ID Executare Silita

PROF. CONF. DR. SEBASTIAN SPINEI

EXECUTAREA SILITA

Manual

pentru uzul studenţilor la forma de învăţământ la distanţă

Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu

2010

1

CUPRINS

Tema I. Natura juridică a executării silite . Modalităţile şi formele executării silite.Participanţii la

executarea silită...........................................................................................................................pag 7

Tema II. Obiectul executării silite . Bunuri exceptate sau urmăribile condiţionat . Condiţiile pentru

declanşare şi temeiul executării silite . .......................................................................................pag 17

Tema III. Actele prealabile executării silite . Prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Perimarea

executării silite .Suspendarea executării silite .............................................................................pag 27

Tema IV. Existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor urmărite. Reguli procedurale principale

(generale) privind realizarea executării silite ............................................................................pag 38

Tema V. Executarea silită directă . Executarea indirectă . Urmărirea bunurilor mobile . Identificarea şi

sechestrarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent.............................pag 44

Tema VI. Vânzarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent. Subiectele şi

obiectul popririi ........................................................................................................................pag 54

Tema VII. Procedura popririi .Validarea popririi.Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin

executare silită. Natura juridică, subiectele, obiectul contestaţiei la executare.........................pag. 63

Tema VIII. Competenţa de soluţionare şi termenul pentru exercitarea contestaţiei la executare. Reguli

procedurale privind judecarea contestaţiei la executare, căile de atac împotriva hotărârii, soluţiile

pronunţate asupra contestaţiei. Plângerea împotriva refuzului executorului de a îndeplini un act de

executare . Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite. Întoarcerea

executării....................................................................................................................................pag 77

2

GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU

Introducere

Prezentul manual de studiu reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei Executare silita, care este

comună învăţământului la forma de zi şi la forma de învăţământ la distanţă, conform planurilor de

învăţământ în vigoare.

El este destinat studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă (ID) şi constituie materialul

bibliografic minim necesar pentru parcurgerea, însuşirea şi evaluarea disciplinei respective.

Manualul este structurat în conformitate cu standardele şi procedurile de uz larg în învăţământ naţional

şi internaţional, care se adresează învăţării individuale pe baze interactive. Parcurgerea manualului, pe

baza prezentelor instrucţiuni asigură reţinerea informaţiilor de bază, înţelegerea fenomenelor

fundamentale şi aplicarea cunoştinţelor dobândite la rezolvarea unor probleme specializate.

Manualul este structurat pe teme de studiu. Tema de studiu reprezintă o parte omogenă din componenţa

manualului, caracterizată de un număr limitat de termeni de referinţă (cuvinte-cheie), care poate fi

parcurs şi însuşit printr-un efort continuu de concentrare intelectuală care să nu depăşească 2-6 ore

(intervalul se referă la conţinutul de idei al modulului de studiu şi nu ia în calcul întrebările

recapitulative, temele pentru acasă, testele de autoevaluare sau pe cele de evaluare).

Fiecare unitate de studiu are o structură proiectată din perspectiva exigenţelor autoinstruirii.

Rezultatele efective ale utilizării manualului se vor suprapune pe rezultatele aşteptate doar cu condiţia

respectării întocmai a procedurii de parcurgere a modulelor de studiu, procedură care este prezentate în

cele ce urmează.

3

Procedura de învăţare în sistem de autoinstruire

Utilizarea manualului de studiu individual se face pe baza unui program de autoinstruire.

Recomandăm câteva reguli de bază în procedura de realizare a programului de autoinstruire pe baza

manualului de faţă:

1. Temele de studiu se parcurg în ordinea în care sunt prezentate în manual, chiar în cazul în care

studentul apreciază că ar putea ”sări” direct la o altă unitate de studiu. Criteriile şi modalitatea de

”înlănţuire” a modulelor de studiu sunt prezentate la fiecare modul de studiu şi ele trebuie respectate

întocmai, sub sancţiunea nerealizării la parametrii maximali a programului de autoinstruire;

2. Fiecare modul de studiu conţine şi un test de evaluare şi/sau temă pentru acasă pe care studentul

trebuie să le realizeze, cu scopul evaluării gradului şi corectitudinii înţelegerii fenomenelor ţi

proceselor descrise sau prezentate în modulul de studiu;

3. Întrebările de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acasă nu sunt de perspicacitate, deci

nu trebuie rezolvate cotra cronometru;

4. Ordinea logică a parcurgerii unităţii de studiu este următoarea:

se citesc obiectivele şi competenţele modulului de studiu

se citesc termenii de referinţă (cuvintele cheie)

se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate în rezumat

se parcurge conţinutul dezvoltat de idei al modulului

se parcurge bibliografia recomandată

se răspunde la întrebările recapitulative, revăzând, dacă este necesar, conţinutul dezvoltat de idei al

modulului

se efectuează testul de autoevaluare ţi se verifică, prin confruntare cu răspunsurile date la sfârşitul

manualului, corectitudinea răspunsurilor

se efectuează testul de evaluare şi/sau tema pentru acasă sau de control (după caz)

4

OBS.: Este recomandabil ca, înainte de efectuarea testelor de autoevaluare, să se facă o pauză de 30 de

minute sau o oră. De asemenea este recomandabil ca la fiecare 2 ore de studiu să se facă o pauză de 30

de minute.

5. Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de un modul de studiu pe zi, pentru a nu se periclita

însuşirea temeinică şi structurală a materiei. În funcţie de necesităţile şi posibilităţile de studiu ale

studentului, studiul unui modul poate fi fracţionat pe mai multe zile, dedicând cel puţin 30 de minute pe

zi studiului.

TEMA PENTRU ACASĂ (TA) reprezintă un exerciţiu obligatoriu de reflecţie pentru fiecare temă de

studiu. Ea se constituie într-un instrument indispensabil de studiu individual necesar înşirii şi mai ales

înţelegerii temei. Rezolvarea ei se poate face în aprox. 1-2 ore .

TEMA DE CONTROL (TC): reprezintă un exerciţiu obligatoriu mai amplu, cu caracter integrativ,

care are rolul de a realiza un liant noţional şi cognitiv între temele studiate anterior şi de a provoca

capacitatea sitentică şi creativă a studentului. Pregătirea ei necesită un efort mai îndelungat (aprox.10

ore), implică stăpânirea temelor anterioare precum şi consultarea tutorelui de disciplină. Cele două

teme de control se regăsesc pe parcursul manualului astfel încât să acopere cele mai importante părţi

ale acestuia.

PREZENTAREA MANUALULUI DE STUDIU ŞI A DISCIPLINEI

Manualul de studiu ”Executarea silita” reprezintă o sinteză realizată în manieră interactivă a

cursului corespondent utilizat la forma de învăţământ zi.

Conţinutul de idei nu a fost redus ci doar sintetizat, în principiu, într-o manieră mai accentuat

enunciativă, elementele de detaliu sau de explicaţie redundantă (necesare pentru atingerea scopului

pedagogic al fixării şi corelării cunoştinţelor) putând fi găsite de către student în bibliografia de

specialitate recomandată.

5

Obiectul cursului “Executare silita”:

Obiectul cursului îl reprezintă prezentarea conceptelor, normelor şi instituţiilor aparţinând

executarii silite a dreptului procesual civil .

Obiectivele disciplinei:

Manualul de Drept procesual civil - partea generală îşi propune ca obiectiv cunoaşterea şi

însuşirea de către studenţii anului IV a noţiunilor introductive ale executarii silite, a relaţiilor dintre ele,

a instituţiilor şi conceptelor general aplicabile în executarea silita (principii fundamentale, elemente –

participanţi, competenţă, acte de procedură, termene, sancţiuni, incidente).

Obiective principale:

a) înţelegerea mecanismelor generale ale executarii silite

b) abordarea şi înţelegerea instituţiilor şi conceptelor general aplicabile în executarea silita

Descrierea structurii manualului:

Manualul este structurat în conformitate cu rigorile studiului individual (autoinstruire) şi este

compartimentat în teme de studiu. Structura fiecărei teme de studiu este următoarea:

I.Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)

II.Competenţele dobândite de student (utilitatea temei pentru student)

III.Termeni de referinţă (concepte cheie)

IV.Structura temei de studiu

V.Rezumatul ideilor principale

VI.Conţinutul dezvoltat de idei al modulului

VII.Bibliografia recomandată

VIII.Întrebări recapitulative

IX.Teste de autoevaluare, teste de evaluare, teme de casă

6

I. Prezentul manual constituie bibliografia generală minimală obligatorie pentru studiul

disciplinei Executare silită. El reprezintă minimul de informaţie necesară pentru înţelegerea şi

însuşirea noţiunilor fundamentale ale disciplinei.

II. Bibliografia generală complementară:

Studiul ştiinţific al disciplinei impune parcurgerea următoarei liste de bibliografie selectivă:

Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Editura Naţional, Bucureşti, 1997 .

Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Drept procesual civil, Editura CH Beck, Bucureşti, 2005 .

Ion Deleanu, Tratat de procedură civilă, Editura All Beck, Bucureşti, 2007.

Gabriel Boroi, Dumitru Rădescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Editura All, Bucureşti,

1995 .

III. Pentru realizarea unor studii ştiinţifice, a temelor pentru acasă, a temelor de control, a

lucrării de licenţă precum şi pentru aprofundarea disciplinei studentul se va adresa pentru

bibliografie suplimentară tutorelui de disciplină.

_______________ ....................... _______________

Tema I. Natura juridică a executării silite . Modalităţile şi formele executării silite.Participanţii la

executarea silită.

I. Obiectivele specifice ale temei – introducerea în terminologia şi sistemul general ale executarii

silite; prezentarea, poziţionarea şi interrelaţionarea adecvată a unor noţiuni, concepte şi instituţii

introductive .

II. Competenţe specifice dobândite de student : studentul va fi capabil să identifice locul şi rolul

7

procedurii executarii silite în sistemul de drept ; să stăpânească conţinutul, sfera şi relaţiile dintre

noţiuni, concepte, respectiv instituţii precum organele de executare, formele executarii ; să înţeleagă

sistemul (structura) executarii silite si a rolului indeplinit de aceasta .

III. Cuvinte cheie – raport executional, organ de executare, executare directa, executare indirecta.

IV. Structura modulului de studiu : 1. Natura juridica a executarii silite. 2. Modalitatile si formele

executarii. 3. Participantii la executarea silita.

V. Rezumat – tema analizează succesiv noţiunile şi conceptele de raport executional, organ de

executare, formele executarii, ca şi relaţiile logice dintre concepte şi cele structural – funcţionale dintre

instituţiile desemnate de acestea .

Conţinutul temei :

1.Natura juridica a executarii silite. Notiune.

Executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil şi una din formele de manifestare a acţiunii

civile.

Putem defini executarea silită ca acea fază a procesului civil în cadrul căreia creditorul îşi poate

realiza în mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu executoriu, prin constrângerea patrimonială a

debitorului.

Scopul executării silite este tocmai acela de a face posibilă realizarea efectivă a dreptului subiectiv

şi în cazurile de împotrivire a debitorului la îndeplinirea obligaţiei cuprinse într-un titlu executoriu.

Executarea silită prezintă o importanţă deosebită pentru creditor, întrucât reprezintă

a dreptului în caz de opunere din partea debitorului. Această fază a procesului civil nu este lipsită de

importanţă şi pe planul mai general al dreptului obiectiv. Într-adevăr, constrângerea statală nu intervine doar

pentru restabilirea unui drept subiectiv privat, ci şi în scopul salvgardării ordinii de drept. Iar, în această

perspectivă, instituţia executării silite are şi un caracter preventiv, întrucât avertizează pe participanţii la

viaţa juridică despre consecinţele patrimoniale ale neexecutării obligaţiilor asumate.

Astfel cum am arătat deja, executarea silită constituie o fază a procesului civil, respectiv o formă

de manifestare a acţiunii civile. O atare precizare ar conduce, la o primă analiză, la concluzia potrivit

căreia executarea silită are natura unei activităţi jurisdicţionale. Numai că actele îndeplinite în cursul

executării silite, prin specificul lor, se apropie de natura actelor administrative, împrejurare care a determinat şi

exprimarea opiniei potrivit căreia executarea silită constituie o activitate administrativă, care intră astfel în

domeniul funcţiei executive a statului.

8

Consideraţiile exprimate de doctrină, pe un plan mai general al fazelor procesului civil şi al etapelor

prin care trece acţiunea civilă până la realizarea efectivă a dreptului, sunt incontestabil judicioase. Dar, în

acelaşi timp, nu se poate ignora faptul că activitatea execuţională are şi unele componente care se apropie de

activitatea executivă şi care prezintă trăsături particulare faţă de judecata propriu-zisă. O atare

împrejurare a justificat de fapt şi în trecut acreditarea opiniei potrivit căreia executarea silită ar avea mai de

grabă un caracter mixt, atât jurisdicţional, cât şi administrativ.

Activitatea desfăşurată de organele de urmărire silită nu poate fi totuşi identificată, în toate detaliile

sale, cu activitatea de judecată. În primul rând, este de observat că executarea silită nu se caracterizează

prin existenţa unei instrucţii propriu-zise, materializată în administrarea unor dovezi pentru stabilirea

dreptului urmărit a fi realizat în justiţie. Pe de altă parte, executarea apare, în principiu, ca o fază ulterioară

recunoaşterii judecătoreşti a dreptului afi rmat prin acţiune. Intervenţia instanţei în cursul executării silite este

uneori necesară. Este ceea ce se realizează în mod deosebit în sistemul execuţional reglementat prin

dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Ultimele modificări aduse Codului de procedură civilă, prin Legea nr. 459/2006, nu pot legitima în

mod convingător opinia potrivit căreia activitatea de executare silită are un caracter exclusiv administrativ.

Aceasta pentru considerentul, principal, că executorul judecătoresc nu se află în situaţia funcţionarului

public chemat a îndeplini, în mod preponderent, acte de natură administrativă.

2.Modalitatile si formele executarii silite.

Principalele raporturi execuţionale sunt cele reglementate în Codul de procedură civilă. Normele

cuprinse în Codul de procedură civilă reglementează două modalităţi de executare silită, respectiv atât

executarea silită directă, cât şi executarea silită indirectă. Aceste norme procedurale constituie dreptul comun

în materie de executare silită.

Executarea silită directă îmbracă trei forme: predarea bunurilor mobile, predarea bunurilor imobile

(art. 572-5801 C.proc.civ.) şi executarea unei obligaţii de a face sau de a nu face (art. 5822-5825 C.proc.civ.).

Cele trei forme de executare silită directă constituie procedura aplicabilă în toate raporturile execuţionale,

indiferent de calitatea creditorului sau debitorului.

Valorificarea creanţelor persoanelor fizice şi juridice se realizează prin intermediul

În prezent, Codul de procedură civilă reglementează patru forme de executare silită indirectă, respectiv:

-vânzarea bunurilor mobile urmărite (art. 431-449 C.proc.civ.), poprirea (art. 452-461

9

C.proc.civ.);

-urmărirea silită a fructelor neculese şi recoltelor prinse de rădăcini (art. 463-470 C.proc.civ.)

-urmărirea silită asupra bunurilor imobile (art. 488-523 C.proc.civ.).

Totuşi, în materia executării silite indirecte există şi unele norme derogatorii de la dreptul comun.

Astfel, creanţele fiscale pot fi valorificate pe calea executării silite numai în conformitate cu dispoziţiile

cuprinse în Codul de procedură fiscală.

3.Participantii la executarea silita.

Executarea silită nu poate fi concepută fără participarea părţilor principale şi a organelor de urmărire

silită, iar, în anumite condiţii, apare indispensabilă şi participarea instanţei de judecată. Părţile – creditorul şi

debitorul – şi organele de executare sunt participanţi procesuali indispensabili în această fază a procesului

civil.

La activitatea de executare silită poate participa însă şi procurorul care are legitimare procesuală

în condiţiile determinate de art. 45 C.proc.civ.

De asemenea, nu este exclusă şi participarea la executarea silită a unor terţe persoane, îndeosebi a

acelora care se pretind vătămate prin măsurile de urmărire. În continuare ne vom referi, succint, la fi ecare

categorie de participant la executarea silită.

a)Partile.

În faza executării silite părţile poartă denumirea de creditor şi debitor. Aceste calităţi pot fi

dobândite de oricare dintre părţile procesului civil, respectiv atât de reclamant, cât şi de pârât. Dreptul

de a solicita declanşarea executării silite aparţine persoanei căreia i s-a eliberat titlul executoriu, adică

persoanei care a câştigat procesul, iar aceasta poartă denu mirea de creditor, urmăritor sau chiar

creditor urmăritor. Partea obligată prin hotărâre sau prin alt titlu executoriu şi împotriva căreia urmează

să se pornească executarea poartă denu mirea de debitor, datornic sau urmărit.

Coparticiparea procesuală activă se poate realiza şi în faza executării silite. Nicio dispoziţie

procedurală nu împiedică mai mulţi creditori să acţioneze împotriva aceluiaşi debitor. Coparticiparea

procesuală pasivă nu se poate realiza însă în faza executării silite, căci urmărirea are un caracter

individual, în sensul că ea se răsfrânge, în principiu, numai asupra patrimoniului debitorului.

În faza executării silite, părţile trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi în faza judecăţii

propriu-zise, respectiv să aibă capacitate şi calitate procesuală şi să aibă un interes în declanşarea şi

10

întreţinerea activităţii execuţionale. Asupra acestor condiţii nu mai este cazul să stăruim aici, fiind

suficientă doar amintirea lor. Creditorul poate fi reprezentat şi în faza executării silite printr-un

mandatar.

Executarea silită poate fi solicitată şi de moştenitorii universali, cu titlu universal sau cu titlu

particular ai creditorului. Astfel, dacă datornicul a murit, lăsând numai moştenitori majori, executarea

începută asupra bunurilor sale va continua împotriva acestora după opt zile după ce ei au fost înştiin ţaţi în

mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului [art. 397 alin. (1) C.proc.civ.]. Dacă printre moştenitori se afl

ă şi minori, executarea se va suspenda până la desem narea reprezentanţilor legali [art. 397 alin. (2)

C.proc.civ.]. Dacă executarea s-a declanşat după moartea datornicului, legea dispune că „hotărârile şi titlurile

executorii nu se vor putea executa în contra moştenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a

făcut o încunoştinţare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele

moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea fi ecărui moştenitor” (art. 398 C.proc.civ.).

Executarea silită poate fi promovată şi de către creditorul urmăritorului, pe calea acţiunii oblice, în

condiţiile art. 974 C.civ.

În cadrul procedurii execuţionale, legea îi recunoaşte creditorului, în principiu, aceleaşi drepturi ca

şi în cursul judecăţii.

Debitorul este, aşa cum am arătat, persoana împotriva căreia se înfăptuieşte executarea silită. Întreaga

avere mobilă şi imobilă a debitorului poate constitui, în principiu, obiect al executării silite. Moştenitorii

debitorilor pot fi şi ei urmăriţi, întrucât se subrogă în drepturile autorilor lor.

b)Instanta de judecata.

În urma modificărilor şi completărilor aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de

urgenţă nr. 138/2000 şi, mai cu seamă, prin Legea nr. 459/2006, rolul instanţei în cadrul procedurii

execuţionale s-a redus simţitor.

Este de observat că învestirea cu formulă executorie se face în toate cazurile de către instanţa de

judecată. Or, astfel cum dispune art. 374 alin. (1) C.proc.civ., hotărârea judecătorească sau alt titlu se

execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C.proc.civ., afară de

încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege.

Operaţia învestirii cu formulă executorie se face, astfel cum dispune în mod expres art. 374 alin. (2)

C.proc.civ., de prima instanţă. Instanţa de judecată are competenţa de a soluţiona toate incidentele ivite în

cadrul şi în cursul executării silite. Ea are căderea de a soluţiona şi contestaţiile la executare formulate de

terţele persoane care se consideră vătămate prin măsurile de executare silită.

11

c)Organele de executare silita.

Organele de executare sunt învestite cu autoritate de stat în scopul de a impune realizarea întocmai a

dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească sau într-un alt titlu executoriu. Principalele organe de

executare silită sunt executorii judecătoreşti. În sistemul nostru judiciar, executorii judecătoreşti au fost consideraţi

ca auxiliari ai justiţiei.

Executorii judecătoreşti sunt organe cu plenitudine de competenţă în materie de executare silită.

Într-adevăr, art. 373 alin. (1) C.proc.civ. dispune că: „Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii

se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze

executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia

judecătoriei în care se află acestea”. Atribuţ iile executorilor judecătoreşti sunt statornicite şi prin Legea nr.

188/2000. Astfel, potrivit art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti au căderea de a

executa dispo zi ţiile cu caracter civil din titlurile executorii. Ei îndeplinesc şi alte atribuţii expres determinate

de art. 7 lit. b)-i) din aceeaşi lege.

Potrivit legii, activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot

funcţiona unul sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi, cu personal auxiliar corespunzător [art. 12

alin. (1)]. În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de executori

judecătoreşti, a căror competenţă teritorială se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii. Menţionăm că în

circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o cameră a executorilor judecătoreşti, cu personalitate

juridică. Toţi executorii judecătoreşti din România se constituie în Uniunea Naţională a Executorilor

Judecătoreşti, organizaţie profesională cu personalitate juridică [art. 28 alin. (1) din lege]. Ministerul

Justiţiei, prin inspectori generali de specialitate, şi Uniunea Naţională a Executorilor Jude cătoreşti, prin

consiliul său de conducere, exercită un control profesional asupra calităţii actelor şi lucrărilor efectuate

de executorii judecătoreşti [art. 59 alin. (1) din lege].

d)Procurorul.

Potrivit art. 45 alin. (5) C.proc.civ., procurorul poate, în cazurile prevăzute de alin. (1), „să ceară

punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat”. Legea

privind organizarea judiciară nu mai cuprinde o normă similară celei statuate în art. 27 lit. g) din Legea nr.

92/1992, text potrivit căruia Ministerul Public avea şi sarcina de a supraveghea respectarea legii „în

activitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii”.

Dreptul procurorului de a participa la activitatea de executare silită nu poate fi contestat, deşi în practică se

uzează arareori de o atare prerogativă, astfel cum credem că este şi fi resc, căci procesul civil este

12

esenţialmente o „afacere” a părţilor, iar situaţiile în care este impli cat interesul public sunt mai puţin

frecvente.

e)Tertele persoane.

Terţele persoane au şi ele posibilitatea de a participa la activitatea de executare silită. Participarea

terţilor în această fază a procesului civil este determinată, adeseori, de luarea unor măsuri de natură a le

prejudicia drepturile lor (urmărirea unor bunuri proprietatea terţilor etc.). Calea procedurală a participării

terţilor la executarea silită este, în asemenea cazuri, contestaţia la executare.

O altă formă de participare a terţilor la executare vizează situaţia creditorilor care intervin în faza

executării silite, spre a-şi valorifi ca drepturile lor de creanţă. În acest sens, precizăm că terţii (creditorii

neurmăritori) pot participa la distribuirea preţului obţinut prin vânzarea bunurilor debitorului (art. 563

C.proc.civ.).

VII. Bibliografie complementară pentru aprofundare :

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 .

Timpul necesar studiului: 3 h sau 30 min. / zi

Întrebări recapitulative :

1.Care este natura juridica a executarii silite?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________

2.Ce reprezinta executarea silita?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

13

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________

3.Care e rolul instantei de judecata in faza executarii silite?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

____________________________________

4.In ce conditii poate participa procurorul la executarea silita?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________

5.Ce reprezinta organele de executare silita si care e rolul acestora?

14

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

____________________________________

Teste grila de autoevaluare:

1.Ce este executarea silita?

a)o faza a procesului civil;

b)un act de procedura;

c)o procedura speciala;

2.Care din urmatoarele reprezinta o forma a executarii silite indirecte?

a)poprirea;

b)vanzarea bunurilor mobile urmarite;

c)licitatia publica.

3.Cum se pot realiza creantele fiscale?

a)prin executarea silită indirecta;

b)prin executarea silita directa;

c)prin executarea silita conform dispozitiilor Codului de procedura fiscala.

4.Care sunt participantii indispensabili la executarea silită?

a)creditorul, debitorul si organele de executare;

b)creditorul, debitorul si instanţa de judecata;

c)creditorul, debitorul si procurorul.

5.Conditia pentru tertele persoane sa participe la executarea silită?

a)sa stie de executare;

15

b)sa fie ruda cu debitorul;

c)sa fie vatamate prin masurile de urmarire.

Teste grila de evaluare:

1.Reclamantul din procesul civil poate fi in cadrul executarii silite:

a)creditor;

b)creditor sau debitor;

c)debitor;

2.Care sunt formele litisconsortiului in executarea silită?

a)coparticipare procesuala activa;

b)coparticipare procesuala pasiva;

c)coparticipare procesuala mixta.

3.Care e instanta competenta pentru a investi hotararea cu formula executorie?

a)instanta de fond;

b)instanta de recurs;

c)instanta din circumscripţia domiciliului debitorului.

4.Care sunt principalele organe de executare silită?

a)notarii;

b)creditorii;

c)executorii judecatoresti.

5.Care e competenta teritoriala a organelor de executare silită?

a)in toata tara;

b)in circumscripţia judecatoriei in care functioneaza;

c) in circumscripţia tribunalului in care functioneaza

TEMA DE CONTROL:

1.Urmarirea mostenitorilor debitorului.

16

2.Litisconsortiul creditorilor.

Tema II. Obiectul executării silite . Bunuri exceptate sau urm ăribile condiţionat . Condiţiile

pentru declanşare şi temeiul executării silite .

I.Obiectivele specifice ale temei : identificarea bunurilor care pot fi urmarite si supuse procedurii

executarii silite, exceptiile de la regula generala precum si cunoasterea conditiilor necesare declansarii

procedurii executarii silite.

II.Competenţe specifice dobândite de student : insusirea notiunilor de bunuri urmaribile, exceptiile

precum si cunoasterea si aprofundarea conditiilor imperative stipulate de legiuitor pentru inceperea

executarii impotriva debitorului.

III.Cuvinte cheie: bun urmaribil, creanta certa, lichida, exigibila.

IV.Structura modulului de studiu : 1.Obiectul executarii silite. 2. Bunuri exceptate sau urmaribile

conditionat. 3. Conditiile pentru declanşare si temeiul executarii silite.

V.Rezumat : in prezenta sectiune se vor reda in mod succint bunurile care pot face obiectul executarii

silite ca si mod de recuperare a creantei detinute de catre debitor impotriva creditorului precum si

exceptiile prevazute in mod imperativ de regulile in materie. In plus fata de acestea, studentul va

cunoaste cerintele care trebuie indeplinite in mod cumulativ pentru inceperea executarii silite precum si

temeiul acesteia.

Conţinutul temei :

1.Obiectul executarii silite.

Obiectul executării silite este determinat de art. 3713 alin. (1) C.proc.civ. Potrivit acestui text:

„Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai

în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor”. Textul citat nu reprezintă altceva decât o

expresie a principiului potrivit căruia întreaga avere a debitorului formează gajul general al creditorilor.

Dreptul de gaj general al creditorilor comportă însă şi unele excepţii importante, excepţii la care

se referă chiar art. 3713 alin. (2) C.proc.civ. Potrivit acestui text, bunurile supuse unui regim special de

circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

În cazul executării silite directe, obiectul executării silite poartă chiar asupra bunurilor ce formează

17

obiectul raportului juridic recunoscut prin hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu. Cu alte

cuvinte, în acest caz, obiectul executării silite se identifică întocmai cu obiectul obligaţiei stabilite prin

titlul executoriu. Dimpotrivă, în cazul executării silite indirecte, obiectul urmăririi este distinct, anume în

sensul că el poartă asupra bunurilor mobile sau imobile ale datornicului, acestea urmând să fi e valorifi

cate, în modalităţile prevăzute de lege, în vederea satisfacerii creanţei. De aceea, în acest din urmă caz ne aflăm

în prezenţa unei executări prin echivalent, iar nu în natură.

Regula generală şi care se desprinde din textele menţionate mai sus este aceea că pot forma obiect al

executării silite numai bunurile deţinute de debitor cu titlu de proprietar, iar nu şi cele pe care le deţine în

numele altuia. Totuşi, de la această regulă există unele excepţii prevăzute în mod expres de lege. O asemenea

excepţie este prevăzută în mod expres de art. 1790 C.civ. Potrivit acestui text, „creditorii care au privilegiul sau

ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl urmăresc în orice mână ar trece”.Dispoziţii importante în această

privinţă regăsim şi în Codul de procedură civilă. Astfel, potrivit art. 492 alin. (1) C.proc.civ., creditorul

ipotecar poate urmări în acelaşi timp şi imo bilele neipotecate ale debitorului.

Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe corpuri de proprietate în întregimea lor.

Totuşi, art. 489 alin. (2) C.proc.civ. permite urmărirea separată a construcţiilor ce formează o proprietate

distinctă de sol, a drepturilor privitoare la proprietate pe etaje sau apartamente, precum şi a oricăror alte

drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile.

De asemenea, în privinţa urmăririi silite imobiliare, legea consacră şi principiul potrivit căruia

aceasta se extinde, de plin drept, şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil [art. 490

alin. (1) C.proc.civ.]. Bunurile accesorii nu pot fi însă urmărite decât o dată cu imobilul.

2.Bunuri exceptate sau urmaribile conditionat.

Principiul pe care l-am analizat deja este acela al urmăririi tuturor bunurilor mobile şi imobile ale

datornicului. Dar, astfel cum am precizat deja, însăşi legea admite anumite excepţii de la această regulă.

a)Exceptarea de la urmărire a bunurilor ce aparţin domeniului public

Constituţia României, după ce precizează în art. 136 alin. (1) că proprietatea poate fi publică sau

privată, în alin. (5), declară proprietatea privată ca inviolabilă, în condiţiile legii organice. Legea fundamentală

creează un regim juridic special pentru proprietatea publică. Mai întâi, este de observat că proprietatea publică

aparţine statului şi unităţilor administrativ teritoriale. Dar şi statul şi unităţile administrativ teritoriale pot

18

participa, în unele cazuri, în mod nemijlocit la viaţa juridică, încheind acte de drept civil. Prin urmare,

calitatea de debitor poate fi dobândită şi de către stat şi unităţile administrativ-teritoriale. Constituţia declară

însă în art. 136 alin. (4) ca inalienabile bunurile proprietate publică. Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr.

213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute în art. 136 alin. (3) din Constituţie,

din cele prevăzute la pct. I din Anexa la acest act normativ, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes

public naţional, declarate ca atare prin lege. Prin urmare, din domeniul public al statului fac parte trei

categorii de bunuri: bunurile expres determinate de art. 136 alin. (3) din Constituţie şi la care ne-am referit

deja; bunurile arătate în mod limitativ la pct. I din Anexa la Legea nr. 213/1998 şi bunurile „de uz sau de

interes public naţional” declarate ca atare printr-o dispoziţie expresă a legii.

Bunurile proprietate privată a statului şi a unită-ţilor admi nistrativ-teritoriale au, în mod fi resc, un

regim diferit. Mai întâi arătăm că potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998 „domeniul privat al statului sau al

uni tăţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri afl ate în proprietatea lor şi care nu fac parte

din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităţile admi-nistrativ-teritoriale au drept de

proprietate privată”. Din punct de vedere al regimului juridic al proprietăţii private a statului şi a unităţilor

administrativ-teritoriale, legea nu face, în principiu, nicio discriminare în raport cu dreptul de proprietate

al altor persoane juridice sau fi zice. În acest sens, sunt deosebit de precise dispoziţiile cuprinse în art. 5 alin.

(2), în conformitate cu care: „Dreptul de pro prietate privată al statului sau al unităţilor administrativ-

teritoriale asupra bunurilor din do meniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu

dispune altfel”. Aceasta înseamnă c ă, în principiu, bunurile din domeniul privat al statului şi al unităţilor

administrativ-teritoriale pot fi supuse urmăririi silite.

b)Exceptarea de la urmărire a bunurilor ce aparţin persoanelor fizice

Categoria bunurilor exceptate de la urmărire şi care aparţin debitorului – persoană fi zică – este

relativ amplă şi este determinată de considerente diferite. Astfel, unele bunuri sunt inalienabile datorită

caracterului lor personal, iar altele, deşi alienabile, în principiu, sunt sustrase de la urmărire din considerente

umanitare.

În prima categorie se încadrează dreptul de uz şi de abitaţie, drepturi care pot fi exer citate numai

de titularul lor, fiind strâns legate de persoana acestuia.

Codul de procedură civilă reglementează şi situaţiile în care bunurile mobile ale datornicului nu pot

fi urmărite sau pot fi urmărite numai în anumite condiţii ori limite.

Bunuri ce nu se pot urmări silit

19

Potrivit art. 406 C.proc.civ., astfel cum acest text a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000, „nu

pot fi supuse executării silite” următoarele bunuri:

„a) bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de

cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;

b)alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debi torul se ocupă

exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obţinerii

mijloacelor de existenţă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;

c)combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;

d)bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale”.

Bunuri care se pot urmări numai în mod condiţionat

Bunurile care fac parte din această categorie sunt precizate în art. 407 C.proc. civ., iar regimul lor

juridic se caracterizează prin aceea că ele pot fi urmărite numai condiţionat de inexistenţa altor bunuri şi

numai pentru datorii provenind din pensii de întreţinere, chirii, arenzi sau alte creanţe privilegiate asupra

bunurilor mobile.

Potrivit art. 407 alin. (1) C.proc.civ., în categoria la care ne referim se includ toate „bunurile care

servesc la exercitarea ocupaţiei debitorului”.

c)Urmărirea salariului şi a altor venituri periodice

Potrivit art. 409 alin. (1) C.proc.civ., salariile, pensiile şi celelalte sume ce se plătesc periodic pot fi

urmărite în următoarele limite:

a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de

alocaţie pentru copii;

b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

Statornicind limitele menţionate legiuitorul a urmărit să g ăsească un echilibru optim

între imperativul ocrotirii, pe de o parte, a salariilor şi a celorlalte venituri periodice şi impe rativul

satisfacerii unor creanţe importante şi care deopotrivă trebuie să fi e protejate, în interesul minorilor sau

din considerente de interes public.

3.Condiţiile pentru declanşare şi temeiul executării silite.

Dreptul de a porni executarea silită aparţine creditorului.

Existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile

20

Existenţa unei creanţe care trebuie să îndeplinească anumite condiţii constituie premisa necesară a

declanşării procedurii execuţionale.

Codul de procedură civilă determină condiţiile în care o creanţă poate fi considerată certă şi lichidă.

Astfel, potrivit art. 379 alin. (3) C.proc.civ., creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul

de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el.Prima condiţie

vizează, aşadar, existenţa unei creanţe necontestate din punct de vedere juridic şi care rezultă în cele mai

multe cazuri din chiar titlul de creanţă.

Caracterul cert al unei creanţe nu este suficient. Mai este necesară o condiţie: creanţa să fie

incontestabilă şi în privinţa câtimii ei. Creanţa este lichidă, astfel cum precizează art. 379 alin. (4)

C.proc.civ., atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă

cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fi e recunoscute de el, fi

e opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin

această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite. Determinarea cuantumului creanţei poate să se facă

şi în cursul executării silite.

A treia condiţie necesară pentru declanşarea executării silite se referă la exigibilitatea creanţei. Deşi

această cerinţă nu a fost prevăzută, în trecut, în mod expres în Codul de procedură civilă, ea a fost

considerată importantă şi de o mare rigoare. Iar o atare rigoare rezultă chiar şi din dispoziţiile art. 110

C.proc.civ. care, în mod excepţional, permite exercitarea dreptului la acţiune în cazurile strict determinate

de acest text, dar numai cu condiţia ca executarea hotărârii să se facă la împlinirea termenului.

Temeiul executării silite.

Articolul 372 C.proc.civ., într-o formulă imperativă, dispune că: „Executarea silită se va efectua

numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu

executoriu”.

Aşa fiind, titlul executoriu poate fi definit ca înscrisul întocmit în conformitate cu prescripţiile legii

şi în baza căruia creditorul poate solicita valorifi carea creanţei pe care acest înscris o constată.

Principalul titlu executoriu este hotărârea judecătorească pronunţată în litigiile civile, de muncă,

comerciale, de contencios administrativ etc. Practic, orice hotărâre judecătorească care statuează asupra

unei pretenţii civile poate constitui titlu executoriu şi poate fi adusă la îndeplinire pe calea urmăririi silite. Au

acest caracter şi hotărârile pronunţate în cauze penale şi care statuează asupra unor pretenţii civile

(despăgubiri, cheltuieli de judecată etc.).

21

Aceasta trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa fie definitiva sau irevocabila, să urmeze

procedura învestirii cu formulă executorie prevăzută de art. 269 C.proc.civ.

Hotărârile judecătoreşti străine nu pot fi valorificate în mod automat pe calea executării silite,

astfel cum nicio hotărâre proprie nu poate fi executată, în principiu, înainte de a fi învestită cu formula

executorie prevăzută de lege. Procedura în cadrul căreia se realizează încuviinţarea executării unei

hotărâri străine poartă denumirea de exequatur. Această procedură este reglementată în art. 173-177 din

Legea nr. 105/1992.

Hotărârile arbitrale străine sunt şi ele susceptibile de executare silită în ţara noastră. Codul de

procedură civilă consacră un capitol distinct – Capitolul al XI-lea – din Cartea a IV-a recunoaşterii şi

executării hotărârilor arbitrale străine. În această privinţă, sunt semnifi cative dispoziţiile art. 3702

C.proc.civ., potrivit cărora hotărârile arbitrale străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către

cei obligaţi a le executa, pot fi puse în executare silită pe teritoriul României, prin aplicarea în mod

corespunzător a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992.

Activitatea notarială a fost organizată pe principii noi, funcţionale, ia in scopul realizării funcţiilor

activităţii notariale, legea a instituit şi principiul potrivit căruia: „Actul îndeplinit de notarul public,

purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege”

(art. 4 din Legea nr. 36/1995). Astfel, înscrisul autentificat de notarul public se bucură de puterea de titlu

executoriu, dacă constată o creanţă certă şi lichi dă. Înscrisul autentic dobândeşte însă calitatea de titlu

executoriu numai la data exigibilităţii creanţei, astfel cum prevede în mod expres art. 66 din Legea nr.

36/1995, iar nu la data autentificării.

Alte titluri executorii: cambia, biletul la ordin sau cec-ul au forţă executorie, care le este atribuită în

mod expres de legislaţia specială în materie. Caracterul de titlu executoriu al cambiei este statornicit în mod

expres de art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Acelaşi atribut îi este

recunoscut şi biletului la ordin de dispoziţiile art. 106 coroborate cu art. 61 din Legea nr. 58/1934. O

prevedere similară cu cea arătată mai sus cuprinde şi art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului. Nota

bene: se investesc cu formula executorie.

Actele de sanctionare a contraventiilor : procesul vebal de constatare şi sancţionare a contravenţiei,

neatacat în termen, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea

constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate [art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001].

Somaţia de plată constituirea unui titlu executoriu se poate realiza şi în cadrul procedurii somaţiei

22

de plată, procedură sumară şi specială reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001.

Cu titlu de exemplu, menţionăm şi existenţa altor titluri executorii, cum sunt: contractele de vânzare-

cumpărare cu plata în rate, decizia organelor de pensii pentru recu perarea sumelor plătite fără temei legal,

contractul de garanţie mobiliară (art. 17 din Legea nr. 99/1999), titlul de creanţă, în materie fi scală, care

devine şi titlu executoriu de la data la care creanţa este scadentă prin expirarea termenului de plată

prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în al mod prevăzut de lege [art. 141 alin. (2) C.proc.fi

sc.]; contractul de asistenţă juridică, legal încheiat şi care urmează să fi e învestit cu formulă executorie de

judecătoria în a cărei rază teritorială se afl ă sediul profesional al avocatului [art. 30 alin. (3) din Legea nr.

51/1995, astfel cum acest text a fost modifi cat prin Legea nr. 255/2004]; contractele de credit, inclusiv

contractele de garanţie reală sau personală încheiate de instituţiile de credit (art. 120 din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 99/2006) etc.

TEMA DE CASA:

1.Sintetizati procedura exequaturului.

2.Procedura investirii cu formula executorie prevazuta de art. 269 C.proc.civ.





1. Care e ratiunea in temeiul careia legiuitorul a exceptat anumite bunuri de la urmarire? Pentru fiecare

categorie in parte .

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

23

__________________________________________________________

2. Ce reprezinta procedura exequaturului prevazuta de Legea nr. 105/1992?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

__________________________________________________________

3.Care sunt titlurile executorii care necesita investirea cu formula executorie conform art. 269

C.proc.civ. si de ce e necesara aceasta formalitate?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

4. Hotararile arbitrale prin prisma executarii silite?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

24

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

__________________________________________________________

5.Care e temeiul executarii silite?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

Teste grila de autoevaluare.

1.Care e obiectul executarii silite?

a)bunurile si veniturile debitorului;

b)bunurile debitorului;

c)incasarile de orice fel ale debitorului.

2.Care e principiul diriguitor al executarii silite?

a)principiul disponibilităţii;

b)principiul contradictorialitatii;

c)principiul conform caruia intreaga avere a debitorului formeaza gajul general al creditorului.

3.Cum se mai numeste executarea silită indirecta?

a)executare prin echivalent;

b)executare formala;

c)executare indispensabila.

25

4.Pot fi executate bunurile debitorului:

a)care le detine sub nume de proprietar;

b)care le are in detentie precara;

c)care sunt inchiriate.

5.Cum se face urmarirea asupra bunurilor inscrise in cartea funciara?

a)pe corpuri de proprietate in intregimea lor;

b)pe corpuri separate;

c)pe dezmembraminte ale acestora.

Teste de evaluare:

1.Care din urmatoarele bunuri sunt exceptate de la urmarire?

a)bunurile debitorului;

b)bunurile ce apartin domeniului public;

c)bunurile proprietate personala a debitorului.

2.Care din urmatoarele bunuri un fac parte din exceptia reglementata de art. 406 C.proc.civ.?

a)bunurile de uz personal;

b)combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;

c)imobilele fara sarcini detinute de debitor.

3.Care sunt limitele in care pot fi urmarite salariile sau alte venituri periodice pentru pensia de intretinere?

a)1/2 din venitul lunar net;

b)1/4 din venit;

c)1/2 din venitul lunar brut.

4.Care sunt conditiile creantei care trebuie indeplinite in mod cumulativ?

a)sa fie certa;

b)sa fie stabilita in mod neechivoc;

c)sa fie certa, lichida si exigibila.

5.Cand poate fi determinat cuantumul creantei?

26

a)doar in timpul judecarii fondului;

b)unailateral de creditor in orice faza;

c)atat in timpul judecatii cat si in timpul executarii silite.

TEMA DE CASA:

1.Sintetizati procedura exequaturului.

2.Procedura investirii cu formula executorie prevazuta de art. 269 C.proc.civ.

Tema III. Actele prealabile executării silite . Prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Perimarea executării silite . Suspendarea executării silite .

I.Obiectivele specifice ale temei : dobandirea cunostintelor necesare si intelegerea conceptelor cheie

pentru inceperea procedurii executionale precum si cunoasterea incidentelor care pot interveni in

procedura executarii silite.

II.Competenţe specifice dobândite de student : insusirea termenilor de cerere de executare silita

precum si diferentierea acesteia de somatie. De asemenea, studentul va cunoaste incidentele

procedurale care se pot ivi – prescriptia, perimarea si institutia suspendarii executarii silite – fiecare cu

particularitatile care le caracterizeaza fata de aceste incidente care apar si in cazul, de exemplu, a fazei

judecarii unei cereri de chemare in judecata de catre instanta.

III.Cuvinte cheie: somatie, prescriptie, perimare, suspendare de drept, suspendare facultativă.

IV.Structura modulului de studiu : 1.Actele prealabile executarii silite. 2.Prescriptia dreptului de a

cere executarea silita. 3.Perimarea executarii silite. 4.Suspendarea executarii silite.

V.Rezumat: in cadrul acestei teme vor fi reliefate principalele acte care trebuie indeplinite pentru a

incepe o executare silita impotriva unui creditor. Astfel, va fi prezentat continutul cererii de executare,

determinarea competentei materiale si teritoriale a organului de executare abilitat a o duce la

indeplinire. De asemenea, studentul va cunoaste particularitatile incidentelor care se pot ivi, care

diferentiaza institutiile prescriptiei, perimarii si suspendarii fata de aplicarea acestora in alte faze ale

procesului civil.

Conţinutul temei :

27

1.Actele prealabile executarii silite.

După învestirea organului de executare silită acesta trebuie să îndeplinească unele formalităţi

prealabile necesare pentru încunoştinţarea debitorului despre declanşarea urmăririi silite.

a)Cererea de executare silita

Principiul disponibilităţii procesuale este aplicabil şi în materia executării silite. Aceasta înseamnă

că executarea silită se poate declanşa, în principiu, numai la cererea persoanei interesate, respectiv a

creditorului sau a moştenitorilor acestuia. Prin urmare, creditorul va trebui să sesizeze organul de executare

silită printr-o cerere.

Cererea de executare va trebui să cuprindă menţiuni privitoare la identificarea părţilor – numele şi

domiciliul creditorului şi al debitorului – arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face urmărirea,

arătarea cuantumului creanţei şi a faptului că aceasta este certă, lichidă şi exigibilă şi precizarea că

debitorul refuză să-şi îndeplinească de bunăvoie datoria. Cererea de executare trebuie însoţită de titlul

executoriu în baza căruia urmează să se facă urmărirea. Potrivit art. 3731 alin. (1) C.proc.civ., cererea de

executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Drept urmare, legea

consacră principiul potrivit căruia cererea de executare se depune la executorul judecătoresc, iar nu direct la

instanţa de executare.

Principiul consacrat este acela potrivit căruia competenţa aparţine executorului judecătoresc din

circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze urmărirea. În acelaşi sens sunt, astfel cum am

mai arătat, şi dispoziţiile prevăzute în art. 9 din Legea nr. 188/2000. Totuşi, este de observat şi existenţa

unei norme particulare în materie de poprire. Într-adevăr, în cazul popririi, competenţa de soluţionare a

cererii revine judecătoriei de la domiciliul sau sediul datornicului ori de la domiciliul sau sediul terţului

poprit [art. 453 alin. (1) C.proc.civ.]. De data aceasta, ne afl ăm în prezenţa unei competenţe teritoriale

alternative. În cazul urmăririi unor bunuri, competenţa este stabilită în favoarea executorului judecătoresc

din circumscripţia judecătoriei în care acestea se afl ă. Din acest punct de vedere, mai este de observat că

legea nu face distincţie între urmărirea silită mobiliară şi cea imobiliară, raţiunea unei atare reguli de

competenţă fi ind identică.

b)Înştiinţarea prealabilă a debitorului

Încunoştinţarea debitorului despre declanşarea executării silite este o formalitate necesară, stabilită

de lege în interesul acestuia, spre a i se acorda un răgaz în vederea îndeplinirii obligaţiei. Principiul enunţat

este statornicit în art. 387 C.proc.civ., astfel cum acest text a fost mo di fi cat prin Ordonanţa de urgenţă

28

nr. 138/2000, şi potrivit căruia: „în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe

numai după ce se va comunica debitorului o somaţie”.

Somaţia este un act procedural făcut în formă scrisă şi prin care debitorul este invitat să-şi achite

datoria, făcându-i-se cunoscut că în caz contrar se va proceda la executarea silită.

Codul de procedură civilă determină, în art. 387 alin. (1), şi elementele pe care trebuie să le

cuprindă somaţia, respectiv:

„1. denumirea şi sediul organului de executare;

2.data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare;

3.numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;

4.arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită;

5.termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi

arătarea consecinţelor nerespectării acesteia

6.semnătura şi ştampila organului de executare”.

În toate cazurile în care formalitatea somaţiei este prevăzută de lege, nerespectarea acesteia atrage

după sine anularea executării, această sancţiune fiind expres prevăzută de art. 391 C.proc.civ. Nulitatea care

intervine în acest caz este relativă, căci dispoziţiile legale privitoare la încunoştinţarea prealabilă a

debitorului au fost statornicite în interesul debitorului.

2.Prescriptia dreptului de a cere executarea silita.

Prescripţia dreptului la acţiune şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită se întemeiază pe

aceleaşi principii şi îndeplinesc funcţii asemănătoare. Cele două prescripţii, deşi au aceeaşi natură

procesuală, au un obiect distinct şi uneori termene diferite de realizare.

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită a fost supusă reglementării din Decretul nr.

167/1958. Potrivit art. 6 din acest act normativ, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu

executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani. Termenul prevăzut de textul menţionat reprezenta

dreptul comun în materia executării silite, împre jurare care se desprindea chiar din formularea folosită de

legiuitor „în temeiul oricărui titlu executor”.

În urma adoptării Ordonanţei de urgenţă nr. 138/2000, după secţiunea a VI1-a din Capitolul I al Cărţii

a V-a s-a introdus secţiunea a VI2-a, intitulată „Prescripţia dreptului de a cere executarea silită”.

Trebuie se subliniem că a fost menţinut termenul de drept comun de trei ani în materia dreptului de a

cere executarea silită. Într-adevăr, potrivit art. 405 alin. (1) C.proc.civ., „dreptul de a cere executarea silită se

29

prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”. Subliniem ca art. 405 alin. (1) teza a II-a

C.proc.civ., dispune că „în cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie

este de 10 ani”. Prin urmare, a fost instituit prin această reglementare un termen nou şi unitar în materia

acţiunilor reale imobiliare. Legea nu face nicio distincţie în funcţie de caracterul sau natura drepturilor reale.

Legea statorniceşte şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de a

cere executarea silită. Potrivit art. 405 alin. (2) C.proc.civ., termenul de prescripţie începe să curgă de la data

când se naşte dreptul de a cere executarea silită. Regula enunţată are un caracter esenţial, dar ea impune şi

unele sublinieri particulare.

Prima subliniere este aceea că regula enunţată ţine seama de posibilitatea efectivă a creditorului de a

cere executarea silită. O atare facultate îi este conferită creditorului numai din momentul naşterii dreptului

său; anterior acestui moment nu i se poate imputa cre ditorului nicio culpă, căci însăşi dreptul său era

inexistent.

În al doilea rând, dreptul de a solicita executarea silită se naşte din momentul în care titlul ce

urmează să fi e valorificat devine executoriu. Principiul este acela potrivit căruia hotărârile judecătoreşti –

principalele titluri executorii – dobândesc caracter executoriu din momentul rămânerii lor definitive.

Cu toate acestea, unele hotărâri judecătoreşti pot fi valorificate pe calea executării silite şi înainte de a

fi rămas definitive. Este cazul hotărârilor judecătoreşti executorii provizoriu conform art. 278 şi art. 279

C.proc.civ.

Precizăm că determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie trebuie să

ţină seama, în cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, de specificul acestora şi de

reglementările speciale în materie.

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită este susceptibil însă de întrerupere şi

suspendare. Cazurile de întrerupere şi suspendare sunt prevăzute în art. 4051 şi art. 4052 C.proc.civ.

Prin urmare, cazurile de suspendare a cursului prescripţiei dreptului de a cere executarea silită nu mai

sunt exclusiv cele prevăzute în Decretul nr. 167/1958. Pe lângă acestea din urmă, art. 4051 alin. (1)

C.proc.civ. mai stabileşte şi două cazuri specifice [lit. b) şi c)]. Suspendarea produce şi în cazurile analizate

efecte similare cu cele determinate de suspendarea prescripţiei dreptului la acţiune. Ea conduce la sistarea

execuţiei pe timpul cât dăinuie cauza care a determinat suspendarea [art. 4051 alin. (2)]. După încetarea

cauzei de suspendare, termenul de prescripţie îşi reia cursul, luându-se în considerare şi timpul scurs înainte

de suspendare.

30

Cazurile de întrerupere a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită sunt determinate în art. 4052

C.proc.civ. Primul caz de întrerupere a prescripţiei vizează practic două situaţii distincte: îndeplinirea de

către debitor a unui act voluntar de executare şi recunoaşterea datoriei. În primul caz, este necesar a fi

întrunite următoarele condiţii pentru ca întreruperea să fi e efi cientă:

– existenţa unui act voluntar de executare a obligaţiei;

– actul voluntar de executare trebuie să se refere la obligaţia prevăzută în titlul executoriu;

– actul voluntar să fi e îndeplinit înainte sau în cursul executării silite.

În al doilea caz, legea conferă caracter întreruptiv de prescripţie recunoaşterii datoriei. Articolul 4052 lit.

b) C.proc.civ. nu condiţionează efectul întreruptiv de prescripţie de o anumită formă a recunoaşterii.

Dimpotrivă, textul menţionat se referă expressis verbis la recunoaşterea, „în orice mod”. a datoriei. Aceasta

înseamnă că recunoaşterea poate fi nu numai scrisă, dată în faţa organului de executare, ci şi verbală.

Al doilea caz de întrerupere a termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită este

determinat de depunerea cererii de executare.

Al treilea caz de întrerupere a prescripţiei este determinat de trimiterea titlului execu toriu în

condiţiile art. 453 alin. (2) C.proc.civ. La acest text ne-am referit deja, dar reamintim că el vizează înfi inţarea

din ofi ciu a popririi pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii,

precum şi pentru cele datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte,

vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor

venituri periodice. Prin urmare, trimiterea titlului executoriu, în aceste situaţii, la organul competent are

caracter întreruptiv de executare, soluţia fi ind fi rească căci, într-o asemenea împrejurare, creditorul nu mai

trebuie să formuleze o cerere de executare.

Cel de-al patrulea caz de întrerupere a termenului de prescripţie vizează ipoteza înde plinirii în

cursul executării silite a unui act de executare. Legea nu cuprinde dispoziţii particulare cu privire la natura

actului de executare căruia i se conferă efect întreruptiv. Aşa fi ind, credem că orice act de executare îndeplinit

în cursul urmăririi are un asemenea efect. Din acest punct de vedere, nu este relevant dacă actul este dispus la

cererea creditorului sau este ordonat din ofi ciu de către organul de executare.

Al cincilea caz de întrerupere priveşte depunerea cererii de reluare a executării, în condiţiile art. 3716

alin. (1) C.proc.civ. Potrivit acestui din urmă text, reluarea executării silite, în cazurile prevăzute de art. 3715

lit. b) C.proc.civ. se poate cere, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită,

dacă se indică bunuri ce pot fi urmărite potrivit legii.

În cazul depăşirii termenelor de prescripţie, creditorul are posibilitatea de a obţine repunerea în

31

termen, în condiţiile determinate de art. 4053 C.proc.civ. Repunerea în termen se înfăţişează ca un beneficiu

acordat persoanei care a fost împiedicată, datorită unor motive temeinice să acţioneze în vederea valorifi cării

pretenţiilor sale înăuntrul termenului de prescripţie. Un atare beneficiu poate fi acordat numai dacă partea

interesată face dovada unor împrejurări care exclud culpa sa.

Repunerea în termen se analizează ca un incident în cadrul executării silite, adică ca un accesoriu al

cererii principale. Drept urmare, cererea de repunere în termen este de compe tenţa instanţei de executare.

3.Perimarea executarii silite.

Perimarea executării silite este supusă condiţiilor generale prevăzute de art. 248-254 C.proc.civ. Aceste

condiţii se referă la: învestirea organului de urmărire cu o cerere de executare silită, rămânerea executării

în nelucrare timp de 6 luni şi rămânerea în nelucrare din culpa creditorului.

O primă cerinţă se referă, astfel cum am arătat, la existenţa unei cereri de executare silită. Problema

perimării executării se pune, aşadar, numai după declanşarea urmăririi silite. Măsurile de asigurare ale acţiunii

nu sunt supuse perimării, întrucât ele sunt luate înainte de obţinerea titlului executoriu.

În al doilea rând, sancţiunea perimării este condiţionată de împlinirea termenului de 6 luni de la

data ultimului act de executare. Termenul de perimare începe să curgă, potrivit legii, de la data „îndeplinirii

oricărui act de executare”.

Dacă în cursul termenului s-a îndeplinit un alt act de executare, acesta va avea caracter întreruptiv

de perimare. Un nou termen de perimare va începe să curgă numai dacă actul întrerupător nu a fost urmat,

timp de 6 luni, de actele fireşti de executare.

Termenul de perimare este susceptibil şi de suspendare. O dispoziţie expresă a legii se referă la o

atare posibilitate. Potrivit art. 389 alin. (2) C.proc.civ.: „În caz de suspendare a executării, termenul de

perimare curge de la încetarea suspendării”.

Perimarea executării silite nu operează în toate acele situaţii în care procedura execuţională

urmează să se realizeze din oficiu.

Normele execuţionale privitoare la perimarea executării silite au un caracter imperativ. De aceea,

organul de executare este obligat să constate împlinirea termenului de perimare şi să refuze continuarea

procedurii de urmărire3). În cazul continuării urmăririi debitorul are deschisă calea contestaţiei la executare

pentru a obţine constatarea şi pronunţarea perimării.

Odată constatată de instanţă sau de organele de executare perimarea are ca efect desfiinţarea tuturor

32

actelor de urmărire îndeplinite în cauză. Sancţiunea se răsfrânge atât asupra actelor anterioare împlinirii

termenului, cât şi asupra celor întocmite ulterior, respectiv până în momentul constatării perimării.

Perimarea nu se răsfrânge însă asupra dreptului creditorului de a solicita executarea silită, atâta timp cât

acesta nu s-a prescris, întrucât sancţiunea afectează numai actele de urmărire.

4.Suspendarea executarii silite.

Suspendarea executării silite constă în oprirea temporară a tuturor actelor de urmărire.Legislaţia noastră

procesuală nu cuprinde o reglementare sistematică a cazurilor de suspendare a executării silite. Totuşi, există

unele analogii cu suspendarea judecăţii, iar din acest punct de vedere se poate face distincţie între

suspendarea voluntară şi suspendarea legală a executării silite.

a)suspendarea voluntara.

Suspendarea voluntară a executării silite poate fi dispusă numai de către creditor. Ea este o

consecinţă a principiului disponibilităţii procesuale. Suspendarea voluntară poate fi expresă sau tacită, în

funcţie de forma în care se manifestă voinţa creditorului de a opri temporar cursul executării silite.

Suspendarea expresă are loc în prezenţa unei cereri scrise sau verbale formulate de către creditor, în sensul

sistării temporare a activităţii execuţionale. Suspendarea voluntară tacită poate fi dedusă din neîntocmirea

unor acte execuţionale cu privire la care era necesar acordul expres al reclamantului.

b)suspendarea legala.

Suspendarea legală a procedurii execuţionale intervine în cazurile anume prevăzute de lege. Din acest

punct de vedere, se poate face distincţie între suspendarea de drept a procedurii execuţionale şi suspendarea

legală facultativă.

Cazurile de suspendare legală de drept sunt prevăzute în unele dispoziţii procedurale. Astfel, potrivit

art. 397 alin. (1) C.proc.civ. „când datornicul a murit, lăsând numai moşte nitori vârstnici, executarea

începută asupra bunurilor sale se va continua în contra lor 8 zile după ce printr-o notifi care au fost înştiinţaţi

în mod colectiv la ultimul domiciliu al defunc tului”. Suspendarea legală de drept intervine, astfel cum

dispune în mod expres art. 397 alin. (2) C.proc.civ., şi în cazul în care printre moştenitori se află şi un

minor.

Suspendarea legală facultativă poate fi dispusă în baza contestaţiei la executare formulată de partea

interesată sau în urma declarării unor căi legale de atac.Potrivit art. 403 alin. (1) C.proc.civ., instanţa de

judecată competentă poate dispune, în cazul soluţionării contestaţiei la executare, suspendarea urmăririi.

Acelaşi text precizează că suspendarea executării se poate dispune numai cu plata unei cauţiuni, al cărui

33

cuantum se stabileşte de instanţă.Suspendarea se dispune prin încheiere, fără citarea părţilor, dar numai

dacă s-a plătit cauţiunea. Cauţiunea care trebuie depusă este de 10% din valoarea obiectului cererii sau de

500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de

instanţă. Încheierea pronunţată în condiţiile art. 403 alin. (4) C.proc.civ. nu este supusă niciunei căi de

atac.

Suspendarea legală facultativă poate avea loc şi în cazul exercitării unor căi legale de atac. Astfel,

posibilitatea suspendării executării silite este prevăzută în cazul recursului [art. 300 alin. (2) C.proc.civ.] şi

în cazul revizuirii (art. 325 C.proc.civ.). În toate cazurile, suspendarea se dispune numai cu darea unei

cauţiuni.

Suspendarea executării silite are ca efect sistarea temporară a oricărei activităţi de urmărire. Pe

timpul suspendării, nu se mai poate îndeplini niciun act de urmărire silită. Actele încheiate anterior îşi

păstrează, în principiu, valabilitatea. Procedura se va relua după încetarea cauzei care a determinat

suspendarea executării silite.

În fi nalul acestor consideraţii mai precizăm că suspendarea executării poate fi totală sau parţială. Cea din

urmă poate fi dispusă mai cu seamă în cazul contestaţiilor la executare formulate de debitor sau de o

terţă persoană şi prin care se solicită doar scoaterea unuia sau mai multor bunuri de sub urmărire.





1. Care este principiul aplicabil in materia executarii silite comun cu faza judecatii si explicati ratiunea

acestuia?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

34

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

__________________________________________________________

2. Care sunt elementele cererii de executare silita?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

3.De cand incepe sa curga termenul de prescriptie a executarii silite?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

______________________________________________________

4. Care este diferenta intre cererea de executare silita si somatie?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

35

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

5.Enumerati cazurile de suspendare si de intrerupere a executarii silite?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

______________________________________________________


1.Cum poate fi sesizat organul de executare silită?

a)prin notificare;

b)prin instiintare prealabila;

c)prin cerere.

2.Ce reprezinta cererea de executare silită?

a)un act procedural;

b)un fapt juridic;

c)o faza a procesului civil.

3.Unde se depune cererea de executare silită?

a)la executorul judecatoresc;

b)la instanţa de judecata;

36

c)la debitor.

4.Care este sanctiunea aplicabila netrimiterii somaţiei?

a)nulitatea absoluta a tuturor actelor de executare indeplinite pana atunci;

b)nulitatea partiala a formelor de executare;

c)nulitatea relativa.

5.Care e termenul general de prescriptie de a cere executarea silită?

a)10 ani;

b)6 luni;

c) ani.

Teste grila de evaluare.

1.In principiu, cand dobandeste hotararea judecatoresca carácter executoriu?

a)in momentul ramanerii lor ca definitive;

b)din momentul pronuntarii;

c)cand sunt irevocabile.

2.Cand se pune problema perimarii executarii silite?

a)in tot cursul executarii silite;

b)dupa declansarea executarii silite;

c)dupa recuperarea creantei de catre creditor.

3.Cine constata perimarea executarii silite?

a)instanta de recurs;

b)organul de executare;

c)instanta de judecata, care a judecat fondul dreptului.

4.De cine poate fi dispusa suspendarea voluntara a executarii silite?

a)creditor;

b)instanta de judecata din circumscripţia domiciliului creditorului;

c)organul de executare.

37

5.Ce acte se pot indeplini pe timpul cat executarea silită este suspendata?

a)vanzarea la licitatie publica a bunurilor urmarite;

b)aplicarea sechestrului;

c)niciun act.

TEMA DE CASA: Efectele perimarii executarii silite.

Tema IV. Existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor urmărite. Reguli procedurale principale

(generale) privind realizarea executării silite .

I.Obiectivele specifice ale temei :cunoasterea regulilor principale aplicabile procedurii executionale

precum si a exceptiilor de la acestea.

II.Competenţe specifice dobândite de student :aplicarea corecta a regulilor de executare silita in

modalitatea prescrisa de textele legale.

III.Cuvinte cheie:proprietate comuna, conexare, proces verbal.

IV.Structura modulului de studiu : 1.Existenta proprietatii comune asupra bunurilor urmarite.

2.Reguli procedurale principale (generale) privind realizarea executarii silite.

V.Rezumat In aceasta sectiune se vor prezenta tema sensibila in materia executarii silite a proprietatii

comune asupra bunurilor comune, a faptului ca aceasta modalitate a proprietatii reprezinta un real

impediment in urmarirea bunurilor respective precum si maniera in care se poate solutiona o astfel de

situatie. De asemnea, vor fi enumerate si tratate regulile principale ale procedurii executionaleprin

prisma carora se poate recurge la o procedura a executarii silite conforma cu legea.

Conţinutul temei :

1.Existenta proprietatii comune asupra bunurilor urmarite.

Existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor urmărite poate constitui un impediment temporar în

realizarea executării silite ce poate fi înlăturat în cadrul unei proceduri prealabile. Prin urmare, dacă un bun

aparţine mai multor persoane creditorul se poate îndrepta numai împotriva debitorului său, iar nu şi

împotriva celorlalţi proprietari care nu sunt datori faţă de acesta. Urmărirea nu se poate realiza însă mai

înainte de împărţirea bunurilor comune.

38

Principiile enunţate sunt aplicabile şi în privinţa bunurilor comune ale soţilor.

Împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi dispusă, astfel cum prevede în mod expres art.

4001 C.proc.civ., şi în cadrul soluţionării contestaţiei la executare.

2.Reguli procedurale principale (generale) privind realizarea executarii silite.

O primă categorie de reguli procedurale este prevăzută în art. 3732 C.proc.civ. Normele cuprinse

în acest text sunt statornicite de lege pentru a-i crea organului de executare posibilitatea efectivă de a-şi

îndeplini obligaţiile ce-i revin. Astfel, în cazurile prevăzute de lege şi atunci când executorul judecătoresc

consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi

să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite.

Potrivit art. 3732 alin. (2) C.proc.civ., la cererea instanţei de executare sau a executorului

judecătoresc, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia, supuse

urmăririi potrivit legii, au datoria să dea informaţiile necesare pentru efectuarea executării.

De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc, instituţiile, băncile

şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare realizării

executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Şi aceste dispoziţii procedurale sunt de o

importanţă cardinală în realizarea executării silite.

Nerespectarea dispoziţiilor legale menţionate atrage aplicarea măsurilor prevăzute de art. 1081 alin.

(1) pct. 2 lit. f) şi de art. 1083 C.proc.civ. Aceste măsuri, la care ne-am mai referit, pot fi luate de instanţa de

executare numai la cererea executorului sau a părţii interesate.

Instanţa de executare şi executorul judecătoresc sunt obligaţi să asigure secretul informaţiilor

primite, dacă legea nu dispune altfel [art. 3732 alin. (4) C.proc.civ.].Potrivit acestui text, executorii

judecătoreşti şi personalul birourilor de executori judecătoreşti au obligaţia să păstreze secretul profesional

cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea

funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie.

O altă regulă procedurală importantă se referă la posibilitatea de conexare a dosarelor de

executare silită. Într-adevăr, potrivit art. 3734 alin. (1) C.proc.civ., când, privitor la aceleaşi bunuri, se

efectuează mai multe executări silite, instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima

executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare

de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările

sunt în acelaşi stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea, chiar dacă ele au

39

fost pornite de organe de executare diferite, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Conexarea

executărilor silite se aseamănă cu instituţia conexităţii din dreptul comun (art. 164 C.proc.civ.), fără să se

identifice însă cu aceasta, căci obiectul celor două instituţii este diferit.

O alta regula se refera la faptul ca, in vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, executorul

judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum

şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu forţa publică. Această dispoziţie

procedurală este aplicabilă numai în cazul executării unei hotărâri judecătoreşti.

În cazul altor titluri executorii, pătrunderea în locurile sus-menţionate poate fi autorizată numai de

instanţa de executare, prin hotărâre, şi la cererea executorului judecătoresc. Instan ţa se pronunţă asupra

cererii de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin hotărâre irevocabilă şi executorie.

Codul de procedură civilă conţine reguli importante şi cu privire la timpul în care se poate face executarea.

Astfel, potrivit art. 385 alin. (1) C.proc.civ.: „Nicio executare nu se va putea face înainte de ora 6.00 şi după

ora 20.00”. Acelaşi text dispune însă că executarea începută va putea continua în acea zi sau în zilele

următoare.

Totuşi, prin excepţie de la această regulă, acelaşi text instituie şi posibilitatea ca, în cazurile

urgente, executarea să fie încuviinţată de preşedintele instanţei de executare, în afara orelor sau zilelor

precizate anterior.

O ultimă regulă procedurală, cu caracter general, vizează obligaţia executorului judecătoresc de a

încheia procese-verbale pentru toate actele de executare pe care le efectuează. Procesele-verbale trebuie să

cuprindă menţiunile expres determinate de art. 388 alin. (1) C.proc.civ., şi anume:

„1. denumirea şi sediul organului de executare;

2.numele şi calitatea celui care încheie procesul-verbal;

3.data întocmirii procesului-verbal şi numărul dosarului de executare;

4.titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează actul de executare;

5.numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului urmăritor;

6.locul, data şi ora efectuării actului de executare;

7.măsurile luate de executor sau constatările acestuia;

8.consemnarea explicaţiilor şi obiecţiunilor participanţilor la executare;

9.alte menţiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;

40

10.menţionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau

împiedicarea de a semna procesul-verbal;

11.menţionarea numărului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi a persoanelor

cărora li s-a înmânat acesta;

12.semnătura executorului, precum şi, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care

asistă la efectuarea actului de executare;

13.ştampila executorului judecătoresc.

Menţiunile prevăzute de textul citat la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12, şi 13 sunt prevăzute

de lege sub sancţiunea nulităţii [art. 388 alin. (2) C.proc.civ.]. Ne afl ăm, aşadar, în prezenţa unei nulităţi

exprese, astfel că vătămarea se presupune.

Toate celelalte menţiuni sunt neesenţiale, astfel că sancţiunea nulităţii poate interveni nu mai în măsura în

care s-a produs părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod.





1. Enumerati principalele reguli aplicabile in materia executarii silite.

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

2. Cand se poate dispune conexarea dosarelor de executare silita si ce efecte are?

__________________________________________________________________________________

41

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

3.Cum si prin ce se poate dispune asupra intrarii executorului judecatoresc în încăperile ce reprezintă

domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia,

iar în caz de refuz, cu forţa publică ?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

__________________________________________________________

4.Cine incuviinteaza efectuarea executarii silite in alt interval orar decat cel prescris de lege si in

temeiul caror fapte?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

42

__________________________________________________________________________________

5.Care sunt elementele procesului verbal incheiat de catre executorul judecatoresc?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________


1.La cererea cui, persoanele, bancile sau alte institutii sunt obligate sa furnizeze informatii:

a)a organului de executare;

b)a creditorului;

c)a instantei de executare.

2.Care sunt sanctiunile in cazul nerespectarii obligatiei de a furniza informatii:

a)amenzi judiciare;

b)sechestrarea bunurilor persoanei careia ii incumba obligatia;

c)daune cominatorii.

3.Cine poate dispune conexarea dosarelor de executare silita si la ce dosar se opereaza:

a)creditorul, la dosarul sau, indiferent de data altor dosare de executare;

b) instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate,

va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a

îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul

judecătoresc care a început cel dintâi executarea, chiar dacă ele au fost pornite de organe de executare diferite

c)instanta de judecata,la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o

43

singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat .

4.Care este diferenta intre institutia conexitatii din materia executarii silite si cea din dreptul comun

(art. 164 C.proc.civ.)?

a)partile sunt diferite;

b)modul de aplicare si efectele produse;

c)obiectul.

5.Regula conform careia executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul,

reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de

refuz, cu forţa publică, se poate aplica:

a)in privinta oricarui titlu executoriu, indiferent de natura acestuia sau de la cine emana;

b)numai in privinta hotararilor judecatoresti;

c)la cererea expresa a creditorului, in temeiul oricarui titlu executoriu pe care il detine.

TEMA DE CASA: dezvoltati conexarea dosarelor de executare.

Tema V. Executarea silită directă . Executarea indirect ă . Urmărirea bunurilor mobile . Identificarea

şi sechestrarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent.

I.Obiectivele specifice ale temei :prezentarea generala a celor doua mari tipuri de executare silita

(executarea silita directa si executarea silita indirecta) precum si a domeniului de aplicare a acestora.

II.Competenţe specifice dobândite de student :selectarea modalitatii si a formei corecte a executarii

silite determinata in functie de obiectul asupra caruia treneaza procedura executionala.

III.Cuvinte cheie: predare silita, amenda cominatorie, autorizarea creditorului,

IV.Structura modulului de studiu : 1.Executarea silita directa. 2.Executarea indirecta. 3.Urmarirea

bunurilor mobile. 4.Identificarea si urmarirea bunurilor mobile urmarite in cadrul executarii prin

echivalent.

V.Rezumat: tema se refera la cele doua mari forme in care se poate aplica procedura executionala

(executarea silita directa si executarea silita indirecta) precum si a domeniului de aplicare a acestora.

De asemenea, se vor prezenta si subcategoriile acestora in functie de tipul creantei sau a obligatiei care

44

trebuie indeplinita de catre debitor.

Conţinutul temei :

1.Executarea silita directa.

Astfel cum am arătat deja, executarea silită directă sau în natură se realizează sub trei forme, a

predării bunurilor mobile, predării bunurilor imobile şi a executării altor obligaţii de a face sau a obligaţiei

de a nu face. Cele trei forme de executare silită directă sunt reglementate în art. 572-5805 C.proc.civ.,

texte ce alcătuiesc cel de-al VI-lea Capitol, intitulat „Predarea silită a bunurilor şi executarea silită a altor

obligaţii de a face sau de a nu face” din cea de-a V Carte a Codului de procedură civilă.

Cele câteva texte ale Codului de procedură civilă reglementează o procedură simplă pentru realizarea

în natură a obligaţiei de a preda un bun mobil sau imobil şi a altor obligaţii de a face sau de a nu face.

În adevăr, potrivit art. 572 C.proc.civ.: „În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul

executoriu constă în lăsarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, în desfi

inţarea unei construcţii, plantaţii sau altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru

realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut

în somaţie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se

execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicării unei amenzi

civile”.

Textul citat nu se limitează însă numai la proclamarea principiului enunţat anterior, ci statorniceşte şi

alte reguli procedurale. În primul rând, legea consacră regula potrivit căreia nu se poate păşi la executarea

silită decât în cazul neexecutării obligaţiilor debitorului înăuntrul termenului prevăzut în acest scop în

somaţie. A doua regulă se referă la posibilitatea aplicării de către instanţă a unei amenzi civile, pentru cazul

neexecutării obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.

Legea reglementează şi situaţia în care creditorul justifică o nevoie urgentă în executare sau când

există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire. În acest caz, art. 573 conferă preşedintelui instanţei de

executare dreptul să dispună, prin „încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor, ca executarea silită a

obligaţiilor prevăzute la art. 572 să se facă de îndată, fără somaţie”.

Textul art. 574 C.proc.civ. se referă la ipoteza în care în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă

urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii predării acestuia.

Predarea silită a bunurilor mobile

Această formă de executare silită directă este reglementată în art. 575-577 C.proc.civ. Procedura

45

predării silite a bunurilor debutează printr-o somaţie transmisă prin executorul judecătoresc debitorului,

pentru a i se oferi acestuia posibilitatea de a se conforma obligaţiei stabilite prin titlul executoriu. Potrivit

art. 575 C.proc.civ., dacă partea obligată să predea un bun mobil, determinat prin cantitate şi calitate, nu-şi

îndeplineşte obligaţia în termen de o zi de la primirea somaţiei, predarea lui se va face prin executare

silită.Despre aceste operaţii, executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal, în condiţiile art. 388

C.proc.civ., stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul.

Predarea silită a bunurilor mobile constituie astfel o procedură relativ simplă şi rapidă de exe

cutare silită. Dispoziţiile menţionate mai sus se completează însă şi cu celelalte reguli generale privitoare la

realizarea executării silite şi care au fost prezentate în paginile pre cedente.

Predarea silită a bunurilor imobile

Procedura predării silite a bunurilor imobile este reglementată în art. 578-5801 C.proc.civ. Ea

constituie o formă de urmărire directă a obligaţiei care formează obiectul raportului juridic recunoscut printr-

un titlu executoriu.

Această procedură debutează, la fel ca şi predarea bunurilor mobile, cu o somaţie care trebuie să fi e

adresată de executorul judecătoresc persoanei împotriva căreia se realizează urmărirea.Somaţia are aceeaşi

semnificaţie şi în cazul predării silite a bunurilor imobile ca şi în acela al predării silite a bunurilor mobile, dar

termenul care i se acordă celui urmărit pentru îndeplinirea obligaţiei este mai lung, respectiv de 5 zile.

Potrivit art. 579 C.proc.civ., în vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la articolul precedent,

„executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va

elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale”.

Executarea silită poate viza, uneori, un imobil în care se află bunuri mobile ale debitorului nesupuse

urmăririi. Cum se va proceda în acest caz? Soluţia este precizată în art. 580. Potrivit acestui text, dacă

debitorul nu ridică bunurile respective singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui custode,

pe cheltuiala debitorului.

În finalul urmăririi, executorul judecătoresc va întocmi cuvenitul proces-verbal despre realizarea

executării, stabilind totodată şi cheltuielile de executare. În privinţa cheltuielilor de executare, procesul-

verbal constituie, şi în acest caz, titlu executoriu.

Executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face

Necesitatea executării silite se poate ivi nu doar în cazul în care urmăritul a fost obligat printr-un

titlu executoriu să predea un bun mobil sau imobil determinat, ci şi atunci când el a fost obligat să facă ceva

46

sau să se abţină de la o anumită acţiune. Ordonanţa nr. 138/2000 a inclus în Codul de procedură civilă

art. 5802-5805, alcătuind Secţiunea a IV-a, intitulată tocmai „Executarea silită a altor obligaţii de a face sau

a obligaţiei de a nu face”.

Din textul art. 5802C.proc.civ. rezultă că şi această formă de executare silită debutează tot cu o

somaţie. Acest text reglementează o primă modalitate de executare a obligaţiei de a face, anume

autorizarea creditorului să îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane obligaţia respectivă. Autorizarea

se dispune numai de către instanţa de executare, printr-o încheiere irevocabilă, şi doar dacă debitorul refuză

să-şi îndeplinească obligaţia în termen de 10 zile de la primirea somaţiei.Dacă însă obligaţia de a face nu

poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin

aplicarea unei amenzi civile.

Dispoziţiile cuprinse în art. 5803 C.proc.civ. consacră principiul realizării obligaţiei debitorului prin

plata unei amenzi cominatorii.Ele se concretizează în condamnarea debitorului la plata unei sume de bani

pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiei în natură. Condamnarea debitorului la amenzi

cominatorii trebuie dispusă însă printr-o încheiere irevocabilă.

Cuantumul amenzilor cominatorii urmează să fi e stabilit de instanţă. Ele nu se

interese moratorii sau cu daunele-interese compensatorii, întrucât nu au ca scop repararea unui prejudiciu, ci

doar scopul de a înfrânge rezistenţa debitorului.

În dreptul nostru sunt cunoscute însă şi alte situaţii în care înfrângerea rezistenţei debitorului unei

obligaţii de a face sau de a nu face se poate realiza prin plata unei amenzi civile sau prin alte mijloace

asemănătoare. Astfel, de pildă, în materia drepturilor personale nepatri moniale, art. 54 alin. (2) din Decretul

nr. 31/1954 statuează că cel care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi poate solicita instanţei să-l

oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către

instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului respectiv. Măsuri efi ciente pentru aducerea la îndeplinire a

dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească irevocabilă sunt prevăzute şi în Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este

obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifi ce actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii defi nitive şi irevocabile se va face în

termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii”.

Procedura prezentată mai sus este aplicabilă şi în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligaţie

de a nu face. De asemenea, creditorul va putea cere instanţei de executare să fi e autorizat, prin încheiere

47

irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să desfiinţeze el însuşi sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe

socoteala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face (art. 5804 C.proc.civ.).

2.Executarea silită indirectă.

Executarea silită indirectă se realizează prin valorificarea bunurilor debitorului sau prin poprirea

veniturilor pe care acesta le are de primit de la o terţă persoană. Astfel cum am arătat, Codul de procedură

civilă reglementează în prezent patru forme de executare silită indirectă: urmărirea bunurilor mobile (art. 411-

449 C.proc.civ.), poprirea (art. 452-461 C.proc.civ.), urmărirea silită a fructelor neculese şi recoltelor

prinse de rădăcini (art. 463-466 şi 469-470 C.proc.civ.) şi urmărirea silită asupra bunurilor imobile (art.

488-523 C.proc.civ.).

3.Urmărirea bunurilor mobile.

Ca şi celelalte forme de executare silită indirectă, urmărirea bunurilor mobile se realizează prin

valorificarea bunurilor deţinute de debitor cu titlu de proprietar. Ea este o executare silită prin echivalent.

Din punct de vedere al conţinutului urmărirea bunurilor mobile se concretizează într-o vânzare silită,

întrucât determină o transmitere a dreptului de proprietate de la debitor către terţul participant la licitaţie şi

care a oferit preţul cel mai mare. Din preţul obţinut în urma vânzării urmează să fie acoperită creanţa sau

creanţele creditorilor.

Urmărirea silită a bunurilor mobile parcurge mai multe etape procedurale în cadrul cărora se

realizează unele acte de natură a pregăti vânzarea prin indisponibilizarea şi sechestrarea bunurilor şi apoi

prin licitaţie.

4.Identificarea şi sechestrarea bunurilor mobile urmarite in cadrul executarii prin echivalent.

Urmărirea bunurilor mobile nu poate începe decât după încunoştinţarea debitorului printr-o somaţie.

Dacă somaţia nu este urmată de executare, după trecerea unui timp de cel puţin o zi, executorul

judecătoresc se va deplasa la domiciliul datornicului sau la locul unde se află bunurile mobile proprietatea

acestuia şi va proceda la inventarierea şi apoi la sechestrarea lor. În cazul în care există pericol evident de

sustragere a bunurilor de la urmărire, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, preşedintele

instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor, ca odată cu

înmânarea somaţiei să se aplice şi sechestrul [art. 411 alin. (2) C.proc.civ.], măsură de excepţie.

48

Executorul judecătoresc este obligat să procedeze la identificarea şi evaluarea bunurilor cu acordul

părţilor. În lipsa unui asemenea acord, se va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile trebuie evaluate la

valoarea lor de circulaţie. O copie de pe raportul de expertiză se comunică şi debitorului.

Pentru bunurile sechestrate asigurător nu este necesară o nouă sechestrare.

Potrivit art. 412 C.proc.civ., prezenţa organelor de poliţie sau administrative este indispensabilă, sub

pedeapsă de nulitate, în următoarele situaţii: -dacă uşile datornicului sunt închise şi acesta nu voieşte să le

deschidă;

-dacă nu voieşte a deschide camerele sau mobilele;

-dacă debitorul lipseşte şi nu este reprezentat de nicio rudă ce locuieşte cu el..

Camerele şi mobilele se vor deschide treptat, iar bunurile găsite se vor consemna într-un proces-

verbal. Procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc cu prilejul inventarierii bunurilor va trebui să

cuprindă următoarele menţiuni:

- enunţarea titlului executor în virtutea căruia se face urmărirea;

-arătarea creditorului pentru lucrurile care s-au cerut a fi urmărite, dacă o asemenea cerere s-a făcut;

-numele, prenumele şi domiciliul părţilor, al executorului judecătoresc, precum şi a altor persoane care

au fost de faţă la urmărire;

-somaţia verbală făcută debitorului ca să plătească, precum şi răspunsul lui dacă a fost de faţă;

-descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii fiecăruia, după aprecierea executorului

judecătoresc, dacă aceasta este cu putinţă;

-arătarea locului, zilei şi orei când s-a făcut urmărirea.

Nerespectarea dispoziţiilor art. 416 C.proc.civ. poate antrena anularea urmăririi numai în condiţiile

art. 105 C.proc.civ., adică doar în măsura în care s-a produs părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel.

Din momentul sechestrării bunurilor debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează

executarea, sub sancţiunea unei amenzi de la 200 lei la 1000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune.

Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în custodia debitorului; în acest caz, debitorul poate

folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin întrebuinţare. O atare

măsură poate fi luată numai cu acordul creditorului, aceasta fiind o condiţie indispensabilă.

Dacă debitorul refuză să primească bunurile în custodie sau nu este prezent la aplicarea

sechestrului, precum şi în cazul ridicării bunurilor, executorul judecătoresc dă în păstrare bunurile

sechestrate unui custode, numit cu precădere dintre persoanele desemnate de creditor.

49

Sumele în lei sau valută, titlurile de valoare, obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase, obiectele de

artă, colecţiile de valoare şi altele asemenea se ridică şi se depun, cel târ ziu a doua zi, la unităţi specializate.

Cel care primeşte bunurile în custodie semnează procesul-verbal de sechestru.

Obiectele sechestrate se vor putea strămuta cu încuviinţarea executorului judecătoresc din locul unde se

află, pe cheltuiala părţii interesate (art. 420 C.proc.civ.).

Custodele, dacă este o altă persoană decât debitorul, este îndreptăţit şi la o plată ce se va stabili de

către executorul judecătoresc şi care se va face, cu precădere, din preţul bunurilor urmărite (art. 421

C.proc.civ.).

Ridicarea peceţilor se poate dispune numai de executorul judecătoresc înainte de efectuarea vânzării.

O copie după procesul-verbal de punere a peceţilor şi de numire a custodelui se înmânează

debitorului, iar dacă acesta nu a fost prezent la urmărire i se lasă la domiciliu. De asemenea, o listă cu

obiectele urmărite se lasă custodelui, care va semna de primirea ei. Procesul-verbal de sechestru

marchează sfârşitul primei etape de urmărire a bunurilor mo bile. Totuşi trebuie să semnalăm faptul că în

cursul urmăririi pot să apară unele incidente. Astfel, este posibil ca la locuinţa datornicului orga nul de

executare să găsească o altă urmărire făcută asupra bunurilor mobile, cu punere de peceţi şi cu numire de

custode. Într-o atare împrejurare, executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va arăta toate

aceste împrejurări, precum şi numele executorului judecătoresc care a făcut urmărirea iniţială, declarând

totodată urmărită şi această avere de către el. În măsura în care apreciază necesar, executorul judecătoresc

poate urmări şi altă avere decât cea sechestrată iniţial (art. 426 C.proc.civ.).

În principiu, cursul urmăririi silite nu poate fi paralizat prin atitudinea debitorului sau printr-o

intervenţie a terţilor. Totuşi legea se referă în mod expres la unele situaţii de natură a temporiza sau sista

urmărirea. Astfel, potrivit art. 428 C.proc.civ., „debitorul sau o altă persoană interesată va putea solicita

încetarea sau suspendarea urmăririi, numai dacă depune valoarea ce i se cere sau, după caz, valoarea

bunului reclamat, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau la orice altă

instituţie bancară, la dispoziţia organului de executare”.Asupra cererii de încetare sau suspendare a executării

silite instanţa de executare se va pronunţa prin încheiere, potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa

preşedinţială.



50



1. Care sunt formele executarii silite directe?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

__________________________________________________________

2. Ce este predarea silita a bunurilor mobile si in ce consta aceasta?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

3.Ce reprezinta autorizarea creditorului de a duce la indeplinire el insusi sau prin alte persoane obligatia

a carui creditor este ?

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

51

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

________________________________________

4.Cand se pot aplica amenzi cominatorii si de catre cine?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

5.Definiti executarea silită indirecta.

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

________________________________________


52

1.Cand se poate recurge la executarea silita directa definita de art. 572 C.proc.civ.?

a)oricand dupa declanşarea executarii silite;

b) înăuntrul termenului prevăzut în somaţie în cazul neexecutării obligaţiilor debitorului;

c)dupa trecerea termenului prevazut in cadrul somatiei.

2.Care e actul de procedura prin care se poate solutiona situaţia în care creditorul justifică o nevoie urgentă

în executare sau când există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire?

a) încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor;

b) încheiere irevocabilă, dată obligatoriu cu citarea părţilor;

c)prin hotarare judecatoreasca.

3.Care e termenul aplicabil somatiei in cazul predarii silite a bunurilor mobile?

a)se stabileste aleator de catre organul de executare in functie de valoarea bunurilor;

b)de o zi indiferent de titlu, valoarea creantei sau orice alte aspecte;

c)de o luna indiferent de titlu, valoarea creantei sau orice alte aspecte.

4.Care e termenul aplicabil somatiei in cazul predarii silite a bunurilor imobile?

a)se stabileste aleator de catre organul de executare in functie de valoarea bunurilor;

b)de cinci zile indiferent de titlu, valoarea creantei sau orice alte aspecte;

c)de o zi indiferent de titlu, valoarea creantei sau orice alte aspecte.

5.Ce se intampla cu bunurile mobile ale debitorului nesupuse urmaririi dar care se afla in imobilul urmarit?

a)dacă debitorul nu ridică bunurile respective singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui

custode, pe cheltuiala debitorului;

b)dacă debitorul nu ridică bunurile respective singur, executorul le va depozita pe cheltuiala debitorului;

c)dacă debitorul nu ridică bunurile respective singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui

custode, pe cheltuiala creditorului.


1.Care este principala caracteristica a procesului verbal de consemnare a cheltuielilor de executare?

a)are aceleasi atribuite si efecte ca oricare proces verbal incheiat de exectorul judecatoresc;

b)constituie titlu executoriu;

53

c)trebuie semnat de executor.

2.Cine poate dispune autorizarea creditorului de a duce la indepplinire el insusi sau prin alte persoane

obligatia a carui creditor este?

a) instanţa de executare, printr-o încheiere irevocabilă, şi doar dacă debitorul refuză să-şi îndeplinească

obligaţia în termen de 10 zile de la primirea somaţiei;

b) organul de executare, dacă debitorul refuză să-şi îndeplinească obligaţia în termen de 10 zile de la

primirea somaţiei;

c)organul de executare, la cererea scrisa a creditorului, dacă debitorul refuză să-şi îndeplinească obligaţia în

termen de 10 zile de la primirea somaţiei.

3.Care din urmatoarele reprezinta o forma a executarii silite indirecte?

a)urmărirea silită a fructelor neculese şi recoltelor prinse de rădăcini;

b)executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face;

c)predarea silită a bunurilor mobile.

4.In ce circumstante preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată

fără citarea părţilor, ca odată cu înmânarea somaţiei să se aplice şi sechestrul?

a)cand valoarea creantei creditorului/creditorilor este excesiv de mare;

b)cand debitorul este plecat din tara si un se stie cand se intoarce;

c) cand există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire.

5.La ce valoare trebuie evaluate bunurile sechestrate de catre executor sau prin expertiza?

a)la valoarea achizitionarii lor;

b)la valoarea de circulaţie;

c)la valoarea cea mai apropiata de cuantumul creantei de recuperat.

TEMA DE CASA:amenzi cominatorii – amenzi civile – daune interese moratorii, daune interese

compensatorii.

Tema VI. Vânzarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent. Subiectele şi

obiectul popririi .

54

I.Obiectivele specifice ale temei : prezentarea procedurii de vanzare la licitatie publica a bunurilor

sechestrate de catre executorul judecatoresc si a notiunilor introductive ale procedurii popririi.

II.Competenţe specifice dobândite de student : insusirea termenilor si a modului de aplicare a

consemnarii, a efectuarii licitatiei publice si a recuperarii pe aceasta cale a creantei creditorului.

III.Cuvinte cheie: poprire, licitatie publica, consemnare, adresa de infiintare

IV.Structura modulului de studiu : 1. Vânzarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin

echivalent. 2. Subiectele şi obiectul popririi .

V.Rezumat: in cadrul acesteia teme se vor expune pasii care trebuie urmati in organizare si finalizarea

unei vanzari la licitatie publica si mai mult decat atat, modalitatea impartirii pretului obtinut intre

creditori sau creditorului. In plus, se vor prezenta notiunile introductive ale procedurii popririi,

subiectele si obiectul acesteia.

Conţinutul temei :

1.Vânzarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent.

Potrivit art. 431 C.proc.civ., executorul judecătoresc poate proceda la valorificarea bunurilor

sechestrate prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directă şi prin alte modalităţi admise de

lege.Debitorul poate proceda el însuşi la valorificarea bunurilor sechestrate. Legea dispune că o atare

vânzare se poate dispune de executorul judecătoresc numai cu acordul creditorului [art. 431 alin. (2)

C.proc.civ.].

Executorul poate proceda, cu acordul ambelor părţi, la valorificarea bunurilor urmărite prin

vânzare directă cumpărătorului care oferă cel puţin preţul stabilit potrivit art. 439 alin. (1) C.proc.civ.

Modalitatea cea mai frecvent folosită, pentru valorificarea bunurilor sechestrate, este vânzarea la

licitaţie publică. În acest caz, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la întocmirea procesului-

verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. (2) C.proc.civ., va fixa data, ora şi

locul licitaţiei.Vânzarea la licitaţie se face, de regulă, la locul unde se află bunurile sechestrate. Potrivit art.

434 C.proc.civ., „vânzarea nu se va putea face în mai puţin de două săptămâni, nici în mai mult de două luni

de la data procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. (2)”.Codul

de procedură civilă instituie şi posibilitatea scurtării sau prelungirii termenelor prevăzute de art. 434 C.proc.civ.

In cazul in care se incalca termenele prevazute de textul articolului mai sus citat este evident că ne

aflăm în prezenţa unor norme dispozitive, destinate a ocroti interesele părţilor, fapt pentru care nulitatea nu

55

poate opera decât în condiţiile art. 105 C.proc.civ.

Legea acordă o importanţă deosebită publicităţii vânzării. Încunoştinţarea publică a terţilor despre

licitaţie se face cu cel puţin trei zile înaintea vânzării asa cum prevede art. 437 alin. (1) C.proc.civ. Actele de

publicitate menţionate de textul citat – publicaţiile şi anunţurile – trebuie să cuprindă data, ora şi locul licitaţiei,

enumerarea bunurilor ce vor fi oferite spre vânzare, cu indicarea pentru fiecare a preţului de începere a

licitaţiei, care este preţul prevăzut în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiză.

Neefectuarea acestor anunţuri este de natură să aducă prejudicii părţilor, astfel că oricare dintre ele poate

solicita amânarea vânzării şi realizarea unei publicităţi corespunzătoare. Menţionăm deopotrivă că orice

amânare a vânzării face necesară efectuarea unor noi anunţuri, cu cel puţin trei zile înaintea vânzării.

În ziua stabilită pentru vânzare, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde se află bunurile

urmărite, împreună cu grefierul sau ajutorul său; dacă bunurile urmărite se află în altă localitate, executorul

judecătoresc va fi însoţit de organele de poliţie sau de primar sau viceprimar. Odată ajuns la faţa locului,

executorul judecătoresc va primi bunurile de la custode, în ipoteza în care a fost numit un atare custode. El

va verifica starea şi numărul obiectelor după procesul-verbal de urmărire şi va da chitanţă de eliberare

custodelui, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i-au fost încredinţate în starea în care i-au fost

încredinţate [art. 441 alin. (2) C.proc.civ.].

Bunurile sechestrate vor fi transportate apoi în locul unde urmează să se facă vânzarea. Dacă

bunurile se află chiar în locul unde urmează să se facă vânzarea organul de executare va proceda de îndată la

efectuarea vânzării.

Vânzarea se face, astfel cum dispune art. 442 C.proc.civ., „în mod public de către executorul

judecătoresc, care va oferi spre vânzare fiecare bun în parte sau mai multe bunuri împreună, în funcţie de

natura şi destinaţia lor”. Preţul de la care începe licitaţia este cel prevăzut în publicaţii sau anunţuri.

Bunul se adjudecă persoanei care, după trei strigări succesive, făcute la intervale de timp care să

permită opţiuni şi supralicitări, oferă preţul cel mai mare, chiar dacă adjudecatarul, în lipsă de alţi

concurenţi, a fost singurul ofertant (art. 443 C.proc.civ.). Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la

acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. În toate cazurile la preţ egal, va fi preferat cel

care are un drept de preemţiune asupra bunului urmărit.Preţul oferit de adjudecatar trebuie să fi e însă real,

serios, iar nu derizoriu, întrucât altminteri s-ar ajunge la o abuzivă deposedare a debitorului, în condiţii vădit

deza vantajoase pentru acesta.

După adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să depună de îndată întregul preţ, în numerar

ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, încu viinţată de executorul

56

judecătoresc, preţul se va putea depune în cel mult 5 zile [art. 444 alin. (1) C.proc.civ.].Dacă adjudecatarul

nu se conformează obligaţiei de plată, la care ne-am referit, licitaţia se va relua, iar primul adjudecatar

este răspunzător atât de scăderea preţului obţinut la a doua vânzare, cât şi de cheltuielile făcute pentru

aceasta. Acelaşi text permite să se recurgă şi la o altă modalitate de vânzare.Prin urmare, o a doua vânzare

poate avea loc numai în condiţiile art. 444 alin. (1) C.proc.civ.

Licitaţia se închide de îndată ce din sumele obţinute se pot acoperi creanţele care se urmăresc,

precum şi toate cheltuielile de executare. Aceasta reprezintă principala şi naturala cale de închidere a

licitaţiei. Cu toate acestea, licitaţia va fi declarată închisă de către executorul judecătoresc şi în cazul în care,

în timpul acesteia, survine vreuna din împrejurările prevăzute de art. 3715 sau, după caz, de art. 428.

După închiderea licitaţiei, executorul judecătoresc este obligat să întocmească un proces-verbal

despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia, care va fi semnat de executor, creditor, debitor, precum şi de

adjudecatar.

Executorul judecătoresc va elibera, sub semnătura sa, fiecărui adjudecatar în parte o dovadă care

va cuprinde data şi locul licitaţiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat şi, după caz, a

preţului plătit sau care urmează să fie plătit.Dovada eliberată fiecărui adjudecatar constituie titlu de proprietate

asupra bunurilor vândute.

Prin urmare, vânzarea silită a bunurilor mobile are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra

adjudecatarului. O atare vânzare are un caracter definitiv, căci legea nu admite nicio cerere de desfiinţare a

acesteia, astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 449 C.proc.civ., cu excepţia celei la care se referă chiar

acest text.

Legea reglementează şi situaţia în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde la licitaţie. Pentru o

asemenea împrejurare art. 448 alin. (1) C.proc.civ. dispune că „orice creditor care, potrivit legii, putea cere

executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creanţei sale la preţul

prevăzut de art. 443 alin. (1)”. Potrivit aceluiaşi text, dacă preţul este mai mare decât valoarea creanţei,

creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiţiile art. 444 alin. (1) C.proc.civ., suma de bani ce

reprezintă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei.

Potrivit art. 448 alin. (3) C.proc.civ., bunurile sechestrate, nevalorificate, rămân indisponibilizate cel

puţin 6 luni de la data sechestru lui. În cursul acestui termen executorul poate proceda din nou la valorificarea

bunurilor respective. Dacă nici după expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, ele se restituie

debitorului.

57

2.Subiectele şi obiectul popririi .

Poprirea este acea formă a executării silite indirecte prin care se valorifică sumele de bani, titlurile de

valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului urmărit de către o terţă

persoană, creditorul subrogându-se în mod condiţionat şi provizoriu în drepturile acestuia din urmă.

Poprirea poate fi folosită nu numai în cazul în care debitorul este o persoană fizică, ci şi în cazul în

care acesta are calitatea de persoană juridică. Vocaţia de a deveni parte într-un raport juridic de poprire are

un caracter general, căci nimeni nu se poate sustrage, în principiu, de la această procedură.

Sediul materiei este reprezentat de dispoziţiile cuprinse în art. 452-461 C.proc.civ.

În cadrul unei popriri participă, de regulă, trei subiecţi de drept: creditorul urmăritor, denumit şi

creditor popritor, debitorul urmărit, denumit şi debitor poprit şi o terţă persoană, denumită terţ poprit, care

datorează o sumă de bani debitorului urmărit. Între aceste trei subiecte de drept se stabilesc tot atâtea

raporturi juridice.

Dintre aceste raporturi juridice două preced înfiinţarea popririi. Este vorba de raportul de creanţă

dintre creditorul urmăritor şi debitorul urmărit, precum şi de raportul de creanţă dintre debitorul poprit şi

terţul poprit, acesta din urmă caracterizându-se prin aceea că terţul este dator faţă de debitorul urmărit.

Cele două raporturi juridice menţionate sunt raporturi de drept substanţial, raporturi de creanţă, care-şi au

izvorul, cel mai adesea, în raporturile contractuale dintre părţi.

Al treilea raport juridic implicat într-o poprire are un caracter cu totul particular, căci el nu precede

raportul execuţional, ci ea naştere tocmai în cadrul procedurii de urmărire silită. Cel de-al treilea raport

juridic este tot un raport de creanţă, un raport de la creditor la debitor, în sensul că debitorul poprit este

creditor al terţului. Dar acest raport juridic se creează prin adresa de înfiinţare sau, după caz, de validare a

popririi.

Prin adresa de înfiinţare sau, după caz, prin sentinţa de validare ia naştere raportul de creanţă dintre

creditorul urmăritor şi terţul poprit, în sensul că acesta din urmă va trebui să plătească sumele datorate

debitorului – în limitele necesare pentru acoperirea creanţei – direct în mâinile creditorului urmăritor – act

procedural.

Cele trei raporturi juridice se regăsesc în cazul oricărei popriri, astfel încât doctrina consideră că

existenţa lor este de esenţa popririi, iar nu numărul subiectelor de drept implicate într-o poprire. De altfel, s-

a admis că poprirea poate funcţiona şi numai cu două subiecte de drept, atunci când una din părţi

cumulează o dublă calitate, atât de creditor, cât şi de debitor.

58

Calitatea de creditor popritor poate aparţine oricărei persoane care posedă o creanţă, indiferent de

faptul că acesta este un creditor privilegiat sau un simplu creditor chirografar.Creditorul popritor trebuie să

aibă legitimare procesuală activă, iar în materie de poprire aceasta rezultă în mod implicit din existenţa

titlului executoriu. Urmăritorul trebuie să justifice şi calitatea procesuală a debitorului urmărit şi a

terţului poprit. Ne limităm aici să arătăm că şi calitatea procesuală a debitorului poprit rezultă cu

evidenţă din chiar titlul executoriu prin care acesta este obligat faţă de creditorul popritor. Calitatea

procesuală a terţului poprit este determinată de virtuala existenţă a unui raport obligaţional între debitorul

urmărit şi terţul poprit.

Legitimarea procesuală activă poate fi dobândită şi de către succesorii creditorului urmăritor.

Debitorul poprit nu trebuie să îndeplinească condiţii particulare, dar el trebuie să cumuleze calitatea

de debitor al creditorului urmărit cu aceea de creditor al terţului poprit.

În cazul debitorului minor, acesta va putea sta în instanţa de validare a popririi numai după luarea

cuvenitelor măsuri de reprezentare sau de ocrotire a acestuia.

Creditorul poate să urmărească pe debitorii solidari pentru întreaga creanţă simultan sau succesiv.

Dar creditorul poate urmări pe unul dintre debitorii solidari pentru întreaga datorie, fără să i se poată opune cu

succes beneficiul de discuţiune.

Terţul poprit este, astfel cum am arătat, debitor al debitorului urmărit. El nu trebuie să îndeplinească condiţii

deosebite pentru a participa la o poprire. Esenţial este ca acesta să aibă calitatea de debitor al debitorului poprit.

Obiectul popririi îl constituie sumele de bani pe care terţul poprit le datorează debitorului urmărit. Dar

la obiectul popririi se referă în concret art. 452 alin. (1) C.proc.civ. „Sunt supuse executării silite prin poprire

sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile”.

Înfiinţarea popririi se poate dispune chiar şi atunci când nu există disponibil în contul terţului

poprit. Soluţia este consacrată în mod expres de art. 457 alin. (2) C.proc.civ.În acest sens, instanţa

supremă a remarcat că un atare raport – mandatul bancar - nu încetează ca efect al epuizării

disponibilităţilor din contul debitorului, acesta putând fi alimentat prin viitoare operaţiuni financiare, ceea

ce va face posibilă executarea.

Potrivit art. 452 alin. (2) C.proc.civ., text introdus prin Legea nr. 459/2006, nu sunt supuse executării

silite prin poprire:

a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit

de dreptul de dispoziţie;

59

b)sumele reprezentând credite nerambursabile sau fi nanţări primite de la instituţii sau organizaţii

internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;

c)sumele necesare plăţii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înfi inţării popririi. Excepţi

ile menţionate se justifică prin necesitatea ocrotirii unor valori sociale deosebite.





1.De cine se semneaza procesul verbal de sechestru? Ce se intampla daca nu intruneste toate cerintele

prevazute de lege?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

2.Cand se inchide licitatia? Toate cazurile.

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

60

___________________________________________________________________

3.Ce caracter are adresa de infiintare a popririi si care sunt efectele ei?

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

________________________________________

4.Care e sanctiunea aplicabila in cazul nerespectarii termenelor prevazute de art. 431 alin. (2) C.proc.civ?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

5.Ce trebuie sa cuprinda anunturile facute cu ocazia licitatiei publice?

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

61

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

________________________________________


1.Care e conditia in prezenta careia debitorul poate recurge la valorificarea bunurilor sechestrate el insusi?

a) se poate dispune de executorul judecătoresc numai cu acordul creditorului;

b)se poate dispune de instanta de judecata la cererea organului de executare;

c)se poate dispune de instanta de judecata cu acordul creditorului.

2.Cine trebuie sa-si exprime acordul pentru ca executorul judecatoresc ca vanda bunul direct

cumparatorului care ofera cel putin pretul stabilit pentru licitatie?

a)a creditorului;

b)a instanţei de judecata;

c)a debitorului si a creditorului.

3.Cand fixeaza executorul judecatoresc data, ora si locul desfasurarii licitatiei publice?

a)în termen de cel mult o zi de la întocmirea procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului

prevăzut la art. 431 alin. (2) C.proc.civ.;

b)in termen de cel mult 2 luni de la data trimiterii somatiei;

c)in termen de cel mult o zi de la data investirii sale cu cererea de executare silita.

4.Ce fel de termene sunt cele prevazute art. 431 alin. (2) C.proc.civ?

a)de decadere;

b)imperative;

c)cu caracter dispozitiv.

5.Ce efect are amanarea licitatiei publice?

a) efectuarea unor noi anunţuri, cu cel puţin trei zile înaintea vânzării;

b)repetarea intregii procedura executionale incepute;

c)nulitatea absoluta a tuturor formelor de executare in cazul in care nu se repeta procedura anunturilor.

62


1.Cine adjudeca bunul si in ce conditii?

a) persoana care, după trei strigări succesive, făcute la intervale de timp care să permită opţiuni şi

supralicitări, oferă preţul cel mai mare, chiar dacă adjudecatarul, în lipsă de alţi concurenţi, a fost singurul

ofertant;

b) persoana care, după trei strigări succesive, oferă preţul cel mai mare;

c)persoana care, în lipsă de alţi concurenţi, a fost singurul ofertant.

2.Ce se intampla in situatia in care pretul este egal, din partea mai multor participanti la licitatie publica?

a) va fi preferat cel care are un drept de preemţiune asupra bunului urmărit;

b)se va relua licitatia publica;

c)se va adjudeca bunul de catre participantii cu pret egal, in cote egale.

3.Care sunt partile/subiectele popririi?

a)instanta de judecata, executorul judecatoresc, creditorul si debitorul;

b)creditorul urmăritor, debitorul urmărit, şi o terţă persoană, denumită terţ poprit;

c)creditorul, debitorul, o terta persoana si organul de executare.

4.Ce conditie trebuie sa indeplineasca terta persoana pentru a avea calitatea de a fi subiect al popririi?

a) datorează o sumă de bani debitorului urmărit;

b)este ruda cu debitorul urmarit;

c)este o instituţie bancara.

5.Ce efect are adresa se infiintare a popririi?

a) ia naştere raportul de creanţă dintre creditorul urmăritor şi debitorul urmarit;

b) ia naştere raportul de creanţă dintre creditorul urmăritor şi terţul poprit;

c)ia nastere raportul dintre debitorul urmarit si tertul poprit.

TEMA DE CASA: dezvoltati obiectul popririi.

Tema VII. Procedura popririi .Validarea popririi .Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin

executare silită. Natura juridică, subiectele, obiectul contestaţiei la executare.

I.Obiectivele specifice ale temei : crearea unei imagini de ansamblu in ceea ce priveste modul de desfasurare a popririi in

63

toate formele sale (simpla sau continua), insusirea unor concepte cheie cum ar fi validarea popririi, si nu in ultimul rand

introducerea in instituitia contestatiei la executare.

II.Competenţe specifice dobândite de student :insusirea unor concepte cheie, a modului de desfasurare a

procedurii popririi si notiunile de baza precum si notiunea de contestatie la executare.

III.Cuvinte cheie: poprire, validare, contestatie la executare.

IV.Structura modulului de studiu : 1.Procedura popririi. 2.Validarea propririi. 3.Eliberarea şi

distribuirea sumelor realizate prin executare silită. 4.Natura juridică, subiectele, obiectul contestaţiei la

executare.

V.Rezumat: in cadrul acesteia teme se vor releva aspectele importante ale procedurii popririi cu toate

particularitatile sale precum si prezentarea generala a notiunii si a naturii juridice controversate a contestatiei

la executare.

Conţinutul temei :

1.Procedura popririi.

Înfiinţarea popririi

Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului interesat. Legea nu cuprinde dispoziţii cu privire la

elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de poprire. În aceste condiţii, devin aplicabile

dispoziţiile art. 82-84 C.proc.civ., care constituie dreptul comun în materie. De arătat, doar că precizarea

sumei pentru care se solicită înfiinţarea popririi constituie un element esenţial al cererii.

Legea determină şi competenţa de soluţionare a cererii de poprire. Potrivit art. 453 alin. (1)

C.proc.civ., poprirea se înfi inţează „de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la

domiciliul sau sediul terţului poprit”.

De la această regulă există o excepţie în cazul popririi pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie

de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru

pagubele cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face

asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor. În acest caz, poprirea se

dispune din oficiu de către instanţa de fond [art. 453 alin. (2) C.proc.civ.].Poprirea se înfiinţează fără

somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia

persoane, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată [art. 454 alin. (1) C.proc.civ.].

În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine terţ poprit, interdicţia

de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va

64

datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit. În adresa de

înfiinţare a popririi, se va indica numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele

juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscală.

Potrivit art. 454 alin. (3) C.proc.civ., în cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură

asigurătorie şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunica terţului poprit copie

certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor sale.După înfiinţarea popririi, terţul poprit

este răspunzător de orice plăţi efectuate de el împotriva dispoziţiilor de indisponibilizare ordonate de

executorul judecătoresc. Prin urmare, o atare plată nu este opozabilă creditorului popritor, fapt pentru care

acesta va putea obţine din nou obligarea terţului. Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile

incorporale va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, întreaga valoare a creanţei la

dispoziţia creditorului urmăritor. O reglementare aparte este consacrată în art.

455 C.proc.civ. cu privire la situaţiile în care, ulterior înfiinţării popririi de instanţă, în condiţiile art. 453 alin.

(2) C.proc.civ., debitorul îşi schimbă domiciliul sau părăseşte unitatea la care era angajat. În acest sens, art.

455 alin. (1) C.proc.civ. dispune că poprirea rămâne în fiinţă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de

muncă sau este pensionat.

Obligaţiile terţului poprit nu intră în funcţiune odată cu comunicarea adresei de poprire. De aceea

legea instituie şi unele termene în acest scop. Potrivit art. 456 alin. (1) C.proc.civ.: „În termen de 15 zile

de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul

poprit este obligat:

a)să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să

trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. (1);

b)să plătească direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art.

453 alin. (2). La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la

reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fi ind în sarcina debitorului”.

Înfiinţarea popririi se dispune în aceleaşi condiţii şi în cazul debitorului titular de conturi bancare.

Eliberarea şi distribuirea sumei

Eliberarea şi distribuirea sumei constituie, în principiu, ultima fază procedurală de valorifi care a

creanţei în cazul popririi.

Eliberarea şi distribuirea sumei de bani consemnate se face de executorul judecătoresc, dar numai

după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume [art. 458 alin.

65

(1) C.proc.civ.]. În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele cuvenite creditorilor depăşesc

suma urmăribilă din veniturile debitorului, terţul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. (1) şi la care

ne-am referit anterior, va reţine şi consemna suma urmăribilă şi va depune dovada consemnării la

executorul judecătoresc. În acest caz, distribuirea sumei se face potrivit dispoziţiilor generale în această

materie cuprinse în art. 562-571 C.proc.civ., reguli ce vor fi prezentate în partea finală a cursului.

2.Validarea propririi.

Potrivit art. 460 alin. (1) C.proc.civ.: „Dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i

revin pentru efectuarea popririi, creditorul, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a

liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când

terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare în

vederea validării popririi”.

Din acest text, rezultă, în primul rând, că legea îi atribuie nu numai creditorului şi debitorului, ci şi

organului de executare dreptul de a solicita validarea popririi. Legitimarea procesuală este însă acordată părţilor

menţionate numai în ipoteza în care „terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru

efectuarea popririi”.

Validarea constă în verificarea condiţiilor legale pentru obligarea directă, pe cale judecătorească, a

terţului poprit faţă de creditorul popritor. În instanţa de validare se citează toate părţile interesate în

validare, respectiv creditorul popritor, debitorul poprit şi terţul poprit. În instanţa de validare creditorul

urmăritor va trebui să facă dovezi corespunzătoare privitoare la existenţa raportului de creanţă dintre el şi

debitorul poprit, precum şi la raportul de creanţă dintre debitorul său şi terţul poprit.Considerăm că, în baza

principiilor dreptului comun, terţul poprit poate fi chemat la interogatoriu.În instanţa de validare, terţul poprit

recunoaşte cel mai adesea existenţa raportului obligaţional dintre el şi debitorul poprit.

In instanţa de validare nu se vor putea admite acele excepţii sau apărări care pun în discuţie fondul

dreptului, adică tocmai legalitatea sau temeinicia hotărârii puse în executare, căci o asemenea decizie se

bucură de autoritate de lucru judecat.

Asupra validării instanţa se pronunţă printr-o hotărâre de respingere a cererii sau printr-o hotărâre

de validare a popririi. Respingerea cererii are ca efect, astfel cum dispune în mod expres art. 460 alin. (2)

C.proc.civ., desfiinţarea popririi şi imposibilitatea continuării urmăririi silite. În cazul admiterii cererii

instanţa va valida poprirea şi-l va obliga pe terţul poprit să plătească suma poprită creditorului popritor.

66

Terţul poprit care cu rea-credinţă a refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile privind efectuarea popririi va

putea fi amendat, prin hotărârea de validare, cu o sumă cuprinsă între 200 şi 1.000 lei.

În cazul sumelor datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi

pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin

scadente [art. 460 alin. (3) C.proc.civ.]. După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la

consemnarea sau plata prevăzută la art. 456 C.proc.civ., în limita sumei determinate expres în hotărârea de

validare.

Observăm că hotărârea de validare constituie, potrivit art. 460 alin. (4) C.proc.civ., titlu executoriu,

dar numai în împrejurarea determinată prin acest text. Această situaţie ar impune concluzia potrivit căreia

hotărârea de validare nu este susceptibilă de exercitarea căii ordinare de atac a apelului. Numai că, la o

analiză a dispoziţiilor art. 377 C.proc.civ., se poate constata cu uşurinţă că hotărârea la care ne referim nu

face parte din categoria hotărârilor definitive şi nici din aceea a hotărârilor irevocabile. De aceea,

considerăm totuşi că o atare hotărâre este susceptibilă atât de apel, cât şi de recurs.

Împotriva hotărârii de validare se pot exercita şi căile extraordinare de atac, dacă sunt întrunite

cerinţele legale în acest scop.

Hotărârea de validare face parte din categoria hotărârilor constitutive de drepturi, căci prin

intermediul ei se realizează un transfer al creanţei în favoarea creditorului urmăritor

Executarea popririi

Hotărârea de validare a popririi constituie, din punct de vedere al dreptului substanţial, o cesiune

forţată de creanţă. Dacă nu au fost înfiinţate şi alte popriri creditorul urmăritor dobândeşte un drept exclusiv

asupra sumei poprite. În caz contrar, creditorul care a obţinut primul înfiinţarea popririi va veni în concurs cu

toţi ceilalţi creditori popritori.

Din punct de vedere al modului de executare, poprirea poate fi simplă sau continuată. Poprirea

simplă se realizează printr-o singură plată, ceea ce se întâmplă, de regulă, în cazul creanţelor mai reduse

ca valoare. Cea continuată se realizează prin plăţi succesive. Este ceea ce se întâmplă în cazul popririi

asupra salariului sau asupra altor venituri periodice.În cazul în care poprirea are ca obiect titluri de valoare sau

alte bunuri mobile incorporale, executorul judecătoresc va ordona vânzarea lor, în condiţiile prevăzute de lege

pentru valorificarea bunurilor mobile.

Hotărârea de validare a popririi poate fi valorificată de creditor în termenul general de prescripţie,

respectiv de 3 ani.

67

3.Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită.

Ultima etapă a oricărei urmăriri silite o constituie, în principiu, eliberarea şi distribuirea preţului.

Legea distinge între situaţia în care la urmărire a participat un singur creditor şi cea în care la urmărire au

participat mai mulţi creditori.

În primul caz, principiul este acela că suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează

creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se

predă debitorului (art. 562 C.proc.civ.).

Cel de-al doilea caz vizează existenţa mai multor creditori. În acest caz, se pune problema

distribuirii preţului. În acest sens, art. 563 alin. (1) C.proc.civ. dispune că, dacă executarea silită a fost

pornită de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au

depus şi alţi creditori titlurile lor, executorul judecătoresc va proceda la distribuirea sumei potrivit

următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu dispune altfel:

„a) creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru

conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul

comun al creditorilor;

b)creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit

legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de

muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul

asigurărilor sociale, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin

moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c)creanţele rezultând din obligaţia de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume

periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

d)creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate

bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;

e)creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

f)creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;

g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de

lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;

h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

68

i)alte creanţe.

În cazul creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu dispune altfel, suma realizată

se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia. Dacă însă există creditori care, asupra

bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferinţă conservate, în condiţiile

prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite înaintea

celor prevăzute la art. 563 alin. (1) lit. b) C.proc.civ.

Legea reglementează şi modul în care trebuie procedat în ipoteza în care unul dintre titlurile depuse

de creditori conţine obligaţia de a plăti o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul

debitorului după efectuarea executării sau veniturile sale nu asigură plata în viitor a ratelor datorate. Într-o

asemenea împrejurare, executorul judecătoresc sau partea interesată va trebui să sesizeze instanţa în

circumscripţia căreia se face executarea, care va stabili suma globală cu care creditorul va participa la

distribuirea sumei realizate prin urmărire. Instanţa se pronunţă printr-o încheiere, dată fără citarea părţilor,

susceptibilă numai de recurs. Într-un mod similar, va proceda instanţa şi atunci când se constată că

debitorul a decedat, iar, în raport cu numărul moştenitorilor, locul unde aceştia se găsesc, modul în care s-a

făcut împărţeala moştenirii sau alte asemenea împrejurări, plata în rate a creanţelor este greu de realizat. În

acest caz, instanţa va stabili suma totală ce se cuvine creditorului, precum şi cea pe care o va plăti fi ecare

moştenitor în parte [art. 566 alin. (2) C.proc.civ.].

Eliberarea sau distribuirea sumei realizate din executare se poate face numai după trecerea unui

termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau

distribuirea acesteia, cu citarea părţilor şi creditorilor care şi-au depus titlurile.

Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul judecă

de îndată un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente. Obiecţiile

formulate de persoanele nemulţumite de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate

din executare se consemnează de executorul judecătoresc în procesul-verbal anterior menţionat. Împotriva

acestui proces-verbal se poate face contestaţie de către persoana nemulţumită, în termen de 3 zile.

Contestaţia suspendă de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea sumei.

4.Natura juridică, subiectele, obiectul contestaţiei la executare.

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia oricare dintre părţi

sau terţele persoane interesate pot obţine desfiinţarea măsurilor ilegale de urmărire silită. Această cale

69

procedurală este reglementată în art. 399-404 C.proc.civ., texte ce alcătuiesc cea de a VI-a Secţiune din

primul capitol al Cărţii a V-a din acest cod.

Contestaţia nu reprezintă însă singurul mijloc procedural reglementat de lege pentru valorificarea

unor drepturi. Astfel, terţele persoane pot recurge şi la calea procedurală a unei cereri separate, în ipoteza

în care ele n-au introdus contestaţia la executare înăuntrul termenului legal. Este ceea ce dispune, în mod

expres, art. 401 alin. (3) C.proc.civ.

Contestaţia la executare este un mijloc procedural specific ultimei faze a procesului civil, respectiv

executării silite. Natura juridică a instituţiei a fost controversată în doctrină. Într-adevăr, potrivit art. 399

alin. (1) C.proc.civ., „Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate

face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”. De asemenea, potrivit art. 58 din Legea

nr. 188/2000: „Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în

condiţiile pre văzute de Codul de procedură civilă”. Or, astfel cum s-a arătat, termenul de contestaţie induce

ideea exercitării unei „plângeri” împotriva actelor sau măsurilor adoptate de o anumită autoritate.

Unii autori au caracterizat însă contestaţia la executare ca o acţiune civilă obişnuită. Doctrina actuală

promovează punctul de vedere potrivit căruia contestaţia la executare se înfăţişează ca o cale de atac

specială atunci când ea este exercitată de către una dintre părţi şi ca o acţiune civilă particulară în cazul

promovării ei de către o terţă persoană vătămată prin măsurile de executare silită.

Calificarea contestaţiei la executare depinde de modul în care ea este privită. Într-adevăr, o

caracterizare generală a contestaţiei la executare poate conduce la calificarea ei ca un mijloc procedural mixt:

de cale de atac şi de acţiune în anulare. Dacă privim însă contestaţia la executare în concret, respectiv în

funcţie de scopul urmărit de către titular, calificarea acesteia trebuie să fie diferită.

Astfel, contestaţia promovată de părţi – creditor sau debitor – are ca scop anularea unor acte sau

măsuri de executare reputate de ele ca fiind nelegale. Motivele unei astfel de contestaţii sunt dintre cele mai

diverse. Cel mai adesea, contestaţia la executare este promovată de debitor care se poate plânge de

sechestrarea ori indisponibilizarea unor bunuri neurmăribile sau de nesocotirea unor formalităţi

procedurale. În toate cazurile în care contestaţia la executare este exercitată de părţi, ea are fizionomia unei

căi de atac, întrucât prin ea se urmăreşte un efect similar cu acela al desfi inţării unei hotărâri judecătoreşti

sau a altui act jurisdicţional, respectiv desfiinţarea unor acte sau măsuri execuţionale. Iată de ce achiesăm la

calificarea contestaţiei la executare, în asemenea împrejurări, ca o cale de atac, dar ca una cu caracter

special.

70

De altfel, referindu-se la contestaţiile care au ca obiect înţelesul, întinderea şi aplicarea

dispozitivului hotărârii puse în executare, unii autori au remarcat deosebirile esenţiale care există între

contestaţia la executare şi toate celelalte căi de atac. Într-adevăr, prin intermediul căilor de atac sunt aduse

în discuţie probleme legate de modul de soluţionare a acţiunii în fond sau vicii de ordin procedural ce au

afectat procesul de elaborare al hotărârii. Or, contestaţia la executare are un alt obiect, anume regularitatea

actelor de urmărire silită, iar nu justeţea sau legalitatea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată asupra

fondului. Contestaţia la executare este fundamental diferită de căile de atac de drept comun şi în privinţa

efectelor pe care le produce, în sensul că hotărârea pronunţată are ca finalitate simpla desfiinţare a actelor

nelegale de executare.

În ceea ce priveşte contestaţiile promovate de terţele persoane, ele au, în general, ca obiectiv

scoaterea de sub urmărire a unor bunuri ce constituie proprietatea contestatorului. De aceea, în asemenea

împrejurări, contestaţia a fost calificată adeseori ca o acţiune în „scindare”3) sau în anulare4), căci contestatorul

angajează pe această cale un veritabil litigiu cu caracter petitoriu.

Codul de procedură civilă, în art. 399, conţine o formulare generală cu privire la subiectele

contestaţiei la executare. Potrivit acestui text, orice executare silită se poate contesta de „cei interesaţi sau

vătămaţi prin executare”. O formulare asemănătoare cuprinde şi art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind

executorii judecătoreşti.

Un asemenea interes revine, în primul rând, persoanelor implicate în mod direct în raportul juridic

execuţional: creditorul şi debitorul. Cel mai adesea, astfel cum am subliniat deja, calea contestaţiei la

executare este folosită de către debitor.Într-adevăr, interesul acestuia este de a temporiza urmărirea declanşată

împotriva bunurilor sale, fi e doar pentru a mai obţine un răgaz de timp pentru predarea bunului ori pentru

efectuarea plăţii la care a fost obligat printr-un titlu executoriu. De aceea, el poate formula cele mai diverse

obiecţiuni cu privire la regularitatea procedurii execuţionale, cum ar fi urmărirea unor bunuri neurmăribile,

efectuarea executării cu încălcarea unor forme de procedură, nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la

timpul în care se poate face executarea etc. Creditorul este însă interesat în realizarea cu celeritate a dreptului

său. Aşa fiind, contestaţia sa nu va urmări temporizarea executării şi ea va fi formulată doar în mod

excepţional, cum ar fi cazul neurmăririi unor bunuri ce ar putea fi valorificate mai uşor sau nerespectarea

altor dispoziţii procedurale de natură a-l prejudicia pe contestator, ori refuzul executorului de a îndeplini

un act de executare.

Calea contestaţiei la executare poate fi folosită şi de persoanele străine de raportul execuţional. Terţii

pot uza însă de această cale procedurală numai în măsura în care au fost vătămaţi prin actele sau măsurile

71

de executare silită. Altminteri, terţii nu pot justifica niciun interes în exercitarea contestaţiei la executare.

De asemenea, este util să precizăm că, pentru terţi, contestaţia la executare nu reprezintă unicul

mijloc procedural prin care se pot plânge împotriva urmăririi unor bunuri proprietatea lor. Ei pot recurge şi la

promovarea unei acţiuni în revendicare sau la o acţiune posesorie.

Vom adăuga aici că legitimarea procesuală este recunoscută de lege şi procurorului. Ministerul public

va putea uza de calea contestaţiei la executare în condiţiile generale statornicite de art. 45 C.proc.civ.

Obiectul contestaţiei la executare poate viza urmărirea propriu-zisă şi înţelesul, întinderea ori

aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută. O atare distincţie este făcută chiar de art. 399-400

C.proc.civ. Contestaţiile privitoare la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, la

care se referă art. 399-400 C.proc.civ., sunt cunoscute în doctrină sub denumirea de contestaţii la titlu.

Toate celelalte contestaţii, la care se referă art. 399 alin. (1) (prima parte a textului) şi art. 400

alin. (1) C.proc.civ., şi care poartă asupra urmăririi însăşi sunt cunoscute sub denumirea de contestaţii la

executare propriu-zise. Acestea sunt şi cele mai frecvente contestaţii la executare care se exercită în

practică. Contestaţiile din prima categorie – contestaţiile la titlu – sunt mai rar folosite în practică, deoarece

una dintre obligaţiile esenţiale ale judecătorului este aceea de a stabili în termeni imperativi şi lipsiţi de

orice echivoc măsurile dispuse prin dispozitivul hotărârii.

În cadrul contestaţiilor la titlu, legea include şi acele situaţii în care „organul de executare refuză să

înceapă executarea silită ori îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege” [art. 399 alin. (1)

C.proc.civ.]. Textul extinde astfel sfera de aplicaţiune a contestaţiilor la titlu, deşi, după părerea noastră, în

cazul analizat nu este vorba de o veritabilă interpretare a titlului executoriu. Soluţia ar fi justificată, în opinia

noastră, cu deosebire în cazul refuzului de a porni executarea silită de către organul de executare, iar nu şi în

cazul refuzului de a îndeplini alte acte de executare.

Totuşi, este de remarcat că Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti face distincţie între

contestaţia la executare, care poate fi exercitată, potrivit art. 58, în condiţiile prevăzute de Codul de

procedură civilă şi calea procedurală a plângerii. Acest din urmă mijloc procedural este reglementat de lege

tocmai pentru cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare.

Contestaţiile la executare propriu-zise pot avea ca obiect orice neregularităţi procedurale săvârşite cu prilejul

activităţii de urmărire silită.

Menţionăm că, prin Legea nr. 219/2005, a fost introdus în Codul de procedură civilă la art. 399 şi

alin. (21) (modificat prin Legea nr. 459/2006), text potrivit căruia contestaţia la executare poate fi exercitată

72

de cei interesaţi sau vătămaţi şi împotriva încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie,

dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

În fine, mai este de reţinut că, potrivit art. 4001 C.proc.civ., contestaţiile la executare pot avea ca obiect

şi împărţirea bunurilor proprietate comună.





1.Care sunt exceptiile de la procedura popririi?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

2. Care sunt obligatiile tertului poprit dupa infiintarea popririi?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

73

_____________________________________________

3.Care sunt persoanele cu legitimare procesuala activa pentru a solicita validarea popririi?

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

________________________________________

4.Ce reprezinta contestatia la executare si care sunt formele acesteia?

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________

5.Cand poate fi exercitată contestaţia la executare împotriva încheierii prin care s-a dispus învestirea cu

formulă executorie si in ce conditii?

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

74

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________


1.Competenta de solutionare a cererii de poprire este conferita:

a)executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit;

b)instantei de judecata de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit;

c)executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul creditorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

2.Cand se solutioneaza cererea de poprire de catre instanta de fond?

a)intotdeauna;

b) în cazul popririi pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;

c) în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru pagubele cauzate prin moarte, vătămarea

integrităţii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra bunurilor imobile detinute de debitor.

3.Ce se intampla daca tertul poprit efectueaza plati împotriva dispoziţiilor de indisponibilizare ordonate de

executorul judecătoresc?

a)se reia toata procedura de executare, inclusiv infiintarea si validarea popririi;

b)se sanctioneaza tertul poprit cu o amenda civila indreptata spre maxim;

c)o atare plată nu este opozabilă creditorului popritor, fapt pentru care acesta va putea obţine din nou

obligarea terţului.

4.Cand debitorul isi schimba locul de munca, de la angajatorul care e tert poprit:

a)se infiinteaza o noua poprire la noul angajator;

b)poprirea rămâne în fiinţă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de muncă sau este pensionat;

c)se desfiinteaza poprirea.

5.Care e momentul declanşarii obligatiilor tertului poprit?

a)in termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la

scadenţa acestora;

75

b)de la data comunicarii popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora;

c)in termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la

scadenţa acestora.


1.Care e termenul in care se poate exercita validarea popririi?

a)2 luni de la datacând terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă;

b)3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă;

c)6 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.

2.Ce persoane se citeaza in fata instantei pentru validarea popririi?

a)organul de executare, creditorul popritor, debitorul poprit şi terţul poprit;

b)creditorul popritor, debitorul poprit şi terţul poprit;

c) creditorul popritor şi terţul poprit.

3.Care e efectul respingerii cererii de validare a popririi?

a)desfiinţarea popririi şi imposibilitatea continuării urmăririi silite;

b)desfiintarea popririi;

c)obligarea tertului poprit de a elibera sumele corespunzatoare creditorului popritor.

4.Formele popririi:

a)simpla sau continua;

b)nu exista decat o singura forma a popririi;

c)simpla sau complexa.

5.Ce reprezinta contestatia la executare?

a)o actiune civila de drept comun;

b)o cale de atac impotriva formelor de executare nelegal indeplinite;

c)un mijloc procedural caracteristic ultimei faze a procesului civil.

TEMA DE CASA:natura juridica a contestatiei la executare.

Tema VIII. Competenţa de soluţionare şi termenul pentru exercitarea contestaţiei la executare. Reguli

76

procedurale privind judecarea contestaţiei la executare, căile de atac împotriva hotărârii, soluţiile

pronunţate asupra contestaţiei. Plângerea împotriva refuzului executorului de a îndeplini un act de

executare . Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite. Întoarcerea executării.

I.Obiectivele specifice ale temei :prezentarea ultimelor etape ale procedurii executionale, insusirea

conceptelor cheie - cai de atac, intoarcerea executarii, indreptare – modalităţile de soluţionare a

contestaiei la executare.

II.Competenţe specifice dobândite de student :uzitarea corecta a contestatiei la executare precum si

exercitarea cailor de atac ordinare si extraordinare impotriva solutiei pronunţate in cadrul contestatiei la

executare si de asemenea remediile acesteia.

III.Cuvinte cheie: cai de atac, intoarcerea executarii, indreptare.

IV.Structura modulului de studiu : 1.Competenţa de soluţionare şi termenul pentru exercitarea

contestaţiei la executare. 2.Reguli procedurale privind judecarea contestaţiei la executare, căile de atac

împotriva hotărârii, soluţiile pronunţate asupra contestaţiei. 3.Plângerea împotriva refuzului executorului

de a îndeplini un act de executare . 4.Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite.

5.Întoarcerea executării.

V.Rezumat: in cadrul acestei teme en vom referi la modalitatea de soluţionare a contestatiei la

executare precum si remediile aplicabile acesteia. De asemenea, va fi prezentata institutia intoarcerii

executarii silite.

Conţinutul temei :

1.Competenţa de soluţionare şi termenul pentru exercitarea contestaţiei la executare.

În privinţa competenţei, legea face distincţie, astfel cum am remarcat deja, între contestaţiile la titlu

şi contestaţiile la executarea propriu-zisă. Astfel, potrivit art. 400 alin. (1) C.proc.civ., contestaţiile se

introduc la instanţa de executare.

Potrivit art. 400 alin. (2) C.proc.civ.: „Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării

titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea

contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare

aparţine instanţei de executare”.Textul citat îndreptăţeşte concluzia potrivit căreia toate contestaţiile la titlu

intră în căderea instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Pentru raţiuni similare, toate celelalte contestaţii la executare sunt date de art. 400 alin. (1)

77

C.proc.civ. în competenţa instanţei care execută hotărârea.

De la regula instituită de art. 400 alin. (2) C.proc.civ., chiar acest text face o importantă excepţie în

privinţa contestaţiilor ce au ca obiect un titlu executoriu ce nu emană de la „un organ de jurisdicţie”. Din

formularea acestui text rezultă că el are în vedere tot categoria contestaţiilor ce au ca obiect lămurirea

înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu. Textul menţionat dă aceste contestaţii la titlu în

competenţa instanţei de executare.

Codul de procedură civilă, în art. 401 alin. (1), cuprinde o reglementare particulară cu privire la

termenul de exercitare a contestaţiei la executare. Potrivit art. 401alin. (1) C.proc.civ. ter menul pentru

exercitarea contestaţiei începe să curgă de la data când:

„a) contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini

un act de executare;

b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea

este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu

la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

c)debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul

act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie”.

Textul citat este semnificativ în privinţa momentului de când începe să curgă termenul de 15 zile,

dar şi în privinţa situaţiilor la care se referă cele trei împrejurări pe care le determină. Principiul este însă

acela potrivit căruia termenul de 15 zile începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de

actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.

Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face

oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Contestaţia la executare se soluţionează cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă,

care se aplică în mod corespunzător. Este un principiu de bază şi care este consa crat anume în art. 402 alin.

(1) C.proc.civ. În acest scop, părţile se citează „în termen scurt”.

O regulă derogatorie de la dreptul comun este statornicită în acelaşi text şi ea vizează soluţionarea de

urgenţă a contestaţiei şi cu precădere faţă de alte cauze.

După sesizare, instanţa poate dispune suspendarea executării silite, dar numai dacă se depune o

cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel [art. 403 alin. (1)

C.proc.civ.]Asupra acestor cereri de suspendare instanţa competentă se pronunţă prin încheiere, care poate fi

78

atacată cu recurs, în mod separat [art. 403 alin. (3) C.proc.civ.]

În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune, dacă s-a plătit cauţiunea, prin încheiere şi

fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea de către instanţă a cererii de

suspendare prevăzut de art. 403 C.proc.civ.

Tot ca o particularitate semnalăm faptul că, de data aceasta, legea determină şi cuantumul

cauţiunii ce trebuie depusă de către solicitant. Aceasta este de 10% din valoarea obiectului cererii sau de

500 lei pentru cererile neevaluabile în bani.

Administrarea probelor se va face şi în faţa instanţei competente a statua asupra contestaţiei la

executare după regulile dreptului comun.Cu toate acestea, în cadrul contestaţiei la executare nu se vor

administra decât acele probe care sunt necesare pentru a demonstra nelegalitatea măsurilor sau a actelor de

urmărire silită.Pe de altă parte, în privinţa probelor, se va ţine seama şi de natura şi scopul urmărit prin

contestaţia la executare care formează obiectul judecăţii. Astfel, în principiu, în cazul contestaţiilor la

titlu nu este necesară administrarea unor dovezi deosebite, căci interpretarea şi desluşirea conţinutului şi a

modului de aplicare a dispozitivului hotărârii trebuie să se facă de instanţa competentă pe baza pieselor de

la dosar, iar nu pe baza unor dovezi extrinseci.

Situaţia este cu totul diferită în cazul contestaţiilor la executare propriu-zise. Astfel, în cazul unor

neregularităţi procedurale, cum ar fi cele privitoare la timpul şi locul executării, perimarea executării

silite, neîndeplinirea unor formalităţi execuţionale indispensabile, viciul procedural va rezulta cel mai

adesea din actele de la dosarul execuţional. În cazul în care contestaţia la executare este formulată de un

terţ care susţine că i s-au urmărit bunuri proprietatea sa acesta va trebui să-şi dovedească dreptul său prin

probe corespunzătoare.

În privinţa căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate asupra contestaţiilor la executare, Codul de

procedură civilă a stabilit un regim juridic distinct pentru contestaţiile la executare propriu-zise şi pentru

contestaţiile la titlu. Astfel, în privinţa contestaţiilor la executare propriu-zise, art. 402 alin. (2) C.proc.civ. a

instituit principiul potrivit căruia „hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel”. Ne

aflăm în prezenţa altui caz de suprimare a căii ordinare de atac a apelului în materia executării silite.

Cu toate acestea, de la principiul enunţat chiar art. 402 alin. (2) C.proc.civ. face două excepţii

importante şi deopotrivă justificate. Prima excepţie vizează hotărârile pronunţate în temeiul art. 4001

C.proc.civ., adică cele pronunţate cu privire la împărţirea bunurilor comune în cadrul judecării contestaţiei la

executare. A doua excepţie vizează hotărârile pro nunţate în temeiul art. 401 alin. (2) C.proc.civ., adică cele

79

pronunţate asupra contestaţiei introduse de un terţ care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real

asupra bunului urmărit.

Ambele excepţii se justifică pe deplin în considerarea faptului că, în asemenea situaţii, are loc o a

adevărată judecată de fond, cu toate garanţiile procesuale, astfel că este normal ca hotărârea pronunţată să

poată fi atacată potrivit regulilor de drept comun, adică atât cu apel, cât şi cu recurs.

În privinţa contestaţiilor la titlu, legea aplică principiul potrivit căruia accesoriul urmează soarta

principalului. Într-adevăr, potrivit art. 402 alin. (3) C.proc.civ.: „Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia

privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea

ce se execută”.

Codul de procedură civilă nu conţine dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în privinţa

posibilităţilor de exercitare a căilor extraordinare de atac. Aşa fiind, doctrina consideră că împotriva

hotărârilor pronunţate asupra contestaţiilor la executare se pot exercita şi căile extraordinare de atac3), dacă

cerinţele legale de exercitare a acestora sunt întrunite.

De cele mai multe ori, contestaţia la executare are un scop limitat, anume acela al anulării unui act

de executare silită. Ea poate avea ca finalitate însă chiar revendicarea bunului urmărit de către o terţă

persoană.

Mai întâi, este necesar să precizăm că în cazul respingerii contestaţiei nu se ridică probleme

deosebite, căci efectul firesc al unei asemenea decizii este reluarea executării dacă aceasta a fost suspendată.

Dacă nu s-a dispus suspendarea executării cu prilejul judecării contestaţiei, activitatea de executare va

continua în mod firesc. Hotărârea de respingere a contestaţiei va avea putere de lucru judecat şi o a doua

contestaţie la executare pentru acelaşi motiv va fi inadmisibilă.

În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru

pagubele cauzate prin întârzierea executării. Despăgubirea poate fi dispusă ori de câte ori se constată

întârzierea executării, fără ca legea să impună vreo condiţie specială, culpa procesuală a contestatorului fiind

suficientă.

În cazul admiterii contestaţiei la executare, efectele hotărârii diferă şi în funcţie de motivele

invocate de contestator şi acceptate de către instanţa de judecată. Potrivit art. 404 alin. (1) C.proc.civ., în

cazul admiterii contestaţiei, „instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune

îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau

efectuarea actului de executare a cărui în deplinire a fost refuzată”.

80

În cazul contestaţiei la executare ce are ca obiect refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un

act de urmărire, admiterea ei determină obligarea organului de executare la îndeplinirea acelui act.

Admiterea contestaţiei la titlu are ca efect continuarea executării silite în condiţiile şi cu

interpretările date dispozitivului de către instanţa care a avut competenţa de a o soluţiona.

3.Plângerea împotriva refuzului executorului de a îndeplini un act de executare .

Legea nr. 188/2000 reglementează, în art. 54, şi posibilitatea îndreptării erorilor materiale şi a

completării omisiunilor vădite. Legea nu cuprinde o reglementare detaliată a celor două instituţii procesuale,

astfel că unele din principiile dreptului comun sunt aplicabile şi în această materie.

Într-adevăr, un singur text este consacrat celor două instituţii menţionate. Potrivit art. 54 din Legea

nr. 188/2000: „Actele îndeplinite de executorii judecătoreşti, care prezintă erori materiale sau omisiuni

vădite, vor fi îndreptate sau completate de către aceştia, la cerere sau din oficiu, cu citarea părţilor, dacă

lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşe lilor sau completarea omisiunilor. Cererea de

îndreptare a erorii materiale sau de completare se va soluţiona de urgenţă. Despre îndreptarea sau

completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului”.

Observăm că procedura de soluţionare a cererilor este identică în cazul celor două instituţii

procesuale pe care le consacră textul citat. Legea nu determină însă conţinutul sintagmelor folosite: „erori

materiale” şi „omisiuni vădite”. Socotim că este vorba de erori materiale sau omisiuni cu privire la

numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale. La aceste

erori şi omisiuni se referă şi art. 281 alin. (1) C.proc.civ., astfel că legea specială se completează în mod

corespunzător cu dispoziţiile dreptului comun.

Totuşi, sunt de remarcat şi unele note particulare cu privire la incidenţa celor două instituţii

procesuale. În primul rând, completarea actului de executare este posibilă numai dacă omisiunea are un

caracter vădit. În al doilea rând, ambele instituţii îşi găsesc aplicare doar dacă lucrările dosarului cuprind

„date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor”.

Cererea de îndreptare sau de completare a actului este de competenţa executorului judecătoresc, care

se va pronunţa în toate cazurile numai după citarea părţilor. Este o altă particularitate faţă de dreptul

comun. În fine, cererea de îndreptare sau de completare a actului se soluţionează de urgenţă.

5.Întoarcerea executării.

81

Întoarcerea executării silite nu a fost reglementată, în mod expres, în Codul de procedură civilă. Cu toate

acestea, o parte a doctrinei a invocat şi dispoziţiile art. 311 alin. (2) C.proc.civ., pentru a explica că întoarcerea

executării operează de plin drept, fără să mai fie necesară formularea unei acţiuni separate. Într-adevăr, art. 311

alin. (2) C.proc. civ. dis pune că: „Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea

hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel”.

Totuşi, aplicarea practică a principiului enunţat de textul citat a întâmpinat dificultăţi, majoritatea

doctrinei considerând necesară promovarea unei acţiuni separate pentru a se dispune întoarcerea executării.

În practică s-a considerat, uneori, că întoarcerea executării poate fi obţinută şi pe calea ordonanţei

preşedinţiale, dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 581 C.proc.civ.

Noua reglementare procesuală, consacrată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000, are şi meritul de a

acoperi lipsa unei reglementări privitoare la întoarcerea executării. În acest scop, în Codul de procedură

civilă s-a introdus, după Secţiunea a VI-a din Capitolul I al Cărţii a V-a, o nouă secţiune, a VI1, intitulată

„Întoarcerea executării”.

Potrivit art. 404

însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare

acesteia”. Textul consacră dreptul părţii, care a obţinut desfiinţarea executării, la restabilirea situaţiei

anterioare.

În concretizarea acestui principiu, art. 4041 alin. (2) C.proc.civ. dispune că bunurile asupra cărora s-a

făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit. Acest text vizează una dintre cele mai simple situaţii care

se pot ivi în practică, respectiv aceea în care executarea s-a realizat prin predarea bunurilor mobile sau

imobile ale debitorului (executare silită directă).

A doua situaţie care se poate ivi este aceea în care executarea s-a făcut prin vânzarea unor bunuri

mobile. Într-o asemenea împrejurare, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a

sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte

aplicare art. 449 C.proc.civ. Soluţia este raţională şi este destinată să asigure o repunere integrală a părţii în

situaţia anterioară. Şi excepţia la care se referă art. 449 C.proc.civ. are o justificare deplină, căci ea vizează

situaţia în care adjudecatarul bunului a plătit preţul. Într-adevăr, într-o asemenea situaţie, nu este admisibilă

nicio cerere de desfi inţare a vânzării împotriva adjudecatarului, „în afară de cazul în care a existat fraudă

din partea acestuia”.

Legea determină şi instanţa care are competenţa de a dispune întoarcerea executării. Astfel, în cazul în

care instanţa judecătorească a desfi inţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, ea

82

va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare [art. 4042 alin. (1) C.proc.civ.].

Dacă instanţa care a desfi inţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a

luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care

rejudecă fondul [art. 4042 alin. (2) C.proc.civ.].

Ce se întâmplă în cazul în care restabilirea situaţiei anterioare nu s-a dispus de instanţa de judecată,

în condiţiile precizate anterior, respectiv de art. 4042 alin. (1) şi (2) C.proc.civ.? Pentru o asemenea ipoteză,

art. 4042 alin. (3) C.proc.civ. dispune că persoana îndreptăţită va putea cere restabilirea situaţiei anterioare

„instanţei competente potrivit legii”. În cazul în care titlul executoriu emis de un alt organ decât o instanţă

judecătorească a fost desfiinţat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instanţelor

judecătoreşti, iar modalitatea restabilirii situaţiei anterioare executării nu este prevăzută de lege ori, deşi

prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obţine pe calea unei cereri introduse la instanţa prevăzută

de art. 4043 alin. (3) C.proc.civ. (art. 4043 C.proc.civ.).





1. Prezentati conpetenta de solutionare a contestatiei la executare.

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

__________________________________________________________

2. Care sunt termenele in care se poate exercita contestatia la executare?

___________________________________________________________________________________

83

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

__________________________________________________________

3.Administrarea probelor in fata instantei in cadrul contestatiei la executare ?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

__________________________________________________________

4. Se pot exercita caile de atac extraordinare impotriva solutiilor pronuntate in cadrul contestatiei la

executare si care sunt acestea?

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________

84

__________________________________________________________

5.Care e efectul admiterii contestatiei la titlu ?

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________


1.Competenta de solutionare a contestatiei la titlu o are:

a)instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută;

b) instanţa care se afla in circumscripţia teritoriala a debitorului;

c)instanta care se afla in circumscripţia teritoriala a creditorului.

2.Care e procedura prevazuta de lege pentru solutionarea contestatiei la executare?

a)procedura ordonantei presedintiale datorita urgentei;

b)procedura necontencioasa;

c)procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă

3.In ce conditii poate dispune organul de executare suspendarea tuturor formelor de executare silita dupa

introducerea contestatiei la executare?

a)niciodata;

b) numai dacă se depune o cauţiune;

c)ori de cate ori se constata ca se impune in lumina faptului ca s-ar produce un prejudiciu.

4.Care e cuantumul cautiunii care trebuie depusa?

a)20% din creanta urmarita;

85

b)10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani;

c) 10% din valoarea obiectului cererii sau de 1000 lei pentru cererile neevaluabile în bani

5.Care sunt caile de atac impotriva solutiilor pronunţate in cadrul contestaţiilor la titlu?

a)recurs;

b)recurs si apel;

c)hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu

este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.


1.Care din urmatoarele constituie un efect al respingerii contestatiei la executare?

a)intoarcerea executarii silite;

b)contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării;

c)amendarea contestatorului.

2.Care e temeiul intoarcerii executarii silite?

a)anularea formelor executarii silite efectuate pana la admiterea contestatiei la executare;

b)respingerea contestatiei la executare;

c)in toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită.

3.Cum se concretizeaza intoarcerea executarii silite in situatia vanzarii bunurilor mobile?

a)prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei;

b)prin restituirea de către creditor a unor bunuri de acelasi gen si aceeasi valoare;

c) prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare.

TEMA DE CASA:caile ordinare de atac impotriva solutiilor pronuntate in cadrul contestatiei la executare.

Raspunsurile corecte la testele grila de autoevaluare:

TEMA I: 1. - a; 2. - b; 3. - c; 4. - a; 5. - c; TEMA II: 1. - a; 2. - c; 3. - a; 4. - a; 5. - a; TEMA III: 1. - c; 2. - a; 3. -

a; 4. - c; 5. - c; TEMA IV: 1. - c; 2. - c; 3. - b; 4. - c; 5. - b; TEMA V: 1. - b; 2. - a; 3. - b; 4. - b; 5. - a; TEMA VI: 1.

86

- a; 2. - c; 3. - a; 4. - c; 5. - a; TEMA VII: 1. - a; 2. - b; 3. - c; 4. - b; 5. - a; TEMA VIII: 1. - a; 2. - c; 3. - a; 4. - b; 5. -

c.

87

ID Executare Silita

Documents

Transcript of ID Executare Silita