Geneza municipiului Balti: concept urbanistic si prima atestareMaralcovschi Teo-Teodor
În memoria
soiei Ecaterina
Geneza i evoluia aezrilor urbane medievale reflect „expresia unui proces
social-economic în cursul creia meteugarii din obtea steasc se desprind de
agricultur pentru a se stabili în centre care s le înlesneasc într-o mai mare msur
practicarea meseriei” 1 . Studierea complex a acestei probleme tinde s precizeze
tipologia feudalismului moldovenesc, specificul evoluiei oraelor în genere,
restructurrile din sfera produciei i a relaiilor sociale, principalele direcii ale
politicii interne etc. Cadrul cercetrii are menirea fireasc s informeze populaia
oraului i, în genere, opinia public cu analize i sinteze documentate, ceea ce poate
exercita influen asupra formrii contiinei i calitilor patriotice ale cetenilor pe
principii obiective. Pe ansamblu, dup Nicolae Dabija, activitatea dat reia i
cinstete trecutul, care înfieaz „o datorie de cpetenie” i „onoare a oricrei
generaii” 2 .
Bli, ora bine cunoscut, este situat pe întinsul stepei care-i poart numele în
locul unde se vars râuleul Ruel în Rut. În aria municipiului i a zonelor limitrofe
curg i alte ape mici, dar ignorate cu desvârire ca valoare natural. Se prezint
original relieful blean. Oraul este plasat pe cinci coline de o privelite rar tipic
zonelor subcarpatine, care coboar lent spre albiile celor dou fluvii. Lunca Rutului
pe cursul apelor deschide o panoram de o frumusee inedit completat armonios de
faun i flor variat, precum i de alte monumente naturale, lsate i acestea în voia
întâmplrii.
Municipiul are o suprafa de 110 km 2 înclinat raional cu faa spre soare.
Populaia urbei este de peste 130 mii oameni, care locuiete în 14 cartiere, cel mai
mare fiind Dacia. Oraul dispune de 384 strzi i stradele, 12 poduri, majoritatea
având capacitate mare.
Se bucur de faima unui centru industrial i de comunicaii importante. Urba
are o serie de întreprinderi industriale i de prelucrare a produselor agricole (uzinele
„Agroma”, „Rut”; combinatele „Basarabia Nord”, „Incomlac”, „Floarea”; fabrici
de confecii etc). Prin ora trec mai multe osele care leag nordul i sudul, estul i
vestul republicii; trei ramificaii feroviare cu dou gri. Aici funcioneaz
Universitatea de Stat „A.Russo”, Teatrul Naional „V.Alecsandri”, 5 colegii, 6 coli
profesionale, 14 licee, 12 coli generale, alte instituii de învmânt i educaie. La
1
Dan Bdru, Ioan Caprou, Iaii vechilor zidiri pân la 1821, Ediia a II-a, revzut, Iai: Cartea Editorial Demiurg,
2007, p.21 2
Nicolae Dabija, Pe urmele lui Orfeu. Eseuri (ed.a doua revzut i completat), Chiinu: Hyperion, 1990, p.8
© Maralcovschi Teo-Teodor
etc.
Oraul este reprezentat de mai multe credine: ortodox de stil vechi cu un
episcopat, dou catedrale i patru biserici; romano-catolic cu o biseric catolic;
protestant (baptiti .a.) cu trei biserici, iudaic cu o sinagog, martorilor lui Ehova
* * *
Tentativa de a spicui istoria oraului începe pe la mijlocul sec. al XIX-lea, îns
rezultatele erau prea modeste 1 . Lucrurile nu s-au schimbat nici mai târziu din cauza
c autorii preluau tezele greite
din trecut 2 fr ca acestea s fie supuse analizelor de
rigoare. Istoriografia sovietic mai consacrat în editarea unor materiale, inclusiv i
cu caracter monografic de asemenea nu izbutete s studieze rdcinile îndeprtate
ale oraului, referindu-se în mod special la descrierea evenimentelor care au urmat de
la 1812 încoace 3 . Studierea genezei i epocii medievale a fost lsat pentru viitor,
doar c s-au fcut numai unele referine cu caracter general.
Banal se prezint, spre exemplu, concluzia cum c teritoriul de la intersecia
fluviului Rut cu Ruel, Cubolta i Cinar ar fi fcut parte din componena Daciei 4
sau afirmaia, conform creia aceeai zon a fost afectat nefast de toate popoarele
barbare din cadrul migraiilor 5 .
Este bine cunoscut, c primul val al migraiilor cuprinde sec. VI - VII. Stepa
blean a fost afectat numai de avari în jurul anului 480. În cel de-al doilea val
particip ungurii (sec. al IX-lea), iar ctre sec. al XIII-lea - ttarii.
În ambele valuri sunt inclui i slavii: la început slab, iar în sec. VII-IX, ceva
mai activ. Literatura sovietic a formulat concluzii potrivit crora elementul slav era
1 .. i , în « i ». V.
, 1863 . 546, 550,553, 556, 565, 568; .. , , VI, .291
.a. 2 Zamfir Arbore, Dicionarul geografic al Basarabiei, Chiinu: Muzeum, 2001, p.23; Almanahul oraului i judeului
Bli pe anul 1933; Ion Guguiman, Blul, un ora care crete, în „Revista geografic român, 1939 .a. 3 ., . . . .... e: , 1961; Bli,
Chiinu: Timpul, 1972 (album cu intervenii istorice); B.Ghissler, L.Hala, Bli, Chiinu: Timpul, 1980;
S.A.Sivolobov, S.L.Uliaev, Bli, Chiinu: Timpul, 1988. 4 . , . . ..., p.3
5 Idem. Se afirm, c pe aici au trecut vestgoii (sec.III), hunii (sec.IV), avarii (sec.VI), pecenejii (sec.X), polovii
(sec.XI), ttarii (sec.XIII), iar în sec. VII-IX „au locuit triburile slave” fr ca s se specifice caracterul migraionist al
acestora. Prin aceasta se subânelege c slavii s-au bucurat de statut autohton, iar populaia romanizat btina ar fi
fost supus proceului migraionist i odat cu Evacuarea lui Aurelianus prsete locurile strmoeti. Tocmai peste vre-
o ase-apte secole revine la est de Carpai cu efectul presupusei simbioze cu slavii „autohtoni” i producerii etnosului
dorit „” (... . :
, 1978, .30, 35, 53-64). Sedentarea pervers a conceptului antitiinific este urmat de teza care
exclude definitiv existena elementului etno-lingvistic bazic (daco-roman/valah/român) în perimetrul teritoriului dintre
Prut i Nistru. „...Dac prezena elementului slavon în cultura balcano-dunrean nu poate fi contestat, afirm autorii
sovietici, apoi prezena elementului est-romanic pe teritoriul Moldovei nu are acoperire tiinific” (..,
.., ... «-
», în «- » ( ). :
«», 1978, .6). Judecând dup titlul culegerii i esena tezelor exprimate contactele etno-culturale de aici au
avut dou niveluri: slavo-dacoromane cu finala crerii „volohilor” i slavo-valahe care produc „poporul moldovenesc”
separat de la cel românesc. Astfel, „scrutrile” aberante ale istoricilor sovietici au demonstrat conformismul total al
cercetrilor cu interesele geopolitice ale U.R.S.S.
8
prezentat definitoriu i autohton 1 . Restul migraiunilor au ocolit teritoriile stepei
blene.
Eludarea acestor teritorii are la baz mai multe cauze, îns principala e c
barbarii evitau trecerea munilor, preferând s se
mite prin zonele de step i,
evident, prin prile laterale
ale lanului carpatin. Astfel,
aezat or.Bli rmânea în
infiltreaz pe dreapta Tisei în direcia Panoniei, prin bazinul
Criului i stânga Siretului, Câmpia Român i Severin. Situaia se modific pervers
tocmai dup întemeierea Hanatului din Krimeea. Din acest moment teritoriul blean
este afectate sistematic de ttarii nogai în calitate de aliaii fideli ai otomanilor.
Sunt fr acoperire tiinific afirmaiile c „în sec.VII-IX pe teritoriul
actualului Bli locuiau triburile slave ale tiverilor” 2 sau c a fost sub jurisdicia
cnezatului Haliciano-Volyn 3 , iar în sec.X-XI trecuse în componena Rusiei Kievene
4 ,
de fiecare dat ignorându-se elementul autohton daco-roman. Din acest motiv liderii
Radei Ucrainene au manifestat pretenii teritoriale, enunând c Basarabia face parte
din teritoriul naional ucrainean 5 , iar Nota guvernului sovietic din 26 iunie 1940
adresat guvernului României stipula precum c aici ucrainenii formau majoritatea
populaiei. De fiecare dat se confundau dou lucruri eseniale: preponderena
numeric a românilor în inut i traiul real al minoritii etnice ucrainene în inut cu o
pondere de 9-12% 6 .
Afirmaia c „în secolul al XIV-lea teritoriul oraului a intrat în componena
Principatului Moldova” 7 reflect insistena istoriografiei sovietice de a relua
1 A se vede: ... O . : ,
1978, .53-64 .a. 2 ., .. .., .3
3 ., .. ; , .256 . V.Stati, susine ideea sintezei dintre
slavi i populaia romanizat rezultat cu geneza volohilor. Din alt parte se exprim oportun includerii Basarabiei în
componena Rusiei Kievene i a knezatului Haliciano-Volyn (a se vedea: Vasile Stati, Istoria Moldovei, Chiinu:
Vivar-Editor, 2002). V. Stepaniuc precizeaz: „În unele lucrri i chiar manuale de istorie, conchide acest autor, i
astzi se vehiculeaz ideea c zona de nord-est dintre Prut i Nistru s-ar fi aflat sub oblduirea Rusiei Haliciene” (Victor
Stepaniuc, Statalitatea poporului moldovenesc. Aspecte istorice, politico-juridice, Chiinu, 2005, p-18) 4 Idem; . . : , 1987, . 227-234 .
5 Prof. Stefan Rudniky afirm: „Gubernia Basarabia împreun cu extremitile nord-vestice i fia litoral aparin de
teritoriile naionale ukrainene” (, ., 1916-Cit.dup: Iakob Becker, Bessarabien und sein
Deutschtum. Bietigheim.Württemberg, 1966, p.76. În cadrul edinei Radei Centrale Ukrainene din 20.IV.1918, liderul
acesteia Mihail Gruevscy declar: „Basarabia pe parcursul istoriei sale nici când nu a aparinut Moldovei, iar
moldovenii din Basarabia constituie nu mai mult, decât o minoritate etnic” (a se vedea: I. Dumitracu, Românii
transnistreni în Rada Central Ukrainean în 1918, în rev. Moldova nou, nr. 1-3, ianuarie-decembrie 1941, p.89) 6 O.G.Lecca, Neamul românesc. Formarea lui i influenele strine. Sintez etnologic, în rev. „Viaa Româneasc”,
1926, nr.5-6, p. 207 7 ., .. .., .3
9
cunoscuta „teorie imigraionist” elaborat de ctre istoricii austro-ungari 1 i investit
ulterior cu uurin în etnonimul în calitate de product al simbiozei slavo-
daco-romane i presupusa genez a „poporului moldovenesc” 2 advers bazicului
românesc. Atât autorii „teoriei imigraioniste” cât i fondatorii istoriografiei sovietice
ignorau similitudinea proceselor etnice, istorice i culturale de pe ambele maluri ale
Dunrii 3 , în Transilvania
5 din cele mai îndeprtate timpuri. Unele
Unele modificri neeseniale intervin numai dup anexarea unor inuturi la unul din
cele trei imperii, cum e i cazul oblastiei Basarabia. În asemenea situaii istoricii
fabricau scrieri convinabile exclusiv politicii cercurilor expansioniste respective. La
fel s-a întâmplat i în descrierea rdcinilor or. Bli. Astfel, nu poate ficonsiderat
prerea lui F. Bruni care afirma voluntar c în sec. al XIV-lea Bli ar fi fost un ora
rusesc 6 . Ideea diform rmâne în vigoare ascuns i în publicaiile aprute mai recent
7 ,
Pentru a reconstitui principiile adevrului i dreptii suntem obligai s
analizm succint problema componenei etnice a populaiei din estul munilor Carpai
de pân la formarea rii Moldovei. Sursele narative, materialele culturilor
arheologice, lingvistica, creaia popular confirm incontestabil c aici au locuit în
permanen strmoii românilor - valahii. Restul prerilor, care substituie acest factor
obiectiv, îi pierd valoarea din start.
Privitor la etnonimul valah, adic român exist o mulime de surse ale tradiiei
literare. Aceste provin din arsenalul limbilor nordice i nord-vestice ale Europei, est-
slave, cancelaria papal i din mrturisirile surselor arabe. O inscripie runic
executat pe o piatr comemorativ (aezarea Sjonhen pe insula Gotland din Marea
Baltic) de la finele secolului al IX-lea atest etnonimul Blakumen, o variant
scandinav al numelui valah 8 . Un document islandez, (probabil, din 1018-1019)
1 R.Rössler, Romaniche studien, Leipzig, 1971; I.Yung, Römer und Romanen in der Donauländer, Insburg, 1877 etc.
Aceti autori i urmaii lor adepi a „teoriei imigraioniste” au fost influenai de unele aprecieri ale publicaiilor antice
i medievale timpurii. Spre exemplu, Eutropiu, un contemporan a lui Constantin cel Mare scria: „Traian, dup cucerirea
Daciei, adusese o mulime foarte mare de oameni din toate colurile lumii romane” - Traianus victa Dacia ex toto orbe
Romano infinitas [eo] copias hominum”, în Eutropius, Scrieri istorice de la întemeierea Romei, VIII, 6. Asigurrile
lui Eutropiu nu pot fi confirmate. În istoria Romei republicane i imperiale nu se cunosc strmutri masive de populaii.
Interesul practic al autoritilor era completarea arsenalului de sclavi i extragerea bunurilor materiale de la popoarele i
statele cucerite. 2 ... . – . «o », 12/1940, .3-28. Publicaia a
aprut dup crearea RASS Moldoveneti (1924) i ocuparea sovietic a Basarabiei în iunie 1940 3 Ioan-Aurel Pop, Românii i maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca,
1996, p.27 4 tefan tefnescu, Istoria medie a României, Partea I-a, Principatele române – Originea i afirmarea lor, Bucureti,
1991, p.124-134; Vlad Georgescu, Istoria Românilor de la origini pân în zilele noastre, Ediia a III-a, Bucureti:
Humanitas, 1992, p.13-30 .a. 5 Victor Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Bucureti, 1982; Vasile Arvinte, Român, românesc, România, Iai, 2008,
p.151-181; Iancu Maxim, Etnogeneza românilor i a altor popoare europene privit prin prisma geografiei istorice, Iai,
1995, p.109-124 .a. 6 .. ii, în «. . i ». III. , 1853, .
435 7 Bli. Album – Text i elaborare de Svetlana Griina, Chiinu: Proart, 2006, p.21. Aici din textul lui F.Bruni «…
i» (“…în alt ora din Rusia”) este omis cuvântul “din Rusia” i sun astfel: «…
, » ( „...în alt ora numit Bli”). 8 Victor Spinei, Informaiile istorice despre populaia româneasc de la est de Carpai în secolele XI-XIV, în Anuarul
Institutului de Istorie i Arheologie „A.D.Xenopol”, XIV, 1977, Iai, p.1
10
denot acelai etnonim, Blökumenn 1 numai c rostit în grupul de limbi anglo-saxe.
Cronica lui Nicetas Choneatis relateaz despre reinerea în 1164 a lui Andronic
Comnenul de βλχοι 2 (vlahi/valahi). Atunci când Kinnamos se refer la expediia
bizantin împotriva maghiarilor din 1166 povestete i despre vlahi 3 , care erau aliai
al sauromaiulor/sarmailor. Ipatievskaya Letopisy relev conflicte militare în anii
1231, 1235, 1241 i 1257 dintre Haliciului i βολοχ (v/bolohoveni) din cauza
inteniei acestui vecin s adminiustreze Basarabia de nord, între care i stepa
blean 4 . O cronic din 1150 atest localitatea Bolohovo i populaie valah
autohton prin prile nordice ale Moldovei 5 . Pohvala mrea a valahilor se observ
dintr-un act german de la înc.sec.al XIII-lea care ne informeaz despre sosirea la un
mariaj select a unui duce „zer Vlâchen lant” („din ara vlahilor”) pzit de „un pâlc
de 700 oteni” 6 .
Populaia valah de la rsrit de Carpai este menionat în pisaniile papale.
Scrisoarea din 14 noiembrie 1234 adresat lui Bela al IV-lea, viitorul rege al
ungurilor, cu ocazia refuzului Episcopiei Cumane 7 de a recunoate autoritatea
vatican, evideniaz etnia Walathi din ara Bârsei, locuri apropiate de Ungaria i la
est de Carpai 8 . În Cronica lumii de Rudolf de Ems (mijl.sec. al XIII-lea) figureaz un
un popor vlah < privit dinspre vest >„dincolo de muni” 9 , evident, i în stepa de mai
târziu blean. Geografia lui Vardan scrie despre „oulachat” (vlahi), care locuiau în
vecintate cu ruii 10
, adic la nord, nord-est de muni.
Informaiile insistente despre valahi (vlahi) nu pot fi lsate fr atenie când se
fac studii ale genezei oraelor i a poporului român. Etnonimului figureaz, dup cum
se vede încontinuu, în limbile german, scandinavice, polonez, slavon, maghiar
ataat respectiv la normele lexicale, fonetice i morfologice. Esenialul îns rmâne
irevocabil – i la est de lanul montan carpatin locuia unul i acelai popor numit
valahi. Alternanele valah/voloh/vlax semnific transformarea vocalei „a” în „o” care
devine plenison sau dispare cu totul, iar raportul „valah- „bolohoven” reflect
aceeai corelaie dintre consoanele „b” i „v”. În toate cazurile chintesena noiunii
nu este abandonat, de aceea modificrile lingvistice nu trebuie s deranjeze auzul
sau s se extrag concluzii tendenioase. În aceast ordine de idei semanticul
„valah/român” trebuie privit identic, fiindc reflect nuane similare lingvistice.
A.Zasciuk, autor rus din sec.al XIX-lea, cu aceast ocazie scria nu fr sens c
« i () ,
, » 11
(„...însui numele de
român (roman) motenit de seminia moldovenilor, este un precedent s fie 1 Ibidem, p.2
2 Idem
4 Victor Spinei, Informaii., p.3
5 Ibidem, p.4
6 Ibidem, p.3-4
7 Episcopia Cuman a funcionat în anii 1057-1241. Dup marea schism a bisericii cretine din 1054 Episcopia trece
la ritul ortodox. 8 Victor Spinei,Informaii, p.5
9 Idem
11 . . . , în «.
». , , 1863, . 499
11
, –
» 1 („Polonezii, ungurii i ceilali vecini îi numesc pe români volohi, la fel
ca i pe toi italienii”). Exist i alte indicaii privind traiul valahilor (românilor) în
calitate de populaie majoritar la est de Carpai 2 . Celelalte etnii minoritare, de regul,
regul, nomade i belicoase, formau substratul etnic fluctuos, printre care erau i
slavii.
Sursele mrturisesc c slavii provin din prile Vistulei i se infiltreaz spre sud
prin prile laterale ale Carpailor, afectând Balcanii, Bizanul i sudul Greciei.
Micarea lor a produs un dezechilibru etnic important în spaiul dat 3 . Pheophilakt
Simiokatta (≈582-610), spre exemplu, afirma c „trupele, alt fel zis, - bulucurile de
slavi, devastau puternic locurile tracice” 4 . În acelai mod se exprim i autorul
bizantin Menandru [Protictor] 5 . Astfel, concluziile care afirm c slavii au jucat un
rol progresiv în destinele btinailor din arealul balcano-dunrean, nu corespund
întocmai adevrului obiectiv.
Pentru a domina în zon arismul permanent a exploatat cretinismul ortodox.
În Moldova limba i scrisul slavon este introdus din 1401 mai întâi în biseric, iar
apoi i în cancelarie. Timp de dou secole i jumtate vorbitorii de limb valah/
român erau obligat s asculte serviciile divine i de legislaie într-o limb
necunoscut. Abia la mijl.sec.al XVII-lea 6 , prin efortul depus de Vasile Lupu i
anturajul su cult, limba român este ridicat la locul cuvenit.
i literatura despre Bli este afectat de aceeai tendin. Astfel, când se
presupune c Bli la finele sec. al XV-lea a fost supus unui jaf crud i ars temeinic
de ttarii lui Ghirei-Khan 7 , urmeaz constatarea c „btinaii rmai în via au fost
fost luai prizonieri” 8 . Judecând dup afirmaie, localitatea trebuia s dispar cu
desvârire. Imaginaia fantezist, îns, avea un singur scop, i anume, de a îndrepti
expansiunile ariste de mai târziu în direcia sud-vesic pentru c Rusia „nu putea s
1 Idem
2 Vlad Georgescu conchide c “începând cu secolele IX-X se poate vorbi de un popor român definitiv constituit” (Vlad
(Vlad Georgescu, Istoria Românilor de la origini pân în zilele noastre, Ediia a III-a, Bucureti: Humanitas, 1992,
p.23). Alt fel zis, etnonimul “valah” cu semnificaie de “roman”/”român” intr în circuit uzual; Gh.Bichir, Cultura
carpic, Bucureti, 1973; S.Sanie, Civilizaia român la est de Carpai i romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec.III
î.e.n. – sec.II e.n.), Iai, 1981; I.Ioni, Din istoria civilizaiei dacilor liberi, Iai, 1982 .a. 3 Vlad Georgescu, Op. cit., p.23
4 . . , 1957, . 75
5 (). - . « », 1941, 1, . 247. A se mai vedea: ..
. . – Ibidem, pp. 233-235, 252, 254 – 258 .a. 6 Alexandru I.Gona, Rolul cancelariei moldoveneti în slavizarea numelor de locuri în secolul XIV-XVI (Originea
istoric a cobâlilor), în „Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie „A.D.Xenopol”, XIV, Iai, 1977, pp.269, 275;
Silviu Vacaru, Activitatea diecilor din cancelaria domneasc a Moldovei în prima jumtate a secolului XVII, în
„Anuarul Institutului de Istorie „A.D.Xenopol”, XXX, Iai: Editura Academiei Române, 1993, p.103 7 ., .. .., .3; Zamfir Arbure, Dicionarul geografic al Basarabiei, Chiinu: Museum,
2001, p.23; . .I. , 1970, . 541; . : ,
1972, .5; ., .. , : , 1980, .3; tefan Ciobanu, Basarabia, Chiinu:
Universitas, 1993, p.86; N. Iorga, Românii în Basarabia, Bucureti, 1995, p.57 .a . Autorul turc Evelia Celeby remarc
un episod de dup cderea Cetii Albe (1484) când hanul Menghili-Ghirei „cade la picoarele calului de lupt” a lui
Baiazid i cere ca armata lui de 200 000 oameni s jefuiasc Moldova i sultanul „permite” ( .
. . I. . , 1961, .34). Aceast campanie s fi afectat concret i s.
Bli? Probabil, autorii au aplicat situaia general la o localitate care înc nu exista sau nu reprezenta o mare importan
pentru agresori. 8 . : .., ... : , 1988, .8
12
priveasc indiferent la hoardele strine, care o fceau pe stpânul pe pmânturile
Ucrainei i Moldovei” 1 , ambele fiind cretine de rit ortodox. În afar de construcia
prea naiv a frazei ese la suprafa aderena necondiionat a autorilor la politica
agresiv a arismului 2 . În calcul a fost luat deficitul de acte, printre care pierderea
arhivelor cancelariei domneti, ale oraelor, târgurilor i satelor de pân la
fâritul sec. al XVIII-lea 3 . Printre acestea ar fi fost zapise, urice i alte
documente cu referire la Bli 4 .
Pe fonul acesta nefavorabil s-a inventat o istorie frauduloas a oraului. La
temelia scrierilor a fost pus nu cercetarea, dar nite legende necontrolate i lipsite
total de suport tiinific. În contextul dat au fost produse fabula despre Ringala
Mazovia, denaturarea unor pasaje din consemnrile cltorului francez de Lannoy,
care face o vizit la curtea domneasc a lui Alexandru cel Bun în iarna anului 1421
i alte fragmente din istoria municipiului.
Literatura contureaz o tentativ de a explica etimologia cuvântului „Bli”. În
aceast privin greete pân i N.Iorga, cel mai mare istoric naional i european.
„Numele-i venea, firete, spune savantul, de la aa de multe bli, pe care le las
Rutul – el însui un ir de bâltoage – primvara i care se face iarna un noroi
istovitor” 5 . În acelai mod se exprim majoritatea absolut a autorilor din trecut i
prezent. Confuzia a afectat puternic opinia public. De aceea pronunarea denumirii
al acestui ora se asociaz automat cu noiunile de „balt/-i”, „bâltoac”, „mlatin”,
„glod”, iar în surse i elaborri toponimul apare c Bli/ Blii/ Blili (λuλu)
/Blu /Blulu etc.
Analizele lingvistice i topografice tind s scoat din anonimat i acest aspect
al problemei. Mai întâi de toate, este necesar s corelm principiile metodologie i
modificrile fonemo-morfologice ale noiunii. Eugen Coeriu vede trei filtre ale
transformrilor gramaticale – constituional, funcional i relaional 6 , ceea ce deschide
deschide perspectiv în descifrarea etimologic a noiunilor. În continuare celebrul
savant concluziona c „fenomenul este foarte amplu” i elaboreaz ideea c
elementele lingvistice subordonate nu „pot fi considerate ca fiind transformri” 7
imediate ale celor bazice.
Astfel, topicul „Bli” nu provine neaprat de la „balt”/„bli”, aa cum se
obinuiete, dar de la hidronimul Bli, pâru care se scurge în Cubolta i are sprijin
lexical traco-dacic 8 . A doua versiune a etimologiei cuvântului Bli poate avea
susinere în noiunile bâlci/bâlcuri (magh. bolcsu), un echivalent al cuvântului
iarmaroc. Teoretic â/y nu trece în , îns etimologia popular nu exclude astfel de
1 Idem
2 t.Ciobanu, Motivele sufleteti ALE UNIRII Basarabiei cu România, in “Viaa Româneasc, 1920, anul XII, nr.1,
martie, p.14; Teo-Teodor Maralcovschi, Vladimir Surdu, Revenirea lui Iorga, în “Profesorul Nicolae Iorga: Omagiu,
Bli: Presa universitar blean, 2006, p.15 3 Silviu Vacaru, op.cit. p.97
4 , v. I, .541. Oricum, cercetrile mai recente demonstreaz variante pentru
studierea problemei (a se vedea: - , .
? – «», ( ) 16, 17 (19 25 2007 .) 5 N.Iorga, Românii în Basarabia, Bucureti, 1995, p.57
6 Eugeniu Coeriu, Lecii de lingvistic general, Chiinu: ARC, 2000, p.229
7 Ibidem, p.219
13
transfigurare: bâlci/bâlcuri→Bli. A se compara: bolcsu (magh), blato (sl), balt
(alb), balte (traco-iliric).
Geneza oraelor trebuie privit dependent de o serie de premise obiective
interne i externe. Spre deosebire de celelalte orae moldoveneti, Bli se include în
proces mult mai târziu. În calitate de argument ne servesc sursele medievale
(hrisoave, urice, întrituri, danii, porunci, hotrniciri 1 .a.) datate abia dup ce
producia de tip urban în Moldova luase deja avânt. Aa, c orice tentativ de a
afirma c în 1421 exista un careva Bli la confluena fl. Rut i Ruel nu
corespunde adevrului. Localitatea intr în limba actelor tocmai spre finele sec. al
XVI-lea ca un stuc obinuit, cu care ocazie t. Ciobanu intuia c „istoria acestui ora
se pierde în negura trecutului” 2 .
Pentru a gsi rdcinile îndeprtate ale or. Bli trebuie s apelm la gama
nuanelor tipice pentru toate aezrile de la noi. Studierea problemei arat cu
siguran c micarea urbanistic reprezenta univoc continuitatea. Dovada cea mai
elocvent este obtea teritorial transformat pe parcurs în obte steasc i, în final,
evoluat în obtea devlma longitudinal (sec. XV-XVI) 3 .
Pe msura descompunerii obtii i concentrrii proprietii funciare în mâinile
feudalilor laici i ecleziastici au fost constituite trei tipuri de sate: domneti (libere),
obteti (monene/rzeeti) i aservite (boiereti/monastice)i. În sectorul dintre
actualul Bli i Floreti domina categoria satelor libere cu ansa ca unele s devin
târguri 4 , iar cu timpul i orae. Investigaiile lui L.L.Polevoi evideniaz dou cauze
principale în acest sens: voina domneasc i activitatea specific economic a
colonitilor, negustorilor i meteugarilor 5 . În procesul dat savantul evideniaz
dou reprize interdependente: sat → ora <„târg”> i „loc” <domnesc>→ târg.
Târgul, în viziunea istoricului, reprezint o aparen veche i integrat activ în
micarea urbanistic, iar „locul <domnesc>” 6 reflect micri mult mai recente, în
1 Hrisov (n.gr. χπιξουιλου=bul de aur) – act ieit din cancelaria domneasc apoi semnat de domn, care servete ca titlu
de proprierate (întritur) sau de privilegii (ispisoc). Uric (mag. örök) – act domnesc de proprietate venic imunitar
sau de donaie acordat cuiva [document, act, hrisov, zapis]. Zapis (sl.απ) – act, dovad de proprietate. 2 t.Ciobanu, Basarabia, Chiinu: Universitas, 1993, p.86
3 .., .., ...
. – « » ., 79, 1965, .163-183; Teo-Teodor Maralcovschi,
Rzeii în context istoric i juridic, în „Anuarul” Catedrei Disciplini Socioumanistice, 2006/2007, Bli: Presa
universitar blean, 2007, p. 49 .a. Discuiile, privind aceast problem, se par a fi inutile. Istoriografia naional
(Radu Rosetti, Henri Shstal, D.Dragnev i ali specialiti importani) a stabilit tendina dat. Rmâne s se precizeze
raportul dintre forma comunal de organizare a satelor i unitile rurale aprute din sec.XV-XVI încoace în afara
cadrului tipologic. În aceast privin istoriografia de peste Prut (P.P.Panaitescu), dar, mai ales cea sovietic (P.Sovetov
.a.) s-a exprimat, dar conectat sever la conceptul „anticontinuitii”. 4 În literatura de specialitate se afirm de cele mai multe ori c noiunea de târg, la fel ca i de garg/îngrditur=zid de
unde deriv grad au etimologie slav. Se pare c avem de afacere cu o greal istoriografic, cu atât mai mult c
oraele i centurile de fortificaie nu aparin slavilor. Astfel, noiunea de târg funcioneaz înc la celi. Cât privete
cealalt noiune, de gard o gsim în vocabularul a mai multe popoare din cele mai vechi timpuri. Casa lui Remus i
Romulus (579 î.e.n) era aprat de un gradus. Cuvântul este întâlnit pe timpul lui Valentinian (364-369) când este
învins în Basarabia Atanaric al goilor. Gard exista i în limbajul strmoilor notri daci. A se compara: gargh în
albanez, gordum (ora) în frigid, χαρτις (grdin) în greaca veche, gaird(gard) i gards(cas) în gotic, gurtas
(fortificaie) în hittit, gardas(gard) în lituanean, grad în vechea slav etc (Mihai Vinereanu, Originea traco-dacic a
limbii române, Chiinu: Pontos, 2002, p.87). 5 ... ( ,
), în « . ( ). : , 1991,
.67 6 Ibidem, p.75
baza creia unii istorici gsesc schimbri tipologic ale feudalismului moldovenesc 1 .
În esen, îns, poate fi vorba numai de formare târgurilor din contul satelor
domneti 2 . Cu timpul aceste târguri/orae noi au raliat la forme de organizare intern
tipice pentru oraele din Moldova. Se are în vedere utilizarea Dreptuuil german de
Magdeburg (oltuz, pârgar), dar fr abandonare definitiv a Obiceiurile pmântului 3 .
Bli va trece mai lent de la modul de organizare rural la cel urban, pind treptele
unui sat obinuit, târg de vite, ora boieresc cu o producie agro-meteugreasc i,
în sfârit, cptând înfiarea unui ora liber. Aici a dominat pronunat tradiia
autohton i mai puin dreptul magdeburg. Avea o populaie mic, care practica
agricultur, meteuguri i comer. Era specializat mai cu seam în producerea
cerealelor, creterea animalelor cornute i a cabalinelor i comercializarea acestora.
Sursele indic, c în Moldova pân în 1449, au existat 755 de aezri rurale,
din care 525 (69,5%) i-au pstrat hotarele strvechi 4 , iar 230 (31,5%) au fost
supuse procesului de destrmare cauzate nu de suzeranitatea otoman 5 , dar de
restructurrile hotarelor. Printre acestea trebuie cutat i s.Bli. Se pare, c iniial
aceast localitate provine din sate domneti, care au fost „risipite” i strmutat de
dou ori: pe un „loc pustiu” i „loc de sat”. Nu putem stabili cu precizie când a avut
loc evenimentul, îns, actele ne conduc spre intervalul de timp dintre 1588 i 1620.
Acest rstimp se prezint destul de activ în ce privete apariia noilor sate i
destrmare obtilor steti 6 . Sursele se refer la o serie de sate care au fost plasate
prin „hotrniciri” sau arbitrar (prin „înelciuni”) în locurile cele mai atractive de pe
malurile râurilor, lacurilor, la intersecia cile de comunicaie 7 , iar casele i le
construiau pe terenuri mai puin fertile. Unele concreteau în aezri protourbane cu
perspectiva de a obine statut de , /, sau 8 . De
obicei aezrile preluau numele proprietarului-fondator sau a moierului, în acte se
remarc: unde a fost” <cineva>, “unde este” <proprietar> 9 sau reflectau locul de
plasare: “pe malul” <râului>, “lâng” <iaz>, “pe margina drumului”, “în hotar cu…”
etc.
În acest fel, au aprut un ir de sate, prisci sau polisade domneti pe malurile
râului Rut i a afluenilor si Rul, Copceanca, Cubolta, Cinar i Solone 10
fondate de Alexandru Lpuneanu (1552-1561, 1563-1568), printre care se afla i
1 ... . 1 ( V-VIII .)
: , 1972, . 52,53 . 2 Constantin C.Giurescu, Târguri sau orae i ceti moldovene din secolul al X-lea pân la mijlocul secolului al XVI-
lea, Ediia a II-a, Bucureti: Editura enciclopedic, 1997, p.76 3 Alexandru I.Gona, Studii de istorie medieval, Iai: Dosoftei, p.148
4 Constantin C.Giurescu, op.cit., p.73
5 ( 1812 .), : , 1976,
. 136. Colectivul de autori afirm c dependena otoman a repercutat cu o „economie deczut i istovit total”
(idem), ceea ce a efectuat cu modificarea tipologiei feudalismului (A se vedea: Ibidem, p.139 .a.). Astfel, a fost pus
temelia „eliberrii moldovenilor” de sub turci i anexrii teritoriului (pân ce a Basarabiei) la Rusia arist. 6 C.Cihodaru, Alexandru cel Bun, Chiinu: Cartea moldoveneasc, 1990 (În continuare: C Cihodaru, Alexandru cel
Bun) , p.17 7 Alexandru I.Gona, Studii de istorie medieval, Iai: Editura Dosoftei, 1998, p.167
8 Pavel Cocârl accept numai dou semantici – târg i ora. A se vedea: Pavel Cocârl, Târgurile sau oraele Moldovei
în epoca feudal. Sec.XV-XVIII, Chiinu: Universitas, 1991 (în continuare: P.Cocârl, Târgurile i oraele), 188 p. 9 A se vedea: C.Cihodaru, Alexandru cel Bun, p.17
10 Privitor la prisac în istoriografie exist dou preri: reprezenta o întreprindere de scutari i o fortificaie din pari de
lemn (1) sau o cresctorie de animale (slav.: , rom.: scutar-pzitor de animale).
15
Scutria Zvadeni 1 . O Carte din 20 august 1588 a domnitorului Pertu Schiopul
(1574-1577, 1578 -1579, 1582-1591), scris de uricarul Roca restituie hotarele
moiilor 2 .
Sub aspect structural priscile includeau „locuri pustii”, pmânturi arabile,
lunci, toloace, ape curgtoare, lacuri, iazuri, heletee, mori i locuri pentru mori,
sladnie, pive, stupi; practicau creterea animalelor, pescuitul i negoul 3 . Ca spaiu
administra o suprafa destul de important inclusiv i mai multe sate, dar fr drept
de a impozita i obliga la prestaii populaia. La est de actualul Bli a fost aezat
„pe râul Rut i pe amândou prile Rutului i cu loc de mori la râul Rutului, care
acest sat a fost sat drept domnesc” 4 scutria Zvadeni cu acelai statut. Protejat de
stat ea nu a suportat „risipiree”.
Viaa economic de aici era înviorat de aezarea pe drumul de comunicaie
Iai↔Soroca, aflat în contact nemijlocit cu linia comercial Hotin↔Soroca, Tighina
i cu „<leahul> Orheiului” 5 . Un document din 5 iunie 1559 nareaz c Alexandru
Lpuneanu expediaz din Orhei 70 de boi crescui pe vile Rutului ca s fie vândui
la scutria Zvadine i s cumpere de aici fier 6 . Reese c zvadinenii practicau nu
numai agricultura, creterea animalelor i prelucrarea fierului, dar mai cumprau vite,
evident, în scopuri comerciale. Mrfurile de aici se micau spre „hotarul polon” i
contactau cu negustorii genovezi 7 , probabil, sosii la Soroca.
Din sistemul acesta de comunicaii mai fac parte oraele aflate în ascensiune
Lpuna, Costeti i Chiinu. Zona Bli cu flor i faun variat, sol fertil, prisci,
producie de cear, miere, fructe, cereale, lactate; cu fierari, elari, hangii, olari,
cârciumari 8 i alte ocupaii, nu putea rmâne pasiv din punctul de vedere al
includerii în comer.
Fr îndoial, o bun parte din produse erau consumate pe loc, iar restul intra
în circuitul marfar intern i extern. Nu exist indicaii documentate privitor la
influena direct a drumurilor comerciale asupra genezei or.Bli. Îns, procesele
economice din zon nu pot fi lsai fr atenie. Uricul fals „de întritur” [din 23
noiembrie 1470] executat, cu siguran, dup moartea lui Lpuneanu, cu ocazia
revizuirii hotarelor de moii, este pomenit „leahul care merge la Bli” 9 . Deci, actul
a fost executat cel târziu pe la începutul sec. al XVII-lea i atesteaz existena sigur
a toponimului Bli deja recunoscut în calitate de târg.
1 Gh.Pung, ara Moldovei în vremea lui Alexandru Lpuneanu, Iai: Editura Universitii „Al.I.Cuza”, 1994, p. 65.
2 Documente privind Istoria României, Veacul XVI, A. Moldova (în continuare: DIR), vol. III (1571-1590), p. 394
3 Constantin Cihodaru, Petru Rare, Red. coord. Leon imanschi, Bucureti: Ed. Acad. Române, 1978, p.60. Situaia
caracterizeaz nu numai perioada domniei lui Petru Rare. 4 DIR, XVI, A., vol.III, p. 393
5 Alexandru I.Gona, Legturile economice dintre Moldova i Transilvania în secolele XIII-XVII, Prefa de I.Caprou,
Bucureti: Ed.tiinific i Enciclopedic, 1989, pp.15-24; Pavel Cocârl, Târgurile sau oraele Moldovei în epoca
feudal, Sec.XV-XVIII, Chiinu: Universitas, 1991, pp.115-118 .a. 6 Alexandru I.Gona, Relaiile economice..., p.147
7 tefan Andreescu, Genovezii pe „drumul moldovenesc”, în “In honorem Ioan Caprou”, Bicureti-Iai: Polirom,
2002, p.216 8 Constantin C.Giurescu, Op.cit., p.80
9 Documenta Romaniae Historica, A.Moldova (în continuare DRH), vol.II (1449-1486), Bucureti: Ed. Acad.RSR,
1976, p. 442
a mun. Bli au vehiculat pân la absurd numele
principesei poloneze Ringala Mazovia (în interpretare
rus –), care ar fi stat la temelia înfiinrii
oraului. Îns sursele de epoc nu confirm ipoteza, cu
atât mai mult c o astfel de aezare uman la acest
moment la confluena râurilor Rut i Ruel nu exista.
Topicul Bli în calitate de „loc de sat” i „sat” intr în
limbajul actelor prin sec.XVI-XVII ca urmare a
remanierilor teritorial-administrative 1 din timpul lui Alexandru Lpuneanu i Petru
chiopul.
Oricum, dat fiind, c Ringala figureaz în calitate de fondator a municipiului
suntem obligai s-i oferim atenie. Aadar, cine a fost principesa Ringala Mazovia?
În literatur numele acestei doamne este comentat diferit. Unii autori consider c a
avut destinul unei femei nefericite, alii fac din ea o eroin a timpului.
A trit între cca 1370 - cca 1429 2 . Este vara regelui polon Wladislav i sora
Marelui duce lituanean Vitold. În 1391-1392 simpatica lituaneanc a fost ostatic a
fratelui su la curtea teutonilor. Apoi se cstorete cu Henrich Siemowitowic, ducele
Mazoviei 3 decedat subid la începutul anului urmtor (1393). Ringala era învinuit de
cumnai precum c i-ar fi otrvit soul 4 , dar fr ca s aduc dovezi concludente.
În 1419, dup o vduvie de un sfert de veac, la o vârst de sub cincizeci de ani,
dar înc frumoas i atractiv, se recstorete cu Alexandru cel Bun (23.IV.1399-
1.I-1432 5 ). Astfel, devine a treia consoart a voievodului moldovlah
6 , cruia nu-i
plcea singurtatea.
1 Ibidem, p.266. Scade, spre exemplu, numrul inuturilor: de la 24 la 19, sunt risipite o serie de sate pe Rut, iar
ranilor li se dau alte locuri pentru sate. La 27 august 2008 pe un regim termic de cca 35 0 C i un soare incandescent,
înarmat cu harta topografic, am investigat locul de confluien a Cuboltei i fostului pâru Bli. Pe lan au fost
observate conturile caselor ridicate de blenii de alt dat. 2 Anul naterii este stabilit cu aproximaie, inând cont c Ringala s-ar fi cstorit la 20-22 ani. Anul morii este
stability în baza publicaiei dnei S.Griina (
, în Rev. „Polskie lady na moldawskiej ziemi”, nr.6/2006, p.16). Din articol se observ o slab
competen a autoarei în materie de investigarea arhivelor. Mai întâi de toate nu sunt aduse materiale de arhiv, doar c
se face aluzie la unele scrisori. În afar de aceasta, documentele de arhiv poloneze sunt executate în latin care nu
puteau fi de prelucrate prin cunoaterea numai a limbii ruse. Bnuim c data morii Ringaliei (15 octombrie 1429) a
fost scoas din muzeu. 3 Henrich, reprezentant al dinastiei Siemowitowicilor din Mazovia. În 1388 regele polonez Jagailo (din 1383 Belz într
în componena Reg.Poloniei) doneaz oraul lui Ziemowit (1388-1426), motenit de Kazimir între 1421-1442 (a se
vedea: .. i i, în rev. «ï», 1991, 5; i i . i-
i. i, 2003, .5-6) 4 Zdzdislaw Spieralsky, Avantury Moldawskie (în rus de . -, , 2001), p.19
5 Letopiseul anonim (de la Bistria): « 6907 23
... 32 8 6942
1 », în «- V-VI .
... : . «», 1976, .24 6 Exist o versiune c Alexandru cel Bun ar fi avut patru soii legale i o concubin, pe Stanca sau Stana.Prima soie, se
numea Margareta de Lozon (Losonez), fiica voevodului transilvanean de origine maghyr. A doua era Neaca sau
Ana, cu care a convieuit între 20.VII.1409-2.XI.1418. Ringala a fost a treia soie (1419-1421) i prin 1421 domnitorul
se cstorete cu Marina (A se vedea: A.D.Xenopol, op.cit., p.133-134; Gh.Pung, Din nou despre Ringala, soia lui
Alexandru cel Bun, în „Studii de istorie medieval i de tiine auxiliare” (I), Iai: Casa Editoral Demiurg, 2002, p.35;
C.Cihodaru, Alexandru cel Bun, pp.256-260. Ultimul autor suspecteaz cstoria cu Margareta.
17
Cstoria avea o conotaie politico-diplomatic. Alexandru vv era cointeresat
în meninerea relaiilor amicale cu vecinii nordici. Politica aceasta a devenit o
tradiie. Sunt cunoscute i colaborri militare. Astfel, În 1406 Vitold a primit ajutor
militar de la moldovlahi în lupt cu Rusia moscovit, iar în 1422 – cu Ordinul
Teuton 1 . Relaiile de bun vecintate sunt confirmate i de ederea în 1420 la curtea
lui Vitold din Wilno a principelui Ilie, unde acesta o cunoate pe Maria, viitoarea lui
soie 2 .
Dar mariajul dintre Alexandru cel Bun i principesa Ringala nu a fost de lung
durat - în 1421 are loc divorul. Se bnuiete c la mijloc se afla problema
confesional: Ringala nu izbutise s-l atrag pe voievod la catolicism, doar numai pe
Mitropolitul moldovean devenit curând un misionar papal aprig i în alte ri 3 . Atât
Vaticanul, cât i cercurile ortodoxe cretine din Moldova, nu acceptau cstoria
bazat mai mult pe interese. În afar de aceasta cei doi erau veri de gradul al III-lea –
Muata, bunica voievodului valah o avea în calitate de mam pe Maria înrudit cu
regele Poloniei.
Divorul are loc spre finele anului 1421 i este confirmat de hrisovul de danie
din 6929 [1421] decembrie 13, prin care doamna obine localitile Siret i Volhov
cu toate veniturile i o indemnizaie anual de 600 ducai în aur pe via. Actul dat nu
face nici o aluzie la Bli, care, potrivit afirmaiilor unor autori, ar fi fost donat
principesei Ringala. Alt fel zis, avem de afacere cu plastografierea unei surse
medievale. Cu toate la aceasta scrierile au formulat teza precum c Blul ar fi fost
întemeiat de Ringala Mazovia în 1421. În calitate de argument suplimentar au fost
luate i consemnrile cltorului i diplomatului francez de Lannoy, care a vizitat
Suceava imediat dup ce avuser loc desfacerea cstoriei.
În legtur cu situaia dat este necesar s recurgem la analiza Diplomei emise
din cancelaria lui Alexandru cel Bun i s facem unele precizri ale textului semnat
de cltorul francez.
Diploma voievodal, executat în latin i slavon stipula urmtoarele: „,
, ,...
[], [] [] []...
[] [] ,
, , , ,
[] , ,
[] [] , ,
[] <> [], [] , ,
, , .
1 A.D.Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traian, Ediia a IV-a, vol.II, Bucureti: Ed. tiinific i enciclopedic,
1986, p.135 O cronic polonez remarc eroismul select al celor 400 de clrei valahi comandai de sptarul Coman.
Teutonii mult mai numeroi atac cetatea Marienburd din Brandemburg. Valahii simuleaz o retragere spre pdure.
Apoi descalec de pe cai i atac cavaleria inamicului, producându-i pierderi inseminate.În sfârit, încalec i termin
lichidarea pâlcului german. Moldovlahii, probabil, au participat i la btlia dela Grunwald (1410). Ecoul despre
eroismul vlahilor a depit timpul: pân i cancelarul Bismark, unul din principalii unificatori al Germaniei (sec.al XIX-
lea), manifesta reflecii negative fa de români în genere din contul acelui trecut. 2 Zdzdislaw Spieralsky, op.cit., p.19
3 C.Gane.Trecute viei de doamne i domnie, Vol.I, Chiinu: Universitas, 1991, p.23
18
, ,
ω, :
, ω , ω
. ,
, ï ,
” 1 .
(„Noi, Alexandru voievod, domn al rii Moldovei,...Facem cunoscut, cu
aceast carte a noastr,... c am dat de bunvoia noastr i nesilii de nimeni târgul
Siret i Volhovul, i cu satele i cu pricuturile, cu morile, i cu iazurile, i cu vmile
i cu plile din dri, cu câtigurile i cu veniturile i cu toate foloasele care in de
acest târg, de Siret, i de Volhov, fr s ne lum nici în viitor nimic îndrt,
surorii domnului nostru, craiului Poloniei (i) al altor ri, i a marelui cneaz
Alexandru, altfel numit Vitovt, cneaghinei Rimgaila, fosta noastr soie, pentru cât va
fi în via.
Pe lâng aceasta, îi dm în fiecare an ase sute de ducai de aur sau galbeni
roii ungureti, împrii în dou: trei sute în ziua
sfântului apostol Petru i la naterea lui Hristos alte
trei sute, cât va fi în via. Aceasta îi vom da i
fgduim s împlinim i s inem toate acestea, cum e
scris în aceast carte, pe cinstea noastr i pe
credina cretineasc, fr înelciune i fr
viclenie”).
Se observ distinct c Alexandru cel Bun
doneaz principesei Ringalia târgul Siret i satul
Volhov cu toate veniturile i stabilete cota
îndemnizaiei anuale de 600 ducai în aur „cât va fi în viai”. În ce privete „dreptul
de a valorifica „locuri pustii” peste cele indicate în hrisov, unde principesa ar fi
întemeiat „o mic aezare – viitorul ora Bli” 2 , acest uric nu se exprim nici într-un
fel. Prin urmare, ideea formulat reprezint un mit inventat i lipsit de suport
documentar. La fel de confuz se prezint afirmaia, potrivit creia Ringala pe locul
viitorului Bli ar fi ridicat o bisericu din lemn (ortodox sau catolic?) i c ar fi
pus temelia oraului Bli „nu mai târziu de anul 1421” 3 . Astfel de „concluzii” nu au
nimic comun cu cercetarea problemei i induc opinia public de la cunoaterea
realitii obiective.
Toponimele Siret i Volhovi sunt situate în partea nordic a Moldovei i în
apropiere de frontier de stat cu Regatul Poloniei, patria de origine a Ringaliei. De
acolo pân la intersecia fluviilor Rut i Ruel este o distan mare. Aa c selecta
doamn nu ar fi dorit s valorifice un teritoriu nepopulat i absolut necunoscut. În
genere, ar fi fost o activitate absurd i irosire zdarnic a resurselor bneti.
1 Documenta Romaniae Historica, A.Moldova (În continuare DRH), volumul I (1384-1448), Întocmit de C.Cihodaru,
I.Caprou i L.imanschi, Bucureti: Ed.Academiei Române, 1975, p.69 2 Bli. Consacrat celei de-a 585-a aniversare a întemeierii orauluiu Bli de Svetlana Griina, Chiinu: Proart, 2006,
p.20 3 Ibidem, p.21
19
În felul acesta, numele Ringala care figureaz de mai multe ori printre cele 38
mii de personaliti incluse în condica actelor emise între 1384-1625 1 , nu las nici o
urm legat de istoria localitii Bli i, deci nu poate s apar
în calitate de fondatoare a viitorului ora.
Dup prsirea Moldovei Ringala revine în ara de
origine. Locuiete în or. Belz (Bels/Belfz i nu ), iar în
ultimii ani de via a preferat s triasc în Castelul Olesko,
locul de natere a lui Jan al III-lea Sobetzky, rege al Poloniei
(ambele topice se afl în jurul or. Lvov). Aici îi ia numele de
Ana, probabil, considerându-se în postur de sihastru. Moare la o vârst de sub
aizeci de ani fr ca s scrie amintiri pentru urmai.
La tlmcirea istoriei or. Bli s-a profitat de consemnrile emisarului-cltor
francez Guillebert de Lannoy (1386-22.IV1462), care inea drumul spre capitala
otoman Constantinopol cu ocazia pregtirii unei cruciate noi spre Orient 2 .
Concomitent se mai fac referiri la opera lui Herodot (sec.V î.e.n.), care viziteaz
cetatea Tiras 3 , la memuarele lui Matei Mirano (1502)
4 , acesta vine în Moldova lui
tefan cel Mare din Veneia, bnuit c ar fi mers pe una din cile: Marea Neagr-
Cetatea Alb-Bacu-Suceava, sau Veneia-Serbia-Târgovite-Bacu-Suceava 5 .Aii s-a
aflat „câteva luni” 6 pentru a-l tmdui pe domnitor de podagr.
Ne intereseaz îns numai scrierile lui de Lannoy, care s-au pstrat i au fost
tiprite atât în Frana, cât i în Rusia arist. La mijl.sec. al XIX-lea F. Bruni
realizeaz o traducere parial din francez în rus, îns, comite o greeal fatal:
toponimul Belfz din cltoriile francezului este echivalat cu .
Dar s urmrim fragmentul în cauz: „Item, de là me partis et m’en alay à une
ville en Russie, nominèe Belfz, devers la ducesse de la Mosoeu, qui me fist honneur et
m’envoya à mon hostel plusieurs manière de virves...” 7 („La fel, din aceast parte
am plecat în alt ora din Rusia, numit Belfz, spre principesa Mosoeu, care m-a primit
cu onor i m-a servit cu multe bunuri...”). În limba rus textului a fost tradus în felul
urmtor: „ : i,
, ,
...» (aldinile i
cursivele aparin nou.).
Chiar un cititor mai puin experimentat în cunoaterea limbii franceze observ
interpretarea fals a toponimului Belfz, care nici fonetic i nici morfologic nu se
asociaz cu toponimul Bli (). Semnul moale «» în topicul „Belfz” nu
1 Alexandru I.Gona, Documente privind istoria românilor. A.Moldova, Bucureti: Ed. Academiei Române, 1995 -500
p. 2 N.Iorga, Istoria românilor prin cltori, Bucureti: Ed.Eminescu, 1981, p.87 (Prima ediie a Cltoriilor are loc în
jumtatea sec. al-XIX-lea: Voyages et ambassades de Messire Guillbert de Lannoy 1399-1450, Mons, Tipografie
d’Em.Hoyois, 1840. Apoi la Odesa apare o ediie bilingv, franco-rus: .. i, în
«i i ». . , 1853 (în continuare ZOOID), .433-
465. Cltoriile sunt traduse în polonez de B.P.Hasdeu, apoi reeditate în francez de N.Iorga, anul 1928 3 . . : , 1972, .190 etc. Tiras = Cetatea Alb.
4 Bli, p.11
5 N.Iorga, Istoria românilor prin cltori, Bucureti: Eminescu, 1981, pp.97-98 i urmtoarele
6 Ibidem, p.98
20
exist. Îmbinarea „fz” i «» la fel nu coreleaz. În mod normal consoana «» ar
avea alternativ în grupul de limbi romanice combinarea consoanelor „tz” i nu „fz”.
De aceea traducerea toponimului Belfz din francez în rusete nu corespunde
normelor gramaticale nici din sec.al XIX-lea i, cu atât mai mult, celor
contemporane.
Din alt parte, în 1421, teritoriul unde va fi întemeiat oraul Bli nu putea s
fac parte din componena Rusiei, cci anexarea Basarabiei a avut loc tocmai în anul
1812, sau cu patru secole mai târziu. Oricum, noi am reconstituit drumul pe care a
mers cltorul francez. Mai întâi sosete la Lvov, apoi se deplaseaz spre un alt „ora
rusesc” (de fapt – polonez-n.n.) care se numea Belz (în transcripia francez Belfz)
astzi inclus în componena Ucrainei i este situat la nord de Lvov pe malul stâng al
râului Solokin, un afluient al Bugului de Vest 1 (a se vedea hrile de mai jos). Aici
profit de o audien la protagonista noastru Ringala. Apoi calea o ine spre Kamenka
(Kamene) 2 . Din punct de vedere practic aceast rut se prezint logic i includea
distane acceptabile pentru mijloacele de transport al epocii. Dup ce a fost primit de
Vitovt se mai întâlnete cu demnitari din Novgorod, Pskov i ttari 3 . Peste nou zile
de edere aici, revine la Lembert 4 . Apoi „prin Rusia muntoas” a Podoliei (panta
estic a Carpailor sosete într-un „alt Kamene” 5 , care, fr îndoial, este Kamene-
Podolsk-ul de astzi.
Belz – Bli Calea parcurs de francezul de Lannoy
1 Este urmtoarea greal a francezului de Lannoy: Belz (Belfz) nu era „un alt ora rusesc” i aparinea Regatului
Poloniei. Oraul este atestat în 1030 (Povesti vremennyh let, o cronic ruseasc). Fcea parte din Rusia Halician. Între
anii 1233-1241 a fost devstat de tataro-mongoli. În anii 1340-1377 inclus în componena Lituaniei, în 1377-1382 –
anexat de unguri. Din 1382 face parte din statul polonez i la ordinul lui Jagailo (1388) este dat în stpânirea lui
Zemowit Zemowitowici (a administrat între anii 1388-1426), conte al Mazoviei, un descendent al cruia a fost primul
so al Ringaliei. Între 1426-1462,cu suspendri, oraul se afl în stpânirea lui Kazimir Zemowitowici, ultimul
conductor al knezatului Belz. Apoi devine voievodat. Urmeaz devastri ttare (1499-1502). Din 1722 – în
componena monarhiei Habsburgilor, 1919 – în componena Poloniei, 1939 – ocupat de trupele sovietice, 1944 – în
componena Poloniei, 1951 – în componena Ukrainei. Suprafaa oraului: 5,85 km 2 . Populaia: 2478 oameni (2001) de
etnie ukrainean. Unul din cele mai vechi orae din vestul Ukrainei. 2 Idem. Kamenetz este atestat în 1406 i se numea Dimoin, dar foarte curând – Kamenka. Din 1485 capt denumirea
de Kamenka-Strumilovaya (posesie a lui Iury Strumilov). Ceva mai târziu se numete Kamenka-Bugskaya. Din aceste
informaii facem o concluzie c în timpul vizitei lui de Lannoy Kamene reprezenta un castel rezidenial al principelui
lituanean Vitovt. 3 Poate fi suspectat întâlnirea cu „duc sarrasin de Tatarie”. Aici de Lannoy din nou încurc ceva.
4 ZOOID, p.437
21
Din KamenetzPodolsk de Lannoy coboar spre Valahia Mic, unde obine o
audien la Alexandru cel Bun 1 . Drumeul povestete c întrevederea a avut loc „à
ung sieu villaige, nomine Cozial” („într-un sat de al su, numit Cozial”). Conform
actelor din sec.XIV-XV în Moldova existau mai multe topicuri Cozia: „sat pe
pârul Cozia” j.Iai 2 , „prisci pe pârul Cozia”
3 .a. Dintre acestea ambele pot
pretinde la audien, dar cel mai probabil ar fi fost prima aezare. Alte preri susin
c de Lannoy a sosit direct la Suceava, cetate de scaun. „Se credea odinioar, constat
N. Iorga, c acel „Cozial”...se gsete în Basarabia, dar se pare c scriind acest nume
cltorul s-a îndreptat dup paaportul slavon dat în Suceava. Deci el a vizitat pe
Alexandru, nu într-un sat oarecare, ci la Suceava însi” 4 .
Nesigure sunt concluziile autorilor rui din sec. al XIX-lea când au confundat
topicul Cozial cu Chipriana fiindc în preajm vieuiau cpri slbatice 5 , sau i mai
confuz - cu satele Cauani, Han-Chila sau Chizik-Bunari 6 aezate în apropierea
nemijlocit de Tiras 7 .
Astfel, dup „alt Kamenetz” Podolsk de Lannoy trece frontiera cu
Moldovlahia pe la Hotin i coboar în jos pe una din ciile comerciale bttorite i
protejate de autoritile domneti: Dorohoi-Botoani-Suceava-Iai-Brlad-Tecuci sau
Rdui-Suceava-Tg.Neam-Bacu-Bârlad-Tecuci, ocolind zona de intersecie a
fluviilor Rut i Ruel. Sftuit de Alexandru cel Bun, francezul renun s urmeze
calea spre Dunre („qui m’y osast conduire” - „fiindc nimeni nu ar fi îndrznit s
m conduc” 8 ) i de la Tecuci merge prin Moncastro i Kaffa ca ulterior s ajung în
în capitala Imperiului Otoman.
Din cele spuse reese c Ringala i de Lannoy nu au nimic comun cu istoria
incipient a mun. Bli. Afirmaia precum la confluena Rutului cu Ruel ar fi
existat c în 1421 sau în jurul acestui an vre-o localitate nu are dovezi documente. De
aceea orice publicaie de acest gen îi pierd valoarea înc din start. Între timp, sursele
faciliteaz reconstituirea argumentat a genezei i primei atestri a oraului.
Privit retrospectiv Bli apare iniial ca o localitate steasc obinuit. Forma
lui de organizare intern corespunde tradiiilor îndeprtate ale otii steti. Din 1769
capt forma tipic a unui târg boieresc, populaia cruia practica agricultura,
creterea animalelor, meteugurile, negoul. De aceea istoria lui trebuie cutat în
toponimica rural conjugat cu restructurarea i tipologia feudalismului românesc în
genere. În acelai timp, evoluia aezrii a fost condiionat firesc de soluionarea
problemelor legate de politica militar special a domnitorilor întru combaterea
incursiunilor frecvente ale vecinilor din prile rsritene.
Statul era obligat s elaboreze msuri care ar neutraliza eminena pericolului
extern dat. Astfel, pe parcursul secolelor au fost ridicate o serie întreag de ceti 1 Ibidem, p.438
2 Ibidem, veacul XIV-XV, vol.I, p.281
3 Ibidem, vol. I, pp. 92, 268, 181, 282, 321.
4 N.Iorga, Istoria românilor prin cltori, p.88
5 ZOOID, p.451
7 .. . i 1859 . ,
1861, 190, .15. În sec.al XIX-lea s.Han-Chila se numea Chila Hanului (rus: ) – sat de coloniti..
Chizic-Bunari dispare din condica satelor: probabil, a fost fuzionat cu Han-Chila. 8 ZOOID, p.438
22
puternice - Roman, Piatra Neam, Tg.Neam, Suceava, Siret, eina, Hotin, Soroca,
Orhei, Tighina, Ciubrciu, Cetatea Alb, Chilia Nou .a., care au îmbrcat fromtiera
estic a rii Moldova într-o armur defensiv eficient. A doua linie de aprare
include structur mai polimorf –prisci 1 , movile de semnalizare
2 , satele devlmae
4 cu
cu putere autonom etc. Calculul arat c numai în perioada domniei lui Alexandru
cel Bun din numrul total de 96 hrisoave i urice 68 (58,8%) vizau donaii funciare
boierilor pentru „slujb i credin”, iar 28 (41,2%) - mnstirilor 5 . Din numr total
de sate donate 17 (17,7%) erau plasate pe malurile rurilor Putna, Siret, Bistria,
Trotu, Prut, Jijia .a., iar restul – în alte locuri, printre care i daniile fostelor soii ale
domnitorului Maria, Ringala i Marina. Explicaiile ni le d Cartea voievodal a lui
Petru chiopu din 20 august 1588 scris de Roca, uricar ieean 6 . Actul dat reflect
politica funciar domneasc în genere i modificrile funciare din sectorul albiei
Rutului plasate între actualul sat Elizaveta i Gura Cinari. În sec.XV-înc. sec.al
XVII-lea aici sunt atestate 33 de sate - Bli (Blile 7 ), Begeani, Bobeni, Budeti,
Bursuceni, Cenari, Coluneti, Coiug, Cubolta, Drojdieti, Goeneti, Gura
Cenarului, Heciul, Joldeti, La Oprea, Lozile, Mrculeti, Miceti, Miron, Nemeni,
Odile, Prajila, Prideni, Putineti, Schindireti, Solone-Roiatic, Stârceni, Trifan,
iplieti, Vdureni, Visternicii i Zvideni 8 , în care locuiau cca 4000 de oameni. În
1 Prisac – instituie teritorial economic, comercial i administrativ-militar fortificat
2 Movil de semnalare – ridicturi din rân vzute una la dou-trei. În caz de invazie strin se da foc în lan
materialului inflamabil din vrful construciei, dup care în scurt timp informaia ajungea la conducerea rii,
stabilindu-se totodat direcia incursiunii. Administraia local era obligat s evacuieze din calea dumanului oamenii
i bunurile materiale. Reprezenta un element al tacticii “pmântului pârjolit”, ceea ce submina capacitatea de luptî a
inamicului. În perimetrul Basarabiei astfel de movile au existat pân în anii aizeci ai sec.al XX-lea. Îns, autoritile
sovietice centrale i locale, inclusiv i efii kolhozurilor, au nivelat cu solul aceste mrturii ale trecutului istoric. Astzi
aceste vestigii sunt întâlnite extreme de rar, celelalte fiind terse din contiina btinailor. 3 Obtea devlma (rzeeasc) este motenitoarea obtilor teritoriale i steti. Începând cu sec.al XV-lea suport
presiuni din partea elementelor înstrite urmat de destrmarea ei. 4 Pârclab –dregtor (funcionar public) civil i militar de rang înalt împuternicit cu administrarea unui inut (jude) pe
teritoriul cruia se afla o cetate. 5 DRH, A.Moldova, volumul I (1384-1448), doc.10-105, pp.13-156; Marius Chelcu, Meniuni documentare privitoare la
la acte emise de cancelaria lui Alexandru cel Bun, în In honorem Ioan Caprou, Polirom, 202, p.111 6 DIR, veacul XVI. A.Moldova, vol. III, p.392-395
7 Blile, Blili, Bliei (A se vedea i în « i»,
. . ... , 1907, .273). Toponimul Bli are i foneme:, Bli, Bl(i)i sau
Blul, Blii etc. 8 DIR, XVI-I, 602; II,34, 219; III, 42, 133, 137, 253-254, 393-394; IV, 51, 145, 156-157, 207, 221-222, 243, 282-284,
394, 399; XVII-I, 137, 149; II, 112; III, 23; IV 36, 102, 135, 145, 218, 229, 399, 439, 445; V, 228,248
23
afar de acestea sunt atestate mai mult de 15 „locuri de sate” 1 , „locuri pustii”
2 , 6
selite 3 , 4 locuri cu iazuri pentru mori i prisci
4 .
În ce privete locul viitorului municipiu Bli, documentul nu indic la vre-o
aezare uman sau loc potrivit pentru trai. Peisajul geografic din zon era dominat de
apele Rutului scoase mult la suprafa, care formau o mlatin întins bogat în
trestie i ierburi acvatice. Ruelul, al crui albie cotea spre nord de la actualul Pod al
Chiinului i ajungea pân aproape de actuala Gar auto i se revrsa în Rut
lâng podul de pe str.tefan cel Mare. În interiorul mânicilor al celor dou fluvii se
formau o mulime de bâltoace. Este foarte mult probabil c actualele cartiere nr.9 i
10, o bun parte din Slobozia i lunca Rutului de pân la cotitura spre rsrit, erau
locuri inaccesibile. Prile adiacente erau ocupate de pduri seculare. Acest mediu
natural ezoteric ar fi o
cauz c aici nu existau
aezare umane.
în prile limitrofe estice,
micrile toponimice i ale
hotarelor destul de active,
aezri se afla i una
cuantificat curios, Bli.
Acest Bli, pân acum
necunoscut opiniei publice, a fost un participant al mutaiilor tipice din zon, iar în
mod special, al politicii domneti de „risipire” i strmutare a satelor.
Alexandru cel Bun rmâne în calitate de unic fondator al priscilor. Politica lui
a fost continuat de urmai, inclusiv i Alexandru Lpuneanu (1552-1561, 1563-
1568). Interveniile lui au întrit aceast instituie. Îns „risipirea” satelor din preajm
urmat de strmutri „pe locuri pustii” sau „locuri de sate” provoac disensiuni în
rândurile populaiei rurale. La mijloc se afl problema hotarelor. Cu referin la
segmentului dintre actualul Alexndreni i Gura Cinar întins pe cursul apelor
Rutului, situaia se prezint destul de tensionat. În principiu are loc o neascultare
vdit a populaiei de legislaia în vigoare. Interesul satelor de a-i pstra neclintit
hotarele moiilor strmoeti domina autoritar.
Trebuie de reinut un lucru esenial c hotarele satelor din toat Moldova
feudal nu au fost stabile pe tot cursul Evului Mediu. Fluctuaia s-a transmis i în
1 Ibidem, XVI-II,24-25, 218; III, 133, 393-394; IV, 251, 261; XVII-I, 123-124; II, 3 .a.
2 Iden. Prin “locuri pustii” trebuie de îneles izlazuri communale pentru vite cornute mici i teren necultivat.
3 Idem. Selite (silite) – loc unde a fost odinioar un sat, vatra satului cu loc necultivat, dar bun pentru cultivarea ariei
adiacente i în interiorul satului. 4 Idem
24
secolele urmtoare. Spre exemplu, în Basarabia labilitatea proprietii funciare a
decurs pân în cea de-a doua jumtate a sec. al XIX-lea 1 .
Petru chiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591) continu politica funciar
a predecesorilor. În Cartea sa din 7096 [1588] august 20 întrete lui Andrei, hatman
„din mila lui Dumnezeu ... un sat anume Zvadinile”(Zivadinele, Zvadini, Zavidini,
Zvadeni, Zevadeni) 2 aezat „pe râul Rut i pe amândou prile Rutului i cu loc
de mori la râul Rutului, care acest sat a fost sat drept domnesc” 3 , precizând c „i-am
fcut uric acest sat, ca s-i fie lui de la domnia mea sat i ocin cu tot venitul i cu
întreg hotarul, pentru c i l-am dat lui, pentru vislujenia lui, ce a slujit domniei mele
i rii domniei mele” 4 . Cu acest prilej este trimis Danciul, fost pârcalab s
hotrniceasc moia. Îns satele din jur Budieti i Heciul 5 , aflate „în pricin de
hotar cu satul Zvodeni” 6 , l-au respins. Atunci, domnitorul l-a înlocuit cu Cahon,
sptar, care a fost împuternicit s potoleasc cu orice pre spiritele rebele. În cele din
urm misiunea a rezultat cu o ameliorat parial a relaiile tensionate.
Totodat documentul de hotrnicire furnizeaz informaii preioase despre alte
sate aezate pe cursul apelor Rutului din zon. Detaliile parvenite ne permit s
descifrm unele procesele care derulau aici . Din context reese c Zvadeni era situat
pe ambele maluri ale Rutului 7 (astzi mahalaua Zavedinovca ocupat de Fabrica de
zahr din Alexndreni, un eleteu sau râmnic cu acelai nume i o mahala amorit în
s.Grigoreti). Simptomele arat c aici a funcionat o scutrie domneasc care
administra toate satele de pân la Nemeni, topic care se afla, probabil, lâng Gura
Cinari 8 . Reprezenta un centru administrativ i se bucura de anumite privilegii,
inclusiv i funciare, ceea ce a cauzat conflictul. Dup decesul lui Alexandru
Lpuneanu (18 noiembrie 1561) diferendul a durat peste un sfert de secol, dup care
Petru chiopul, în sfârit, a hotrât s recurg la aciuni de stabilire/precizare a
hotarelor cu orice pre.
1 Arhiva Naional a Republicii Moldova fond 3, reg.2 dos. 765, ff.110-111. A se vedea: ..,
... . – « » ., .
117, 1971, .407; .., ... ( I – I .),
: , 1983, .24. D. Surucean, personalitate cult i publicist basarabean remarcabil din cea de-a doua
jumtate a sec.al XIX-lea (a publicat cca 300 articole în reviste i ziare!) remarca c în Basarabia „nu exist o statistic
mai imprecis, ca cea funciar” (... i
i, în ziarul «i i », 1886, 49) 2 A se vedea: DIR, XVI-II, p.34; vol.III, p.308-309, 393-395; veacul XVII, vol.I, p.111. În trecut a fost sat, selite,
ocol al scutriei domneti, avea sate i seliti asculttoare pe ambele maluri ale fl. Rut, .Soroca <lâng Alexndreni>.
A fost druit de Petru chiopul lui Andrei, logoft i pârclab de Neam i urmailor acestuia (DIR, XVI-III, p.308-309) 3 DIR, veacul XVI, vol.III, p.393
4 Ibidem, p.393. Un suret copiat de pe suret din 1552 septembrie – 1561 noiembrie, 13 la Iai tlmcit în 1797 de pe un
uric sârbesc de Andrei spune c Alexandru Lpuneanu a druit lui Flore i Ilie Pohreb i Oana un loc de sat la gura
vii Dealul Vechi ca s-i fac satul Miceti „asculttoriu” de Zvdeni” (DIR, XVI – II, p.34) 5 Budeti, sat pe Rut, lâng Alexndreni disprut. Heciul/Heceti/Hiaciul, variante toponimice selectate din actele
medievale (astzi Heciul Vechi, r. Sângerei aezat pe malul drept al Rutului). În trecut a fost proprietatea mnstirii
Balica apoi Sf.Sava (DIR XVII-IV, p.439) 6 Documente privind istoria României. A.Moldova, veacurile XIV-XVII (1384-1625). Indicele numelor de locuri. de
Gh.Gona, Ediie îngrijit i prefat de I.Caprou, Bucureti: Editura Academiei Române, 1990 (În continuare: Gona,
Indicele), p. 120 .a. 7 Alexndreni, sat, r.Sângerei întemeiat în 1840 (Enciclopedia Sovietic Moldoveneasc, v.I, Chiinu, 1970, p.94)
8 Bnuiala îi aparine lui Alexandru I.Gona (Gona, Indicele, p.175). Se pare, c ilustrul medievist avea dreptate, fiind
c i Petru chiopul manifesta interes fa de teritoriile i satele adiacente Rutului i confluienei lui cu Rul,
Cubolta i Cinar.
25
Hotarul localitii aflate în pricin cu vecinii includea Movnla Mare din stânga
Rutului <deal, h=202 m>, locul „în jos de Cheldea”, stâlpul de la fântâna satului
Bobenilor <sat de lâng Alexîndreni>, „alt stâlp la Movila Bobenilor” <o movil
situat imediat pe malul stâng al Rutului, la est de Elizavetovca 1 >, vârful Aluneilor
<la vest de Alexndreni>, „de acolo <spre> alt stâlp” pân la hotarul Beliciu <satul
Bilicenii Vechi>, apoi spre „loc pustiu lâng Sânger” <Sângerei>, „de acolo drept în
jos, unde se împreun vile... dinspre Solone”, „iar de acolo, la movila...Odilor”
<h=240 m, astzi dealul Rdoaia> „i de acolo peste valea Micetilor” <sat lâng
Radoaia> spre „Vârful Rediului Florilor” <deal, h=339 m, la nord de Rdoaia>, „i
de acolo drept în vârful dealului, la obâria Bârsanilor” <deal, h=339 m, situat între
Heciul Vechi i Heciul Nou>, „iar de acolo drept la movila lui Ivaco” de lâng
Vârtoape <loc pe Rut la Zvdeni>, „iar de acolo, un stâlp, la marginea satului
Schindiretiulor” <sat pe Rut lâng Zvdeni>, „iar de acolo, la gura Coboltei” <râul
Cubolta> i spre Movila Mare 2 .
Moiile satelor Budeti i Heciul se aflau la nord-est i est de hotarul
Zvdenilor. Îns acest lucru nu are importan pentru obiectul nostru de studiu.
Conteaz numai satul Putineti i împrejurimile lui, de la care se desprind dou
topice: Bli, pâru <lâng Putineti> i „loc de sat pe Bli” atestate simultan de
uricul lui Alexandru Lpuneanu din 20 august 1588 3 i alt uric, a lui Gaspar Graiani
Graiani din 2 septembrie 16181619, prin care „domnul a spus”, iar „Toader <a
scris>” s i se întreasc lui Ghidion, fiul lui Voico logoft “satul Stnenii <situat
undeva spre cursul mai inferior al râului Cubolta >, din inutul Soroca i satul
Soluncenii, cu loc de moar i cu iaz pe Cinar i s-a cuvenit satul Blile pe
Cubolta” 4 <lâng Putineti>.
În felul acesta, actele medievale domneti dintre 1588-1619 atest trei
topice ce in de toponimul „Bli” (un pârâu, loc de sat i sat) situate în
extremitatea nordic a hotarului moiei Putineti. Noi am investigat vizual acest
teren de la confluena albiei secate a pârului Bli cu râul Cubolta. Am constatat c
pârul, astzi hidronim uitat, izvorte în centrul s. Iliceuca <r-nul Floreti>. Pe
cursul apei au fost edificate trei iazuri mici, dup care urmeaz albia intimidat pe
alocuri de stânci capabil doar s duc voluptuos apele turbure de ploi. Drept
confirmare a trecutului i prezentului mrturisete podul construit de pe traseul auto
Bli-Floreti. La dreapta, între mânica râului Cubolta i acest pârâu venit ctre noi
din timp se strvd conturile caselor ridicate în ultimul deceniu al sec. al XVI-lea de
ranii bleni.
Presupunem, c aceast populaie rural s-a desprins din vre-o localitate
întemeiat „prin înelciune” în preajma imediat a s. Putineti i apoi risipit. Îns
nu poate fi exclus i varianta provenirii populaiei i aezrii din alt loc similar. Îns
cert rmâne c primul toponim „Bli” s-a aflat aici. În aceast privin actele
medievale tac.
1 Elisaveta, sat afiliat administrative mun.Bli este atestat în 1898 (Enciclopedia Sovietic Moldoveneasc, vol.II,
Chiinu, 1971, p.454) 2 DIR, XVI-III, p.393
3 Ibidem, p.394
26
Restructurrile la est de lanul carpatin se prezint extrem de active i
caracterizeaz tipologia feudalismului. Mai întâi de toate, formaiunea se dezvolt în
sens statal. Marii proprietari laici puteau numai s profite de miluirile domneti
„pentru slujire” devotat, fiind contieni c nu aveau imunitate absolut - trdarea
era sancionat cu pierderea ireversibil a donaiei. Excepie fceau proprietarii
clerici. Nu exist indicaii documentate care ar confirma sechestrarea sau etatizarea
proprietilor funciare ale slujitorilor cultului. Actele de epoc indic cert c statul
elibera titluri de proprietate în mod condiionat i funcionarilor din înaltele
cancelarii.
Astfel, în perioada dintre 1588 i 1620, când sunt atestate topicele Bli,
domeniul funciar era în proprietate de stat. În paralel continua s existe vechile
structuri funciare patrimoniale, a obtilor steti, asupra cruia statal nu exercita
influen direct din cauza c în acest segment rural în care funciona tradiional
dreptul rzeesc. Autoritile ariste în faza de criz a obtii au intenionat s modifice
situaia 1 , ceea ce a grbit destrmare ei în calitate de structur social, economic i
juridic. În rest, puterea central stabilete control asupra micrii pmântului i
rentei, lsând proprietarilor de moii doar unele prioriti.
Apariia satului Bli pe pârul Bli deriv de la tipul acesta de proprietate
condiionat. Iniial populaia rural liber locuia într-un sat obinuit de pe malul
Rutului din preajma s. Putineti sau în hotarul moiei Zvdeni. Îns pe timpul
domniei lui Alexandru Lpuneanu localitatea a fost risipit, iar ranii - strmutai la
confluena pârului Bli cu Cubolta. Totui, se pare, c s. Bli de pe pârul Bli
provine dintr-o aezare situat pe moia Zvdeni. Raportat la geneza mun. Bli
exist o ipotez uzual care pretinde s afirme c vechea denumire a oraului ar fi
fost Zvdeni.
În realitate situaia e cu totul alta. Aceast localitate reprezenta una din cele
mai cunoscute prisci domneti de pe malul Rutului. Populaia practica o economie
intensiv, o parte a creia era comercializat (cereale, produse meteugreti, vite
etc). Totodat ea fcea parte din sistemul frontierelor rsritene 2 de gradul doi. Atunci
când Alexandru Lpuneanu a produs „multe amestecturi în întreaga noastr ar” 3 ,
Zvdeni nu a fost afectat, doar numai satele adiacente aprute „prin înelciune”.
Astzi noiunea de Zvdeni, la rând cu alte localiti din zon, a „suferit în
cursul veacurilor nenumrate modificri” 4 orto-fonetice. Vechea localitate, care ne
intereseaz, s-a pstrat numai în dou topice: o mahala din s. Alexndreni, Zavidina,
pe acest loc este plasat fabric de zahr i un heleteu numit de localnici
Zavidinovca, ambele reprezentând variante rusificate a noiunii de Zvdeni.
1 ...
, în «- I .». .
. Chiinu: tiina, 1977, p.59-74. 2 P.Poni, Statistica rzeilor, Bucureti, 1921, p.30 ; [D.Dragnev], Politica lui tefan cel Mare în inuturile de est, în
Demir Dragnev, Igor Cau, Emil Dragnev, Virgil Pâslariuc, tefan cel Mare i Sfânt în contextul epocii sale i a
posteritii, Chiinu:Civitas, 2004; Teo-Teodor Maralcovschi, Rzeii în context istoric i juridic, în „Anuarul”
Catedrei Disciplini Socioumaniste. 2006/2007 (Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bli), Bli: PUB, 2007, p.50-
51. Referinele aparin de satele rzeeti cu o capacitate de aprare mai sporit. 3 DIR, XVI-III, p.394
4 Istoria Literaturii române, v.I, Folclorul.Literatura român în perioada feudal (1400-1780), Red.acad.Al. Rosetti,
Bucureti, 1964, p.12
27
Concomitent vine înc o informaie extrem de preioas, care continu logic
presupunerile noastre i atest cu precizie data primei documentri a satului Bli pe
Rut. Sursa provine din comentariile legate de expediia armatei poloneze de la
uora 1 din septembrie-octombrie 1620. Campania a fost cauzat de conflictul militar
dintre Polonia i Imperiul Otoman din septembrie-octombrie 1620 declarat la 17 iunie
de marelui vizir Ali paa. În calitate de comandant regele Sigismund al III-lea l-a
desemnat pe hatmanul Zólkiewsky.
La 3 septembrie 1620 polonezii trec Nistru lâng s. Iaruga, apoi transverseaz
teritoriul Moldovei la vest de Soroca, prin prile superioare ale Cuboltei, trec pe
lâng Hecii de pe Rut i la 12 septembrie sosesc lâng Ungaeru (Ungheni), ocupând
o poziie strategic la vre-o 7-8 km de uora 2 .
Dup o nereuit militar polonezii se retrag. Calea o in prin satele Petreti,
Scumpia, Catranâc, „iar, pe la amiaza zilei de 4 octombrie, ajungla râul Rut,
lâng satul Bli” 3 . De aici trupele poloneze, urmrite de ttari, „au trecut seara
peste Rutîn mare grabi la 5 octombrie, în zori, au ajuns la râul Cubolta, pe
care l-au trecut continuându-i calea de-a lungul malului drept pe lâng Moara
Nou, pân la satul Servirni (Sauca”) 4 , aflat la o distan de cca 10-11 km de
Moghilev i Nistru.
Aa dar, prima atestare a or. Bli are loc pe 4 octombrie 1620, luni, ctre
amiaz. Alte informaii privind acest capitol sursele narative nu ne dau. De aceea
este necesar s se renune la anul 1421, care nu are nici o acoperire documentar
în profitul zilei de 4 octombrie 1620 argumentat tiinific.
Bli de pe Rut din cronica expediiei nu poate fi confundat cu s.Bli de pe
pârul Bli, fiindc trupele poloneze au mers de aici pân la râul Cubolta cel puin
15 km. Distana a fost acoperit de cu sear <4 octombrie> pân în zorii zilei de 5
octombrie. Astfel, nu poate fi suspectat concluzia c autorul descrierii expediiei
militare a armatei poloneze ar fi vorbit de un alt Bli decât de satul care pe viitor va
deveni un centru important economic, social i cultural din nordul Basarabiei. În
calitate de argument vine i calitatea elaborrii lui M.Wagner 5 care pune în circuit
tiinific surse poloneze mai slab cunoscute în istoriografia noastr 6 . Arsenalul
documentar uzitat i concluziile fcute de acest autor sunt originale i precise. Prin
urmare, ideea existenei pe Rut în octombrie 1620 a unui sat Bli, care, cu cel mult
doi ani în urm era situat pe malul pârului Bli la confluena acestuia cu Cubolta,
se pare nu atât bizar, cât real.
Reese, c topicele pârul Bli (1588), loc de sat pe Bli (1588), satul Bli
pe Cubolta(1618/1619), satul Bli de pe Rut (1620), iar implicit i actul fals din
1470, care ne informeaz despre un leah ce duce spre Bli, fabricat, probabil,
1 Un punct important de trecere prin Lpuna spre Chilia (a se vedea: I.Caprou, - Un catastif moldovenesc de vistierie din
1606, în „Anuarul” Institutului de Istorie „A.D.Xenopol”, XXX, Iai, 1993, p.269) 2 Marek Wagner, Expediia de la uora, în rev. „Jutrzenka”, 2006, nr. 10-11, p.17, 19-20
3 Ibidem, 2007, nr.1, p.22. 4 octombrie 1620 coincide cu ziua de luni.
4 Ibidem, p.23
5 Articolul a fost publicat iniial în Revista de istorie a Moldovei, 2004, nr.1 (57). Noi am utilizat rev. Jutrzenka, din
cauza c aici este prezentat textul autorului în limba polonez i tradus în român. 6 Gheorghe Pung, Op.cit., p.35
28
dup decesul lui Alexandru Lpuneanu (1568), fac parte din una i aceeai istorie
incipient a mun. Bli.
În final constatm i o slbiciune a surselor care nu furnizeaz informaii
despre evenimentele ce au derulat în intervalul dintre 2 septembrie 1619 i 4
octombrie 1620, când are loc strmutarea populaiei din satul Bli de pe Cubolta
în vatra Bli de la confluena râurilor Rut cu Ruel. Putem doar bnui c
evenimentul a avut loc în martie-aprilie 1620, înainte de începutul lucrrilor
agricole, ceea ce ar corespunde obiceiurilor strmoeti. Este mult probabil c
satul (lum media aritmetic din rile Româneti de cca douzeci case) a fost
ridicat mai sus de Podul Chiinu pe stânga fl. Ruel. Populaia practica
agricultura, creterea animalelor, meteugurile i comerul mrfurilor. Pentru
aceste ocupaii aici existau toate condiiile i experiena necesar. În jur existau
pmânturi arabile bogate în humus negru de o calitate superioar; pduri, lunci i
toloace pentru pscutul vitelor; material de construcie; ape de pescuit i bune de