EPIDEMIOLOGIE GENERALĂ ŞI ASISTENŢA PRIMARĂ A

STĂRII DE SĂNĂTATE

- Definiţia epidemiologiei – Istoric – Scopurile epidemiologiei – Domenii de utilizare - Sănătatea – Factorii determinanţi ai sănătăţii -

Sănătatea comunitară – Succese şi insuccese ale sănătăţii publice

Conf. Dr. Irina Brumboiu UMF “Iuliu Haţieganu”

1

Epidemiologia

epi = deasupra, peste demos = popor, populaţie

logos = ştiinţă - ştiinţa care studiază procese la

nivel populaţional -

2

Scurt istoric Epidemiologia bolilor infecţioase • Hipocrat:

• sistematizarea examenului clinic • fondatorul gândirii medicale • descrierea mediului - “Aforisme”, “Miasme, ape, locuri”

– ca factori care determină îmbolnăviri. • termenii de endemios şi epidemios

• Fracastoro – sec. XVI - a descris caracteristicile bolilor infecţioase

• sifilis • Löewanhöeck – mijlocul sec. XVII (1670)

• vizualizarea microorganismelor cu un microscop.

3

• John Graunt –sec. XVII– • bazele aplicării statisticii în medicină. • studii de morbiditate şi mortalitate proporţională

• Frank: sec. XVIII

• politica de sănătate din Imperiul Habsburgic. • tratat de epidemiologie, igienă şi organizare sanitară

• Jenner

– prima vaccinare antivariolică: 1796

• Henle – 1840 • natura contagioasă şi infecţioasă a bolilor.

4

Epidemia de holeră din Londra (1854)

Dr John SNOW (1813-1858)

Vibrionul holeric a fost descoperit 20 de ani mai târziu de către Pasteur şi Koch. 5

epidemiile de holeră din Londra, 1849 - 1854: Snow a demonstrat cu metode epidemiologice că transmiterea epidemică s-a realizat prin apa de fântână.

6

• Wiliam Farr

• metoda statistică pentru tendinţa morbidităţii şi mortalităţii în Londra

• prima clasificare a bolilor adoptată de către majoritatea ţărilor:1885

• Koch • 1877 - analiza cauzală a bolilor transmisibile: postulatele lui

Koch; • 1882 – bacilul tuberculozei. • 1884 – etiologia antraxului

• Nicole • transmiterea prin vectori a bolilor

• Panum • analiza epidemiei de rujeolă din insulele Féroé - 1846

7

• Lister – 1870 – utilizarea antisepticelor pentru mâini, instrumentar,

câmp operator

• Pasteur – sec. XIX – teoria microbiană a originii bolilor infecţioase

• bazele microbiologiei şi igienei

– fenomenul de atenuare – vaccinul antirabic: 1885 prima vaccinare

8

Spălarea pe mâini cu apă de Javel

Ignaz Semmelweis

(1818-1865)

Mortalitatea maternă mare (10%-29%) la asistenţa cu medic a naşterii şi mică la asistarea de moaşe (3%).

Folosind antiseptic – scade la 2%. 9

• Davila • învăţământului medical românesc • 1877: antisepticele şi dezinfectante pentru combaterea

infecţiilor şi epidemiilor asociate campaniilor militare

• Cantacuzino • mijloacele moderne de prevenire a bolilor transmisibile • vaccinarea antiholerică

• Babeş • Institutul antirabic Bucureşti (1888) - vaccinarea antirabică

10

• Gregg (1940, Australia) • cataracta congenitală – rubeola în primul trimestru de

sarcină • sindromului rubeolei congenitale

• Fleming, 1929 • activitatea antibacteriană a fungiilorPenicillinum • deschide era antibioticelor

11

Epidemiologia bolilor neinfecţioase

12

James Lind (1716 - 1794)

Studiu experimental:

•administrarea a două regimuri alimentare diferite la marinari

•cei care aveau portocale şi lămâi vindecare

Vitamina C a fost descoperită un secol mai târziu

Prima evaluare ştiinţifică a unui tratament

13

• Baker – în 1767 – ancheta privind colica saturnină

• factorul cauzal: plumbul din recipientele utilizate pentru vin.

• consecinţă: condiţiile de păstrare a vinului

• Pott (sec. XVIII): –cancerul scrotal la coşari.

14

• Pierre Charles LOUIS – sec. XIX – istoricul şi evoluţia

clinică a pacienţilor • evidenţiază caracteristicile

comune ale entităţilor nosologice

– realizează comparaţii între tratamente diferite

– considerat fondatorul epidemiologiei clinice

15

• Doll & Hill – sec. XX – asocierea dintre obiceiul de a fuma şi

cancerul pulmonar - anii 1950. – Hill - statistician, a formulat conceptele

de bază ale studiilor terapeutice: • criteriile de eligibilitate a pacienţilor • repartizarea la întâmplare a tratamentului • organizarea practică • analiza statistică.

16

Realizările recente

• identificarea agentului etiologic – virusul imunodeficienţei umane: bolii SIDA, – Borrelia burgdorferi: boala Lyme

• descrierea schimbărilor climatice • intensificarea manifestărilor populaţionale a unor boli

infecţioase

• descrierea genomului uman • clonarea reuşită a unei fiinţe: oaia Dolly • Marshall, Warren: Nobel Medicină 2005

• Helicobacter pylori

17

• OMS – WHO: constituţia • adoptată în iulie 1946,

New York • intrare în vigoare:

„Conferinţa internaţională a sănătăţii” 7 aprilie 1948

18

Epidemiologia este ştiinţa medicală care se ocupă cu studiul distribuţiei şi determinanţilor stărilor sau evenimentelor legate de sănătate în anumite populaţii, cu aplicarea rezultatelor acestui studiu în controlul problemelor de sănătate.

(J. Last, 1988)

19

• obiectul de lucru în epidemiologie: sănătatea şi boala.

Stare de sănătate

Boală sau alte forme în care starea de sănătate este modificată.

Facteuri determinanţi

Tratamente

20

Unitatea de studiu în epidemiologie

• populaţia - grupul de persoane care au cel puţin o caracteristică prezentă la toţi membrii grupului.

• bolnavi spitalizaţi, locuitorii unei zone geografice, bolnavii cu o anumită boală etc.

– eşantionul este un subgrup dintr-o populaţie din care a fost selecţionat.

21

Scopurile epidemiologiei • explicarea principiilor cauzale ale

îmbolnăvirilor; • stimularea aplicării epidemiologiei în

prevenirea bolilor şi în promovarea stării de sănătate;

• pregătirea specialiştilor din profesiuni conexe; • introducerea şi aplicarea conceptelor de

epidemiologie clinică, farmacoepidemiologie; • stimularea interesului în mod continuu asupra

epidemiologiei. 22

Domeniile de utilizare ale epidemiologiei

• cercetări asupra etiologiei bolilor transmisibile • cercetarea istoriei naturale a bolilor • studiul stării de sănătate a populaţiei • epidemiologia clinică • evaluarea eficienţei şi eficacităţii serviciilor de

sănătate • alte domenii:

– elaborarea de algoritmuri diagnostice şi terapeutice, – analiza managerială a deciziilor clinice prin “arborele

decizional”. 23

Sănătatea este starea completă

de bine din punct de vedere fizic, mental şi social şi nu numai lipsa bolii sau a infirmităţii.

(OMS 1948)

24

Factorii determinanţi ai sănătăţii

1. Factori biologici umani

2. Factori de

mediu

Starea de sănătate

4. Sistemul de asistenţă

medicală

3. Comportamente

şi stil de viaţă 25

Factorii biologici umani

• Fondul genetic individual • boli genetice • transmiterea

• Creşterea • morfologia • fiziologia

• Îmbătrânirea

26

Mediul ambiant

• Alimente • Apa • Aer • Poluare • Reziduri • Micoorganisme • Accidente, violenţa • Urbanizare / izolare • Alienare / stress

27

Stilul de viaţă şi comportamentul

• Decizii • Acţiuni • Condiţii de viaţă

– obicei de a fuma, abuz de medicamente, alcoolism, conducere nesigură a maşinii, relaţii sexuale nesigure, sedentarism, oboseală excesivă, stress etc.

28

Sistemul de asistenţă medicală

• Organizarea de servicii în care se acţionează în scopul promovării, menţinerii, supravegherii sau refacerii sănătăţii – Practica medicală – Nursing / îngrijirea pacientului – Spitalizare – Sanatorii – Asistenţa stomatologică – Asigurarea de medicamente – Asistenţa psihiatrică – Alte servicii pentru sănătate. 29

Starea de sănătate se poate:

• Menţine • Consolida • Altera

– consecinţă a modificării unuia sau mai multor factori condiţionali.

– evoluţie spre: refacere sau agravare.

30

Comunitatea • Un grup de persoane organizate unitar

sau având trăsături sau interese comune. • Organizarea comunitară • Ecologia comunitară:

– interrelaţia dintre populaţia umană şi mediul în care ea trăieşte; factori:

• fizici, • biologici, • socio-comportamentali şi organizatorici.

31

Medicina comunitară

• se ocupă cu studiul sănătăţii şi îmbolnăvirilor într-o anumită comunitate.

• Sănătatea comunitară = sănătatea publică. – Sănătatea publică este ştiinţa şi arta prevenirii

bolilor, prelungirii vieţii şi promovării sănătăţii prin eforturile organizate şi conjugate ale societăţii.

– Asistenţa primară a stării de sănătate orientată comunitar

32

Promovarea sănătăţii

• sănătate mentală şi socială • sănătate fizică • controlul bolilor acute şi cronice • stil sănătos de viaţă

33

Baza profesională în sănătatea comunitară

Epidemiologia

Demografia

Sănătatea mediului

Pregătire clinică Management

Ştiinţe comporta-mentale

34

Metodele sănătăţii comunitare în promovarea, păstrarea sau refacerea sănătăţii:

• Mediu ambiant sănătos • Creşterea imunităţii • Modificarea comportamentului • Starea de nutriţie adecvată • Nou-născuţi sănătoşi • Asistenţa prudentă a stării de sănătate • Prevenirea îmbolnăvirilor: primordială,

primară, secundară, terţiară, paliativă 35

Principalele succese ale sănătăţii publice

• Îmbunătăţirea standardelor de igienă personală

• Ameliorarea condiţiilor de viaţă • Educaţia • Imunoprofilaxia bolilor infecţioase

36

Principalele eşecuri ale sănătăţii publice

• Persistenţa unor boli infecţioase grave • Anomia • Boli cronice • Accindente • Efectele comunitare ale poluării industriale şi

neindustriale • Creşterea rapidă a populaţiei globului • Succese ale medicinei care au creat de fapt

insuccese ale sănătăţii publice: • supravieţuirea unor mari sechelari (ATI), imunoprofilaxia

creşterea populaţiei şi a vârstei medii. 37

38