KINESIOLOGIA 02

7/24/2019 KINESIOLOGIA 02

http://slidepdf.com/reader/full/kinesiologia-02 1/24

Mişcările osoase provin de la mobilizarea

diferitelor lanţuri osoase asupra căroraintervin solicitări de presiune şi tracţiunerezultate din acţiunea musculară, dar şi înraport cu mediul ambiant.

Aceste forţe influenţează mai mult sau maipuţin structurile osoase şi pot ele însele înunele cazuri să provoace fracturi mai mult saumai puţin complexe

LANŢURILE OSOASE



STRUCTURĂ Şi ORGANIZARE O treime a materiei osoase este constituită din

apă, în timp ce restul de două treimi esteconstituit din alte substanţe minerale : fosfat,carbonat de calciu şi dintr-o proteină, colaenul.

!tudiul de rezistenţă a osului arată că mineralele

asiură rezistenţa la solicitarea de compresiune,pe c"nd substanţele proteice asiură osul lasolicitarea de tracţiune.



#e de altă parte se poate sublinia că atunci c"nd

osul este sărac în elemente minerale, el prezintă unrad ridicat de suplete. $n timpul fenomenului de îmbătr"nire, caracterizat

printr-o diminuare radată a conţinutului în apă şisubstanţe oranice, osul devine din ce în ce mai

frail sau casant. Aceste noţiuni subliniază interesul pe care trebuie

să-l acordăm te%nicilor de analiză care permit înreistrarea presiunilor asupra solului, la

executarea mişcărilor.

STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE



#rin procesul de osificare se înţelee formarea deţesut prin acumularea de săruri care se depun într-o structură de bază, constituită din materieoranică

Oasele, de exemplu cele care fac parte din bolta

craniană prezintă o osificare fibroasă care sedezvoltă direct în ţesutul con&unctiv embrionar şinu necesită matrice cartilainoasă.

Oasele scurte se dezvoltă pornind de la un procesendoc%ondral , pe c"nd oasele luni prezintă cele

PROCESUL DE OSIFICARE



'a embrion, la nucleele osoase, încă dinainte denaştere se formează în cartila&ul %ialin un punct deosificare primară, ca urmare a modificărilor%istoenice, în zona părţii centrale a matricei.

#unctele de osificare secundare sau

complementare apar într-o perioadă mai t"rzie, într-un interval care debutează de la naştere şi se întinde p"nă la terminarea perioadei de pubertate,la nivelul epifizelor şi a proeminenţelor

(apofizelor), asiur"nd completa osificare.

OSIFICAREA ENDOCHONDRALĂ



!e definitivează la o v"rstă determinată pentrufiecare os, dar care nu depăşeşte v"rsta adultă.

*n os lun are două cartilaii de con&uare lanivelul cărora se realizează cea mai mare parte acreşterii în lunime.

$n momentul c"nd osul a a&uns la lunimea satotală, cartila&ul încetează să se reenereze şi vafi invadat şi osificat de punctele diafizare şi

epifizare care se reunesc.

CRE TEREA ÎN LUNGIMEȘ



PROPRIETĂŢI FIZICE ŞI CHIMICE

ALE OASELOR

• +ezistenţa la presiune este deosebită :

oasele sunt de aproximativ de ori mairezistente la presiune dec"t cărămida, deexemplu.

• .lasticitatea oaselor explică de ce oasele serup foarte reu şi este determinată de modul

în care sunt dispuse trabeculele osoase înconcordanţă cu acţiunea liniilor de forţă.



#roblema de adaptare a osului a fost

discutată încă de la începutul secolului /0/deoarece a fost remarcat că sementeleosoase nu sunt dispuse într-o manierăoarecare ci sunt orientate într-o manieră

care să asiure o c"t mai mare rezistenţă latensiunile aplicate pe os.

LEGILE ARHITECTURĂRIIOSOASE



1acă extremităţile oaselor care formează oarticulaţie sunt supuse, într-o parte a lor, la opresiune anormală, puternică şi continuă, volumullor se va micşora în acea parte, în timp ce, înpartea care este scoasă timp îndelunat de subacţiunea presiunilor obişnuite, extremitatea îşi

măreşte volumul.Aceste deformări se observă constant în

dezalinierile enunc%iului: enu-varum sau enu-

valum.

LEGEA LUI DELPECH (1828)



2"nd asupra unei părţi a epifizei se

exercită o apăsare anormală şi continuă,trabeculele sponioasei subiacente se vor îndrepta în direcţia de acţiune a forţei.

Osul va suferi o modificare a structuriiar%itectonice, în sensul că se condensează şi îşi micşorează volumul, pentru a rezista lasolicitările noi, statice şi dinamice.

LEGEA LUI WOLFF (1828)



sau a balansării porneşte de la aceleaşi

premise, dar se referă la perioada decreştere: c"nd o supraapăsare se faceconstant asupra unei &umătăţi de cartila& decreştere, care va fi astfel comprimat, osul nou

format va fi mai consistent, cu un volummicşorat, pe c"nd partea scoasă de lapresiunea normală, va produce un os sponios,mărit de volum.

LEGEA LUCRULUI CONSTANT



+ezumă leea lui 3olff, aplic"nd-o la condiţiinormale: oasele normale ale adultului prezintă,concomitent cu structura lor funcţională şi oformă funcţională .

Astfel, într-un os în funcţiune, suportul

necesităţilor mecanice se dezvoltă, în măsuracea mai mare, în direcţia solicitărilor

LEGEA LUI ROUX



Alerătorii de cros, după 4 de ani deactivitate, au o densitate crescută cu 45 lanivelul calcaneului i cu 65 la nivelul coloaneiși capului femural în compara ie cu persoaneleș ț

de control de aceeaa i v"rstăș

7alterofilii după 8 ani de activitate, au odensitate crescută în coloana lombară, colfemural, mare tro%anter dar nu i în oaseleș

antebra uluiț

LEGEA LUI ROUX



#utem concluziona că osul este un ţesut viu care

se formează şi se dezvoltă pentru a prezenta ostructură care se orientează şi se oranizează într-o manieră care să ofere un plus de rezistenţă în direcţia solicitărilor dominante (Mari9ue, 6;<).

LEGILE ARHITECTURĂRIIOSOASE



Aşa se poate explica rezistenţa remarcabilă afemurului care în timpul unui exerciţiu de merstrebuie să suporte încărcări repetate la fiecarepas care sunt de aproape trei ori mai mari dec"treutatea corpului (1e Marneffe 6;=).

LEGILE ARHITECTURĂRII

OSOASE



Autorii care s-au preocupat de

mecanica umană au reprezentatcorpul ca un ansamblu de unităţifuncţionale mobilizate una în raportcu alta.

1empster (6<<) a reprezentatsc%eletul uman printr-un sistemsimplificat constituit dintr-unansamblu de p"r%ii.

AXA IOMECANICĂ



1reapta trasată pe un sement osos estedenumită >axa mecanică ? a elementului

corporal avut în vedere. Această axă mecanică se poate defini ca un

sement de dreaptă care trece prin centrelesuprafeţelor articulare situate la

extremităţile osului. Axa mecanică nu se confundă cu > axa

lonitudinală ? care este o curbă care uneştecentrele tronsoanelor infinit de mici, dincomponenţa osului.

AXA IOMECANICĂ



1e i structură cu rad crescut de rezisten ă,ș ț

osul este clasificat printre structurile ?fraile?,fiind supus la for e care determină ruperea căcițosul are un coeficient de deformare de doar 5

@or ele mecaniceț

- 2ompresie- $ndoire- rac iuneț- orsiune-

@orfecare

FOR E MECANICEȚ



FOR E MECANICEȚ



?Materialul? osos determină rela ia încărcare Bț

deformare

- !tress B for a pe uniate de suprafa ă i seț ț ș

măsoară în meapascali (M#a)- !train B varia ia de deformare fa ă de ini ial, fiindț ț ț

o cantitate dimensională

STRESS ! STRAIN

KINESIOLOGIA 02

Documents

Transcript of KINESIOLOGIA 02