Curs Liturgica, Generalitati.doc

8/17/2019 Curs Liturgica, Generalitati.doc

1/129

I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL LITURGICII

a.Ce este Liturgica? Defniţie. Conform majorităţii deniţiilor, mai mult sau mai

puţin scolastice, Liturgica este acea disciplină a Teologiei Practice care se ocupă cu studiul metodic şi sistematic al

cultului divin public al Bisericii creştine,1

Etimologie. Termenul tehnic care deneşte ştiinţa cultuluidivin public – Liturgica – nu derivă de la cuvntul cult ci de la celde liturghie! "ceasta nu pentru faptul că se referă doar la #f!Liturghie ci pentru că, $n $nţelesul vechi, cuvntul liturghie eraaplicat la orice act religios din sfera cultului divin public!

%timologic, cuvntul &liturghie' derivă de la verbul grecesc λειτουργέω ( a $ndeplini un serviciu, o lucrare sau o acţiuneasumată liber de către o persoană )sau familie* $n folosul

comunităţii sau cetăţii! Cu acest sens este folosit de "ndocide de "tena )+-./01 a!!*, de "ristot )/-+./22*, 3emostene )/-+./22a!!* şi 4enofon )/+/./55 a!!*, avnd uneori şi nuanţa de slujireîn locul cuiva )cf! Dicţionar gr.-fr. Balle*! 3eşi iniţial cuvntuldesemna o lucrare publică, benevolă, săvrşită $n mod liber, cutimpul devine o lucrare )civilă sau religioasă* săvrşită de unocial public, angajat $n slujba comunităţii!

#eptuaginta introduce cuvntul λειτουργι!" $n domeniulreligios, denind orice lucrare cultuală publică săvrşită de

preoţi şi leviţi! #pre deosebire de acestea, actele de cultparticulare )personale* sunt denumite $n #eptuaginta λ!τρει!.6n 7oul Testament cuvntul liturghie, $n sensul său vechi

testamentar de lucrare sacră, este mai puţin folosit datoritălegăturii sale prea mari cu preoţia levitică! )%8cepţie este te8tuldin 9ap!1/,2*! )"ceeaşi presiune a suferit.o cuvntul preot (:;*! 6n scrierile ?auline cuvntul liturghie apare asumndsensul de lucrare, dar cu nuanţe diferite@ a* slujirea lui ristosprivită ca preoţie supremă )%vr! -,2.*A b* slujirea cuvntului)Bom! 15,1A 9il! 2,1*A c* slujirea ca lucrare socială de ajutorare)Bom! 15,2*!

1 %ne DB"7EFT%, Liturgica Generală, ed! EDG, Ducureşti 100/, p! 11


2/129

nul !!!. Liturgică.Introducere în studiul Liturgicii

6ncepnd cu 3idahia )1+* cuvntul liturghie.liturghisire esteaplicat jertfei euharistice, e8tinHndu.se apoi asupra celorlaltelucrări sacre! Liturghia, $n sensul larg, devine orice act publicsacru prin care slujitorii puşi I aleşi $n serviciul comunităţii intră$n dialog cu 3umnHeu

%voluţia istorică a cuvntului liturghie a fost diferită $nBăsărit ţi "pus! "stfel $n lumea ortodo8ă cuvntul a fost aplicatmai mult J#ntei şi 3umneHeieştii LiturghiiK iar $n apus adispărut aproape cu totul ind $nlocuit de cuvntul o#ciu$%$inis&eriu$ etc! Beapariţia cuvntului liturghie $n apus estelegată de cercetările litugice ştiinţice $n evul mediu şi, $n sensulsău cel mai adevărat după Conciliul EE atican! "Hi, păstrndsensul originar, cuvntul Jli&urg'ieK este aplicat $n teologiaapuseană oricărei lucrări religioase, oricărui act de cult public!

3in acest motiv trebuie avut $n vedere că ori de cte ori $npreHentul curs sau $n alte lucrări se va $ntlni cuvntul li&urg'iescris cu minusculă trebuie $nţeles $n sensul său larg, de slujbăreligioasă, iar cnd (i&urg'ie va scris cu majusculă trebuieaplicat #ntei şi 3umneHeieştii Liturghii, ceea ce $n teologiaapuseană se cheamă $issa!2

b.Obiectul LiturgiciiMbiectul studiului liturgic este "ultul creştin% $nţelegnd

prin cult totalitatea actelor, te8telor, formelor şi rnduielilorliturgice prin care Diserica $n general şi creştinul $n particular,intră $n relaţie cu 3umneHeu pentru a.L lăuda, a.L preamări saua.E cere ceva! ?rin intermediul actului de cult omul primeşteharul necesar $n vederea mntuirii!

Totuşi &cultul nu poate egalat $ntr.un mod simplist nici cute8tele, nici cu formele de cult! %ste un $ntreg $n care cuvintelede rugăciune, citirile, cntările, ceremoniile, relaţia tuturoracestor lucruri $n ceea ce priveşte succesiunea ori ordinea şi, $n

cele din urmă, ceea ce poate denit ca şi Jcoecient liturgicKcare stă la baHa ecăruia dintre aceste elemente )adică aceasemnicaţie pe care, separat de propriul ei conţinut imediat,ecare o dobndeşte ca un reHultat al locului său $n succesiuneaori ordinea generală a cultului*A toate acestea $mpreună denesc$nţelesul $ntregului, care este, de aceea subiectul adecvat destudiu şi de evaluare teologică!'/

2 ?entru detalii privind sensul cuvntului liturghie veHi Liturgia )3iHionario*, a cura di3omenico # "BTMB%, "chile G! TBE"CC" , Carlo CEDE%7, %d! #an ?aolo, Gilano 2NN1!

/ "le8andre #CG%G"77, !ntroducere #n teologia liturgică, p! p! 50!

2


3/129


c.ateria !i î"#$r%irea Liturgicii?rotestnd faţă de studierea prea scolastică a Liturgicii sub

inOuenţa teologiei apusene, teologia ortodo8ă a ultimului secol,prin glasul unor teologi ca "fanasiev sau #chmemann, denunţă

abordarea ei incomplectă şi reducţionistă@ &)eea ce s-a nu$i&li&urgic* în +colile religioase a fos& ,e oicei un s&u,iu rac&ic%$ai $ul& sau $ai uţin ,e&alia& al ri&urilor iserice+&i% co$ina&cu e/licaţii si$olice recise ale cere$oniilor +i ve+$in&elor.0&u,iul li&urgicii ,e aces& fel% cunoscu& în 1us ca s&u,iu al2ruricilor3 4in,icaţiilor &iiconale5 r*sun,e la în&rearea6 cu$es&e înf*&ui& cul&ul confor$ regulilor% a,ic* în acor, curescriţiile ruricilor +i canoanelor ,ar nu r*sun,e în&re*rii6ce se s*v7r+e+&e în ca,rul cul&ului8 De fa&% nu e/lic*se$ni#caţia cul&ului nici ca în&reg% nici în *rţile sale seara&e.

9l nu ,e#ne+&e locul &ra,iţiei li&urgice în viaţa Bisericii +i a$e$rilor eiK'!+

Conform acestei viHiuni am putea vorbi de o disciplinăliturgică e8poHitivă numită Tipicul bisericesc care se ocupă curnduielile, formele şi formulele verbale 8e şi stabile după carese săvrşeşte cultul divin public!5 "ceasta merge mnă $n mnăcu Practica liturgică $%itualistica 5, disciplină care se ocupă cuformarea unor buni slujitori. !storia liturgică, disciplină care seocupă cu apariţia şi evoluţia istorică a diferitelor rnduieli şilucrări cu caracter liturgic! Gai nou, $n disciplina generală aLiturgicii şi.a făcut loc Teologia liturgică! Teologia liturgicăeste disciplina teologică ce se ocupă cu elucidarea semnicaţieicultului şi $ncearcă să ofere o baHă teologică cultului şi $ntregiitradiţii liturgice a Disericii!

6n acord cu această delimitare putem spune că :iiculrăspunde la $ntrebarea@ Ce conţine cultulPA ?ractica liturgicărăspunde $ntrebării@ Cum trebuie săvrşit cultulPA ;s&oriali&urgic*% $ntrebării@ Cum a evoluat cultulP, iar :eologia (i&urgic*

răspunde la $ntrebarea@ Ce $ncearcă să realiHeHe Diserica princutare formă cultualăP

+ "l! #CG%G"77, !ntroducere&, p! +!5 "ctualul :iic cuprinde două părţi@ a*! Cele laude bisericeştiA b*! #ntele Taine şi

ierurgiile mai importante, precum şi unele practici ca trasul clopotelor, scoaterea #nteiCruci, 3enia celor 12 %vanghelii, ş!a! Tipicul a $nceput a formulat de prin sec! EEE decătre ariton Gărturisitorul şi continuat de %ftimie cel Gare )sec! E*, #f! #ava )sec! .E*şi $mbunătăţit de #f! #ofronie, patriarhul Eerusalimului )sec! EE* şi apoi de Cosma

Gelodul )Q +/* şi #f! Eoan 3amaschin )Q +0*! "cesta este cunoscut ca :iicul cel


4/129


?entru raţiuni de ordin didactic, urmărind şi $mpărţirea datăde marele nostru liturgist %ne Dranişte, $n facultatea noastrămateria Liturgicii a fost $mpărţită pentru studiu astfel@

Liturgica General$! "vnd mai mult un caracter deintroducere $n #tudiul liturgic, se ocupă cu chestiuni generale ale

cultului@ deniţii, iHvoare, scopuri, funcţiuni, termeni, persoanelecare se ocupă cu săvrşirea cultului, timpurile, locurile şiobiectele liturgice, etc!

Liturgica S#ecial$! #e ocupă cu studiul amănunţit alecărei forme de cult din cadrul Disericii Mrtodo8e! "ceastăparte a Liturgicii nu este $nsă doar o e8punere e8poHitivă arnduielilor )tipicul* ci se va ocupa şi de apariţia şi evoluţiaistorică, precum şi de elucidarea conţinutului teologic şi simbolical diferitelor forme de cult!

'ractica Liturgic$! %ste o materie de natură practică şi viHeaHă $nsuşirea unor deprinderi şi aplicării corecte a practicilorde ritual ale Disericii Mrtodo8e!

d.Liturgica !i celelalte disci#lineGenţionăm $ncă de la $nceput că Liturgica are un loc

privilegiat $ntre celelalte discipline! Cultul $n forma sa e8ternă şiinternă atinge cel mai de aproape suOetul omenesc! Toatecelelalte discipline ca 3ogmatica, Gorala, %8egeHa Diblică,

?atristica, 3reptul canonic viHeaHă $n general un grup restrnsde specialişti, cel al J&eologilor K, creştinilor administrndu.li.sedoar de părţi şi elemente din acestea! Liturgica $n schimb, pentrucă se ocupă de studiul cultului trebuie privită ca o disciplină desinteHăA ?astorala, Mmiletica, 3ogmatica, Gorala, FtiinţeleDiblice, GuHica, etc! toate se intersecteaHă cu slujbele Disericii!?e de altă parte ea nu este doar apanajul teologilor, pietateapopulară ori monahală aducndu.şi de.a lungul timpului$nsemnată contribuţie la apariţia sau evoluţia diferitelor rnduieli

de cult!7ici o disciplină nu este att de apropiată Liturgicii ca:eologia Dog$a&ic*@ & =n clasi#carea o#cial*% &eologia ,og$a&ic*es&e ,iscilina care reune+&e conclu>iile &u&uror celorlal&e,isciline +i le or,onea>* în&r-un în&reg ec'ilira& +i conving*&or 4?5. Dac* 0f. :ra,iţie +i 0f. 0cri&ur* sun& i>voare ale ,og$a&icii%nici una nu oa&e # ,e,us* ur +i si$lu ,in &e/&e +i ,ove>i%oricare ar # ele% ilice% li&urgice% a&ris&ice% e&c. @en&ru a folosicu$ se cuvine i>voarele aces&ea% ,og$a&ica &reuie s* acce&e

$*r&uria 0cri&urii +i :ra,iţiei nu în for$a &e/&elor ci în,elin*&a&ea +i in&errelaţionarea se$ni#caţiei lor &eologice. 1s&fel în&re 0cri&ur* ca &e/& +i folosirea sa în ,og$a&ic* s&*

(


5/129


:eologia ilic* iar în&re cul& +i folosirea sa ,og$a&ic* s&*:eologia (i&urgic*'!

3in păcate, deşi se recunoaşte că Aîn nici un al& cul& cre+&in%ac&ele ,e cul& nu sun& a+a ,e ,ense +i ,e oga&e în conţinu&,og$a&ic că Aorice ac& ,e cul& es&e e/resia seci#c* +i recis*

a unui conţinu& ,og$a&ic, Liturgica continuă să e consideratădoar Jo teologie practicăK, ind ca atare $nscrisă $n aşa.numita#ecţie ?ractică a Teologiei! "cest fapt a dus, sub inOuenţa

"pusului, la o ruptură $ntre studiul teologiei şi e8perienţaliturgică, Asear7n, &eologia noas&r* ,e unul ,in cele $ai vi&ale+i na&urale r*,*cini6 &ra,iţia li&urgic*.C

9aţă de Teologia Biblică, liturgica stă poate $n cel maiapropiat raportA #criptura şi Tradiţia oferind fundamentul unuicult baHat pe revelaţia divină! 3in acest motiv te8tele liturgice

sunt $mpodobite sistematic cu pasaje din cărţile #ntei #cripturi,lecturile biblice nelipsind din rnduielile importante ale cultuluicreştin!

Mcupndu.ne şi de istoria cultului, slujbelor, Liturgica arestrnse legături cu !storia, aceasta furniHndu.i informaţiilenecesare pentru elucidarea unor aspecte privind motivelee8terne şi interne ale evoluţiei cultului! 6n studierea evoluţieiistorice diferitelor rnduieli, de un real folos ne pot Paleografa şi r'eologia!

3isciplina Dreptului canonic şi bisericesc stă $ntr.unraport apropiat cu Liturgica deoarece nenumărate hotărridogmatice şi canonice au avut ca obiect cultul, ierarhia etc!, iaraltele, mai cu seamă cele de natură dogmatică au fost reOectate$n te8tele liturgice!

7ici domeniul artelor majore sau minore nu trebuie uitat!Gai cu seamă Pictura şi r'itectura pot furniHa o importantămărturie despre evoluţia cultului! Ct priveşte (u)ica şi Poe)iasunt cele care $mpodobesc te8tele liturgice oferind o formă

atractivă rnduielilor de cult!Ct priveşte !storia %eligiilor , acesta oferă o seamă dedate care pot contribui la elucidarea originii sau provenienţeidiferitelor forme sau $nţelesuri ale unor ceremonii şi rituri, maiales cele privitoare unor practici comune şi altor civiliHaţii)$nmormntarea, naşterea, sărbători etc!*!

e.etoda.6n studiul Liturgicii poate folosită $e&o,a ,escri&iv*

)tipiconală* pentru cunoaşterea formei $n care se săvrşeşte "l! #CG%G"77, !ntroducere R, p! 50 S! 9LMBM#U , "ăile teologiei ruse, apud! "l! #CG%G"77, op. cit. p! +-!

)


6/129


cultulA $e&o,a is&oric*, pentru studierea evoluţiei cultului,conform datelor puse la dispoHiţie de disciplinele istorice şiinformaţiilor interne obţinute din iHvoarele liturgice la $ndemnă!

* a celorpomenite $ncercnd, atunci cnd este caHul, şi o aor,areli&urgico-as&oral* pentru a evalua efectul, oportunitatea şi

$nţelegerea serviciilor liturgice de către credinciosul Hilelornoastre!3eşi ecare dintre slujbele care vor preHentate vor

analiHate separat, se va avea permanent $n vedere legătura lor cu#fnta Liturghie ca iHvor şi rădăcină formală a acestora! 3easemenea trebuie avut permanent $n vedere aspectul unitar,privindu.se omogen aspectul teologic, celebrativ, mistagogic şipastoral! #e ştie că actul liturgic este $is&erul )( taina planuluide mntuire a lumii a8at pe jertfa 3omnului ristos, răsfrntă $n

viaţa Disericii* celera& )( actul prin care, $n mod viHibil, prinsemne şi acţiuni simbolice şi sensibile pune $n lucrare harulmntuitor* $n vederea mntuirii o$ului )( ca persoană$ncorporată $n trupul tainic al Disericii*!

*. +olosul studiului Liturgicii%ste inutil să insistăm asupra acestui aspect! Duna

deprindere a informaţiilor furniHate de Liturgică, este de folosatt preotului ct şi credincioşilor săi!

Gai $nti, preotul va deprinde e8ecutarea corectă aslujbelor şi actelor liturgice, va $nţelege natura semnelorsimbolice, a formulelor sacramentale şi, racordat la TradiţiaLiturgică a Disericii, va pricepe că el nu este un slujbaş, căfuncţia sa este una sacramentalăA mijlocitor $ntre cer şi pămnt!

ocaţia şi dragostea pentru slujbe nu sunt $nsă suciente! Vnbun liturghisitor trebuie să cunoască nu doar cum se face cutareslujbă ci mai ales de ce o face şi ce urmăreşte să $mplineascăprin ea!

Enformaţiile de natură teoretică pe care le deprinde dinstudiul Liturgicii, $l ajută pe viitorul preot $n munca sa de păstorşi catehet! Gai $nti el va putea să.şi $nveţe enoriaşii să

,


7/129


deosebească practicile liturgice corecte şi autentice dereminiscenţe şi practici păgne precum şi de superstiţiireligioase de tot felul! 7u $n ultimul rnd o bună cunoaştere aformei, $nţelesului şi simbolisticii slujbelor $l va ajuta pe preot $npregătirea cateheHelor de ordin liturgic! Creştinul care

acţioneaHă $n virtutea unui automatism sau $n virtutea unuitradiţionalism uscat este un creştin pe jumătate mort!7e$nţelegnd de ce se duce la Diserică, ce face acolo şi de ce enevoie de cutare sau cutare slujbă el nu va doar un mădularmort al Disericii ci şi o pradă uşoară pentru diverse secte!

%ste inutil să ne amăgim că dragostea şi respectul pentru valorile tradiţionale romneşti $i va ţine $n continuare pe creştiniinoştri aproape de Diserica Mrtodo8ă! %ste imperios necesardeHvoltarea unei cateheHe liturgice simple şi eciente, adresată

maselor largi, care să scoată Diserica din starea de amorţeală $ncare se aOă!- %ste dureros să veHi creştini care, ne$nţelegndnimic din semnicaţia gesturilor sau slujbelor la care iau parte,$şi fac cruce sau $ngenuncheaHă doar pentru că vecinul a făcutacelaşi lucru!

#tudiind temeinic cultul creştin, preoţii vor $nţelege că viaţaliturgică a Disericii este $ntr.o continuă deHvoltareA absenţaacestei deHvoltări ar semnul unei scleroHe fatale! 3e aceeaformele de e8primare liturgică trebuie să răspundă nevoilor

pastorale ale credincioşilorA adoptarea sau lepădarea acestorarăspunHnd nevoilor practice ale bisericii dar ind obligatoriu $nacord cu doctrina şi Tradiţia Disericii!

#e pare că astăHi &ne a*$ în&r-o cri>* li&urgic* rofun,*'şi ct se poate de reală! "ceasta atinge deopotrivă clerul şipoporul drept credincios! &)ri>a li&urgic* cons&*% în&7i ,e &oa&e%în conce&ul gre+i& al funcţiei +i locului cul&ului în Biseric*% înrofun,a &ransfor$are a înţelegerii cul&ului în con+&iinţa

Bisericii. 0* sulinie$ fa&ul c* vori$ aici ,esre ceva $ul& $ai

i$or&an& ,ec7& neînţelegerea &e/&elor% a cere$oniilor +i ali$ajului serviciului ,ivin. Eori$ aici ,esre în&reaga în&ruarea cul&ului +i ,esre e/erierea sa. )ul&ul F s&ruc&ura% for$a +iconţinu&ul s*u F r*$7ne ceea ce a fos& +i înain&e +i% în $o,esenţial% ceea ce a fos& în&o&,eauna. =n aces& sens es&e #resc avori ,esre ,elin F cre,incio+ia Gr&o,o/iei confor$* culi&urg'ia sa. Dar% a #nţelege +i a *olosi aces&ea sun& ,ou* lucruri,iferi&e. 1 a*ru& o ,iscreanţ* în&re scoul fun,a$en&al alcul&ului +i $o,ul cu$ es&e înţeles% ,eoarece $e$rii Bisericii nu

- #unt remarcabile articolele foarte utile a ?r! ?rof! 7! 7ecula, din Ees&i&orul Gr&o,o/ieiprin care $ncearcă să repare această lipsă $n teologia noastră şi mai ales $n practicacatehetică liturgică! Gajoritatea acestor articole au fost strnse $n volumul Tradiţie şi#nnoire #n slu+irea liturgică, %d! %piscopiei 3unării de Wos, Salaţi 100

-


8/129


au $ai oserva&% ur +i si$lu% aceas&* ,iscreanţ*% iar c'eiacare% se resuune% con,uce la o înţelegere a cul&ului Bisericiie/clu,e osiili&a&ea aces&ei înţelegeri. ;n,iferen& c7& ,e s&raniuoa&e suna% ceea ce în&unec* înţelesul cul&ului es&e fa&ul c*aces&a a ,eveni& en&ru cre,incio+i un oiec& ,e a,oraţieH $ai

$ul& ,ec7& a&7&% aroae singurul conţinu& al vieţii Bisericii'!0?reotul, mai $nti, şi creştinul este chemat să $nţeleagă

natura actului liturgic ca viaţă a Disericii, a sa, $n ultimă instanţă,şi nu o practică magico.simbolică menită să.i satisfacă una saualta dintre necesităţile spirituale! #tudiul Liturgicii poate astfelutil pentru re$nviorarea şi revigorarea vieţii spirituale, căciDiserica nu este numai trupul tainic al lui ristos, ci şi mărturia

văHută a acestui trup, pe care creştinii o dau lumii!

Dibliograe@DM7"CMB#M, Siorgio, !ntrodu)ione allo studio della

liturgia, %ditura Gessagero di #! "ntonio, ?adova, 100NDB"7EFT%, ?r! ?rof! 3r! %ne, Liturgica generală, %ditura

E!D!G, Ducureşti, 100/B "TXE7S%B , Woseph, !ntrodu)ione allo spirito della

liturgia, %ditura #an ?aolo, Gilano, 2NN1#CG%G"77, "le8ander, !ntroducere #n teologia

liturgică, %ditura Σοφτα, Ducureşti, 2NN2

0 "l! #CG%G"77, !ntroducere / p! 1

0


9/129

nul !!!. Liturgică.Literatura liturgic$

II. LITER1TUR1 LITURGIC

3. I45oarele LiturgiciiCa mai toate disciplinele teologice care implică o latură

istorică, Liturgica, foloseşte unele iHvoare absolut necesarestudiului aprofundat! "cestea pot $mpărţite $n iHvoare directe şiindirecte!

.i I45oare directe.#unt acele lucrări care au ca scop direct e8punerea unorinformaţii privitoare la rnduiala, istoria sau e8plicarea cultului!

"cestea pot edite )care au fost publicate $n diferite ediţiicritice sau a făcut obiectul unor cercetări publicate sub formă destudii şi articole* sau inedite )care nu au mai făcut obiectul altorcercetări şi nici nu au fost tipărite*!

a*! "ărţile de slu+bă att cele noi ct mai ales cele vechi)publicate $n colecţii şi ediţii critice mai ales $n "pus* precum şi

unele manuscrise )dinaintea apariţiei tiparului – sec! 4* sunt unpreţios material pentru studierea evoluţiei slujbelor! 6ntre celemai importante cărţi de slujbă sunt@ Golitfelnicul)%vhologhionul*A Liturghierul )cele trei Liturghii ortodo8e şi

ecernia de smbătă seara*A Gineiul )cuprinde părţile mobile dinanul bisericescA 12 volume corespunHnd celor 12 luni*A Triodul)cuprinde slujbele ociate $n perioada ?ostului Gare*A?enticostarul )cuprinde slujbele ociate $ntre ?aşti şiCinciHecime*A Mctoihul )cuprinde partea stabilă a slujbelor,

conform ciclului celor opt glasuri, cuprins $ntre luni dupăCinciHecime şi 3uminica ameşului şi fariseului*!b*! %,nduielile bisericeşti sunt scrieri strict liturgice care

viHeaHă forma sau descrierea cultului $n anumite epoci şi regiuni!6ntre cele mai cunoscute se numără@ 1! I7n,uiala isericeasc*egi&ean*, identicată aHi cu :ra,iţia aos&olic* a lui EpolitBomanulA 2! )ons&i&uţiile 1os&olice sau "şeHămintele #f!

"postoli )$n special cartea EEE* 1NA /! :es&a$en&u$ Do$ini nos&ri Jesu )'ris&i!

3e asemenea, comentariile liturgice a unor slujbe potcontribui major la $nţelegerea şi reconstrucţia rnduielilor

1N Tradusă $n #?" EE )#crierile ?ărinţilor "postolici*

-


10/129


liturgice $n diverse perioade de timp! )o$en&ariile cele maicunoscute sunt@ 1!*


11/129


3euteronom )fundamentul ebraic al cultului* precum şi $n%vanghelii, 9aptele "postolilor, %pistola E Corinteni, %vrei!

b! crierile fnţilor Părinţi şi ale criitorilor Bisericeşti 1/ care trateaHă $n mod direct sau indirect anumitechestiuni privitoare la cult! 6ntre cele mai importante 1ologia ;

a #f! Wustin GartirulA Di,a'ia 1os&olilor A 9is&ola ; )orin&eni a#f! Clement Bomanul, ş!a!

c! "anoane ale Bisericii/ norme liturgice şi r,nduielimona'ale

Vnele sinoade ecumenice, locale sau endemice au emiscanoane şi norme privitoare la anumite practici liturgice )6nspecial 0ino,ul local ,in (ao,iceea% 0ino,ul Muinise/& )Trulan –02* precum şi deciHiile sinoadelor permanente )endemice* dinConstantinopol sau ale altor Diserici locale, ori eparhii!

6ntre rnduielile monahale, cele mai cunoscute sunt cele ale#f! ?ahomie cel Gare şi ale #f! asile cel Gare ) Iegulile


12/129


Dida'ia $#nvăţătura0 celor 12 postoli1+ ne dă, pe lasfrşitul veacului E )cap! 0.1N* modele de formulare liturgice$ntrebuinţate la serviciul euharistic, unit pe atunci cu agapelesau mesele frăţeşti!

"onstituţiile postolice15! ?ărnd mai curnd o lucrare de

drept canonic, opera aceasta reOectă viaţa creştină $n epocapostapostolică, $n toate aspectele ei )dogmatic, moral, disciplinar,liturgic R*! "utorul necunoscut, probabil de origine siriană estemai curnd un compilator dect autor $n adevăratul sens alcuvntului! Cartea are opt capitole dintre care primele şasereproduc )cu modicări şi interpolări* o lucrare mai veche,păstrată $n limba siriacă numită Di,ascalia 1os&olilor ! Cartea a

EE nu este altceva dect Di,a'ia 1os&olilor cu multeinterpolări, iar cartea a EEE.a conţine cea mai amplă descriere a

unei Liturghii din primele veacuri )cartea EEE, cap! .4*! %aeste cunoscută ca (i&urg'ia )le$en&in* şi descrie pe largLiturghia săvrşită cu prilejul hirotonirii unui episcop! #untredate aici nu doar schema liturgică )ca $n 3idahie* ci şi te8tulrugăciunilor şi ecteniilor!

Constituţiile "postolice mai conţin schema unei alteLiturghii )cart! EE*, informaţii privind iniţierea creştină )cart!

EE*, formule şi rugăciuni pentru diferite hirotoniri@ episcop,preot, diacon şi diaconiţe )cart! EEE*, precum şi unele elemente

privind ociul divin al laudelor bisericeşti şi orele canonice)EEE,/+*, este descrisă o vecernie )EEEA /5* şi slujba dedimineaţa )EEE,/-*!

3eşi data scrierii Constituţiilor "postolice nu este certămajoritatea autorilor se opresc asupra sec! E.!1

Epistola ! "orinteni a #f! Clement Bomanul ne redă unadin cele mai frumoase şi mai ample rugăciuni creştine dinDiserica primului veac )cap! 50.N*! %pistola, scrisă probabil lasfrşitul veacului $nti )0.0-* face aluHie şi la &anu$i&e &i$uri

+i ceasuri ,e rug*ciune' )cap! +N* dar este luată şi ca un puternicdocument de justicare al primatului papal!1

Prima pologie 1- a #f! Wustin Gartirul redă o descrieresumară a liturghiei $n vremea sa )cap! 5.*! #e pare că este

vorba de o Liturghie post bapteHimală şi care conţine elementeleesenţiale ale unei Liturghii aşa cum o avem noi aHi )Lecturi,ectenii, rugăciuni, sărutarea păcii, aducerea şi consacrarea

1+ Trad! rom! ?#D, vol! E15 "rhim! Denedict SEVF, !)voare liturgice şi pastorale, %ditura Christiana, Ducureşti,

2NNN, p! 1N1 Trad! $n #?" vol! EE, Ducureşti, 102-1 Trad! rom!, note şi indici ?r! 3! 9ecioru, $n ?#D, vol! E, pp! -0.1N1- Trad! rom! note şi indici de M! Căciulă, ?#D, vol! EE

3


13/129


darurilor, $mpărtăşirea şi colectele pentru săraci*! %lementedisparate pentru justicarea unor chestiuni liturgice ca postul,boteHul, crucea, etc!, găsim şi $n Dialogul cu iu,eul :ri'on alaceluiaşi autor!

Testamentul Domini nostri 3esu "'risti este o lucrare

scrisă prin veacul $ntr.un ambient siro.palestinian, avnd cabaHă scrierea Tradiţia "postolică a lui Epolit! Te8tul preHintăunele rituri şi rugăciuni de consacrare la diverse hirotoniiA oliturghie euharistică, $mpreună cu o anaforă )asemănătoare celeia lui Epolit*A rituri la iniţierea bapteHimală precum şi o slujbă dedimineaţa!

3urnalul de călătorie ) @eregrina&io 9geriae a, (occa0anc&a* al %geriei10, o călugăriţă din nord.vestul #paniei ne dăe8trem de preţioase informaţii liturgice privind slujbele,

practicile şi obiceiurile Disericii din Eerusalim la sfrşitul sec! E@! "lcătuită ca un jurnal Hilnic, lucrarea descrie $n amănunt viaţaliturgică cotidiană şi duminicală, precum şi $n anumite sărbători)DoteHul, 6ntmpinarea 3omnului, ?aştile, CinciHecimea,6nălţarea, etc!*! #unt relatate desfăşurarea ociului liturgic Hilnicaşa cum a fost urmărit de %geria $n Diserica 6nvierii la Eerusalim)privegherea, utrenia, ceasul şase şi nou, vecernia etc*! Wurnalulconţine şi alte informaţii despre ?ostul Gare, ociile liturgice din#ăptămna Gare şi #ăptămna Luminată, etc!

Ev'olog'ionul lui erapion preHintă unele practiciliturgice din episcopia de Tmuis )%giptul de Wos* pe la jumătateasec! E! #erapion, ucenic al #f! "ntonie cel Gare, moare dupăanul /2, ne preHintă o colecţie de rugăciuni de o e8traordinarăoriginalitateA 1- dintre ele se referă la Liturghia euharistică, laDoteH şi Girungere, / la hirotonie, 2 la binecuvntareauntdelemnului şi la $nmormntare!

3in acelaşi ambient egiptean provine şi aşa numitul Papirus de la D4r5Bali)e' care, deşi este redactat prin sec! E.

EE preHintă o practică liturgică mult mai vecheA probabil sec! EEE.E! Te8tul conţine o parte din vechiul \ 9v'olog'iu egi&eanKoferind anumite rugăciuni euharistice )trei rugăciuni poHiţionate$n prima parte a Liturghiei, o anafora de tip ale8andrin cu odublă epicleHă şi o rugăciune la $mpărtăşire*!

Lectionarul armean este traducerea $n limba armeană aLectionarului ierusalimitean şi este făcută probabil $n prima

jumătate a sec! ! Lucrarea se preHintă ca un indice al lecturilorliturgice euharistice şi la vecerniile din ?ostul Gare, cuprinde

$ndrumările tipiconale despre slujbă, locul şi data acesteia,indicaţii despre cntarea psalmilor şi a refrenelor acestora!

10 Trad! rom! de G! Dranişte, Ducureşti, 10-1 )teHă de doctorat*

33


14/129


Lectionarul este prima $ncercare de sistematiHare a ociuluiliturgic, ceea ce se va numi mai trHiu :iic.

#curte şi vagi menţiuni despre cultul public şi particular alDisericii găsim $n unele lucrări ale lui Tertulian )Q c! 2+N*, Mrigenşi #f! Ciprian )Q 25-* mai ales $n tratatele lor Despre

rugăciunea Domnească! 3e oarecare interes este şi scrierea De Baptismo a lui Tertulian!

2.2. Du#$ 5eacul I8 "ceastă perioadă este caracteriHată prin deHvoltarea şi

organiHarea Disericii $n episcopii cu jurisdicţii precise $n careautoritatea morală şi intelectuală a unor episcopi se resimtebenec! Libertatea adusă de Constantin duce la transformări

majore, rapide şi neaşteptate $n Diserică! "pologeţii şi cateheţiiJseciali+&iK sunt $nlocuiţi cu marii episcopi care devin centrul dereferinţă pentru cele mai diferite aspecte din viaţa Disericii şi $nspecial liturgic! Tipicul după care slujesc #f! asile sau #f! Eoanrisostom se răspndeşte cu repeHiciune pe suprafeţe e8tinse şi$n Hone $ndepărtate de cetatea – metropolă unde.şi desfăşoarăactivitatea!

6nmulţirea pretendenţilor la religia $n plină ascensiune ducepe de o parte la diminuarea stagiului catehumenal dar şi la o

concentrare a sa asupra unor probleme de interes mistico.liturgic! #e deHvoltă acum, genul literar al ca&e'e>elor $s&agogice $n care sunt e8plicate mai ales tainele de iniţierecreştină!

a*! $n Băsărit@"ate'e)ele (6stagogice 2N ale #f! Chiril al Eerusalimului )Q

/-*! "cestea fac parte dintr.o colecţie de 44EEE de cateheHe şi oprocateheHă susţinute $n faţa catehumenilor la Eerusalim spresfrşitul sec! E! CateheHele mZstagogice ale #f! Chiril )cat! 4E4.

4EEE* ne furniHeaHă informaţii precise despre riturilepremergătoare DoteHului, despre DoteH, ungerea cu #f! Gir şidespre %uharistie!

7miliile cate'etice21 ale lui Teodor de Gopsuestia )Q +2-*sunt 1 discursuri catehetice care ne dau preţioase informaţiidespre liturghiile Disericii din Gopsuestia $n Cilicia, aOată $npartea nordică a Honei de inOuenţă antiohiană! ?rimele 1+ omiliise referă la riturile bapteHimale, iar ultimele două sunt uncomentariu liturgic al Liturghiei %uharistice! Comentariul

2N Trad! rom! pr! 3! 9ecioru, #?", vol! EE, Ducureşti, 10+521 Trad! rom! E!! ?araschiv, $n S!D! 102, nr! 0.1NA 10/.10+

32


15/129


mZstagogic al lui Teodor se va răsfrnge şi asupra autorilorsirieni de mai trHiu!

"ele 12 cate'e)e bapte)imale ale #f! Eoan risostom )Q+N* se $nscriu $n acelaşi gen literar.liturgic! %le ne dauinformaţii utile care ne ajută să reconstituim viaţa liturgică din

"ntiohia )unde a fost preot* şi Constantinopol )unde a fostepiscop*! 6n aceste omilii avem informaţii despre Liturghia%uharistică, riturile prebapteHimale, bapteHimale şipostbapteHimale, precum şi alte informaţii despre ociul divin dela catedrală şi ociul divin monastic!

6n linia interpretărilor mZstagogice se $nscrie, dejapomenita lucrare Despre ierar'ia bisericească 22 a #f! 3ionisie)?seudo* "reopagitul! Lucrarea ne preHintă $n acelaşi stil generalo e8plicaţie mistică a riturilor, Tainelor de iniţiere )DoteH,

Girungere, %uharistieA cap! EE.E* despre treptele ierarhieibisericeşti )preot, diacon, episcopA cap! *, despre ritualul şimistagogia tunderii $n monahism )cap! E* precum şi despreunele rituri la $nmormntare )cap! EE*!

(6stagogia 2/ #f! Ga8im Gărturisitorul )Q /* este olucrare care se ocupă cu e8plicaţia mistico.simbolică a spaţiuluiliturgic precum şi a #ntei Liturghii! #crisă pe la jumătatea sec!

EE lucrarea dovedeşte o abilă speculaţie teologică! Bnd pernd, biserica este asemuită cosmosului, omului, suOetului

omenesc şi chiar lui 3umneHeu )cap! E.EE*, apoi autorul se ocupăde e8plicarea simbolică a unor momente liturgice )adunareapoporului şi intrarea $n biserică@ cap! EEE.E4A lecturile şicntările@ cap! 4.4EA $nchiderea uşilor@ cap! 4A ieşirea cudarurile@ cap! 4EA sărutarea păcii@ cap! 4EEA simbolul credinţei@cap! 4EEEA Bugăciunea Tatăl nostru@ cap! 44, etc!*!

Descrierea bisericii şi contemplaţia mistică2+ apatriarhului Sherman E al Constantinopolului )5N.//* se ocupă,continund linia trasată de #f! Ga8im, de e8plicaţia mistico

simbolică a bisericii şi a unor obiecte din ea )chivotul, jertfelnicul, sZntronul, iconostasul, amvonul, orientarea liturgicăspre răsărit, simbolismul veşmintelor preoţeşti, proscomidia cutoate elementele componente, precum şi o descriere simbolicăamănunţită a tuturor riturilor şi formelor din cadrul Liturghiei!

22 Trad! rom! 3! #tăniloae, %ditura ?aiadeia, Ducureşti, 100! Lucrarea aceasta esteconsiderată de critica apuseană ca aparţinnd sec! .E! ?r! #tăniloae consideră că a fostscrisă $naintea disputelor trinitare care nu se regăsesc $n te8t

2/ Trad! rom! 3! #tăniloae, %ditura E!D!G! Ducureşti, 2NNN2+ Trad! rom! 7! ?etrescu $n G!M! 0.1NI10+A 1.2I105A /.+I105A .-I105A 1.2I10A /.

+I10A $n volum #fntul Sherman al Constantinopolului, Tlcuirea #ntei Liturghii, d! "nastasia ]Comorile pustiei /-^, Ducureşti 2NNN!

3&


16/129


E-plicarea Liturg'iei Darurilor mai #nainte sfnţite25,alcătuită de #f! Teodor #tuditul )Q -2* este $ncă netradusă şi nucunoaştem $n amănunt ce cuprinde!

b*! $n "pus@Mmilii de tip catehetic ne.au rămas de la #f! "mbroHie,

episcopul Gilanului )Q /0*@ De m6steriis 2 şi Desacramentis.2 Gai ales $n aceasta #f! "mbroHie dă mărturiedespre $nţelegerea mistico.simbolică a tainelor de iniţieree8plicnd anumite părţi şi rituri liturgice! )Ca particularităţiapusene, "mbroHie descrie ritul J,esc'i,erii urec'ilor K şi cel alJs*l*rii icioarelor K*!

Lucrări importante, asemănătoare jurnalului %geriei, ne.aulăsat pelerinul anonim din Bordeau- 6&&&9, "rculf )N* şi_illibald )2N*!

6n veacul şase patriarhul Sherman al ?arisului a comentat$n două scrisori Liturg'ia galicană din timpul său, iar Esidor de#evilia )Q /* a e8plicat liturghia hispanică $ntr.o lucrareintitulată De ecclesiasticis o8iciis accentund latura istorică adeHvoltării acestei liturghii!

c! $n Disericile necalcedonieneComentarii liturgice cu caracter alegoric au alcătuit Eacob

de %desa )Q N-* şi Eacob Darsalibi )Q 111* pentru iacobiţiA

7arsai )Q 5N*, "braham bar Lifeh )sec! EE.EEE* şi ?seudo.Siorgios de "rabela )sec! E4.4* pentru sirienii nestorieni! ?entruarmeni astfel de comentarii liturgice au alcătuit Chosroe celGare )Q 02* şi 7erses de Lampron )Q 110-*!

c.Scrieri liturgice în #erioada #ost#atristic$6sec. 8III7=8II9

&.3. În R$s$rit>T,lcuire amănunţită a dumne)eieştii Liturg'i2-

atribuită lui Teodor, episcop de "ndida )sec! 4E.4EE* este o lucrare$n +N de capitole care trateaHă amănunţit toate momentele şiactele #ntei Liturghii $ncepnd de la proscomidie pnă laBugăciunea amvonului!

25 ?S 00, col! 1-.10N!2 Trad! rom! %! Dranişte şi E! oiusa, $n ?#D 5/2 "utenticitatea acesteia este pusă la $ndoială cf! E! Coman, Patrologie )manual*,

Ducureşti, 105, p! 2//2- Trad! 7! ?etrescu, DMB /.+I101 )L444E4*

3(


17/129


"omentariul liturgic20 atribuit eronat patriarhului#ofronie al Eerusalimului )Q ++* conţine un comentariuamănunţit )$n realitate o compilaţie din Sherman, Teodor de

"ndida* al Liturghiei doar pnă la ohodul mare! 6mpreună cue8plicarea simbolică a unor momente liturgice )văHute ca

momente din viaţa Gntuitorului* sunt făcute şi interesantecomentarii despre biserică şi persoanele liturgice!

T,lcuirea dumne)eieştii Liturg'ii/N şi Despre viaţa #n 9ristos/1 ale lui 7icolae Cabasila )sec! 4E* sunt cele maiiHbutite tlcuiri de tip teologic.speculativ! Cea dinti este oe8plicare simbolică a #f! Liturghii $n care accentul cade mai multpe e8punerea doctrinei sau a $nvăţăturii de credinţă $n legăturăcu liturghia! Cea de.a doua lucrare este o e8plicare a Tainelor deiniţiere şi a efectelor produse de acestea $n viaţa creştinului!

#f! #imeon al Tesalonicului este ultimul mare comentatorliturgic al perioadei postpatristice $n Băsărit! Lucrarea sa,intitulată Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastreortodo-e/ după principii puse de Domnul nostru !isus 9ristos şi urmaşii ăi /2 este un comentariu liturgic privindbiserica şi mai toate slujbele din timpul său )Liturghia, Tainele,unele ierurgii ca $nmormntarea, călugăria, trnosirea bisericii,etc!*!

&.2. În 1#us>Lucrarea care a avut inOuenţa cea mai mare a fost De

ecclesiastics o8iciis )patru cărţi* a lui "malarius, episcop deGetH )sec! E4*! %l a fost combătut de diaconul 9lorus de LZon )Q-N* şi "gobard de LZon )Q -+N* care nu au fost de acord cupărerile lui "malarius!

6n sec! E4 Baban Gaurul )Q -5* a scris un tratat desprelucrările liturgice, un fel de manual liturgic pentru uHul preoţilor,

intitulat De institutiones clericorum!?rima $ncercare de studiu istoric al slujbelor liturgice – Dee-ordiis et incrementis ecclesiasticorum rerum $Despreoriginea şi de)voltarea lucrurilor bisericeşti0 este opera lui_alafried #trabo )Q -+0* abatele Gănăstirii Beichenau!

?entru a sprijini reforma liturgică a papei Srigore EE)ildebrand* călugărul benedictin Dertold din Constanţa )Q 11NN*

20 Trad! 7! ?etrescu, $n G!M! 5.I10+/N Trad! introd şi note %! Dranişte, %ditura E!D!G! Ducureşti, 100/1 Trad! introd! note T! Dodogae, %ditura E!D!G, Ducureşti, 2NN1/2 Trad! de Chesarie monahul $n anul 15 la Ducureşti, $ndreptată şi retipărită de Toma

Teodorescu, Ducureşti, 1-5 )chirilică* şi retipărită de "rhiepiscopia #ucevei şiBădăuţilor $n 2NN2 )pnă acum a apărut doar volumul E*

3)


18/129


a scris o scurtă dar foarte populară lucrare cu caracter liturgicintitulată (icrologus.

"proape e8clusiv doctrinar s.au ocupat de cult Tomad`"uino )Q 12+* şi "lbert cel Gare )Q 12-N* care a scris o amplăşi solidă lucrare de e8egeHă liturgică@ 7pus de m6sterio

(issae.Enterpretarea alegorică a cultului a fost cultivată de Bupert

de 3entH )Q 11/5) şi Eoan Delet din ?aris )c! 11N*, episcopul#icard de Cremona )Q 1215*, cardinalul ugo de #anta Cava )Q12/* şi _ilhelm 3urandus, profesor la Dologna şi apoi episcopde Gende )Q 120* care a scris o valoroasă lucrare@ %ationaledivinorum o8iciorum, folosită şi aHi şi, de aceea, deseorireeditată!

"u mai alcătuit lucrări cu caracter liturgic papa Enocenţiu

EEE )Q 121* – De altaris misterioA 3ionisie BZcel )Q 1+1* – E-positio misaeA Sabriel Diel )Q 1+05* profesor la Tbingen – E-plicarea orelor canonice şi Badulf de Bivo )Q 1+N/* – Decanonum observantia care a $ncercat să apere cultul apusean$mpotriva noilor inovaţii!

d.Literatura liturgic$ în 1#us de la Re*or"$#:n$ a4i

Beformatorii sec! 4E au avut o inOuenţă deosebită asupra vieţii religioase $n "pus, $n ansamblu! "tacnd mai ales tradiţiileşi autenticitatea cultului, aceştia au dus la o criHă din care,inevitabil Diserica Catolică a ieşit $ntărită! Conciliul de la Tridenta discutat nu doar problemele dogmatice ridicate de reformatorici mai ales probleme interne! 6nviorarea cultului şi a Disericii erao problemă destul de importantă, de aceea chestiunile de ordinliturgic au ocupat un loc major $n discuţiile purtateA $ntre acestechestiuni Tainele şi Liturghia au ridicat cteva probleme de ordin

practic@ eradicarea abuHurilor şi e8plicarea cultului pentrumasele largi!

?e plan ştiinţic contrareforma a determinat căutareate8telor vechi liturgice, culegerea şi publicarea lor $n colecţii ,e&e/&e li&urgice 4$ai ales r*s*ri&ene5! "stfel de colecţii a tipărit3emetru 3ucas $n 152 şi S! Gorelius $n 15+ )?aris*!

Vlterior s.au mai tipărit şi alte colecţii dintre care cele maiimportante sunt@

Ev'olog'ion sive %ituale graecorum, tipărit de Eacob

Soar – ?aris 1+ r'ieraticon sive Liber pontifcalis Ecclesiae graecae –

Esac abert – ?aris 1

3,


19/129


Liturgiarum orientalium colectio, %usebiu Benandot,?aris 11 )retipărit la 9ranfurt 1-+ şi 9aranboroghg 101*

"ode- liturgicus Ecclesiae universae in epitomeredactus, enric 3aniel, Lipsca 1-+.1-5/ )+ volumeALiturghiile răsăritene, vol! +*

"ode- liturgicus Ecclesiae universae, Woseph "loZisius "ssemani )uniat maronit*, Boma, 1+0.1 )15 volumeAcuprinde te8tul Liturghiilor, tainelor şi ierurgiilor tuturor riturilorliturgice răsăritene şi apusene, $n lb! originale şi $n latină*!

%itus 7rientalium in administrandis acramentis, !3enHinger, _rHburg, 1-/ )2 vol!* )cuprinde tainele $n riturileliturgice răsăritene*, retip! la SraH – 101

Eastern Liturgies, 9!%! Drightman, M8ford, 1-0 )retip! $n105 şi 10*! %ste cea mai bună ediţie critică de pnă acum a

te8telor liturghiilor din toate riturile răsăritene!6n Diserica "nglicană s.a ocupat de problema iHvoarelorliturgice Woseph Dingham )Q 12/* iar $n Sermania W! Dinterimcare a scris o lucrare despre monumentele Disericii creştine.catolice!

Vna dintre lucrările valoroase şi $ncă utile este Dictionairedes anti:uit;s c'r;tienne a abatelui Wean GartignZ, ?aris 1-+)retip! $n 1- şi 1--0*! 3e asemenea au mai alcătuit astfel delucrări Wohannes uasten )Donn – 10/5.10/*@ (onumenta

Euc'aristica et liturgica vetustissima )o colecţie critică ate8telor de interes liturgic din sec! E.* şi 9ernand Cabrol şienri Leclerc@ Dictionaire d


20/129


#tudii şi lucrări liturgice de interes major au fost alcătuite şide@ "nton DaumstarA Eves ongarA Mdo CaselA "im.SeorgesGartimortA Woseph Wungmann, Louis DouZerA Cesare Sirando, etc!

#tudiind aproape e8clusiv liturghiile orientale s.au remarcat$n Diserica Bomano.Catolică@ Wuan Gateos, Giguel "rranH şi

Bobert Taft, profesori la Enstitutul ?ontical de studii orientaledin Boma!

e.Literatura liturgic$ la ortodoc!i în ulti"eledou$ secole

La greci= Vn manual important a fost cel al lui 3imitrios3arvais )Q 1-N0* –


21/129


în&re*ri +i r*sunsuri )Ducureşti, 15*! Betipărită $n 1-5.1-la Ducureşti şi recent la #uceava, 2NN2 )a apărut doar primul

volum*@Ganuale liturgice şi studii mai mărunte au publicat

episcopul Gelchisedec Ftefănescu al BomanuluiA pr! #amuil

"ndrieviciA Ft! CălinescuA Elarie Teodorescu, ş!a!Ganuale complete de Liturgică, de un nivel universitar şi cu

caracter ştiinţic, am avut $n romneşte următoarele două@- Te)aurul liturgic al fntei Biserici creştine ortodo-e

de %ăsărit, de dr! Dadea Cireşeanu )/ vol!, Ducureşti, 101N.1012*A

. Liturgica Bisericii 7rtodo-e/ )ursuri Nniversi&are, dedr! ! Gitrofanovici, fost profesor de liturgică la 9acultatea deTeologie din Cernăuţi )1---*, prelucrate, completate şi editate de

prof! dr! T! Tarnavschi )101+*, Cernăuţi, 10N0, ed! a EE.a,Cernăuţi, 1020!6n domeniul istoriei cultului a lucrat $n timpul din urmă mai

ales pr! P.>intilescu )10+*, fost profesor la 9acultatea deTeologie din Ducureşti şi primul liturgist rom,n #nadevăratul sens al cuv,ntului! 7u ne.a lăsat un manualcomplet de liturgică, ci numai două părţi din cursul ţinut la9acultate, şi anume@ a*! )urs ,e (i&urgic* general* F @rinciiile+i #inţa cul&ului cre+&in or&o,o/ şi b*! )urs ,e is&oria (i&urg'iei

)ambele litograate $n 10+N*! " tipărit $n schimb numeroasemonograi@ uirea (i&urg'ierului ro$7n, Ducureşti, 10/1A (i&urg'iilei>an&ine rivi&e is&oric în s&ruc&ura +i r7n,uiala lor , Ducureşti,10+/A (i&urg'ierul e/lica&, Ducureşti, 102, 100-A ;s&oria

(i&urg'iei în ri$ele &rei veacuri, Ducureşti 2NN1A precum şinenumărate studii şi articole temeinic structurate şifundamentate! 3upă ?! intilescu nici un alt liturgist romn nu aputut face abstracţie de munca acestuia!

Vn alt mare liturgist al secolului trecut a fost titularulcatedrei de Liturgică a 9acultăţii de teologie din Ducureşti pr!prof! dr! Ene Branişte! 3intre lucrările sale mai importantepomenim@ 9/licarea 0#n&ei (i&urg'ii ,u* Oicolae )aasila)teHă de doctorat $n Teologie*, Ducureşti, 10+/A :7lcuirea

Du$ne>eie+&ii (i&urg'ii, de 7icolae Cabasila )traducere dupăoriginalul grecesc şi introducere*, Ducureşti, 10+, precum şinenumărate studii şi articole! Lucrarea de căpetenie a pr! %!Dranişte este (anualul de liturgică tipărit $n două părţi@ a*!

(i&urgica general* )Ducureşti 10-5, 100/* şi b*! (i&urgicasecial* )Ducureşti, 10-N, 2NN2*!

3;


22/129


La Enstitutul Teologic din #ibiu, pr! prof! #piridon Cndea@ (i$a vec'e li&urgic* +i inovaţiile in&ro,use în ea ,e fos&a Biseric* Nni&* )#ibiu, 105+, +- p!*A @ri$ul (i&urg'ier ro$7nesc&i*ri& )Liturghierul lui Coresi, Draşov, 15N*, $n G!"!, an 1050!

?entru tipărirea, editarea sau $ndreptarea Tipicului

bisericesc, $n diverse variante )care s.a apropiat la sfrşitulsecolului trecut de o formă unitară* au lucrat "nton ?ann, 7ifonal Vngrovlahiei )Ducureşti 1-51*, episcopul GelchisedecFtefănescu, pr! Ft! Seomolean, dr! ! Dujor, iar la sfrşitul sec!trecut pr! %! Dranişte

3intre autorii mai noi $i pomenim pe pr! prof! dr! 7icolae7ecula – titularul catedrei de Liturgică de la Ducureşti şi ?!#!Laurenţiu #treHa al Caransebeşului – titularul catedrei deLiturgică de la #ibiu, ambii scriind nenumărate studii şi articole

$n revistele de specialitate din D!M!B!

DibliograeDB"7EFT%, ?r! ?rof! %ne, Literatura liturgică #n teologia

rom,nească, $n DMB, an 101, nr! 1.2, p! 121.1/+DB"7EFT%, ?r! ?rof! %ne, Liturgica generală, Ducureşti,

100/#CG%G"77, "le8ander, !ntroducere #n Teologia

Liturgică, %ditura #oa, Ducureşti, 2NN2!

2


23/129

nul !!!. Liturgică.Cultul cre!tin

III. CULTUL CRE?TIN

3. C@ESTIUNI INTRODUCTI8E

3. 3. DeAni%ia cultului

Cuvntul cul& este de origine latinească şi derivă de laforma de supin )cul&u$* a verbului colo%-ere, care $nsemneaHă@ acultiva, a $ngriji, a respecta, a adora! Cultul $nseamnă, $n general,orice formă sau act religios, menit să pună pe om $n legătură cu3umneHeu, iar pe de alta mijlocind snţirea omului sau$mpărtăşirea harului dumneHeiesc! %l este o manifestare e8ternăa religioHităţii omeneşti! Cultul ar putea denit@ o$ul înc*u&area lui Du$ne>eu $n timp ce Bevelaţia poate denită ca

Du$ne>eu în c*u&area!

?rivit după latura subiectivă )omenească*, cultul este o$nsuşire naturală sau o consecinţă rească şi necesară asentimentului religios! %l este dat sau cuprins $n $nsăşi noţiuneasau concepţia de religie! 3eşi manifestarea cea mai cunoscută acultului este rugăciunea, aceasta nu caracteriHeaHă şi nudeneşte complet cultul! %lementele constitutive al cultului sunttotalitatea sentimentelor, gesturilor, simbolurilor, actelor,formulelor şi rugăciunilor prin care omul $ncearcă să intre $nrelaţie cu divinitatea!

#entimentul religios se traduce, deci, $n primul rnd, subforma conştiinţei pe care o avem despre majestatea,atotputernicia şi innita superioritate şi perfecţiune a lui3umneHeu! 3in această conştiinţă decurge $n chip natural oatitudine de subordonare a noastră faţă de 9iinţa supremă, carese traduce, implicit, $n forme de cinstire, de adorare! "ceastaeste originea şi germenele, inţa cultului!

3. 2. Cult intern !i cult eBternCnd această atitudine de respect, omagiu sau cinstirerămne ascunsă $n suOet sau se traduce numai $n forme

30


24/129


lăuntrice, se numeşte cul& in&ernP subiectiv sau teologic! %l semanifestă de cele mai multe ori prin stări contemplative,apanajul unei stări religioase superioare!

3ar cultul nu poate rămne $n această stare embrionară!#entimentul religios cere $n chip resc să se e8terioriHeHe, adică

să se e8prime $n afară, prin forme viHibile, perceptibile,devenind, $n mod inevitabil cul& e/&ern! 9iind alcătuit psiho.somatic, omul $şi manifestă material, palpabil sentimentele salereligioase! " vorbi cu şi despre 3umneHeu nu este posibil dect$n limitele conceptelor şi deniţiilor cu care omul opereaHă!

"dernd la o formă de cult, o grupare de oameni sau ocomunitate, $i conferă acestuia caracterul de obicei religios, deceremonie, deliberat şi unitar acceptată! 3e aceea, cultul este,prin $nsăşi esenţa lui, ritual@ din cult intern, adică din forma

incipientă, de simplă idee sau simţire religioasă, el devine e8tern,adică viHibil sau fenomenal! #ub forma aceasta el capătă şi uncaracter social, colectiv!

6ntre fondul )esenţa* cultului şi $ntre formele lui e8ternetrebuie să e8iste o strnsă legătură, o unitate şi continuitatene$ntreruptă! Cultul intern, lipsit de forme e8terne demanifestare, nu poate să vieHe, el $ncolţeşte $n chip necesar şiiHbucneşte $n afară!

"tunci cnd formele e8terne de cult sunt lipsite de suportul

fondului suOetesc lăuntric, ele degenereaHă $n forme goale şilipsite de conţinut religios, $n ritualism, formalism, bigotism, saualte forme pseudo.religioase, care se $ndeplinesc automat sau $nchip mecanic! "şa sunt multe dintre riturile magice şi vrăjitoreştiale religiilor unora dintre popoarele primitive, dar şi a multoradintre creştini care $ndeplinesc anumite practici religios creştinefără să mai conştientiHeHe conţinutul!

Cultul adevărat, integral sau complet, este deci cultul intern$mpreunat organic cu cel e8tern, adică sentimentul religios

e8primat $n forme e8terne!

3. &. Cult #ublic !i cult #articular 3upă subiectul sau persoanele care $l practică, el poate @3.&. 3. indi5idual/ #articular sau #ersonal, atunci cnd e

practicat de ecare ins $n parte, independent de comunitate! "ceasta ar corespunde $ndemnului Gntuitorului@ &Tu $nsă, cndte rogi intră $n cămara ta şi, $nchiHnd uşa, roagă.te Tatălui tău,

care este $n ascuns R' )Gt! ,*! 3eşi $n mod formal cultulparticulară nu este constrnsă de timp, spaţiu sau conţinu, totuşi

3;


25/129


#nţii ?ărinţi au dat nenumărate sfaturi privind ecienţarugăciunii particulare!//

1.. 2. public/ social sau colectiv , atunci cnd e practicatde grupuri de persoane unite $ntre ele datorită aceloraşiconvingeri religioase, identitate de concepţii şi care $mbrăţişeaHă

aceleaşi forme de cult! "ceasta ar corespunde sfatuluiGntuitorului@ &Nn,e sun& ,oi sau &rei a,unaţi în nu$ele


26/129


momentană şi nota personală a ecărui credincios! 3e fapt multedin formele de e8presie ale pietăţii populare au trecut $n cadrulnormelor general acceptate devenind parte integrantă a cultuluidivin public! Cu alte cuvinte, cultul particular este creuHetul sauiHvorul nesecat al cultului public! 9ormele acestea ale pietăţii

personale )şi populare* pot conrmate $n cultul public atuncicnd $ndeplinesc condiţiile cerute, ca de e8emplu@ conformitateacu doctrina religioasă a Disericii respective, claritatea sauputerea de e8presie, satisfacerea unor cerinţe religioase reale şigenerale, resimţite de toată colectivitatea!

Cultul particular )personal* şi cel public )ocial sau liturgic*nu se e8clud, ci se completeaHă unul pe altul! 6ntruct omul esteinţă individuală şi socială $n acelaşi timp, viaţa religioasăcompletă se satisface prin echilibrul just care trebuie să e8iste

$ntre obligaţiile cultului social de o parte şi nevoile pietăţiipersonale a ecărui ins $n parte!

3. ). Ra#ortul dintre religie !i cult#fera noţiunii de religie e cu mult mai largă dect aceea a

noţiunii de cul&! %a cuprinde toate formele pe care le poate$mbrăca religia, att dogma sau doctrina religioasă, morala şidisciplina religioasă, ct şi cultul religios! Cultul este deci o parte

a religiei, se cuprinde $n aceasta!Cultul derivă din religie şi este inspirat sau determinat de

ea! Mrice formă de cult nu e altceva dect o concretiHare $n afarăa unui sentiment lăuntric! 6n general, deci, $n orice religie sauconfesiune e8istă o strnsă şi indiscutabilă legătură $ntreconcepţia sau ideea religioasă, adică doctrină sau dogmă pe de oparte, şi $ntre cult sau modul de e8primare a sentimentuluireligios, de alta! EHvorul sau obrşia formelor de cult e concepţiareligioasă pe care o avem despre 3ivinitate şi despre raportul $n

care ne situăm faţă de %a! "ceastă strnsă corelaţie psihologică $ntre religie şi culteste ilustrată prin felurimea ceremoniilor şi a riturilor culturalepe care ni le oferă istoria religiilor! "ceastă diversitate provinedin ideile diferite pe care oamenii le.au avut despre divinitate $ncursul timpului, idei e8primate $n forme rituale care merg de lacrimă pnă la eroism, de la imoralitate şi desfru pnă la curăţienepătată, de la jertrea crudă de victime omeneşti pnă lasacriciul de sine $nsuşi!

Chiar $n limitele uneia şi aceleiaşi religii, ca cea creştină, dee8emplu, ecare confesiune are formele ei cultualecaracteristice, un $o,us oeran,i propriu, adecvat dogmei şi

23


27/129


spiritului respectiv, care $l inspiră! Garile ramuri istorice alecreştinismului se deosebesc $ntre ele nu numai prin $nvăţătura decredinţă sau doctrină şi prin organiHaţia lor, ci mai ales prin cult,care are forme deosebite de la una la alta, deoarece acestasintetiHeaHă producţiile celorlalte ramuri ale e8primării

religioase@ doctrina, arta, poeHia, etc!Da chiar şi $n cadrul aceleiaşi confesiuni am putea vorbi de

diferite forme cultuale@ cultul Gaicii 3omnului, cultul #nteiCruci, al #ntelor icoane, etc! 3e aceea cultul presupune felul $ncare o anumită comunitate religioasă se manifestă faţă de unobiect religios )privit $n sensul larg ca 3umneHeu, #nţii, Crucea,etc!* $ncercnd să obţină ceva )harul, mntuirea, ajutorul* sau săe8prime ceva faţă de acestea )veneraţie, adoraţie, etc!*!

Legătura organică dintre religie şi cult este admirabil pusă

$n evidenţă $n Diserica Mrtodo8ă! 7icăieri $n cultul celorlalteconfesiuni religia creştină nu a găsit forme de manifestare attde conforme spiritului şi $nvăţăturii lăsate de Gntuitorulristos!

Cnd valul protestantismului a $nceput să atace temeliiledogmelor şi ale cultului catolic, Diserica papală n.a găsit altearme de luptă mai potrivite, pentru a combate ideilereformatorilor, dect te8tele liturgice răsăritene, pline de vechi şi

venerabile mărturii $n favoarea transsubstanţiaţiunii, a rostului

sntelor taine $n viaţa religioasă! 3in această nevoie apologeticăşi polemică, au ieşit primele studii şi colecţii de te8te liturgice şirăsăritene editate de apuseni, ca cele tipărite de "ssemani,Benaudotius, Soar!

Cultul Disericii Mrtodo8e constituie o parte sau o formăimportantă a #ntei Tradiţii! %l este elementul cel mairepreHentativ şi denitoriu al unei religii sau confesiuni! 6nMrtodo8ie, practica Disericii, liturghia şi viaţa ei mistică suntiHvoare fundamentale ale "devărului!

2. +1CTORII CULTULUI

9actorii $ntre care se mişcă acţiunea cultului sunt doi@3umneHeu şi omul! 3umneHeu, ca inţă supremă este oiec&ulcultului nostru, adică Cel care primeşte sau către Care se$ndreaptă manifestările noastre de cinstire, iar omul estesuiec&ul cultului, adică cel de la care pleacă aceste manifestări!

22


28/129


2. 3. Subiectul cultului7mul/ luat ca inţă individuală sau ca ins iHolat şi singur,

este subiect numai al cultului individual! 3ar $n cultul divinpublic al Disericii, adevăratul subiect al cultului nu este omul

singur, iHolat de semenii săi, ci omul integrat $n colectivitateareligioasăA cu alte cuvinte, subiectul cultului public este Biserica, adică obştea sau societatea credincioşilor legaţi $ntreei nu numai prin unitatea de credinţă, ci şi prin identicarearitualurilor sacre, adică a formelor de cult!

2. 2. Obiectul cultului#pre deosebire de cultul echiului Testament, $n care

3umneHeu era adorat $n unitatea naturii #ale, cultul creştin

cinsteşte pe Dumne)eu att $n unitatea esenţei sau inţei #ale,ct şi – mai ales – #n treimea persoanelor ale! 6n imnele şirugăciunile din slujbele ortodo8e, ecare dintre dumneHeieştilepersoane ale #ntei Treimi este invocată şi cinstită sau adorată,e individual e simultan $n funcţie de lucrările sau atributelespecice $n iconomia mntuirii!

a*! Bugăciunile noastre se adreseaHă $n general lui Dumne)eu @ Tatăl ca principiu al 3umneHeirii, ca 7ăscător al9iului şi ?urceHător al 3uhului! %l este invocat ca Xiditor

)Creator* şi ?roniator al lumii!b*! Dumne)eu @ Aiul este invocat şi slăvit $n cultul creştinmai ales ca Băscumpărător sau Gntuitor al lumii! ?e Gntuitor6l adorăm $n $ntregimea persoanei #ale divino.umane, adică attca 3umneHeu ct şi ca om!

?e $ntreaga lucrare a lui ristos, dar mai cu seamă pe jertfa#a mntuitoare se $ntemeiaHă cultul #ntei %uharistii, care a luato deHvoltare deosebită mai ales $n Diserica Bomano.catolică! 6naceastă privinţă, cinstirea pe care o dăm #ntei %uharistiitrebuie să e cu totul egală cu cea pe care o dăm Gntuitorului$nsuşi!

3umneHeu.9iul ocupă locul predominant $n cultul creştin,ind cel mai mult şi mai des pomenit, lăudat şi slăvit, invocat şisolicitat $n imnele şi rugăciunile din sntele slujbe, ca ind celmai apropiat de rea omenească! 3in acest motiv s.a armatdespre cultul nostru că este hristocentric! Credinţa $n lucrarealui ristos individualiHeaHă credinţa creştină de cea a altor religiicu care se $nrudeşte )moHaism, islamism*!

c*! Dumne)eu @ *,ntul Du', a treia persoană a #nteiTreimi, este invocat şi adorat $n cult ca Jvis&iernic al 'arului,u$ne>eiescK, ca iHvor şi principiu snţitor al lumii şi al unirii

2&


29/129


noastre cu Tatăl! Diserica este CinciHecimea $n gestaţie continuă,coborrea ne$ncetată a limbilor şi distribuirea darurilor RMrtodo8ia e 6nsuşi #fntul 3uh, Care viaHă $n Diserică, #nţitorprin inţa #a, ind ipostaHă a snţeniei divine, 3uhul #fnt sereveleaHă ca principiu activ al oricărei acţiuni divine! Ca i ai

Tatălui şi următori ai lui ristos, creştinii nu pot să trăiască şi săacţioneHe dect $n virtutea harului şi $n $mpărăţia Gngietoruluipromis! Mrice altă lucrare $n afara #a este şi $n afara Disericii!9iind stăpnul acestui eon $nceput la CinciHecime, creştinii $iadreseaHă nenumărate rugăciuni $n cadrul cultului public!

d*! 6n imnele şi rugăciunile cultului ortodo8 cele trei?ersoane dumneHeieşti sunt invocate, slăvite sau adorate destulde rar $n rugăciuni osebite, adresate ecăruia $n parte! 6ngeneral, $n virtutea inseparabilei uniri sau a identităţii de esenţă

dintre cele trei ?ersoane treimice, ele sunt de obicei pomenite şiinvocate tustrele mai $n ecare rugăciune, $n chip succesiv, carede e8emplu $n formulele nale ale ecfoniselor rugăciunilor, careau toate caracter trinitar!

2. &. Ra#ortul dintre *actorii cultului#entimentul pe care se baHa $n general cultul iudaic şi mai

ales cultul religiilor păgne era teama omului faţă de 3umneHeu@J Lrica ,e Du$ne>eu es&e înceu&ul înţeleciunii RK )Eov

44EE,2-A ?s! C4, 1NA ?ilde E, şi E4,1NA #irah E,1+*! 6n creştinism$nsă, locul fricii )temerii* $l ia sentimentul superior al dragostei!3upă cum spune #fntul Eoan %vanghelistul, J Du$ne>eu es&eiuireK )1, Eoan E,- 5. %aportul cu Dumne)eu prin *rică este#nlocuit de un raport ba)at pe iubire.

Eubirea lui 3umneHeu faţă de oameni şi iubirea noastră faţăde %l constituie deci sentimentul de temelie pe care se $nalţăediciul religiei şi al cultului creştin! 3umneHeu nu mai estepentru noi despotul tiran, care inspiră teroare supuşilor săi, ci

tatăl, părintele nostru, iar noi nu mai suntem robii, ci ii Lui! J Deacu$ nu v* $ai >ic slugi% c*ci sluga nu +&ie ce face ,o$nul s*u%ci v-a$ nu$i& e voi rie&eni% en&ru c* &oa&e c7&e a$ au>i& ,e la:a&*l


30/129


al suOetelor noastre, prin aceea că, $ntrupndu.#e şi lund %l$nsuşi chip de rob, a slujit foştilor &roi' pnă la cruce şi moarte,cştigndu.le astfel inimile şi voinţele, prin manifestareasupremă a iubirii #ale faţă de ei@ jertfa de bună voie pe cruce!

2. (. Obiecti5e secundare ale cultului ortodoB Mbiectivul principal al cultului nostru este, deci, #fnta

Treime! %a este scopul ultim al oricărei lucrări cultuale! 3ar $nafară de 3umneHeu $nsuşi, $n cultul Disericii Creştine Mrtodo8emai avem şi alte obiective către care se $ndreaptă omagiul saucinstirea noastră@ sunt =ngerii +i 0#nţii, precum şi unele lucruris#n&e! 9iind $n legătură nemijlocită cu dumneHeirea ei ne procurăanumite binefaceri! 3in acest motiv cultul acesta este pe deplin

justicat!a*! ?e fnţii ngeri $i cinstim pentru următoarele motive@pentru că ei repreHintă chipul ideal al făpturii necorporale şi

fără păcat spre care năHuim şi noipentru că sunt vestitori ai voii şi ai poruncilor divine, şi

mijlocitori $ntre 3umneHeu şi ompentru că sunt ocrotitorii şi ajutătorii noştri $n realiHarea

mntuirii personale!#nţii 6ngeri apar $nsă nu numai ca obiectiv al cultului

nostru ci şi ca subiect al cultului! Ca şi noi, $ngerii cinstesc pe3umneHeu att $n ceruri ct şi $n biserică! 3e aceea, #fntaLiturghie e privită de unii dintre tlcuitorii ei ca o imitaţie saureproducere a celei dumneHeieşti, săvrşită de Gntuitorul şi de#nţii 6ngeri din ceruri!

b*! fnţii sunt cinstiţi e pentru viaţa lor curată şipilduitoare, e pentru luptele şi jertfele lor spre biruinţa cauHeicreştine $n lume, e pentru alte merite deosebite $n viaţa şiistoria Disericii şi pentru puterea lor de mijlocitori şi ocrotitori ai

noştri!c*! 3intre lucrurile sfnte, cinstim mai $nti pe acelea carestau $n legătură cu 3umneHeu, şi apoi pe cele care stau $nlegătură cu #nţii!

3intre lucrurile sfnte care stau #n legătură cupersoana (,ntuitorului, cea dinti este 0f7n&a 9u'aris&ie,căreia $i dăm aceeaşi cinstire ca şi Gntuitorului! )Cultul acestaa fost e8agerat $n Diserica "puseană catolică*!

6n al doilea rnd cinstim 0f7n&a )ruce, snţită prin sngele

Gntuitorului răstignit pe dnsa şi devenită astfel simbolul văHutal Wertfei şi al ?atimii #ale, dar şi semnul biruinţei Lui! %a estealtar de jertfă, dar şi armă $mpotriva diavolilor!

2)


31/129


6n al treilea rnd cinstim 0f7n&a 9vang'elie, deoarece eaeste cartea cea mai sfntă, care cuprinde istoria vieţii pămnteştia Gntuitorului, $nvăţătura şi $nţelepciunea dumneHeiască!

Cinstim şi #fnta Gasă, care este altarul pe care se aduce jertfa liturgică $n bisericile noastre şi pe care şade necurmat

Trupul şi #ngele 3omnului!3intre lucrurile sfnte care stau #n legătură cu fnţii,

cinstim mai $nti s#n&ele $oa+&e, pentru că ele conţin aceleaşidaruri ca snţii $n timpul vieţii!

6n afară de sntele moaşte, cinstim orice lucruri sau obiecteprovenite de la snţi, ind numite $n general relicve )rămăşiţe*snte! 6ntre acestea sunt cele foarte cunoscute )SiulgiulGntuitorului, Coroana de spini a #a, Drul şi omoforul Gaicii3omnului, etc!*! 6n evul mediu cultul relicvelor a luat o amploare

att de mare $nct resc a degenerat oblignd Diserica Bomano.catolică să ia atitudine! %8istau astfel păstrători ai celor maiciudate relicve de la părul Gaicii 3omnului sa suOarea #f! 3uh!Vneori $n goana după relicve se ajungea la misticări grosolaneAastfel $n sec! 4EEE nu mai puţin de patru biserici din %uropadeţineau simultan capul #f! %v! Luca!

6n al treilea rnd cinstim s#n&ele icoane $n care sunt$nfăţişate chipurile snţilor, persoana dumneHeiască.omeneascăa Gntuitorului! Cinstea pe care noi o dăm nu este orientată spre

materialul din care este făcută ci spre persoana repreHentată! "ceastă chestiune a fost studiată şi aprofundată de Diserică $ntimpul disputelor iconoclaste cnd s.a cristaliHat $nvăţăturadespre cultul relativ şi absolut!

&. +UNCIUNILE CULTULUI DI8IN 'ULIC

#copul cultului este să creeHe sau să mijlocească o stare de

legătură, de comunicare, mai mult sau mai puţin directă, $ntrecei doi termeni sau factori ai săi@ 3umneHeu, pe de o parte, şiomul )Diserica* de alta! #tabilirea unei relaţii 3umneHeu – omeste scopul cultului! 6n urma acestei tentative, cultul dobndeşteşi $mplineşte $n acelaşi timp unele funcţiuni diferite ca pondere şiimportanţă!

&. 3. +unc%ia latreutic$ a cultului3acă avem $n vedere subiectul cultului, adică pe om, atunci

funcţiunea cea dinti a cultului creştin este cea latreutică, adicăadorarea lui 3umneHeu! ?rin funcţia latreutică a cultului semanifestă relaţia ascendentă dintre 3umneHeu şi omA care pleacă

2,


32/129


de la om spre 3umneHeu! %8terioriHarea nevoii reşti de apreamări pe 3umneHeu se datoreaHă diferitelor sentimente carene copleşesc $n faţa dumneHeirii #ale@

a* "dmiraţia $n faţa atotputerniciei şi măreţiei lui 3umneHeudetermină rug*ciunea ,e lau,* a Disericii!

b* Contemplarea bunătăţii, a dragostei şi a milostiviriinemărginite a lui 3umneHeu faţă de făpturile #ale, din careiHvorăşte sentimentul recunoştinţei sau mulţumirea, duce la$mplinirea rug*ciunii ,e $ulţu$ire pentru binefacerile dăruite!

c* Becunoaşterea slăbiciunii, a imperfecţiunii şi a păcatelornoastre, $n contrast cu atotputernicia, perfecţiunea şi snţeniaabsolută a lui 3umneHeu, dă naştere rug*ciunii ,e $*r&urisire)pocăinţă* şi de cerere sau solicitare a ajutorului divin!

6n Liturghia ortodo8ă se reliefeaHă mai ales rugăciunea de

$ulţu$ire sau eu'aris&iaA cu alte cuvinte, e8primarearecunoştinţei noastre faţă de 3umneHeu constituie notapredominantă şi funcţiunea de căpetenie al celei mai importantetaine, care se săvrşeşte $n cadrul Liturghiei şi care poartă chiardenumirea grecească de 9u'aris&ie )mulţumire*! &"utoriiortodocşi din epoca noastră subliniaHă caracterul Jdo8ologicK alliturghiei! %l corespunde datoriei omului de a celebra şi arecunoaşte slava lui 3umneHeu! $n vreme ce noţiunea de slavăeste o noţiune cheie a gndirii ebraice, noţiunea de cinste devine

un element important $n cărţile snte prin cultura ale8andrină!3ar $n 7oul Testament şi $n liturghia grecească, cinstirea ):*este aproape $ntotdeauna asociată slavei )k* mai cu seamă $ndo8ologii!'/+ "cest aspect do8ologic este mai cu seamă ocaracteristică predominantă a cultului ortodo8! Fi nu doarrugăciunea ca e8presia a cultului este pătrunsă de slavă ci şipictura, arhitectura, muHica etc! respiră slava dumneHeirii şi maicu seamă a 3uhului #fnt!/5

&. 2. +unc%iunea aris"atic$ sau sAn%itoare acultului3acă luăm ca punct de referinţă pe 3umneHeu )obiectul

cultului*, atunci funcţia cultului este cea 'aris$a&ic*%sacra$en&al* sau s#nţi&oare! ?rin cult Diserica urmăreşte să$mpărtăşească credincioşilor harul snţitor al lui 3umneHeu!6ntruct harul este absolut necesar $n vederea mntuirii, funcţiaaceasta este fundamentală $n cult şi este esenţială $n Disericacreştină!

/+ T! #pidli, piritualitatea %ăsăritului&/ !!!. %ugăciunea, p!0!/5 ?! %vdoimov, 7rtodo-ia, %d! EDG, Ducureşti 100, 2/5!

2-


33/129


9uncţia harismatică a cultului pune $n evidenţă lucrareaharului divin pe care 3umneHeu ni.l comunică, $ndeosebi prinserviciul sntelor taine şi al ierurgiilor, adică acele slujbe debinecuvntare şi snţire, cuprinse $n Golitfelnic, care ţintesc săcuprindă şi să menţină necontenit, $n curentul harului

dumneHeiesc, $ntreaga re Hidită şi $ntreaga e8istenţăomenească!

9uncţia harismatică este, de altfel, strns unită cu cealatreutico.euharistică $n cultul ortodo8! 6n formele acestui cult,cele două scopuri fundamentale alterneaHă, ieşind cnd unulcnd celălalt pe primul plan, iar uneori se $ntlnesc laolaltă,fuHionnd inseparabil $n una şi aceeaşi formă de cult, slujbă saurugăciune, ca de e8emplu $n sfnta %uharistie, care repreHintăatt forma supremă de e8presie a omagiului adus de Diserică lui

3umneHeu, ct şi darul cel mai de preţ făcut oamenilor de către3umneHeu!

&. &. +unc%iunea didactic$ 6cateetic$9 a cultului#e mai poate vorbi şi de o a treia funcţiune a cultului

Disericii creştine@ funcţia didactică! 3eşi secundară sauindirectă, funcţiunea ,i,ac&ic* sau ca&e'e&ic* )pedagogic.educativ* se evidenţiaHă $n mai toate slujbele Disericii! ?rinintermediul te8telor liturgice )do8ologii, tropare, irmoase, stihiri,

dogmaticile glasurilor etc!* se realiHeaHă att instruirea sauedicarea credincioşilor $n $nvăţătura de credinţă creştinăortodo8ă, ct şi promovarea vieţii religioase.morale! 9ormelecultului şi rnduielile sntelor slujbe sunt adică nu numaimijloace de e8primare a evlaviei şi mijloace de $mpărtăşire aarului divin, ci şi o şcoală sau cateheHă vie! "ceasta corespundeporuncii e8prese lăsate de Gntuitorul@ & easc* &oa&e c7&e v-a$ orunci&vou* ?' )Gt! 2-,10.2N*! 3ar $nvăţătura nu poate un scop $n

sine, ci un mijloc!9uncţia aceasta didactică a cultului este evidentă mai ales$n partea de la $nceput a Liturghiei, (i&urg'ia ca&e'u$enilor , $ncare se re$nnoieşte simbolic lucrarea $nvăţătorească aGntuitorului! 6ndeosebi lec&urile ilice% re,ica şi ca&e'e>asunt elementele de căpetenie prin care cultul $şi $mplineştemisiunea sa didactică, edicatoare sau catehetică! 3ar nu numai$n Liturghie ci şi $n toate celelalte slujbe, $n imne, tropare,condace sunt ţesute cele mai variate $nvăţături de credinţă!

Cuvntul ca e8presie a laturii didactice a Disericii şi lucrarealiturgică, e8presie a laturii ei sacramentale sunt unite $n cel mainatural mod!

20


34/129


&. (. Ordinea *unc%iilor cultuluia* =n conceţia or&o,o/*, funcţiunea didactică a cultului

este de ordin secundar faţă de cele două, consideratefundamentale! ?entru noi, cultul este mai $nti glasul evlavieiumane şi transmiţător al arului divin şi abia $n al doilea rnd oşcoală! 9uncţia didactic.liturgică este doar o consecinţă acelorlalte două şi nu un scop sau o funcţie reală!

6n creştinătatea răsăriteană s.a pus $ntotdeauna $n primulplan şi a fost preţuită $ndeosebi funcţiunea harismatică sausnţitoare a cultului! La rndul lui, creştinul ortodo8 a căutat şi a

văHut $n cultul Disericii mai $nti de toate un mijloc de snţire şide mntuire!

3acă ar să stabilim o ierarhie sau o ordine e8actă a celortrei funcţii sau scopuri ale cultului divin după importanţa lor $nconcepţia şi practica ortodo8ă, ea ar următoarea@ pe primulplan stă scopul harismaticA $n al doilea rnd scopul latreutic şiabia apoi scopul didactic!

b* =n conceţia Bisericii Io$ano-)a&olice deşi suntrecunoscute şi armate cele trei funcţiuni ale cultului, totuşi $npractică pare să se pună un accent mult mai mare pe funcţiunealatreutică dect o face Diserica Mrtodo8ă! Cultul de venerare şi

adorare este att de e8altat $n unele situaţii $nct a determinatapariţia unor sărbători noi cu o tentă latreutică e8agerată cumeste Cultul #ntei inimi sau Cultul #fntului Trup! 6n timpulacestui cult, sfntul Trup – ostia snţită . este contemplată,admirată, cinstită! "parent nimic rău! 3ar trebuie remarcat căţinta ultimă a oricărui act de cult este $ndumneHeirea riinoastre, atingerea stării snţeniei, comuniunea cu 3umneHeuA or,ristos ne.a dat trupul #ău spre mncare pentru comuniune, iarnu pentru contemplare! 7oi, ind in via, avem nevoie de mijloace

materiale, sensibile pentru a ajunge la comuniunea cu3umneHeuA in a&ria lucrurile se vor schimba, ne vom $mpărtăşide 3umneHeu prin vedere şi contemplare $n e8taHul divin!

c* =n ceea ce rive+&e cul&ul confesiunilor ro&es&an&e +i alsec&elor , ordinea scopurilor cultului este e8act inversă faţă decea din creştinismul ortodo8! ?rotestanţii şi sectanţii au ridicatscopul didactic al cultului la primul plan şi au suprimat cudesăvrşire pe cel harismatic, căci după ei formele e8terne alecultului nu mijlocesc şi nu $mpărtăşesc graţia )harul* şi nu ajută

la mntuire, care se dobndeşte numai prin credinţă )sola #,e*sau prin cercetarea #cripturii )sola 0cri&ura*!

2;


35/129


I8. INSTITUIRE1 ?I DEF8OLT1RE1 CULTULUI

CRE?TIN

3. a4ele iudaice ale cultului cre!tin3eşi au e8istat teorii care $ncercau să minimaliHeHe sau

chiar să identice rădăcinile cultului creştin $n cu totul alteculturi sau curente religioase, astăHi majoritatea liturgiştilor suntde acord că, $n ciuda unor elemente noi aduse de creştinism, nu

se poate vorbi dect de un fundament iudaic al cultului DisericiiCreştine!/ & Oi$eni% s&u,iin, for$ele recre+&ine ale cul&uluievreiesc +i rug*ciunea Bisericii nu oa&e s* nu oservesi$ilari&a&ea ,e a&$osfer* sau c* a$ele sun& $o,ela&e înaceea+i for$* ? =n ciu,a &u&uror ,iferenţelor% ele sun& unul +iacela+i &i ,e cul&. )o$uni&*ţile cre+&ine &i$urii au *s&ra&

for$ele &ra,iţionale ale cul&ului sinagogii cu care oa$enii carealc*&uiau aces&e co$uni&*ţi au fos& oi+nuiţi ? 1+a c* a&uncic7n, a veni& &i$ul en&ru crearea unui cul& cre+&in

in,een,en&% a fos& c'iar na&ural ca aces&a s* #e inuenţa& F a&7&în for$*% c7& +i în siri& F ,e aces& cul& &ra,iţional care a fos& a&7&,e aroia& ri$ilor cre+&ini'!/

6nti de toate, att credinţa lui Esrael ct şi a creştinilor, sebaHeaHă #e conceptul monoteist al divinităţii şi al unei relaţiibaHate pe %evelaţie! 3ar $n timp ce revelaţia echiuluiTestament se produce indirect, prin intermediul profeţilor, $n7oul Testament revelaţia se face direct, nemijlocit, prin $nsuşi9iul #ău )%vr!1, 1*! Cultul ebraic este baHat şi pe revelaţie-

ascul&are! 3umneHeu se reveleaHă prin profeţi, iar poporulascultă legea dumneHeiască! & 1scul&* ;sraele' este $ndemn şiporuncă $n acelaşi timp! 3e ascultarea, cunoaşterea şi $mplinireacuvntului divin depinde bunăstarea şi fericirea poporului! 3inacest motiv tema legăm,ntului este frecventă $n echiulTestament ca şi $n creştinism! #pre deosebire de popoarelepăgne, cultul iudaic este baHat pe un leg*$7n& cu clau>erecise )Eosua 2+* $ntre Eahve şi poporul #ău, care este re$nnoitori de cte ori acesta abandoneaHă calea asumată! 3e aceea/ #.a creHut multă vreme că rădăcinile cultului creştin trebuie căutate $n elenism şi mai

ales $n religiile de mistere/ _!M!%! MesterleZ, T'e 3eCis' Bacground o* t'e "'ristian Liturg6 , apud "l!

#chmemann, EntroducereR, p! /+!

&


36/129


ristos, $n cel mai resc mod, este considerat $ncepătorul unuinou legămnt, mai bun ca cel dinti )%vr! -,*!

3e asemenea relaţia aceasta se baHeaHă pe libertatea şidragostea dintre Eahve şi poporul său! %a nu este unaindividuală, personală, ca $n celelalte religii, ci este una socială,

comunitară! 3umneHeu face legămnt cu poporul #ău!?romisiunea este dată unui individ de cele mai multe ori, dar nupentru el singur! 3in acest motiv Eahve $şi alcătuieşte un popornou pe care $l elibereaHă din sclavie şi căruia $i imprimă unconcept religios.moral, social şi politic aşeHat pe fundamente cutotul noi! Totul poate căpăta un $nţeles doar $n relaţie cu %l!

3e asemenea trebuie preciHat că, $n timp ce religiilecontemporane şi $nvecinate vechiului Esrael sunt religii alenaturii, al căror cult se baHeaHă pe transpunerea rituală al

mitului eternei $ntoarceri, al alternanţei moarte.renaştere a lumiişi cosmosului, religia biblică ebraică sau creştină estefundamentată pe evenimente istorice! 3in acest motivsărbătoarea ebraică, precum şi cea creştină, se baHeaHă peconceptul anamnetic, al co.memorării unor evenimenteistoriceA mai ales a acelora $n care intervenţia divină a fost maimult dect evidentă! "stfel sărbătoarea centrală a anului liturgicnu mai este legată de moartea sau naşterea Heului, a lumii sau aomului)cum este la popoarele păgne*, ci este una legată de

naşterea unui nou popor şi stabilirea unui nou legămnt cu3umneHeu! ?aştele, eveniment istoric, sunt reinterpretate $nlimbaj cultic! %l devine sărbătoarea centrală $n jurul căreiagraviteaHă $ntregul cult! %vocnd &recu&ul, sărbătoarea face, $ntr.un anume mod, ca evenimentul să devină re>en& participanţilor,dar $n acelaşi timp, să deschidă perspectiva unui vii&or plin desperanţe@ un nou şi ultim %8od!

"ceastă perspectivă istorico.salvică se răsfrnge şi asupracelorlalte sărbători creştine care poartă mai departe acest

concept şi $l proiecteaHă $ntr.un viitor perfectA nu material cispiritual@ es'a&onul! ?ăstrndu.le $n mare măsură denumirea veche Diserica va da sărbătorilor ebraice o interpretare nouăcare basculeaHă din plan istorico.politic $n plan mistico.simbolic!?aştele este privit ca un eveniment istoric real )&)*ci ,ac*

Qris&os n-a învia& >a,arnic* es&e cre,inţa voas&r*% >a,arnic*roov*,uirea noas&r*' )E Cor! 15,1+*, dar mai ales ca o eliberarespirituală, nu politică! )E Cor! 5, .-*! Xiua de odihnă de asemeneaeste păstrată dar #abatul este schimbat $n favoarea Xilei #oarelui

&3


37/129


căpătnd o interpretare eminamente spirituală şi creştină!/- Lafel se va $ntmpla cu CinciHecimea şa!

3e asemenea creştinismul a $mprumutat structura literară arugăciunii ebraice tipice, eraRa'! "părută $n cadrul conştiinţeiindividuale, deHvoltată şi amplicată apoi $n cultul comunitar,

acest tip de rugăciune e8primă o percepţie originală a realităţiidivine! 9ormal rugăciunea ebraică este tripartită! M partereHervată admiraţiei lucrărilor divine $mplinite $n &recu&, o cererede intervenţie $n necaHul sau timpul re>en& pentru a.Fi putea$mplini făgăduinţa, văHută ca un vii&or luminos!

7ici chiar boteHul nu era o practică cu totul nouă! EoanDoteHătorul $l practica deja! 3e asemenea comunităţile de laumran cunoşteau boteHul ct şi practica noviciatului de tipcatehumenal sau restricţiile de tip ascetic!

Eată doar cteva elemente care ne arată că, pentru creştini,relaţia cu ebraismul se găsea $ntr.o relaţie de rudenie $n cel mainatural mod posibil

2. Do"nul @ristos !i noul cult3eşi rădăcinile ebraice ale cultului creştin sunt

incontestabile iar legătura dintre cultul ebraic şi cel creştin esteuna structurală, formală )ca $ntre creştinism şi iudaism*, $n plangeneral constatăm $ncă de la $nceput o tendinţă centrifugă a

cultului creştin faţă de cel ebraic! Vnii teologi au numit.o &an&i-cul&uali&a&e eraic*%/0poate un pic prea mult spus. %ste cert căGntuitorul a vrut să reaşeHe noul cult pe temelii innoite,puricate, dar de aici şi pnă la armarea unei atitudini ostilefaţă de cultul ebraic este cale lungă! 7u este mai puţin adevăratcă noua realitate cultuală propusă de ristos este unareformatoare, fără legi formale )Gt! cap! ,E* şi chiar fără locuride cult )En! +,2N*! 3e aceea unii s.au grăbit să.l considere unreformator şi nu un inovator $n domeniul cultului! 3incolo de

aceste dispute nu trebuie pierdut din vedere că %l $nsuşi n.adorit o renunţare la ceea ce era un bun cştigat )& O-a$ veni& s*s&ric ci s* linesc' )Gt! 5,1*!

2.1. titudinea Domnului 9ristos *aţă de cult

3omnul ristos trăieşte şi acţioneaHă $n ambientulsistemului cultual ebraic, al poporului din care face parte! 3esaa& participă la adunările cultuale sinagogale )Lc! +,1A Gc!

/- &Ear $n Hiua soarelui, noi ne adunăm cu toţii laolaltă, deoarece aceasta este prima Hi $n

care 3umneHeu, schimbnd $ntunericul şi materia, a creat lumea, iar Eisus ristos,Gntuitorul nostru, $n aceiaşi Hi a $nviat din morţi!' #fntul WV#TE7 G "BTEBVL, 1#ologia I,L4EE

/0 Boroio, p! 52

&2


38/129


1,21A /,1.A ,2A Gt! +,2/A 0,/5A 12,0A 1/,5+A Lc! +,++A ,A 1/,1NAEn! ,50A 1-,2N* iar la marile sărbători $l vedem $n pelerinajrespectnd obiceiurile cultului părinţilor săi )Lc! 2,+1.+2A En!2,1/A 5,1A ,2.1+*! Bespectă templul )pe care.l socoteşte &casa:a&*lui


39/129


)elementul central al noului cult* – şi o chestiune teologică@ 3ustifcarea #n 9ristos )fapt care atrage $ndumneHeirea riiomeneşti* care $ncepe prin Bote)ul $n numele #ntei treimi!6ndreptarea se face prin uri#care $oral* şi ,o7n,irea 'arului0f. Du', element cheie al noului cult!

2.. !nstituirea noului cult

?iatra de temelie a cultului Legii celei 7oi a pus.oGntuitorul $n seara Cinei celei de Taină, cnd, pregurnd

jertfa echiului Legămnt, instituie o nouă jertfă nesngeroasă!Enstituind #f! %uharistie, 3omnul ristos pune şi baHeleaspectului formal al noului cult căci $n jurul #f! %uharistii vorgravita toate celelalte forme cultuale creştine!

3ar 3omnul ristos pune temelie şi altor forme cultuale

necesare în,re&*rii@ boteHul, preoţie, pocăinţa etc! care formalse regăseau $n Jpracticile liturgiceK ale vremurilor #ale!

&. Cultul cre!tin în e#oca a#ostolic$Ca $nceput al cultului creştin se socoteşte $n general Hiua

CinciHecimii, cnd #nţii "postoli – investiţi cu puterea preoţiei$ncă de la Cina cea de Taină – sunt hirotoniţi, adică primesc,direct de sus, puterea supranaturală a arului #fntului 3uhpentru e8ercitarea funcţiei lor sacerdotale!

Ca şi #nţii "postoli, $e$rii ri$ei co$uni&*ţi cre+&inedin Eerusalim, păstreaHă la $nceput deprinderile de cult cu care veneau din vechea lor religie! Cultul acestei prime perioade aistoriei bisericeşti creştine este, deci, deocamdată un cul& $i/&%iu,eo-cre+&in! Vn prim caracter al cultului creştin, aşa cumreiese din scrierile 7oului Testament este aspectul comunitar alDisericii primilor creştini! & oinoinia' se observă nu doar $nadunările liturgice )la mesele rituale* ci chiar $n posedareabunurilor care are ca reHultat $ntrajutorarea celor $n nevoi! 6n

7oul Testament cuvntul Roinonia, după cum şi cel de ,iaRoniadesemneaHă $n acelaşi timp comuniunea hranei )sacramentale –%uharistia şi nesacramentale – "gapa* precum şi serviciul slujiriiaproapelui! ?rimii creştini $ndeplinesc pe de o parte obligaţiilecultului public iudaic de la templuA pe de alta, $nsă, ei participă şila anumite adunări liturgice de cult, specic creştine, deosebitede cele din templu, care au loc prin casele particulare! 6n acesteadunări, elementul principal era *r,ngerea p,inii )9apte EE,+A44,,11*, adică #fnta %uharistie, care constituie centul noului

cult, la care se adăuga rugăciunea şi lauda lui 3umneHeu,lecturile din cărţile sfnte )1 Tes! ,2A Col! E,1*, erigma)re,ica* şi c,ntările religioase )%fes! ,10 şi Col! EEE,1*A cu ea

&(


40/129


erau unite agapele/ adică mesele frăţeşti sau de iubire )E Cor! 4E,2N.22*, colectele pentru săraci )1 Cor! 4E,1.2* şi manifestările'arismelor )1 Cor! 4E*!

Caracterul nocturn )de priveghere* al serviciului euharistical primilo

Curs Liturgica, Generalitati.doc

Documents

Transcript of Curs Liturgica, Generalitati.doc