Dare de Seama Practica Pekea

1.Caracteristica generala a întreprinderii

S.A.”Lactis” Întreprinderea a fost întemeiată în anul 1994, aflînduse în satul Nihoreni. Producea numai unt. În legătură cu capacitatea de producere mica la întreprindere s-a creat necesitatea de a construi o fabrică nouă, fiind terminată în anul 1956 în orăşelul Rîşcani. La noua fabrică se producea lapte de consum, îngheţată, cazein Volumul materiei prime a început brusc să crească şi sa creat necesitatea de reconstrucţie a întreprinderii care începe în anul 1969. Se termină în anul 1970, producînduse şi prima partidă de caşcaval. Întreprinderea ocupă o suprafaţă de 4.08 ha. Are propriul laborator complectat cu specialişti de calificaţie înaltă care controlează procesul de producere şi calitatea materiei prime. Pe lîngă această întreprindere are cîteva ateliere mecanice, cazangerie, o secţie a instalaţiilor frigorifere, un magazin. Capitalul social al societaţii constitue 6 380 000 lei şi este împărţit în 638 000 de acţiuni cu valoarea nominală de 10 lei fiecare

CoalaRîşcovoi

1Mod Coala N. document Semnat. Data

2.1 Locul amplasarii, istoria dezvoltarii

CoalaRîşcovoi


Tel+373 256 23551Fax +373 256 23551Moldova, MD-5600, Riscani, str. Komarov, 73

2.2 Structura și regimul de lucru Programu de lucru a lucratorilor se incepe de la 8.00 – 17.00. Saptamina de lucru este stabilita de 7 zile cu durata zilnica de lucru 8 ore. Lucratorii care activeaza conform graficului de schimb se v-a efectua evedinta globala a timpului de munca. Graficul muncii salariatilor cu evidenta globala a timoului de munca este elaborat si aprobat de catre Presedintele comitetului de conducere a societatii cu respectarea normei lunare a timpului de lucru in medie. Salariatii care intirzie la lucru s-au pleaca mai devrene de la lucru fara motive intemeiate pot fi pedepsiti in conformitate cu legislatia. Concedii fara mentionarea salariului se acorda in baza unei cereri a salariatului in cazuri exceptionale pe motive personale.Structura organizatorică a firmei este o expresie atât a resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale incorporate, cât şi a caracteristicilor mediului in care acestea îşi desfăşoară activităţile. Importanţa structurii organizatorice rezidă in condiţionarea obţi¬nerii unei profitabilităţi ridicate in firme, intru cât este o componentă de bază a sistemului de management, a cărui funcţionalitate o determină in bună măsură.Structura organizatorică asigură osatura sistemului managerial de raţionalitatea sa depinzând intr-o proporţie apreciabilă conţinutul şi îmbinarea sistemului de obiec¬tive, configuraţia şi funcţionalitatea sistemului informaţional şi decizional, gama metodelor şi tehnicilor de management utilizate etc. Evident, toate acestea determină modul de folosire a resurselor, condiţiilor de vânzare a produselor şi implicit volumul cheltuielilor, mărimea profitului etc. Impactul structurii organizatorice nu trebuie rezumat insă doar la efectele

CoalaRîşcovoi


strict economice. Implicaţii dintre cele mai importante au caracteristicile structurii or¬ganizatorice asuprasatisfacţiilor obţinute de salariaţii societăţii comerciale sau regiei de stat in procesul muncii, asupra climatului de muncă.Norma de muncă reprezintă sarcina de muncă ce se stabileşte unui angajat care are calificarea corespunzătoare şi lucrează în ritm normal şi cu intensitate normală pentru efectuarea unor operaţii sau lucrări în condiţii tehnico-organizatorice precizate.Norma de muncă cuprinde acţiunile utile ale executantului, precum şi acele întreruperi reglementate, fără de care nu este posibilă realizarea sarcinii de muncă prescrise. Munca neproductivă şi întreruperile nereglementate nu se includ în structura normei.Normele de muncă sunt specificate în Contractul Colectiv de muncă, iar odată cu modificarea condiţiilor organizatorice sunt reexaminate.Normele de muncă se stabilesc pentru toate categoriile de personal şi ele servesc ca factor de organizare a producţiei şi a muncii, ca instrument de planificare şi ca element important pentru construirea unui sistem cît mai corect de salarizare.Normele sunt şi un instrument de planificare. Ele se aplică în planificarea forţei de muncă atât operativ în producţie, la repartizarea lucrătorilor pe muncitori, cît şi în planificarea anuală şi de perspectivă, când se calculează necesarul de forţă de muncă.Normele de muncă sunt folosite ca un element esenţial la calculul capacităţii de producţie a unor secţii şi ateliere, precum şi la desfăşurarea lucrului după grafic.Normele de muncă sunt şi un important element pentru sistemele de salarizare. Salariul se calculează în raport direct proporţional cu producţia realizată. Astfel, norma de muncă cointeresează pe muncitori la realizări cantitative cît mai ridicate.Funcţiile normelor de muncă:

Stabilesc nivelul productivităţii muncii Servesc drept măsură a cheltuielilor de muncă (manopera) Drept măsură a remunerării muncii (în acord la calcularea tarifelor)

Unei norme i se cere să îndeplinească condiţiile: Să respecte condiţiile organizării ergonomice a muncii (principiile economiei mişcării, organizarea raţională a locurilor de muncă) Să ţină cont de condiţiile nou introduse, de modificările tehnologiei şi metodelor de muncă Să fie progresivă, adică să fie proiectată la un nivel superior celui realizat în perioadele precedente, dar apropiată de nivelul realizat de fruntaşi Să fie accesibilă, adică să ofere perspectiva de a fi realizată de orice muncitor, care a însuşit calificarea corespunzătoare Să aibă un grad de încordare care să permită îndeplinirea ei cu uşoare depăşiri. Depăşirea masivă a normei este un semn că noile condiţii nu corespuns celor în care a fost elaborată norma.

Forma de exprimare a normelor de muncă depinde de specificul activităţii respective, de posibilitatea de măsurare a consumului de timp de muncă şi de forma de salarizare utilizată.Norma de muncă poate fi exprimată în felul următor:

Norma de timp – timpul stabilit unui executant (care are o calificare corespunzătoare şi lucrează cu ritm normal) pentru efectuarea unei unităţi de lucrare (produs) în condiţii tehnice şi organizatorice precizate ale locului de muncă.; se exprimă în unităţi de timp-om pe unitatea naturală de produs. Se foloseşte atunci când

CoalaRîşcovoi


sarcina muncitorului se schimbă relativ des, când durata lucrărilor executate este mare, când activitatea este caracterizată de o diversitate mare de lucrări. Norma de producţie – cantitatea de produse sau de lucrări stabilite a se efectua într-o unitate de timp (lună, schimb, oră) de către un executant care are calificarea corespunzătoare şi lucrează în ritm normal şi cu intensitate normală în condiţii tehnico-organizatorice precizate ale locului de muncă; se exprimă în unităţi de producţie naturale pe unitatea de timp. Este indicată în cazurile când executantul realizează lucrări omogene care se menţin o perioadă de timp îndelungată. Atât norma de producţie cît şi norma de timp sunt mărimi inverse una faţă de alta, ceea ce înseamnă că norma de producţie se măreşte în măsura în care norma de timp se micşorează şi invers (formula). În cazul în care norma de muncă este necesar să fie exprimată sub forma normei de producţie pe schimb aceasta se determină: Sfera de atribuţii – atunci când lucrările sunt variate şi cu durate de execuţie relativ mici sau atunci când ordinea în care apar lucrările şi ponderea fiecăreia dintre ele se conturează abia în timpul desfăşurării lor (lucrări de reparaţie), fiind neeconomică stabilirea şi expunerea normei de muncă sub formă de normă de timp sau de producţie, aceasta se exprimă sub forma unei sfere de atribuţii cu precizarea normei (zonei de servire). Deci, sfera de atribuţii reprezintă ansamblul atribuţiilor şi sarcinilor de muncă stabilite unui executant (care are calificare corespunzătoare şi lucrează cu ritm şi intensitate normal) pentru a le îndeplini în cadrul proceselor de producţie la care participă sau al activităţii pe care o desfăşoară în condiţii tehnic-organizatorice precizate a le locului de muncă. Ea se stabileşte fie pe baza determinării directe a cantităţii de muncă necesare (pentru lucrările cu volum cunoscut), fie pe baza volumului total de muncă al acestor lucrări într-o perioadă mai lungă de timp (acolo unde volumul de muncă nu poate fi determinat direct). Practic nu se aplică. Norma de servire – locul de muncă, delimitat prin suprafaţa sau înzestrarea sa în care executantul îşi exercită atribuţiile sau sarcinile de muncă. Norma de personal – în cazul când munca este organizată în colectiv, normele de muncă exprimate sub forma sarcinilor cantitative de muncă sau în sfere de atribuţii trebuie să fie însoţite de norme de personal. Această normă reprezintă numărul de lucrători, meseria (funcţia) lor şi nivelul de calificare necesar pentru realizarea de către un executant colectiv a unui ansamblu de sarcini normate de muncă în condiţii tehnice şi organizatorice precizate. Norma de personal precizează uneori şi atribuţiile fiecărui membru al colectivului.

Clasificarea normelor de muncă:După sfera de aplicabilitate:

Locale – specifice unei singure organizaţii Unificate – pentru aceleaşi elemente ale proceselor de producţie şi pentru condiţii de muncă identice din mai multe unităţii

După complexitatea lor: Norme pe elemente – care se referă la efectuarea unei singure operaţii sau lucrări. Toate tipurile de norme Norme grupate – care rezultă din însumarea celor pe elemente pentru efectuarea unui grup de operaţii sau lucrări. Se exprimă numai sub forma normelor de timp (manopera).

După stadiul de aplicare:

CoalaRîşcovoi


Definitive – cantitatea de muncă real necesară pentru efectuarea unei lucrări (operaţii) de către un executant cu calificare corespunzătoare. Aceste norme au parcurs toate etapele experimentale şi au fost investite cu putere de aplicare. De însuşire – reflectă timpul de muncă necesar pentru efectuarea unei operaţii sau lucrări la un moment dat al însuşirii lor de către executant. Aceasta este de 6 luni, putând fi prelungită în cazuri excepţionale până la 12 luni. Provizorii - apar în mod accidental şi pot fi aprobate pe termen de cel mult 3 luni până la aprobarea unor norme definitive.

După numărul de destinatari: Individuală – stabileşte sarcina de muncă a unei singure persoane şi poate fi exprimată sub toate formele de norme, în afară de norma de personal Colectivă - precizează sarcina de muncă a unei formaţii de lucru. Se exprimă sub toate formele.

CoalaRîşcovoi


2.3 Capacitate și asortimentul de producție

CoalaRîşcovoi


CoalaRîşcovoi


2.6 Atelierul mecanic. Graficul de reparație preventivăUtilajul de producţie este cel mai principal din industria alimentară. De aceia

folosirea raţională, păstrarea în stare funcţionabilă este obiectul de bază. Pentru aceasta este nevoie de organizat corect exploatarea utilajului, de reparat modern, de preîntîmpinat golurile de producţie din cauze tehnice.

Rezolvarea corectă a acestor probleme în cea mai mare parte depinde de calificarea lucrătorilor de exploatare şi reparare, preîntîmpinarea modernă şi înlăturarea defectelor în timpul lucrului, întreţinerea calitativă între reparaţii şi repararea utilajului.

Recondiţionarea indicilor utilajului este posibil numai după întreţinerea lui, verificare sistematică, efectuarea tuturor tipurilor de reparare cu schimbul părţilor uzate şi reglare necesară.

Exploatarea în aşa fel este recomandată de sistemul de reparaţii planificat care este şi adoptat de industria alimentară.

Sistemul planificat de reparaţii preventivăAceastă metodă de reparaţie a utilajului este totalitatea acţiunilor organizatorice

şi tehnice a controlului, întreţinerii şi toate tipurile de reparaţii efectuate cu ţelul profilacticii utilajului după planul prestabilit, în scopul prevenirii golurilor de producţie, deservirea şi transportarea instalaţiilor şi mijloacelor de mecanizare şi automatizare.

Metoda de reparare preventivă include următoarele tipuri de măsuri:Profilaxia utilajului între reparaţii şi repararea lui;Repararea utilajului cu mijloace moderne, care întreţin calitatea

superioară şi durata de lucru îndelungată a pieselor recondiţionate, a subansamblurilor principale şi a stării estetice exterioare a utilajului;

Modernizarea în timpul reparării a anumitor subansamble şi mecanisme, pentru ridicarea productivităţii, îmbunătăţirea calităţii producţiei condiţiilor de lucru şi securităţii de întreţinere;

Organizarea controlului calităţii reparării şi ordinea întreţinerii în procesul exploatării;

Organizarea aprovizionării cu piese de schimb, detalii, subansamble şi materiale tehnice, păstrarea şi evidenţa lor.

În această sistemă întră următoarele tipuri de reparaţii:Deservirea tehnică între reparaţii (întreţinerea tehnică a utilajului);Reparări curente;Reparări intermediare (în unele ramuri);Reparaţie capitală.

Deservirea tehnică între reparaţii

CoalaRîşcovoi


Se efectuează cu ajutorul personalului de exploatare (lăcătuşi de gardă, electricieni, termotehnicieni) controlul cu scop profilactic se efectuează atîta timp cît utilajul funcţionează.

Din deservirea tehnică între reparaţii fac parte:Ştergerea, spălarea, curăţirea utilajului şi întreţinerea în curăţenie a

locului de muncă;Ungerea utilajului şi verificarea periodică a utilajelor de uns;Urmărirea stării rulmenţilor şi a autoblocajelor;Verificarea întinderii şi stării transmisiilor prin curea, funiilor (tros),

lanţurilor, în special locul cuplării şi fixării;Verificarea stării asamblărilor prin bulon, pană, pană – clin prezenţa şi

bunăstarea instalaţiilor de apărare;Verificarea îmbinărilor şi garniturilor de etanşare, funcţionarea frânelor şi

a instalaţiilor de deconectare a utilajului în caz de accident;Urmărirea lucrului utilajului şi înlăturarea defectelor mici depistate în

timpul lucrului schimbului dat.Întreţinerea între reparaţii se efectuează în corespundere exactă cu prezenţa

pentru fiecare loc de lucru a instrucţiunilor oficiale, regulamentelor tehnicii securităţii de exploatare a utilajului, regulamentelor şi normelor protecţiei muncii şi tehnicii securităţii.

Tipurile de reparaţiiReparaţia curentă a utilajului se efectuează după graficul prestabilit pentru

fiecare utilaj. Depistarea defectelor în timpul reparării curente se au în consideraţie pentru pregătirea reparării intermediare sau a reparaţiei capitale.

Lucrările de bază a reparării curente sunt:Repararea defectelor mici ale utilajului;Înlocuirea pieselor ce se uzează rapid;Curăţirea suprafeţelor ce vin în contact (forţe de frecare) cu scopul de a

înlătura defecte ca lovituri şi zgîrîieturi;Strîngerea detaliilor de fixare şi a arcurilor, reglarea jocurilor, verificarea

şi curăţirea rulmenţilor, curăţirea dispozitivelor de uns;Verificarea şi repararea dispozitivelor de blocare şi a siguranţelor,

instrumentelor de măsură şi control;Verificarea şi repararea benzilor de frînare prin fricţiune, funiilor,

lanţurilor, curelelor;Înlocuirea garniturilor de presetupă (Garnitură de etanşare a unui organ

mobil al unei maşini) şi presgarniturilor în conducte, spălarea reductoarelor.

Repararea curentă se efectuează la locul montării a utilajului cu puterile personalului tehnic şi deserviciu a secţiei. Mecanicul secţiei conduce reparaţiile şi răspunde de calitatea reparării şi finalizarea la timp.

CoalaRîşcovoi


Scopul reparării intermediare este recondiţionarea după STAS-uri a parametrilor de bază a utilajului (precizia, puterea, productivitatea) pentru perioada de pînă la următorul tip de reparaţii.

Repararea intermediară se efectuează la locul montării a utilajului cu puterile personalului de reparare şi deserviciu a secţiei date. Utilajul este parţial sau total demontat. Unele subansamble pot fi înlocuite cu altele noi. Reparaţia se efectuează în timpul prestabilit, prevăzut de grafic, iar volumul lui se fixează de foaia de defecte.

Efectuarea reparării intermediare poate fi efectuată numai dacă sunt toate piesele de schimb şi materialele necesare.

Reparaţia capitală se efectuează în atelierele de reparaţii mecanice a uzinelor şi numai decît în secţie la timpul prevăzut de grafic.

În timpul reparaţiei capitale se înlocuiesc toate subansamblurile şi piesele, se recondiţionează piesele de bază, se restabilesc parametrii iniţiali.

Reparaţia capitală se efectuează în ateliere de reparaţii cu personal calificatLucrările de bază în timpul reparaţiei capitale:

Demontarea completă a ansamblurilor şi subansamblurilor;Verificarea minuţioasă a ansamblurilor şi subansamblurilor – detectarea

defectelor, elaborarea foii de defecte şi bugetul;Înlocuirea ansamblurilor şi subansamblurilor deteriorate sau

recondiţionarea lor;Centrarea, balansarea, reglarea subansamblurilor şi a utilajului;ajustarea batiului utilajului;recondiţionarea transmisiilor şi vopsirea lui;încercarea, recepţionarea după condiţiilor tehnice şi oformarea

documentaţiei.În timpul reparării capitale se poate de efectuat modernizarea utilajului.

Repararea utilajului poate fi efectuată numai atunci cînd atelierul dat este dotat cu materiale necesare, piese de schimb şi forţe de muncă.

Foaia de defecte În timpul reparării preventiv planificare este prevăzută introducerea

documentaţii tehnice speciale, după care se efectuează planificarea şi evidenţa măsurilor petrecute în timpul reparării planificate.

Ea este alcătuită di următoarele documente de bază:procesul verbal al maşinii;catalogul de primire-predare a utilajului personalului de serviciu de

reparare;foaia de defecte.

Procesul verbal al maşinii – se întocmeşte pentru toate utilajele tehnologice şi utilaje de uz general, ce sunt la evidenţă la întreprindere. Procesul verbal se întocmeşte în baza paşaportului uzinei producătoare, sau după datele de exploatare reale. Evidenţa procesului verbal este condusă de mecanicul sef al întreprinderii sau de mecanicul secţiei de producere.

CoalaRîşcovoi


Catalogul de primire-predare a utilajului – se întocmeşte de personalul deserviciu şi este destinat pentru fixarea dereglărilor în timpul funcţionării utilajului, depistate în timpul schimbului dat, de durata golurilor de producţie. Catalogul poate fi folosit pentru evaluarea calităţii lucrului la remunerarea personalului.

Catalogul de verificare a utilajului

Secţia

Data verificării Denumirea utilajului Numărul de inventariere a utilajuluiRezultatul verificării utilajuluiMăsurile pentru recondiţionarea defectelor în

timpul următor de reparaţii planificate sau controlDenumirea subansamblului şi pieselor Defectele detectate1. 2. 3. 4. 5. 6.

Mecanicul secţiei Lăcătuş Electrician Foaia de defecte – se alcătuieşte pentru fiecare piesă a utilajului în dependenţă

de tipul de reparaţii. Ea include cheltuielile planificate, reale pentru repararea utilajului, de asemenea lista de reparare şi montare, materialele pentru reparare şi produsele cumpărate.

Metode de organizare a reparaţiei utilajuluiÎn dependenţă de mărimea uzinei şi baza ei de reparare, repararea utilajelor de

bază şi auxiliare poate fi organizată centralizat, decentarlizat şi mixt. Metoda de reparare centralizată – include efectuarea tuturor lucrărilor de

reparare şi întreţinere tehnică a utilajului cu forţele şi mijloacele secţiei mecanicului şef.

În condiţii de reparare centralizată poate fi efectuată reparare subansamblurilor maşinii (pompe, motoare electrice, conducte şi altele), de asemenea executarea pieselor de schimb (roţi dinţate, roţi pentru lanţ) la întreprinderile specializate sau repararea cu utilaje speciale de către brigăzile de reparări specializate.

Metoda de reparare decentralizată – toate lucrările de reparare preventive planificate se efectuează cu forţele şi mijloacele serviciului de reparaţii a secţiilor de producere a întreprinderii. Această metodă nu se aplică în industria alimentară.

Metoda de reparare mixtă – lucrări de reparaţie şi întreţinere tehnică se efectuează cu forţele şi mijloacele ce se supun mecanicului şef şi secţiilor de producere a întreprinderii. Această metodă de reparare a utilajului este cea mai utilizată la întreprinderile industriei alimentare.

Metode de reparare progresivăMetoda de reparare mixtă permite de inclus metode de reparare progresivă cum

ar fi:Agregat-subansamblu;

CoalaRîşcovoi


Reparare rapidă;Reparări în serie.

În timpul reparării agregat, atelierul de reparări mecanice a întreprinderii sau trust (Unitate formată din mai multe întreprinderi din aceeaşi ramură) efectuează repararea subansamblurilor şi agregatelor fondului de schimb.

În practica de reparare prin subansamblu reparat se subînţelege unităţile de montare, compuse din piese cuplate cu piesa de pe batiu (cutie de viteze, reductoare).

Repararea în urma căreia se urmăreşte micşorarea duratei de staţionare golurile de producţie şi realizând prin toate metodele micşorarea golurilor de producţie – se numeşte reparare rapidă.

Micşorarea golurilor de producţie se atinge datorită următoarelor măsuri:Pregătirea tehnică şi materială a lucrărilor de reparaţie efectuând

repaosuri numai atunci cînd nu sunt piese de schimb, lipsa de instrumente, aparate s.a;Aplicarea în timpul reparaţiei cele mai moderne metode şi procedee de

executare a lucrărilor de lăcătuşărie şi utilajele necesare pentru aceasta;Organizarea corectă a lucrărilor de lăcătuşărie, excluderea întreruperilor

de lucru, din cauza zilelor de odihnă şi a schimburilor nelucrătoare;Aplicarea în timpul lucrului a unităţilor asamblate pregătite sau reparate

anterior;Atragerea la reparaţie a lucrătorilor, care cunosc bine utilajul ce trebuie

reparat, au experienţă practică în reparaţii şi calificarea necesară;Crearea cointeresării morale şi materiale a lucrătorilor pentru finalizarea

lucrărilor de reparaţii la un timp cît se poate de scurt.Repararea în serie – se efectuează de grupuri specializate ale uzinelor de

reparare, care include repararea unui anumit tipuri de utilaje, subansambluri şi piese. În aşa tipuri de reparaţii se folosesc deseori dispozitive speciale , instrumente şi au posibilitatea de fixare şi înfăptuire a unor operaţii, a unor anumite lucrări . deaceia această metodă de reparaţii are o productivitate mare, calitate înaltă şi destul de ieftină.

Planificarea reparaţiilorPanificarea lucrărilor de reparaţii trebuie să fie planificate efectiv pentru

folosirea fondurilor de bază.Repararea se efectuează în corespundere cu reparaţia planificată, care se

întocmeşte de biroul mecanicului şef pentru fiecare an. În timpul planificării de reparaţii se determină:

Durata reparaţii pentru fiecare utilaj;Cheltuielile de lucru la efectuarea lucrărilor de reparaţii în om-oră şi

maşină-oră şi materialele necesare;Pentru determinarea timpului de reparaţii este necesar de cunoscut ciclul şi

perioada de reparaţii pentru fiecare tip de utilaj.Perioada între reparaţii timpul între două reparaţii consecutive. Durata ciclului

între reparaţii trebuie să fie estimat în ani, luni şi ore de lucru a utilajului.Ciclul între reparaţii şi perioadele pentru fiecare grupă de utilaj este determinat

în concordanţă de normele instructive a întreprinderilor superioare. În legătură cu

CoalaRîşcovoi


aceste date se efectuează planificarea lucrărilor de reparaţii pentru fiecare grupă de utilaj pe un an, care este adus de grafic unic.

CoalaRîşcovoi


2.7 Schema tehnologică a procesului de producție

CoalaRîşcovoi


3.3. Sarcina principală de muncă

Repararea transmisiilor prin cureaUzura roţilor pentru curelele trapezoidale se întîlneşte la suprafeţele laterale ale canalului.

In urma uzurii cureaua coboară spre fundul canalului. Se mai întîlneşte ruperea pereţilor laterali ai canalului şi uzura găurii centrale. La roţile cu turaţie ridicată, spre exemplu, la concasorul cu ciocane, uzura poate provoca dezechilibrarea lor (figura de mai jos).

Gaura centrală la roata de curea este strunjită interior cu presarea unei bucşe, menţinându-se valorile toleranţelor date în tabel.

Mărirea jocurilor la montarea roţilor de curea, inmm

Diametrul arborelui,mm

18-30

30-50

50-80

80-120

120-180

180-260

Mărimea jocului,mm

0,09 0,01 0,012 0,014 0,016 0,018

Deteriorarea transmisiei poate avea loc în urma întinderii, patinării, ruperii curelelor, bătăii şi dezechilibrării roţii de curea, uzurii curelelor trapezoidale şi canalelor pentru curele din cauza neparalelismului roţilor condusă şi conducătoare, aderenţei curelei trapezoidale cu partea interioară a canalului, uzura lagărelor şi slăbirea fixării roţilor de curea pe arbore. Curelele trapezoidale rupte, nu se repară. Rupturile curelelor late pot fi cusute, legate cu sisteme metalice sau lipite (figura de mai jos).

Îmbinarea este prin suprapunere cu tăietură oblică. La îmbinare cu sisteme metalice din cupru sau alamă numărul de şuruburi se determină după efortul de rupere a curelei. Curelele cauciucate sînt lipite în trepte, numărul cărora trebuie să fie cel puţin de 3.

CoalaRîşcovoi


Uzura roţilor pentru curele trapezoidale

Coaserea curelelor late

REPARAREA TRANSMIŞILOR CU LANŢTransmisiile cu lanţ pot căpăta următoarele defecte: uzuri la roţi şi la lanţuri, ajungându-se uneori chiar la ruperea lanţurilor. Roţile de lanţ se înlocuiesc de cele mai multe ori (figura de mai jos) .

Atunci cînd nu este posibil se repară dantura roţii prin sudare, după care se strunjeşte şi se frezează. Repararea dinţilor prin încărcare cu sudură urmată de prelucrare nu este recomandabilă deoarece prin sudare se modifică structura materialului, iar prin prelucrarea mecanică ulterioară se distruge stratul dur cementat de la suprafaţa roţii, scurtîndu-se astfel durata ei de funcţionare. In cazul ruperii lanţurilor se admite îmbinarea lor şi înlocuirea zalelor defecte cu zale noi prin sudarea lor sau prin folosirea unor zale speciale de înnădire. Se recomandă ca sudarea zalelor de lanţ. să se facă prin forjare. La lanţurile cu role se produc uzuri la bolţuri şi role, iar la lanţurile cu cioc se uzează ciocul plăcuţelor. Cînd această uzură depăşeşte limitele unei uzuri normale, zalele se pot înlocui cu zale noi. Cînd uzura lanţului măsurată la 10 zale, a atins 5mm, lanţul se înlocuieşte fiindcă menţinerea lui poate provoca distrugerea roţilor dinţate.

REPARAREA PRESGARNITURILORPrincipalele defecte ale presgarniturilor: trecerea mediului din cauza deformării şi imprimării (umpluturii) presgarniturii, strîngerii insuficiente, dezaxării cît şi a fisurilor, zgîrîieturilor etc. In funcţie de construcţie şi destinaţie în calitate de umplutură se folosesc diverse materiale

(tabelul de mai jos).

Umplutura GOSTMărimile admisibile

MediulPresiunea, MPa

Temperatura, 0C

BumbacGOST

5152-8630 100 aer, apă

Fibre de cinepă

- 160 100 -

Azbest uscat - 25 400apă, petrol,

aer, uleiBumbac - 30 100 -Azbest

îmbibat cu AP- 25 300 aburi, acizi

minerali, amoniac, soluţii

CoalaRîşcovoi


de săruri

Azbest armat cu sîrmă

TU 416-H

45 400aburi, apă,

benzină, solvenţi organici

Azbest rezistent la uleiuri si benzină

GOST-5152-86

20 300solvenţi

organici

Fluoroplast - 4

- 100 -195...+250

acizi, baze, solvenţi de diverse concentraţii

După montarea presgarniturii noi sau reparate este necesar de a o supune unui rodaj cu cursă în gol şi ungere abu

CoalaRîşcovoi


4. Excursii

CoalaRîşcovoi


CoalaRîşcovoi


5. Materialele colectate pentru proectu de curs la obiectul ‘Utilaj tehnologic’ și “Montare reparare expluatare”

1.1. Introducere

În ara noastră în condi iile actuale de afectare a dezvoltării economiei eiț ț na ionale se află într-o dezvoltare permanentă a bazei tehnico-materiale a industrieiț alimentare.

Intrarea eventuală a Republicii moldova în Uniunea Europeană necesită decizii concrete i ample în dezvoltarea continuă i cu succes a economiei na ionale.ș ș ș

Numai înzestrînd economia na ională cu utilaje tehnice performante se poate deț satisfăcut cerin ele mereu crescînde ale consumatorilor în cele mai necesare iț ș preten ioase produse alimentare.ț

Pentru a face fată cerin elor multiple ale industriei consumatorilor iț ș construc iei de ma ini pentru industria alimentară specialistul din întreprinderileț ș acestei industrii trebuie să cunoască:

- Construc ia i principiul de func ionare a utilajelor ma inilor iț ș ț ș ș instala iilor din industria alimentară.ț

- Regulele de expluatare într inere reparare i modalită ile de reglare a lor.ț ș ț- Metodele de calcul construire fabricare a utilajelor din domeniu iș

metodele de asigurare a fiabilită ii utilajelor.ț

În prezent sunt necesari speciali ti cu cuno tin e profunde nu numai înș ș ț specialitatea de bază ci i în domeniile înrudite deoarece progresul tehnic esteș determinat de evolu ia complexă a tuturor ramurilor .ț

Un rol mare în economia republicii îl joacă şi industria alimentară .

Moldova este o ţară agrară situată într-o zonă a climatului cald,

ceea ce permite de a dezvolta intens agricultura .

Odată cu dezvoltarea agriculturii a crescut necesitatea de a construi uzine prelucrătoare a materiei prime recoltate de pe cîmpuri.

Astfel au apărut uzine prelucratoare de conserve, aşa ca uzine din: Cupcini, Soroca, Ungheni, Tiraspol, Grigoriopol, etc.

Aceste uzine aveau menire de a colecta şi a prelucra producţia

dintr-o anumită zonă agicolă după STAS ceea ce aduce un venitCoala

Rîşcovoi24

Mod Coala N. document Semnat. Data

considerabil economiei republicii.

Odată cu apariţia relaţiilor de piaţă unii conducători de gospodărie agricole au construit mici secţii de prelucrare a fructelor si legumelor ce le-ar permite prelucrarea producţiei proprii.

Astfel multe gospodării produc: conserve de roşii, de castraveţi, roşii în suc propriu, tomate, sucuri concentrate din mere, compoturi din: vişine, şi prune.

Aceata producţie are piaţa de desfacere în Rusia şi în alte republici ale CSI-ului, cu ajutorul acestei producţii efectuindu-se în deosebi relaţiile de banter.

Republica cu materiale de construcţii, lubrifianţi, gaze naturale şi resurse energetice.

Ieşirea pe piaţa din est este cu mult mai greu.

Multe utilaje de la uzinele prelucrătoare este moral uzat, nu se respectă tehnologia, producţia, nu corespunde standartelor europene, lasă multe de dorit şi problema ambalajului.

În aşa condiţii Republica Moldova are nevoie de a întroduce în industria de prelucrare , a tehnologiei şi a utilajului străin.

O mare importanţă i se acordă şi automatizării proceselor de producere, mecanizării lucrărilor de incărcare-descărcare , un

mare rol îl joacă şi pregătirea.

Specialiştilor pentru repararea, reglarea şi montarea utilajului industriei alimentare.

O parte din uzine de acuma sau şi modernizat:

a) au tehnologii noi.

b) au utilaje străine din alte Ţări.

c) specialişti mai calificaţi în domeniul de lucru

Drept exemplu fabrica de utilaje străine, au o productivitate

înaltă şi indici tehnico-economici înalţi.

Predominarea Moldovei in agricultura , care este bogata in pamint roditor si o clima buna.Acesta e tot posibilitatea să se dezvolte industria alimentara. alimentară este deosebit de complexă. Ea prezintă o serie de particularităţi legate atât de Industria natura materiilor prime prelucrate, cât şi de produselor finite obţinute.

CoalaRîşcovoi


Materiile prime sunt în majoritate produse de natură biologică, perisabile şi degradabile. Majoritatea materiilor prime se caracterizează printr-o labilitate mare. Sub acţiunea factorilor interni (echipament enzimatic propriu) şi a celor externi (factori de mediu: temperatură, prezenţa umidităţii, microorganisme), ele se depreciază, uneori foarte rapid.

Producţia agricolă are caracter sezonier (se obţine în anumite perioade ale anului), şi este influenţată de tehnologia de cultivare, respectiv de creştere a diferitelor specii vegetale şi animale, de factori climatici.

Materiile prime prelucrate în industria alimentară au de multe ori caracteristici fizice, chimice şi biochimice neomogene, care variază în timp în limite foarte largi ceea ce impune o continuă modificare a parametrilor de producţie. Din acest motiv, în unele subramuri ale industriei alimentare se practică încă de la începutul procesului tehnologic omogenizarea materiei prime, adică alcătuirea din două sau mai multe loturi cu indici calitativi diferiţi, a unei singure partide care să asigure o prelucrare uniformă din punct de vedere calitativ. Datorită caracterului sezonier al producţiei agricole şi a faptului că aceasta este uneori supusă deprecierii rapide, este necesar să fie prelucrată în timp scurt şi cu maximă eficienţă. În anumite cazuri prelucrarea se desfăşoară pe campanii când utilajele şi forţa de muncă sunt solicitate la maxim. În industria alimentară se prelucrează o varietate de materii prime prin procedee specifice, iar ca produse finite rezultă o gamă largă de produse alimentare. Procesul tehnologic cuprinde ansamblul operaţiilor fizico-mecanice şi al proceselor chimice şi biochimice dintr-un sistem industrial necesare pentru obţinerea unui produs cu caracteristici fizico-chimice şi organoleptice prestabilite. La obţinerea unui produs cu caracteristici date, contribuie atât operaţii fizice şi mecanice cât şi procese chimice şi biochimice legate într-o succesiune logică.

Ordonarea liniară a operaţiilor şi proceselor, de la intrarea materiilor prime în sistem până la ieşirea din sistem a produselor finite dorite, constituie fluxul tehnologic. Sarcina principală a ramurilor industriei de prelucrare este de a menţine şi a folosi mai din plin capacităţile de producţie în funcţiune, de a fabrica producţie de calitate superioară.

În industria alimentară schimbările structurale sînt orientate spre majorarea volumului de producţie competitivă pe piaţa mondială, cum este producerea tomatelor, mazărei, conservelor din fructe şi legume, a pastei de tomate, sucului concentrat din fructe. După calitatea lor conservele fabricate în republică au perspective reale de a pătrunde pe pieţele externe, inclusiv pe cea europeană. Se întreprind acţiuni eficace în scopul modernizării şi reutilării tehnice a întreprinderilor industriei de prelucrare (perfecţionării ambalajelor pentru producţia finită). Una din căile de ieşire din situaţia de criză este cooperarea pe scară largă cu firmele străine.

Politica tehnică şi de gospodărire unică din partea statului în toate ramurile industriei alimentare se promovează de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei,

CoalaRîşcovoi


deşi un mare număr de întreprinderi alimentare aparţin altor ministere şi departamente.

În Moldova industria alimentara include diferite ramuri si subramuri.Industria alimentara cuprinde 22 ramuri de sinestatatoare.

Pentru dezvoltarea industriei alimentare sint caracteristice urmatoarele tendinte:conducerea productiei; mecanizarii si automatizarii; ridicarea productivitatii muncii si calitatii productiei.

Scopul principal al industriei alimentare este de a indistula cerintele populatiei cu produse alimentare, de a inalta calitatea si larg asortiment.

Industria alimentara este legata cu diferite ramuri ale economiei nationale, cu agricultura, cu industria constructoarea de masini industria chimica si forestiera.Colaborarea in domeniul industriei alimentare cu alte tari adduce la largirea asortimentului si la realizarea productiei pe piata mondiala.Una din caile principale de dezvoltare industriei alimentara este de a folosi efectiv fondurile de productie.Micsorarea, stationarea, ridicarea coieficientului de schimb, crearea schemelor tehnologice progressive, iata cheia de dezvoltare a industriei alimentare.

Dezvoltarea de mai departe a industriei alimentare trebuie intensive procesului tehnico-stiintific, dezvoltarea organizatiei producerii, lucrul conducerii conducatoare si a bratelor de munca.

La intreprinderile industriale se ajunge la un nivel de mecanizare inalt a proceselor de producere.Problema principala a industriei ideilor tehnico-stiintifice in industria alimentara este formarea bazei cantitative de producere, automatizarea proceselor tehnologice de baza si formarea uzinilor de producere a masinilor automate.De rind cu alte ramuri, industria alimentara are o ramura importanta,ca cum ar fi industria de conservare.

Industria de conserve se atrage la o ramura care necesita multe cheltueli ; pentru materia prima si alte materiale in aceasta ramura ajung la 80-85% din toate cheltuelile,In legatura cu aceasta micsorarea cheltuelilor este aproape cu cea mai principala problema actuala.Alegerea utilajului correct , va suma folosirea rationala a materiei prime micsorarea deseurilor , ceea ce la rindul sau aduce la micsorarea cheltuelilor.

CoalaRîşcovoi


1.2. Argumentarea tehnico-economică

Separatorul Centrifugal Г9-КОВ i-a întrecut pe predecesorii săi cu multe caracteristici care sunt importnte nu numai pentru procesul tehnologic dar i cu șprotec ia muncii .ț

Productivitatea s-a făcut mai mare de la 7 la 10 , motorul electric s-a făcut mai puternic ca la precedentul model de separator, dacă în precedent puterea ajungea la 10KW, acum s-a ridicat la 13KW. Dimensiunile de gabarit sau mic orat nu cu mult șdar au fost inpuse cîteva schimbări în structura ma inii i amplasarea detaliilor , ș șdatorită acestui fapt s-a mic orat i masa ma inii de la 2000 kg pînă la 1840 kg . ș ș șCantitatea substan elor înlăturate sau schimbat , dacă modelul precedent putea țînlătura 90...92% de substan e, modelul ț Г9-КОВ a pă it mai departe pînă la 98...100ș % substan e înlăturate.ț

Cum as observat acest model de Separator este modificat i este mai performant șca precedentele ma ini , nu uităm i de posibilitatea de protejare mai ridicată a ș șmuncitorilor care se află lîngă Separator , siguran a a crescut datorită tehnologiilor țmai peformante i procesul s-a făcut mai sigur.ș

2.1. Construcția și principiul de funcționare a mașinii. Destinația

În acest separator centrifuge cu talere tronconice alimentarea lichidului de limpezit se realizează printr-o eavă centrală fixă, amplasată în partea superioară a țseparatorului. Evacuarea lichidului clarificat se efectuează de asemenea central prin partea superioară cu ajutorul unui disc de presiune. În multe construc ii alimentarea ț

i evacuarea lichidului clarificat se efectuează pe la partea inferioară prin intermediul șarborelui vertical de antrenare a separatoarelor.

Între partea cilindrică a carcasei i talere apare un spa iu destinat sedimentării ș țparticulelor solide din amestecul de separat . În mod normal la proiectarea separatoarelor se ia acest spa iu de 40-90 ț petru fiecare 100l/h lichid de alimentare spa iu care să asigure func ionarea aparatului in condi ii normale fără ț ț țoprire 2-3 ore.

Distribu ia dintre talere se începe la marginea talerelor lîngă peretele carcasei țastfel încît lichidul de limpezit are de parcurs un drum echivalent cu generatoarea talerului.

CoalaRîşcovoi


Între talerele de separare sub influen a for ei centrifuge particulele solide care ț țîn mod normal au o densitate mai superioară decît densitatea fazei lichide sunt impuse spre peretele inferior al carcasei iar produsul limpezit cu densitatea mai mică este înpins dea lungul generatorelor talerelor i colectat central se ridică sub influen a ș țpresiunii exercitate de for a centrifugă care apare prin rotorea tobei.ț

Pentu punerea în func ie a instala iei se verifică legăturele la conductele de ț țaspira ie i evacuare se introduce lichidul care urmează a fi limpezit i se porne te ț ș ș șcentrifuga . Viteza de rota ie se reglează în func ie de vîscozitatea lichidului . Toba se ț țcură ă în func ie de gradul de încărcare cu sediment.ț ț

Pentru scoaterea din func ie centrifuga se gole te de lichid se demontează se ț șcură ă i se spală.ț ș

Separatorul este destinat limpezirii sucurilor din fructe . Eficacitatea acestor separatoare este determinată de cantitatea suspensiilor în sucuri. Separatorul este dotat cu talere i este ermetic. Evacuarea din el a sucului limpezit este continuă iar a șsedimentului periodică cît i în mod automat.ș

CoalaRîşcovoi


CoalaRîşcovoi


2.2. Caracteristica tehnică

Productivitatea, kg/h ..................................................................... 10 Puterea motorului electric, KW ................................................... 13KW Diametrul tamburului, m ............................................................. 0,6m Distan a dintre talere, mm .......................................................... 0,5mmț Dimensiunile de gabarit, mmLungimea ...................................... 1500mmLă imea ......................................... 1132mmțÎnăl imea ....................................... 1650mmț Masa, kg ..................................................................................... 1840kg

Cantitatea substan elor înlăturate, % .........................................ț

CoalaRîşcovoi


3.2.Calculul energetic

Puterea motorului electric în timpul lucrului :

N1, N2, N3 – puterea

În timpul accelera iei rotorului , motorul necesită puterea de 1,5 mai mare decît țîn timpul cursei de lucru.

4.1 Expluatarea

CoalaRîşcovoi


Maşinia,utilajul sau instalaţia trebuie să îndeplinească mai multe condiţii în timpul exploatării ei.

Parametrii dimensionali, constructivi şi funcţionali se aleg astfel încât să răspundă în cea mai mare măsură condiţiei economicităţii.

Aceşti parametri se aleg în funcţie de regimurile cele mai des folosite şi se admite că în anumite situaţii maşina,utilajul sau instalaţia nu va putea fi folosită cu productivitatea dorită.

De condiţia economicităţii sunt legate şi o serie de probleme ale proiectării, executării şi exploatării maşinii,utilajului sau a instalaţiei cum ar fi :

materialele utilizate, procedeele tehnologice adoptate la executarea lor, utilizarea elementelor tipizate ş.a.

O cerinţă foarte importantă privind exploatarea maşinii,utilajului sau a instalaţiei este legată de comanda simplă şi uşoară.

Exploatarea maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor trebuie să respecte cu rigurozitate indicaţiile prevăzute de producător în cartea tehnică a maşinii. Aceste cărţi cuprind indicaţii specifice care sunt transmise beneficiarului o dată cu produsul respectiv, iar respectarea prevederilor devine obligatorie chiar de la recepţie.

Experienţa demonstrează că , de multe ori, cauzele unor defecţiuni importante, constatate în timpul exploatării, s-au datorat nerespectării sau neluării în considerare a unor indicaţii care păreau lipsite de importanţă la prima vedere.

În paralel cu însuşirea acestor reguli, pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune, este necesar ca personalul de exploatare să posede o calificare tehnică adecvată.

4.2Montarea şi repararea

Defect Cauză Mod de reparare

Ruperea unei palete

Supraîncărcarea cu materie primă

Reconditionarea prin sudură

Confecţionarea unei paleteA nimerit un corp străin dur

A eşit din funcţie un rulment

Lipsa lichidului de ungere Înlocuirea rulmentului cu

altul nouLovituri de şoc

CoalaRîşcovoi


Îndoerea arborelui

Nimerirea particulelor străine dure

Îndreptarea arborelui

SuprasarcinăRecondiţionarea prin

bucşare

4.3. Protecția Muncii

Protec ia muncii constituie un ansamblu de activită i instruc ionale avînd caț ț ț scop asigurarea celor mai bune condi ii în desfă urarea activită ii de muncă , apărareaț ș ț

vie ii , leziuni corporale i sănătă ii salaria ilor i altor persoane participante laț ș ț ț ș procesul de muncă.

Ministrul muncii i protec iei sociale i ministrul sănătă ii organizează iș ț ș ț ș contactează dar i coordonează activitatea de protec ie a muncii.ș ț

Sunt afec iuni care se produc ca urmare a exercită ii meseriei sau profesieiț ț cauzate de factorii nocivi , chimici sau biologici , caracteristici locului de muncă

precum i solicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului unui proces deș muncă . Este cunoscut faptul că în industria alimentară bolileprofesionale determinate

de factorii nocivi: fizici, chimici i biologici.ș

Procesul de muncă afectează sănătatea pesonalului în lenta merită. Bolile profesionale a căror declarare cercetează i eviden iază sunt obligatorii sunt declarateș ț

în 24 de entita i vorbite, dintre acestea în industria alimentară suntț :

Asmul Bronsic – în morărit, panifica ie, industria extractivă.ț

Bron ita Acută – în industria extractivă dar i în panifica ie.ș ș ț

Surditatea – în ateliere de repara ie, sec ii de cură ire, silozuri centrufuge.ț ț ț

Examinarea radiologică pulmonară i de laborator tuberculina. Pentru femei seș v-a face o examinare clinică unde se v-a procesa slăbirea fiziologică i de gravitateș

precum i alaptarea precum stabilirea compatibilită ii cu locul de muncă. ș ț

CoalaRîşcovoi


Controlul medical periodic se efectuează obligatoriu întregului personal angajat sau care intră în contact cu personalul de muncă.

În func ie de factorii de risc în care sunt expuse persoanele periodicitateaț controlului medical este de 3 luni la 3 ani . Obliga ia controlului medical revineț

angajatului cît i agentului economic.ș

Pentru descoperirea incopabilită ii în prestarea de sănătate i cerin ele unorț ș ț locuri de muncă. Bolile profesionale se instalează de multe ori la persoane cu

sensibilitate la anumite noxe sau la persoane cu afec iuni netratate.ț

În scopul determinării corecte a cuantumurilor sporurilor pentru munca prestată în condiţii nefavorabile, se stabileşte următorul mod de evaluare a stării reale a condiţiilor de muncă la locurile de muncă şi de aplicare a listelor ramurale de lucrări

pentru care pot fi stabilite sporurile în cauză.

1. Evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă

1. Starea reală a condiţiilor de muncă se evaluează nemijlocit la locurile de muncă, la care se îndeplinesc lucrări prevăzute în listele ramurale de lucrări cu condiţii grele şi nocive, precum şi deosebit de grele şi deosebit de nocive, pentru care stabilesc

sporuri de compensare.

2. Evaluarea stării reale a condiţiilor de muncă se efectuează în baza datelor atestării locurilor de muncă sau a măsurărilor instrumentale speciale ale nivelurilor

factorilor mediului de producţie, care se reflectă în fişa condiţiilor de muncă la locul de muncă (în continuare - fişa condiţiilor de muncă), conform anexei nr.1.

Atestarea locurilor de muncă se efectuează de către o comisie specială în număr de cel puţin trei persoane, numită de conducerea unităţii respective, care include reprezentanţi ai colectivului de muncă, organizaţiei sindicale şi inspecţiei muncii.

În cazurile cînd indicii stării reale a factorilor mediului de producţie sînt identici sau sub nivelul indicilor concentraţiei maximal admisibile (în continuare - CMA) şi sub nivelul orientativ admisibil (în continuare - NOA), în fişa condiţiilor de muncă (coloana

4) în dreptul factorului respectiv se pune o liniuţă.

3. Gradul de nocivitate a factorilor mediului de producţie şi de greutate a lucrărilor se stabileşte în puncte în corespundere cu Criteriile igienice de evaluare şi clasificare a condiţiilor de muncă conform factorilor nocivi şi de risc ai mediului de

producere, greutăţii şi intensităţii procesului de muncă, expuse în anexa nr.2.

CoalaRîşcovoi


Numărul de puncte pentru fiecare factor se trece în fişa condiţiilor de muncă (coloana 5). Totodată, pentru estimarea influenţei factorului respectiv asupra stării

condiţiilor de muncă, se va ţine cont de durata acţiunii lui pe parcursul zilei de muncă. Punctele stabilite în funcţie de gradul de nocivitate a factorilor şi de greutate a

lucrărilor se rectifică după formula:

Xreal = Xst × T,

în care:

Xst reprezintă gradul de nocivitate a factorului sau de greutate a lucrărilor stabilite conform indicilor Evaluării criteriilor igienice şi clasificării condiţiilor de muncă conform factorilor nocivi şi de risc ai mediului de producere, gravitatea şi

intensitatea procesului de muncă (P 2.2.755 - 99), care se înscriu în coloana 5 a fişei condiţiilor de muncă;

T - raportul dintre timpul acţiunii factorului respectiv şi durata zilei de muncă. Dacă durata acţiunii factorului constituie mai mult de 90 la sută din durata zilei de

muncă, atunci T = 1.

Modul de evaluare a stării reale a condiţiilor de muncă este expus în anexa nr.3 la prezentul Regulament.

4. Întreprinderilor, care dispun de posibilităţi limitate pentru executarea măsurărilor instrumentale ale nivelurilor factorilor mediului de producţie, li se permite, ca excepţie, aplicarea metodei expres de estimare a stării condiţiilor de

muncă după criteriile indicate în anexa nr.4 la prezentul Regulament.

5. Mărimile sporurilor de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabilesc în funcţie de starea reală a condiţiilor de muncă în

conformitate cu următoarea scară:

Tipul lucrărilor Xreal, puncte

Mărimea sporului în procente

Cu condiţii grele şi nocive 0,5 - 2,0 25%2,1 - 4,0 30%4,1 - 6,0 35%

Cu condiţii deosebit de grele şi deosebit de nocive

6,1 - 8,0 40%8,1 - 10,0 45%

CoalaRîşcovoi


Mărimile minime, garantate de stat, ale sporurilor de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile conform scării sus-indicate se calculează din salariul

minim stabilit pe ţară.

Mărimile concrete ale sporurilor, egale sau care depăşesc mărimile minime garantate de stat, se stabilesc anual prin negocieri, se legalizează prin Contractul

colectiv de muncă la nivel naţional şi se plătesc atît angajaţilor din sectorul bugetar, precum şi celor din întreprinderile cu autonomie financiară.

6. Sporurile de compensare se stabilesc pentru locurile de muncă concrete în funcţie de rezultatele atestării lor şi se plătesc:

muncitorilor - pentru timpul real în care au prestat munci în condiţii nefavorabile;

altor categorii de angajaţi - pentru munca permanentă (nu mai puţin de 50 la sută din timpul de muncă) în condiţii nefavorabile.

2. Modul de aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care pot fi stabilite

sporuri de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile

7. Listele-tip de lucrări cu condiţii grele şi nocive şi condiţii deosebit de grele şi deosebit de nocive pe ramurile economiei naţionale se aprobă de către Guvern, după

consultarea partenerilor sociali.

Pînă la elaborarea şi aprobarea listelor-tip indicate, se vor aplica în continuare listele ramurale în vigoare, aprobate în anii 1985-1987 de către Comitetul de stat pentru muncă şi probleme sociale al U.R.S.S. şi Secretariatul Consiliului Central al

Sindicatelor din U.R.S.S., cu modificările şi completările ulterioare.

8. În baza listelor-tip, în cadrul ramurilor economiei naţionale se elaborează liste de lucrări, care se coordonează cu partenerii sociali şi se legalizează în contractul

colectiv de muncă (nivel ramural).

9. În baza listelor ramurale de lucrări şi în conformitate cu rezultatele atestării locurilor de muncă, unităţile economice elaborează listele locurilor de muncă şi ale

lucrărilor concrete, pentru care se stabilesc sporuri la salariu pentru munca prestată în condiţii nefavorabile, cu indicarea mărimilor acestor sporuri conform punctului 5 al

prezentului Regulament. Listele în cauză se aprobă de către conducătorii unităţilor de comun acord cu organul reprezentativ al salariaţilor, fapt ce se fixează în contractul

colectiv de muncă. Listele se modifică anual în cazul raţionalizării locurilor de muncă şi

CoalaRîşcovoi


ameliorării condiţiilor de muncă, iar sporurile la salariu se micşorează sau se anulează, după caz.

10. Listele ramurale de lucrări cu condiţii grele şi nocive şi condiţii deosebit de grele şi deosebit de nocive pot fi completate în modul stabilit, la propunerea unităţilor

economice, cu lucrări suplimentare, apărute în urma implementării unor procese tehnologice noi, dacă pentru lucrările în cauză factorii nocivi ai mediului de producţie

nu pot fi înlăturaţi nici prin mijloace tehnice moderne, nici prin alte metode.

CoalaRîşcovoi


Dare de Seama Practica Pekea

Documents

Transcript of Dare de Seama Practica Pekea