FORȚELE MIȘCĂRII

For ele interneț- impulsul nervos, contracția musculară şi pârghiile osteo-articulare

For ele externeț- for a gravita ională, greutatea ț ț corpului, presiunea atmosferică, rezisten a mediului, iner ia, for a de ț ț țreac ie a suprafe ei de sprijin, for a de frecareț ț ț

Forțele interne şi externe sunt indisolubil legate între ele şi în continuă interacțiune.

Întreaga activitate a omului se desfăşoară cu ajutorul acestor forțe, în care rolul hotărâtor îl are contracția musculară dirijată de scoarța cerebrală.

IMPULSUL NERVOS

fenomenul ce se transmite pe traseul unui arc reflex

un arc reflex, cel mai elementar, specific impulsului nervos motor este alcătuit din: -receptori(proprioceptori), -cale aferentă (de transmitere a sensibilității proprioceptive), -centrii nervoşi (medulari şi supramedulari), căile eferente (motorii) -placa motorie (sinapsa neuromusculară) prin care se transmite comanda motorie, efectorilor (muşchii)

CONTRACȚIA MUSCULARĂ

a doua forță interioară care intervine în realizarea mişcării, ca o reacție de răspuns la stimulare, prin impulsul nervos

-contrac ia izometricăț-contrac ia izotonicăț-contrac ia izokineticăț-contrac ia auxotonicăț

PÂRGHIILE OSTEOARTICULARE

reprezintă cea de a treia forță internă care intervine în realizarea mişcării impulsurile nervoase produc contracții musculare, care la rândul lor atrag deplasarea segmentelor osoase la nivelul inserțiilor musculare transformând astfel, energia chimică în energie mecanică segmentele osoase asupra cărora acționează muşchii se comportă, la prima vedere, ca pârghiile din fizică

PÂRGHIILE OSTEOARTICULARE O pârghie este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct fix, numit punct de sprijin.

La pârghia osoasă- punctul de sprijin – S, este reprezentat de axul biomecanic al mişcării, de punctul de sprijin pe sol sau de un aparat oarecare (din sala de sport)- forţa rezistentă – R este reprezentată de greutatea corpului sau segmentului care se deplasează- iar forţa activă – F este reprezentată de muşchiul care realizează mişcarea.

PÂRGHIILE OSTEOARTICULARE Acţiunea pârghiilor se bazează pe echilibrul momentelor celor două forţe: activă şi rezistentă pasivă.

MF– momentul forţei active;MR– momentul forţei rezistente;bF– braţul forţei active;bR– braţul forţei rezistente.

PÂRGHIA DE GRADUL I

are punctul de sprijin situat între punctele de aplicaţie ale celor două forţe

PÂRGHIA DE GRADUL I

balanţa, balansoarul, foarfecele, cleştele, ranga, levierul etc

PÂRGHIA DE GRADUL I Pârghiile de gradul I sunt pârghii de echilibru deoarece realizează echilibrul static.

Forţa rezistentă este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează, iar forţa activă este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea.

PÂRGHIA DE GRADUL I trunchiul se află în echilibru pe picioare ca o pârghie de gradul I;capul în echilibru pe coloana vertebrală. Punctul de sprijin este vertebra atlas, rezistenţa este reprezentată de greutatea capului, care tinde să cadă înainte, iar forţa activă este dezvoltată de muşchii cefei, care opresc căderea capului înainte;antebraţul în extensie se comportă ca o pârghie de gradul I; când se face îndoirea şi extinderea braţelor în poziţia „stând pe mâini”, în situaţia în care piciorul este fixat pe sol (la mers, alergare, momentul bătăii în săritură, cădere de la înălţime), segmentul gambei este tot o pârghie de ordinul I cu punctul de sprijin la mijloc.

PÂRGHIA DE GRADUL II

 are punctul de sprijin situat la un capăt, iar la celălalt capăt se află punctul de aplicaţie al forţei active

PÂRGHIA DE GRADUL II

 roaba, spărgătorul de nuci, pedala de frână, perforatorul, etc.

PÂRGHIA DE GRADUL II Pârghiile de gradul II sunt pârghii de forţă deoarece au rolul de a multiplica forţa. aceste pârghii au, de obicei, formă de pană. piciorul având ca rezistenţă greutatea corpului transmisă prin tibie; greutatea corpului este aplicată la nivelul articulaţiei tibio-tarsiene, astfel încât forţa o vor da muşchii inseraţi prin tendonul lui Ahile pe calcaneu; punctul de sprijin, când stăm pe vârful picioarelor, se află la extremitatea metatarsienelor în contact cu solul; segmentele membrului superior în timpul executării flotărilor.

PÂRGHIA DE GRADUL III  are punctul de sprijin situat situat la un capăt, iar la celălalt capăt se află punctul de aplicaţie al forţei rezistente

PÂRGHIA DE GRADUL III  penseta, capsatorul, grebla, băţul undiţei etc

PÂRGHIA DE GRADUL III  Pârghiile de gradul III sunt pârghii de deplasare, ele utilizând o forţă mare pentru a învinge o forţă mică, în schimb deplasează mult punctul de aplicaţie a forţei rezistente. Acest tip de pârghii este cel mai frecvent întâlnit în corpul uman. La acest tip de pârghii punctul de aplicaţie al forţei active – locul de inserare a muşchiului – se află între punctul de sprijin – articulaţia – şi punctul de aplicaţie a forţei rezistente.

PÂRGHIA DE GRADUL III  antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de gradul al III-lea când muşchii flexori se contractă pentru a-l ridica; musculatura bra uluiț se contractă producând o forţă care are punctul de aplicaţie pe antebraţ. În acest caz, braţul forţei active este de aproximativ 8 ori mai mic decât braţul forţei rezistente, rezultă că forţa activă trebuie să fie de 8 ori mai mare decât forţa rezistentă;

PÂRGHIA DE GRADUL III

coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi expiraţie. Articulaţia costo – vertebrală reprezintă punctul de sprijin, zonele de inserţie a muşchiului pe corpul coastei reprezintă punctul de aplicaţie al forţei active iar partea anterioară a coastelor reprezintă rezistenţa;

gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul unui utș , piciorul nu este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al forţei active se află la mijloc iar rezistenţa este reprezentată de un ansamblu de forţe (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.)

mâna, atunci când prinde obiectele ca o pensă.

FORȚA GRAVITAȚIEI Este manifestarea unei legi universal valabile în natură. Împotriva ei, forțele interne cumulate acționează exact în sens invers, de jos în sus. Forța superioară de mişcare care încearcă să învingă forța gravitației este săritura. Înainte de a face săritura, corpul se adună, şi îşi concentrează forțele. Învingerea ei presupune un mare consum de energie.

GREUTATEA CORPULUI

 acționează întodeauna vertical, de sus în jos asupra centrului de greutate al corpului sau al segmentului. valoarea acestei forțe este legată de volumul, lungimea, densitatea segmentului care se deplasează sau de numărul segmentelor angajate în mişcare.

PRESIUNA ATMOSFERICĂ

 reprezintă indirect tot o formă de acțiune a forței gravitaționale. ea apasă asupra corpului cu o intensitate variabilă în funcție de viteza de deplasare. Ex: în repaus, asupra corpului omenesc acționează o presiune atmosferică de peste 20.000 kg. presiunea atmosferică poate menține singură capul femural în cavitatea acetabulară chiar după secționarea tuturor muşchilor para-articulari. acțiunea presiunii atmosferice asupra corpului este compensată de presiunea internă a marilor cavități, care are valori identice cu cele ale presiunii atmosferice.

REZISTENȚA MEDIULUI

este cea a mediului extern în care se desfăşoară exercițiile fizice care pot fi practicate atât în aer liber cât şi în apă. de aceea segmentele corpului omenesc sau corpul în întregime vor trebui să învingă rezistența acestora. ea depinde de mărimea suprafeței frontale pe care corpul o opune mediului.

INERȚIA

este forța care tinde să prelungească şi să susțină o situație dată. astfel, un corp în repaus tinde să rămână în repaus, iar un corp în deplasare tinde să se deplaseze în continuare

FORȚA DE REACȚIE A SUPRAFEȚEI DE SPRIJIN

sau reazem -static atunci când corpul este imobil şi este egală cu greutatea statică a corpului -este dinamică atunci când corpul este în mişcare şi este egală cu greutatea statică a corpului plus inerția.

FORȚA DE FRECARE

este proporțională cu greutatea corpului (G) care alunecă pe o suprafaŃă de sprijin şi cu coeficientul de frecare (K) F = G * K