legtura cu Dumnezeu. Antim nu amin- tete de virtuile militare ale Principelui rsritean, dei, în aceast parte, rzboaiele s-au inut lan i domniile n-au fost nicioda- t linitite i nici lungi. Vorbete, în schimb, la tot pasul de virtutea moral a conducto- rului bazat pe educaia lui religioas conti- nu. “Desvârirea” (sau “perfeciunea”) la care aspir omul rsritean depinde de aceast practic ortodox supravegheat îndeaproape de biseric.
2. Nicolae Mavrocordat Nicolae Mavrocordat (1860 Constanti -
nopol – 1730 Bucureti) fiul marelui drago - man al Înaltei Pori, Alexandru Mavro - cordat – Exaporitul, a urcat pe tronul Moldovei în dou rândrui (1709, 1711-1716 i, tot astfel, pe tronul rii Româneti (ian. 1716 – nov. 1716 i martie 1719 – septembrie 1730). Cu el începe irul domniilor fanariote în rile române. Era un tânr învat, poli- glot, vorbea – se spune – latina, turca, araba, greaca veche i neogreaca, ebraica, persana i, dintre limbile romanice, în afar de român, franceza i italiana. Cercettorii mai noi, îl prezint ca pe un erudit repre- zentant, în prile noastre, al iluminismului timpuriu. Avusese, ca preceptor, pe Manos din Argos, pe Jacques Piperi din Chios (pen- tru latin) i pe Aubry de la Montraye2. Citise pe Bacon (Of Studies) i dup unele informaii, Discursurile lui Machiavelli. A scris el însui un tratat Despre îndatoriri i o lucrare despre învmântul moldovenesc (Despre studiul literelor i lectura crilor. A ridicat Mânstirea Vcreti în 1716 i a strâns, aici, o bibliotec (“cea mai mare [...] din Europa de “sud-est” – zice Jacques Bouchard), cu opere juridice, tiinifice, medicale i a chemat la curtea lui oameni de cultur din timpul su. Anton Maria del Chiaro îl prezint ca un despot plin de cru- zime, i, dac ne lum dup ce s-a întâmplat cu Antim Ivireanul, acuzaia pare întemeia- t. Pentru c Mitropolitul manifest simpa- tie fa de boierii pmânteni i ia parte la o conspiraie pus la cale de Cantacuzini, menit s-l îndeprteze pe Mavrocordat, acestea din urm îl destituie i, având consimmântul Patriarhului Ieremia de la Constantinopol, îl trimite pe “urgisitul de Dumnezeu” Antim în surghiun, la o mâns- tire aflat pe muntele Sinai. Nu ajunge acolo pentru c, pe drum, paznicii lui, instruii i pltii de iluministul rsritean timpuriu, îl
ucid i-i arunc trupul în râul Tungia, un afluent al Mariei. Destinul lumesc al auto- rului Didahiilor repet, astfel, destinul tragic al cronicarului moldovean Miron Costin, victima lui Constantin Cantemir, care nu se puteau luda deloc cu tiina lui de carte. Mavrocordat, moralist erudit – cum vom vedea deîndat arat aceeai cruzime fa de adversarii si politici. tiina de carte nu- i îmblânzise prea mult firea (hirea). Nu-i schimbase, se vede, nici modul de a exercita puterea. Semn c raiunile puterii nu in seama, în mentalitile medievale rsri - tene, de coal, de filosofie, de erudiie, de principiile morale i nici de cultura celui care exercit puterea. Cu atât mai puin de cultura, erudiia, filosofia cretin i virtuile spirituale ale celui care se opune, într-un chip sau altul, puterii. Are dreptate, se pare, Machiavelli: puterea este totdeauna cinic, oarb i violent. Tot el spune c metoda eficace a unui Principe – pentru a cuceri puterea i a o pstra este s-i lichide- ze, înainte de orice, adversarul (prece dentul principe), rudele i partizanii pe care noua putere nu-i poate corupe. Medieva litatea rsritean cunoate cam aceleai mentali - ti reguli. Deosebirea este doar c, aici, lucrurile merg mai repede, fr multe dile- me. Nu funcioneaz, în mod cert prezum - ia de nevinovie. Suspiciunea se încheie de regul, cu sugrumarea sau cu scurtarea de cap.
Ca om de carte,…