C H I N ARÃZBOAIELE CARE VOR VENI

Unde vor fi duse ºi cum pot fi câºtigate

Traducere: Victor Bîrsan

Peter Navarro

Authorized translation from the English language edition, entitled COMING CHINA WARS, THE:WHERE THEY WILL BE FOUGHT AND HOW THEY CAN BE WON, REVISED AND EXPAN-DED EDITION, 1st Edition, 0132359820 by NAVARRO, PETER, published by Pearson Education,Inc, publishing as FT Press, Copyright © 2008 by Pearson Education, Inc.

All rights reserved. No part of this book may be reproduced or transmitted in any form or by anymeans, electronic or mechanical, including photocopying, recording or by any information storageretrieval system, without permission from Pearson Education, Inc. Electronic Romanian language edition published by Editura NICULESCU, Copyright © 2011.

Traducere autorizatã dupã ediþia în limba englezã, cu titlul COMING CHINA WARS, THE: WHERETHEY WILL BE FOUGHT AND HOW THEY CAN BE WON, REVISED AND EXPANDED EDI-TION, ediþia I, 0132359820, autor Peter Navarro, apãrutã la Pearson Education, Inc., publicând caFT Press, Copyright © 2008 by Pearson Education, Inc.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cãrþi nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicioformã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin oricesistem de stocare a datelor, fãrã permisiunea Pearson Education, Inc.Ediþia electronicã (e-book) în limba românã publicatã de EDITURA NICULESCU, Copyright © 2011.

Pentru ediþia în limba românã:

© Editura NICULESCU, 2011Adresa: Bd. Regiei 6D060204 – Bucureºti, RomâniaComenzi: (+40)21-312.97.82Fax: (+40)21-312.97.83E-mail: editura@niculescu.roInternet: www.niculescu.ro

Coperta: Carmen Lucaci

ISBN 978-973-748-603-5

Editura NICULESCU este partener ºi distribuitor oficial OXFORD UNIVERSITY PRESS în România.

E-mail: oxford@niculescu.ro; Internet: www.oxford-niculescu.ro

IInnttrroodduucceerreeCe se întâmplã în China, nu rãmâne doar în China. Reprezintã

„efectul fluturelui” asupra steroizilor.

– Ron Vara

China comunistã s-a afirmat pe scena mondialã ca o superpu-

tere capitalistã cu o vitezã uimitoare. În prezent, în condiþiile unei

concurenþe acerbe, aceastã þarã reuºeºte sã exporte cantitãþi imense

de bunuri la „preþuri chinezeºti”, bunuri de care noi, consumatorii,

beneficiem din plin. Dacã acesta ar fi sfârºitul poveºtii, atunci n-ar

fi, de fapt, nicio poveste – doar o micã odã, ce ar preamãri virtuþile

competiþiei într-o lume „tot mai platã”.

Din pãcate, aceastã poveste nu se încheie cu un corn al abun-

denþei plin cu produse proaspete chinezeºti. Dimpotrivã, povestea

spusã în „China – Rãzboaiele care vor veni” începe exact din acest

punct. Este o evocare complexã despre modul în care industriali-

zarea extrem de rapidã ºi adesea haoticã a celei mai populate þãri de

pe planetã a pus China într-o competiþie cu restul lumii.

Cel puþin un aspect al acestei poveºti complicate este deja

clarificat. Cucerirea, de cãtre China, a atâtor pieþe de export din

întreaga lume, a vaporizat, pur ºi simplu, milioane de locuri de

muncã din fabrici ºi a coborât veniturile oamenilor, din inima

Americii ºi maquiladors-urile Mexicului, în cartierele mizere ale

Bangladeshului, pe þãrmurile Indoneziei ºi în fabricile de textile,

cândva prospere, ale Africii. Dar faptul cã „slujbele bune au devenit

proaste”, indiferent de aspectul tragic ºi exploziv din punct de

vedere politic, este doar o micã piesã în jocul de puzzle reprezentat

de „rãzboaiele viitoare ale Chinei”.

5

Existã foarte multe variaþiuni pe tema celebrului „efect alfluturelui” din teoria haosului, conform cãruia un fluture care îºiagitã aripile în China pune în miºcare un întreg lanþ de fenomenemeteorologice, în aparenþã disparate ºi haotice, care, în cele dinurmã, produc taifunuri în Japonia ºi uragane în Golful Mexic. Înacest caz, China îºi pune în miºcare puternicele sale „aripi”economice, generând tot felul de taifunuri pe întreaga planetã – înproducþia de energie, în calitatea mediului înconjurãtor, îndomeniul politic, social, militar. Nenumãratele efecte ale „ flutureluichinez”, cu care se confruntã fiecare dintre noi, sunt cât se poatede reale ºi, uneori, destul de personale, cum se poate observa ºi dinaceste frânturi, bazate pe realitãþi cotidiene, într-o lume aflatã totmai mult „Made in China”:

• La micul dejun, deschideþi televizorul dumneavoastrã „madein China” pentru a vã uita la CNBC ºi urmãriþi, cu cel maimare interes, cum crainicul Dylan Ratigan anunþã cã încã uncopil a murit în urma unei acute intoxicaþii cu plumb, dupãce a înghiþit o componentã a unei brãþãri confecþionate subsigla Reebok. Brãþara fusese produsã în China, de un subcon-tractor Reebok, care a folosit un plumb ieftin, pentru a-ºimãri astfel profitul.

• Soþia dumneavoastrã, unul dintre cei mai buni agenþi mobili-ari din comunitatea în care locuiþi, vi se alãturã la miculdejun ºi este indignatã atunci când economistul CNBC,Steve Liesman, relateazã cã ratele dobânzilor ºi preþurile derãscumpãrare ale ipotecilor continuã sã creascã, din cauzadumpingului chinez asupra dolarului, ca represalii dupã mã-surile luate pe piaþa americanã contra unor mãrfuri chine-zeºti de proastã calitate. În timp ce dumneavoastrã aþi avutinspiraþia de a alege o ratã fixã pentru plata locuinþei, veci-nul a preferat o ratã variabilã, cu speranþa cã astfel va eco-nomisi câþiva dolari din venitul sãu lunar. Acum, aceste ratecresc vertiginos, iar el îºi epuizeazã cãrþile de credit doar casã le poatã plãti.

6

• Ceva mai târziu, în aceeaºi dimineaþã, pãrãsiþi Wal-Mart-ulcu un computer, o imprimantã laser, un monitor plat ºi cevaarticole de îmbrãcãminte. Afarã, ochii încep sã vã înþepe ºiplãmânii încep sã vã ardã, din cauza „norului brun” asiatic,pe care acum îl poþi vedea la orizont. Este un chog chinezescde „calitate garantatã” – un smog atmosferic foarte toxic,adus de vânturile de mare altitudine, tocmai din zonaindustrialã a Chinei, acolo unde se fabricã toate produsele pecare le duceþi cu dumneavoastrã.

• Conducând spre casã, vã opriþi la o benzinãrie, ca sã faceþiplinul de benzinã la usturãtorul preþ de 4 dolari galonul. Întimp ce priviþi cum pompa de benzinã vã înghite banii mairepede decât un aparat de jocuri mecanice din Las Vegas,auziþi la radioul din maºinã un reportaj despre cum numãrulmaºinilor noi din China a crescut cu peste 100 milioane,ceea ce a influenþat creºterea preþului petrolului la 125 dedolari barilul.

• Ieºind din staþia de benzinã ºi revenind în trafic, sunteþioripilat sã vedeþi cum o maºinã sport, „made in Shanghai”,scrâºneºte la stop ºi intrã direct într-un autobuz cu elevi,întrucât frânele sale, confecþionate din materiale contrafã-cute, nu reacþioneazã corect la comenzi. Din fericire,niciunul dintre copii nu e grav rãnit, dar ºoferul va ajunge lamorgã, dupã ce partea din faþã a automobilului se face armo-nicã, din cauza oþelului de proastã calitate ºi a nedeclanºãriiairbagurilor.

• Tot în acea zi, seara, primeºti un telefon de la spital, care tealarmeazã. Tatãl tãu a trecut pe lângã moarte, din cauza unuiatac de cord, produs din cauza unui medicament împotrivacolesterolului, pe care îl cumpãrase de la un magazin cu mãr-furi ieftine ºi care era un fals chinezesc, fãrã nicio substanþãactivã.

7

Deºi fiecare dintre aceste pericole este real, aceastã carte nueste doar un avertisment asupra modului în care China, devenitã„ fabrica planetei”, te-ar putea afecta direct, pe tine ºi pe familia ta.Pentru a ilustra modul în care „efectul de fluture” chinez poate firesimþit oriunde pe planetã, sã ne gândim ºi la urmãtoarele scenarii:

• O familie filipinezã de ºase persoane este strivitã mortal,atunci când casa lor, a cãrei construcþie tocmai se încheiase,colapseazã în timpul unui taifun de o intensitate redusã.

Dupã accident, experþii guvernamentali aveau sã constate cãvina accidentului o poartã materialele de construcþie chine-zeºti, de o calitate necorespunzãtoare.

• Zece soldaþi americani au fost uciºi într-o singurã sãptãmânãîn Irak de gloanþe chinezeºti ce pãtrund prin vesta anti-glonþ,ca un cuþit fierbinte prin unt. Gloanþele au fost vânduteguvernului iranian de o companie chinezã de stat, ca parte aunei înþelegeri mult mai ample, cuprinzând ºi accesul larezervele iraniene de petrol. Gloanþele au fost aduse princontrabandã în Irak, prin operaþiuni sub acoperire, pentru adestabiliza noul regim instalat.

• Telecomunicaþiile sunt întrerupte în Asia atunci când unsatelit-cheie este deteriorat de o mare cantitate de deºeurispaþiale. Ele au fost produse în momentul în care conducereaarmatei chineze, fãrã sã informeze în prealabil guvernul civil,a produs explozia unuia dintre sateliþii lor, pentru a probaperformanþele armelor anti-satelit ale þãrii.

• O secetã grea loveºte America de Sud, compromiþând recolteleºi fãcând sã creascã preþul alimentelor. Climatologii considerãcã seceta este efect al diminuãrii suprafeþei junglei amazoni-ene, o zonã bogatã în precipitaþii, din cauza defriºãrilor masiveimpuse de extinderea culturilor de soia. Extinderea fãrãprecedent a culturilor de soia pe continentul sud-american sedatoreazã, în mare parte, creºterii bruºte a cererii Chinei, carecontinuã sã construiascã pe multe dintre terenurile care odatãerau destinate acestei culturi fabrici sau parcuri industriale.

8

• Peste 5 000 de sãteni din Darfur sunt obligaþi sã-ºi pãrã-seascã locuinþele, dupã un atac coordonat de guvernulsudanez, care a debutat cu un bombardament aerian efectuatde o escadrilã de avioane Fantan, fabricate în China. Acestatac aerian este urmat de un asalt terestru al miliþiilorJanjaweed – o forþã paramilitarã arabã, sprijinitã tacit deguvernul sudanez, al cãrui scop este de a-i extermina com-plet pe africanii negri din Darfur. Printr-o înþelegere devenitãdeja clasicã, „sânge pentru petrol”, avioanele de luptãchinezeºti au fost vândute guvernului sudanez – cel maimare furnizor african de petrol al Chinei – prin violareafãþiºã a embargoului impus de Naþiunile Unite.

Fiecare dintre scenariile descrise mai sus, de tipul „efectulfluturelui”, are scopul ilustrãrii puternicului ºi extinsului impact pecare îl are China asupra lumii. Scopul acestei cãrþi este sã tragã unsemnal de alarmã asupra faptului cã, dacã nu se iau mãsurienergice, atât în China, cât ºi în restul lumii, rãzboaiele viitoare aleChinei se vor purta din motive foarte diverse, de la slujbe decente ºisalarii rezonabile la tehnologii de vârf ºi resurse strategice, ca pe-trolul, cuprul ºi oþelul, ºi în cele din urmã pentru cele mai primaredintre necesitãþi – pâine, apã, aer.

Fiecare dintre urmãtoarele 11 capitole ale cãrþii se concen-treazã pe un anumit „câmp de luptã”. Capitolul final este dedicatgãsirii de soluþii constructive pentru conflictele în desfãºurare.

9

CCaappiittoolluull 11ÎÎnnººeellããttoorruull „„pprreeþþ cchhiinneezzeesscc””

ººii aarrmmeellee ddee pprroodduucceerree îînn mmaassãã

Preþul chinezesc. Aceasta este cea mai înºelãtoare sintagmã pentruproducãtorul american. Redu preþul cu cel puþin 30% sau îþi pierziclienþii. Aproape orice producãtor e vulnerabil – de la fabricantulde mobilã la furnizorul de echipamente pentru teleconferinþe. Rezul-tatul: e de aºteptat o puternicã schimbare în ierarhia economicã.

– Business Week

„Preþul chinezesc” se referã la faptul cã produsele chinezeºti suntsensibil mai ieftine decât cele ale competitorilor, pentru o inima-ginabil de largã gamã de bunuri. Ca rezultat al „preþului chinezesc”,China produce peste 70% dintre DVD-urile ºi jucãriile fabricate înîntreaga lume; peste jumãtate dintre pantofii, telefoanele, bicicle-tele ºi aparatele de fotografiat ºi peste o treime dintre aparatele deaer condiþionat, televizoarele color, monitoarele de computer, va-lizele, genþile de voiaj ºi cuptoarele cu microunde. China a obþinutpoziþii de piaþã dominante în toate sectoarele, de la automobile,mobilã, frigidere ºi maºini de spãlat, la blugi ºi lenjerie intimã.

Datã fiind capacitatea demonstratã a Chinei de a cuceri pieþede export una dupã alta, se pune, în mod evident, întrebarea: caresunt factorii economici care fac posibil acest „preþ chinezesc”?Aceasta este o întrebare extrem de importantã, întrucât rãspunsulne va conduce chiar în centrul dezbaterii dezvoltatã în aceastãlucrare. Dacã China reuºeºte sã domine pieþele de desfacere

10

internaþionale din cauza unei forþe de muncã ieftine ºi disciplinateºi din cauza unor procese de producþie superioare, aceasta ar fi oexplicaþie rezonabilã. Dar este posibil ca China sã triºeze ºi aceastaconstituie, în fapt, explicaþia principalã. Avantajul preþului scãzuteste rezultatul condiþiilor de sclavie în care se lucreazã, conjugatecu un sistem complex de practici comerciale incorecte, care vio-leazã practic orice principiu sau normã a comerþului internaþional.

Munca ieftinã ºi munca de sclav – o combinaþie greude concurat

Yongkang, în prospera provincie Zhejiang, din sudul Shanghai-ului,este campioana industriei constructoare de maºini ºi scule a Chinei.Cele 7 000 de fabrici metalurgice – toate private – confecþioneazãbalamale, tigãi, bormaºini de mare putere, uºi securizate, truse descule, termosuri, aparate de ras electrice, telefoane, prize, ventila-toare ºi practic orice obiect care are înveliº metalic.

Yongkang, care înseamnã în chinezã „sãnãtate eternã”, este totodatãcampioana mutilãrilor datorate accidentelor de muncã, din China.Cel puþin o datã pe zi, cineva este dus de urgenþã la una din zecilede clinici specializate în tratarea rãnilor la braþe, mâini sau de-gete… Adevãrul este cã, peste tot în China, accidentele la locul demuncã au devenit endemice.

– New York Times

Incontestabil, mâna de lucru este ieftinã în China. Totuºi,salariile sunt adesea ºi mai mici în multe alte þãri, ca RepublicaDominicanã sau Nicaragua, în America Latinã, Bangladesh ºiPakistan, în subcontinentul indian, sau Burma, Cambodgia ºiVietnam, în Asia de Sud-Est. În ciuda salariilor mai mici care seplãtesc în aceste þãri, niciuna nu poate face faþã efectiv produselorchinezeºti. De ce?

11

Un motiv serios este cã muncitorii chinezi sunt mai bineeducaþi, mai disciplinaþi, ºi prin urmare capabili sã lucreze cu unrandament mai ridicat decât muncitorii din mahalalele situate înManagua sau Chittagong.

De fapt, dacã înalta ratã a productivitãþii muncitorului chinezeste analizatã critic ºi redusã la valoarea ei realã, acesta se dove-deºte a fi mai eficient decât muncitorul din orice altã þarã a lumii.

Existã totuºi un aspect mult mai subtil al chestiunii mâinii delucru ieftine – unul care pare sã rãspundã la douã întrebãri: cum potplãti fabricanþii chinezi salarii atât de mici unor lucrãtori atât decalificaþi ºi productivi, iar succesul economic nu duce la creºtereaveniturilor acestora, cum se întâmplã pe piaþa muncii din orice altãþarã ºi cum de muncitorii chinezi se complac atât de uºor cu uneledintre cele mai periculoase ºi opresive condiþii de lucru din lume?

Rãspunsurile la aceste întrebãri rezidã într-una dintre cele maimari ironii ale timpului nostru. Într-o þarã construitã pe fondul unuicomunism de tip marxist, existã cel mai mare numãr de ºomeri, ceamai mare „armatã de rezervã a celor fãrã lucru” pe care capitalismula avut-o vreodatã la dispoziþie, în timp ce una dintre tezele centraleale teoriei marxiste este cã exploatarea capitalistã a muncitorilorare loc în mod inevitabil întrucât capitalismul genereazã în perma-nenþã mari mase de ºomeri.

Mãcar în acest moment al istoriei Chinei, Marx are absolutãdreptate. Mãrimea armatei de muncitori în ºomaj a Chinei estestupefiantã – ea numãrã sute de milioane. Aceastã armatã de rezervãa ºomerilor duce la scãderea salariului muncitorilor chinezi ºi amuncitorilor din restul lumii. Ea permite, de asemenea, companiilorcare produc în China – fie cele naþionale, fie cele internaþionale –sã supunã muncitorii chinezi la unele dintre cele mai opresive,periculoase ºi inimaginabile condiþii de lucru de pe planetã.

În marea „ fabricã a lumii”, dacã lamele sau presele nu taie, nustrivesc vreo mânã sau nu iau viaþa unui muncitor chinez, atuncipraful care ajunge în plãmâni sau chimicalele care le atacã pieleaduc la o moarte mult mai lentã. Pentru aceia dintre muncitorii

12

13

chinezi care îºi pierd o mânã sau cad victime unei boli profesionale,nu existã niciun sistem funcþional legal care sã-i protejeze. Deîndatã ce devin rãniþi sau mutilaþi, ei devin rebuturile unei crudemaºini de producþie.

Pe lângã condiþiile de lucru cu care se confruntã majoritateamuncitorilor chinezi, mai este ºi chestiunea muncii de sclav – atâtcea efectivã, cât ºi cea contractualã. Unii dintre sclavii efectivi aiChinei sunt copii, femei ºi uneori bãrbaþi, care sunt rãpiþi prinacþiuni de rutinã ºi forþaþi sã lucreze la cuptoare de ars cãrãmizi, înmine de cãrbuni ºi în ateliere mizerabile, unde nu primesc altã platãdecât o podea pe care sã doarmã, ceva orez de mâncare ºi, din cândîn când, câte o bãtaie pentru protestele la adresa vieþii pe care o duc.

O altã parte a sclavilor efectivi sunt milioanele de disidenþipolitici ºi religioºi, deþinuþi în echivalentul chinez a fostelor gulagurisovietice. Aceºtia sunt forþaþi sã lucreze pentru nimic altceva decâto celulã de închisoare supraaglomeratã ºi o raþie mizerã. Acest pasajdin American Legion Magazine descrie ororile care se petrec însistemul de lagãre chineze care este cunoscut sub numele de laogai:

Dupã ce Mao Zedong a proclamat Republica Popularã Chinezãîn 1949, el a creat o reþea de lagãre de muncã silnicã, pentrua-ºi þine supuºii sub control. Lagãrele se numeau laogai, termencare reprezenta acronimul chinez pentru „reformã prinmuncã”. Cu toate cã Mao a murit demult, lagãrele laogai con-tinuã sã rãmânã o parte integrantã a tiraniei Beijingului. Seestimeazã cã în prezent, între 4 ºi 6 milioane de oameni putre-zesc în aceste lagãre, ispãºind diferite termene, în diferite con-diþii, pentru statul creat de Mao. Prizonierii laogai presteazãorice tip de muncã, de la îmbutelierea apei sau a ceaiului lafabricarea de componente electronice sau de maºini. Cummulþi deþinuþi au fost condamnaþi pentru motive religioase,este o ironie amarã cã unele lagãre produc rozarii, instalaþiiluminoase pentru împodobirea brazilor de Crãciun ºi jucãrii –toate pentru a fi exportate în Vest.

În plus faþã de sclavii efectivi ai Chinei, mai existã ºi milioanede sclavi „cu contract”. Aceºtia sunt muncitorii chinezi care ajungla uºa fabricii neºtiutori ºi naivi, direct de la þarã, aºteptându-se lacondiþii de muncã decente ºi la un salariu cu care sã poþi trãi. Înanumite cazuri, ei sunt cazaþi ºi hrãniþi, dar salariile le sunt refuzate,într-un soi de sclavaj economic.

În alte situaþii, aceºti sclavi economici pot dori sã renunþe laslujbã, întrucât aceasta nu se ridicã la înãlþimea aºteptãrilor lor.Totuºi, penalitãþile pe care trebuie sã le plãteascã pentru reziliereacontractului sunt atât de mari, încât practic sunt obligaþi sãrãmânã. Pentru a înþelege mai bine problemele cu care se confruntãadesea muncitorul chinez obiºnuit când îºi cautã norocul într-unmare oraº, sã urmãrim acest fragment din New York Times:

Fiecare geanã falsã trebuia sã fie confecþionatã din 464 fire depãr de om, lungi de un inch1, plasate delicat pe o fâºie transpa-rentã de adeziv. Ca sã faci o pereche de gene false, îþi trebuia oorã. Nici într-un schimb de 14 ore, cele mai multe fete nuputeau produce suficient pentru un salariu modest. „Când amînceput sã lucrãm, am realizat cã nu era niciun chip sã câºti-gãm bani”, spunea Ma Pinghui, în vârstã de 16 ani. „Încerca-serã sã ne pãcãleascã.”

Ea ºi prietena ei Wei Qi, tot în vârstã de 16 ani ºi tot o fatã dela þarã, care de-abia absolviserã primele douã clase de liceu, aufost momite aici de un patron sud-coreean, care le-a spus cãurma sã le plãteascã 120 dolari pe lunã – o sumã princiarãpentru niºte þãrãncuþe fãrã nicio calificare – pentru aconfecþiona gene false… Douã luni mai târziu, decepþionate defaptul cã salariul se dovedise a fi mult mai mic, extenuate desuprasolicitarea ochilor ºi de munca chinuitoare ºi fiind preasãrace pentru a putea plãti taxa de reziliere a contractului pecare patronul o cerea oricui dorea sã plece, s-au hotãrât sãfugã. Ceea ce nu era uºor. Uºile de fier ale fabricii cu trei etajeerau þinute încuiate, iar ferestrele – cu excepþia uneia – aveau

14

1 un inch ≈ 2,54 cm.

gratii de oþel… „Ceea ce ei numeau o fabricã era, de fapt, oînchisoare”, spunea domniºoara Wei.

Desigur, niciunul dintre aceste rele tratamente ale munci-torilor chinezi nu ar fi posibil fãrã complicitatea guvernului. Daracesta este un guvern cinic ºi nepãsãtor care impune prea puþinereglementãri privind sãnãtatea ºi securitatea muncii – atât între-prinderilor de stat, cât ºi celor particulare. Iar acele puþine regle-mentãri care existã sunt slab implementate; în plus, ele sunt eludatesau pur ºi simplu ignorate.

Rezultatul practic, în plan economic, al aspectului „preþuluichinezesc” este cã atât companiile chinezeºti cât ºi cele multinaþio-nale, care exploateazã la sânge muncitorii chinezi, se bucurã de unfoarte important avantaj în privinþa costurilor – ºi, în consecinþã,au un avantaj care face competiþia neloialã – asupra þãrilor careasigurã muncitorilor lor o protecþie mult sporitã.

Reglementãri de mediu laxe – apa râurilor Chineieste neagrã

Dezastrul carierei lui Zhang Jinhu s-a profilat toamna, atunci cândcâteva mii de raþe de-ale lui au ieºit împleticindu-se din râul dinapropiere, cu penele arse ºi picioarele rãnite, dupã care au paralizatºi apoi au murit. Fermier prosper cu 4 000 de pãsãri, undeva lamarginea nordicã a Beijingului, d-l Zhang trecuse cu bine pestemorþile sporadice ale câtorva raþe în ultimii ani, cauzate de apelecaustice ale râului. Dar nu putea face faþã unui asemenea carnagiuprelungit. Nu era nicio îndoialã cã spuma verde adusã de râuomorâse raþele. Dar, în aceastã þarã, relativ sãracã ºi extrem depoluatã, nu existã de obicei vreo soluþie simplã pentru milioanele deoameni ca d-l Zhang, ale cãrui animale au murit din cauza poluãrii.Deºi China a adoptat în ultimii 10 ani legi anti-poluare drastice,implementarea lor este încã laxã în multe locuri. Violãrile flagrantecare au loc nu beneficiazã, în general, de investigaþii serioase.

– New York Times

15

Creºterea economicã rapidã a transformat pãmânturile –odinioarã pastorale – ale Chinei în cel mai poluat teritoriu al glo-bului. În China sunt 16 dintre primele 20 cele mai poluate oraºe aleplanetei. Totodatã, aºa cum prezintã documentat Dr. ElizabethEconomy în cartea sa, „Râurile Chinei duc apa neagrã”, aproapetoatã reþeaua de râuri a Chinei, atât de vastã, este grav poluatã. Ca un macabru omagiu adus hegemoniei sale industriale, poluareadin China ucide în fiecare an aproape 1 milion de chinezi, iar alte20 de milioane cad victime bolilor respiratorii sau altor afecþiuni.

Dincolo de mizeria umanã ºi pierderea de vieþi omeneºti, existão componentã constantã în „preþul chinezesc”: toate companiile,naþionale sau internaþionale, care opereazã în China ºi care nutrebuie sã investeascã în costisitoarele tehnologii de control al polu-ãrii, putând sã otrãveascã apele sau atmosfera Chinei cu poluanþioricât de toxici, economisesc sume considerabile, comparativ cucompetitorii lor din alte þãri. E clar cã acesta este, de asemenea, unavantaj comercial incorect.

Dar, probabil, cele mai mari victime ale „preþului chinezesc” nusunt muncitorii care îºi pierd slujbele în diferite þãri ale lumii, undeexistã reglementãri de mediu mult mai responsabile. Mai curând, celemai mari victime ale reglementãrilor laxe sunt sutele de milioane dechinezi care sunt obligaþi sã îndure aceastã poluare endemicã.

Opþiunea „nuclearã” a Chinei pentru manipulareamonetarã

Pentru economia Statelor Unite, poate fi echivalentul economic alunui holocaust nuclear. China decide un dumping asupra celorpeste 1 000 de miliarde de dolari deþinute în rezervele sale valutare– cam 44% din totalul datoriei de stat a Statelor Unite. Piaþaimobiliarã, deja în degringoladã, pur ºi simplu colapseazã. Iar va-luta euro preia rolul dolarului, ca rezervã valutarã mondialã, întimp ce dolarul se scufundã într-o recesiune adâncã.

16

În general nu e uºor sã intuieºti intenþiile Beijingului. Dar analiºtiserioºi subliniazã cã, recent, China a ameninþat în mod brutal, cãaceastã „opþiune nuclearã” poate fi folositã, dacã guvernulamerican încearcã sã forþeze o reevaluare a yuanului prin sancþiunicomerciale.

– Foreign Policy

O altã practicã comercialã incorectã a Chinei, pe care o vomanaliza în continuare, este una dintre cele mai flagrante: manipu-larea valutarã. Din cauza acestei manipulãri, yuanul chinez estesubevaluat, relativ la dolarul american, cu cel puþin 40%. Acestyuan foarte ieftin acþioneazã ca un tarif rigid asupra exporturilorStatelor Unite, concomitent cu supraestimarea consumului ame-rican de mãrfuri chineze. Rezultatul este masivul deficit comercialal Statelor Unite în raport cu China, care nu poate fi corectat prinmecanismele normale ale pieþei libere.

Într-un sistem normal, de piaþã liberã, al cotelor de schimbfluctuante, deficitele comerciale mari ale Statelor Unite în raportcu China ar acþiona „în jos” asupra dolarului american ºi „în sus”asupra yuanului chinez. Cum valoarea dolarului american ar scãdea,Statele Unite ar vinde mai multe bunuri în China. Cum yuanulchinez ar creºte, consumatorii americani vor cumpãra mai puþinemãrfuri de import chineze. Aceste douã mecanisme de ajustare alepieþei libere ar trebui sã reechilibreze comerþul chino-american ºisã conserve numãrul de locuri de muncã ale americanilor, în specialcele din industriile exportatoare.

Dar China nu permite acestor procese de ajustare ale pieþeilibere sã aibã loc. În loc sã permitã valutei sale sã fluctueze, Chinamenþine o cotã de schimb fixã, reciclând dolarii americani obþinuþidin exporturile sale înapoi în Statele Unite, prin cumpãrarea obli-gaþiunilor de stat americane. În acest fel, China a devenit, de facto,„bancherul central” al Statelor Unite, finanþând efectiv atât bu-getul Statelor Unite, cât ºi deficitele sale bugetare prin manipulareavalutei, ca un mijloc de a crea locuri de muncã în China pe soco-teala companiilor americane ºi ale muncitorilor lor.

17

Transformarea Chinei, de facto, în bancherul central al StatelorUnite, explicã de ce manipularea chinezã a valutei este atât depericuloasã. Prin procesul de manipulare a valutei, China a acumulatobligaþiuni de stat americane în valoare de peste 1000 de miliarde dedolari. Acum, ori de câte ori politicienii americani ameninþã sã pena-lizeze China pentru practicile sale comerciale incorecte, China rãs-punde automat cu ameninþarea „opþiunii nucleare”. Mai exact, Chinaameninþã sã destabilizeze economia americanã printr-un dumpingaplicat obligaþiunilor de stat ºi dolarului pe pieþele internaþionale.

Aceasta nu este o ameninþare vanã. Dacã China ar practica undumping asupra obligaþiunilor de stat americane ºi dolarului pepieþele internaþionale, rezultatul ar fi o scãdere drasticã a valoriidolarului, o creºtere pe mãsurã a ratelor dobânzilor împrumuturilorpentru locuinþe ºi a ratei inflaþiei, piaþa imobiliarã ar colapsa, iarpieþele financiare ale lumii ar intra în haos. Acest lanþ de nenorocirieste motivul pentru care chiar oficialii chinezi descriu aceastã laturãsumbrã a manipulãrii valutare ca un atac „nuclear” asupra siste-mului financiar american.

Unii cred cã statul chinez nu va lansa niciodatã „bombanuclearã” pentru cã aceasta ar afecta ºi economia chinezã. Totuºi,realitatea este cã mulþi lideri politici chinezi considerã cã þara loreste mult mai capabilã sã facã faþã unui asemenea ºoc economic,decât „rãsfãþaþii americani”, obiºnuiþi cu traiul bun.

Marele zid chinezesc al protecþionismului

Sub control guvernamental, multe fabrici chineze de stat îºi des-fãºoarã activitatea beneficiind de subvenþii acordate de stat, careinclud: chirii, utilitãþi, materii prime, servicii de transport ºitelecomunicaþii. Aceasta nu este o competiþie a ºanselor egale.

– Donald Evans, fost ministru american al comerþului

Ori de câte ori politicienii americani încercau sã combatãpracticile comerciale incorecte ale Chinei, China ºi grupul sãu totmai numeros de simpatizanþi de la Washington îi taxeazã pe aceºti

18

politicieni drept „protecþioniºti”. O tacticã des utilizatã este rea-mintirea dezastruoaselor tarife Smoot-Hawley, cele care au ajutatla declanºarea marii crize din 1929.

„Marele zid chinezesc” al protecþionismului este o þesãturãcomplexã de subvenþii, practicate concomitent cu un set de barierecomerciale, care oferã protecþie unora dintre cele mai vulnerabileindustrii ºi sectoare ale agriculturii. În ceea ce priveºte subvenþiile,dacã ai vrea sã pãrãseºti o afacere, nu ar fi frumos dacã guvernul þi-arfurniza energie ºi apã la preþuri mici, terenuri gratuite, burse decercetare-dezvoltare ºi împrumuturi oricât de mari, cu dobânzinegociabile? Ei bine, este exact ce face guvernul chinez pentruindustriile sale exportatoare.

Desigur, în preajma primirii Chinei în cadrul OrganizaþieiMondiale a Comerþului, în 2001, se presupunea cã aceste subvenþiiºi mãsuri protecþioniste vor dispare. Totuºi, respectarea de cãtreChina a acestor obligaþii, în spiritul ºi în litera lor, s-a dovedit a fi ofarsã ºi o ficþiune tot atât de mare ca ºi respectarea libertãþii deexpresie de cãtre presa chinezã, cenzuratã din plin ºi controlatã destat. De aceea, în întreaga lume, diferite state au acumulat mai multeplângeri de practici comerciale incorecte, împotriva Chinei, decâtîmpotriva oricãrei alte þãri. ªi, dupã cum se ºtie, nu iese fum fãrã foc.

Marea aventurã piratereascã a Chinei

China este epicentrul exploziei de mãrfuri contrafãcute… În urmãcu câþiva ani, mãrfurile contrafãcute se reduceau la geamantane ºigenþi de voiaj Gucci ºi la parfumuri. Acum, se pirateazã orice.Afacerea, pur ºi simplu, a explodat. E o chestiune mult mai serioasãdecât era cu numai câþiva ani în urmã. Inventarul bunurilorcontrafãcute merge de la brichete pentru þigãri la automobile sau lafalsuri farmaceutice care îþi pot pune viaþa în pericol. Pot paria cãsunt companii în lumea întreagã care nici mãcar nu realizeazã cãsunt discreditate în acest fel.

– Frank Vargo, Asociaþia Naþionalã a Producãtorilor

19

Capitolul 2 al cãrþii, „Economia de mãrfuri contrafãcute aChinei ºi pirateria comercialã” descrie în detaliu o gamã a bunurilorcontrafãcute ºi care, teoretic, sunt pretabile unor sancþiuni dinpartea guvernului de la Beijing. Vom sublinia totuºi, în acestmoment, douã chestiuni care þin de problema avantajului „preþuluichinezesc”:

În primul rând, contrafacerea mãrfurilor ºi pirateria reprezintão componentã esenþialã a preþurilor scãzute în cel puþin trei do-menii ale unei activitãþi economice. Spre deosebire de companiileamericane producãtoare de maºini, produse farmaceutice sau dinalte domenii ce necesitã activitãþi de cercetare-dezvoltare, compa-niile lor omoloage din China nu au asemenea cheltuieli, care seridicã la miliarde de dolari. De asemenea, companiile chinezeºti nutrebuie sã cheltuiascã milioane de dolari cumpãrând softuri ºi altecomponente IT, pe care pur ºi simplu le furã. În sfârºit, aceleaºicompanii chinezeºti nu trebuie sã cheltuiascã milioane de dolaripentru a lansa pe piaþã un anumit brand, pentru cã ei, pur ºi simplu,îl preiau deja lansat. Faptul cã majoritatea companiilor chineze nuinvestesc deloc în cercetare-dezvoltare, în softuri ºi în lansarea pepiaþã a produselor duce la scãderea costurilor.

În al doilea rând, uriaºele activitãþi de contrafacere ºi depiraterie care existã astãzi în China nu s-ar putea desfãºura fãrãsprijinul deplin al guvernului chinez. Iatã de ce nu trebuie sã nelãsãm înºelaþi de campaniile efectuate împotriva pirateriei comer-ciale, deºi ele se bucurã de o publicitate extraordinarã. Realitateasumbrã este cã în China este sprijinitã tacit rãspândirea piraterieideoarece aceastã activitate, asemenea furtului de proprietateintelectualã, creeazã zeci de milioane de locuri de muncã, ajutãmenþinerea inflaþiei interne la cote scãzute ºi oferã consumatorilorinterni bunuri americane, europene sau japoneze piratate, la preþurifoarte mici.

20

Noua „umilire externã” a Chinei – investiþii directe

Companiile sunt atrase sã facã afaceri în Republica PopularãChinezã din cauza „zonelor speciale” ale acesteia, unde taxele suntscãzute, din cauza forþei de muncã, ieftinã ºi uºor de gãsit ºi dincauza regimului totalitar. Sindicatele independente sunt interzise decãtre Partidul Comunist. Personalul care lucreazã la liniile de asam-blare ale fabricilor din „zonele speciale” din sudul Chinei opereazã cuaparate fãrã luarea unor mãsuri de protecþie ºi vopsesc cu spray-urifãrã mãºti de faþã adecvate. Ei mor adesea în accidente de muncãsau prin „gulaosi”, termenul chinez pentru moartea prin extenuare.Procentul de accidente mortale produse la locul de muncã este de celpuþin 13 ori mai mare decât în Anglia; în Shenzen, un oraº în plinãdezvoltare, se înregistreazã zilnic în medie 13 accidente de muncã,muncitorii îºi pierd un deget sau un braþ. Într-un reportaj careexprimã îngrijorarea oficialã pe aceastã temã, ziarul guvernamental„China Daily” relateazã cum o femeie de 30 de ani, He Chunmei, amurit extenuatã, dupã ce a muncit 24 de ore fãrã întrerupere într-unatelier de produse manufacturiere. Asemenea condiþii de lucrumizerabile permit Chinei sã depãºeascã economic celelalte þãri încurs de dezvoltare cu un procent de pânã la 60%.

– London Independent

Investiþiile strãine directe sunt acum abundente în China – elese apropie de 100 miliarde de dolari anual – ºi reprezintã o com-ponentã esenþialã a avantajului preþului chinez. Masivele investiþiistrãine directe oferã companiilor chineze douã stimulente extremde importante pentru competitivitatea lor.

În primul rând, investiþiile strãine directe sunt cheltuite pecele mai sofisticate ºi avansate tehnologii existente. Un asemeneatransfer tehnologic are ca efect apariþia în China a unor echipa-mente de ultimã generaþie ºi a unor maºini mult mai performantedecât în orice altã þarã în curs de dezvoltare. Aceasta duce lafabricarea în condiþii de eficienþã sporitã a unor produse de o foarte

21

bunã calitate ºi permite muncitorilor chinezi sã aibã o producti-vitate sporitã, justificând astfel cerinþele de creºtere ale salariilor.

În al doilea rând, catalizatoarele investiþii strãine directe înChina au adus cu ele reale talente manageriale ºi o foarte bunãpracticã managerialã. Rezultatul a fost de trei ori benefic: mânã delucru chinezã ieftinã în procesul de producþie, „descurcãreþi” localicare îºi folosesc relaþiile ca sã „ungã” roþile birocratice ºi oameni deafaceri cu reale talente manageriale.

S-ar putea spune cã acest aspect al „preþului chinez” este unrezultat al competitivitãþii Chinei, nealterat de celelalte practicicomerciale ale acestei þãri. Un astfel de argument este, în realitate,cu totul greºit.

Pentru cei care încep o afacere, manipulãrile monetare aleChinei ºi cursul mult subevaluat care rezultã de aici sunt foarteatractive pentru investiþiile strãine directe. Într-adevãr, un yuansubevaluat permite cumpãrarea fabricilor chineze la preþuri mici.

În cele din urmã, una dintre cele mai mari tentaþii pentruinvestiþiile strãine directe îl constituie standardele chineze extremde laxe în materie de sãnãtate, securitate a muncii ºi mediu.

Unii critici apreciazã ca o nouã „umilire a Chinei din parteastrãinãtãþii” faptul cã asemenea standarde laxe permit corporaþiilordin Europa, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan ºi Statele Unite sã„exporte” aici practici poluante ºi condiþii de lucru foarte precare.China are, într-adevãr, surprinzãtor de puþine arme de apãrareîmpotriva aspectelor negative care apar odatã cu pãtrunderea capi-talului strãin. Pasajul de mai jos, extras din Business Beijing, care seaxeazã exclusiv asupra percepþiei Chinei ca „paradis al poluãrii”pentru investitorii strãini, ilustreazã problema mai generalã astandardelor laxe care fac atractive aceste investiþii:

Investitorii strãini au finanþat crearea unor întreprinderi care sãdescompunã, sã recicleze sau sã proceseze deºeurile provenitedin metale, aparaturã electronicã, cauciucuri sau substanþechimice poluante. Cei mai mulþi dintre ei au un impact serios

22

asupra mediului. Unii dintre aceºti investitori, chiar importãdeºeuri în China, în scopul reciclãrii. Taiwanul a devenit ozonã importantã pentru reciclarea reziduurilor periculoaseprovenite din Statele Unite… Un numãr de investitori taiwa-nezi ºi-au relocat unitãþile lor de producþie în localitãþi caShenzen, Zhuhai sau Changzou, în zona esticã.

Înºelãtorul „preþ chinezesc”: bilanþ final

Acest prim capitol este foarte important, deoarece expunerelaþia criticã dintre „Rãzboaiele viitoare ale Chinei” ºi practicilecomerciale incorecte care conduc la avantajul „preþului chinezesc”.Aceastã relaþie poate fi rezumatã prin patru observaþii cruciale:

1. „Rãzboaiele viitoare ale Chinei” descrise în aceastã cartesunt generate de aceastã ratã de creºtere economicã, darlipsitã de un fundament real (nesustenabilã), întrucâtaceasta este datoratã, în mare parte, exporturilor.

2. Abilitatea Chinei de a cuceri o piaþã de desfacere dupã alta,adesea în stilul rãzboiului-fulger, este posibilã prinimpunerea unui set de „arme de producþie în masã”, care seregãsesc în atuul „preþului chinezesc”.

3. Aºa cum am vãzut, mulþi dintre factorii care genereazãpreþul chinezesc constituie practici comerciale incorecte,care violeazã flagrant atât spiritul, cât ºi litera legilorinternaþionale ºi al acordurilor comerciale. Aceste practiciincorecte includ manipularea abuzivã a valutei, subvenþiileilegale pentru mãrfurile de export, reglementãrile laxe înmaterie de mediu, sãnãtate ºi securitate a muncii, condiþiide muncã specifice sclavajului ºi un Mare Zid Chinezesc alprotecþionismului.

4. În mãsura în care abundenþa investiþiilor strãine în Chinaeste consecinþa acestor practici comerciale incorecte, eaînsãºi devine un avantaj comercial incorect.

23

În cele zece capitole care urmeazã, vom examina fiecare dintre„rãzboaiele majore” ale Chinei, provocate de înºelãtorul preþchinezesc ºi „armele sale de producþie în masã”. Imaginea care varezulta în mod clar este aceea a unei þãri aflate în plin avântcomercial, produs de stimulenþi economici artificiali (steroizieconomici), care se lanseazã fãrã menajamente într-o competiþie curestul lumii. Vom vedea, de asemenea, motivul pentru care Chinase confruntã, tot mai mult, cu „rãzboaie interne”, datorate unornenumãrate conflicte, de la acapararea ilegalã a pãmânturilor,evacuãrile forþate ºi taxele de nesuportat, la corupþia endemicã afuncþionarilor guvernamentali sau transformarea unei þãri cândvaidilice într-un teritoriu infestat de poluanþi cancerigeni, ori lareþeaua sanitarã deplorabilã sau la protecþia socialã lamentabilã.

24

CCaappiittoolluull 22EEccoonnoommiiaa ddee mmããrrffuurrii ccoonnttrraaffããccuuttee aa CChhiinneeii ººii

ppiirraatteerriiaa ccoommeerrcciiaallãã

Ce îþi vine în minte când auzi numele Louis Vuitton? Nimic altcevadecât stil clasic, tradiþie îmbinatã cu modernitate, rezultatul fiindunicele, inconfundabilele genþi marca Louis Vuiton. Acum, puteþicumpãra câte o geantã zilnic, timp de o sãptãmânã, plãtind cât pentruuna autenticã. În afarã de dumneavoastrã ºi Basicreplica.com,nimeni altcineva nu va ºti cã geanta respectivã a fost fabricatã înChina.

– Basicreplica.com

Multor cumpãrãtori le va fi greu sã le parã rãu pentru maricorporaþii, ca Louis Vuitton sau Disney, atunci când falsificatoriichinezi eliminã de pe piaþã bagajele de lux sau filmele vândute sublicenþã ºi le înlocuiesc cu mãrfuri care valoreazã câþiva cenþi sau undolar. Existã însã cel puþin douã probleme mari în legãturã cuaceastã atitudine de Robin Hood.

Mai întâi, contrafacerea ºi pirateria nu se limiteazã doar la biju-terii de sticlã ºi filme hollywoodiene. Acum, dacã America, Europasau Japonia fabricã vreun produs, China îl falsificã. Într-adevãr, listade mãrfuri contrafãcute ºi piratate cu care China invadeazã pieþelecomerciale acoperã toatã gama de produse – de la piese auto, bateriiºi prezervative, la medicamente, semiconductori, ºampoane saubrichete Zippo care îþi pot exploda în faþã.

25

Existã ºi un al doilea motiv pentru care nimeni nu poate baga-teliza chestiunea pirateriei chineze. Fiecare dintre noi este expus,destul de frecvent, la riscuri de sãnãtate ºi securitate corporalã.Pentru a înþelege aceste pericole foarte concrete, sã considerãmcâteva scenarii care, deºi fictive, se bazeazã, toate, pe fapte reale.

• Pe pielea capului v-a apãrut o iritaþie, pentru cã ºamponulHead and Shoulders pe care l-aþi folosit, contrafãcut în China,conþine reziduuri toxice.

• O pietricicã aruncatã de roata camionului din faþã v-a lovitparbrizul. Sticla „securizatã”, fabricatã în China nu crapã, cise sfãrâmã în bucãþi, care zboarã în toate direcþiile.

• Pisica siamezã pe care o îndrãgiþi atât de mult, moare înurma unei crize de ficat, deoarece în doctoria pe care i-aþiadministrat-o, cumpãratã de la un magazin care practicã pre-þuri ieftine, s-au gãsit urme de otravã.

• Noaptea târziu, cordonul de alimentare contrafãcut al com-puterului începe sã ardã. Detectorul de fum nu funcþioneazã,pentru cã acidul bateriilor Duracell, ºi acestea contrafãcute, acurs peste sistemul de alarmã. Aþi reuºit sã ieºiþi din casãînainte ca aceasta sã fie distrusã de foc?

• Fratele dumneavoastrã comandã prin internet ceea ce se do-vedeºte a fi Viagra falsificatã, pentru cã e prea ocupat ca sã-ºigãseascã timp sã obþinã de la doctor o reþetã. Dupã o frumoasãsearã romanticã petrecutã cu soþia, e dus în grabã la spital, cuo tahicardie alarmantã. Peste câteva zile, mama dumneavoas-trã e dusã la acelaºi spital, cu fracturã de col femural, pentru cãmedicamentul contra osteoporozei, pe care îl comandase tele-fonic de la Evista, se dovedise a fi nimic altceva decât cretã pisatã.

• Într-o noapte înãbuºitoare de varã, doi colegi – un homose-xual de 22 de ani ºi o heterosexualã de 24 de ani – cumpãrãprezervative Durex Extra Safe, contrafãcute, de la aceeaºifarmacie. Mai târziu, în aceeaºi noapte, în întâlniri separate,prezervativele se rup. Tânãrul se infecteazã cu HIV, iarfemeia contracteazã un microb care o face sterilã.

26

Piratarea ºi contrafacerea pieselor auto

E o dupã-amiazã agitatã de septembrie, în piaþa de piese auto dinsudul oraºului Guangzou. Piaþa e strãbãtutã de comisionari pe mo-tociclete, care onoreazã comenzi de livrare a pieselor. Camioaneîntregi se încarcã sau se descarcã. Cumpãrãtorii ºi vânzãtorii setocmesc în faþa prãvãliilor, unde gãseºti practic orice piesã deschimb, pentru orice automobil de marcã cunoscutã: filtre Fram,accesorii Ford, bujii Champion, sisteme audio Philips ºi Bose, roþiBMW. ªi toate la preþuri mici, ºi toate în ambalajul lor original. ªitoate, sau aproape toate, contrafãcute.

– Automotive News

Pirateria comercialã se referã la producerea, distribuirea ºifolosirea neautorizatã a bunurilor sau serviciilor. Scopul ei este sãcreeze o imitaþie care sã poatã fi vândutã cumpãrãtorului ca imi-taþie, nu ca marfa veritabilã.

Contrafacerea depãºeºte pirateria, prezentând produsele pira-tate ca produse veritabile, de firmã. Astfel, în cazul unei crose degolf, care aratã ca un produs Callaway, dar se vinde sub numele deHallaway, avem de a face cu o piraterie; dacã însã aceeaºi crosã,fabricatã în China, se vinde sub numele Callaway, avem de a facecu o contrafacere. Organizaþia Mondialã a Vameºilor considerã cãpirateria ºi contrafacerea reprezintã aproape 10% din comerþulmondial!

Desigur, China nu este singura þarã care se ocupã cu pirateria.Tot aºa procedeazã Rusia, India, Vietnam, Africa de Sud ºi chiarmicul stat Paraguay, în celebra regiune de triplã frontierã cuArgentina ºi Brazilia.

Însã, China este cel mai mare pirat comercial al planetei.Statisticele sunt grãitoare în acest sens:

China deþine douã treimi din bunurile piratate ºi contrafãcutedin lume, iar 80% din mãrfurile contrafãcute ºi piratate, confiscate lafrontierele Statelor Unite, sunt chinezeºti. Lista este lungã ºi

27

cuprinde alimente ºi bãuturi, cum ar fi alimente pentru copii, bãuturinealcoolice, lichioruri sau produse de uz casnic, cum ar fi parfumuri,truse de machiaj, lame de ras; ea conþine ºi obiecte mari, ca frigideresau aparate de aer condiþionat, lifturi sau scaune de toaletã.

Produsele piratate sau contrafãcute sosesc în multe forme ºisub multe deghizãri. Iatã un posibil scenariu: o fabricã chinezã esteînchiriatã de o companie americanã pentru a produce 1000 deobiecte pe zi. În afara celor douã schimburi legale, mai funcþioneazãîncã unul, ilegal, de noapte – ºi astfel se produc încã 500 de obiecte,expediate pe uºa din spate a fabricii.

O altã cale este binecunoscuta „inginerie inversã” a chinezilor,care presupune dezmembrarea produselor sau a maºinilor, pentru aputea fi copiate. Prin „inginerie inversã”, chinezii au reuºit sãcontrafacã orice produs, de la motociclete Suzuki la crose de golfCallaway, la doar câteva sãptãmâni dupã ce asemenea produsefuseserã introduse pe piaþã.

Unul dintre cele mai profitabile – ºi periculoase – mãrfuricontrafãcute în China sunt þigãrile. Rivalizând cu oricare dintremarii producãtori multinaþionali, China produce 65% dintre þigãrilecontrafãcute în întreaga lume. Dintre cele peste 35 de miliarde deþigarete produse anual, aproape 30 de miliarde sunt exportate.

Contrafacerea þigãrilor este, în mare parte, o activitate manu-facturierã, deoarece multe dintre aparatele utilizate în producþia deþigãri se aflã efectiv sub pãmânt, fie în subsoluri, fie în camere sub-terane accesibile doar prin tuneluri. Dupã cum noteazã JamesNurton, în aceste locuri ascunse „contrafacerea se realizeazã cumuncitori angajaþi doar pe o perioadã de câteva zile, dacã nu pentrucâteva ore, fiind folosite maºini vechi ºi înfãºurarea manualã, lafabricarea unui lot de þigãri.” În asemenea locuri clandestine,þigãrile, deja unul dintre ucigaºii cei mai eficienþi ai speciei umane,devin, de regulã, ºi mai nocive. Într-adevãr, acele þigãri Marlborosau Camel, apreciate de unii bãrbaþi, sau acele Virginia Slims, atâtde dragi doamnelor – toate contrafãcute – pot conþine de cinci orimai mult cadmiu decât þigãrile veritabile, de ºase ori mai multplumb ºi nivele ridicate de arsenic (o otravã puternicã).

28

Ca tehnicã a contrabandei, þigãrile sunt adesea exportate îm-preunã cu pachetele de ceai sau în interiorul acestora. Cum ceaiulºi tutunul au cam aceeaºi densitate, contrabanda e greu de depistat.În plus, profitul este astronomic. Conform aceluiaºi Nurton, „cucosturi de circa 120 000 dolari pentru un container, falsificatorii potavea un profit de câteva milioane de dolari la un singur transport”.

Un sector la fel de profitabil al economiei subterane din Chinaeste cel al pieselor auto. Aproximativ 70% din piesele de schimbcontrafãcute din întreaga lume sunt chinezeºti ºi peste jumãtatedintre vehiculele chinezeºti conþin componente contrafãcute.

Spre deosebire de operaþiile de contrafacere a þigãrilor, caresunt foarte slab centralizate, pirateria cu piese auto este foarte bineorganizatã. Piesele falsificate includ orice articol, de la plãcuþe defrânã, filtre de ulei ºi radiatoare la blocuri-motor, parbrize ºi ºtergã-toare. Cum vânzarea unor maºini noi este dependentã de stabilireaunor eficiente reþele de distribuþie a pieselor de schimb, asemeneacontrafaceri reprezintã o metodã specialã de „luare a caimacului”dând o loviturã puternicã industriei automobilistice. Dupã cumobservã Forbes: „Piesele de schimb reprezintã pentru companiileproducãtoare de maºini ce reprezintã floricelele pentru cinema-tografe. Din ele îºi plãtesc chiria.”

Existã desigur aspecte importante privind gradul de siguranþãa pasagerilor, siguranþa lor depinde de calitatea pieselor. În anumitecazuri, calitatea ºi aspectul pieselor falsificate sunt atât de bune,încât e greu sã le deosebeºti de produsul original. În multe altecazuri, piesele de schimb sunt atât de precare, încât ele suntcondamnate unei defectãri rapide ºi periculoase pentru pasageri.Dupã cum scrie Automotive News, poveºtile de groazã despre piesecontrafãcute includ frâne cãptuºite cu iarbã presatã sau rumeguº,lichid de transmisie produs din ulei ieftin sau filtre de ulei carefolosesc cârpe drept filtru.

Pericolele inerente care decurg din fabricarea pieselor auto aufost formulate de un for executiv din industria TIR-urilor, în felulurmãtor: „V-ar plãcea sã aveþi frâne contrafãcute, cu numele firmei

29

dumneavoastrã pe ele, instalate pe un TIR care nu poate opri latimp, atunci când un autobuz ºcolar aflat în faþa lui frâneazã brusc?”

Dar nu e vorba numai despre piesele auto în pirateria chinezãdin industria automobilului. Pentru cã industria automobilului dinChina a furat, în unele cazuri, absolut tot.

De exemplu: modelul compact SUV Honda CR-V a fost repro-dus de maºina chinezã Laibao S-RV. Maºina de teren Toyota PradoSUV a fost clonatã în Dadi Shutle. Luxosul Mercedes clasa C s-areîncarnat în Geely Meerie. Rolls Royce Phantom are un frate vitregîn Hongqiu HQD. Nici autobuzele de lux nu sunt scutite; existã ocopie la indigo a lui Neoplan Starliner, în Zonda A9. O farsã de umornegru e faptul cã în China sunt produse ºi „maºini Frankenstein”,care au partea din faþã luatã de la un model, partea din spate de laaltul ºi diverse alte componente de la terþe modele.

Ca ºi furtul pieselor de schimb, piratarea maºinilor nu este doaro incorectitudine. Este o tragedie potenþialã. Deºi fiecare vehiculpiratat poate arãta ca ºi originalul, cele mai multe sunt adevãratecapcane ale morþii, pe roþi. Folosirea metalelor ºi materialelor deproastã calitate, împreunã cu piesele contrafãcute, duc lacomportãri cu mult sub standard ale maºinilor în diferitele simulãriale unor ciocniri – dupã cum vom vedea în capitolul urmãtor.

Falsificarea medicamentelor

În luna ianuarie, compania chinezã de medicamente Honor Inter-national Pharmtech a fost acuzatã de expedierea unor medicamentecontrafãcute în Statele Unite. Cu toate acestea, compania – a cãreidevizã este „Ne gândim mult la onoare” – continua sã vândã, înoctombrie, fãrã probleme, miilor de cumpãrãtori care se aflau la celmai mare târg internaþional de produse farmaceutice.

Alte companii chineze de produse chimice s-au deplasat ºi ele laacest târg anual; printre acestea, un producãtor acuzat recent deautoritãþile americane pentru livrarea de steroizi unor laboratoare

30

care activeazã ilegal, ºi un altul, al cãrui reprezentant fusese arestatla târgul din 2006 pentru violãri ale legii patentelor. Mai participauºi doi exportatori, reprezentanþi ai guvernului chinez, care vându-serã o substanþã otrãvitoare, sub eticheta – pusã greºit – a unuiingredient medical; aceastã greºealã omorâse aproape 200 de per-soane ºi afectase nenumãrate altele în Haiti ºi Panama.

O altã companie de produse chimice, Orient Pacific International,ºi-a închiriat un stand la un târg din Milano, dar proprietarul sãu,Kevun Su, n-a putut fi prezent. El se afla într-o închisoare dinHouston, sub acuzaþia de a fi vândut doctorii contrafãcute pentruschizofrenie, boala Alzheimer ºi alte afecþiuni.

– New York Times

Pânã recent, singura experienþã a lui Marilyn Arons în materie deproduse contrafãcute era geanta Louis Vuitton, pe care o cumpãrasede pe stradã… Dar când a aflat cã tubul cu Lipitor, o doctoriepentru scãderea colesterolului, conþinea pastile contrafãcute, s-aînfuriat ºi s-a neliniºtit cu adevãrat. „Dacã nu era Lipitor ceea ce amluat, atunci ce era?” – s-a întrebat Marilyn. Ea a dat în judecatãmai mulþi distribuitori de medicamente. Când farmacistul aasigurat-o cã totul va fi bine, Arons l-a întrebat: „Dumitale þi-ar fibine dacã te-aº plãti cu bani falºi?”

– US News and World Report

Aºa cum a spus Lembit Rago, reprezentant al OrganizaþieiMondiale a Sãnãtãþii, „doctoriile contrafãcute ucid oameni”. ªi,atunci când nu se ajunge la moarte, riscurile sunt mari. Acum, celpuþin un container de medicamente din zece, la nivel mondial,conþine doctorii contrafãcute.

Pentru a înþelege acest pericol, sã considerãm aceastã listã demedicamente, provenind din produsele contrafãcute în China:sirop de tuse în care s-a adãugat antigel, vaccin contra meningiteiºi medicamente contra anemiei fãcute din apã de la robinet, pilule

31

contraceptive care nu sunt altceva decât fãinã de grâu presatã,Lipitor ºi Norvasc contra colesterolului ºi tensiunii arteriale fãrãnicio substanþã activã, Viagra ºi Cialis în care s-a adãugat stricninã,ºi pastile contra malariei, fãrã vreo urmã din principalul lor ingre-dient (artusenat).

Rolul dominant jucat de China în comerþul mondial cu medi-camente contrafãcute nu se datoreazã doar uriaºei capacitãþi deproducþie ºi giganticei reþele de distribuþie. Este ºi altã cauzã: cât aizice „Puteþi sã-mi daþi reþeta asta?”, firmele-pirat ultra calificate dinChina pot reproduce ambalajele cele mai sofisticate, vinietele ºihologramele cele mai complicate; de asemenea, pilulele trimise caprobe sunt atât de bine fãcute, încât falsitatea lor poate fi doveditãdoar prin minuþioase teste de laborator. Aceastã capacitate de fal-sificare este foarte importantã deoarece companiile de medica-mente continuã sã-ºi rafineze designul ambalajelor, în efortul de acombate falsificarea produselor.

Abilitatea incontestabilã a chinezilor de a practica pirateriacea mai sofisticatã se poate atribui exact aceloraºi factori care aufãcut din China marea uzinã a lumii. Unul dintre cei mai importanþieste afluenþa investiþiilor strãine directe, care au adus cu eleaparaturã sofisticatã, inclusiv cea necesarã reproducerii oricãruimedicament care ar aduce profit. Când pilulele ºi ambalajele suntgata, distribuitorii chinezi de medicamente contrafãcute, care folo-sesc în general aceeaºi reþea de transport, distribuþie ºi vânzare caºi companiile strãine care activeazã legal în China, rãspândesc pro-dusele contrafãcute în lumea întreagã.

Dar nu e neapãrat nevoie de o mare fabricã pentru a producemedicamente contrafãcute. Unul dintre cele mai simple moduri dea produce un lot de Viagra falsificat este de a pleca de la câtevapilule autentice. Le pisezi, le adaugi un agent coagulant, cum ar fiacidul boric ºi transformi apoi substanþa în pilule. Gata! Am obþinutacum, în manierã chinezã, „Viagra Lite”. Din pãcate, acidul boriceste folosit de obicei ca pesticid; el ucide gândacii ºi furnicile, ata-cându-le sistemul nervos.

32

Fie cã e vorba de Lipitor, Norvasc, Viagra sau Tamiflu, medicamen-tele chinezeºti falsificate reuºesc sã intre în dulapul dumneavoastrãca medicamente în felurite moduri. În unele cazuri, se întâmplã caun distribuitor important, ca Rite Aid, sã fie pãcãlit de un furnizor.În altele, se întâmplã ca o micã farmacie localã sã încerce sã facãeconomii cumpãrând un lot suspect de la un ofertant. Dar, ºi maiadesea, e vorba de sabia cu douã tãiºuri numitã World Wide Web,care aduce aceste produse din inima Chinei la uºa cumpãrãtorului.Sã considerãm aceste profiluri tipice de cumpãrãtori de medica-mente prin internet, care devin, cu toþii, victime sigure ale pirate-riei comerciale chineze cu medicamente:

• O pereche de tineri asistaþi sociali, care erau deja copleºiþide costul medicamentelor, cãutau un medicament care nuera pe lista celor compensate. De aceea, au încercat sã cum-pere on line, de la farmacia „canadianã” furnizoare de pro-duse ieftine, dar care opereazã, în realitate, în provinciaHeilongjiang din nord-estul Chinei.

• O femeie casnicã, suferind de depresie cronicã, este prea slã-bitã pentru a se mai duce la farmacia localã, de unde îºi cum-pãra Prozac-ul ºi opteazã pentru anonimatul internetului, întimp ce soþul ei, suprasolicitat din cauza serviciului, aflat tottimpul între douã avioane, este pur ºi simplu prea ocupatpentru a-ºi cumpãra pilulele de dormit Ambien din altã partedecât de pe internet. În acelaºi timp, fiul lor, în vârstã de 17ani, care cocheteazã cu culturismul, comandã în secret ste-roizi on line, pentru dezvoltarea musculaturii.

• Un bãrbat cãsãtorit, ajuns la vârsta la care constatã cã nu ela fel de bun ca altãdatã în patul conjugal ºi care doreºte sãprocure un remediu cu discreþie, este o victimã uºoarã a in-ternetului. Aºa se explicã de ce Viagra este cel mai bine vân-dut pe internet dintre medicamentele contrafãcute.

33

Pirateria economicã chinezã

Bagajul de mânã aduce mult mai mult profit decât heroina.

– Andrew Oberfelt, Abacus SecurityDe ce a ajuns China cel mai mare dintre piraþii comerciali ai

lumii? Cel mai simplu rãspuns este cã, în acest caz, delictul esteprofitabil, iar câºtigurile sunt imense.

Un motiv major pentru care contrafacerea ºi pirateria sunt atâtde profitabile este faptul cã, în acest caz, nu trebuie sã fie iniþiatãvreo acþiune de cercetare ºtiinþificã pentru a realiza un produs sauun design. Se furã doar proprietatea intelectualã, dupã ce aceasta afost realizatã de altcineva. Astfel se ajunge la economisirea unorsume imense, mai ales în industriile care fac apel masiv la cerce-tare-dezvoltare, cum ar fi construcþia de automobile sau fabricareade medicamente.

Piraþii comerciali chinezi nu trebuie sã cheltuiascã sume foartemari pe reclamã ºi marketing, pentru a crea ºi a susþine un brandnou sau pentru a deschide pieþe noi. Ei doar profitã de eforturileoneste ale companiilor; în acest fel, ei distrug mult din valoareaunui brand pe care o companie l-a obþinut prin mari eforturi.

Însã ºi mai interesant, piraþii comerciali chinezi sunt la fel debuni în obþinerea unei înalte eficienþe în procesul de producþie ca ºimarile corporaþii internaþionale. Cum observã Chinese BusinessReview, „un imitator inteligent poate produce falsuri ale produselordiferitelor companii, urmând o anumitã linie de producþie.” Maimult, „aceastã duplicare are loc în cadrul mai multor linii de pro-ducþie, de exemplu software, film, acumulatori sau piese de schimbpentru automobile”. Abilitatea piraþilor chinezi în folosirea liniilor deproducþie pentru a arunca pe piaþã un numãr mare de produse dindomenii apropiate este definitorie pentru acest segment al economieiChinei ºi permite unor astfel de hoþi ai proprietãþii intelectuale sãproducã la preþuri substanþial mai mici decât companiile careactiveazã legal. Pentru toate aceste motive, piraþii comerciali chineziintrã pe piaþã cu un preþ avantajos, comparativ cu concurenþii lor.

34

În fine, trebuie accentuat rolul tot mai mare jucat de crimaorganizatã în activitatea de piraterie comercialã.

Cu un grad de adaptabilitate foarte înalt, reþelele criminalechineze îºi reorienteazã activitatea, de la domeniile clasice, precumdrogurile ºi prostituþia, la pirateria pe baze economice largi. Dupãcum observã Oded Shenkar: în timp ce un traficant de droguriobþine un profit de 100% din vânzarea unui kilogram de heroinã,un alt traficant poate obþine un profit de 900% din 1500 de copiipiratate ale Microsoft Office. Mai mult, dacã un traficant de hero-inã chinez este prins vânzându-ºi marfa, poate lua vreo 10 ani deînchisoare, în funcþie de legislaþia þãrii respective. Dar dacã e prinstraficând ceva mai nociv, de exemplu Lipitor cauzator de impotenþãsau Viagra cauzatoare de stopuri cardiace, el primeºte o micã amen-dã ºi o muºtruluialã uºoarã.

Sprijinul politic al pirateriei chineze

Nicio problemã de asemenea anvergurã nu poate exista fãrãimplicarea directã sau indirectã a statului.

– Prof. Daniel C.K. Chow, Universitatea de Stat din Ohio

Toate aceste observaþii despre înflorirea contrafacerii ºi pira-teriei în China nu explicã de ce, în ciuda unor acþiuni de pedepsirecãrora li se face o publicitate puternicã, guvernul chinez sprijinãtacit asemenea activitãþi ilegale. Explicaþia þine de economie ºi depoliticã – cu o nuanþã culturalã specific chinezã.

Întrucât contrafacerea ºi pirateria reprezintã 20% din creºtereaeconomicã a Chinei, gestionarea lor este o problemã vitalã a guver-nului. Furturile de proprietate intelectualã creeazã milioane delocuri de muncã, ajutã la menþinerea sub control a inflaþiei ºi ridicãnivelul de trai al multor chinezi. Dupã cum observã expertul înactivitãþi de contrafacere Li Guorong, „contrafacerea este acum

35

36

atât de uriaºã în China, încât orice acþiune radicalã împotriva ei vadistruge economia ºi va destabiliza guvernul, în situaþia în carefabricile ºi depozitele sunt adesea în proprietatea unor baroni poli-tici sau militari”.

Aceste motive economice ºi politice ale tolerãrii piraterieicomerciale sunt puternic stimulate de un set de norme culturalecare provin din fuziunea moralã dintre un maoism vechi de 60 deani ºi un confucianism vechi de milenii. Esenþa problemei este cãRepublica Popularã Chinezã proclamatã în 1949, avea ca principiufundamental abolirea proprietãþii private. Astfel, existã mai multegeneraþii de guvernanþi chinezi care cred – folosind formulareafostului ambasador al Statelor Unite, James Lilley – „cã orice teh-nologie din lume este proprietatea maselor populare”.

Dacã adãugãm acestei versiuni maoiste a drepturilor de pro-prietate o dozã de confucianism, vom înþelege ºi mai bine toleranþaîn privinþa contrafacerii ºi pirateriei. Din antichitate, confucia-nismul a propovãduit imitaþia. Proiecþia actualã a acestui fapt esteun mediu economic, politic ºi cultural perfect pentru dezvoltareaexplozivã a contrafacerii ºi pirateriei. Caveat emptor! („Cumpãrã-torul sã fie atent”, în limba latinã)

CCaappiittoolluull 33„„MMaaddee iinn CChhiinnaa”” –– eettiicchheettaa aallaarrmmeeii

ddee ggrraadduull zzeerroo

O mamã spunea marþi cã ceva era foarte alarmant în starea fiuluiei de 20 de luni, care a început sã se împleticeascã ºi sã vomite.Tocmai înghiþise o piesã a unui joc foarte popular Aqua Dots, careconþinea o substanþã chimicã care are efecte similare unui drog pu-ternic „date rape”, substanþã care poate duce la pierderea luciditãþii,folositã uneori pentru abuzarea sexualã a femeilor. Era ultima ju-cãrie chinezeascã de pe rafturile magazinelor americane.

– MSNBC.com

„Trebuie sã fiþi conºtient de faptul cã produsele chinezeºti ief-tine vã pot ucide.” Chiar dacã acest mic avertisment confucian nuapare pe eticheta urmãtorului produs cumpãrat de dumneavoastrã,totuºi ar trebui sã þineþi seama de el. Upton Sinclair s-ar rãsuci înmormânt dacã ar avea cunoºtinþã de uriaºele cantitãþi de produsecancerigene, contaminate sau defecte, cu care China inundã lumea.

În mod sigur, aþi auzit deja despre unele din cazurile cele maigrave. Dacã luãm în considerare doar cazul metalelor toxice, au fostpãtuþuri de copii, biberoane de vinil ºi mãnuºi de grãdinã pentrucopii contaminate cu plumb; ursuleþi de jucãrie, tobe ºi trenurivopsite cu culori cu plumb; acelaºi tip de contaminare a mai avutloc ºi în cazul unor închizãtori ale salopetelor sau al unor cãmãºipentru copii; ºi o linie completã de accesorii ale pãpuºii Barbieîmpodobite cu „plumbul designerului”.

37

Aþi auzit probabil ºi de siropul de tuse ºi de pasta de dinþi încare s-a scãpat antigel ºi care a omorât sute de persoane, de pijama-lele îmbibate cu atât de multã formaldehidã, încât iritã pielea; dedelicatesele pentru câini ºi pisici infestate cu melaminã, substanþamortalã care a fãcut atâtea victime printre animalele dumneavoas-trã de casã ºi cel mai bizar produs al torturii chinezeºti, Aqua Dots,jocul infestat cu date rape despre care se povesteºte în deschidereaacestui capitol.

Oricât de alarmante ar fi aceste exemple, ele nu sunt decâtvârful unui foarte periculos iceberg. De la bateriile de telefon mobilcare explodeazã, la tofu 2 infestat de bacterii, de la peºtele plin pânãla bronhii cu antibiotice interzise ºi pânã la maºinile atât de pericu-loase în cazul unor accidente, practic nimic din ce se produce acumîn China nu poate fi considerat sigur. Acest capitol vã aratã de celucrurile stau aºa, care sunt produsele pe care trebuie sã le evitaþicel mai mult, ºi de ce, aºa cum a spus atât de corect senatorul DickDurbin, „Made in China” a devenit o etichetã-avertisment pe careniciun consumator nu trebuie sã o ignore.

Un lanþ al hranei otrãvite

Trebuie sã fii nebun sã mãnânci mâncare chinezeascã.

– Ron Vara

Multã lume percepe China – relativ corect – ca pe cel maimare producãtor industrial al planetei. Dar, din ce în ce mai mult,China reprezintã ºi ferma piscicolã, livada cu fructe ºi grãdina delegume a Terrei.

Astãzi, China este a treia þara exportatoare de alimente cãtreStatele Unite. Chinei îi revin peste 50% din usturoiul, 45% dinsucul de mere, 20% din mierea ºi 15% din produsele marine impor-tate din aceastã þarã. Greu de crezut, dar Agenþia pentru Alimente

38

2 Tofu este un produs pe bazã de soia, folosit uneori ca substitut al brânzei.

ºi Medicamente din SUA (FDA) testeazã mai puþin de 1% dintoate importurile americane. Ceea ce este foarte diferit de ce seîntâmplã în Japonia, unde se testeazã 10% din importuri. Dupã cumobservã USA Today, personalul insuficient al agenþiei „reprezintã oundã verde pentru produsele alimentare, inclusiv cele marine, careintrã pe piaþa Statelor Unite fãrã a fi testate”.

Producþia de peºte în China

Zhu Zhiqiu, proprietarul unei ferme piscicole, se aflã în posesiaarmei secrete a creºterii peºtelui sãnãtos: ºopronul cu produse far-maceutice. Înãuntru se aflã sticle de iod, pachete cu vitamine ºipreparate chinezeºti din ierburi, considerate a fi înlocuitori de anti-biotice. Ferma de peºte a lui Zhu, situatã într-un sat de pe cursulinferior al fluviului Yangtze, expediazã circa 2,5 milioane de fileuride somn în Statele Unite, printr-un importator din Virginia. Înciuda celor mai mari eforturi ale sale – are zeci de salariaþi care cu-rãþã apa în fiecare zi, iar peºtele e hrãnit cu saci cu hranã specialã,mult mai scumpã decât orezul – peºtele se îmbolnãveºte destul dedes. ªi atunci se folosesc medicamentele.

– Washington Post

China este primul exportator de somn, þipar ºi tilapia spreStatele Unite ºi al doilea furnizor de creveþi. Dar China este deasemenea cel mai mare exportator mondial de hranã marinã toxicã.

Problema peºtelui toxic începe de la observaþia cã proprietariichinezi de ferme piscicole, ca d-l Zhu din articolul citat mai de-vreme, sunt în mod inevitabil siliþi sã facã apel la o gamã extrem delargã de antibiotice interzise, preparate din plante dupã reþetelocale ºi substanþe a cãror folosire este ilegalã. Problema subiacentã,care va fi discutatã pe larg în capitolul 7 (dedicat barajelor ºi gestio-nãrii apei), este cã apele Chinei sunt unele dintre cele mai poluatedin lume, ºi, prin urmare, unele dintre cele mai nepotrivite pentrupisciculturã. Într-un astfel de mediu poluat, peºtele de crescãtorie

39

este, în mod special, vulnerabil la patru agenþi patogeni: viruºi,bacterii, ciuperci ºi paraziþi.

O modalitate comunã a crescãtorilor de peºte chinezi de acombate doi dintre aceºti agenþi – ciupercile ºi paraziþii externi –este sã împrãºtie în apa crescãtoriilor un praf numit verde-malahit.Aceasta este o substanþã cancerigenã periculoasã care a fostinterzisã oficial în China. Cu toate acestea, interdicþia nu i-a fãcutpe prea mulþi crescãtori chinezi de peºte sã renunþe la el.

O a doua modalitate frecventã prin care fermierii piscicolievitã moartea peºtilor este de a-ºi inunda apele cu o mulþime desubstanþe antimicrobiene ºi antibiotice interzise. Antimicrobienelesunt substanþe cancerigene care te pot ucide direct. Spre deosebirede acestea, antibioticele interzise te pot ucide sau îþi pot face rãuindirect. Motivul este urmãtorul: atunci când mãnânci peºte tratatcu astfel de antibiotice, organismul capãtã o rezistenþã naturalã laaceste medicamente ºi în cazul în care te îmbolnãveºti ºi ai într-ade-vãr nevoie de un antibiotic pentru a lupta cu infecþia, acesta nu-ºimai face efectul. În plus, bacteriile se pot transforma în specii foarterezistente la antibiotice.

Pe lângã angoasele pe care þi le produc toxinele conþinute înpeºtele chinezesc, consumatorii din lumea întreagã trebuie sã facãfaþã „pirateriei piscicole”. De exemplu, un truc folosit de exportatoriichinezi lipsiþi de scrupule este sã vândã periculosul „peºte gonflabil”cu eticheta deliciosului „monkfish”. Problema este cã „peºtele gon-flabil” conþine tetrodoxinã. Aceasta este o neurotoxinã puternicã,pentru care nu se cunoaºte niciun antidot; ea produce paraliziadiafragmei ºi deseori moartea, din cauza incapacitãþii de a respira.

Fructele ºi legumele Chinei

De mai bine de 20 de ani, Lai Mandai a mâncat ºi a vândutmazãre, varzã ºi pepeni verzi, cultivaþi pe o parcelã aflatã înapropierea unei topitorii de plumb din satul sãu. La fel ca ºi alþisãteni care au mâncat legume cultivate pe asemenea loturi, d-naLai, în vârstã de 39 de ani, s-a vãzut confruntatã cu probleme de

40

sãnãtate. „Când lucrez în grãdina de legume sau când spãl pe jos,mã simt atât de obositã ºi îmi simt degetele amorþite”, spune ea. D-na Lai, ca ºi alþi 57 de sãteni, a fost diagnosticatã ca având unnivel ridicat al cadmiului, metal greu care poate produce afecþiunirenale ºi scãderea duritãþii oaselor.

– Wall Street Journal

În China sunt cultivate jumãtate din legumele ºi aproape 20%din fructele lumii. Chinezii consumã ei înºiºi majoritatea acestorproduse, dar o parte din ce în ce mai mare este exportatã în StateleUnite, Europa ºi în restul lumii. Ca ºi în cazul exportului chinezescde peºte toxic, aceasta nu este o evoluþie pozitivã.

Una dintre cele mai mari probleme cu care ne confruntãmatunci când consumãm fructe sau legume chinezeºti este riscul dea îngurgita foarte toxicele metale grele, de exemplu mercur, plumbsau cadmiu, ca în cazul d-nei Lai din articolul citat mai devreme.De altfel, conform datelor oficiale chineze, peste 10% din pãmântularabil al Chinei este deja contaminat cu deºeuri de metale grele,provenind de la fabrici, mine, topitorii sau termocentrale.

Un al doilea motiv de îngrijorare îl constituie nivelele excesiv deînalte ale reziduurilor de pesticide gãsite adesea în produsele chine-zeºti. Dupã cum se afirmã documentat în Journal of EnvironmentalToxicology and Chemistry, problema subiacentã este tendinþa fermie-rilor chinezi de a folosi pesticide în exces, cu scopul de a obþinerecolte mai mari. În consecinþã, Agenþia Federalã pentru Alimenteºi Medicamente (FDA) se aflã în situaþia de a respinge produse agri-cole foarte diverse, de la ginseng sau zmeurã congelatã la ciuperci.

Dincolo de problema contaminãrii alimentelor cu antibioticeinterzise, metale grele ºi pesticide, chestiuni legate de prezenþabacteriilor ºi alterarea mãrfii se ivesc ºi din cauza lipsei unui lanþfrigorific adecvat în China. În orice þarã, lanþul frigorific începe curefrigeratoarele pentru fructe ºi legume. El continuã cu camioanefrigorifice, în care sunt transportate produsele respective. Un alt

41

sistem de frigidere ºi congelatoare este necesar pentru a stoca pro-dusele înainte de a fi comercializate. În toate aceste trei privinþe,China este absolut deficitarã.

De exemplu, China are doar circa 30 000 de camioane frigori-fice, faþã de aproape 300 000 câte se gãsesc în Statele Unite, iar ca-pacitatea sa de stocare la rece de-abia atinge 7 000 000 m3. Totuºi,conform unui studiu elaborat de firma de consultanþã A.T. Kearney,în urmãtorii zece ani, China va trebui sã aibã circa 365 000 ca-mioane frigorifice ºi 150 000 000 m3 capacitate de stocare la rece.

Diversele probleme de contaminare care pot apãrea din cauzalipsei unui lanþ frigorific adecvat sunt încã ºi mai mari în cazulcãrnii, dupã cum aratã acest fragment din Wall Street Journal:

Este o scenã pe care James Rice, directorul departamentului dinChina a firmei Tyson Foods Inc., a observat-o de nenumãrate oriîn aceºti trei ani de activitate în domeniul aprovizionãrii cu carnede pui: tone de pui îngheþaþi, încãrcaþi pe platformele unor cami-oane obiºnuite, acoperite cu pãturi groase pentru a fi ferite derazele soarelui, fãcând lungi cãlãtorii de-a lungul Chinei. „Estecãlcâiul lui Ahile al activitãþii noastre”, spune d-l Rice. Aceastãobservaþie aratã cum lipsa camioanelor frigorifice cu tempera-turã controlatã ºi a spaþiilor de depozitare frigorifice, precum ºilipsa unei tradiþii ºi a unei culturi în acest domeniu, limiteazãactivitatea firmei Tyson la câteva oraºe mari ale Chinei.

Asasini în Þara Jucãriilor

S-ar pãrea cã atunci când îl gâdili pe Elmo, acesta nu râde, ci areun acces.

– Jay Leno

În încercarea de a-i asigura pe copiii din lumea întreagã cã milioa-nele de jucãrii fabricate în China care tocmai fuseserã retrase de pe

42

piaþã deoarece conþineau vopsele toxice cu plumb ºi piese care seputeau înghiþi uºor nu le vor mai putea face rãu niciodatã, oficia-litãþi chineze de rang înalt au anunþat zilele trecute cã milioane depãpuºi au fost strânse ºi condamnate imediat la moarte… Conformagenþiei de ºtiri Xinhua, numai în ultimele trei zile patronii fabricilorau ridicat aproximativ 350 000 de pãpuºi Barbie din casele lor devis, în timpul unei serii de raiduri foarte violente. În timpul acestorraiduri, pãpuºile Barbie au fost despãrþite de pãpuºile Ken, dezbrã-cate la piele ºi rase în cap. Au fost apoi duse într-o zonã închisã, spri-jinite de un perete ºi împuºcate de un pluton de execuþie, în timp cemai mulþi soldaþi de jucãrie au fost obligaþi sã priveascã aceastã scenã.

– The Onion (revistã umoristicã)

Aceste reacþii satirice la retragerea jucãriilor chinezeºti, din celmai popular spectacol de divertisment american, cel al lui Jay Leno,ºi din revista umoristicã Onion (Ceapa), aduc mãcar o relaxare prininfuzie de comic, într-o situaþie extrem de preocupantã, mai alespentru pãrinþii care au copii mici. Deºi multã lume este dejaconºtientã de multe dintre detaliile acestei crize, meritã cel puþinsã trecem rapid în revistã gradul de risc al jucãriilor americane careau devenit instrumente aducãtoare de moarte, datoritã lipsei descrupule a producãtorilor chinezi. Iatã doar o scurtã înºiruire atipurilor de jucãrii retrase din vânzare:

• 3,8 milioane de jocuri de construit, care conþin niºte magneþia cãror înghiþire poate duce la moarte din cauza perforãriiintestinului;

• 1,5 milioane de jucãrii contaminate cu plumb, incluzândpopularele pãpuºi de pe „strada Sesam”;

• 1,5 milioane de trenuleþe de lemn vopsite în culori ce conþinplumb ºi 1 milion de cuptoare de jucãrie Easy-Bake (coace uºor),care pot prinde degetele copiilor în cuptor ºi apoi le pot arde;

• 253 000 de maºini inspirate de modelul Sarge din filmul dedesene animate Cars, ºi locomotive de jucãrie;

43

• 31 000 de peºti de plastic Skippy care pot rãni mâna unuicopil, ºi 15 000 seturi „Râdem ºi învãþãm”, care prezintã riscde înghiþire.

Pentru pãrinþii ºi copiii responsabili care cumpãrã jucãrii, estefoarte important sã subliniem cã, în timp ce marile firme americanede jucãrii încaseazã numeroase critici în presã, problema cu adevã-rat gravã este cea a jucãriilor foarte ieftine, fãrã brand. Este ºi cazuljucãriilor de Halloween, care încorporeazã substanþe toxice, suntinflamabile sau prezintã pericol de înghiþire.

Se naºte urmãtoarea întrebare: cum este posibil ca fabricanþiichinezi de jucãrii sã transforme un obiect atât de inocent ºi delicatîntr-un pericol potenþial? Vom reveni peste puþin timp asupra aces-tei întrebãri.

Maºinile zdrobite de pe Volga

Puneþi încã un produs pe lista exporturilor chinezeºti a cãror sigu-ranþã a fost pusã sub semnul întrebãrii: automobilele. Într-unuldintre rarele teste vizând comportamentul acestora în cazul uneiciocniri fãcute maºinilor chinezeºti în afara Chinei, ºi anume laMoscova, partea din faþã a cabinei – un Chery Amulet – s-a fãcutarmonicã. Revistele ruseºti de automobilism au scris cã testul arelevat una dintre cele mai proaste comportãri înregistrate de vreomaºinã ºi au cerut retragerea mãrcii respective de pe piaþã.

– Wall Street Journal

Nu numai produsele agricole sau mãrfurile ieftine precum jucã-riile sau brelocurile trebuie sã fie privite cu circumspecþie atuncicând au eticheta „Made in China”. Cum producãtorii chinezi seîndreaptã cãtre produse mai scumpe ºi mai pretenþioase, precumautomobile, avioane sau produse farmaceutice de ultimã generaþie,riscurile sunt ºi mai mari.

Sã examinãm industria de automobile chinezã, aflatã într-odezvoltare rapidã. Probabil cã veþi fi surprins sã aflaþi cã în China,

44

în prezent, se fabricã mai multe maºini decât în Detroit, dacã nupunem la socotealã camioanele de dimensiuni mai mici. Dar, spredeosebire de maºinile fabricate în Statele Unite, Europa sau Japonia,securitatea pe care o oferã mãrcile chinezeºti este extrem de scãzutã.

De exemplu, aºa cum s-a vãzut în articolul citat mai devreme,maºina chinezeascã Chery Amulet a clacat lamentabil la testul derezistenþã la ciocnire efectuat în Rusia. Alt indiciu semnificativ esteoferit de calitatea, sau mai bine zis de lipsa de calitate, a cabineiautomobilului, de asemenea chinez, Brilliance BS6. Într-un testeuropean standard, BS6 a fost propulsat, cu 40 mile pe orã, într-obarierã. Dupã cum relateazã analistul Chris Haak, rezultatele aufost dezastruoase:

În cazul maºinilor care sunt supuse la aceste teste, comparti-mentul pasagerului rãmâne aproape intact, fãrã vreo intruziunea podelei în zona în care ºoferul îºi þine piciorul ºi fãrã ca vreunaparat de pe bord sã-i sarã în faþã. La cele mai bune maºini,portiera ºoferului este încã funcþionalã; constructorul sacrificãdestul de mult din spaþiul maºinii, pentru ca pasagerii sã opoatã pãrãsi, dupã accident, practic nevãtãmaþi.

Din contrã, în cazul bietei maºini rãsfãþatã cu numele deBrilliance BS6, pedalele au intrat în spaþiul rezervat ºoferuluicu 40 cm, iar bordul – cu 18 cm. Portiera ºoferului nu s-a pututdeschide decât atunci când tehnicienii au intervenit cu orangã uriaºã, iar cadrul s-a deformat cu aproape 90 O ºi s-a opritde abia când a atins podeaua. Partea inferioarã a parbrizului s-adeplasat, dupã ciocnire, în acelaºi plan în care se gãsea înpartea superioarã, înainte de ciocnire. ªoferul a trebuit sã-ºiîmpartã spaþiul rezervat lui cu volanul, parbrizul ºi bordul. Elar fi fost probabil ucis instantaneu.

Probabil cã aspectul cel mai criticabil al industriei de auto-mobile chinezeºti „nesigure la orice vitezã” este faptul cã folosescatât America Latinã cât ºi Africa drept pieþe de desfacere pentru

45

vânzarea unor maºini ieftine, care nu ar trece nici testele de poluareºi nici pe cele de securitate de pe pieþele Europei sau ale StatelorUnite. Cu toate cã aceste maºini ieftine sunt foarte atractive pentrucei cu salarii mici, ele nu reprezintã altceva decât capcane ale morþiipe roþi ºi fabrici de poluare. Dar chinezii nu par jenaþi de acest lucru.Iatã comentariul lui Zheng Guoqing, directorul departamentului devânzãri pentru Africa a companiei chineze Great Wall (Marele Zid)Motor Co: „Raportul preþ–performanþã al produselor noastre esteavantajos ºi de aceea atât de multe þãri africane cumpãrã mãrcilenoastre. Aici, normele de poluare nu sunt foarte severe. Normelede securitate nu sunt nici ele prea drastice.”

Cauzele avalanºei de produse chinezeºti contaminate,defecte sau cancerigene

Multe dintre fileurile de somn „stil Sud” sunt într-adevãr din sud –ºi anume din sudul Chinei. În chiar rapoartele guvernului chinez seexprimã neliniºtea cã multe râuri din regiune sunt atât de conta-minate cu metale grele din reziduurile industriale ºi cu pesticide,inclusiv DDT, încât e periculos sã le atingi, cu atât mai mult sãcreºti peºte în ele.

– Washington Post

În acest moment este cazul sã ne întrebãm: de ce sunt mãrfu-rile chinezeºti atât de nesigure în privinþa unei game atât de largide produse? În apãrarea lor, oficialii chinezi argumenteazã cã acestemãrfuri sunt la fel de sigure ca în orice altã þarã din lume. Totuºi,statisticile spun altceva. Procentul de produse contaminate, defectesau prezentând un grad înalt de risc înregistrat de mãrfurile chine-zeºti în practic toate þãrile lumii întrece cu mult procentul expor-turilor sale la o mare varietate de produse.

În Japonia, de pildã, o treime din alimentele contaminate sunt deprovenienþã chinezã, în timp ce importurile de alimente din China

46

reprezintã doar 15% din totalul alimentelor importate. Similar, înEuropa, aproape jumãtate dintre produsele defecte identificate pro-vin din China. Un sfert dintre ele sunt jucãrii, dar altele acoperã ogamã largã, de la aparate electrice ºi automobile la corpuri de ilu-minat sau cosmetice. Acelaºi lucru este valabil ºi în cazul StatelorUnite. Chinei îi revin 60% dintre mãrfurile retrase ºi aproape 100%dintre jucãriile retrase de pe piaþã, depãºind cu mult procentele în-registrate la importul de jucãrii din alte þãri în curs de dezvoltare,cum ar fi Mexic sau Brazilia.

Tactica „momeºte ºi schimbã” ºi calitatea slabã a mãrfurilorchinezeºti

Anumite rabaturi de la calitate nu sunt foarte grave, dar altele suntde-a dreptul alarmante. Unul dintre exemplele cele mai neplãcutepe care le-am întâlnit în perioada în care lucram în China se referãla producþia ºi exportul unor ansamble de aluminiu folosite laconstruirea unor clãdiri comerciale înalte. Acestea susþin tone debeton, care se toarnã ulterior, deci comportarea lor este esenþialã.

Compania americanã care a proiectat ºi brevetat acest ansamblu apus la punct toate detaliile. Se ºtia exact câtã greutate trebuie sãsusþinã fiecare componentã, dar ºi aºa nivelul înalt de precizieinginereascã nu l-a putut împiedica pe producãtorul chinez de a luadecizia unilateralã de reducere a parametrilor. Când aceastã„eroare de fabricaþie” a fost depistatã, s-a descoperit cã o piesã dealuminiu cântãreºte mai puþin de 90% din cât ar fi trebuit. Unde adispãrut aluminiul? În buzunarul patronului fabricii, ca economiefãcutã pentru reducerea preþului de producþie. Singurul efect pentrucumpãrãtor era creºterea cotei de risc a produsului.

– Forbes.com

Unul dintre cele mai importante motive ale respingerii produ-selor chineze este o variantã a vechii tactici „momeºte ºi schimbã”,care constã în scãderea calitãþii. Iatã cum funcþioneazã:

47

O companie americanã, europeanã sau japonezã merge înChina pentru a plasa în strãinãtate producþia mãrfurilor sale.O companie chinezã câºtigã dreptul de a produce un prototipal produsului dorit, respectând exact specificaþiile companieiexportatoare. Aceasta este „momeala”.

Schimbarea survine la ceva timp dupã ce compania chinezãîncepe producþia masivã a produsului. La un moment dat,dupã ce a câºtigat încrederea clientului strãin, compania chi-nezã începe reducerea costurilor de producþie prin înlocuireamaterialelor folosite cu unele de calitate mai proastã, sau prinmodificarea designului. Dacã nu are controlori pregãtiþi pentrua depista deteriorarea calitãþii, pentru compania strãinã rezul-tatul poate fi dezastruos.

Un exemplu de acest fel poate fi cazul „Aqua Dots” 3, citat an-terior. Un distribuitor de jucãrii, Australia’s Moose Enterprises, apierdut milioane de dolari în vânzãri ºi ºi-a compromis în mareparte prestigiul mãrcii din cauza acestui scandal. În cele din urmã,investigaþiile companiei, efectuate într-o fabricã chinezã care acontractat producþia, a dovedit cã managerul înlocuise un liantnenociv folosit în procesul de producþie cu afrodisiacul toxic, pen-tru a realiza un câºtig ilicit.

Tãcerea mieilor protestatari

Dacã doriþi sã aveþi un bun sistem de protecþie a consumatorilor,protecþia protestatarilor este o cerinþã esenþialã.

– Wang Hai, avocat specializat în drepturile consumatorilor

Nu existã vreo recompensã, în China, pentru cei care criticãsistemul din interior – deºi critica lor este vitalã în asigurarea pro-tecþiei consumatorului. Din contrã, discuþiile critice sunt descurajate,

48

3 Afrodisiac, date rape drug (n.red.)

iar cei care totuºi criticã politica companiei chineze se pot alege cuînchisoarea, cu bãtaia sau cu amândouã. Soarta a trei persoane careºi-au asumat riscul criticii va fi prezentatã mai jos, folosind ca sursãreportaje din ziarul Financial Times.

Dr. Tang Zhixiong ºi-a acuzat colegii sãi medici de practicicontrare eticii medicale în chirurgia transplantului. În plus, d-naZhou Huanxi ºi d-l Shi Yuefu au denunþat, fiecare separat, compa-niile la care lucrau, pentru fabricarea de medicamente contrafãcute.

Dr. Tang s-a ales cu ameninþãri de recurgere la violenþã ºi seteme cã ar putea fi arestat pentru motive inventate; temerile salesunt, probabil, justificate. Dupã ce d-na Zhou a dovedit cã un tonicvândut femeilor însãrcinate ca întãritor al organismului nu eradecât ulei de ºarpe, ea a fost arestatã în urma unei reclamaþii tele-fonice ºi închisã pentru aproape 4 ani. Din pãcate, d-l Shi nu a fostatât de „norocos” ca dr. Tang ºi d-na Zhou. El a fost fugãrit de o ma-ºinã cu plãcuþe de înmatriculare false ºi s-a ales cu leziuni cranieneserioase.

Pentru început, vom ucide toþi avocaþii

Deºi avocaþii specializaþi în protecþia consumatorului sunt adesearidiculizaþi în Statele Unite, teama de amenzi de multe milioane dedolari duce totuºi corporaþiile la o atitudine mai responsabilã faþã desocietate. Din contrã, pentru cetãþenii chinezi sau pentru consumatoriipãcãliþi din afara Chinei este aproape imposibil sã dea în judecatãcompaniile chineze care vând produse contaminate sau deficitare. Iatãce putem citi în revista Fortune: „Se ºtie cã urmãrirea în justiþie acompaniilor într-o þarã strãinã este întotdeauna mai dificilã decâtjudecarea în propria þarã, dar complexitatea instrumentãrii unui cazîmpotriva unei firme chineze se datoreazã nu numai sistemului juridicdin China, ci ºi relaþiilor politice dintre Beijing ºi Washington. Aºa cumspunea un avocat, e ca ºi cum ai scuipa în vânt.

Într-adevãr, atunci când sunt date în judecatã, companiile chi-neze pur ºi simplu nu se prezintã în curþile americane; este practicimposibil sã ai acces la oricare dintre documentele lor. Acþionarea

49

efectivã împotriva acestor companii este complicatã ºi mai mult defaptul cã sediile lor sunt formale. Nu existã niciun fel de înþelegeribilaterale între China ºi Statele Unite, care sã asigure recurgerea lajustiþie. Dupã unele estimãri, un proces împotriva unei companiichineze dureazã cel puþin 10 ani ºi costã de 5 ori mai mult decâturmãrirea ºi pregãtirea rechizitoriului. Doar marile companii îºi potpermite sã plãteascã atât de mult ºi sã aºtepte atât de mult. Oricinealtcineva este exclus.

O culturã a profitului fãrã scrupule

Acþiuni luate de sus în jos nu vor rezolva problema, deoarece proble-ma în sine trece dincolo de autoritatea guvernului. Persistã o întrebaretulburãtoare, nãscutã odatã cu creºterea economicã rapidã a Chinei:cum e posibil ca atât de mulþi oameni sã doreascã sã încalce regulile,pentru câþiva dolari în plus, fie ºi cu preþul vieþilor omeneºti?

– Emily Parker

Probabil cã cea mai neliniºtitoare ºi controversatã parte aproblemei lui „Fabricat prost în China” este prinsã în cuvinteleEmiliei Parker, din citatul precedent. E vorba de faptul cã, în derutamoralã a Chinei post-comuniste, mult prea mulþi industriaºi suntlipsiþi de scrupule etice ºi morale, pentru a fi preocupaþi de altcevadecât de a face bani, prin orice mijloace – indiferent cât de mare epreþul plãtit, ca sãnãtate ºi siguranþã, de clienþii lor. Nu indepen-dent de aceasta, meritã menþionat cã, în raportul World ChristianDatabase, China are, de departe, cel mai mare procent de oamenifãrã religie din lume.

Douã cazuri celebre ilustreazã comportamentul lipsit de scru-pule al cel puþin unora dintre antreprenorii chinezi ºi concluzia cãnu existã niciun reper moral în cultura „otravei pentru profit” careînfloreºte în China.

Unul se referã la retragerea de pe piaþã a aproape un milion de„cauciucuri ucigaºe” produse de Compania pentru cauciuc HangzhouZhongce. Într-o anumitã fazã a procesului de producþie, într-o

50

acþiune clasicã de diminuare a calitãþii, producãtorul chinez arenunþat la un produs esenþial pentru siguranþa cauciucului – „ fâºiade gumã”, pentru a-ºi mãri profitul. E vorba de o bandã de 0,6 mmde cauciuc, adãugatã centurii radiale de oþel a cauciucurilor, pentrua preveni separarea celor douã jumãtãþi delimitate de centurã.Rezultatul inevitabil al omiterii acestei benzi constã în faptul cãaceste cauciucuri pot exploda, ºi ucide, o familie din patru, fiindmai periculoase decât un ºofer beat în weekend.

Un alt caz care ilustreazã, asemãnãtor, cultura „otrãvii pentruprofit” îl constituie infectarea mâncãrii pentru animalele de casã(câini, pisici), cu melaminã. Aceasta duce la moartea a circa 40 000de animale de casã în Statele Unite; ºi e important sã arãtãm de ceproducãtorii chinezi adaugã melaminã tocmai în asemenea produse.

Melamina este un produs chimic extrem de toxic, care are foarteredusã valoare nutriþionalã. Ea a fost adãugatã în hrana animalelorpentru un motiv foarte simplu: acela de a da impresia falsã a unuiconþinut mai ridicat de proteine. Ceea ce înseamnã un preþ mairidicat. Animalele de casã ale americanilor au plãtit, într-adevãr, unpreþ foarte ridicat.

Ochii larg închiºi ai corporaþiilor ºi consumatorilor

În timp ce oficialii guvernului chinez ºi antreprenorii ridicã dinumeri atunci când primesc critici pentru acele produse „ fabricateprost în China”, cel puþin o parte din critici trebuie îndreptate ºiasupra consumatorilor, precum ºi asupra companiilor care se aprovi-zioneazã din China.

Din partea companiilor, faptul care trebuie reproºat este cã nuimplementeazã sisteme adecvate de control al calitãþii. Dintr-unastfel de motiv, o companie ca Mattel a fost nevoitã sã retragã depe piaþã 10 milioane de jucãrii. Iatã cum comenteazã profesorulShih-fen Chen acest lucru: „Nu e vorba de câteva erori întâmplã-toare în procesul de producþie, care au scãpat controlului de cali-tate, ci de o greºalã gravã a firmei, care a lãsat sã intre pe piaþã 19 milioane de piese de jucãrii nesigure.”

51

În ceea ce îi priveºte pe consumatori, aceºtia se orienteazã, deobicei, dupã brandul produsului, mai curând decât dupã þara deorigine, atunci când cumpãra ceva. Altfel spus, cumpãrãm iPoduri,pãpuºi Barbie sau prize chinezeºti, nu pentru cã avem încredere înChina, ci pentru cã avem încredere în Apple, Mattel sau Bosch.Iatã o strategie a cumpãrãrii care trebuie serios revizuitã!

CCaappiittoolluull 44SSâânnggee ººii aarrmmee nnuucclleeaarree ppeennttrruu ppeettrrooll ––

oo ssttrraatteeggiiee ccoommeerrcciiaallãã aa CChhiinneeii

În vara ºi toamna anului 1941, negociatorii japonezi fuseserã su-pãraþi pe americani. Embargoul petrolier impus de Statele Unite nuva fi suspendat pânã când japonezii nu vor renunþa la expansiunealor militarã... Pânã în septembrie 1941, rezervele japonezilorscãzuserã la 50 milioane barili, iar navele lor consumau 2 900 ba-rili pe orã. Japonezii se aflau la o rãscruce. Dacã lucrurile conti-nuau aºa, rãmâneau ºi fãrã petrol, ºi fãrã opþiuni, în mai puþin dedoi ani. Dacã alegeau rãzboiul, aveau ºansa de a ieºi dintr-un con-flict prelungit. Cum a doua opþiune avea o oarecare probabilitate desucces, Japonia a ales rãzboiul.

– Lt. col. Patrick H. Donovan, Forþele Aeriene ale Statelor Unite

Poate fi o surprizã pentru multã lume cã nu arabii, în 1973, ciamericanii, în 1941, au fost cei care au impus primul embargoupetrolier din lume. Unchiul Sam a tãiat imediat importurile de petrolale Japoniei, imediat dupã brutala invadare a Chinei de cãtre aceasta.

Încercarea Statelor Unite de a exercita presiuni asupraJaponiei pentru a o determina sã se retragã din China a însemnat oumilire usturãtoare pentru o þarã care þinea atât de mult laimaginea sa. De asemenea, a lãsat Japonia cu o rezervã foarte micãde petrol, care urma sã se termine repede, astfel cã, într-un fel, i-alãsat acesteia puþine ºanse de a evita rãzboiul cu Statele Unite, careavea sã se declanºeze în urma atacului de la Pearl Harbour.

53

Pânã în prezent, petrolul a rãmas sângele oricãrei economii mo-derne ºi nu puþin sânge continuã sã se verse în Orientul Apropiat,în Africa ºi în alte locuri, pentru a controla ºi proteja vasta reþeacare aduce acest „aur negru” din îndepãrtatele þãri de origine, înfabricile sau în maºinile de pretutindeni. Ceea ce constituie onoutate neliniºtitoare în conflictele „sânge pentru petrol” este rolultot mai important al Chinei ºi caracterul distructiv al acestui rol.

Setea de petrol a Chinei, aflatã în continuã creºtere, nu aredrept consecinþã doar creºterea alarmantã a preþurilor combustibi-lilor. Politica cinicã a Chinei de a-ºi asigura necesarul de petrolfaciliteazã tragedii cum ar fi lichidarea protestatarilor din Birmaniaºi genocidul din Darfur. Dorinþa Chinei de a negocia „sânge ºi armenucleare pentru petrol” a dus, de asemenea, la accelerarea sensibilãa cursei înarmãrilor pe planetã ºi la proliferarea nuclearã.

Un preþ al petrolului care produce recesiune?

La urma urmei, avem doi foarte mari consumatori [Statele Uniteºi China] care se luptã pentru aceeaºi jucãrie.

– Gal Luft, Institutul pentru Analize de Securitate Globalã

Orice discuþie despre setea de petrol tot mai puternicã a Chineitrebuie sã ia în considerare faptul cã cel mai important consumatorîl constituie Statele Unite. Cu mai puþin de 2% din populaþia lumii,Statele Unite consumã circa 25% din petrolul produs pe glob. Încomparaþie, cu peste 20% din populaþia planetei, China consumãdoar 7%. Totuºi, cum economia Chinei continuã sã creascã rapid,partea ce-i revine din consumul mondial va creºte ºi ea – pe fondulscãderii consumului american. Faptele cele mai semnificative sunturmãtoarele:

• China este al doilea mare consumator de petrol al planetei,înaintea sa fiind doar Statele Unite; necesarul sãu de petroleste prevãzut sã se tripleze pânã în 2030.

54

• China este deja puternic dependentã de importul de petrol,care reprezintã peste 40% din necesarul sãu, iar acest procentajva creºte, conform prognozelor, la 60% pânã în 2020.

Din cauza creºterii cerinþelor de petrol ale Chinei ºi ale altoreconomii ale þãrilor în curs de dezvoltare, de exemplu a Indiei,Fondul Monetar Internaþional avertizeazã de pe acum asuprapericolului „ºocului permanent al preþului petrolului” ºi al uneirecesiuni globale semnificative induse de acest ºoc, în urmãtoareledecade. Þãrile dezvoltate, precum Statele Unite, Germania sauJaponia, vor fi afectate de acest ºoc al preþului petrolului, dar þãrilecele mai sãrace – de la Bangladeº ºi Cambodgia la Haiti ºi Mexic –vor fi afectate încã mai puternic.

Participarea crescândã a Chinei pe piaþa mondialã a petroluluipoate duce la inflaþie ºi recesiune. Dar ºi mai periculoase sunt stra-tegiile provocatoare ale Chinei în domeniul securitãþii energetice,întrucât efectele politice pe termen lung ale acestora pot afectastabilitatea economicã ºi politicã globalã. Pentru a înþelege acesteefecte, pentru început este necesar sã înþelegem temerile Chinei îndomeniul securitãþii energetice: teama de un embargou petrolieramerican sau de alte feluri de întrerupere a livrãrilor.

Temerile Chinei în domeniul petrolului

Energia este vitalã pentru securitatea ºi bunãstarea unei þãri. Unstat care nu-ºi poate aproviziona populaþia cu energie, într-un modrezonabil, recurge adesea la forþã.

– Senatorul Richard Lugar ºi fostul director CIA James Woolsey

China importã petrol din Orientul Mijlociu ºi din Africa. Drumulurmat de transportul petrolului trece prin strâmtoarea Malacca.Aceastã unicã rutã comportã niºte riscuri strategice. De îndatã cerelaþiile Chinei cu þãrile din sud-estul Asiei, sau cu Statele Unite,se înrãutãþesc, transportul petrolului va avea de suferit.

– Cotidianul China Popularã

55

Acum, China este cea mai mare economie mondialã care nuare o rezervã strategicã substanþialã de petrol, ºi implicit cea maivulnerabilã la accidentele pieþei mondiale de petrol. Fãrã importuri,China poate supravieþui doar 10 zile, faþã de 60 de zile în cazulStatelor Unite sau 100, în cazul Japoniei.

Datã fiind aceastã vulnerabilitate, teama acutã în privinþa se-curitãþii energetice a Chinei este cã Statele Unite ar putea face ce afãcut cândva cu Japonia – impunerea embargoului asupra exportu-rilor de petrol cãtre China, cu scopul de a exercita presiuni asupraeconomiei, comerþului sau politicii externe a acestei þãri. Acestetemeri nu par lipsite de temei, cel puþin din perspectiva Chinei.

Cazul cel mai probabil – dar nu singurul – în care Statele Unitear putea impune embargoul ar fi invadarea Taiwanului de cãtreChina. Dupã cum vom discuta mai detaliat în capitolul 10 al cãrþii,China a declarat explicit comunitãþii internaþionale cã aceastã„provincie renegatã” aparþine Chinei continentale. Dacã Taiwanulva continua sã reziste Chinei, sau dacã – mult mai provocator încã –,ºi-ar declara în mod oficial independenþa, o invazie de tip blitzkriega insulei intrã cu siguranþã în planurile militare ale Chinei.

Desigur, unul dintre rãspunsurile strategice cele mai logice aleStatelor Unite la o asemenea invazie ar fi blocarea foarte îngusteistrâmtori Malacca. Acest punct de trecere, atât de important, întreOceanul Indian ºi Oceanul Pacific, este locul prin care trec 80% dinimporturile Chinei. Blocarea acestei strâmtori înguste va tãiaefectiv linia aprovizionãrii cu petrol a Chinei.

Politica chinezã provocatoare a „jocului de sumãnulã” în aprovizionarea cu petrol

Datoritã rolului preponderent al garantãrii securitãþii aprovizionãriiþãrii cu petrol ºi gaz, atât de necesare creºterii economice a Chinei,guvernul de la Beijing ºi-a cultivat intens relaþiile cu þãrile din Orien-tul Mijlociu bogate în petrol, în special cu Iranul ºi cu Arabia Sauditã.

56

În urmãrirea încãpãþânatã a acestui scop, politicienii chinezi s-auarãtat mai mult decât dornici nu numai sã saboteze eforturile deneproliferare ale Statelor Unite, dar, de asemenea, sã lucreze înstrânsã cooperare cu guvernele care exportã terorismul islamic.

– Dan Blumenthal, Middle East Quarterly

Cum s-a pregãtit China pentru a face faþã temerilor sale privindsecuritatea aprovizionãrii cu petrol? Elementul central al strategieieste o abordare „de sumã nulã”, radical diferitã de abordarea ame-ricanã. În timp ce Statele Unite sunt preocupate de asigurarea pieþeipetroliere mondiale, China a adoptat o „abordare a contractãriibilaterale”, prin care încearcã sã blocheze produsele þãrilor bogate înpetrol. Blocându-le pentru sine, China eliminã, în fond, celelaltestate. În acest fel, China urmãreºte sã obþinã control fizic, mai curânddecât financiar, asupra petrolului, înainte ca acesta sã ajungã pe piaþã.

Îndepãrtarea celorlalte state de la rezervele de petrol ale plane-tei s-ar putea cu greu considera drept cea mai proastã trãsãturã astrategiei de securitate a petrolului promovatã de China. Aceastãtrãsãturã þine de abordarea amoralã a problemei. Simptomatic pen-tru o astfel de politicã e faptul cã, de la oamenii de afaceri proemi-nenþi la liderii politici, pânã la preºedinte ºi prim-ministru, se afirmãunanim: China nu va condiþiona niciodatã importul de petrol saude alte materii prime de vreun criteriu moral sau de respectareadrepturilor omului. Orice dictator e un posibil partener, sau, dupãcum s-a exprimat preºedintele Hu Jintao: „Doar afaceri, niciocondiþie politicã.”

Ghidatã de aceastã doctrinã amoralã, China s-a arãtat dispusãsã se angajeze în ceea ce Comisia Statele Unite – China a denumitsec „nereciprocitatea de piaþã”, încheind înþelegeri cu unele dintrecele mai periculoase regimuri totalitare de pe glob. În unele dintreacestea, China livreazã arme de distrugere în masã, inclusiv rachetefoarte sofisticate, în schimbul petrolului. În altele, oferã tehnologiipentru armele nucleare.

57

Probabil cã cea mai deplorabilã manifestare a caracteruluiamoral al politicii externe chineze este faptul cã îºi foloseºte în sco-puri comerciale dreptul sãu de veto la Naþiunile Unite ca modalitatede negociere a accesului la rezervele de petrol ale unor regimuriteroriste. Acest drept de veto rezultã din calitatea Chinei de mem-bru permanent al Consiliului de Securitate. Fiecare membru perma-nent are un asemenea drept, ºi este nevoie de veto-ul unui singurstat membru al Consiliului de Securitate pentru a bloca orice fel desancþiuni ONU sau folosirea trupelor ONU de menþinere a pãcii.

Date fiind idealurile umanitare care stau la baza activitãþiiNaþiunilor Unite ºi a trupelor sale de menþinere a pãcii, folosirea decãtre China a dreptului sãu de veto în scopuri comerciale este pur ºisimplu detestabilã. Rezultatul înseamnã mizeria umanã a milioanede oameni, dupã cum vom vedea mai jos, urmãrind genocidul dinDarfur, brutala suprimare a opoziþiei democratice în Birmania,transferul de tehnologie utilizabil în producerea armelor nucleare,ºi dezastrul din Angola.

Dreptul de veto al Chinei favorizeazã genocidul din Darfur

Toatã vara, Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite a dezbãtutdacã trebuie sã condamne sau nu guvernul sudanez pentru sprijini-rea criminalelor miliþii Janjaweed din Darfur... În mod sistematic,ambasadorul Chinei la ONU, Wang Guangya, a contribuit la în-dulcirea proiectului de rezoluþie contra Sudanului, pregãtit deStatele Unite, schimbând termeni mai ameninþãtori, precum „a luamãsuri ulterioare” împotriva Khartumului, în forme mai benigne,precum „luarea unor mãsuri suplimentare”. Scopul Beijingului? Pro-babil, protejarea investiþiilor sale în industria sudanezã de petrol, in-clusiv a cotei de 40% într-o rafinãrie care pompeazã peste 300 000barili pe zi, ºi a conductei de 1500 km care leagã câmpurilepetrolifere de Marea Roºie.

– The New Republic

58

Din 2003, fermierii negri din Darfur, provincie situatã în sudulSudanului, au fost victimele uneia dintre cele mai brutale campaniide înfometare sistematicã, viol ºi genocid, cunoscute vreodatã.Aceastã campanie de purificare etnicã a fost dezlãnþuitã de triburilenomade arabofone ºi de miliþiile lor Janjaweed, miliþii înarmate ºisprijinite militar de guvernul sudanez pro-islamist.

La baza conflictului din Darfur sunt o severã secetã ºi procesulde deºertificare datorat încãlzirii globale. Din aceste motive, tribu-rile nomade arabofone au intrat adânc în regiunea Darfur, în cãu-tare de pãmânt ºi apã, dizlocându-i brutal, cu ajutorul miliþiilor, pefermierii negri. Pânã acum, sute de mii de negri au fost omorâþi ºipeste douã milioane au fost nevoiþi sã se refugieze.

Pentru o bunã parte din sângele vãrsat în Darfur este responsabilguvernul chinez. În primii patru ani ai conflictului, China a refuzatîn mod ferm sã permitã Naþiunilor Unite atât impunerea de sancþiuniSudanului, cât ºi trimiterea unei substanþiale forþe de menþinere apãcii. În schimbul acestei protecþii diplomatice, Khartumul a fãcutdin China cel mai mare importator de petrol sudanez.

Ca platã pentru petrol, China a devenit primul furnizor dearme al Sudanului. Într-adevãr, tancurile, bombardierele, mitralie-rele ºi aruncãtoarele de grenade au fost folosite sistematic îngenocidul din Darfur.

Sub ameninþarea unui posibil boicot al jocurilor olimpice de laBeijing, din 2008, China a acceptat, în sfârºit, trimiterea unei forþeONU de menþinere a pãcii. Dar dezastrul fusese înfãptuit ºi triburilearabofone au dizlocat aproape complet fermierii negri din multezone ale Darfurului.

Setea de petrol a Chinei îi sacrificã pe cãlugãrii budiºti pentrusecuritatea energeticã

Hunta militarã din Birmania ºi-a arãtat adevãrata sa culoare poli-ticã sãptãmâna aceasta, trãgând cu arme automate în demonstranþiipaºnici ºi efectuând razii în mânãstirile budiste, soldate cu moles-tarea ºi uciderea unor cãlugãri. Dar criminalul dispreþ faþã de

59

drepturile omului arãtat de huntã aruncã de asemenea o luminãfoarte defavorabilã asupra Chinei, principalul partener comercial,aliat strategic ºi protector diplomatic al huntei. În timp ce protesta-tarii erau împuºcaþi în Birmania, China împiedica Consiliul deSecuritate de la luarea unor sancþiuni împotriva liderilor – ºi chiarde la emiterea unui comunicat de condamnare a huntei pentrufolosirea letalã a forþei.

– Boston Globe

În septembrie 2007, îndelung-pãtimitul popor birmanez s-aridicat pentru a protesta împotriva creºterii preþurilor la energie.Protestele s-au transformat rapid într-o manifestaþie pentru întoar-cerea la sistemul democratic, care fusese înlãturat în 1990, printr-oloviturã de stat militarã.

Hunta militarã a rãspuns violent la aceste demonstraþii paºnice,mãcelãrind mii de oameni, ucigând un ziarist strãin ºi închizând încuºti de animale cãlugãrii budiºti – care au ajutat continuarea pro-testelor – în lagãrele înconjurate cu sârmã ghimpatã în care au fostdepuºi manifestanþii.

Ca ºi în cazul Darfurului, o parte din sângele vãrsat cade înresponsabilitatea guvernului chinez. Când Naþiunile Unite au în-cercat sã intervinã în chestiunea birmanezã, China a fãcut uz dedreptul sãu de veto pentru a împiedica orice acþiune eficientã.

Motivul pentru care China îi protejeazã pe dictatorii birmanezieste încã un târg „sânge pentru petrol”. China intenþioneazã sã iapartea leului din rezervele de gaz natural ale Birmaniei, care se ri-dicã la peste 500 de miliarde de metri cubi. Dar, mult mai impor-tant, China îºi propune construirea unui oleoduct de douã miliardede dolari, din zona birmanezã a golfului Bengal, în provinciachinezã Yunnan.

Oleoductul chino-birmanez este o chestiune sensibilã, pentrucã permite importarea petrolului fãrã ca acesta sã mai treacã prinstrâmtoarea Malacca. Dupã cum am arãtat anterior, aceasta ar puteafi uºor blocatã, în caz de conflict, de marina militarã americanã.

60

Armament chinezesc clasic ºi nuclear pentru petrol

Beijingul a vândut mii de tancuri, piese de artilerie ºi transportoareblindate în Iran; peste 100 de avioane de luptã ºi zeci de vase deluptã mai mici. De asemenea, Beijingul a vândut Teheranului unîntreg complex de rachete ºi tehnologie de producere a rachetelor,inclusiv rachete aer-aer, sol-aer ºi rachete contra vaselor militare.ªi mai neliniºtitoare sunt transferul de tehnologie chinezã spre Iran,în domeniul rachetelor balistice ºi asistenþa în domeniul programelornucleare... China a trimis fabrici întregi în Iran, producând diversesubstanþe, în principiu de utilitate economicã; dar producþia aces-tora poate fi oricând redirecþionatã cãtre gaze toxice sau alte armechimice.

– Corporaþia Rand

Iranul – inclus de preºedintele Bush în „axa rãului” – deþine adoua mare rezervã de gaze naturale (prima fiind a Rusiei) ºi 10%din rezervele de petrol ale planetei. De aceea, nu e surprinzãtorfaptul cã veniturile din exporturile de petrol asigurã între 80% ºi90% din veniturile totale obþinute din export.

Astãzi, banii încasaþi din vânzarea petrolului alimenteazãaproximativ jumãtate din bugetul guvernului, ºi o bunã parte aacestui buget este folosit pentru cumpãrarea unor arme sofisticatedin China. Acestea acoperã o plajã largã, de la rachete Silkworm4,capabile sã loveascã vase în strâmtoarea Hormuz ºi rachete sol-aer,care pot doborî avioane comerciale sau militare, la o diversitate dearme convenþionale, inclusiv gloanþe cu mare putere de penetrare.

Dar bazarul de arme chino-iranian nu a fost deschis doarpentru apãrarea Iranului. Conform Departamentului de Stat alSUA, regimul fundamentalist, radical islamic de orientare ºiitã, afost, în mod sistematic, cel mai activ sponsor al terorismului. Eljoacã, de asemenea, un puternic rol destabilizator în Irak.

61

4 Vierme de mãtase (n.red.)

Eforturile iraniene de destabilizare a Irakului sunt încununatede succes, datã fiind influenþa Iranului asupra populaþiei ºiitemajoritare irakiene, ºi a miliþiilor radicale Mullah. Iranul acþioneazãca un protector al reþelei teroriste Al Qaeda, oferindu-i puncte delansare a atacurilor acesteia în Irak. În plus, serviciile iraniene subacoperire continuã sã introducã în Irak, prin contrabandã, armefabricate în China. Dupã cum am mai arãtat, acest arsenal includegloanþe cu mare putere de penetrare, care trec prin vestele anti-glonþ Kevlar ale soldaþilor americani, cum trece cuþitul prin unt.

Cel mai mare pericol, pentru pacea în regiune ºi în lume, îlreprezintã rolul cheie jucat de China în dezvoltarea capabilitãþilornucleare ale Iranului. Istoriceºte, a fost China cea care a oferit atâtexperienþã, cât ºi tehnologie. Chiar ºi acum, când oficialii guverna-mentali chinezi continuã sã nege implicarea Beijingului în acor-darea de asistenþã în domeniul nuclear, companiile chineze, cuacordul tacit al guvernului, transferã ilegal, în mod sistematic,materiale strategice ºi echipamente în sectorul nuclear al Iranului.

Dacã Iranul ar deveni putere nuclearã, o posibilã þintã ar fiIsraelul, cãruia Iranul i-a promis sã-l ºteargã de pe faþa pãmântului.Faptul cã Israelul are propriul arsenal de arme nucleare, cu care arputea rãspunde, pare sã fi fost uitat de cãtre iranieni.

Alt pericol potenþial de rãzboi îl constituie tensiunea cres-cândã dintre statul musulman ºiit iranian ºi state musulmane pre-dominant sunite, ca Arabia Sauditã, Iordania, Emiratele ArabeUnite ºi Egiptul. Dacã Iranul reuºeºte sã-ºi fabrice arma nuclearã,s-ar putea declanºa o cursã a înarmãrilor nucleare, care ar puteaduce la intrarea saudiþilor ºi egiptenilor în „clubul nuclear”.

Confruntaþi cu aceste pericole tot mai stringente, Statele Unite,Germania, Franþa, Anglia ºi Japonia au încercat sã tempereze po-litica Iranului încercând impunerea unor sancþiuni economice. Darîncercãrile lor s-au dovedit a fi zadarnice, dintr-un motiv foartesimplu: China. Un fragment din studiul lui Dan Blumenthal, apãrutîn Middle East Quarterly, ilustreazã modul în care China foloseºtedreptul sãu de veto din cadrul Consiliului de Securitate al ONU

62

pentru a-ºi asigura accesul la uriaºele rezerve de petrol ºi gazenaturale ale Iranului din zona Yadavaran. Aceasta conþine pânã la 3 miliarde de barili ca rezervã uºor exploatabilã ºi o capacitate deproducþie totalã de 300 000 barili pe zi:

„Ministrul chinez de externe Li Zhaoxing a zburat spre Teheranpentru a perfecta o înþelegere între compania chinezã de statSinopec ºi ministerul iranian al petrolului. Acordul ar viza ocolaborare pentru exploatarea rezervelor de petrol ºi gazenaturale din Yadavaran, în valoare de 100 miliarde de dolari,extinsã pe 30 de ani. Scopul vizitei lui Li a fost, evident, ex-ploatarea tensiunilor dintre Washington ºi Teheran în legãturãcu programul nuclear iranian. Vizita s-a desfãºurat pe fundaluldelicatelor negocieri ale Uniunii Europene cu Iranul privindprogramul nuclear al acestei þãri ºi al ameninþãrilor StatelorUnite de a supune dosarul iranian atenþiei Consiliului deSecuritate. Dupã ce acordul privind petrolul a fost semnat, Li aanunþat cã China va refuza sã înainteze Consiliului de Secu-ritate problema programului nuclear iranian.”

Poziþia ostilã faþã de sancþiunile contra Iranului, adoptatã deChina, a avut douã efecte foarte nefericite. Mai întâi, a facilitatsprijinirea unui regim care este atât de nepopular pentru o mareparte a populaþiei, încât ar fi putut colapsa pânã acum. Apoi,hotãrârea Chinei de a exclude posibilitatea sancþiunilor economicecontra Iranului a avut drept rezultat faptul cã Japonia ºi mai multeþãri europene au încercat sã negocieze direct cu Teheranul în pri-vinþa schimburilor comerciale. Argumentul lor: nu putem aºteptacu mâinile încruciºate pânã când China blocheazã cele mai bunerezerve de petrol neexploatate încã.

Politica Chinei favorizeazã corupþia ºi jaful în Angola

Angola oferã un exemplu terifiant de posibilitãþi irosite. Bogatã înpetrol ºi diamante, aceastã þarã de pe coasta de sud-vest a Africiieste extrem de sãracã. În primii câþiva ani ai acestei decade,

63

corupþia a atins cote atât de înalte, încât în acest an, mai mult deun miliard de dolari din veniturile din petrol ale statului angolez purºi simplu au dispãrut.

– Prof. John McMillan

Angola suferã de ceea ce economiºtii au numit „blestemulresurselor naturale”: cu cât sunt mai bogate resursele naturale ale uneiþãri, cu atât este mai probabil ca liderii politici corupþi ai acelei þãri sãîncerce sã-ºi transforme resursele respective în bani depuºi în conturilebãncilor elveþiene, în loc sã le foloseascã spre binele oamenilor.Nicãieri nu este mai vizibil acest adevãrat blestem decât în Angola.

Într-un efort diplomatic concertat de a elibera Angola de acestblestem, Statele Unite, Fondul Monetar Internaþional ºi BancaMondialã au fãcut apel la o mai mare transparenþã în administrareavenitului obþinut de statul angolez din petrol. Din pãcate, cel maimare obstacol în calea unei asemenea reforme a fost China ºi hotã-rârea sa de a trata în mod secret cu conducerea coruptã a Angolei.

În schimbul dreptului de a fora în Angola, China face plãþi ne-transparente oficialilor angolezi; mersul banilor este imposibil deurmãrit. China oferã, de asemenea, împrumuturi avantajoase guver-nului angolez, în mare parte evitând trezoreria publicã în favoareaunor bãnci offshore, sau pur ºi simplu ca ajutor electoral, în scopulmenþinerii la putere a partidului de guvernãmânt. Rezultatul aces-tor conexiuni chino-angoleze este cã acum Angola este un furnizorfoarte important de petrol al Chinei. Partea ruºinoasã a acestui târgeste cã, aºa cum raporteazã organizaþia Global Witness, în ciudavastelor resurse naturale ale Angolei, un copil angolez din patrumoare înainte de a împlini 5 ani, ºi aproape 10% din populaþia þãriirãmâne dependentã de ajutorul alimentar internaþional.

Un „rãzboi cald” în mãrile Asiei?

Ar trebui sã rezulte clar, din fiecare dintre exemplele enume-rate, cât de departe merge China pentru a-ºi asigura securitatea

64

energeticã. În finalul acestui capitol, este util sã reflectãm asupramodului în care apetitul tot mai accentuat al Chinei pentru petrolar putea sã o punã în stare de conflict cu câþiva dintre vecinii sãiasiatici importanþi. Un asemenea conflict este pe cale de a se dez-volta în legãturã cu rezervele de petrol din Marea Chinei de Sud,între arhipelagurile Spratly ºi Paracel.

Disputa legatã de insulele Spratly ºi Paracel

Tocmai când se pãrea cã Vietnamul ºi China îngropaserã securearãzboiului în legãturã cu conflictul legat de insulele Spratly5,Beijingul contestã un proiect al Hanoiului, în valoare de 2 miliardede dolari, referitor la exploatarea unor zãcãminte de gaze naturaleîn apropierea unui arhipelag stâncos din Marea Chinei de Sud.Izbucnirea acestui conflict este, probabil, cea mai puternicã indicaþiea faptului cã politica de deschidere dusã de Beijing în Asia de Sud-Est se „închide” atunci când e vorba de chestiuni care þin de securi-tatea energeticã... Relaþiile dintre China ºi Vietnamul vecin au fost,multã vreme, tensionate, mai ales în timpul conflictelor armate dela sfârºitul anilor ’70 ºi de la începutul anilor ’80. Cele douã state s-au confruntat într-un rãzboi scurt, dar sângeros, în ajunul inva-dãrii Cambodgiei de cãtre Vietnam, care a dus la rãsturnarearegimului Khmerilor Roºii, susþinuþi de Beijing. În 1988, Vietnamulºi China s-au confruntat într-o scurtã bãtãlie navalã, produsã dedisputa în jurul insulelor Spratly din Marea Chinei de Sud.

– Asia Times Online

Insulele Paracel ºi Spratly sunt ceva mai mult decât niºte stâncicare ies din mare, dar ele sunt situate deasupra unor importantezãcãminte de petrol. Insulele Paracel se aflã la distanþã aproximativegalã de China, Vietnam ºi Filipine. Atât China, cât ºi Vietnamulºi Taiwanul au pretenþii asupra acestor insule. Totuºi, China estecea care s-a instalat în insule. Profitând de rãzboiul civil dintre

65

5 Spratly = ºprot (n.red.)

Vietnamul de Nord ºi cel de Sud, China a instalat o garnizoanã îninsulele controlate, pânã atunci, de o garnizoanã sud-vietnamezã.China ºi-a menþinut acest control pânã astãzi, în ciuda protestelorenergice ale guvernului vietnamez.

Insulele Spratly sunt ºi ele disputate de China ºi Vietnam, darºi de Malaysia, Filipine ºi Taiwan; ele sunt, de asemenea, formatedin mici insule stâncoase ºi din roci ivite din mare. Se crede cã subinsule se aflã mari rezerve de petrol ºi gaz metan, poate la fel demari ca ºi rezervele Regatului Saudit sau ale Kuweitului. Ar însem-na cã ar fi vorba despre a patra mare rezervã de petrol ºi gaze dinlume – aºadar un obiectiv pentru care meritã sã te lupþi.

Ca ºi în cazul insulelor Paracel, China a avut confruntãrimilitare cu Vietnamul pentru Insulele Spratly; totodatã, atât China,cât ºi Taiwanul, Malaysia, Filipinele ºi Vietnamul au forþe armatepeste tot în zonã. Dacã viitorul va confirma existenþa unor rezervesubstanþiale de petrol ºi gaze, escaladarea acestui conflict, caredeocamdatã rãmâne la cote reduse, pare a fi inevitabilã.

* * *

În acest capitol, am vãzut cum tot mai acuta sete de petrol aChinei creeazã un numãr de conflicte în întreaga lume – de lamãcelãrirea cãlugãrilor budiºti din Birmania la genocidul din Darfur,de la instabilitatea crescândã din Orientul Apropiat la jefuireaAfricii. Un aspect reprobabil, comun tuturor acestor conflicte, estefolosirea, în plan comercial, al dreptului de veto al Chinei din Con-siliul de Securitate al Naþiunilor Unite, ceea ce duce, efectiv, la uncomerþ de genul „sânge ºi arme nucleare contra petrol”.

În capitolul urmãtor, vom examina o practicã la fel de repro-babilã a Chinei, pentru a se asigura cu resurse necesare dezvoltãriiindustriale, în special a industriei grele – e vorba de o varietate demãrfuri, de la aluminiu, cupru ºi minereu de fier la hârtie, cauciucsau lemn de tec. Aceastã practicã defineºte un brand de imperialismcare i-ar face pe Lenin ºi pe Mao sã se rãsuceascã în mormânt.

66

CCaappiittoolluull 55CCeell mmaaii iirroonniicc iimmppeerriiaalliissmm ddiinn lluummee

ººii aarrmmeellee ddee ccoonnssttrruuccþþiiee îînn mmaassãã

Se spune despre China cã este un uriaº care doarme, dar în realitate estecât se poate de treaz. Este elefantul care se furiºeazã în spatele nostru.Doar cã este atât de mare, încât de-abia îþi dai seama cã se miºcã.

– Zainab Bangura, activist politic din Sierra Leone

În 1916, Lenin, pãrintele îndepãrtat al comunismului chinez,descria imperialismul drept „cea mai înaltã formã de capitalism”.Scopul statelor imperialiste este folosirea resurselor lor financiaresuperioare ºi a experienþei politice ºi administrative pentru a-ºiexercita controlul asupra mineralelor, materiilor prime, produseloragricole ºi a oricãror alte resurse naturale ale þãrilor exploatate. Unasemenea control este dobândit, de regulã, prin mituirea conducã-torilor corupþi din þãrile mai puþin dezvoltate, ceea ce are drept con-secinþã facilitarea influxului de capital, a forþei de muncã calificate ºia abilitãþilor manageriale din þara imperialistã respectivã.

Primul val de capital ºi muncã îl constituie „armele de con-strucþie în masã” ale statului imperialist. Aceste arme sunt folositepentru a construi reþele de transport ºi comunicaþie, precum ºi in-frastructura pentru industria extractivã, care vor fi necesare pentruviitoarea exploatare a resurselor naturale.

De îndatã ce statul imperialist deþine controlul resurselor, letrimite „acasã”, pentru a-ºi hrãni propria maºinã industrialã.

67

În timp ce þara exploatatã este deposedatã de bogãþiile sale ºi îºi vede

mediul ambiant degradat, þara imperialistã produce valoare adãu-

gatã în cantitãþi importante, fabricând bunuri (produse industriale)

pe care le exportã pe pieþele lumii. Ea câºtigã astfel, în terminologia

lui Lenin, „super-profit”, în detrimentul þãrii exploatate.

În viziunea marxist-leninistã, aºa au stat lucrurile în zilele de

glorie ale Imperiului Britanic, în relaþiile sale cu coloniile din vestul

Africii, cum ar fi Kenia sau Uganda. Franþa a procedat la fel în

Africa de Est, cu colonii precum Coasta de Fildeº, Guineea, Mali sau

Senegal. ªi state mai mici, ca Belgia sau Portugalia, au dus politica

lor imperialistã în Congo, Angola sau Mozambic.

Astãzi, însã, într-o supremã ironie istoricã, existã o nouã þarã

imperialistã care jefuieºte mai multe dintre fostele colonii africane.

Nu este altcineva decât unul dintre cei mai virulenþi critici ºi una

dintre cele mai nefericite victime ale imperialismelor britanic ºi

japonez: presupusa marxist-leninistã Republicã Popularã Chinezã.

Peste tot în Africa, America Latinã ºi Asia, China foloseºte calul

troian al solidaritãþii sud-sud, pentru a construi, împreunã cu alte

þãri în curs de dezvoltare, o „coaliþie a muncitorilor”, orientatã îm-

potriva „nordului” imperialist, format din state ca SUA, Franþa,

Rusia, Marea Britanie. Sub masca acestei diplomaþii „sud-sud”,

China dezvoltã o redutabilã mixturã de capital subvenþionat de

stat, expertizã managerialã ºi forþã de muncã calificatã, ºi capãtã

partea leului dintr-un control economic tot mai pronunþat asupra

metalelor, mineralelor ºi materiilor prime, precum ºi resurselor

agricole ale globului.

Imprudentele þãri în curs de dezvoltare care sunt acum prinse

în pânza de pãianjen a imperialismului „sud-sud” dezvoltat de

China au acum parte de o dureroasã trezire la realitate. La originea

noului imperialism al Chinei este un apetit economic vorace pentru

resurse ºi materii prime.

68

Apetitul pentru materie primã al industriei grelechineze

Geologii chinezi estimeazã cã necesarul de materiale pentru viitorii30 de ani poate depãºi producþia cu un factor de pânã la 5. Prog-nozele sunt uimitoare: între 5,3 ºi 6,8 milioane de tone de cuprupânã în 2023 ºi 13 milioane de tone de aluminiu pânã în 2028.

– Asia Pacific Bulletin

Alegând sã fie „ fabrica lumii”, China s-a orientat cãtre unmodel dominat de industria grea, astfel cã, în mai puþin de treidecade, þara a fost transformatã, dintr-o imensã regiune patriarhalã,într-unul dintre cei mai mari consumatori de metale, minerale,lemn etc. ai planetei. Strategia Chinei este diferitã de cea a altorþãri în curs de dezvoltare, aflate în plin elan; de exemplu, India s-aorientat mult mai puþin spre industria grea, preferând domeniulsoftware, industriile furnizoare de servicii globale sau alte niºe aletehnologiei informaþiei.

Urmând modelul sãu de dezvoltare a industriei grele, Chinafoloseºte acum o jumãtate din cimentul lumii, un sfert din oþel, unsfert din cupru ºi o cincime din aluminiu. China este de asemeneaunul dintre marii consumatori ai cauciucului tailandez, ai ceaiuluibirmanez, ai cuprului cilean ºi filipinez, ai cobaltului congolez ºi aipastei de lemn indoneziene. Alte minerale sau materii prime intensfolosite de China, dar mai puþin cunoscute publicului, sunt calcarul,dolomitul, fosfaþii, precum ºi sulful necesar pentru procesarea unorminerale sau substanþe, cum ar fi zgura de titan sau acidul fosforic.

Strategia adoptatã de China pentru securitatea importuriloracestor produse este similarã celei adoptate pentru petrol. Chinaîncearcã obþinerea unui control fizic cât mai efectiv. Ea se strãdu-ieºte sã intre, mai întâi, în graþiile guvernelor þãrilor vizate, dupãcare înlãnþuieºte economia acelei þãri prin practic toate strategiiledescrise de Lenin în caracterizarea pe care o face imperialismului.

În prima fazã a relaþiilor sale cu o þarã în curs de dezvoltare,China acordã împrumuturi avantajoase, pe care le foloseºte drept

69

momealã; de asemenea, foloseºte uriaºa sa armatã de ingineri ºilucrãtori pentru a ajuta þara respectivã sã-ºi construiascã infra-structura – de la ºosele ºi baraje la hotele ºi stadioane, de la sedii aleparlamentelor sau palate prezidenþiale la facilitãþi pe sateliþi ºi reþelede comunicaþii. În aceastã privinþã, în ultimele decade, peste o miede firme chinezeºti, private sau de stat, au desfãºurat, în ºantierelede construcþii din þãrile în curs de dezvoltare, o armatã de peste 3 000 000 muncitori în construcþii. Sprijinite prin subvenþii ºi îm-prumuturi avantajoase din partea guvernului – capitalul financiardescris de Lenin – atât firmele chineze de construcþii de stat, cât ºicele private, au fost capabile de a pãtrunde pe pieþele respective.Dupã cum constatã Far Eastern Economic Review, guvernul chinez„pentru a obþine pârghii economice ºi politice în þãrile în curs dedezvoltare, ca ºi pentru a încuraja procurarea de produse ºi mânãde lucru calificatã din China, foloseºte finanþarea acestor þãri, careînsã nu sunt pregãtite pentru aºa ceva.”

În anumite cazuri, cum ar fi Sudanul ºi Birmania, China vindeºi arme, ca o modalitate de a sprijini clasa politicã conducãtoare, îngraþiile cãreia se gãseºte, sã se menþinã la putere. În cazurile celemai regretabile, China oferã favoruri politice, de la folosirea drep-tului sãu de veto în Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite, laameninþarea cu rãzbunarea, în cazul în care Statele Unite, Europasau Japonia se angajeazã în orice tip de embargou economic care îºipropune apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale.

Abordarea diplomaticã a relaþiilor cu þãrile în curs de dezvoltare,promovatã de China, pare foarte atractivã multor state africane, careau simþit, zeci de ani, greutatea jugului colonial/imperialist al naþiu-nilor europene. Iatã cum a descris Zhou Wenzhong, adjunct alministrului afacerilor externe al Chinei, aceastã situaþie, adaptatãla cazul genocidului din Darfur: „Cred cã situaþia internã din Sudaneste o problemã internã, ºi nu suntem în mãsurã de a impune cevastatului sudanez. Aþi încercat sã impuneþi economia de piaþã ºidemocraþia multi-partidicã. Suntem ºi împotriva embargourilor, pecare de altfel aþi încercat sã le impuneþi ºi împotriva noastrã.”

70

Asemenea diverse jocuri diplomatice ºi politice ale Chinei con-struiesc o atmosferã de „bunãvoinþã” între statele respective, daroferã totodatã Chinei ample oportuniþãþi pentru a îmbogãþi eliteleconducãtoare din þãrile în curs de dezvoltare, mituindu-i direct,pentru a le obþine favoarea. În multe cazuri, China este capabilã sãfoloseascã împrumuturile pentru a pretinde accesul la materiile primeale þãrii respective. China insistã de asemenea pentru deschidereapieþelor interne din aceste state pentru exporturile chinezeºti, ceeace adesea eliminã industriile locale din jocul comercial.

Desigur, investiþiile în autostrãzi ºi comunicaþii pregãtesc drumulpentru genul de comerþ inechitabil pe care China îl are în vedere.Când aceastã etapã este îndeplinitã, urmãtorul stagiu intrã în scenã.Este momentul în care îºi direcþioneazã capitalul sãu financiar ºiresursele sale umane spre dezvoltarea activitãþilor de extragere amateriei prime ºi a resurselor naturale, care iau drumul Chinei,pentru a se întoarce pe piaþã – în þara de origine sau oriunde alt-undeva în lume – ca produse finite, cu valoare adãugatã apreciabilã.Una dintre consecinþele benefice ale acestei strategii este oferireaunor oportunitãþi de angajare a forþei de muncã chineze. În acest fel,armele de construcþie în masã ºi strategia economicã globalãacþioneazã în favoarea prosperitãþii Chinei.

Într-adevãr, China îºi foloseºte ajutorul extern ºi angajareacapitalului sãu ca pârghii pentru lansarea unor cooperãri economiceinegale, „joint ventures” pentru exploatarea resurselor naturale. Înacest proces, naþiunile sunt sistematic jefuite de materiile prime ºiresursele lor naturale, care se întorc ca produse finite pe pieþeleinterne, adesea cu sacrificarea industriilor locale ºi cu ridicareacotei ºomajului. Sã vedem cum lucreazã efectiv aceastã strategie pecontinentul african.

Afacerile Chinei în Africa

Ar trebui sã ne unim ºi sã trimitem acasã imperialismul americandin Asia, Africa ºi America Latinã.

– Mao Zedong

71

Formal, relaþiile comerciale dintre China ºi Africa au începutîn 1414, într-un mod foarte spectaculos. Cu mare pompã, un îm-pãrat al dinastiei Ming a trimis spre „Continentul Negru” o flotã cupeste 60 de galere, cu un echipaj de peste 30 000 persoane, într-omisiune de comerþ ºi explorare. Primul schimb comercial chino-african s-a desfãºurat în modul cel mai echitabil, cu o pereche degirafe oferite în dar exploratorilor chinezi de cãtre ºefii locali, ºi cudeschiderea cãilor de comerþ prin care fildeºul, carapacele de broas-cã þestoasã ºi cornurile de rinocer erau schimbate pentru bijuteriile,mãtasea ºi mirodeniile chinezeºti.

Dar aceastã relaþie a durat puþin. Împãratul a murit, iar China s-aretras apoi într-o politicã externã izolaþionistã. Au trecut cinci secolepânã ce China a adoptat, din nou, o atitudine activã faþã de Africa.

Noile relaþii chino-africane au început prin anii ’60, puþin timpdupã ce Mao a rupt legãturile cu Uniunea Sovieticã. În încercareade a contracara ponderea Statelor Unite ºi totodatã a Uniunii So-vietice, Mao a îndreptat toatã forþa resurselor umane ºi industrialeale Chinei în sprijinul diferitelor miºcãri revoluþionare pentruindependenþã din Africa.

În multe þãri, chinezii i-au ajutat militar ºi i-au antrenat perebeli. Au trimis doctori ºi infirmiere. Au educat mii de studenþiafricani în universitãþile din China, sau în universitãþile locale, cuprofesori chinezi.

Poate cã elementul cel mai important în câºtigarea bunãvoinþeiafricanilor a fost trimiterea pe Continentul Negru a „armelor deconstrucþie în masã”. Mii de constructori ºi ingineri chinezi au con-tribuit la ridicarea infrastructurii strategice, cum ar fi calea feratãTanZam, care leagã Tanzania de Zambia. Aceastã cale feratã a jucatun rol important în izolarea guvernului apartheid al Africii de Sud.

Chinezii au construit de asemenea stadioane, atât pentru fot-bal, cât ºi pentru manifestãri politice, precum ºi alte aºa-zise „pro-iecte de prestigiu”. În aceºti ani ai rãzboiului rece, tendinþa politicãera de a încuraja solidaritatea noilor regimuri anti-imperialiste ºi dea rãspândi comunismul.

72

Dupã 30 de ani, aceste eforturi, a cãror motivaþie a fost purideologicã, au dat roade foarte profitabile pentru China. La începu-tul anilor ’90, dupã o retragere semnificativã ce avusese loc în dece-niul precedent – deceniul reconstrucþiei propriei economii – Chinaa revenit în forþã pe continentul african. De data aceasta, afacerilechineze erau afaceri pur ºi simplu. Scopul sãu strategic nu viza alt-ceva decât obþinerea controlului economic total asupra metalelor,mineralelor, materiilor prime ºi resurselor agricole, în care Africaeste pe atât de bogatã, pe cât este de sãracã în capacitatea politicãde a se apãra de asemenea agresiuni imperialiste.

Un alt cadou economic produs de eforturile ideologice ante-rioare ale Chinei este faptul cã foºtii rebeli, sprijiniþi de regimulmaoist, au ajuns acum la putere, ºi primesc cu braþele deschiseemisarii ºi antreprenorii chinezi. Unii dintre ei – puþini, dar foarteinfluenþi – au ajuns chiar în poziþii guvernamentale, în mai multeþãri. Mulþi dintre foºtii rebeli, ajunºi acum la vârste ºi poziþii respec-tabile, ºi-au schimbat uniformele de camuflaj în elegante costumede afaceriºti prosperi. Foºtii rebeli stau alãturi de mii de foºti stu-denþi care formeazã elita economicã a acestor þãri care au beneficiatde asistenþã politicã, militarã, economicã sau educaþionalã chinezã.

Acum, dupã cum a spus fostul vice-secretar de stat pentru pro-bleme africane, Walter Kansteiner, „China pur ºi simplu explodeazãîn Africa”, cãci China este acum o prezenþã semnificativã în toatecele 54 de state africane.

Ajutor binevoitor sau intruziune imperialistã?

În timp ce guvernele occidentale sunt preocupate de influenþa totmai puternicã a Chinei în Africa, unii analiºti chinezi privesc cuironie aceastã situaþie. În anii ’60 ºi ’70, China era preocupatã, înspecial, de exportarea revoluþiei în lumea a treia, de solidaritateaacesteia, de sprijinirea miºcãrilor de eliberare din þãrile africane.Acum, aºa cum afirmã ºi un cercetãtor al Academiei Chineze pen-tru ªtiinþe Sociale, comportarea Chinei aduce mai mult cu cea a

73

colonizatorilor. „Cum noi suntem aici pentru a face bani ºi pentrua pune mâna pe resursele lor, e greu de fãcut diferenþa.”

– The Economist

Ca ºi în anii ’60 ºi ’70, unul dintre cele mai puternice mijloacede influenþã ale Chinei în Africa continuã sã fie armele de con-strucþie în masã, puternic subvenþionate de guvernul de la Beijing.Este însã acum evidentã diferenþa, de nuanþã imperialistã, faþã desituaþia de acum câteva decenii, anume legãtura dintre ajutor ºiexploatarea resurselor.

În Congo, bogat în cupru, ºi în Guineea Ecuatorialã, bogatã înpetrol ºi lemn, China a construit drumurile necesare pentru trans-portarea resurselor cãtre porturi, de unde vor fi expediate în þaramãtãsii. În Algeria, care este a cincea þarã deþinãtoare de rezervede gaze naturale din lume, China a construit orice, de la terminalede aeroport ºi hoteluri de cinci stele la reactori nucleari.

Ruanda, care este bogatã în aur, staniu ºi tungsten, a beneficiatde toate tipurile de construcþii, de la ºosele ºi cãi ferate la centre deconferinþe sau clãdiri guvernamentale.

În Sierra Leone, bogatã în diamante, China a construit un nousediu al parlamentului, un stadion ºi noua reºedinþã a guvernului,ca ºi fabrici de tractoare ºi de zahãr; de asemenea, cel mai marehotel. În Etiopia, a cãrei poziþie în Africa este de mare interesstrategic, China a construit cel mai mare baraj de pe continent.

Totodatã, aºa cum se aratã în Wall Street Journal, chiar ºi înmicuþul regat Lesotho, „oamenii de afaceri chinezi deþin ºi opereazãîn circa jumãtate din supermarketuri ºi deþin o sumedenie de fabricitextile.” China controleazã de asemenea exploatarea lemnului peaproape întreg continentul. Primul producãtor african de lemn,Gabonul, este un furnizor important al Chinei, iar China esteprincipalul consumator al lemnului african.

Dar ce este în neregulã în toatã aceastã situaþie? Tratamentulbrutal aplicat minerilor zambieni poate oferi cel puþin un rãspuns laaceastã întrebare.

74

Împuºcãturi mortale

În adâncimea galeriilor minei Collum, norii groºi de praf fac aerulînecãcios ºi irespirabil. Iatã cum descrie muncitorul Chengo Ngui ozi de lucru, pentru care primeºte doi dolari: supraveghetorul lui nuºtie decât chineza, aºa cã nu înþelege ce îi spune. Cizmele de cau-ciuc ale lui Chengo sunt sparte. Instalaþia electricã prin care seacþioneazã evacuarea minereului curenteazã adesea. Dar lucrul celmai rãu, în aceastã minã din sudul Zambiei, aflatã în proprietateachinezilor, este cã muncitorii nu au nicio zi liberã. Niciodatã.

– Los Angeles Times

„Chinezii pur ºi simplu nu ne considerã oameni”, se plânge AlbertMwanaumo, fost muncitor în minele de cupru din Chambishi, carespune cã a fost împuºcat de un supraveghetor chinez. „Ei cred cãau dreptul de a ne conduce.”

– Wall Street Journal

Zambia este al ºaptelea producãtor mondial de cupru ºi, rele-vant pentru apetitul Chinei de a confisca resursele naturale în fo-losul sãu exclusiv, o companie chinezã se mândreºte astãzi cu faptulcã deþine una dintre cele mai mari mine de cupru ale þãrii, minaChambishi. China a cumpãrat mina pentru 20 de milioane de dolari,ºi a investit apoi alte 100 de milioane pentru mãrirea producþiei.Din pãcate, odatã cu tehnologia chinezã, au ajuns aici ºi condiþiilegrele, practic sclavagiste, de muncã.

De la început, orice activitate sindicalã a fost interzisã înChambishi, ºi cei care nu au respectat aceastã interdicþie au fostconcediaþi imediat. Oamenii erau obligaþi adesea sã lucreze însubteran fãrã cizme sau echipament de protecþie. În fine, plata eramai micã decât salariul minim garantat de guvernul zambian.

Aceste condiþii de lucru deplorabile n-ar fi fost incluse înaceastã carte dacã în minã nu s-ar fi produs o explozie care a ucis46 de muncitori. Acest tragic accident a generat un val de

75

sentimente anti-chineze, pentru cã, puþin timp înaintea exploziei,managerii chinezi aflaþi acolo au fost vãzuþi urcându-se în maºini ºipãrãsind în grabã locul pentru a-ºi salva pielea, însã fãrã a-i prevenipe muncitorii zambieni.

Investigaþia care a urmat accidentului a arãtat cã lipsa sindi-catului, care s-ar fi preocupat suplimentar de condiþii de lucru maisigure, a fost determinantã în producerea acestuia. În urma pro-testelor survenite, chinezii au fost obligaþi sã negocieze un contractcolectiv de muncã, prin care se promiteau condiþii de muncã ºimãrirea salariului, inclusiv retroactiv. Totuºi, chiar dupã semnareacontractului, plata retroactivã nu s-a produs. Rezultatul a fost unprotest care s-a terminat violent, dupã ce un supervizor chinez adescãrcat o armã în mulþime.

Cazul Zambiei ilustreazã maniera în care China îºi exportã înAfrica propriile sale condiþii, practic sclavagiste, de lucru. Secþiuneaurmãtoare va arãta cum China nu se rezumã la acapararea materieiprime, ci procedeazã la invadarea pieþei interne cu produsechinezeºti, ceea ce are un efect devastator asupra pieþei de muncãºi veniturilor.

Jefuirea Africii de Sud

În ultimul an, fabricile de confecþii din Africa de Sud au pierdut otreime din segmentul de piaþã, ceea ce înseamnã 17 000 de locuri demuncã desfiinþate. Urmeazã alte câteva mii, dat fiind ritmul cu careintrã pe piaþã hainele, textilele ºi încãlþãmintea fabricate în China.

– Business Africa

Abundenþa în minerale a Africii de Sud este uimitoare; þaraeste cea mai bogatã din Africa. Aici se aflã mai bine de jumãtate dinrezervele de aur ale lumii, mai bine de trei sferturi din manganul ºiaproape trei sferturi din cobaltul planetei. Ultimele sunt esenþialepentru obþinerea unor oþeluri de calitate sau a altor aliaje. În Africade Sud se gãseºte peste jumãtate din rezervele de metale din grupa

76

platinei, atât de importante în producþia de automobile, ºi aproapejumãtate din zãcãmintele de vanadiu, esenþiale în producerea unoraliaje ale titaniului, folosite în industria aerospaþialã.

S-ar putea crede cã, la o asemenea bogãþie de resurse, Africade Sud ar trebui sã aibã un excedent în comerþul cu orice partener.Ei bine, nu ºi dacã partenerul este China.

Exporturile Africii de Sud în China au crescut de peste douã oriîn ultimii cinci ani, dar aceasta a însemnat aproape exclusiv creºtereavolumului de minerale exportate, nu de mãrfuri prelucrate. În acesttimp, exporturile chineze au afectat puternic industria textilã ºi aconfecþiilor din Africa de Sud. Efectele negative ale „preþului chine-zesc” ºi ale practicilor comerciale incorecte ale Chinei sunt acumresimþite dureros de muncitori de origine mozambicanã, ugandezã sauswazilianã, care lucreazã în fabrici din Africa de Sud, dar, evident, ºide muncitorii þãrii-gazdã, confruntaþi acum cu ºomajul.

Moeletsi Mbeki, directorul adjunct al Institutului Sud-Africanpentru Relaþii Internaþionale, a caracterizat corect aceastã relaþiede tip imperialist: „Le vindem materii prime, iar ei ne vând nouãbunuri industriale, aºa cã rezultatul e previzibil: o balanþã comer-cialã defavorabilã Africii de Sud.”

Drumul spre sãrãcie al tutunului din Zimbabwe

Zimbabwe nu are petrol, dar este al doilea cel mai mare exportator deplatinã din lume, o substanþã esenþialã pentru industria de automobilea Chinei. Aparatura produsã în China bruiazã posturile de radio aledisidenþei din Zimbabwe, iar muncitorii chinezi construiesc o reºedinþãa preºedintelui Mugabe care valoreazã 9 milioane de dolari, al cãruiacoperiº din þigle albastre este un cadou oferit de guvernul chinez. Întimp ce politicienii occidentali îl condamnã pe Mugabe pentru distru-gerea mai multor cartiere mizere din oraºele þãrii, China îi furnizeazãavioane de luptã ºi transportoare blindate de circa 240 de milioanede dolari, în schimbul importurilor de aur ºi tutun.

– Fortune

77

Cazul Zimbabwe ilustreazã faptul cã China câºtigã control nunumai asupra mineralelor, metalelor ºi materiilor prime, ci ºi asupraproduselor agricole. În trecut, Zimbabwe îºi vindea producþia detutun printr-o licitaþie internaþionalã. Dar, aºa cum noteazã LindsayHilsum, „Acum, licitaþiile în Harare se fac discret – tutunul mergedirect în China, pentru cei 300 de milioane de fumãtori ai sãi, caplatã pentru împrumuturile acordate de bãncile chinezecompaniilor de stat, corupte, din Zimbabwe. Pe mãsurã ce sectorulagricol din Zimbabwe colapseazã, chinezii preiau pãmânturile pecare guvernul le-a confiscat de la fermierii albi, ºi cultivã pe eleceea ce li se pare mai profitabil.”

Dintr-o perspectivã mai largã, agro-imperialismul chinez înZimbabwe ilustreazã odatã în plus cum politica externã amoralã aChinei ajutã stabilizarea regimurilor dictatoriale, tiranice, din lume.Zimbabwe este o þarã condusã de pumnul de fier al preºedinteluiRobert Mugabe; ca ºi Angola, despre care am vorbit în capitolul an-terior, este o þarã ale cãrei vaste resurse minerale sunt sistematic je-fuite de cãtre elitele conducãtoare. Aºa cum se aratã în fragmentul dinsãptãmânalul „Fortune”, din mottoul acestei secþiuni, acest jaf nu arfi posibil fãrã ajutorul activ, militar ºi economic, al Chinei, pentru cãarmele Chinei sunt cele care îl þin pe Mugabe la putere – chiar dacãZimbabwe a devenit una dintre cele mai nãpãstuite þãri ale lumii.

* * *

Problemele descrise mai sus, referitoare la Congo, Lesotho,Africa de Sud, Zambia ºi Zimbabwe sunt doar vârful unui icebergmult mai mare, care scufundã rapid continentul african în abisul uneisãrãcii acute a maselor ºi unei corupþii cronice a elitelor. Nimeni nu adescris mai bine acest fenomen decât sud-africanul Mbeki:

Elitele politice folosesc controlul ce îl deþin asupra statuluipentru a colecta economiile micilor fermieri pe care, dacãaceºtia din urmã ar putea, le-ar folosi pentru perfecþionareatehnicilor agricole sau a altor activitãþi economice. Elitele

78

canalizeazã aceste fonduri cãtre propriul consum, ºi pentruîntãrirea instrumentelor represive ale statului. Cea mai mareparte a mãrfurilor consumate de elite sunt importate. Aºadar,consumul elitelor nici mãcar nu oferã vreo piaþã semnificativãpentru producãtorii africani. În loc de aºa ceva, ei irosesceconomiile populaþiei, care ar putea fi investite într-un sectorproductiv. Aceasta explicã sãrãcirea progresivã a Africii. Cucât elitele sunt mai consolidate ca deþinãtoare ale puterii, cuatât este mai puternic controlul pe care îl deþin asupra statului,ºi aºadar cu atât mai mult societãþile rurale se scufundã însãrãcie ºi cu atât mai mult economiile africane regreseazã.

Continentul african este încã singurul în care imperialismulchinez vâneazã metalele, mineralele, materiile prime ºi resurseleagricole. La rândul sãu, America Latinã oferã Chinei la fel de multeoportunitãþi.

Într-adevãr, cele mai mari resurse de cupru ale lumii sunt înChile. Bolivia are a doua cea mai mare rezervã de gaz natural dinAmerica de Sud ºi este bogatã în casiteritã, principalul mineral dincare se extrage cositorul. Atât Argentina, cât ºi Brazilia au marirezerve de minereu de fier. Chiar Cuba, cunoscutã mai ales pentruproducþia de zahãr, este un jucãtor important pe piaþa mineralierã,deþinând a patra cea mai mare rezervã de nichel ºi a ºasea cea maimare rezervã de cobalt de pe planetã. În plus, stimulate de cerinþeleChinei ºi de capitalul chinez, þãri ca Paraguay, Brazilia ºi Argentinaau devenit mari cultivatoare de soia.

Interesele Chinei în America Latinã

În anii ’60, Uniunea Sovieticã nesocotea doctrina Monroe a StatelorUnite, sprijinind lovitura de stat militarã a lui Fidel Castro în Cuba.Ulterior, tot ea a sprijinit insurgenþii din America Centralã.

Aceasta a declanºat o competiþie între dictatorii de extremã dreaptã,dictatorii marxiºti ºi modelul democratic american. În cele din

79

urmã, democraþia ºi economia de piaþã au învins. Aceste principii,promovate de Statele Unite, au fãcut statele latino-americane maiviabile politic, economic ºi comercial.

Acum, un alt stat comunist – Republica Popularã Chinezã – cautãlegãturi comerciale, diplomatice ºi militare cu America Latinã ºizona Caraibelor. Regiunea este bogatã în resurse naturale ºi oferãpieþe de desfacere în plinã dezvoltare pentru bunuri industriale ºichiar pentru arme.

– Stephen Johnson, The Heritage Foundation

Doctrina Monroe, care dateazã din 1823, afirmã dreptul Sta-telor Unite de a împiedica puterile strãine sã colonizeze stateleAmericii Latine. China desfide doctrina Monroe prin faptul cã folo-seºte multe din trucurile colonial-imperialiste pe care le-a exersatîn Africa în politica sa latino-americanã.

De exemplu, aºa cum noteazã The Economist, multe dintreconvenþiile pe care China le semneazã cu state latino-americane„sunt împrumuturi pentru dezvoltarea infrastructurii, ca instalaþiileportuare sau cãile de transport”. Asemenea investiþii sunt „orien-tate cãtre obþinerea de resurse din aceste regiuni”.

Sã ne gândim la cooperarea dintre China ºi Chile, în domeniulcuprului. Chile este cel mai mare producãtor de cupru; China este celmai mare consumator de cupru. Acum, peste jumãtate din cuprulchilian este trimis în China, din porturile a cãror modernizare ºiextindere s-au fãcut cu ajutor chinez. Ca un quid pro quo pentru acestcomerþ cu cupru, China a convins Chile sã semneze un acord de liberschimb care va distruge, efectiv, capacitatea industriei chiliene de aprospera. Dupã cum noteazã The Economist, „Problema aprovizionãriiChinei cu materii prime este cã acele þãri din cele douã Americi carefac un astfel de comerþ nu deþin capacitãþile de prelucrare care arpermite menþinerea în þarã a bogãþiei.”

Brazilia se gãseºte tot mai mult într-o astfel de strânsoareimperialistã, pe mãsurã ce China îºi extinde asistenþa sa economicã

80

la pretenþii asupra resurselor naturale ºi acces la pieþele braziliene.Iatã ce spune economistul brazilian Roberto Gianetti da Fonsecadespre asistenþa acordatã de China: „China nu este un partenerstrategic. China doreºte mai curând sã cumpere materie primã, fãrãnicio valoare adãugatã, ºi sã exporte produse industriale.” Statisticidin revista The Economist confirmã cã „aproape 60% din exporturileBraziliei spre China sunt bunuri primare, în special soia ºi minereu defier. Importurile din China sunt îndreptate cãtre high-tech ºi produsefoarte variate, cuprinzând electronice, maºini, chimicale. Acum,China pãtrunde în sectoare precum textilele, pantofii ºi jucãriile.”

Poate cã cea mai neliniºtitoare faþetã a politicii latino-ame-ricane a Chinei este strângerea relaþiilor cu Cuba lui Fidel Castro.Dupã cum se va vedea mai clar în capitolul 11, China a preluat por-turile militare ºi sateliþii de spionaj folosiþi odinioarã de UniuneaSovieticã, în timpul rãzboiului rece. Cuba nu este, însã, doar o mizãstrategicã ºi un post de ascultare. Cuba este totodatã þara cu rezerveextrem de bogate de nichel – un metal de mare importanþã strate-gicã. Nichelul e folosit la orice, de la monezi ºi magneþi la aliaje cuoþel, cupru, aluminiu ºi aur. Cum Statele Unite au încercat sã împie-dice exporturile de nichel spre vest, China s-a gãsit ºi mai aproapede aceastã resursã.

Comerþul chinez ºi izolarea diplomaticã a Taiwanului

Douã observaþii referitoare la strategia imperialistã a Chineitrebuie fãcute, înainte de a încheia acest capitol. Mai întâi, atât înrelaþiile cu Africa, cât ºi în cele cu America Latinã, pe agenda im-perialistã a Chinei existã chestiunea Taiwanului. Ambele conti-nente joacã un rol tot mai important în strategia Beijingului deizolare diplomaticã a Taiwanului.

De exemplu, aºa cum relateazã Agenþia Reuters, dupã ceBeijingul a anunþat anularea unei datorii de aproape 20 milioane dedolari ºi a oferit aproape 4 milioane pentru construirea unor

81

drumuri, spitale ºi a altor clãdiri, de stringentã necesitate, Senegalula rupt relaþiile diplomatice cu Taiwanul. Liberia a procedat la feldupã ce Beijingul a avansat un împrumut de 25 milioane de dolaripentru un fond de reconstrucþie ºi încã 5 ca împrumut fãrãdobândã.

Cu totul, aproape jumãtate dintre cele 25 de þãri latino-americane care încã recunosc Taiwanul se aflã acum pe punctul dea-ºi schimba diplomaþia, în urma unor promisiuni fãcute de China.Unul dintre primii dezertori a fost mica insulã a Grenadei. Ea oferão lecþie amarã nu numai în privinþa „diplomaþiei dolarului”,practicatã de China, dar ºi în privinþa consecinþelor corupþiei claseipolitice.

Ceea ce a determinat Grenada sã rupã legãturile cu Taiwanula fost o donaþie chinezã de 50 000 de dolari, oferitã pentru com-baterea efectelor unui uragan. Dupã cum a arãtat ziarul TaiwanTimes, banii nu au intrat în fondurile publice, ci în buzunarulprimului ministru, Keith Mitchell. Anterior, China acordase unajutor de 100 milioane dolari de-a lungul a 10 ani. Minuscula insulãcaraibeanã Dominica a fãcut un viraj asemãnãtor în martie 2004,dupã ce China a promis un ajutor de 100 milioane dolari pe operioadã de 5 ani, adicã peste 1 400 dolari pentru fiecare dintre cei70 000 de locuitori ai insulei.

Totodatã, aºa cum am vãzut în discuþia anterioarã despreCuba, China împleteºte adesea scopurile sale militare ºi obiectivelestrategice, cu obiectivele economice imperialiste. Pericoleleinerente ale eviscerãrii Doctrinei Monroe sunt reflectate în acestfragment din Miami Herald:

Ecuaþia strategicã în emisfera noastrã se schimbã ca un cancerpe care nu îl simþi... În centrele de urmãrire din Brazilia, teh-nicienii chinezi se familiarizeazã cu noul echipament digital derecunoaºtere, care, într-o zi, i-ar putea aduce în situaþia de adepista ºi distruge sateliþii americani ai serviciilor speciale. Înposturile de ascultare computerizatã din Cuba, experþii chinezi,

82

specializaþi în spionaj electronic, urmãresc semnalele sateliþilormilitari nord-americani ºi de asemenea conþinutul milioanelorde conversaþii telefonice ale cetãþenilor Statelor Unite. Peaerodromurile Venezuelei, ofiþerii chinezi instruiesc piloþii însubtilitãþile funcþionãrii noilor avioane de transport pe careguvernul preºedintelui Hugo Chavez le-a cumpãrat de laBeijing. De pe acest cap de pod, China încearcã sã-ºi dezvoltevânzãrile de echipamente militare – eventual de avioane deluptã – în întreaga Americã de Sud... Cum infiltrarea Chineiîn emisfera de vest s-a fãcut mai degrabã printr-o sumedeniede întreprinderi mici decât prin câteva trusturi vizibile,acþiunea a atras prea puþin atenþia marelui public. Dar aceastanu o face sã fie mai puþin periculoasã.

CCaappiittoolluull 66AArrddeerreeaa ccããrrbbuunneelluuii îînn iinndduussttrriiaa cchhiinneezzãã

ººii îînnccããllzziirreeaa gglloobbaallãã

Populaþia Chinei este atât de mare iar resursele sale atât de mo-deste, încât, dacã continuãm sã ignorãm problemele noastre demediu, va fi un dezastru pentru noi ºi pentru întreaga lume.

– Pan Yue, Administraþia Chinezã pentru Protecþia Mediului

Un exemplu-limitã al gravitãþii poluãrii produse în China dedezvoltarea industrialã este oraºul Bexi, situat în nord-estul þãrii.Este unul dintre primele 20 de oraºe, ca mãrime, ale Chinei. Centruimportant al industriei grele, el consumã circa 7 milioane de tonede cãrbune anual, ºi produce mai mult oþel pe cap de locuitor decâtorice alt oraº din China. În ciuda mãrimii sale, oraºul a dispãrutliteralmente din toate imaginile satelitare, din cauza norului gros desmog care se aflã tot timpul deasupra lui.

Întrebarea evidentã pentru cei care locuiesc în afara Chineieste urmãtoarea: de ce ne-ar pãsa? Într-adevãr, dacã cineva ar priviaceastã chestiune doar din perspectiva unei economii de piaþãliberã, ar putea rãspunde astfel: dacã chinezii vor sã-ºi polueze aerulºi apa, pentru ca în alte þãri consumatorii sã se poatã bucura depreþuri mici, atunci sunt liberi sã o facã.

O obiecþie la acest mod de a gândi – lãsând la o parte dispreþulsãu evident faþã de sutele de milioane de chinezi nevinovaþi, carecad victime poluãrii – este urmãtoarea: dupã cum am vãzut în capi-tolul 1, reglementãrile de mediu ale Chinei, extrem de laxe, precum

84

ºi slabele implementãri ale acestora, permit producãtorilor chineziobþinerea unui avantaj de preþ incorect în relaþia cu competitoriilor. Degradarea acutã a aerului ºi apelor Chinei reprezintã oimportantã sursã a unui avantaj în competiþia economicã, avantajcare duce la scãderea veniturilor sau la pierderea locului de muncãpentru milioane de oameni din alte þãri.

Dar existã, totuºi, un motiv ºi mai important pentru care po-luarea din China afecteazã orice om de pe planetã. Anume, faptul cãpoluarea extremã din China se rãspândeºte ºi în afara graniþelor sale.

Unele dintre efectele poluãrii aerului sunt regionale. Multe din-tre ploile acide care cad acum peste pãdurile, fermele ºi câmpurilede orez din Japonia, peninsula Coreei ºi Taiwan, îºi au originile înChina. Ploile acide „produse în China” au nivele de aciditate carese apropie de cel al oþetului.

În plus, Japonia, Coreea ºi Taiwanul sunt acum bântuite de fur-tuni de nisip puternice, care aduc tone întregi de praf galben toxicpeste pãmânturile lor. Furtunile de nisip pornesc din deºertul Gobi,colecteazã tot felul de poluanþi toxici când trec peste zona cea mai in-dustrializatã a þãrii, dupã care le transportã peste pãmânturile vecinilor.

Pe lângã aceste efecte regionale, poluarea produsã de China, lafel ca efectele de piaþã produse de economia chinezã, au ºi un aspectglobal. O problemã este foarte virulentul smog chinez, sau chog. 6

Acest chog este preluat de gazele arse de reactoarelor avioanelor ºicãlãtoreºte pânã în Canada sau Statele Unite. Într-adevãr, uneori,pânã la 25% din poluarea unor oraºe ca Los Angeles sau SanFrancisco îºi are originea în China.

Mai existã ºi problema cea mai gravã a tuturor necazurilor legatede mediu – încãlzirea globalã. Poate cã nu veþi fi surprinºi sã aflaþi cãChina a depãºit deja Statele Unite, ca principal responsabil de încãl-zirea globalã. Dar ceea ce este cu adevãrat uimitor este cã, în urmãtorii25 de ani, emisiile de bioxid de carbon ale Chinei vor fi de douã ori maimari decât cele ale tuturor celorlalte þãri industriale la un loc!

85

6 Cuvânt construit în limba englezã prin analogie cu „smog” pentru adenumi smogul produs în China (n.red.)

Ironia acestei contribuþii prolifice a Chinei la încãlzirea globalãeste cã, dintre toate statele mari ale planetei, China are cel maimult de pierdut. Încãlzirea globalã ameninþã topirea gheþarilor de peplatoul tibetan, care alimenteazã cele douã mari fluvii ale Chinei,Fluviul Galben ºi Yangtze. Ridicarea nivelului mãrii prin topireacalotei polare ar putea sã inunde oraºele de coastã ale Chinei, caShenzen ºi Shangai, dar ºi alte centre industriale ale litoralului,ceea ce ar afecta serios producþia þãrii. În plus, dereglãrile climaticeau dus la o secetã prelungitã în grânarul Chinei, situat în nordulþãrii, cu consecinþe dramatice asupra capacitãþii Chinei de a-ºiasigura producþia agricolã necesarã pentru consumul intern.

În analizele pe care le vom face, douã lucruri trebuie sã fiefoarte clare. Mai întâi, dimensiunea degradãrii mediului în Chinaeste pur ºi simplu stupefiantã. Apoi, încã mai supãrãtor, China nuvrea neapãrat sã fie unul dintre cei mai mari poluatori ai planetei.Aºa cum nisipul poluant este dus de vânt pretutindeni, poporulchinez este dus de valul unor factori politici ºi legislativi complecºiºi de un model de dezvoltare economicã nesãnãtoasã, care nu poatesfârºi decât rãu – nu numai pentru miile de chinezi care mor anualde boli datorate poluãrii, dar pentru noi toþi – în afara cazului încare nu se intervine în vreun fel.

Cum putem afla care este cel mai mare poluator?

China se îndreaptã cãtre o catastrofã ecologicã – probabil urmatãde consecinþe politice. În orice caz, cele mai multe oraºe chineze facca, prin comparaþie, Los Angeles sã fie curat ca un sat elveþian.

– Joshua Kurlantzick, The New Republic

Când un hocheist american prezintã simptome de intoxicare cumercur, el nu se aºteaptã câtuºi de puþin ca de vinã sã fie fabricilede pe cealaltã parte a planetei – adicã din China.

– Yale Global Online

86

Orice discuþie despre poluarea produsã de China trebuie sãînceapã cu câteva statistici semnificative. Datele sunt oferite deinstituþii credibile – Banca Mondialã sau chiar Agenþia Chinezãpentru Protecþia Mediului.

• În China se aflã 16 dintre primele 20 cele mai poluate oraºedin lume.

• Din 100 de oraºe chineze cu peste un milion de locuitori,douã treimi nu îndeplinesc standardele Organizaþiei Mon-diale a Sãnãtãþii în privinþa calitãþii aerului.

• China este lider mondial în emisiile de bioxid de sulf – primasubstanþã poluantã responsabilã pentru smog. Smogul ex-trem de toxic al Chinei – chogul – nu e responsabil doar pen-tru reducerea vizibilitãþii, el poate ucide atacând atât inima,cât ºi plãmânii.

• China eliminã în atmosferã 600 tone de mercur anual, circaun sfert din emisiile non-naturale ale planetei. Mercurul estenociv pentru sistemul nervos. Copiii sunt deosebit de vulne-rabili la asemenea intoxicaþii, simptomele fiind diverse, de laspasme ºi convulsii la cãderea pãrului, dinþilor ºi unghiilor –expresia „nebun ca un pãlãrier” îºi are originea în faptul cãmercurul este folosit la fabricarea pãlãriilor, de unde efectulnociv asupra meseriaºilor respectivi.

• China este campionul absolut la eliminarea în atmosferã asubstanþelor care reduc stratul de ozon. Distrugerea stratuluide ozon duce la creºterea riscului îmbolnãvirii de cancer,dãuneazã plantelor ºi vieþii marine, favorizeazã topirea calo-telor polare ºi contribuie la ridicarea nivelului mãrii ºi lainundarea coastelor.

Banca Mondialã estimeazã cã poluarea costã China între 8% ºi12% din produsul intern brut, adicã peste 1000 miliarde de dolari pean. Aceste costuri includ cheltuieli medicale, pierderi în pescuit ºirecolte agricole, bani cheltuiþi pentru combaterea dezastrelor naturale.

Într-un studiu fãcut de Banca Mondialã împreunã cu guvernulchinez s-a arãtat cã poluarea aerului ucide anual un numãr uriaº de

87

chinezi– circa 700 000 de persoane. Este simptomatic, pentrucomportarea totalitarã a guvernului chinez, cã Beijingul a cerut caaceste statistici, referitoare la victimele poluãrii, sã nu figureze înversiunea publicatã a raportului. Dar aceastã statisticã, la fel ca ºipoluarea însãºi, nu poate fi ascunsã.

Cel mai mare producãtor de poluare din lume

Cãrbunele care dã energie economiei chineze este în acelaºi timp celcare sufocã cetãþeanul chinez.

– Elizabeth C. Economy

La originea multor probleme legate de calitatea aerului înChina se aflã dependenþa puternicã a economiei de cãrbuneleautohton, cu un conþinut destul de ridicat de sulf ºi de calitatedestul de scãzutã, folosit la orice, de la producerea de electricitateºi utilizarea în industrie, pânã la încãlzirea locuinþelor ºi gãtit.China foloseºte cãrbune pentru circa 75% din nevoile sale energe-tice. În fiecare an, China consumã mai mult cãrbune decât Japonia,Anglia ºi Statele Unite la un loc.

Dimensiunea dezvoltãrii termocentralelor chineze este ului-toare. În fiecare sãptãmânã, China adaugã încã o termocentralã lasistemul sãu electroenergetic. În fiecare an, China construieºte noitermocentrale, suficiente pentru a ilumina în totalitate insulele bri-tanice. În fiecare an, capacitatea de ardere a cãrbunelui creºte cumai mult decât dublul capacitãþii de generare a electricitãþii înstatul California – peste 100 gigawaþi. Apetitul vorace al Chinei îndomeniul energetic este descris astfel în acest pasaj din Wall StretJournal:

Acum puþinã vreme, într-o dimineaþã ceþoasã, în estul Chinei,compania de producere a energiei Wuhu Shaoda ºi-a mãritproducþia de electricitate, arzând o tonã ºi jumãtate de cãr-bune pe minut, pentru a satisface ceva mai mult de jumãtate

88

din cererea oraºului Wuhu, un centru industrial cu douãmilioane de locuitori.

Dar nu numai cantitatea de cãrbune ars în China conteazã.Ponderea cãrbunelui în economia chinezã este mai mare decât înalte þãri, care se bazeazã în mai mare mãsurã pe petrol. Dependenþaputernicã a Chinei de petrol, dublatã de o iresponsabilã lipsã a teh-nologiilor anti-poluante, face din problema calitãþii aerului înChina o problemã foarte diferitã de cele cu care se confruntã þãriledezvoltate, cum ar fi Statele Unite sau Germania, cel puþin în ul-timii trei ani.

În primul rând, spre deosebire de ceea ce se întâmplã în StateleUnite, Germania sau Japonia, unde sunt aplicate tehnologii anti-poluare sofisticate, o bunã parte din ceea ce aruncã în atmosferãtermocentralele chinezeºti conþine nu numai bioxid de sulf, dar ºio cantitate mare de particule fine de materie. Acesta este un faptimportant, întrucât aceste particule fine sunt cei mai periculoºidintre toþi poluanþii care afecteazã calitatea aerului.

În al doilea rând, oraºele mici din China nu se bucurã de unaer mai curat decât oraºele mari. Aceasta pentru cã ºi oraºele micidepind de cãrbune, atât în cartierele de locuinþe, cât ºi în cele co-merciale. Aceasta înseamnã cã poluarea este rãspânditã practicuniform, ºi nu este concentratã doar în marile centre industriale.

În al treilea rând, spre deosebire de lumea civilizatã, undeautomobilul este singura sursã importantã de poluare, în Chinapoluarea „constantã” este cea a cãrbunelui. Acesta este ars întermocentrale, pentru uz industrial, dar ºi în sobe, pentru încãlzireºi gãtit, atât în oraºe, cât ºi în sate.

Chiar dacã China va putea controla poluarea termocentralelor,chiar dacã îºi va convinge locuitorii sã gãteascã cu gaz metan, pro-blema cea mare este cã aerul sãu va continua sã fie foarte poluat,în urmãtoarele câteva decade, din cauza creºterii exponenþiale anumãrului de automobile care vor intra în circulaþie. Sã ne gândimdoar la aceastã statisticã raportatã de Elizabeth C. Economy:

89

în fiecare zi, numãrul maºinilor în circulaþie pe ºoselele Chinei creºtecu 15 000 – ºi este de aºteptat sã aibã mai multe maºini decâtStatele Unite – adicã 130 de milioane – în 2040. În plus, ElizabethC. Economy mai aratã urmãtoarele:

În primul rând, se aºteaptã ca, în urmãtorii 25 de ani, China sãconstruiascã jumãtate din numãrul caselor care se vor construi peplanetã. Aceste clãdiri vor fi mari consumatori de electricitate, în-trucât este cunoscutã calitatea extrem de proastã a izolãrii termicea locuinþelor chineze. Aceasta va face sã se mãreascã dependenþaChinei de cãrbune ºi, implicit, sã agraveze poluarea.

În al doilea rând, China intenþioneazã sã transforme o jumã-tate de þãrani în orãºeni, trecându-i de la munca câmpului la ceaindustrialã. Statisticile aratã cã orãºenii consumã de trei ori maimultã energie decât sãtenii, cu frigidere, televizoare, cuptoare cumicrounde ºi alte aparate electrocasnice.

Pe lângã toate acestea, fabricile chineze sunt extrem de inefi-ciente energetic. Pentru a produce aceeaºi cantitate de bunuri, eleconsumã de 6 ori mai multe resurse decât Statele Unite, de 7 ori maimulte decât Japonia, ºi cel mai interesant, de 3 ori mai multe decâtIndia, cu care China este comparatã cel mai des. Dacã ar exista unmodel de fabricã de poluare, acesta ar fi cu siguranþã China.

Poluarea chinezã ºi ploile acide

A merge prin ploaie în Taiwan nu este la fel de romantic ca în filme,mai ales iarna, când începe sã batã vântul de nord-est. În decembrietrecut, oficialii de la Biroul Meteorologic Central au constatat cãmai multe zone din nordul insulei au fost serios afectate de poluare;aciditatea a atins valoarea maximã de 3,6 pH la Keelung. S-a re-comandat oamenilor sã poarte pãlãrii sau sã foloseascã umbrele,pentru a proteja pielea capului, întrucât aciditatea din Keelung estedoar cu puþin mai micã decât a oþetului.

–Taipei Times

90

Prin definiþie, ploaia acidã este ploaia cu un pH mai mic decât5,6 (7 fiind pentru o substanþã neutrã). Ea survine atunci cândbioxidul de sulf ºi cel de azot, provenite în principal din ardereacombustibililor fosili în termocentrale, reacþioneazã cu apa ºioxigenul din atmosferã, formând acidul sulfuric ºi cel azotic.

De ce este ploaia acidã atât de periculoasã? Pentru cã ucide înmod eficient. Ploaia acidã ucide peºtele când cade în râuri sau la-curi. Distruge direct recolta ºi deterioreazã calitatea solului, redu-când astfel recoltele viitoare. Ucide indirect pãdurile, slãbindcopacii ºi fãcându-i mai puþin rezistenþi la boli. Ploaia acidã reducede asemenea vizibilitatea, atacã materialele de construcþii, acope-riºurile, vopseaua exterioarã a maºinilor – ceea ce înseamnã, însu-mat, miliarde de dolari anual.

Ploile acide cad acum peste douã treimi din China. Ele sunt,în cea mai mare parte, consecinþa emisiilor de bioxid de sulf pro-duse de omniprezentele termocentrale pe cãrbune. Dar ºi siderurgiaîºi aduce contribuþia sa.

Dupã cum am observat ºi mai sus, nu numai populaþia Chineisuferã de ploi acide. Cam jumãtate din ploile acide ale Japoniei ºi ofracþiune importantã din cele care cad în peninsula coreeanã ºi înTaiwan poartã eticheta „Made in China”.

Poluarea ºi deºertificarea

Pãºunile altãdatã verzi din estul Mongoliei Interioare 7 seamãnã, dince în ce mai mult, cu o scenã din marile furtuni de nisip ale Ame-ricii anilor ’30. Furtunile de nisip care vin din aceste zone deºerti-ficate sunt resimþite tot mai supãrãtor în oraºele Chinei, iar efectelelor ajung – greu de crezut, dar adevãrat – pânã în Colorado.

– Ambasada Statelor Unite în China

91

7 Regiune a Chinei (n.red.)

Când rostim cuvântul „deºert”, ne gândim la Sahara sau laArabia Sauditã – în niciun caz la China. În realitate, China esteuna dintre þãrile cele mai afectate de deºert din lume. Un sfert dinpãmântul sãu, în special în partea de nord-est, este deºerticã. Înurmãtorii 20 de ani, unii experþi prezic cã 40% din teritoriul Chineiva avea aceeaºi soartã.

Deºertificarea Chinei nu este în niciun caz o noutate. Filozofulchinez Mencius semnala problema încã din anul 300 înainte deCristos, indicând ºi cauza antropicã a acesteia: agricultura intensivãºi pãºunatul excesiv.

Ceea ce este deopotrivã nou ºi alarmant este ritmul acceleratcu care acest proces se desfãºoarã acum. Conform Academiei Fores-tiere a Chinei, între 1950 ºi 1970 aproape 600 000 de mile pãtratedin teritoriul sãu s-au transformat în deºert. Astãzi, deºertul s-a apro-piat la 150 de mile de Beijing, iar circa 2 000 de mile pãtrate de su-prafaþã acoperitã cu locuinþe este pierdutã prin deºertificare înfiecare an. Acest numãr continuã sã creascã, în ciuda eforturilorstatului de stopare a fenomenului.

Pe mãsurã ce deºertificarea Chinei s-a accelerat, frecvenþa ºiseveritatea furtunilor de nisip ºi de praf asociate s-au mãrit ºi ele.Înainte de anii ’90, asemenea furtuni erau destul de rare. Dinpãcate, numãrul lor depãºeºte, acum, 20 pe an. Cel puþin jumãtatedin teritoriul þãrii este afectat. Unele dintre ele sunt atât deserioase, încât efectiv distrug porþiuni din Marele Zid. Sã ne oprimatenþia asupra acestui avertisment:

E primãvarã, ºi furtunile de nisip biciuiesc stepele MongolieiInterioare. Vârtejurile de nisip ºi norii de praf se ridicã în aer.Aceste gigantice furtuni se îndreaptã spre Beijing, trecândpeste zona cea mai puternic industrializatã, de unde culeg po-luanþii cei mai toxici – de la dioxina carcinogenã ºi particulelefine de cãrbune nears pânã la metale grele precum cadmiu,cupru, plumb ºi mercur.

Dupã ce se încarcã cu tone de substanþe toxice, dupã ce letransportã prin oraºele Chinei, furtuna se îndreaptã spre

92

Japonia ºi Coreea. Acolo, dupã cum afirmã Agenþia Coreeanãde Dezvoltare Ruralã, „o singurã furtunã poate transportapeste 8 000 de tone de nisip”. Cele mai puternice furtuni potduce la închiderea aeroporturilor, strãzilor, magazinelor ºiºcolilor. Dupã aprecierile Programului Naþiunilor Unite pentruMediu, costul pagubelor produse de asemenea furtuni este de6 miliarde de dolari pe an.

Tonele de praf galben nu afecteazã doar vecinii Chinei ºi eco-nomia regionalã. Aceste vârtejuri de nisip toxic îºi continuã cãlã-toria cu viteza de 1500 de mile pe zi, spre America de Nord, ºi neîntâmpinã pe drumul de la supermarket, pe care ne ducem coºulplin cu mãrfuri chinezeºti ieftine. Aºa cum spune profesorul TomCahill de la Universitatea Davis – California: „Suntem o lumemicã. Tragem în plãmâni aerul respirat de ceilalþi.”

Cel mai mare agent mondial de încãlzire globalã

Peste 80 de ani, 30 de milioane de chinezi vor fi sub nivelul mãrii,din cauza încãlzirii globale ºi ridicãrii nivelului mãrii. ªtim cã aºa seva întâmpla, deci trebuie sã cãutãm soluþii pentru protejarea zonei.

– Dr. Peter Walker, Federaþia Internaþionalã a Societãþilor de Cruce Roºie ºi Semilunã Roºie

Gazele care produc efectul de serã sunt, în primul rând, bioxi-dul de carbon, dar ºi metanul, oxidul de azot, ozonul ºi vaporii deapã. Ele au jucat un rol protector pentru evoluþia vieþii, constituindo „plapumã” care a pãstrat o temperaturã optimã. Atunci cândenergia trimisã de Soare ajunge pe Pãmânt, acesta are tendinþa de ao reflecta înapoi în spaþiu. Gazele care produc efectul de serã autendinþa de a o reþine, contribuind astfel la încãlzirea Pãmântului.

„Efectul de serã” se manifestã în atmosferã asemãnãtor modu-lui în care se manifestã într-o serã propriu-zisã. Aceasta este încãl-zirea globalã naturalã, fãrã de care temperatura medie a Pãmântului

93

ar fi mult mai scãzutã decât valoarea actualã, de 60 grade Farenheit,care convine dezvoltãrii vieþii marine ºi terestre, asigurând lanþulglobal al hranei.

Problema este cã, totuºi, dacã efectul de serã se accentueazã,temperatura Pãmântului poate creºte mult peste valoarea optimã.Sã ne gândim la ultimii 10 cei mai cãlduroºi ani: ei s-au înregistratîn ultimii 15. Creºterea temperaturii Pãmântului are tot felul deconsecinþe ecologice ºi economice negative.

Calotele polare încep sã se topeascã. În plus, atât zãpezile per-manente din apropierea polilor, icebergurile ºi gheþarii sunt în des-creºtere vizibilã. Una din consecinþe este cã, prin diminuareagheþarilor, sursele de apã potabilã se diminueazã.

Dupã cum am mai menþionat, Fluviul Galben ºi Yangtze dinChina se formeazã din gheþarii podiºului înalt al Tibetului. Aceºtigheþari se topesc, acum, cu un debit mult mai mare decât în aniiprecedenþi. Dacã încãlzirea globalã nu este stopatã, cel mai probabilscenariu pentru decadele urmãtoare este acesta: inundaþii ºi maisevere, urmate de o scãdere rapidã a debitelor fluviilor, dupã cegheþarii se vor fi topit.

Pe lângã ameninþarea pe care o prezintã pentru resursele deapã ale planetei, încãlzirea globalã are o serie de alte efecte radicale– inundarea unor suprafeþe ºi aridizarea altora. Alte efecte suntcreºterea numãrului de incendii ale pãdurilor, a frecvenþei ºi inten-sitãþii uraganelor în Statele Unite ºi a taifunurilor în China, precumºi apariþia „valurilor de cãldurã ucigaºe” în Europa ºi India.

Deºi multe state contribuie la încãlzirea globalã, China este înacelaºi timp cel mai puternic „încãlzitor”, precum ºi cea mai marevictimã potenþialã a acesteia. China se confruntã cu pericolul uneiinundãri a litoralului, cu micºorarea rezervelor de apã ºi cu scãdereaproducþiei agricole, dacã tendinþa de încãlzire globalã continuã înacelaºi mod.

Lucrurile nu ar fi atât de grave dacã China ar coopera în luptacontra încãlzirii globale. Dar realitatea este exact opusã. Cu fiecareocazie, China acuzã þãrile dezvoltate ca Statele Unite, Japonia ºi

94

statele vest-europene pe aceastã temã, fãrã ca ea sã ia vreo mãsurãserioasã. Cu toate cã Statele Unite fac eforturi mari în aceastãprivinþã, China refuzã sã coopereze. Mai mult, ea criticã Consiliulde Securitate al Naþiunilor Unite ori de câte ori ia în discuþieaceastã chestiune.

Poziþia Agenþiei Chineze de Protecþie a Mediului

Toate þãrile sunt foarte preocupate de modalitatea de a gãsi un com-promis între costurile, pe termen scurt, necesare pentru protecþia me-diului, ºi costurile pe termen lung, care vor trebui plãtite dacã protecþiava eºua. Dar China se confruntã cu o povarã suplimentarã. Proble-mele sale de mediu sunt alimentate atât de sistemul politic corupt ºinedemocratic, cât ºi de preocuparea Beijingului pentru creºterea eco-nomicã. Oficialitãþile locale ºi oamenii de afaceri nesocotesc, fãrã a fipenalizaþi în vreun fel, reglementãrile de mediu, se sustrag de la platataxelor de mediu ºi încearcã sã îi reducã la tãcere pe cei care li se opun.

– Elizabeth C. Economy

De ce a permis China o evoluþie care sã o transforme în ceamai poluatã þarã ºi în cel mai puternic agent de încãlzire globalã alplanetei? Aceasta este o întrebare importantã, deoarece China are,cel puþin pe hârtie, un set de reglementãri în materie de mediuaproape la fel de severe ca ºi Statele Unite. În practicã, însã, legilesunt cu totul neglijate.

La rãdãcina problemei stã faptul cã Agenþia Chinezã pentruProtecþia Mediului are un personal cu totul insuficient. În timp ceagenþia similarã din Statele Unite are 20 000 de inspectori, înChina nu sunt decât 300. În plus, în China, oficiile locale pentrumediu, care trebuie sã aplice legislaþia centralã, sunt în maremãsurã autonome, ºi adesea corupte.

În miezul problemei stã ºi faptul cã unele dintre fabricile celemai poluante sunt cele aflate în proprietatea statului. Acesta e un

95

mod de a pune lupul paznic la oi, pentru cã cere guvernului sã sesupravegheze pe el însuºi.

Existã ºi anomalia unor amenzi foarte mici pe care le primescagenþii poluanþi. Aceste amenzi nu sunt privite ca inhibitori aipoluãrii, ci ca o micã creºtere a costului producþiei.

În fine, China are, tradiþional, o relaþie proastã cu mediul. Desecole, conducãtorii þãrii au încercat sã subjuge natura intereselorlor, în loc sã trãiascã în armonie cu ea. Iar Mao a impus poporuluicerinþa „trebuie sã cucerim natura ºi sã ne eliberãm de naturã”.

În sistemul comunist, existã puþin respect pentru drepturilealtora, inclusiv pentru dreptul la apã curatã ºi la aer curat. În aceas-tã atmosferã indiferentã ºi permisivã, patronii de fabrici chinezi fiecã ignorã reglementãrile de mediu, fie cã încearcã sã-i pãcãleascãpe inspectorii mai conºtiincioºi.

O asemenea tacticã, practicatã de circa o treime dintre pa-troni, este de a pune în funcþiune instalaþiile antipoluante doar pedurata vizitei inspecþiei guvernamentale. Nu e greu sã procedeziastfel, întrucât inspectorii corupþi îºi anunþã adesea vizitele, în spe-ranþa obþinerii unor bacºiºuri. Iatã ce observã, îndreptãþit, JosephKahn de la New York Times:

Uriaºul tribut plãtit de oameni ºi de mediul ambiant pentrudezvoltarea rapidã a Chinei nu este doar un efect colateral, ne-aºteptat ºi nedorit; este de asemenea opþiunea explicitã a oa-menilor de afaceri ºi a oficialilor guvernamentali care tolereazãmoartea ºi degradarea ca preþ inevitabil al progresului.

Nici grupuri ecologiste ca Sierra Club nu au ºanse de reuºitã înChina. Departe de a fi respectaþi, militanþii pentru protecþia me-diului în China sunt victimele a tot felul de abuzuri – de la amenzi,la bãtaie sau închisoare. Un exemplu notoriu este Wu Lihong. Dupãce a fost omagiat în Marea Casã a Poporului ca unul dintre cei maibuni specialiºti în probleme de mediu, un an mai târziu a fost bãtutºi închis, plecând de la acuzaþii false de ºantaj.

96

Trebuie menþionatã ºi o altã cauzã a poluãrii din China: creºte-rea prezenþei companiilor strãine ºi a lobbyului fãcut de susþinãtoriiacestora în peisajul economiei chineze. Dupã cum am vãzut în ca-pitolul 1, o mare parte din investiþiile directe care se fac în Chinaprovin din companii care au sediile în þãri precum Japonia, Coreeade Sud, Taiwan sau Statele Unite, care sunt foarte active în a ex-porta industriile lor poluante în China. Într-adevãr, însuºi sistemulnefuncþional al protecþiei mediului în China acþioneazã ca unmagnet pentru investitorii strãini.

Este, aici, atât un pericol, cât ºi un paradox, care nu poatescãpa din vedere niciunui cunoscãtor al istoriei Chinei, conºtientde „umilirea strãinã” la care a fost supusã aceastã þarã în ultimeledouã secole. Pericolul este cã interesele acestor puternice companiieconomice strãine prevaleazã asupra voinþei politice a guvernuluicentral, fãcând imposibil controlul eficient al Chinei asupra propri-ei poluãri. Paradoxul este cã, în timp ce Partidul Comunist Chinezcautã toate cãile prin care China poate ajunge o superputere, tot elpierde controlul asupra propriului destin, în favoarea atotpu-ternicelor interese economice strãine.

Puneþi toate acestea laolaltã ºi obþineþi ce se vede: cea maigrav poluatã þarã de pe Pãmânt, cu enorme probleme de mediu,care nu sunt doar regionale, ci, în esenþã, globale.

97

CCaappiittoolluull 77RRããzzbbooiiuull bbaarraajjeelloorr ººii aall aappeelloorr

Zhang Lishan stã lângã mica sa grãdinã de zarzavat, înconjuratãde bãltoace cu apã stãtutã, urât mirositoare. Grãdina este irigatãde un mic râu care deserveºte, în amonte, o fabricã de hârtie. „Cugreu pot creºte ceva aici, pentru cã apa e poluatã”, spune el. „Omoarãtoþi peºtii, ºi mulþi dintre vecinii mei s-au îmbolnãvit”. D-l Zhang edeparte de a fi singurul în aceastã situaþie.

De-a lungul zonelor mlãºtinoase ale þãrii aflatã într-un proces deindustrializare rapidã, apele poluate ucid zeci de mii de oameni înfiecare an, ameninþând sãnãtatea altor câteva milioane ºi com-promiþând recoltele micilor fermieri, care nu au alte resurse eco-nomice din care sã se întreþinã.

– Financial Times

Din cei vreo 2000 de sãteni din Huang Meng Ying, 9 sunt surzi, 14cu handicap mintal, 3 orbi ºi 9 cu handicap locomotor. Sãtenii semai plâng de creºterea numãrului malformaþiilor apãrute la naºtereºi de diferite infecþii, datorate, dupã pãrerea lor, faptului cã apelesunt contaminate... O simplã privire aruncatã râului, cândva sursade irigaþii pentru una dintre cele mai fertile regiuni ale þãrii, te facsã înþelegi de ce fermierii gândesc astfel. Apele, cândva curate, suntpline de gunoaie ºi reziduuri chimice, fãcându-le nepotrivite pentruirigaþii ºi, evident, pentru bãut.

– Asian Chemical News

98

China nu este doar cea mai mare fabricã a lumii. Este, totodatã,cea mai mare „ fabricã de cancer” ºi cel mai mare incubator de boli.Unul dintre motivele majore ale acestui dezastru este nivelulincredibil de ridicat al poluãrii apelor.

Poluarea apelor este atât de severã încât multe dintre lacurileChinei ºi multe porþiuni ale râurilor sale reprezintã întinderi de gu-noaie ºi reziduuri chimice a cãror atingere este toxicã. În conse-cinþã, peste jumãtate din populaþie – adicã cam 700 milioane dechinezi – beau apã de calitate aflatã mult sub normele OrganizaþieiMondiale a Sãnãtãþii, astfel încât cancerele de stomac, ficat sauintestin au devenit cele mai de temut secerãtoare de vieþi din þarã.

Aceastã situaþie nu este cauzatã doar de dezvoltarea neglijentãa industriei. Cantitatea imensã de îngrãºãminte ºi pesticide, ca ºireziduurile umane ºi animale, îºi au ºi ele partea lor de vinã.

Poluarea apelor de cãtre industrie

Guvernul Chinei s-a grãbit miercuri sã protejeze unul dintre oraºelecomerciale din sudul þãrii, Guangzhou, care numãrã 7 milioane delocuitori, de o scurgere de substanþe toxice – al doilea dezastru pro-vocat de o eroare umanã care a afectat râurile Chinei în ultimeleºase sãptãmâni. Cum un nor toxic de benzen din primul accidentajunsese în Rusia, fãcând pe localnici sã înroºeascã „linia verde” atelefonului de prim-ajutor, acum autoritãþile chineze au încercat sãgoleascã mai multe rezervoare de apã în fluviul Bei, pentru a diluascurgerea de cadmiu provenitã de la o uzinã siderurgicã.

– Associated Press

Cele mai poluante industrii ale Chinei sunt fabricile de hârtieºi pastã de lemn, industria alimentarã, tãbãcãria ºi mineritul. Doarpe malurile fluviului Yangtze se aflã peste 9000 de uzine chimice ºizeci de mii de alþi poluatori, de toate felurile ºi mãrimile.

În anumite cazuri, fabricile mici, unde nu existã niciun controlîn privinþa poluãrii, aruncã fãrã nicio opreliºte reziduurile toxice în

99

râuri sau fluvii. În alte cazuri, fabricile mari, echipate cu cele maisofisticate instalaþii antipoluante, folosesc aceste tehnologii pentrua reduce costurile de producþie. Ele nu se tem de sancþiuni, întrucâtreglementãrile sunt permisive, iar oficialii locali care ar trebui sã leurmãreascã sunt adesea corupþi.

Cei mai frecvenþi poluanþi sunt dioxinele, solvenþii, metalele(ca mercurul, plumbul sau cuprul) ºi, de asemenea, pesticidele foartepersistente ca clordanul, mirexul sau DDT. Dupã cum noteazã WallStreet Journal:

Industria textilã a Chinei este una dintre cele mai nocive. Pelângã metalele grele ºi diferite substanþe cancerigene, vopselelepentru pânzeturi pot conþine multe substanþe chimice nocive,iar firele sunt adesea trecute prin amidon, înainte de a fi þe-sute. Deversarea unor mari cantitãþi de amidon poate absorbiaproape tot oxigenul din ape, omorând peºtii ºi transformândrâurile în reziduuri curgãtoare.

Apele Chinei devin uneori de o culoare verde fluorescent dincauza reziduurilor de zgurã. Alteori, iau orice altã culoare, datoritãvopselelor deversate de fabricile de textile, care aparþin celor maimari corporaþii multinaþionale – de la Gap, Tommy Hilfiger ºiReebok, la Nike, Land’s End sau Abercrombie and Fitch. Aºa cumscria odatã în Wall Street Journal, o glumã care circulã în Chinaspune cã „poþi ghici ce culoare e la modã, privind la culoarearâurilor Chinei”.

Poluarea produsã de agriculturã

Odatã cu creºterea nivelului de trai, între 1978 ºi 2002, consumulde carne, lapte ºi ouã pe cap de locuitor a crescut în China de patru,ºapte, respectiv opt ori. La consumul de ouã, China egaleazã acumþãrile bogate. Aceasta înseamnã mai multe reziduuri agricole, maimulte reziduuri animale ºi piscicole, mai multã hranã pentruanimalele de fermã ºi pentru peºtii din bazinele piscicole, mai multe

100

îngrãºãminte pentru agriculturã, ceea ce duce la creºterea poluãriiterestre ºi acvatice.

– Prof. Jianguo Liu ºi Prof. Jared Diamond

Fiind cel mai mare utilizator de îngrãºãminte din lume, Chinaconsumã peste 50 milioane de tone anual. Datoritã lipsei deeducaþie profesionalã a þãranilor, utilizarea lor se face în modexcesiv. Aceasta reduce eficienþa îngrãºãmintelor, astfel cã þãraniisunt tentaþi sã suplimenteze cantitãþile folosite. De aici rezultã oaltã problemã a „inundaþiilor” în China, aceea a îngrãºãmântuluifolosit în exces, care inundã râurile ºi fluviile Chinei.

Datoritã acestei poluãri, substanþele care pot fi asimilate deplante din îngrãºãminte, cum ar fi nitraþii sau fosfaþii, au declanºato adevãratã explozie a „înfloririi algelor” în apele Chinei, ca partea unui proces mai complex numit de eutroficare. Prin acest proces,algele absorb tot oxigenul din apã, omorând astfel peºtii ºi floraacvaticã. Rezultatul este dispariþia vieþii ºi o apã urât mirositoare.

De asemenea, China este al doilea mare consumator de pesti-cide din lume; ca ºi în cazul îngrãºãmintelor, folosirea lor excesivãeste practica curentã. Mai mult, o bunã parte dintre pesticidelefolosite de fermierii chinezi au fost interzise atât în China, cât ºi înrestul lumii, în frunte cu foarte toxicul DDT. O consecinþã a acestorpesticide folosite în exces este cã o mare parte dintre produseleagricole chinezeºti, de la fructe ºi legume la ciuperci ºi ceai, conþineo cantitate inadmisibil de mare de reziduuri chimice. Aceste pesti-cide toxice sunt cancerigene; în plus, ele produc alergii, degradareasistemului nervos, malformaþii la naºtere ºi scãderea dramaticã aimunitãþii organismului.

Produsele agricole toxice ale Chinei nu îi omoarã doar pechinezi. Ele îºi fac loc, tot mai mult, în lanþul alimentar al planetei,ca urmare a dezvoltãrii explozive a Chinei.

101

Poluarea produsã de apele uzate

Oraºul Dongxing este doar o ilustrare a modului în care 80 demilioane de oameni din provincia Guangdong trãiesc împreunã cuanimalele, puii ºi peºtii pe care îi mãnâncã. La o crescãtorie de porcide lângã ferma doamnei Yang, un þãran îºi þine puii chiar lângãporci. Fecalele ºi urina porcilor sunt aruncate în bazinele în caresunt crescuþi crapi ºi creveþi, folosiþi în alimentaþia familiei. În altelocuri, coteþele puilor sunt aºezate deasupra coteþelor pentru porci,astfel cã gãinaþul cade în troaca porcilor.

Aceasta coabitare aglomeratã ºi poluare suprapusã duc la creºtereariscului de îmbolnãvire a animalelor, ºi, direct sau indirect, a oame-nilor. „Este o supã completã de chimicale ºi viruºi”, spune ChristineLoh, specialistã în legislaþie.

– Sydney Morning Herald

China este, indiscutabil, cea mai mare „împãrãþie a porcilor”din lume. Fermele porcine dau 70% din producþia de carne aChinei ºi jumãtate din producþia de carne de porc a planetei. Unrezultat colateral al acestei situaþii este producerea unei cantitãþiuriaºe de fecale, care este, de regulã, deversatã fãrã nicio epurare,în apele Chinei. Aceste reziduuri contribuie generos la procesul deeutroficare, alãturi, evident, de reziduurile umane, produse de ceamai mare populaþie a planetei. Într-adevãr, oraºele chineze producpeste o mie de miliarde de tone de reziduuri umane; 90% dintre elesunt deversate fãrã a fi tratate, sau dupã ce au primit un tratamentinsuficient.

În plus, este esenþial sã menþionãm aici cã existã un mod ºi maipericulos de poluare, cu razã de acþiune planetarã, generat de res-turile animale ºi umane. China a devenit cel mai mare exportatorde forme noi ºi exotice de viruºi ai gripei ºi ai altor boli, inclusivvirusul SARS ºi gripa aviarã. Dupã cum indicã mottoul de mai sus,primul motiv îl constituie faptul cã atât de multe specii de animalestau în vecinãtate strânsã cu oamenii. Rezultã o „poluare cumulatã”,

102

care creeazã o „supã de chimicale ºi viruºi” care ameninþã în prezentîntreaga lume cu pandemii care pot face zeci de milioane de victime.

Poluarea apelor marine

O maree roºie, toxicã a acoperit o suprafaþã echivalentã cu 1,3 mili-oane de terenuri de fotbal, în mãrile din estul Chinei, ameninþândviaþa marinã ºi umanã. Aceastã maree e consecinþa planctonuluicare s-a înmulþit în cantitãþi excesiv de mari din cauza nutrienþilorproveniþi în parte din reziduurile animale ºi umane, în parte dinpoluanþii industriali.

– Reuters

Nu numai lacurile, râurile ºi fluviile Chinei sunt apele afectatede o poluare explozivã. ªi apele maritime sunt contaminate, întru-cât primesc, de pe continent, asemenea deversãri. Problema estedeosebit de gravã în golful Bohai, relativ puþin adânc, situat în nor-dul Chinei. Acesta este una dintre zonele cele mai solicitate detraficul vapoarelor, ºi este caracterizat de o activitate mareicã slabã,ceea ce îl face deosebit de vulnerabil la poluare. Conform luiElizabeth Economy, „China deverseazã anual circa 2,8 miliarde tonede apã poluatã în golful Bohai, astfel cã pe fundul mãrii concen-traþia de metale grele este de 2000 de ori mai mare decât nivelulpermis de legislaþia þãrii”.

Examinând problema dintr-o perspectivã mai amplã, foartenocivele maree roºii din apele maritime chineze sunt produse dedeversarea neglijentã a poluanþilor din agriculturã, din industrie ºidin aglomerãrile urbane, în apele marine. Mareele roºii sunt ovariantã „marinã” a procesului de eutroficare, care ucide acum peºtiidin apele interioare ale Chinei ºi îi compromite rezervele de apã.

Mareele roºii distrug peºtele ºi devasteazã alte forme de viaþãmarinã, de a cãrei prosperitate depind, alimentar, atât China, cât ºialte state din regiune. Ceea ce este, probabil lucrul cel mai

103

îngrijorãtor, este creºterea rapidã, în frecvenþã ºi intensitate, afenomenului mareelor roºii. Într-adevãr, numãrul acestora a crescutde 40 de ori în ultimii câþiva ani.

Poluarea apei potabile

A dat naºtere uneia dintre cele mai glorioase civilizaþii ale lumiiantice. Timp de peste 4000 de ani, a hrãnit milioane de gospodãrii ºimilioane de familii de þãrani, aflate pe malurile sale. Alte milioanetrãiesc, încã, din dãrnicia lui. Dar, aºa cum se întâmplã cu atâteamame care muncesc prea mult, resursele sale scad, energia i sediminueazã. Fluviul Galben de 3600 de mile lungime, cunoscut înistorie ºi sub numele de „suferinþa Chinei”, din cauza inundaþiilorpe care le-a produs, îngrijoreazã astãzi dintr-un motiv opus: apelesale încep sã scadã.

– Los Angeles Times

Cea mai mare parte a apei din râurile, lacurile sau izvoareleChinei este prea poluatã pentru a putea fi folositã la irigaþii – cuatât mai puþin, ca apã potabilã. Aceastã poluare gravã exacerbeazãproblema insuficienþei apei, care este una deosebit de serioasã,pentru toate marile economii ale planetei. În fapt, China gãzduieºtepeste 20% din populaþia lumii, dispunând de doar 7% din resurselede apã ale Terrei.

Insuficienþa resurselor de apã este resimþitã cel mai acut înfoarte populata Câmpie de Nord. Aceastã regiune agricolã fertilã –grânarul Chinei – cuprinde peste 20% din pãmântul arabil alChinei, dar mai puþin de 4% din resursele sale de apã. Prin aceastãfertilã Câmpie de Nord curge „Râul Mamã” – Fluviul Galben.

Cu 50 de ani în urmã, Fluviul Galben îºi purta apele saleabundente ºi curate spre mare. Astãzi, din pãcate, ca o probã amarãa sãrãcirii resurselor de apã ale Chinei, el poate seca circa 200 dezile pe an. Cea mai mare parte a anului porþiunile estice ale râului

104

se transformã într-un drum lat, parcurs de maºini ºi tiruri încon-jurate de nori de praf.

Dar nu numai fermierii chinezi suferã de o extremã lipsã deapã. Aproape jumãtate din cele 660 de oraºe ale Chinei seconfruntã cu aºa ceva; în peste 100 de oraºe, situaþia este foartegravã. Apa este deficitarã în unele dintre cele mai populate ºi in-dustrializate oraºe. În afarã de Beijing ºi Sanghai, care nu se aflã pemalurile vreunui fluviu, zonele sãrace în apã includ provinciile in-dustriale cheie, Jiangsu, Heibei, Shanxi, Shandong, Tianjin, Henanºi Ningxia. Aceste oraºe ºi provincii produc o parte importantã dinprodusul intern brut; ºi tot în aceste oraºe sau provincii, debitele anumeroase fluvii ºi râuri sunt reduse semnificativ, din cauza hidro-centralelor construite pentru a furniza energia necesarã uzinelor,siderurgiilor, producerii hârtiei ºi pastei de lemn, uzinelor petrochi-mice ºi aºa mai departe.

Poluarea apelor freatice

Masiva exploatare a apelor freatice din Câmpia Chinei de Nord adus la o scãdere rapidã a acestui tip de rezerve. În agriculturã, unadintre consecinþele acestei acþiuni a fost secarea fântânilor.

– Hong Yang ºi Alexander Zehnder

Pentru a face faþã cerinþelor de apã, China exploateazã agresivmulte din pânzele sale adânci. Aceastã politicã este un joc peri-culos, din cel puþin patru motive.

În primul rând, nu este înþelept sã te bazezi pe rezervele de apãfreaticã. Spre deosebire de apele de suprafaþã, care sunt refãcuteperiodic prin cãderi de precipitaþii, apele freatice adânci nu suntresurse regenerabile. Astfel, este imprudent sã te sprijini peasemenea resurse.

În al doilea rând, pe mãsurã ce aceste acvifere sunt exploatate,nivelul apei freatice scade. De aceea, nivelul apelor freatice de sub

105

China de nord a scãzut cu aproape cinci picioare pe an. Aceasta îiobligã pe fermieri sã sape tot mai adânc, favorizând secarea multorrâuri ºi lacuri.

În al treilea rând, survine un efect subtil: exploatarea apelorfreatice produce contaminarea cu apã de mare a rezervelor de apãdulce. Pe mãsurã ce apa freaticã din zona de coastã este pompatã lasuprafaþã, apa de mare se infiltreazã în zonele depresurizate ºi salini-zeazã bazinele respective. Problema este deosebit de gravã în regiu-nile de coastã Dalin ºi Yantai. Aici, peste 5000 de fântâni au fostdistruse, producþia a peste 300 000 de acri de teren irigat a scãzutla jumãtate, ºi aproape un milion de oameni ºi un sfert de milion devite au rãmas cu apã insuficientã.

În al patrulea rând, existã efectul de scufundare în pãmânt,care este resimþit acum în unele dintre cele mai prospere oraºe aleChinei. Dupã cum a arãtat Elizabeth Economy, Shanghai ºi Tianjins-au scufundat cu mai bine de ºase picioare în ultimii 15 ani. ÎnBeijing, unde au fost extrase peste 200 de milioane de tone de apãfreaticã pe an, scufundarea a distrus fabrici, clãdiri ºi conducte sub-terane, ºi ameninþã principalul aeroport internaþional al oraºului.

Problema barajelor

Încãpãþânarea Chinei de a investi eforturi imense în construireabarajelor a produs, pânã în 1998, inundaþii care au ucis 4000 depersoane ºi au produs economiei pagube de 36 miliarde de dolari.Barajele nu au contribuit la oprirea inundaþiilor; din contra, acesteaau crescut în frecvenþã ºi severitate.

– Asia Times

Ne-am putea gândi cã o þarã care se confruntã cu o asemenealipsã de apã n-ar trebui sã aibã probleme cu inundaþiile. Iatã cã, încazul Chinei, nu este aºa. În timp ce nordul ºi vestul þãrii sunt se-cetoase, sudul, prin care curge atotputernicul Yangtze, se confruntã

106

cu pericolul inundaþiilor. Aceastã regiune, ameninþatã de inundaþii,gãzduieºte cam jumãtate din populaþia þãrii ºi contribuie cu douãtreimi atât la producþia industrialã, cât ºi la cea agricolã.

Pentru a face faþã pericolului inundaþiilor, dar ºi pentru aproduce electricitatea atât de necesarã industriei, China a devenitþara cu cele mai multe baraje din lume.

La un total de peste 85 000 de baraje, liderii chinezi se pot lãudacu cel mai înalt baraj, cu cel mai mare volum de apã acumulatã, cucea mai puternicã hidrocentralã. Existã, de asemenea, toate tipurilede baraje: în formã de arc, cu diferite deschideri etc.

China n-ar trebui sã se laude prea mult cu barajele sale, dinpãcate. Din contra, conducerea Chinei ar trebui sã regândeascãaceastã strategie periculoasã. Pentru cã folosirea barajelor este osabie cu douã tãiºuri.

Tãiºul folositor al sabiei este cã barajele mari produc cantitãþimari de electricitate ieftinã. Ele înmagazineazã apa, când aceastaeste în surplus, pentru a o folosi la irigaþii, când este în deficit. Eleprotejeazã pãmântul arabil de inundaþii ºi solul de eroziune. Ele potajuta dezvoltarea pisciculturii, dar ºi a turismului, recreerii ºi navi-gaþiei interioare. Ele pot schimba clima localã (în bine sau în rãu),prin creºterea umiditãþii ºi a precipitaþiilor.

Tãiºul periculos constã în faptul cã barajele mari distrug oparte din reþeaua de ape curgãtoare ºi adesea fac mai mult rãu decâtbine terenurilor agricole. Probabil cã unul dintre aspectele cele mainegative este faptul cã au duratã de viaþã relativ scurtã. Pe mãsurãce aluviunile se depun în lacul de acumulare, acestea devin tot maipuþin adânci, cantitatea de electricitate generatã scade, apa dispo-nibilã pentru irigaþii este mai puþinã, iar controlul asupra inun-daþiilor devine tot mai problematic. În cele din urmã, existã ºi risculunui accident catastrofal, prin care barajul poate ceda, dând naºtereunui val de apã ce poate distruge tot ce întâlneºte în cale.

Simptomaticã pentru strategia Chinei în acest domeniu estesituaþia Barajului Celor Trei Defilee.

107

Problemele Barajului Celor Trei Defilee

Marele proiect hidroenergetic al Chinei, Barajul Celor Trei Defilee,ar putea deveni o catastrofã pentru mediul ambiant, dacã nu se iaumãsuri rapide, au raportat ieri surse oficiale chineze. Într-un comu-nicat neobiºnuit de sumbru, oficialii au avertizat asupra alunecã-rilor de teren ºi poluãrii – pericole ascunse care însoþesc cel maigrandios complex hidroenergetic din lume. Rapoartele alarmiste aleagenþiei de ºtiri Xinhua ºi ale site-ului de web al ziarului People’sDaily erau în contradicþie flagrantã cu tonul triumfalist al prezen-tãrii anterioare a proiectului, care era destinat þinerii sub control ainundaþiilor de-a lungul fluviului Yangtze ºi reducerii dependenþeide cãrbune a producþiei chineze de energie electricã.

– London Guardian

Barajul Celor Trei Defilee este cel mai mare complex hidro-electric din lume. Este, de asemenea, cea mai mare catastrofã demediu, în devenire. A existat o opoziþie puternicã a specialiºtilorîmpotriva acestui baraj, atât în China, cât ºi în afara ei. Totuºi,proiectul Barajului Celor Trei Defilee a fost bãgat pe gâtul poporuluichinez de cãtre conducãtorii þãrii, producându-se un dezastru multmai rãu decât ceea ce anticipaserã specialiºtii.

Cele trei defilee cuprind o serie de chei, de-a lungul unei por-þiuni foarte înºelãtoare a fluviului Yangtze din apropierea unuiadintre cele mai mari oraºe industriale, Chongqing. Înainte de con-strucþia barajului, curenþi perfizi ºi stânci ascunse fãceau navigaþiadeosebit de periculoasã prin cele trei defilee, strãbãtut de vase detransport de pânã la 10 000 de tone, a cãror þintã era portulShanghai.

Îmbunãtãþirea condiþiilor de navigaþie pe Yangtze nu este singu-rul, cu atât mai puþin cel mai important obiectiv al Barajului CelorTrei Defilee. Barajul trebuia sã þinã sub control inundaþiile, careameninþau permanent cele trei milioane de oameni care locuiau înzonã, ºi sã furnizeze electricitate pentru lacoma industrie chinezã.

108

Astãzi, „Marele Zid Chinezesc de pe Yangtze” are peste 600picioare înãlþime, aproape 400 picioare la bazã ºi se întinde pesteaproape o milã ºi jumãtate de-a latul fluviului. Ceea ce este cel maiimpresionant, dar ºi cel mai periculos, este volumul uriaº al laculuide acumulare: 400 de mile lungime ºi 70 lãþime, conþinând cinci miide miliarde de galoane de apã – adicã o cincime din apa potabilãconsumatã de Statele Unite într-un an.

Înainte de a umple acest rezervor, guvernul chinez a trebuit sãmute un milion ºi jumãtate de locuitori în afara zonei inundate delacul de acumulare. Acesta a acoperit douã oraºe mari, 11 districte,116 oraºe ºi 4500 de sate. Alt aspect regretabil este pierderea unuinumãr mare de vestigii istorice. În plus, peste 1500 de fabrici au fostºi ele sacrificate din cauza lacului de acumulare – multe dintre elepunând astfel în circulaþie, prin apa fluviului, mari cantitãþi desubstanþe poluante.

Cel puþin pânã acum, Barajul Celor Trei Defilee a produs elec-tricitatea promisã. Cu timpul, totuºi, cantitatea mare de aluviuni adus la scãderea cantitãþii de electricitate trimisã de hidrocentralãîn reþeaua naþionalã. Într-adevãr, colmatarea este cãlcâiul lui Ahileal tuturor barajelor. Între timp, multitudinea problemelor care auapãrut face ca situaþia sã poatã scãpa de sub control. Dupã cumspunea un reprezentant al guvernului, „Ne-am gândit la toateaspectele posibile, dar problemele sunt mult mai serioase decât amanticipat.”

O problemã neaºteptatã este urmãtoarea: deºi Barajul CelorTrei Defilee a fost fãcut ºi pentru a diminua riscul de inundaþie,acest risc, în fapt, a crescut. Deoarece fluviul curge acum cu multmai puþine aluviuni, curge ºi mult mai repede. În felul acesta, apelerâului exercitã o forþã mult mai mare asupra digurilor, care au fostconstruite de-a lungul secolelor, pentru a proteja de inundaþiizonele riverane. Acum existã riscul ca aceste diguri, supuse unorpresiuni mult mai mari decât cele pentru care au fost proiectate, sãcedeze ºi sã se producã inundaþii în zonele considerate, pânã acum,drept sigure.

109

Reducerea cantitãþii de aluviuni transportate de fluviu în avalde baraj are ºi altã consecinþã neaºteptatã. Cum apa a devenit maitransparentã, soarele pãtrunde mai adânc ºi intensificã creºtereaalgelor care folosesc fotosinteza, contribuind astfel destul de multla înmulþirea, deja periculoasã, a algelor din apele Chinei.

Dar nu numai apele din aval suferã. Lacul de acumulare însuºise transformã încet, dar sigur, într-un rezervor de apã toxicã ºi mur-darã, odatã cu intrarea, în bazinul sãu, a poluanþilor, apelor uzate,reziduurilor umane ºi animale ºi a gunoaielor.

O altã consecinþã neaºteptatã este creºterea rapidã a numã-rului alunecãrilor de teren. Pãmântul din zona limitrofã, cândvauscat, s-a vãzut brusc supra-infiltrat cu apã, ºi, în plus, supus uneipresiuni extraordinare din cauza lacului însuºi. Astfel s-au produsalunecãri de teren, care au pus în miºcare mase de pãmânt care auatins înãlþimi de 150 de picioare, îngropând case, cu locuitori cu tot.

Datoritã alunecãrilor de teren, guvernul chinez este obligat sãtransmute încã trei sau patru milioane de locuitori din zonã. Ne-mulþumirea oamenilor e mare, deoarece unii dintre ei se aflã la adoua transmutare, prima datorându-se construcþiei barajului.

Dincolo de creºterea riscului de inundaþie, poluare ºi alunecãride teren, barajul distruge peºtii, oprind migraþia lor în susul ºi în jo-sul râului. În acelaºi timp, uriaºe cantitãþi de gunoaie se acumuleazãîn spatele barajului.

Din pãcate, existã douã scenarii catastrofice ale evoluþieiBarajului Celor Trei Defilee. Primul: dacã aluviunile continuã sã seacumuleze la fel de rapid în spatele barajului, acesta nu va mai ficapabil sã facã faþã unui debit maxim al fluviului, corespunzândunei inundaþii, ºi va ceda. Al doilea: greutatea apei ºi a aluviunilorîn baraj este atât de mare, încât poate modifica presiunea în rociastfel încât se poate declanºa un cutremur. Cum barajul însuºi seaflã într-o zonã seismicã, acest cutremur poate face barajul sãcedeze. Consecinþa ar fi cel mai mare tsunami de apã dulce vãzutvreodatã. Victimele s-ar numãra cu milioanele; pagubele în eco-nomie – cu miliardele de dolari; nemulþumirea popularã ar puteaduce la cãderea guvernului, vinovat pentru construcþia barajului.

110

Baraje pe Mekong

Formându-se pe platourile înalte ale Tibetului, fluviul Mekong areo lungime de 2800 de mile, fiind al treilea fluviu ca lungime dinlume. El curge prin ºase þãri: China, Birmania, Tailanda, Laos,Cambodgia ºi Vietnam. Fidel numelui primit (Mekong înseamnã,în laoþianã, Râul-mamã), Mekongul este apa aducãtoare de viaþãpentru peste 60 de milioane de locuitori din Laos, Tailanda,Cambodgia ºi Vietnam. Cei mai mulþi sunt pescari sãraci, trãinddin peºtele prins în fluviu, sau mici cultivatori, hrãnindu-se cuorezul cultivat pe loturi irigate cu apele rãului-mamã. Totodatã,Mekongul este principala cale de transport. Cea mai mare amenin-þare pentru toþi aceºti oameni o constituie barajele hidrocentralelorpe care China le construieºte, sau plãnuieºte sã le construiascã, înprovincia Yunnan. Însãºi supravieþuirea fluviului poate fi pusã subsemnul întrebãrii, în urmãtoarele câteva decade.

– Tran Tien Khanh

În încheierea acestui capitol, este important sã arãtãm cãstrategia Chinei în domeniul construcþiei barajelor constituie oameninþare nu numai pentru cetãþenii chinezi. Poziþia în amontedeþinutã de China pe cursul fluviului Mekong, constituie unavantaj faþã de vecinii situaþi în aval, care, coroborat cu gabaritulmilitar ºi economic gigantic al þãrii, pune Beijingul în situaþia de aconstrui baraje pe teritoriul sãu, în condiþii de impunitate absolutã.

Marele proiect al exploatãrii hidroenergetice a cursului supe-rior al Mekongului cuprinde 15 baraje mari. Primele douã, Manwanºi Dachaoshan, au fost terminate în 1993 ºi, respectiv, în 2002.Împreunã, ele genereazã 3000 de megawaþi de electricitate – echi-valentul a circa trei reactoare nucleare mari.

Dar cel de-al treilea baraj, aflat acum în construcþie, este celcare îi alarmeazã cel mai mult pe vecinii Chinei. Când barajulXiaowan va fi terminat, în 2013, el va avea înãlþimea unei clãdiricu 100 de etaje, va fi cel mai mare baraj din lume ºi hidrocentralava avea o putere de 4000 megawaþi.

111

Problemele pe care aceste baraje uriaºe de pe Mekong le potcrea sunt vaste ºi cu bãtaie lungã. Cele douã baraje construite auînceput deja sã afecteze curgerea sezonierã a fluviului. Din punctulde vedere al Chinei, acesta este un efect pozitiv, întrucât permitenavigaþia unor nave mari de-a lungul Mekongului, tot timpul anu-lui. Din perspectiva riveranilor din aval, situaþia este cu totul alta.

Pentru a înþelege de ce, sã considerãm impactul barajelorchineze asupra unuia dintre cele mai fascinante tezaure ecologiceale lumii – legendarul lac Tonle Sap din Cambodgia. În cea mai mareparte a anului, lacul are o adâncime de un yard ºi ocupã o suprafaþãde 1000 de mile pãtrate. Totuºi, în sezonul ploilor, aportul de apãdin fluviu face ca adâncimea fluviului sã creascã la 30 de picioare,iar suprafaþa – la peste 5000 de mile pãtrate. Aceasta face ca laculTonle Sap sã fie un loc ideal pentru înmulþirea peºtilor. Acest pasajelocvent din ziarul londonez The Independent explicã de ce lucrurilestau aºa:

Apele transportã aluviuni fertile, larve de peºti ºi puiet înpãdure care se transformã într-o vastã crescãtorie de peºte –sursa uneia dintre cele mai mari bogãþii piscicole ale lumii. Aiciveþi gãsi ultimul somn de Mekong, cel mai mare peºte de apãdulce, care poate atinge pânã la trei metri lungime ºi poatecântãri cât o vacã. Existã o mare varietate de peºti, printre careo specie de sardinã (Henicorhynchus siamensis), foarte abun-dentã, esenþialã pentru alimentaþia oamenilor.

Cum pãdurea din jurul lacului rãmâne fãrã apã în fiecaretoamnã, peºtii pornesc pe Mekong în sus, unde pescarii, mulþilocuind în sate plutitoare, ºtiu aproape dupã ceas când va trecebancul de peºti. Cantitatea de peºte prinsã în Tonle Sap esteextraordinarã. Plasele se întind pe distanþã de mai multe mile,pe marginile pãdurii inundate. ªi lângã Pnom Pen, mici plasebãgate în apã sunt scoase pline de peºte, astfel cã poþi pescui ojumãtate de tonã de peºte în douãzeci de minute.

112

Problema evidentã cu care se confruntã Tonle Sap este cãuriaºele baraje construite de China vor modifica curgerea naturalãa fluviului ºi, prin urmare, vor impieta asupra înmulþirii peºtilor. Dealtfel, anumite specii de peºti au scãzut deja dramatic. În plus, apeleMekongului cresc sau scad nu dupã ritmul lor natural, ci dupã poli-tica energeticã a Chinei, spre îngrijorarea þãrilor riverane din aval.

Dar statul care riscã cel mai mult prin existenþa acestor barajenu este Cambodgia, ci Vietnamul – ultima escalã a Mekongului îna-inte de a se vãrsa în Marea Chinei de Sud. Dacã se îndoieºte cinevacã puternicul Mekong nu poate fi fãcut sã sece când se apropie deteritoriul Vietnamului, ar trebui sã-ºi reaminteascã faptul cã FluviulGalben din nordul Chinei, cândva grandios ºi atotputernic, esteacum secat mai mult de 200 de zile din an. De altfel, se pare cãMekongului i-a sunat deja ceasul. Oficiali ai guvernului de la Hanoiau anunþat cã Mekongul a atins o cotã minimã record, curgând„aproape de patul de rocã” al albiei, spre sfârºitul parcursului sãu peteritoriul Vietnamului.

Ca remarcã finalã a acestui capitol, sã ne amintim cã Vietnamulcontinuã sã întreþinã una dintre cele mai mari armate din lume, înspecial din cauza duºmãniei sale istorice cu China. Puþini îºi rea-mintesc de „celãlalt rãzboi vietnamez”. Acest rãzboi extrem desângeros a avut loc în 1979, când China a invadat Vietnamul cutancuri ºi cu circa 90 000 de soldaþi, în replicã la acþiunile pro-sovietice ale Vietnamului în Cambodgia. În mai puþin de 10 zile delupte, un numãr estimat între 40 000 ºi 100 000 de militari, chineziºi vietnamezi, au fost rãniþi sau uciºi. Aceastã cifrã este comparabilãcu numãrul total al soldaþilor americani uciºi în timpul rãzboiuluide 10 ani în Vietnam: circa 52 000. Deºi relaþiile dintre Vietnam ºiChina sunt mult mai bune astãzi, dacã Mekongul va seca din cauzabarajelor construite de chinezi, conflictul dintre cele douã þãri vadeveni inevitabil.

113

CCaappiittoolluull 88CCoonnfflliicctteellee iinntteerrnnee aallee CChhiinneeii

Prãdãtorii oficiali jefuiesc fermierii de pãmânturile lor, evacueazãforþat oamenii din casele lor ºi se dedau la extravagante abuzuri deputere – în mod normal delapidãri, dar de asemenea violuri ºicrime. Aceºti oficiali închid ochii la exploatarea muncitorilor ºi sunttoleranþi cu rakeþii criminali, cu cei care fac trafic de persoane ºipracticã ilegal mineritul – dacã nu cumva profitã de pe urma activi-tãþii acestora. Existã chiar o expresie în limba chinezã, pentru ofi-cialitãþile locale care colaboreazã cu bandele criminale: „umbrelenegre”. Fãrã nicio speranþã de normalizare, cetãþenii chinezi suntabuzaþi ºi exploataþi într-o mãsurã inimaginabilã. Asemenea proble-me nu se întâlnesc doar în oraºele mici sau în zone rurale: cazurirecente de corupþie gravã sunt oferite de ºeful poliþiei din oraºulShenyang din provincia Liaoning, de secretarul de partid dinShanghai ºi de preºedintele Administraþiei Naþionale a Alimentelorºi Medicamentelor.

– Nicholas Bequelin, Human Rights Watch

Glorificând revoluþia maselor populare, care l-a adus la putere,împreunã cu cadrele partidului comunist, Mao Zedong face totuºio observaþie surprinzãtoare: „O singurã scânteie poate aprinde unfoc de preerie.” Ei bine, în China zilelor noastre, nu existã doar oscânteie, ci o jerbã de artificii. În ultimul deceniu, numãrul protes-telor, revoltelor ºi grevelor în China s-a ridicat la 100 000 pe an.

114

Ceea ce este, probabil, lucrul cel mai îngrijorãtor pentru guvernulchinez, este cã aceste „rãzboaie interne” au o diversitate de cauze ºise manifestã pe o mare arie geograficã.

Pe tot cuprinsul Chinei, þãranii cu furci protesteazã contraconfiscãrilor ilegale ale pãmânturilor, evacuãrilor forþate, taxelor in-suportabil de mari, corupþiei extreme a administraþiei ºi transfor-mãrii acestor pãmânturi, cândva patriarhale, în veritabile fabrici depoluare cancerigenã. La rândul lor, muncitorii chinezi se revoltãcontra condiþiilor de sclavi în care lucreazã, cu salarii dintre celemai mici din lume. Zeci de milioane de disponibilizaþi se ridicã îm-potriva pierderii veniturilor ºi costului uriaº al cheltuielilor medi-cale. În plus, în vestul Chinei, tensiunile etnice riscã sã se transformeîn conflict armat.

Din aceste motive, niciunul dintre „rãzboaiele viitoare aleChinei”, duse pe tãrâm economic, energetic, diplomatic etc. nuriscã sã cunoascã o evoluþie atât de violentã precum aceste „rãz-boaie interne”. Teama cea mare a guvernului chinez este cã oricaredintre aceste conflicte interne, tot mai acute, poate aprinde scân-teia unei revolte care sã rãstoarne actuala putere ºi sã arunce þaraîn haos. Sã ne gândim doar la aceste exemple, care reprezintã con-fruntãri survenite în ultimii câþiva ani:

• Într-un protest contra taxelor excesiv de mari, o þãrancã dinlocalitatea Xianqio din provincia Guangdong de pe coastasudicã a Chinei a refuzat sã plãteascã taxa de trecere a unuipod. Dupã ce a fost bãtutã rãu de autoritãþi, sãtenii au luat cuasalt cabina încasatorului de taxe ºi i-au dat foc. Mulþimea denemulþumiþi a crescut rapid, ajungând la 30 000 de persoane.1000 de poliþiºti, utilizând gaze lacrimogene ºi tunuri de apã,au intervenit; un protestatar a fost strivit de o maºinã a poliþiei,ºapte pompieri au fost rãniþi, 17 persoane au fost arestate.

• În Xianayang, din provincia Shaanxi, situatã în centrulChinei, peste 7000 de muncitori au intrat în grevã, dupã ce ofabricã textilã a fost privatizatã, iar patronul a încercat sãconcedieze muncitorii, pentru a-i reangaja apoi ca personal

115

necalificat, plãtit cu salarii mult mai mici, fãrã asigurareacontribuþiei la pensie ºi fãrã asigurãri medicale.

• În oraºul Chizhou, situat la 250 de mile sud-vest de Shanghai,un student care circula pe bicicletã s-a ciocnit cu un ToyotaSedan în care se afla un bogãtaº. Bodigarzii acestuia l-aubãtut pe student; studentul a trimis mesaje telefonice priete-nilor, ºi astfel s-a inflamat un conflict „sãraci contra bogaþi”,care a strâns peste 10 000 de oameni. Sedanul ºi o maºinã apoliþiei au fost distruse, iar un supermarket, proprietate aunui alt bogãtaº chinez, a fost devastat.

• Un incident similar s-a desfãºurat în oraºul Wanzou, situatlângã aglomerarea urbanã Chongqing, unde trãiesc mii demuncitori ºomeri ºi un sfert de milion de þãrani, dislocaþi dinregiunea Barajului Celor Trei Defilee. Dupã ce un bogãtaº dinnomenclatura localã a agresat un hamal, s-a declanºat o re-voltã a peste 10 000 de persoane, care au devastat clãdiriguvernamentale ºi au incendiat o maºinã a poliþiei.

• În Sichuan, o provincie de mãrimea Franþei, limitrofã podi-ºului tibetan, zeci de mii de þãrani din Hanyuan s-au încãie-rat cu poliþia militarã, atunci când pãmânturile le-au fostrechiziþionate pentru construcþia unei hidrocentrale, iarcompensaþiile primite au fost inacceptabil de mici.

• În provincia Henan, cândva o puternicã zonã industrialã, oconfruntare violentã între populaþia musulmanã Hui ºipopulaþia chinezã Han, dusã cu arme improvizate – furci ºitopoare – s-a încheiat cu moartea a peste 100 de persoane.

Proteste þãrãneºti

În foarte scurt timp, sute de milioane de þãrani se vor scula la luptã,ca o furtunã nestãvilitã, ca un uragan. Ei vor rade de pe suprafaþapãmântului pe toþi imperialiºtii, generalii, guvernanþii corupþi, tiraniilocali ºi pe ticãloºii din morminte.

– Mao Zedong, 1927

116

Aproape 60% din populaþia Chinei trãieºte din agriculturã, cuun venit anual mediu de 400 dolari americani; cei mai mulþi dintreei au loturi mici, cu care de-abia ajung sã se întreþinã. Deoarecepeste jumãtate de miliard de þãrani o duc foarte greu, nimic nusperie mai mult guvernul de la Beijing decât o revoltã þãrãneascã.

În ciuda acestei temeri, Partidul Comunist Chinez a fãcutpuþin pentru liniºtirea tensiunilor tot mai mari care se manifestã înaceastã clasã socialã. Din contra, birocraþii partidului, adesea miopi,venali ºi incompetenþi, ºi funcþionarii din administraþie, nu au fãcutdecât sã mãreascã nemulþumirile, prin evacuãri forþate, taxe împo-vãrãtoare, corupþie fãrã limite, dispreþ total pentru calitatea me-diului în care þãranii îºi duc viaþa lor mizerã.

Considerând cã, în felul acesta, fac posibilã dezvoltarea capi-talistã ºi crearea de locuri de muncã, birocraþii partidului joacã unrol important în evacuarea pãmânturilor. În multe cazuri, problemanu este evacuarea în sine, care transformã pãmântul agricol înfabrici, nici poluarea care rezultã din transformarea fermelor înuzine chimice sau tãbãcãrii. Este, mai degrabã, corupþia ºi lãcomiaaferente – ceea ce The Economist numeºte „acapararea pãmântu-rilor orchestratã de nomenclaturiºti locali lipsiþi de scrupule”. Înmulte situaþii, nomenclaturiºtii locali sunt duplicitari, în sensul cãschimbã destinaþia anunþatã iniþial pentru pãmântul rechiziþionat.

Pentru þãranii care rãmân pe loturile lor, existã alt motiv denemulþumire: taxele foarte mari, impuse de guvern. Aceste taxe nusunt folosite de bugetul public, ci, în general, merg în buzunarelepotentaþilor locali.

În timp ce þãranii transpirã sub soarele torid, nomenclaturiºtiiduc o viaþã de lux, se distreazã în banchete extravagante, îºi întreþinmetresele ºi îºi trimit copiii la studiu în strãinãtate. Peste 60 demiliarde de dolari, obþinute din asemenea taxe, sunt trimise anualîn bãnci din afara Chinei.

Existã o armã crudã pentru a descuraja revoltele þãranilor.Bandele de gangsteri rurali, plãtite tocmai de oficialii partidului,terorizeazã þãranii ºi îi fac sã îndure în tãcere, în loc sã se revolte.Cu toate acestea, tensiunea în rândurile þãrãnimii este criticã.

117

Proteste ale muncitorilor

China are zece milioane de sclavi. Definiþia sclavului este urmã-toarea: o persoanã cãreia i se dã de muncã ºi de mâncare, darcãreia nu i se plãteºte salariu. Exact situaþia acestor oameni.

– Prof. Zhou Xiaozheng, Universitatea Popularã din China

Muncitorii din uzinele Chinei nu sunt doar unii dintre cei maiharnici ºi disciplinaþi din lume. Ei sunt de asemenea obligaþi sãlucreze în condiþii periculoase ºi opresive, nemaiîntâlnite din timpulînceputurilor revoluþiei industriale, descrise în romanele lui Dickens.

Condiþiile cele mai grele se întâlnesc în minele de cãrbune,unde mii de mineri mor în fiecare an, iar alte mii sunt rãniþi. Înaceste mine, þãranii rãmaºi fãrã pãmânt sunt obligaþi sã semnezeaºa-zisele contracte „pe viaþã ºi pe moarte”, care revocã orice plân-gere posibilã ºi le garanteazã doar o micã sumã compensatorie, pen-tru moarte sau accidentare.

Totodatã, în fabricile Chinei, mai mari sau mai mici, mii demuncitori sunt schilodiþi sau uciºi – unii, efectiv striviþi de maºini.Alte mii sunt expuse dozelor letale de chimicale sau de praf toxic,care, ani de zile mai târziu, le secerã vieþile.

Dar nu numai condiþiile de muncã sunt groaznice. În multecazuri, salariile pe care muncitorii le-au câºtigat nu sunt plãtite.Aceastã situaþie este tipicã pentru lucrãtorii migranþi, care suntexploataþi fãrã milã din cauza statutului lor de mânã de lucru decategoria a doua. Banii „economisiþi” în felul acesta de patroniioneroºi ajung în total la miliarde de dolari pe an.

Problema este foarte acutã în frenetica industrie constructoarede maºini a Chinei, unde legarea muncitorilor de „casã ºi masã” ºinimic altceva este practica curentã. Tragedia este cã industriaconstrucþiilor este a doua – prima fiind mineritul – în ceea ce pri-veºte riscurile medicale ºi de sãnãtate. Ca ºi în minerit, cei mai mulþidintre muncitorii din construcþii sunt itineranþi, astfel cã accidentelede muncã nu sunt, adesea, nici mãcar raportate.

118

Dar acestea nu sunt singurele cazuri de muncã în condiþii scla-vagiste din China. Într-o situaþie care aminteºte de China lui Mao,multe întreprinderi îºi cazeazã muncitorii în dormitoare; gratiile dela ferestre îi împiedicã sã fugã. Dar, mai eficiente decât gratiile suntcontractele înrobitoare, care îi þin legaþi de patron un timp înde-lungat. Dacã un muncitor ar vrea sã rezilieze contractul, ar trebuisã plãteascã o sumã mult prea mare pentru posibilitãþile lui.

Desigur, toate aceste probleme se datoreazã lipsei oricãrei legirezonabile de protecþie a muncitorilor, interzicerii sindicatelor decãtre guvern, ºi slabei implementãri a legislaþiei existente. În aceas-tã situaþie, înteþirea protestelor nu ar trebui sã constituie o surprizã.

Problemele pensionarilor

Numãrul pensionarilor din oraºele Chinei va creºte, de la 48,2milioane anul trecut, la peste 70 milioane în 2010 ºi la 100 milioaneîn 2020, conform datelor Ministerului Muncii ºi Protecþiei Sociale.

Spre deosebire de Statele Unite ºi Europa, care au devenit prospereînainte ca populaþia lor vârstnicã sã creascã, China este în pericolulde a îmbãtrâni înainte de a se îmbogãþi.

– USA Today

Înaintea reformelor economice care au început dupã 1970,piesa de rezistenþã a economiei chineze era sistemul „strachinei cuorez”. În acest sistem marxist, toate întreprinderile aflate în proprie-tatea statului garantau muncitorilor nu doar un salariu cu care sãpoatã trãi, dar ºi o locuinþã, asistenþã medicalã ºi pensii.

Sistemul „strachinei de orez” fusese copiat dupã modelul naþio-nalizãrii industriei ºi colectivizãrii agriculturii, preluat de la sovieticide Mao Zedong ºi Partidul Comunist Chinez imediat dupã acce-derea la putere, în 1949. Problema cea mare a sistemului „strachineide orez” era cã, având salariile, asistenþa medicalã ºi pensiile asigu-rate, muncitorii chinezi nu erau foarte stimulaþi sã producã.

119

Dupã 1990, guvernul chinez a început sã înlocuiascã foartepuþin eficientul sistem al „strachinei cu orez” prin întreprinderi caresã funcþioneze dupã legile pieþei libere. Aceastã „privatizare” a in-dustriei chineze, împreunã cu practicile incorecte însuºite de co-merþul chinez, aveau sã facã curând din industria chinezã una dintrecele mai competitive. Totuºi, abandonarea sistemului „strachinei deorez” a avut încã un efect: sute de milioane de muncitori chinezi,aflaþi în pragul pensionãrii, s-au vãzut lipsiþi de o pensie decentã ºide asistenþa medicalã aºteptatã.

Aceasta este o ironie a sorþii pentru mulþi comuniºti loiali, care au îndurat cu stoicism ravagiile „marelui salt înainte” ºi ale„revoluþiei culturale”. Dupã ce au lucrat o viaþã întreagã cu salariimici, având totuºi speranþa unei bãtrâneþi sigure, ei se vãd astãziabandonaþi de Partidul Comunist, în momentul cel mai dificil alvieþii lor.

Plãteºti sau mori: deviza sistemului de asigurãri me-dicale chinez

„Circa 2000 de persoane au luat cu asalt ºi au devastat, vineri, unspital în sud-vestul Chinei, într-un conflict pe tema taxelor medicalemari ºi practicilor medicale oneroase”, declarã astãzi un grup caremiliteazã pentru apãrarea drepturilor omului. Cel puþin 10 per-soane au fost rãnite, când poliþia i-a dispersat pe protestatari laSpitalul Orãºenesc nr. 2 din Guangan, conform Centrului de Infor-mare pentru Drepturile Omului ºi Democraþie. Zona a rãmas subcontrolul poliþiei ºi astãzi, iar cinci persoane au fost reþinute subacuzaþia de instigare la revoltã. Revolta a izbucnit dupã ce unbãieþel în vârstã de trei ani a murit în spital, dupã ce fusese adus deurgenþã în urma unei intoxicaþii cu pesticide... Grupul pentruDrepturile Omului a spus cã medicii au refuzat sã îl asiste pe copil,pânã ce bunicul acestuia, care îl adusese la spital, va plãti sumacerutã pentru tratament. Copilul a murit de îndatã ce bunicul a

120

plecat sã facã rost de bani. Costul serviciilor medicale sunt unsubiect extrem de sensibil, întrucât zeci de milioane de orãºeni ºisute de milioane de sãteni nu au asigurãri medicale ºi nici vreunsistem de asistenþã medicalã subvenþionatã.

– New York Times

Oricât de rea ar fi situaþia pensiilor în China, cea a asigurãrilormedicale este ºi mai gravã. China cheltuieºte doar 6% din produsulintern brut pentru asistenþa medicalã. Acest procent trebuiecomparat cu 8% în Japonia ºi 14% în Statele Unite.

În China de astãzi, existã o teribilã lipsã de doctori, iar bolnaviisunt obligaþi sã plãteascã serviciile medicale în avans. Cei care nupot plãti sunt daþi afarã din spitale ºi lãsaþi literalmente sã moarã.Motivul este, cel puþin în parte, costul ridicat al asigurãrilormedicale – între 50 ºi 200 dolari pe an – într-o þarã în care venitulanual pentru marea majoritate a populaþiei este sensibil mai micdecât 1000 de dolari.

Rãdãcinile crizei din sistemul sanitar al Chinei sunt legate decalea urmatã de aceastã þarã, la trecerea de la comunism la capi-talism. Prin privatizare, spitalele, farmaciile ºi chiar doctorii s-autransformat în „centre de obþinere a profitului”, a cãror activitate artrebui sã fie finanþatã de taxele plãtite de pacienþi. Rezultatul nu estegreu de anticipat: spitalele ºi farmaciile ridicã preþul medicamentelorla 20 de ori preþul de cost. Apoi, doctorii prescriu excesiv de multemedicamente, în schimbul recompenselor primite de la spitale ºifarmacii. Rezultatul este cã mai mult de jumãtate din suma plãtitã depacienþi acoperã doar costul medicamentelor. Acest fapt este uimitor,dacã þinem seama cã în þãrile dezvoltate costul medicamentelorînseamnã doar 15% din totalul cheltuielilor medicale.

Dar nu numai medicamentele încarcã nota de platã. Doctoriiprescriu excesiv de multe tratamente ºi consultaþii. Ca o altã mãr-turie a corupþiei din China, mulþi bolnavi din spitale cred cã nu potprimi o îngrijire rezonabilã dacã nu dau bacºiºuri, pe deasupra

121

costurilor ºi aºa exorbitante. Mai grav, dupã cum afirmã însuºiCentrul de Stat pentru Dezvoltare, unii doctori, lipsiþi de scrupule,îºi fac pacienþii „mai bolnavi, pentru a avea nevoie de mai multtratament”. Acest fragment din Washington Post este grãitor:

În ziua în care a ajuns la Spitalul de Stat nr. 3 pentru a se tratade HIV, Cai nu avea niciun simptom. Dar avea ceva bani, ceeace a atras imediat atenþia personalului: doctorii au fãcut totulpentru a o convinge sã înceapã un tratament scump cu injecþiiintravenoase, atrãgându-i atenþia cã, în caz contrar, nu-i rãmâ-nea decât o moarte sigurã... Când a întrebat de medicamentelegratuite oferite de guvern celor cu venituri mici, doctorii s-aurãþoit la ea, pânã când a acceptat tratamentul costisitor. Iardupã ce, la capãtul a 45 de zile petrecute în spital, a cheltuittoþi banii, adicã peste 1400 dolari, aproape de trei ori venitulsãu într-un an, doctorii au dat-o afarã. „Directorul mi-a spussã plec ºi sã aºtept sã fac rost de ceva bani.”

În asemenea condiþii, nu e de mirare cã mortalitatea infantilã aînceput sã creascã din nou. Gradul de imunitate la boli precumtuberculoza, tetanos, poliomielitã scade constant, deºi nivelul seapropia, în anii ’80, de 100%. Tuberculoza a devenit din nou oproblemã. La aceasta se adaugã cazurile tot mai numeroase deHIV/AIDS, dar ºi boli mai exotice, precum gripa aviarã ºi SARS.Iatã comentariul lui Richard Mc Gregor de la Financial Times:„Sistemul de asistenþã medicalã a devenit un fel de furtunã perfectãpentru tranziþia Chinei de la un stat la o economie de piaþã.”

Problema SIDA în China

Sunt aliniate pe drumurile prãfuite de lângã satele provinciei Henan,la câteva ore de condus de la Beijing – movile de pãmânt în formãaproximativ conicã, ca un ºir de pãlãrii de bambus, fãcute din þãrânã.Pentru neiniþiaþi, ar putea fi semnul unei noi tehnici agricole, o meto-dã, poate, de a obþine recolte mai mari. Dar localnicii ºtiu adevãrul.

122

Îngropaþi în aceste mici piramide, care acum sunt cu miile, suntmamele ºi taþii lor, fraþii, surorile, verii – toþi, victime ale SIDA. Caun ºir de soldaþi de gardã încremeniþi, mormintele sunt o mãrturiea secretului cel mai prost pãstrat al Chinei.

– Time

„Pentru guvern, noi suntem ca niºte bule de aer într-un pahar. Eiºtiu cã dacã ne ignorã, noi dispãrem ºi nu ne mai arãtãm nicio-datã.” Dar a ignora asemenea oameni a devenit din ce în ce maigreu, pentru cã þãranii sãraci, împinºi de disperare, încep sã pro-testeze ºi sã vorbeascã.

– New York Times

Acum, este India, nu China, þara care se bucurã de cea maiproastã reputaþie în legãturã cu gestionarea crizei HIV. Peste cincimilioane de oameni sunt infectaþi în India. Din cauza prostituþieiheterosexuale, a tabuurilor privind educaþia sexualã ºi a ignoranþeirelativ la mijloacele de protecþie, de exemplu prezervativul, epide-mia riscã sã se extindã ºi mai mult.

Acestea fiind spuse, mulþi experþi cred cã epidemia de SIDAdin China va rivaliza, în cele din urmã, cu cea din India, lãsândmult în urmã criza din celelalte þãri. Motivul poate fi gãsit într-unadintre cele mai tragice ºi ruºinoase poveºti din analele istorieieconomiei – aceea a donatorilor de sânge chinezi.

La începutul anilor ’90, în câteva provincii cu populaþie þãrãneas-cã extrem de sãracã ale Chinei – Anhui, Hebei, Hubei, Shandong,Shinxi, Shaanxi, Henan (ultima fiind cea mai mizerã), s-a declanºato puternicã campanie de recoltare a sângelui. Aceste provinciiaveau, în total, o populaþie de peste 400 milioane de locuitori,venitul anual fiind de sub 500 dolari per capita (considerând doarpersoanele active).

Birocraþii au iniþiat, ca parte a reformelor economice, un plande combatere a sãrãciei la sate, prin colectarea ºi vânzarea sângelui

123

ºi plasmei sanguine. Într-adevãr, atât pe piaþa internã, cât ºi pe ceaexternã, cererea era din ce în ce mai mare. Iniþial, eforturile s-auaxat doar pe recoltarea sângelui, dar, curând, guvernanþii au realizatcã, prin donaþii frecvente, creºte riscul de anemiere. Pentru a maxi-miza profiturile – ºi pentru a stimula, financiar, pe þãranii donatori –ei au descoperit cã reþeta cea mai profitabilã era extragerea plasmeidin sânge, ºi reinjectarea restului în venele donatorului. Aceasta numai producea anemie, ºi permitea, totodatã, þãranilor sã donezeplasmã mult mai des – între patru ºi ºase zile consecutiv, cu o pauzãde o zi între aceste perioade.

Punctul slab al acestui procedeu era modul în care doctorii ºisurorile trimiteau înapoi, în venele donatorilor, sângele din carefusese extrasã plasma. În clinicile occidentale, plasma este extrasã ºirestul sângelui este reinjectat pentru fiecare pacient individual, într-osingurã etapã. Din pãcate, în China procesul decurge colectiv, îndouã etape. Sângele extras, din care este scoasã plasma, este pus laun loc – þinându-se seama doar de grupa sanguinã: tot sângele dintr-ogrupã este pus într-un acelaºi bazin; apoi, este reinjectat donatorilor.Nici nu poate exista o metodã mai bunã de rãspândire a SIDA, ahepatitei C sau a oricãrui alt virus ce se transmite prin sânge!

Atunci când oficialii chinezi au înþeles cã sunt pe cale de aproduce o epidemie de SIDA, programul de stopare a sãrãciei prindonaþii de sânge a fost oprit. Totuºi, afacerea fiind foarte profitabilã,ea a continuat, în fapt, accelerând rãspândirea virusului. Au trecutani de la stoparea oficialã a programului, pânã la oprirea sa efectivã.

Rezultatul a fost uciderea a milioane de oameni ºi transfor-marea a zeci de milioane de copii în orfani. De asemenea, a fostcreatã o nouã categorie de contaminanþi. Combinatã cu creºtereaspectaculoasã a nivelului folosirii drogurilor injectabile, cu restabi-lirea comerþului – cândva înfloritor – cu carne vie ºi cu o nouã„revoluþie sexualã” în oraºele mari ale Chinei, „afacerea sângelui”a generat cea mai mare crizã SIDA de pe glob.

Conform statisticilor Naþiunilor Unite, China va avea maimulte victime HIV/SIDA decât orice altã þarã – cu excepþia, poate,

124

a Indiei – numãrul cazurilor fiind estimat la 10-15 milioane, pânãîn 2012. Aceastã crizã creeazã o povarã uriaºã pentru sistemulsanitar chinez, ºi aºa cu destule probleme.

Acest fragment cutremurãtor din Washington Post ilustreazãdisperarea masei de oameni care au cãzut victimã acestei boli, pre-cum ºi rãspunsul nemilos al aparatului represiv chinez, care nu facedecât sã inflameze ºi mai tare nemulþumirea din rândurile sãrãcimiirurale:

Xiong Jinglun stãtea întins în pat în noaptea raidului, odih-nindu-ºi corpul fragil, slãbit de SIDA, când a auzit împuºcãturiîn jur. Fermierul, în vârstã de 51 de ani, s-a ridicat cu greu înpicioare ºi a ieºit sã vadã ce se întâmplã, dar electricitatea fu-sese tãiatã în sat ºi nu vedea nimic în întunericul nopþii.Imediat, mai multe persoane în haine militare, cu bastoane decauciuc, l-au înconjurat, l-au apucat de ceafã ºi l-au trântit lapãmânt, lovindu-l. Xiong i-a implorat sã se opreascã, plân-gându-se cã e bãtrân ºi bolnav de SIDA. Dar l-a auzit pe unuldintre atacatori strigând: „Bãteþi-l! Bãteþi-l, chiar dacã areSIDA!” Cu câteva zile înainte, locuitorii acestui sat, lovit deSIDA, protestaserã împotriva dezinteresului autoritãþilor ºiasistenþei medicale insuficiente, împingând într-un ºanþ douãmaºini oficiale, pentru a-ºi potoli frustrarea. Acum, autoritãþilelocale din capitala provinciei Henan, situatã la vreo 425 milenord-vest de Shanghai, rãspundeau în felul lor acestui strigãtde disperare. Dar, în locul doctorilor, a venit poliþia. Peste 500de ofiþeri, oficialitãþi locale ºi bãtãuºi plãtiþi s-au repezit asuprasatului cu doar 600 locuitori, în noaptea de 21 iunie, amenin-þând, spãrgând ferestre ºi molestând pe cine le cãdea în mânã,spun martorii. Poliþia a arestat 18 sãteni ºi a rãnit alþi 20, prin-tre care un tânãr de 18 ani, care a încercat sã-ºi protejezemama.

125

Separatiºti islamici sau „teroriºti”?

Cum minoritãþile etnice musulmane gem sub cizma Beijingului, orevoltã mocnitã ºi un conflict etnic în fierbere au transformat obunã parte a Chinei de vest într-o garnizoanã bine înarmatã, gatasã striveascã actele sporadice, spontane ºi, probabil, inutile de rebe-liune.

– New York Times

Militarii chinezi din Xinjiang vor menþine întotdeauna intensitateaopresiunii asupra forþelelor etnice separatiste ºi le vor aplica mereulovituri devastatoare, fãrã milã.

– Wang Lequan, secretarul partidului din Xinjiang

Aproape 95% din populaþia Chinei este clasificatã ca fiind„etnic chinezã” sau „Han”. Cu toate acestea, nu toate din multelerãzboaie interne din China sunt între populaþii Han. Zona zero arebeliunilor etnice în creºtere împotriva populaþiei Han este înnord-vestul provinciei Xinjiang.

Xinjiang este cea mai întinsã provincie a Chinei, dar, din cauzatemperaturilor extreme ºi a climatului deºertic, este totodatã ºi unadintre provinciile cele mai slab populate. Sub aspect agricol, poten-þialul provinciei este foarte scãzut, cea mai mare parte a sa fiindacoperitã cu nisip. Totuºi, în ciuda solului sãu nisipos ºi a stepelorcare acoperã munþii, aici se gãsesc 40% din rezervele de cãrbune aleþãrii. Foarte preþioase pentru guvernul de la Beijing sunt rezervelede petrol ºi gaze naturale; cele 30-40 miliarde de tone de petrolreprezintã între un sfert ºi o treime din cantitatea totalã aflatã însubsolul Chinei.

Majoritatea locuitorilor provinciei Xinjiang o constituie uigurii,popor de origine turkicã, de religie musulmanã. În timpul comunis-mului, uigurii au fost victimele unor represiuni dure. Orice activitatereligioasã independentã era etichetatã drept „atentat la securitatea

126

statului”; activiºtii religioºi erau arestaþi ºi torturaþi în mod siste-matic; ºi, în ciuda populaþiei sale relativ mici, în comparaþie cucelelalte provincii ale Chinei, grupurile etnice de aici au suferit maimulte condamnãri la moarte pentru delicte împotriva securitãþiistatului decât în oricare altã provincie.

Din pãcate, represiunea în provincia Xinjiang s-a intensificatcontinuu dupã atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, împo-triva Statelor Unite. Guvernul chinez a profitat de aceastã tragediea poporului american pentru a face o înþelegere foarte clarã cuStatele Unite. China va sprijini Statele Unite în rãzboiul sãu contraterorismului dacã guvernul american va accepta cã activitãþileseparatiste ale uigurilor reprezintã nu doar o miºcare a populaþieibãºtinaºe împotriva administraþiei chineze autocratice, dar, mai de-grabã, o ameninþare teroristã, având legãturi cu miºcarea Al Qaedaa lui Osama Bin Laden. O consecinþã a acestui târg fãcut cu StateleUnite: orice persoanã din provincia Xinjiang cu „intenþii separa-tiste” este etichetatã drept teroristã, astfel cã acum închisorile deaici sunt ticsite cu asemenea pseudo-teroriºti.

Deºi pumnul de fier cu care China reprimã orice nemulþumiredin Xinjiang este aproape insuportabil, ceea ce supãrã cel mai multpopulaþia uigurã este procesul lent de „hanificare” a provinciei.Politica urmatã de China de zeci de ani a fost mutarea, în Xinjiang,a unor mase mari de chinezi han, provenind în general din zonelerurale sãrace; totodatã, femei ºi minori au fost obligaþi sã se mute înalte regiuni ale þãrii. Iatã o descriere difuzatã de agenþia Reuters:

Guvernul Chinei mutã cu forþa tinere uigure din casele lor dinXinjiang, pentru a le angaja ca muncitoare în fabricile din estulþãrii – a relatat Congresului american un activist uigur. RebiyaKadeer, arestatã timp de mai bine de cinci ani pentru a fi apã-rat drepturile uigurilor musulmani, apoi expulzatã în StateleUnite, a cerut sprijin american pentru a opri un program care adus deja la deportarea a peste 240 000 de persoane, în majoritatefemei, din provincia Xinjiang. Femeile deportate, transformate,

127

fãrã voia lor, în muncitoare, sunt obligate sã lucreze 12 ore pezi, fãrã a primi salariul cu lunile… Mulþi considerã cã, prinaceastã politicã, guvernul de la Beijing urmãreºte sã forþezefemeile uigure sã se cãsãtoreascã cu bãrbaþi han, în oraºele do-minate etnic de chinezi, trimiþând totodatã chinezi han în regi-unile tradiþional uigure.

Astãzi, ca rezultat al acestor politici, populaþia Han se înmul-þeºte de douã ori mai repede decât populaþia uigurã. Dar, în loc sãfie pacificaþi sau domoliþi de populaþia han tot mai numeroasã,uigurii se radicalizeazã. Efectul paradoxal al politicii represivechineze este caracterizat astfel de revista The Economist: în timp ce,tradiþional, uigurii au fost unii dintre cei mai liberali ºi mai pro-occidentali musulmani, fundamentalismul islamic câºtigã terenprintre tinerii uiguri. Astãzi, „mici încãierãri se produc aproapezilnic între chinezi ºi uiguri, în oraºele din vestul þãrii”.

Este puþin probabil ca o miºcare de gherilã sã izbucneascã înprovincia Xinjiang, angajând forþele chineze într-un conflict degenul celui consumat cândva în Algeria sau Vietnam. Uigurii suntpur ºi simplu prea puþini, iar forþele de securitate chineze – preanumeroase ºi prea puternice. Totuºi, în epoca „servietei nucleare”ºi a armelor biologice teroriste, China este vulnerabilã la atacuriteroriste; ne putem gândi doar la Barajul Celor Trei Defilee, sau launul dintre marile sale oraºe suprapopulate. Asemenea incidente arputea inflama oricare dintre celelalte conflicte interne mocnite aleChinei, arãtând, odatã în plus, cã represiunea severã împotrivapopulaþiei uigure reprezintã o strategie nefericitã.

* * *

În acest capitol am vãzut cum Partidul Comunist Chinez seconfruntã cu o serie de conflicte interne – cu þãranii sãraci, cumuncitorii oprimaþi, cu foºtii servitori credincioºi ai partidului –astãzi, pensionari sãraci –, cu minoritãþile etnice. Existã ºi alte crizecare pândesc China: cea legatã de inegalitatea veniturilor, sau de

128

inflaþia galopantã, care a alimentat conflictul din Piaþa Tiananmen.Datã fiind aceastã opoziþie crescândã, este de mirare modul brutalîn care guvernul chinez reacþioneazã împotriva disidenþilor. Încapitolul urmãtor, vom vedea cum „Big Brother” vegheazã, într-oatmosferã orwellianã, asupra celei mai mari închisori din lume.

CCaappiittoolluull 99ÎÎnn iinntteerriioorruull cceelleeii mmaaii mmaarrii îînncchhiissoorrii ddiinn lluummee

Congresul nu va da nicio lege care sã afecteze religia, sau interzice-rea liberei exercitãri a acesteia; sau limitarea libertãþii gândirii, saua presei; sau dreptul persoanelor paºnice de a se întruni, sau înain-tarea de petiþii guvernului, atunci când trebuie îndreptat un abuz.

– Articolul întâi al Constituþiei Statelor Unite

Nimeni nu-l poate confunda pe James Madison cu Mao Zedong.Din aceºti doi „pãrinþi ai patriei”, Mao a pus piatra de temeliepentru ceea ce a devenit cea mai mare închisoare a lumii. Dincontra, prin introducerea Declaraþiei Drepturilor (Bill of Rights) înConstituþia Statelor Unite, James Madison a ajutat garantareafiecãrui drept ºi fiecãrei libertãþi, astãzi negate poporului chinez.

Din pãcate, mulþi americani considerã drepturile ºi libertãþilelor ca fiind de la sine înþelese; de aceea le este aproape imposibil sãînþeleagã nivelul pe care îl atinge represiunea în China.

Totuºi, imaginaþi-vã cum ar fi dacã aþi trãi într-o Americã încare ar funcþiona aceleaºi reguli totalitare cum sunt cele de astãzidin China.

• Nu ar fi servicii în sinagoge vinerea ori în biserici duminicaºi, cu siguranþã, nu ar fi nici predicile lui Billy Graham saudiscursurile „Am un vis” ale lui Martin Luther King Jr.

• Nu ar exista drept de vot secret pentru preºedintele SUA, înprima marþi din noiembrie, la fiecare patru ani – sau ocaziasã se facã reclamaþii publice cu privire la rezultat, miercuri.

130

• Nu ar fi Fox News în dreapta, New York Times, în stânga, ºinici Woodward ºi Bernstein de la Washington Post*.

• Nu ar exista emisiunile Hardball cu Chris Mathews, Softball,cu Tim Russert, sau cele de satirã politicã ale lui Jay Leno,David Letterman sau Jon Stewart.

• Nu ar fi avocaþi ai consumatorilor, ca Ralph Nader, pentru aface maºinile mai sigure, sau a afla „adevãruri incomode”referitoare la protecþia mediului cum sunt cele afirmate deAl Gore.

• Nu aþi cunoaºte oameni ca Erin Brockovich, care sã înfrângãcorporaþiile poluatoare, ori femei ca Julia Roberts, care sãjoace în filme, ºi nici jurnaliºti ca Mike Wallace ºi cele 60 deminute pentru a dãrâma pe oricine.

• ªi cu siguranþã nu ar exista femei ca Betty Friedan ºi nicimiºcãri feministe.

Toate personalitãþile proeminente care îºi exercitã drepturile ºilibertãþile fundamentale în America, de la ziariºti ai presei scrise ºiaudio-vizuale la vedete de talk show, de la umoriºti la avocaþi, n-arputea funcþiona nicio clipã în China. Sau, dacã ar încerca sã o facã,ar putrezi în lagãre de „reeducare prin muncã”, sau ar fi bãtuþi cusãlbãticie, ori s-ar trezi cu un glonte în ceafã, sau pur ºi simplu ardispãrea. Acest capitol explicã în detaliu de ce s-ar întâmpla aºa ºiprezintã realitatea din spatele cortinei de bambus puse de guvernulchinez. El aratã, totodatã, ce ar putea pierde lumea dacã StateleUnite ºi celelalte þãri ar pierde „rãzboaiele viitoare” cu China.

Cenzura

Difuzarea ºtirilor are un rol important în educaþia ideologicã, iarsecuritatea þãrii noastre depinde de controlul strict al modului încare sunt redactate ºtirile.

– Administraþia Generalã a Chinei pentru Presã ºi publicaþii

131

* Aluzie la scandalul Watergate (n.red.)

Chinezii cred cã primul pas spre control este lipsa aproapecompletã a unei prese libere. În lipsa ei, pentru toþi cetãþenii chinezi,toate ºtirile vin prin filiera oficialã a Partidului Comunist Chinez ºiprin cea mai mare uzinã de propagandã din lume – agenþia de presãXinhua.

Fiecare dintre cei aproape 10 000 de reporteri ai agenþiei Xinhuasunt expuºi unei îndoctrinãri puternice de cãtre agenþia guvernamen-talã numitã, foarte potrivit, Departamentul Central al Propagandei.Sarcina de serviciu a acestor cvasi-ziariºti este de a pregãti „toateºtirile care servesc politica partidului”, pentru peste 9000 de reviste,2000 de ziare, 300 staþii de radio ºi 350 posturi de televiziune.

Chiar dacã agenþia Xinhua îneacã populaþia cu fluvii de infor-maþie propagandisticã, alte multe tentacule ale Partidului Comunistlucreazã pentru întreþinerea celei mai ample operaþii de cenzurã pecare istoria a cunoscut-o vreodatã. În aceastã lume orwellianã, zia-relor le este interzis sã scrie despre o plajã largã de subiecte, în spe-cial despre corupþia guvernamentalã. Descrierea protestelor publiceºi a evenimentelor negative, cum ar fi dezastrele ecologice, estedrastic restrânsã.

Uneori, zelul cenzurii chineze o face sã se apropie de umorulnegru. De exemplu, strãinii care locuiesc în Beijing ºi sunt abonaþila reviste ca Time sau Newsweek primesc unele dintre aceste revistecu fotografii, rubrici sau articole decupate, manual, cu foarfecele –de parcã revista ar fi trecut prin mâinile unui copil care pregãteºteun album cu poze lipite. Toate articolele critice la adresa Chinei,fotografiile ce prezintã imagini nedorite, chiar anumite reclame suntîndepãrtate, prin tãiere manualã cu foarfecele, de cãtre salariaþiicenzurii. Evident, abonaþii nu pot citi nici articolele scrise pe con-trapagina celor cenzurate!

Dar cenzura chinezã atinge ºi istoria, mai mult sau mai puþinrecentã. Deºi China criticã cu asprime Japonia pentru modul „revi-zionist” în care prezintã conflictul chino-nipon, eliminarea sistema-ticã a tuturor informaþiilor despre masacrul din Piaþa Tienanmeneste încã mai criticabilã. Toate articolele, fotografiile, înregistrãrile

132

video referitoare la aceastã represiune sângeroasã, la care s-a avutacces, au fost distruse. În acest fel, imaginea tânãrului care stãdrept, în faþa unei coloane de tancuri care înainteazã, este vie înmintea occidentalilor, dar este practic necunoscutã în Beijingulzilelor noastre.

Desigur, cenzura chinezã nu se limiteazã la presa scrisã. Guver-nul bruiazã sistematic posturile de radio strãine, de la VoceaAmericii ºi Radio Asia Liberã la BBC. În plus, singurele locuri încare te poþi uita la posturi de genul CNN-ului sunt hotelurileturistice.

Cenzurarea internetului

Marele Zid Chinezesc contra circulaþiei informaþiei este construitcu cãrãmizi americane.

– Prof. Kim Wu, Facultatea de ªtiinþe Juridice din Columbia (SUA)

În plus faþã de modalitãþile de cenzurã convenþionale, vizândpresa scrisã, radioul ºi televiziunea, China a construit, cu ajutorulmasiv al corporaþiilor americane, un Mare Zid pentru a opri liberacirculaþie a informaþiei prin internet.

Ca un virtual pieptene cu dinþii foarte fini, acest „mare zid”lucreazã 24 de ore pe zi, 7 zile pe sãptãmânã, pentru a bloca, filtra,monitoriza ºi controla tot traficul de internet al Chinei. Acest„mare zid” existã, în mare parte, din cauza echipamentului de in-ternet foarte sofisticat cumpãrat de la compania americanã CiscoSystems; achiziþia a adus miliarde de dolari în buzunarele acþiona-rilor companiei.

Cisco nu este singura firmã americanã care ajutã China sãjuguleze informaþional propriul popor. Skype, o ramurã a lui eBay,ajutã guvernul chinez sã monitorizeze ºi sã le cenzureze mesajele-text. Microsoft are în grijã blogurile. Totodatã, specialiºtii de laGoogle au construit o versiune a celebrei lor maºini de cãutare,

133

pentru a filtra ºi elimina termenii cei mai diverºi, cum ar fi BBC,Tibetul liber, sau „democraþie”.

Când filtrul care cenzureazã internetul gãseºte un cuvânt sauo expresie prohibitã, el blocheazã automat facilitãþile de cãutare aleutilizatorului. El poate, de asemenea, emite un avertisment utiliza-torului, de tipul „exprimare ofensatoare sau pornograficã”. Maimult, poate tãia accesul la internet al utilizatorului – pentru o anu-mitã perioadã de timp, sau definitiv.

Acelaºi „ filtru” poate redirecþiona o cãutare a unui termencum ar fi „drepturile omului” cãtre pagina culturalã a agenþiei chi-neze de ºtiri Xinhua. Ca o mãsurã tacticã suplimentarã, copoiicyberspaþiului chinez folosesc deseori „viermi” sofisticaþi pentru apreveni eventualele încercãri ale cyber-disidenþilor de a pãcãli„ filtrul”. Aceºti „viermi” sunt programe de tipul virusurilor, fãcutespecial pentru a pãtrunde în calculatoarele disidenþilor ºi a distrugeorice soft gândit pentru a înºela vigilenþa cenzurii.

Complicitatea companiei Yahoo

Moral, sunteþi niºte pigmei.

– Congresmanul Tom Lantos cãtre conducerea companiei Yahoo

În plus faþã de supravegherea internetului, existã un controlatent al traficului comunicaþiilor pe Net: aproximativ 30 000 desalariaþi chinezi care ajutã la monitorizarea blogurilor ºi chat-urilor.Ei colaboreazã cu poliþia pentru identificarea celor mai periculoºiopozanþi. Consecinþa: China este pe primul loc în lume în ceea cepriveºte numãrul persoanelor deþinute pentru infracþiuni peinternet.

Iatã un caz cãruia i s-a fãcut multã publicitate – un cazrelevant pentru complicitatea companiilor americane la represiuneachinezã. În acest caz, ziaristul chinez Shi Tao a fost condamnat la10 ani de închisoare, pentru un click al subversivului sãu mouse.

134

Tot ce a fãcut Shi a fost sã forwardeze un e-mail de la guvern cãtreo organizaþie pro-democraticã, prin care se ordona mijloacelor decomunicare în masã sã nu menþioneze a 19-a aniversare a protes-telor din Piaþa Tienanmen.

Când securitatea chinezã a descoperit acest e-mail, au fãcutpresiuni asupra companiei Yahoo! sã dezvãluie identitatea lui Shi.Vãzându-se ameninþatã cu posibilitatea pierderii accesului la piaþacu cea mai rapidã dezvoltare a lumii, Yahoo s-a conformat.

Pentru predarea lui Shi autoritãþilor, ºeful Yahoo!, Jerry Yang,a fost adus în faþa Congresului, numit „pigmeu moral” ºi obligat sãcearã scuze mamei lui Shi, care a stat în spatele lui Yang la audieri.Spre deosebire de acest blam public, John Chambers, ºeful compa-niei Cisco, artizana sistemului chinez de cenzurã pe internet, a avutparte de prea puþine reacþii critice din partea opiniei publice.

Oamenii de afaceri de genul managerului companiei Cisco îºijustificã acþiunile prin sloganuri de genul „când eºti în China, fã cefac chinezii”. Dacã faci afaceri în China, declarã oamenii de afaceri,trebuie sã respecþi legile locale. Dar legile locale te obligã, adeseori,la alegeri etice ºi morale care ar fi intolerabile în Occident.

Abordând problema într-un cadru mai larg, trebuie sã obser-vãm cã oamenii de afaceri americani sunt prea puþin pregãtiþi înlegãturã cu modul în care sã se poarte într-un regim totalitar ºi co-rupt, cum este cazul Chinei; rãspunderea acestei situaþii o poartãºcolile americane de economie. Rezultatul este cã orizontul moralse îngusteazã, ºi oamenii de afaceri nu ºtiu unde trebuie sã spunã„nu” compromisului; este ceea ce s-a întâmplat în cazul Yahoo.

Ceea ce lipseºte din perspectiva corporaþiilor americane este oimagine mai amplã: oferind mijloace tehnice guvernului chinez,pentru a spiona ºi a reduce la tãcere poporul chinez, corporaþiileamericane contribuie mult mai mult la consolidarea regimuluitotalitar, decât la rãsturnarea lui.

135

Care sunt þintele majore ale represiunii chineze?

Din acest moment, ar trebui sã fie clar cã China întreþine ceamai mare maºinã de propagandã din lume, cã este angajatã în ceamai mare operaþie de cenzurã din lume, ºi cã deþine cel mai sofis-ticat sistem de control al internetului pe care companiile americanel-au dezvoltat vreodatã. Este util sã examinãm mai în detaliu cinesunt þintele majore ale represiunii chineze.

Reprimarea jurnaliºtilor îndrãzneþi

Jurnalismul a devenit a treia profesie periculoasã din China, dupãminerit ºi poliþie.

– Reporteri fãrã frontiere

Una dintre cele mai importante þinte ale represiunii chinezesunt jurnaliºtii chinezi. Þintele mai puþin vizate sunt jurnaliºtii carese abat uneori de la linia partidului. Þintele cele mai vizate suntjurnaliºtii de investigaþie, care încearcã sã scrie despre orice faptreal, de la corupþia guvernamentalã sau un nou dezastru ecologic laultima bãtaie încasatã de un militant pentru drepturile omului saude arestarea unui creºtin practicant.

Dupã cum relateazã Human Rights Watch, ziariºtii strãini careîncearcã sã treacã dincolo de cortina de bambus sunt „de obiceihãrþuiþi, arestaþi ºi intimidaþi de cãtre oficiali ai guvernului chinez,forþe de securitate sau diferiþi infiltraþi în civil, care sunt totsecuriºti, dar camuflaþi”.

Din cauza riscurilor mari pe care le incumbã practicarealibertãþii presei, autocenzura a devenit una dintre regulile cele maipreþioase pentru supravieþuirea jurnalistului chinez. Ziariºtii îºiasumã autocenzura pentru a evita bãtãile, hãrþuiala sau închisoarea.Chiar ºi ziariºtii strãini adoptã autocenzura, de teama de a nu fiexpulzaþi, gândindu-se cã o jumãtate de poveste e mai bunã decâtnimic.

136

Vox populi, strangulatã

Deºi constituþia chinezã garanteazã libertatea de asociere ºi întru-nire, alte reglementãri limiteazã drastic asocierea ºi dau guvernuluiputeri discreþionare în a interzice adunãrile publice ºi demonstraþiile.În practicã, doar organizaþiilor care sunt aprobate de autoritãþi li sepermite sã existe, ºi orice organizaþie neînregistratã este consideratãilegalã. În acest fel, orice dezbatere liberã despre muncã, drepturileomului, mediu, dezvoltare sau chestiuni politice este pusã, practic,în afara legii.

– Departamentul de Stat al Statelor Unite

O a doua þintã majorã a represiunii chineze o reprezintã mili-tanþii pentru democraþie ºi activiºtii politici. În aceastã categorieintrã atât protestatarii colectivi cât ºi petiþionarii individuali.

Pentru militanþii în favoarea democraþiei, toate cuvintele pre-cum „democraþie” sau „libertate” sunt interzise. Pentru militanþii înfavoarea drepturilor politice, cei vizaþi sunt susþinãtorii drepturilorcivile, drepturilor omului, drepturilor femeilor ºi drepturilormuncitorilor. De asemenea, toþi cei care pretind pensii mai bune,un sistem de asistenþã medicalã mai puþin costisitor, sau programepentru bolnavii de SIDA.

Protestele publice sunt reprimate foarte sever. Tot cu asprimesunt tratate milioanele de persoane care adreseazã petiþii organelorcentrale din Beijing, cãutând dreptate în relaþia cu abuzurile ºicorupþia liderilor locali.

Aceste reacþii dure nu trebuie sã ne mire. Dupã cum observãHuman Rights New 8, „sistemul de petiþionare în China are o lungãtradiþie, culturalã ºi istoricã, ale cãrui origini merg pânã spreînceputurile imperiului chinez”. Însã astãzi, strivirea nemulþumiþilora devenit o adevãratã industrie de stat. Aºa cum relateazã postulRadio Asia Liberã, în aceastã industrie „lucreazã” bãtãuºi angajaþi destat, care sunt plãtiþi „dupã numãrul de petiþionari prinºi ºi bãtuþi”.

137

8 ªtiri în domeniul drepturilor omului (n.red.)

Pe lângã aceºtia, mai existã „recuperatorii de petiþionari”,recrutaþi ºi plãtiþi de administraþia localã, pentru a-i identifica,ataca ºi intimida pe petiþionari, ºi a-i forþa sã se întoarcã acasã.Poliþia din Beijing are ºi ea partea sa: ei fac razii în cartierele sãraceale capitalei, în care petiþionarii locuiesc pânã când îºi „rezolvã”treburile, îi aresteazã ºi îi dau pe mâna „recuperatorilor”, închizândtotodatã ochii la violenþele acestora.

Încãlcarea libertãþii religioase

Cetãþenii republicii Populare Chineze se bucurã de libertate reli-gioasã.

– Art. 36 din Constituþie

China a condamnat un lider religios proeminent, conducãtor al uneicase de rugãciuni, la „un an de reeducare prin muncã” pentru cã a ex-plicat Evanghelia unui oficial al Partidului Comunist. Gu Changrong,în vârstã de 54 de ani, a fost arestatã în ziua de 14 martie de poliþialocalã din oraºul Fushun din provincia chinezã Liaoning în timp ce„împãrtãºea convingerile sale religioase creºtine” secretarului departid local. Trei ofiþeri de securitate au ridicat-o pe Gu, ºi, curânddupã aceea, a fost condamnatã la un an de muncã forþatã, sub acu-zaþia de a folosi „organizaþii de cult malefice pentru obstrucþionareafuncþionãrii legilor statului”.

– Raportul Mt. Zion

Îngenunchezi în casa Domnului ºi eºti trimis la puºcãrie?Aceasta este realitatea în China zilelor noastre, deºi oficialii gu-vernului încearcã cu disperare sã convingã lumea cã lucrurile nustau aºa.

Deºi Partidul Comunist Chinez este, oficial, ateu, el recunoaºtecinci religii: budismul, taoismul, islamul, protestantismul ºi cato-licismul. De la recunoaºtere ºi pânã la situaþia de fapt este, însã, odistanþã mare.

138

De exemplu, toate bisericile, moscheile, pagodele ºi templeletrebuie sã fie înregistrate mai întâi de cãtre guvernul chinez. Înconsecinþã, guvernul chinez are dreptul de a controla tot ce se în-tâmplã în aceastã instituþie; iar un asemenea control poate ajungefoarte departe. Anume: cine conduce biserica; ce informaþii sunttransmise credincioºilor; ce servicii religioase se þin; câte persoanevin la slujbe ºi aºa mai departe.

Date fiind aceste restricþii, mulþi lideri religioºi preferã sã nu-ºideclare instituþiile organelor guvernamentale. La fel, mulþi credin-cioºi preferã sã meargã în case de rugãciune neînregistrate, pentru aevita sã fie urmãriþi de organele statului. Aceasta se întâmplã în spe-cial în cazul credincioºilor care sunt membri ai Partidului Comunist,întrucât aceºtia sunt descurajaþi în mod oficial sã practice vreo religie.

Consecinþa acestei politici ostile a statului este cã mii de „case-bisericã” s-au rãspândit în odãi ascunse sau în subsoluri, prin toatãChina; dar participarea la asemenea activitãþi poate fi foartepericuloasã. Dupã cum relateazã USA Today, guvernul chinezstrânge anual mii de credincioºi din asemenea biserici improvizate.Aceste extrase din ºtirile agenþiei Christian Newswire oferã doarcâteva indicii din incidentele petrecute în preajma Crãciunului, întimp ce abuzuri asemãnãtoare se petrec tot timpul anului.

Provincia Jiangsu: o bisericã, ce funcþiona într-o casã în oraºulZhou Chang, a fost atacatã de ofiþeri de poliþie, în timpul slujbeide Crãciun. Pastorul Bu Ge Qiao era la jumãtatea oficieriiserviciului divin, atunci când a intervenit poliþia, arestândpatru credincioase. Altã credincioasã a fost bãtutã pânã ºi-apierdut cunoºtinþa. A fost transportatã la spital în stare gravã.

Provincia Henan: pe 16 decembrie, cu mai puþin de douãsãptãmâni înainte de Crãciun, pastorul Liang Qi Zhen a fostarestat de ofiþeri de securitate în districtul Er Qi. Dupã ce aînfricoºat congregaþia lui Liang, ofiþerii l-au ridicat ºi l-au dusîntr-un loc necunoscut, unde a fost supus torturilor timp demai multe ore. În urma acestor violenþe, urechea ºi mânadreaptã a pastorului au fost rãnite.

139

Reprimarea cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor tibetane

Dacã chestiunea suveranitãþii Tibetului este confuzã, chestiuneatratamentului aplicat de cãtre Partidul Comunist Chinez tibetaniloreste absolut clarã. Dupã invadarea Tibetului, în 1960, comuniºtiichinezi au omorât peste un milion de tibetani, au distrus peste 6000de mânãstiri, ºi au transformat provincia nord-esticã a Tibetului,Amdo, într-un gulag cu zece milioane de deþinuþi. În plus, vreo 7,5milioane de chinezi au rãspuns apelului Beijingului acceptând sã fiemutaþi în Tibet; acum ei depãºesc numeric cele ºase milioane detibetani. Practicând ceea ce s-a numit „apartheidul chinez”, tibe-tanii etnici au o speranþã de viatã mai micã, sunt mai puþinalfabetizaþi ºi au un venit mai mic decât media locuitorii Tibetului.

– The Heritage Foundation

Aparþine sau nu Tibetul Chinei? Aceastã întrebare trimitecãtre trecutul îndepãrtat ºi la istoria luptelor dintre împãraþiichinezi ºi Dalai Lama tibetani. Este discutabil dacã va acorda Chinavreodatã autonomie realã Tibetului; pare greu de crezut cã dolean-þele unor grupuri precum Tibetul Liber vor deveni vreodatã realitate.

Ceea este însã dincolo de orice discuþie sunt abuzurile ºi actelede represiune incredibilã la care tibetanii obiºnuiþi sunt expuºi decãtre ocupaþia chinezã. La fel de clar este cã Tibetul este foarterâvnit de guvernul chinez.

Pentru început, cuvântul chinez pentru Tibetul Central esteXizang, ceea ce înseamnã „casa de apus a comorii”. În limbajmodern, aceasta înseamnã cã în Tibet se gãsesc unele dintre celemai mari rezerve de bor, crom, fier, litiu ºi uraniu de pe planetã. Înplus, Tibetul este bogat în petrol ºi gaze naturale, aur ºi argint,cupru ºi zinc ºi minereuri mai puþin cunoscute, cum ar fi arseniu,cesiu, corundrum, grafit, magneziu, micã, sulf, titan, vanadiu.

În afara bogãþiei în minerale, Tibetul – care, literal, înseamnã„înãlþimile” – are unul dintre cele mai mari potenþiale hidroelec-trice din lume. Izvoarele celor douã mari râuri din China – Fluviul

140

Galben ºi Yangtze – se aflã în provinciile din nord-estul, respectivdin estul Tibetului, generând patru cincimi din disponibilul de apãcurgãtoare a þãrii. Marile baraje din Tibet contribuie deja la alimen-tarea cu energie a Chinei de vest.

Actualul regim represiv din Tibet a început în 1950, cândChina a invadat Tibetul. Un tratat semnat în 1951 consemnagarantarea autonomiei Tibetului de cãtre China, dar el a rãmasliterã moartã pânã astãzi. În urma revoltei din 1959, un milion detibetani au fost uciºi, iar liderul spiritual al acestora, Dalai Lama, s-arefugiat în India.

Dupã rapoartele Human Rights Watch, „autoritãþile chineze vãdîn exilatul Dalai Lama principalul exponent al eforturilor deseparare a Tibetului de China ºi vãd în cãlugãrii budiºti tibetani unsprijin al acestor eforturi. Astfel, guvernul limiteazã numãrul mâ-nãstirilor ºi al cãlugãrilor, se opune celor care vor sã devinã cãlugãri,se amestecã în alegerea liderilor monastici, interzic practicarea ritu-rilor tradiþionale ºi întreþin campanii de „reeducare” prin care în-cearcã sã stimuleze opoziþia faþã de Dalai Lama.”

ªi astãzi, budiºtii loaiali lui Dalai Lama continuã sã fie vânaþica niºte animale, în refugiile lor din munþi, de cãtre trupele chineze.Cãlugãri ºi cãlugãriþe sunt împuºcaþi cu sânge rece atunci cândîncearcã sã treacã graniþa în Nepal sau India. Iatã ce scrie, într-unarticol recent, ziarul London Independent:

Câteva minute de reportaj video, realizat de un cameramanromân într-o zonã muntoasã a adus, în camerele occidentalilor,drama tibetanilor aflaþi sub ocupaþie chinezã. Brusc, lumeacivilizatã a putut vedea cruzimea ocupaþiei, aºa cum aratã înrealitate. În reportaj, un grãnicer chinez deschide focul, cucalm, într-un grup de tibetani neînarmaþi, lipsiþi de apãrare,care se luptau cu zãpezile în încercarea de a fugi din Tibetulocupat. Douã persoane cad la pãmânt. Unul dintre supra-vieþuitori avea sã povesteascã: „Urcam în ºir. Înainte de a auziîmpuºcãturile, ºtiam cã soldaþii erau pe urmele noastre, astfelcã am început sã urcãm repede. Ne-au strigat sã ne oprim, apoi

141

au început sã tragã. Trãgeau mereu. Gloanþele se înfigeau înpãmânt, în jurul nostru. Cãlugãrul care a murit se afla 100 demetri înaintea mea. L-am vãzut cãzând. Eu am fost norocos.Glontele mi-a gãurit pantalonii, dar nu m-a nimerit.”

Falun Gong: o miºcare spiritualã persecutatã

Imediat dupã rãsãritul soarelui, practic în fiecare parc sau scuar dinoraºele Chinei, grupuri de persoane se miºcã la unison, în exerciþiiliniºtite, cu aparenþã de ritual, cunoscute drept „qigong” ºi traduse,impropriu, prin „exerciþii de respiraþie”. În realitate, ele reprezintão îmbinare de educaþie spiritualã ºi exerciþiu fizic. Este un spectacolcum nu se poate mai comun în China. Dar existã un curent specialîn practicarea acestor „exerciþii de respiraþie”, dezvoltat de maestrulLi Hongzhi. Discipolii sãi cred cã exerciþiile maestrului pot face capãrul alb sã devinã din nou negru ºi cã vindecã uneori cancerul, darcã pot oferi o îndrumare spiritualã. Milioane de chinezi au devenitpracticanþi ai Falun Gong – numele acestui curent – astfel cã gu-vernanþii sunt vizibil îngrijoraþi.

– Time, mai 1999

Astãzi, China a interzis Societatea de Cercetare Falun Dafa ºiorganizaþia Falun Gong, aflatã sub controlul sãu, care au fostdeclarate ilegale. În hotãrârea pe care a luat-o astãzi, Ministerul deInterne a afirmat cã, aºa cum rezultã din investigaþiile sale, Societa-tea de Cercetare Falun Dafa nu a fost înregistratã conform cerin-þelor legii ºi s-a angajat în activitãþi ilegale, rãspândind superstiþiileºi concepþiile greºite, amãgind poporul, incitând la dezordine ºicreând dezordine, ºi ameninþând astfel stabilitatea socialã.

– Directivã a Partidului Comunist, iulie 1999

Înainte ca Partidul Comunist sã fi interzis miºcarea FalunGong, ea numãra peste 70 de milioane de aderenþi. Nimeni nu ºtiecâþi au rãmas astãzi. În una dintre cele mai masive ºi nemiloase

142

violãri ale drepturilor omului din istorie, practic toþi membrii miº-cãrii Falun Gong au fost trecuþi în ilegalitate, unii au fost arestaþi,sau forþaþi sã renunþe public la credinþele lor, sau chiar executaþi.

Dar ce este, de fapt, Falun Gong? De ce a interzis-o guvernulchinez? Este, în realitate, chiar atât de periculoasã, pe cât credeBeijingul?

Falun Gong este un amalgam modern a trei elemente ale vechilortradiþii filozofice ºi religioase chineze. Douã dintre acestea – budismulchinez ºi taoismul – furnizeazã filozofia moralã a lui Falun Gong. Altreilea element – Qigong – este asemãnãtor, în multe privinþe, cu Yogaindianã. Qigong oferã lui Falun Gong un ansamblu de miºcãri fizice,poziþii ºi exerciþii de respiraþie, care încearcã sã întãreascã sãnãtatea,sã îmbunãtãþeascã concentrarea ºi sã faciliteze meditaþia.

Falun Gong a fost introdus în China în 1992 de o persoanãcarismaticã, anterior muzician ºi funcþionar, numit Li Hoingzhi.Prin casete video, cãrþi ºi conferinþe, Li ºi-a câºtigat peste 70 de mi-lioane de aderenþi în doar ºapte ani.

În timp ce guvernul chinez a folosit în argumentaþia sa împo-triva Falun Gong faptul cã acesta ar fi un cult, cele mai multe dintrãsãturile „cultuale” se regãsesc, într-o formã sau alta, în diferitereligii, practicate liber în lume.

De exemplu, aºa cum cred ºi adepþii bisericii scientologice,practicanþii Falun Gong cred în puterile tãmãduitoare ale minþii ºispiritului. În fapt, o mare parte a popularitãþii de care s-a bucuratFalun Gong la începutul anilor ’90 a fost atribuitã prãbuºirii siste-mului de asistenþã medicalã în China, atunci când þara a trecut lao economie de tip capitalist.

Ca ºi simpatizanþii „meditaþiei transcendentale” practicanþii FalunGong spun (poate metaforic) cã pot zbura, levita, deveni invizibili sautrece prin pereþi – totul prin educarea forþei vitale a corpului.

Lãsând la o parte aceste elemente metafizice (sau fantasma-gorice), Falun Gong este, în cea mai mare parte o experienþã aminþii ºi a trupului, care are anumite elemente în comun cu budis-mul ºi creºtinismul, care îºi propun sã dezvolte sãnãtatea, puterea,

143

tãria de caracter ºi spiritualitatea. Dacã lucrurile stau aºa, de ce atrebuit ca poliþia de stat chinezã sã desfiinþeze miºcarea FalunGong? Explicaþia s-ar putea gãsi într-o greºealã politicã fundamen-talã comisã de Li Hongzhi într-o provocare paºnicã adusã autoritãþiide stat în 1999. Evenimentul a fost descris astfel de revista Time:

Pentru a-ºi manifesta dezaprobarea faþã de modul în careguvernul a tratat un grup Falun Gong, 10 000 de adepþi ai luiLi s-au adunat, neaºteptat, în ziua de 25 aprilie, pe trotuarelecartierului Zhongnanhai, zona de securitate maximã în care lo-cuiesc liderii chinezi, ºi s-au aºezat în poziþii meditative, într-unºir de doi kilometri. Demonstraþia a fost paºnicã, absolut neaº-teptatã, ºi cea mai mare formã de opoziþie de la miºcarea pro-democraticã din Piaþa Tienanmen, din 1989. Ea a durat puþintimp, iar protestatarii au strâns puþinele resturi care ar fi pututrãmâne în urma lor, dar, la doar 12 ore dupã încheierea aces-teia, într-o ºedinþã condusã de premierul Zhu Rongji, s-a ho-tãrât cã guvernul va rãspunde doleanþelor manifestanþilor, întermen de trei zile.

Ce a urmat, pentru Falun Gong, nu a fost îndeplinirea promi-siunilor guvernului în termen de trei zile. Din contra, în urmãtoa-rele trei luni, guvernul – speriat de cea mai mare demonstraþie dedupã cele din Piaþa Tienanmen, a lansat un atac total împotrivapracticanþilor Falun Gong, pe tot cuprinsul Chinei.

Aceastã represiune a amintit de zilele cele mai negre ale revo-luþiei culturale. Atât armata cât ºi poliþia au operat arestãri în masã.Zeci de mii de practicanþi Falun Gong au fost aruncaþi în închisori,în lagãre de reeducare sau în spitale psihiatrice. În plus, militariiaveau ordin sã tragã în orice adept Falun Gong care refuza sã declarecã renunþã la convingerile sale. În ºcoli, copiii erau îndoctrinaþiîmpotriva miºcãrii Falun Gong.

Iatã o relatare a unei prizoniere aflatã într-un lagãr de muncãforþatã, unde fusese aruncatã din cauza apartenenþei la miºcareaFalun Gong:

144

Am fost deþinutã în Lagãrul de Muncã Silnicã pentru Femeidin Beijing deoarece credeam în doctrina Falun Gong ºi opracticam. Am fost arestatã ilegal, acasã, iar în timpul deten-þiei am fost supusã, în repetate rânduri, torturilor celor maiinumane. Am fost deseori lipsitã de mâncare. Pentru perioadelungi de timp, nu aveam voie sã dorm sau sã folosesc toaleta.Gardienele ordonau adesea deþinutelor de drept comun sã mãbatã. Ca sã nu mi se mai audã þipetele, mi se astupa gura culenjeria colegelor de detenþie, murdarã cu sânge menstrual.Am fost bãtutã pânã ce tot corpul mi s-a umplut de vânãtãi.

Tot aici ajunsese ºi o practicantã Falun Gong, mutatã dintr-uncentru de detenþie. Capul sãu era rotit cu 150 de grade astfelcã aproape cã privea înapoi. Fusese torturatã cumplit, în cen-trul de detenþie, pentru cã refuzase sã se dezicã de doctrinaFalun Gong. Gãrzile o þinuserã timp de zece zile într-o aseme-nea poziþie contorsionatã, cu capul, mâinile ºi corpul rãsucite,prinsã în cãtuºe, încât nu ºi-a mai putut reveni. O persoanã devreo 40 de ani, în urma torturii arãta ca una de 70. Fusese tor-turatã pentru credinþa sa în adevãr – compasiune – toleranþã.

Încãlcarea drepturilor civile

Principiul meu conducãtor este urmãtorul: vinovãþia nu trebuiepusã la îndoialã niciodatã.

– Frantz Kafka

Deºi existã zeci de milioane de persoane brave care încearcã sãse opunã statului chinez orwellian, ei reprezintã doar o picãturãîntr-un pahar, faþã de populaþia totalã de 1,4 miliarde. În fapt,asemenea ziariºtilor care îºi impun autocenzura, marea majoritate acetãþenilor chinezi urmeazã linia partidului.

145

Anumiþi cetãþeni chinezi dau dovadã de obedienþã civilã purºi simplu pentru cã se considerã norocoºi întrucât þara lortraverseazã o perioadã de prosperitate economicã. Totuºi, elementulpreponderent în docilitatea cetãþeanului chinez este spaima deautoritate, fixatã de generaþii. Aceastã teamã este legatã ºi deabsenþa aproape totalã a drepturilor ºi libertãþilor garantate într-unstat occidental. Iatã cum stau lucrurile în China:

• Nu existã mandate de percheziþie, nici protecþie contraarestãrii abuzive, nici cauþiune. Autoritãþile chineze potbate la orice uºã pentru a strânge probe ºi au puteri foartelargi în a aresta. Persoanele vizate sub aspect politic saureligios pot fi puse sub acuzaþie foarte uºor, invocându-se ovarietate de motive, de la dezvãluirea secretelor de stat sauacþiuni subversive, la ºantaj sau escrocare. În general, ares-taþii nu pot plãti vreo cauþiune, ºi nu-ºi pot anunþa familiasau prietenii cã au fost arestaþi.

• Nu existã reprezentare legalã adecvatã. Avocaþii apãrãriisunt supuºi la tot felul de abuzuri ºi intimidãri. Ei pot fi, larândul lor, arestaþi, bãtuþi sau pot primi sancþiuni profesionale.De asemenea, avocaþii apãrãrii pot suferi pentru greºelileimputate clienþilor lor; ei sunt acuzaþi adesea de fabricarea demãrturii mincinoase; procurorii pot manevra asemeneaprevederi legale pentru a-i intimida pe avocaþi.

• Nu existã prezumþie de nevinovãþie. Ca în romanul luiKafka, „vinovãþia nu trebuie pusã la îndoialã niciodatã”.Existã o expresie în folclorul modern al Chinei, care þine deumorul negru, ºi anume: „xian pan hou shen”, adicã: „maiîntâi verdictul, apoi procesul”. În fapt, vinovãþia este hotãrâtãînainte ca acuzatul sã fie judecat, de un comitet condus deprocuror. Poate cã nu trebuie sã fim surprinºi dacã aflãm cãacuzatul este cel care pierde în proporþie de 99% din cazuri.

• Nu existã juraþi, martori sau dreptul de a nu rãspunde laîntrebãri. În timpul procesului, acuzaþii nu au dreptul de ase confrunta cu acuzatorii, ºi mai puþin de 5% din procese se

146

desfãºoarã cu martori. Nu existã dreptul de a nu rãspunde laîntrebãri, nici protecþie contra dublei ameninþãri, ºi puþinefeluri de probe prin care acuzatul poate limita motivelepentru care este incriminat de stat.

• Nu existã protecþie împotriva pedepselor crude. Dacãcineva este în arest, gardienii vor exercita presiuni puterniceîmpotriva lui, pentru a-ºi recunoaºte vinovãþia. Aceastãatitudine este coerentã cu un principiu care funcþioneazã însistemul legal al Chinei: „toleranþã cu cei care recunosc,severitate cu cei care rezistã”.

În anumite cazuri, gardienii pot interzice arestatului sã cum-pere mâncare din exterior, sã telefoneze sau sã primeascãvizite. În alte cazuri, dupã cum aratã un raport al NaþiunilorUnite, deþinuþii sunt supuºi la o sumedenie de torturi ºi abu-zuri – de la bãtaie, arsul cu þigara aprinsã, þinutul cu capul înapã sau în apa de la closet, la încãtuºare, abuz sexual, izolaresau þinere în poziþii chinuitoare un timp îndelungat.

• Nu este necesarã vreo acuzaþie pentru a fi arestat. Nutrebuie sã fii acuzat de ceva pentru a fi arestat. „Arestul ladomiciliu” este o mãsurã de pedeapsã ºi control care se aplicãfrecvent disidenþilor politici, petiþionarilor sau celor carepracticã o religie – ca ºi familiilor lor.

De asemenea, guvernul chinez foloseºte adesea spitalele psi-hiatrice pentru educarea sau spãlarea creierelor disidenþilor.În aceste instituþii, pacienþii primesc diverse doctorii care lealtereazã voinþa sau puterea de judecatã, dar sunt supuºi deasemenea terapiei cu ºocuri electrice. Conform unui raportal Departamentului de Stat, „prizonierii sunt legaþi de patsau de alte obiecte, timp de zile întregi, bãtuþi, lãsaþi fãrãhranã ºi fãrã dreptul de a folosi toaleta”.

• Nicio protecþie juridicã împotriva muncii silnice. Deºi nusunt considerate ca atare, lagãrele de reeducare prin muncãsunt închisori în care deþinuþii sunt obligaþi sã munceascã,

147

indiferent de opþiunea lor. Oamenii pot ajunge aici, pentruperioade de pânã la patru ani, fãrã sã fie nevoie de vreohotãrâre judecãtoreascã.

Lagãrele de reeducare prin muncã sunt o categorie ce faceparte din locurile de detenþie de tipul gulagului sovietic; va-rianta lor maoistã se numeºte laogai. În astfel de lagãre suntdeþinuþi circa 20 000 000 de prizonieri de conºtiinþã. Ei oferão mânã de lucru extrem de ieftinã, folositã în special în agri-culturã, în încãrcarea materialelor de construcþie, în minelede cãrbuni – o etapã în producerea unor bunuri finite, cumar fi jucãriile ºi textilele.

Viaþa deþinuþilor în astfel de lagãre este foarte grea. Ei lu-creazã nouã, pânã la zece ore pe zi, având o zi liberã o datãla douã sãptãmâni. Dar ziua de lucru poate dura ºi 12 ore,dacã planul nu este fãcut.

• Nicio protecþie împotriva pedepsei capitale. China este peprimul loc în lume în ceea ce priveºte numãrul deþinuþilorcondamnaþi la moarte. Chiar ºi în anul 2001, un deþinutputea fi împuºcat în ceafã, iar familia sa putea fi obligatã sãplãteascã glonþul. Adesea, aceste execuþii erau efectuate înlocuri publice, de exemplu pe stadioane, oferite ca spectacolmulþimii ºi chiar televizate.

Acum, preocupatã de propria imagine, China preferã execu-þiile mai discrete, folosind injecþii letale. Alegerea injecþiilorletale nu se datoreazã considerentelor umanitare. Mai degra-bã, un motiv major pentru care s-a adoptat aceastã soluþieeste comerþul cu organe umane.

Dupã cum constatã Amnesty International, spre deosebirede un glonte, injecþia letalã lasã întregul corp intact, ºi or-gane cum ar fi inima, plãmânii, rinichii ºi corneea „pot fiextrase mai rapid ºi mai eficient decât dacã prizonierul ar fiîmpuºcat”. Conform declaraþiilor ministrului adjunct alsãnãtãþii, majoritatea organelor folosite în China pentrutransplanturi provin de la deþinuþi executaþi.

148

Pentru a fi cât mai eficienþi în afacerile cu organe transplan-tate, antreprenorii chinezi care preiau corpurile celor con-damnaþi la moarte au dezvoltat un adevãrat „parc auto alvehiculelor morþii”. E vorba de maºini de dimensiunea unorrulote (camper), echipate cu semnalizatoare luminoase ca alemaºinilor de poliþie ºi echipate cu aparatura medicalã nece-sarã pentru aplicarea injecþiilor letale. Ele sunt suficient despaþioase pentru a putea transporta deþinutul, câþiva gar-dieni, judecãtorul ºi cel care face execuþia propriu-zisã. Elesunt parcate, de obicei, în apropierea curþilor de justiþie,pentru a li se transmite sentinþa, dupã care se deplaseazãrapid spre spitale, pentru a livra organele.

Câteva cazuri ilustrative pentru funcþionarea statuluipoliþienesc chinez

Acest capitol se încheie cu expunerea unor cazuri urmãrite ºidescrise de organizaþii prestigioase pentru apãrarea drepturiloromului, cum ar fi Human Rights Watch, Human Rights in China ºiAmnesty International. Ele aruncã un plus de luminã peste gravitatearepresiunii din China – ºi fac mai clarã necesitatea de a combateaceste anomalii monstruoase.

• Avocatul Li Heping din Beijing, specializat în apãrarea drep-turilor omului, a fost ridicat de un grup de mascaþi, rãmaºineidentificaþi, dus în subsolul unei clãdiri dintr-o localitatedin apropierea capitalei, bãtut ºi torturat cu cabluri electrice.O zi mai târziu, a fost lãsat într-o pãdure de lângã Beijing,spunându-i-se sã pãrãseascã Beijingul, împreunã cu familia.Când Li s-a întors acasã, a constatat cã legitimaþia sa de avo-cat, care îi era necesarã pentru a-ºi exercita profesia, dispã-ruse. De asemenea, dispãruserã toate datele din calculator,din care fuseserã ºterse toate programele.

149

• Yang Chunlin, un militant pentru drepturile omului cumuncã de teren, a fost þinut cu braþele ºi picioarele legate, ºipus în lanþuri, acestea fiind fixate în fiecare dintre cele patrucolþuri ale patului sãu de fier, din celulã. Conform relatãrilorunui coleg de detenþie al lui Yang, el a fost þinut înlãnþuittimp de mai multe zile, în aceeaºi poziþie, ºi a fost obligatapoi sã cureþe excrementele lãsate de alþi prizonieri, victimeale aceloraºi torturi.

• Liu Ping, petiþionarã din Hunan, a fost internatã cu forþaîntr-un spital psihiatric. Mãsura a fost luatã în urma plânge-rilor pe care Liu le-a adresat organelor centrale din Beijing,prin care îºi cerea plata compensaþiilor ce îi erau datorate deuzina în care lucrase. Uzina dãduse faliment, iar compen-saþiile trebuiau plãtite de administraþia localã, care însã arefuzat sã-ºi îndeplineascã aceastã obligaþie.

• Scriitorul Lu Gengsong din Hangzhou a fost arestat sub acu-zaþia de „incitare la subminarea puterii de stat” ºi „deþinereilegalã de secrete de stat”. Conform declaraþiilor fiicei lui Lu,ofiþeri de poliþie l-au chemat pe Lu la secþie, pentru o discu-þie, dupã care acesta nu s-a mai întors acasã. Ceva maitârziu, câþiva ofiþeri de securitate au percheziþionat locuinþaºi au confiscat hard discul computerului. Poliþia a avertizat-ope soþia lui Lu sã nu meargã la Beijing pentru a se plânge desoarta soþului ei, ºi au ameninþat-o cã, dacã nu-i va asculta,va fi datã afarã din serviciu, iar fiica lor va avea probleme laºcoalã.

• Chen Guangcheng, un militant pentru drepturile omului,orb, a fost trimis în arestul poliþiei, dupã nouã luni de arestla domiciliu. În aceste nouã luni, Chen a fost supus, în re-petate rânduri, abuzurilor psihice, de cãtre oficialii locali.Aceºtia i-au ameninþat totodatã pe avocaþii ºi juriºtii dispuºisã-l apere pe Chen. De asemenea, autoritãþile locale au ob-strucþionat eforturile avocaþilor de a strânge probe care sã

150

dovedeascã nevinovãþia lui Chen; mai mult, în noapteadinaintea procesului, avocaþii au fost arestaþi, astfel cã nu l-au putut reprezenta la proces. Avocaþii din oficiu, care i-auînlocuit, au pledat, practic, în defavoarea lui, astfel cã Chena fost condamnat la patru ani de închisoare.

• Gardienii lagãrului de muncã silnicã Masanjia au obligat 18femei sã se dezbrace ºi le-au aruncat în celulele unor deþi-nuþi violenþi, care le-au violat în grup.

CCaappiittoolluull 1100AArrmmaattaa RRooººiiee ssee îînnaarrmmeeaazzãã ppâânnãã îînn ddiinnþþii

Prima regulã a rãzboiului total este cã nu existã reguli, ºi nimic nueste interzis.

– Colonei din aviaþia militarã a Chinei, Qiao Ling ºi Wang Xiangsui

Trebuie sã perseverãm pe drumul dezvoltãrii paºnice… ºi sã neaducem contribuþia la cauza pãcii ºi propãºirii umanitãþii.

– Secretarul General al Partidului Comunist Chinez, Hu Jintao

Va urma oare China calea „rãzboiului total”, aºa cum afirmãcoloneii, sau cea a „dezvoltãrii paºnice”, aºa cum afirmã liderii po-litici? Probabil cã nicio întrebare nu este mai neliniºtitoare decâtaceasta, deoarece un „rãzboi fierbinte” cu China ar risca sã se trans-forme, cu repeziciune, într-un rãzboi mondial nuclear, devastator.Dovezi puternice împotriva declaraþiilor pacifiste ale Chinei pot figãsite în observaþiile urmãtoare.

China este acum angajatã într-o întãrire sistematicã a forþelorsale armate; bugetul alocat armatei creºte de douã ori mai repededecât rata de creºtere a economiei chineze – aceasta fiind dejafoarte mare. Încã mai neliniºtitor este faptul cã liderii militari chi-nezi ºi-au schimbat perspectiva strategicã. În trecut, China s-a axatpe o politicã regionalã, ºi preponderent pasivã, de apãrare a teri-toriului sãu. Astãzi, China începe sã-ºi proiecteze puterea militarãglobal, simultan cu pãtrunderea sa pe piaþa economicã mondialã,pe piaþa globalã a petrolului ºi a altor resurse naturale.

152

Strategii de vârf ai Chinei redefinesc conceptul de câmp deluptã, ca ºi conceptul însuºi de rãzboi. Sã dãm puþinã atenþie acestorcomentarii privind „rãzboiul asimetric”, datorate coloneilor citaþiîn motto-ul capitolului:

Dacã unul dintre combatanþi mobilizeazã mari rezerve de ca-pital, fãrã ca þara adversarã sã fie conºtientã de aceasta; ºi dacãlanseazã un atac-surprizã împotriva pieþelor sale financiare,producând astfel o crizã financiarã; dacã infiltreazã, în preala-bil, un virus în sistemul de computere al adversarului; dacãatacã, simultan, reþelele electrice civile, reþeaua de drumuri,reþeaua de tranzacþii comerciale, cea de telefonie, iar dacã mij-loacele de comunicaþie în masã sunt complet paralizate – con-secinþa va fi cã statul inamic va fi complet paralizat, apoi vaintra în panicã socialã, vor apãrea revolte de stradã ºi apoi crizãpoliticã.

Acest capitol prezintã situaþia consolidãrii rapide a puterii mi-litare chineze, împreunã cu modificarea strategiei, cãtre un rãzboitotal ºi „asimetric”. De asemenea, acest capitol va examina optposibile motive care pot declanºa un „rãzboi fierbinte” antrenândforþele armate chineze ºi diferiþi potenþiali inamici combatanþi depe planetã.

În cazul în care cineva crede cã riscul unui asemenea rãzboi arfi neglijabil, este util sã reamintim aceste episoade din istoria mo-dernã a Chinei: de la instaurarea comunismului în China, în 1949,Beijingul a fost implicat în rãzboaie de frontierã, cu India ºi cuVietnamul. A fost la un pas de un rãzboi nuclear cu Uniunea Sovie-ticã ºi a luptat în douã rãzboaie regionale împotriva Statelor Unite,atât în Taiwan, cât ºi în Vietnam. Nu trebuie uitat, totodatã, faptulcã rãzboiul Coreei a fost, în primul rând, o confruntare foartesângeroasã, aproape directã, între trupele chineze ºi cele americane.

153

154

Cine a contribuit la întãrirea puterii militare chineze?

China are cel mai mare potenþial pentru o confruntare militarã cuStatele Unite ºi tehnologii nimicitoare la sol, care ar putea eclipsa,cu timpul, avantajul militar tradiþional al Statelor Unite.

– Departamentul Apãrãrii al Statelor Unite

Unul dintre fondatorii comunismului, Vladimir Ilici Lenin,fãcuse cândva o observaþie remarcabilã: capitalistul îþi va vindefunia cu care îl vei spânzura. Este o ironie a istoriei cã Statele Uniteîl confirmã pe Lenin: America este, într-adevãr, finanþatorul mariicampanii de înarmare a Chinei, ºi partenerã perdantã a comerþuluicu China, având un deficit al balanþei comerciale la fel de mare.

Primii „ finanþatori” ai campaniei de înarmare a Chinei suntchiar consumatorii americani, care continuã sã cumpere mãrfuriieftine, fãcute în China. Cu banii lor, Armata Popularã de Eliberarese înarmeazã radical, cumpãrã submarine nucleare letale ºi portavi-oane pentru marina militarã chinezã, ºi finanþeazã achiziþionarea deavioane de luptã sofisticate pentru forþele aeriene chineze.

Sã ne oprim asupra Armatei Populare de Eliberare. Este ceamai mare armatã din lume – cu un efectiv de 1,6 milioane de per-soane. În caz de necesitate, China poate mobiliza încã 1,5 milioanede rezerviºti ºi încã 1,1 milioane de persoane, înrolate acum înPoliþia Militarã Popularã. Aceasta înseamnã un avantaj numericimportant faþã de Statele Unite.

Aceastã imparitate a trupelor în relaþia Statele Unite – Chinaare implicaþii strategice cât se poate de concrete. De exemplu,incapacitatea armatei americane de a „câºtiga pacea” imediat dupãinvadarea Irakului a fost consecinþa directã a neputinþei sale de atrimite trupe suficient de puternice în zilele ºi lunile care au urmatvictoriei asupra lui Saddam Hussein. În timp ce comandanþii militariamericani au cerut o jumãtate de milion de oameni pentru amenþine pacea ºi a reconstrui infrastructura, ei nu au primit decât200 000, pentru a menþine pacea într-o þarã cu aproape 30 de milioane

155

de locuitori. Rezultatul faptului cã Statele Unite au trimis trupe in-suficiente a fost declanºarea unor revolte dezastruoase, o vulnerabili-tate excesivã la provocãrile externe de tipul Al Qaeda, ºi permanentaºi periculoasa alunecare cãtre un rãzboi civil în Irak. Comandanþiimilitari chinezi nu s-ar confrunta niciodatã cu o asemenea pro-blemã de personal, dacã s-ar angaja militar într-o regiune oarecarea lumii.

În ceea ce priveºte marina militarã chinezã, ea are o flotã decirca 100 de nave ºi 50 de submarine. Printre acestea, existã o nouãgeneraþie de submarine nucleare ultramoderne, care au mãrit razade acþiune a rachetelor balistice chineze de la 1000 la 5000 de mile.Aceastã modernizare treptatã, fãcutã discret, a creat o situaþienouã: acum, submarinele chinezeºti pot lansa un atac nuclearîmpotriva oraºelor americane – de la Los Angeles la San Franciscoºi de la Chicago la Detroit. Noile submarine chinezeºti sunt pu-ternic înarmate cu rachete de fabricaþie ruseascã, proiectate specialpentru a ataca ºi scufunda portavioanele americane – din strâm-toarea Taiwanului ºi strâmtoarea Malacca, pânã în strâmtoareaHormuz.

Flota militarã chinezã a investit foarte mult în distrugãtoareleechipate cu rachete, de fabricaþie ruseascã. Aceste vase au intimi-dat deja mai multe nave comerciale japoneze în Marea Chinei deEst ºi în Marea Japoniei, într-o disputã legatã de petrol, ºi reprezintãun puternic factor de intimidare în zonã. Totodatã, China dezvoltão puternicã flotã oceanicã, dotatã cu portavioane, care se apropie,ca tonaj, de cea a Statelor Unite. Aceasta va putea extinde forþamilitarã a Chinei pretutindeni în lume – de la coastele Venezueleisau Cubei pânã la Cornul Africii, ºi dincolo de el.

Complementar cu armata de uscat ºi cu flota militarã, forþeleaeriene ale Chinei sunt tot mai puternice. Ele includ astãzi peste2000 de avioane de luptã, printre care un numãr tot mai mare deavioane de luptã ruseºti, cu reacþie, care se apropie, ca performanþã,de cele americane. În acelaºi timp, China îºi modernizeazã rapidprogramul de rachete balistice.

Tehnologiile vechi, greu de utilizat, rachetele cu combustibillichid etc. lasã locul rachetelor mai sofisticate, cu combustibil solid,mai mobile ºi mai uºor de direcþionat.

În fine, ca element central al capacitãþilor sale militare, Chinaîºi dezvoltã rapid capacitatea de a intercepta ºi bruia informaþiile ºicomunicaþiile militare. În acest scop, aºa cum vom arãta detaliat încapitolul urmãtor, China a lansat în spaþiu mai mulþi sateliþi, pentrua oferi sprijin misiunilor sale militare, ºi dezvoltã rapid un sistemsofisticat de arme anti-satelit, care pot neutraliza sistemele militareamericane, în caz de rãzboi.

Evident, imaginea care rezultã de aici nu este cea a unei þãricare urmãreºte o dezvoltare paºnicã, ci mai curând a unei puterimilitare cu ambiþii strategice. În acest punct al analizei, e cazul sãne întrebãm: ce anume motiveazã înarmarea Chinei?

Istoria violenþei chineze

Statul chinez modern s-a nãscut în rãzboi, a rezistat cu greu încopilãria sa datoritã rãzboiului coreean, s-a angajat într-o con-fruntare durã cu fostul sãu partener, Uniunea Sovieticã, a stimulatun rãzboi indirect cu Statele Unite în Vietnam, s-a confruntat înlupte de frontierã cu vecinii sãi, India ºi Vietnam, ºi apoi s-a redi-recþionat spre o confruntare de intensitate mai micã cu Taiwan ºicu protectorul sãu american. Atmosfera durã, de tensiuni ºi disputenerezolvate, a influenþat planurile de dezvoltare a industriei ºi i-aorientat diplomaþia.

– John Wilson, Duºmani imaginaþi

Pentru a înþelege ce anume motiveazã politica de întãriremilitarã a Chinei, este important sã vedem lumea din punctul devedere chinez. Din aceastã perspectivã, comandanþii militari chi-nezi se tem de un atac, în particular de un atac nuclear, din parteaa cel puþin patru þãri: Japonia, India, Rusia ºi Statele Unite. Aceastãteamã este complet iraþionalã.

156

Sã luãm cazul Japoniei. Japonia nu are arma nuclearã. Totuºi,Japonia are una dintre cele mai sofisticate industrii energeticenucleare, producãtoare de energie electricã, din lume. Datã fiindcapacitatea sa tehnologicã, Japonia poate dezvolta rapid un arsenalde arme nucleare, dacã ar hotãrî sã se reînarmeze.

Deocamdatã, Japonia a rezistat oricãrei tentaþii de a deveniputere nuclearã. Totuºi, liderii politici ºi militari chinezi sunt con-ºtienþi cã existã o presiune crescândã pentru reînarmarea Japoniei.O parte a acestei presiuni îºi are originea în fricþiunile tot maifrecvente dintre China ºi Japonia, pe tot felul de subiecte, de la co-merþ ºi energie la poluarea produsã de China în Japonia. Pe de altãparte, existã o presiune dinspre Statele Unite, care vede Japonia cape o contrapondere importantã în raport cu ridicarea Chinei caputere regionalã.

Statele Unite exercitã o presiune similarã asupra Indiei, ca altãcontrapondere la o Chinã tot mai militarizatã. De fapt, tensiunileºi neîncrederea dintre China ºi India au început în 1962, cu atacul-surprizã al Chinei, care a declanºat rãzboiul dintre cele douã þãri,în 1962. Acest rãzboi, care s-a soldat cu o înfrângere umilitoare aIndiei, a fost provocat de o disputã de frontierã, care nu s-a rezolvatnici pânã în ziua de astãzi. În ceea ce priveºte umilirea Indiei,consecinþa a fost politica de înarmare susþinutã pe care a dus-o,culminând cu dezvoltarea programului nuclear.

În ceea ce priveºte Rusia, China împarte cu ea o graniþã foartelungã, ºi un conflict aferent la fel de lung. Dacã, în prezent, Rusiaeste un exportator important de energie ºi de arme cãtre China, întrecut au existat numeroase confruntãri, inclusiv sprijinul acordatde Uniunea Sovieticã Indiei în rãzboiul din 1962, ºi ameninþarea cuatacul nuclear în 1969, dupã ciocniri violente pe frontierã, întretrupele de grãniceri. Viitorul acestor relaþii este, evident, o necu-noscutã. Dar niciuna dintre pãrþi nu are încredere în cealaltã, ºifiecare are armele nucleare aþintite cãtre cealaltã.

În legãturã cu percepþia Chinei referitoare la posibilitatea unuirãzboi cu Statele Unite, e greu de crezut cã avem de a face cu o

157

158

teamã iraþionalã. Cel mai probabil motiv de conflict, cel puþin petermen scurt, ar fi o bãtãlie pentru Taiwan.

Disputa în jurul Taiwanului

Bombele atomice pot fi folosite ca gloanþele.

– Preºedintele Dwight D. Eisenhower

Dacã americanii îºi îndreaptã rachetele ºi muniþia ghidatã poziþionalcãtre o þintã de pe teritoriul chinez, cred cã va trebui sã rãspundemcu arma nuclearã.

– General Zhu Chenghu, Universitatea Militarã Chinezã

Când Mao Zedong ºi Partidul Comunist, aflat sub conducereasa, lua controlul asupra Chinei, Chiang Kai-Shek, preºedintele ex-pulzat, s-a retras în Taiwan cu un milion de soldaþi ºi a început ime-diat sã plãnuiascã o contrarevoluþie. În 1953, ca un prim pas înrecucerirea Chinei, Chiang ºi-a instalat 75 000 de militari pe douãinsule aflate la doar 8 mile de coasta Chinei – Matsu ºi Quemoy.China maoistã a replicat rapid bombardând insula Quemoy, ºi astfela început bãtãlia Taiwanului.

Este important sã reþinem cã afirmaþia preºedintelui Eisenhower,citatã în motto-ul anterior, a fost fãcutã atunci când acesta se aflasub o puternicã presiune din partea „durilor” din armatã, care îicereau sã lanseze un atac nuclear împotriva Chinei. În timp ceEisenhower a rezistat presiunii, China a luat cunoºtinþã, la modulcel mai serios, de ameninþarea nuclearã americanã. Aceasta se petre-cea în contextul regretabilei afirmaþii a lui Eisenhower, cã „o bombãatomicã poate fi folositã ca un glonþ”, ºi a faptului cã Statele Unitetrimiseserã în Quemoy ºi Matsu piese de artilerie care puteau lansaproiectile nucleare.

Prima bãtãlie a Taiwanului ar fi durat ani de zile, ºi ar fiînsemnat lupte grele între forþele Taiwanului ºi ale Chinei. Situaþia

159

a luat un alt curs când Statele Unite au trimis o forþã de intervenþieîn zonã ºi au livrat Taiwanului rachete aer-aer care loveau foarteeficient MIG-urile ruseºti. În octombrie 1958, surprinºi de feroci-tatea reacþiei americane, ministerul chinez al apãrãrii a negociat opace care dureazã de 50 de ani.

Urmãtorul moment nevralgic l-a constituit un discurs þinut depreºedintele Taiwanului la Universitatea Cornwell, în timpul uneivizite oficiale în Statele Unite. Preºedintele s-a referit în mai multerânduri la Taiwan, numind-o „Republica Chinezã Taiwan”, ceea cea fost interpretatã de Beijing drept o provocare la adresa politicii„Chinei unitare”, pe care se sprijinea, implicit, pacea dintre China ºiTaiwan. Esenþa politicii „Chinei unitare” constã în faptul cã, formal,Taiwanul acceptã cã este o parte din China, iar China acceptã, tacitstarea de independenþã nedeclaratã a Taiwanului.

Reacþionând la ceea ce a considerat a fi fost o provocare, armatachinezã a rãspuns prin exerciþii militare în apropierea Taiwanului,constând în testarea unor rachete; a trimis nave militare spre in-sulã; a concentrat forþe terestre în zona de coastã a Chinei, limi-trofã Taiwanului; toate acestea, pe un fond de zvonuri care pãreausã anticipeze un atac asupra insulei. Tensiunea a crescut în urmaapariþiei flotei americane în zonã.

Din aceste confruntãri cu Statele Unite în strâmtoareaTaiwanului, China a învãþat trei lecþii importante, care îi folosescacum la definirea strategiei militare ºi a programului de modernizarea armatei. În primul rând, armata terestrã numeroasã a Chinei nueste suficientã, într-o lume dominatã de superioritatea aerianã aStatelor Unite. În al doilea rând, ameninþarea nuclearã din parteaStatelor Unite, coroboratã cu dorinþa Chinei de a deveni maiindependentã faþã de Uniunea Sovieticã, au determinat Beijingulsã-ºi dezvolte programul sãu nuclear propriu. În al treilea rând,China a putut constata, la modul cel mai concret, importanþa su-perioritãþii navale – ºi a început dezvoltarea unei flote puternice.

Astãzi, trupele convenþionale ºi armamentul greu continuã sãjoace un rol important în strâmtoarea Taiwan. Aproape jumãtate

160

de milion de militari chinezi par sã fie gata sã atace Taiwanul. Înplus, China adaugã, în fiecare an, circa 100 de rachete balistice curazã scurtã de acþiune la arsenalul unei potenþiale agresiuni ainsulei. Acest arsenal totalizeazã deja aproape 1000 de rachete. Iatãde ce Taiwanul continuã sã fie cel mai nevralgic subiect, dintre celecare ar putea declanºa un rãzboi între China ºi Statele Unite. Darexistã ºi alte conflicte care pot inflama un asemenea rãzboi.

Ce conflicte pot duce la rãzboi nuclear între Chinaºi Statele Unite?

Deºi ofiþerii sunt, de regulã, mai conºtienþi decât civilii asupra cos-tului uman al unui rãzboi, se pare cã, în cele din urmã, generalii arputea dori sã foloseascã distrugãtoarele, submarinele ºi avioanele cureacþie pe care suplimentãrile bugetului militar le-au adus. Rãzboiular putea fi încununarea efortului de consolidare militarã.

– Susan Shirk: China, superputerea fragilã

Departamentul de analizã al Ministerului Apãrãrii al StatelorUnite monitorizeazã atent efortul de consolidare militarã a Chinei,pe care îl priveºte cu îndreptãþite temeri. Într-adevãr, cu cât armatachinezã devine mai capabilã sã atingã orice zonã de pe planetã încare s-ar putea declanºa un conflict, date fiind performanþelesistemului sãu de trupe, rachete, sateliþi ºi flotã, cu atât maiprobabilã este angajarea militarã a Chinei cu Statele Unite, Rusia,Taiwan, Vietnam sau Japonia.

1. Programul nuclear iranian

Statele Unite ºi mai multe þãri importante din Europa, cum arfi Germania, Franþa sau Marea Britanie au exercitat presiuniserioase asupra Iranului, pentru a-l opri sã-ºi dezvolte un programnuclear. În acelaºi timp, China nu a ezitat sã livreze atât armeconvenþionale, cât ºi tehnologii nucleare sofisticate acestui regim

161

fundamentalist, în schimbul accesului la rezervele de petrol ºi degaze naturale ale Iranului. Dacã Iranul îºi reia eforturile de obþinerea armei nucleare – cu care a promis cã va distruge Israelul – rezul-tatul va fi un conflict militar cu Statele Unite, sau cu o coaliþie detrupe din Europa ºi Statele Unite.

Dacã, deocamdatã, pare de necrezut cã ar putea China sã punãla dispoziþia Iranului trupe, acoperire navalã, sau protecþie nucle-arã, în viitor acest lucru ar putea deveni realitate, dacã înarmareaChinei ºi setea ei de resurse energetice vor creºte în acelaºi ritm. Sãne imaginãm urmãtorul scenariu: China ar trimite un portavion ºicâteva distrugãtoare pentru a patrula strâmtoarea Hormuz a Gol-fului Persic – ºi eventual pentru a înfrunta marina militarã aStatelor Unite. Sã ne imaginãm doar cã Iranului îi vor fi furnizatede cãtre China informaþii precise, obþinute prin sateliþii sãi decomunicaþii, astfel încât Iranul sã poatã lovi, cu rachete precisghidate, vasele americane, trupele americane sau oraºele Israelului.Sã ne imaginãm doar cã îºi va instala China baze militare ºi consi-lieri militari în Iran, la nivelul la care îºi are deja instalate America,în þãri ca Arabia Sauditã sau Kuweit.

Aceste scenarii de rãzboi, precum ºi altele asemãnãtoare, carear putea antrena zone de conflict din Africa sau America Latinã,trezesc neliniºtea experþilor Departamentului de analizã al Ministe-rului Apãrãrii.

2. Coreea de Nord

Plasatã pe aºa-zisa „axã a rãului”, Coreea de Nord, condusã dedictatorul Kim Jong-Il produce o iritare constantã Statelor Unite.Coreea de Nord a pus în circulaþie milioane de dolari falºi, este oplacã turnantã a comerþului mondial de arme ºi droguri, ºi ame-ninþã periodic Coreea de Sud cu un rãzboi fulger, iar capitala aces-teia, Seul, cu o invazie zdrobitoare.

Coreea de Nord îºi permite tot acest comportament deoarecese simte, tacit, acoperitã de China. China furnizeazã Coreei deNord douã treimi din combustibil ºi o treime din alimente. În

162

schimb, Beijingul este capabil sã exercite o anumitã influenþãasupra Phenianului. Totuºi, în relaþiile sale cu Coreea de Nord,China rãmâne greu de înþeles. Pe de o parte, doreºte ca regimul sãrãmânã la putere, pentru cã reunificarea ar aduce trupele ameri-cane mai aproape de graniþele sale. Pe de altã parte, China priveºteCoreea de Nord destul de asemãnãtor cu statele occidentale, ca peo putere nuclearã cu o politicã confuzã, având potenþialul necesarpentru a destabiliza regiunea.

Singura certitudine în aceastã relaþie este lipsa oricãrei certitu-dini. Aceasta se traduce într-un risc foarte serios – al jolly-jokeruluinuclear din mânecã. O foamete, un capriciu al dictatorului, saucine ºtie ce alt incident ar putea declanºa un conflict nuclear, ceeace ar obliga China sã intre într-o tabãrã sau în alta. Rezultatul ar fial doilea rãzboi coreean.

3. Relaþiile ruso-chineze

Nici relaþiile Chinei cu Rusia nu sunt foarte clare. Pe de oparte, cum am observat mai sus, existã o teamã istoricã a Chinei deRusia. Pe de altã parte, Beijingul ºi Moscova par sã se miºteoarecum la fel – economic, militar ºi strategic.

Sub aspect energetic, China a devenit unul dintre cei maiimportanþi consumatori de energie. Militar, Rusia a devenit unuldintre furnizorii cei mai importanþi de tehnologii sofisticate ºi armestrategice. Strategic, Rusia ºi China desfãºoarã exerciþii militarecomune. Aceastã alianþã ruso-chinezã în formare – atât de diferitãde duºmãnia din timpul rãzboiului rece – începe sã fie o provocarela adresa Statelor Unite.

4. Relaþiile chino-japoneze

Niciodatã relaþiile economice chino-japoneze nu au fost maiapropiate. Economia japonezã este puternic dependentã decomerþul cu China, iar China a profitat mult de pe urma importuluide tehnologii sofisticate ºi abilitãþi manageriale din Japonia.

163

Chiar dacã existã avantaje reciproce pe plan economic, aspec-tele politice pot fi uneori sumbre. O ranã a trecutului care nu seînchide este amintirea atrocitãþilor comise de japonezi în timpulocupaþiei din anii ’30; China continuã sã fie nemulþumitã de modulîn care japonezii scriu istoria violurilor din Nanjing. Totodatã,China nu uitã cã Japonia, cândva militaristã, a transformatTaiwanul într-o colonie în 1895, dupã primul rãzboi sino-nipon.

Existã o anumitã rezervã a opiniei publice japoneze faþã deChina. Asemenea sentimente sunt hrãnite de încercãrile repetateale Chinei de a umili Japonia, invocând litigii ale trecutului pe careJaponia le considerã capitole închise. Dar existã surse de nemulþu-mire ºi din cauza rolului jucat de China în împiedicarea Japoniei dea ocupa un loc în Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite. Deasemenea, Japonia se teme cã, dat fiind ritmul alert de dezvoltareal Chinei, ea se va transforma din consumator al bunurilor indus-triale japoneze într-un competitor periculos al acestora.

Dacã adãugãm acestui tablou presiunile exercitate de StateleUnite asupra Japoniei de a se remilitariza, înþelegem cã relaþiilesino-nipone pot degenera într-un conflict periculos.

5. Criza rachetelor din Cuba – o istorie care se repetã?

Acest conflict ar trebui numãrat printre ironiile istoriei. Ar fiîntr-adevãr o ironie teribilã ca Statele Unite sã fie adusã în pragulrãzboiului nuclear, a doua oarã, pentru cã o super-putere comunistãdoreºte sã plaseze rachete nucleare pe pãmântul Cubei.

China foloseºte deja o fostã bazã militarã sovieticã pentru aspiona Statele Unite, atât sub aspect militar, cât ºi comercial. CumChina produce arme anti-satelit sofisticate ºi arme pentru rãzboiul înspaþiu (ceea ce vom discuta în capitolul urmãtor), pare clar cã un rolimportant în efortul Chinei de a da o dimensiune planetarã puteriisale militare ar putea fi jucat de Cuba. Pentru cei care îºi amintescclar prima crizã a rachetelor cubaneze, afirmaþia fãcutã atunci obsesivle este încã prezentã în minte: „doar la 90 de mile”. Cuba, ca enclavãºi depozit de arme al Chinei, nu este o ameninþare mai micã pentruStatele Unite decât erau rachetele sovietice în anii ’60.

6. Venezuela

Cuba nu este singurul punct periculos în America Latinã.„Concurentul” sãu este Venezuela, aflatã sub preºedinþia populistu-lui ºi anti-americanului Hugo Chavez, iar politica dusã de China înacest context este de-a dreptul provocatoare. Atunci când StateleUnite au încercat sã impunã un embargou al livrãrilor de armecãtre Venezuela, din cauza sprijinului acordat de aceasta regimurilorteroriste, mereu-oportunista Chinã l-a violat, neezitând sã oferearme în schimbul petrolului. Pe fondul ameninþãrilor lui Chavez cãar putea livra unele dintre avioanele cu reacþie americane F-16Cubei sau Iranului, China orchestreazã o înarmare fãrã precedenta Americii Latine.

Subiacent acestor tensiuni este faptul cã Venezuela este alpatrulea cel mai mare furnizor de petrol al Statelor Unite. CumChina a perfectat cu Venezuela creºterea livrãrilor de petrol, e clarcã, în timp, aceasta va duce la scãderea exporturilor Venezueleicãtre Statele Unite. Într-un anumit moment, atât pentru a-ºi apãrainteresele, cât ºi pentru a-ºi menþine poziþia dominantã pe emisferasa, Statele Unite ar putea reacþiona.

7. De la conflict economic la conflict militar

Generalul prusac Carl von Clausewitz a fãcut o remarcã rãmasãcelebrã: „Rãzboiul este o prelungire a politicii”. Am putea adãuga,cu îndreptãþire, cã politica este o prelungire a economicului.

În acest caz, apariþia Chinei ca „ fabricã a lumii” este, în multeprivinþe, un joc de sumã nulã, în sensul cã, prin crearea a milioanede noi locuri de muncã în China, s-au desfiinþat milioane de locuride muncã din Statele Unite ºi Europa, dar ºi din þãri în curs dedezvoltare, cum ar fi Bangladesh, Cambodgia sau Mexic. Faptul cão bunã parte din avantajele Chinei în competiþia economicã rezultãdin practici incorecte este binecunoscut ºefilor de state ºi liderilorpolitici din întreaga lume. Rezultatul constã într-o serie de fricþiuniîntre China ºi þãrile care au o balanþã de plãþi deficitarã în raport

164

cu ea. Rezultatul este, desigur, un impuls al lumii de a pune capãtpracticilor incorecte, pe care le-am descris în detaliu în capitolul 1.Aceste practici înseamnã speculaþii valutare incorecte, subvenþio-nãri ilegale ale exporturilor, livrare de mãrfuri contrafãcute ºi pira-tate, dar ºi norme de protecþie a mediului, de sãnãtate ºi securitatesub standardele internaþionale.

Deocamdatã, China a reacþionat foarte slab la aceste fricþiunicomerciale. În loc sã-ºi corecteze practicile incorecte, ea a ridicatbariere ºi mai mari în jurul propriilor sale pieþe interne. Dacã oescaladare rapidã a rãzboiului comercial dintre China ºi restul lumiiar duce la o recesiune globalã severã, acest conflict economic arputea degenera uºor în conflict militar. Aceasta este o lecþie pe carelumea a învãþat-o, plãtind un preþ uriaº, cel puþin odatã – atuncicând marea crizã mondialã a anilor ’30 a contribuit la declanºareacelui de-al Doilea Rãzboi Mondial.

8. China implodeazã, lumea explodeazã

Dupã cum am discutat în detaliu în capitolul 8, ritmul rapid ºinesustenabil de creºtere economicã creeazã o mare varietate de „con-flicte interioare”. Scenarii de rãzboi plauzibile pot fi urmãtoarele:

• O recesiune severã sau o inflaþie scãpatã de sub control, carepoate mobiliza muncitorii, studenþii, consumatorii;

• Colapsarea unui element major al infrastructurii, cum ar fiBarajul Celor Trei Defilee, ceea ce ar fi o probã tragicã a in-competenþei birocraþiei chineze;

• Un alt conflict de corupþie major, care ar acutiza tensiuniledintre noii îmbogãþiþi ºi cei defavorizaþi;

• Un val de produse defecte ºi de mãrfuri contaminate, care arface victime numeroase printre cetãþenii Chinei;

• O creºtere dramaticã a poluãrii mediului – a aerului ºi apei –care ar avea drept consecinþã creºterea dramaticã a îmbolnã-virilor de cancer, de inimã ºi de plãmâni;

165

166

• Reapariþia SARS sau unei alte pandemii, consecinþã a siste-mului sanitar deficitar al Chinei;

• Absenþa unui sistem rezonabil ºi funcþional al asistenþei me-dicale ºi al pensiilor;

• O miºcare pro-democraticã, de naturã sã punã capãt regimu-lui totalitar.

Oricare dintre aceste conflicte interne are potenþialul de adeclanºa un conflict sângeros, din cauza modului foarte agresiv încare, probabil, Partidul Comunist ar rãspunde. Sã urmãrim aceastãanalizã a Pentagonului:

La baza strategiei globale a Chinei stã dorinþa de a menþineperpetuu la putere Partidul Comunist Chinez. O teamã adâncînrãdãcinatã de a pierde puterea politicã modeleazã strategiaelitelor politice ºi determinã multe dintre opþiunile acestora.Ca un substitut al eºecului ideologiei comuniste, PartidulComunist Chinez ºi-a fundamentat legitimitatea pe douã tezeînrudite: performanþã economicã ºi naþionalism. Drept urmare,economia ºi dificultãþile sociale interne pot duce China la în-cercarea de a exacerba sentimentul naþional, în cãutarea unuisprijin popular larg. Aceasta ar putea duce la o comportare ºimai agresivã în chestiuni de politicã externã ºi securitate, decâtne-am aºtepta în mod normal.

* * *

Aceste opt posibile declanºatoare de conflict militar, corobo-rate cu înarmarea galopantã a Chinei, creeazã una dintre cele maivolatile situaþii pe care le-a cunoscut omenirea. Adãugând acestuitablou posibila militarizare a spaþiului cosmic, despre care vomvorbi în capitolul urmãtor, obþinem o imagine destul de sumbrã acelui mai grav conflict care ameninþã secolul XXI – ºi care se vaagrava ºi mai mult, dacã nu vom acþiona curând.

CCaappiittoolluull 1111CChhiinnaa ººii ppeerriiccoolluull rrããzzbbooiiuulluuii îînn ssppaaþþiiuull ccoossmmiicc

Dacã inamicul stãpâneºte înãlþimile, nu trebuie sã urci ºi sã te lupþicu el.

– Sun Tzu, Arta rãzboiului

În timpul dinastiei Ming mijlocii (în jurul anului 1500), unoficial chinez numit Wan Hu a încercat sã devinã primul cosmo-naut al lumii, construindu-ºi un scaun zburãtor, care trebuia sã seridice în vãzduh, propulsat de 47 de rachete acþionate cu praf depuºcã. Dupã gigantica explozie a „lansãrii”, nimeni n-a mai vãzutvreodatã nici scaunul zburãtor, nici aeronautul.

Dupã o jumãtate de mileniu, China se aflã, evident, pe o cutotul altã poziþie în escaladarea aventurii cosmice. Totuºi, un eve-niment dramatic asemãnãtor s-a produs în 2003, când primultaikonaut al Chinei, Yang Liwei, a fost victima exploziei navei sale,Shenzhou-5, la centrul de lansare a sateliþilor din Jiuquan.

Astãzi, pe fondul declinului evident al programului spaþialamerican, Agenþia Spaþialã Chinezã are planuri foarte îndrãzneþe:o staþie spaþialã permanentã, o misiune spre Marte ºi o misiuneumanã pe Lunã, sau, eventual, o colonie chinezã pe Lunã. Pentrurealizarea acestor proiecte, China îºi construieºte o masivã infra-structurã, destinatã dezvoltãrii explorãrii cosmosului. Aceastãstructurã include un al patrulea centru de lansare, o reþea de sateliþide telecomunicaþii, de producþie internã, un sistem de poziþionareglobalã (Global Positioning System – GPS), numit Beidou, o nouã

167

linie, performantã, de lansare a vehiculelor spaþiale, o flotã ocea-nicã de urmãrire a navelor spaþiale, ºi staþii terestre de urmãrire,plasate în state satelite ale Chinei, precum Cuba sau Zimbabwe.

Liderii chinezi insistã în mod sistematic asupra faptului cã pro-gramul lor este unul de explorare paºnicã a spaþiului cosmic. Totuºi,dovezile de militarizare a spaþiului cosmic devin din ce în ce mainumeroase.

Datã fiind importanþa strategicã a spaþiului cosmic, întrebareaevidentã care se pune este: ajunsã la apogeul de „putere cosmicã”,China se va numãra printre prietenii sau printre duºmanii StatelorUnite? Prezentul capitol va încerca sã rãspundã la aceastã întrebare.

Foloasele exploatãrii paºnice a spaþiului cosmic

Ce american ar dori sã meargã la culcare sub razele unei Luni co-muniste?

– Preºedintele Lyndon Baines Johnson

Programul spaþial american a fost conceput în atmosfera deteamã ºi suspiciune a rãzboiului rece, dupã lansarea Sputnikuluisovietic din 1957, dar investiþiile fãcute în acea perioadã au produscele mai mari beneficii imaginabile pentru o societate paºnicã. Ne-numãrate miracole tehnice au fost consecinþa directã sau indirectãa cursei, aparent lipsitã de sens, a zborului spre Lunã. E vorba, desi-gur, de cel mai sublim nectar al zeilor astronauticii: Tang. E vorba,de asemenea, despre aceste nepreþuite inovaþii, de care societateapaºnicã în care trãim beneficiazã din plin:

• Reþeaua GPS (Global Positioning System);

• Reþeaua web, internetul;

• Celulele solare, alte energii alternative;

• Nenumãrate materiale noi, de la mase plastice la izolatorisau lubrifianþi;

168

• Aparaturã medicalã modernã;

• Supravegherea prin satelit a uraganelor ºi furtunilor, care asalvat sute de mii de vieþi omeneºti ºi a economisit miliardede dolari.

China insistã în a explica faptul cã ea cautã, prin programul eispaþial, acelaºi gen de beneficii de care s-a bucurat programulamerican. Într-adevãr, conducãtorul programului lunar chinez,Chang, a declarat explicit cã efortul fãcut prin programul Apollo aprodus un boom în tehnologia americanã, ºi cã doreºte ca, la rândulei, China sã se bucure de un efect similar.

În ceea ce o priveºte, America, dupã ce a mers pe Lunã, a mers,efectiv , mai departe. Spre deosebire de ea, China înþelege în modclar cã Luna, împreunã cu numeroºii asteroizi, ascunde un numãrmare de metale ºi materii prime preþioase – de la aur ºi platinã lametale extrem de rare, foarte importante pentru tehnologii avan-sate. Operaþiile de procurare a metalelor din spaþiul cosmic ar puteafi o soluþie la criza de materii prime de pe Pãmânt ºi la poluarea aso-ciatã cu mineritul.

Din perspectivã chinezã, existã, pe termen scurt, un beneficiuºi mai mare, anume producerea energiei nucleare de fuziune. Spredeosebire de energia de fisiune, eliberatã astãzi în reactorii nucleari,energia de fuziune este curatã ºi sigurã. Un ingredient despre carefizicienii cred cã este decisiv pentru producerea reacþiei de fuziuneeste heliul 3 – un izotop foarte rar pe Pãmânt, despre care se credecã ar exista din abundenþã pe Lunã.

Enormul potenþial al Lunii, în producerea de energie, rezultãîn mod clar din cuvintele lui Ouyang Ziyuan, ºeful programuluispaþial chinez. El a spus: „În fiecare an, trei navete spaþiale potaduce energia suficientã pentru toatã planeta”. Ouyang ar fi pututfoarte bine sã adauge cã dezvoltarea industriei energetice de fuziunenuclearã folosind materiale obþinute pe Lunã ar fi o loviturã greadatã OPEC-ului ºi o soluþie miraculoasã a problemei încãlziriiglobale.

169

Pe lângã aceste incontestabile foloase paºnice ale exploatãriispaþiului cosmic, mai existã o recompensã, poate, ºi mai mare – carear reveni statului care ar deþine comanda strategicã în cosmos. Deaceea este esenþial sã explorãm partea întunecatã a planurilorChinei de a ajunge pe Lunã – ºi dincolo de ea.

Importanþa dominãrii spaþiului cosmic

Programul spaþial militar chinez – exemplificat prin testul reuºit alunei arme anti-satelit, lansate de pe sol, din ianuarie 2007 – puneîn pericol zborurile umane în spaþiu ºi, de asemenea, toate bunurilepe care le-au plasat în spaþiu statele care au dezvoltat asemeneaprograme.

– Departamentul Apãrãrii al Statelor Unite

Incontestabil, Statele Unite stãpânesc astãzi strategic spaþiulcosmic. Întrebarea este: cine îl va stãpâni în viitor?

Acum, atât economia, cât ºi sistemul militar al Statelor Unitesunt puternic dependente de o reþea complexã de peste 400 desateliþi, care opereazã în nenumãrate domenii, de la recunoaºtere ºinavigaþie la comunicaþii ºi informaþii. Cel mai preþios dintre toþisateliþii este singurul satelit GPS complet funcþional din lume, alecãrui servicii sunt oferite gratuit lumii întregi, de cãtre Statele Unite.

Sistemul american GPS face mult mai simplã, pentru fiecaredintre noi, deplasarea prin oraº; creºte eficienþa rutelor alese de va-poare, avioane ºi trenuri; ne protejeazã de uragane ºi tornade. Siste-mul GPS oferã fermierilor informaþii precise asupra oportunitãþiiunor munci agricole, detectãrii atacurilor masive ale insectelor ºidãunãtorilor împotriva culturilor, asupra irigaþiilor ºi cultivãrii. Be-neficiile totale pe care le aduc aplicaþiile civile ale GPS se ridicã lapeste 50 de miliarde de dolari anual.

GPS-ul american ºi sistemul american de sateliþi sunt încã maiimportante ca aparaturã de localizare ºi ghidaj a tehnicii militare.

170

171

În ultimele trei decade, bombardamentele ghidate cu precizie prinsatelit au putut facilita lovirea unor þinte militare în oraºe puternicpopulate, fãrã a afecta decât foarte puþin populaþia civilã.

Folosind acest ghidaj spaþial, Statele Unite au putut sã ducã oserie de rãzboaie cu pierderi absolut asimetrice. De exemplu, întimpul primului rãzboi din Golf, s-au înregistrat mai puþin de 150de victime printre soldaþii americani, comparat cu un numãr situatundeva între 30 000 ºi 100 000 de victime printre soldaþii irakieni.Rezultatele au fost asemãnãtoare atât în Kosovo, cât ºi în prima fazãa invaziei din Irak.

Indiferent de ce crede fiecare despre acþiunile militare ale Sta-telor Unite, aspectul esenþial este cã, în aceastã epocã marcatã dedominarea americanã a spaþiului cosmic, a fost posibil ca trupeleamericane sã fie ferite de înregistrarea unor pierderi majore dinpartea inamicului. Astfel, dominaþia spaþialã a Americii s-a tradusprin cruþarea a mii ºi mii de vieþi ale soldaþilor americani. Aceasta afãcut posibil ca Statele Unite sã fie „ jandarmul lumii”, ºi sã inter-vinã în situaþii în care o asemenea politicã nu ar fi fost toleratã.

Aceastã dominare a spaþiului cosmic de cãtre Statele Unite nua scãpat neobservatã de cãtre China. Rãzboiul Golfului din 1991 afost înþeles în sensul cã a constituit o demonstraþie a faptului cãsuperioritatea spaþialã a Statelor Unite zãdãrniceºte orice superio-ritate numericã a trupelor terestre. Dupã cum a observat generalulde aviaþie Thomas Moorman, „Operaþiunea Furtunã în deºert amarcat un moment de rãscruce în folosirea militarã a instalaþiilordin cosmos, deoarece, pentru prima datã, sistemele spaþiale au fostdecisive atât pentru desfãºurarea rãzboiului, cât ºi pentru ceea ce aurmat.”

Din perspectivã chinezã, existã cel puþin douã moduri de acontracara avantajul deþinut de America. Unul este de a faceneputincios sistemul american al sateliþilor de supraveghere.Celãlalt este cucerirea poziþiei dominante în spaþiu. AvansareaChinei în ambele direcþii va fi un fapt evident dupã ce veþi parcurgecapitolul de faþã.

Spaþiul cosmic circumterestru, plin cu deºeurile produse de chinezi

Sã examinãm eforturile Chinei de a dezvolta mijloace de neu-tralizare sau distrugere a sistemului american de sateliþi de suprave-ghere. În ianuarie 2007, China a arãtat cu claritate cã intenþioneazãsã dezvolte arme anti-satelit, prin care sã ameninþe supremaþiaspaþialã a Statelor Unite. Amãnuntele modului de desfãºurare atestului armei anti-satelit – care este cel mai iresponsabil act demilitarizare a spaþiului cosmic, fãcut de vreun stat – sunt intere-sante prin ele însele.

Satelitul atacat de chinezi era propriul lor satelit, Fengyun-1C.Acest satelit a funcþionat pe o orbitã circumterestrã, la 537 miledeasupra Pãmântului, timp de 10 ani, înconjurând globul de maimulte ori pe zi.

Într-o zi a lunii ianuarie 2007, o rachetã balisticã interconti-nentalã modificatã, lansatã din cosmodromul Xichang a trimis un„vehicul ucigaº” cãtre satelitul meteorologic. Dupã impact, frag-mente ale satelitului, ca ºi fragmente ale „vehiculului ucigaº”, auformat un masiv nor de resturi. Rezultatul acestei explozii a fostcreºterea dramaticã a riscului navigaþiei spaþiale pentru majoritateasateliþilor, datoritã acestor obiecte cu traiectorii neaºteptate.

Iatã cum a descris Nicholas Johnson, responsabil ºtiinþificpentru deºeurile orbitale al NASA, aceastã situaþie:

Norul de deºeuri chineze se întinde de la mai puþin de 125 milela peste 2292 mile, cuprinzând toatã orbita inferioarã a Pãmân-tului. Majoritatea au o altitudine medie de 528 de mile sau maimare, ceea ce înseamnã cã timpul lor de viaþã este foartemare… Oricare dintre aceste resturi poate, în principiu, sãafecteze serios sau sã distrugã complet misiunea unor nave cos-mice care opereazã pe orbitã circumterestrã joasã. Distrugereasatelitului chinez reprezintã cea mai extinsã ºi periculoasãfragmentare în timpul celor 50 de ani de operaþii cosmice.

În momentul testului, mulþi politicieni ºi analiºti s-au întrebat: dece oare un stat care cautã cu disperare recunoaºtere internaþionalã

172

173

face un asemenea gest reprobabil? Datã fiind lipsa de transparenþãa guvernului chinez, nu se poate da niciun rãspuns satisfãcãtor laaceastã întrebare. Cel mai înfricoºãtor lucru este cã, imediat dupãincident, diplomaþii ºi liderii politici chinezi au pãrut la fel desurprinºi de acest test ca ºi restul lumii!

Faptul este cã liderii civili ai Chinei nu au putut sã descrietestul sau sã ofere o explicaþie coerentã ºi coordonatã, timp de maimulte zile. O explicaþie alarmantã este cã „durii” armatei chinezeau fãcut acest test fãrã ºtiinþa politicienilor, pentru a le demonstrapropria putere.

Indiferent dacã testul armei chineze anti-satelit a fost un cal-cul rece al politicienilor sau o acþiune pe cont propriu a militarilor,situaþia concretã este urmãtoarea: existã peste 2000 de piese dedimensiuni mari ale fostului satelit Fengyun-1C, la altitudini cu-prinse între 125 ºi 2500 de mile, care sunt urmãrite de Comanda-mentul Apãrãrii Aerospaþiale al Statelor Unite. Aceste piese auînceput sã se grupeze în apropierea orbitei fostului satelit. ÎntrucâtFengyun-1C avea o orbitã heliosincronã, al cãrei plan trecea prinpolii Pãmântului, rãmãºiþele sale formeazã un fel de „inel saturnian”în jurul Terrei.

Dupã cum am remarcat anterior, acest „gunoi cosmic” consti-tuie o ameninþare gravã pentru toate statele care exploreazã spaþiulcosmic, inclusiv pentru China. Motivul este cã cei mai mulþi sateliþiºi cele mai multe misiuni cu echipaj uman urmeazã orbite aproxima-tiv ecuatoriale – astfel cã sunt obligate sã traverseze norul de deºeurichinez de mai multe ori pe zi. Mai mult de douã treimi dintre celeaproape 3000 de nave cosmice circumterestre sunt confruntate curiscul unor ciocniri distrugãtoare, iar victime potenþiale sunt cosmo-nauþii staþiei spaþiale internaþionale ºi, bineînþeles, staþia însãºi.

Fiecare misiune a navetei spaþiale americane, cu pereþii sãiexteriori delicaþi ºi fragili, trebuie sã zboare prin inelul ucigaº alresturilor satelitului chinez, de mai multe ori. Trebuie multã grijãpentru a evita resturile mari, dar zeci de mii de piese mai mici, dartotuºi mortale, nu pot fi detectate. Deoarece aceste piese se miºcãcu viteze de peste 18 000 mile pe orã, într-un plan perpendicular pe

orbita navetei, viteza de impact este mult mai mare decât în cazulîn care resturile s-ar deplasa aproximativ pe aceeaºi traiectorie ca ºinaveta.

Riscurile unui atac chinez asupra sateliþilor americani

Pentru þãrile care nu pot câºtiga niciodatã un rãzboi cu StateleUnite luptând cu tancurile ºi avioanele, atacarea sistemului spaþialamerican poate fi o alegere irezistibilã ºi cât se poate de tentantã.

– Wang Hucheng, analist militar chinez

Care anume sunt pericolele pe care le implicã dezvoltarea ar-melor chineze anti-satelit? Sã ne gândim doar la vulnerabilitateasistemului GPS american. El a fost proiectat pentru 30 de sateliþisituaþi în 6 plane orbitale, fiecare plan orbital cuprinzând minimum4 unitãþi funcþionale, ca numãr minim pentru funcþionarea satisfã-cãtoare a sistemului, în scopuri civile sau militare. Un atac chinezcare ar scoate din funcþiune 10-12 sateliþi ar distruge cu totulfuncþionarea sistemului.

Cât de bizar ºi iresponsabil este testul chinez de distrugere a sa-telitului, arsenalul de vehicule ucigaºe care pot nimici un obiectcosmic este doar o componentã a unui program mai complet pecare Armata Popularã Chinezã de Eliberare l-a urmãrit, în modagresiv, în ultimii ani. Într-adevãr, China nu a fãcut un secret dintestarea unor lasere de mare putere, situate pe sol, care pot „orbi”temporar sateliþii cãtre care sunt îndreptaþi. Jane’s Defence Weeklyraporteazã cum asemenea lasere au fost folosite deja cu succesîmpotriva sateliþilor de spionaj americani, care opereazã deasuprateritoriului chinez. Laserele montate pe submarine pot efectiv topisistemele optice, ale sateliþilor se perfecþioneazã ºi ele, ca ºi staþiilede bruiaj în radiofrecvenþã direcþionate contra semnalelor sateliþilorGPS, ca ºi arme ce folosesc jeturi de plasmã care pot deteriorasateliþii, prin pulsuri electromagnetice.

Aceste aspecte sunt foarte serioase, întrucât un atac chinezîmpotriva sateliþilor de supraveghere opticã sau radar ar putea aduce

174

175

performanþele maºinii militare americane la parametri inferiori celeichineze. De exemplu, pierderea sateliþilor pe orbite geostaþionare ºimedii ar putea întrerupe comunicãrile militare americane, dinAfganistan ºi Irak în Guam. Lovirea câtorva sateliþi GPS ar puteaface întregul sistem militar inutilizabil ºi ar putea produce, de ase-menea, pagube serioase beneficiarilor economici ºi comerciali.

Riscul imediat al distrugerii sateliþilor l-ar putea resimþi, maiales, Taiwanul. De ani de zile, armata chinezã ºi-a cheltuit o bunãparte a bugetului ºi a pregãtirii recuperãrii „provinciei disidente”.Pânã acum, forþele navale ºi aeriene americane ºi-au arãtat de treiori sprijinul pentru Taiwan – în prima crizã a strâmtorii Taiwanuluidin 1954–55, în timpul celui de-al doilea conflict din 1958, ºi în1995–96, când portavionul american Nimitz a trecut prin strâm-toare, într-o demonstraþie de forþã care a sfidat testele rachetã efec-tuate de China, la distanþã periculos de micã de coasta insulei.

Noile arme anti-satelit ale Chinei au schimbat dramatic rapor-tul de forþe. Un „Pearl Harbour” lansat împotriva sateliþilor ameri-cani ar putea priva Statele Unite de o reacþie rapidã în cazul unuiatac în Taiwan. Într-o asemenea abordare agresivã, o Americã mu-tilatã ar primi o lecþie pentru amestecul sãu în treburile interne aleChinei, în timp ce un numãr de state-satelit ale Chinei vor aplaudasfârºitul „arogantei supremaþii a Statelor Unite în spaþiul cosmic”.

Dacã nimeni dintre noi nu va considera acest scenariu dreptrealist, trebuie sã ºtim cã strategii chinezi îl considerã. Ei susþin cãun asemenea atac va fi suficient de distrugãtor pentru a împiedicaAmerica sã intervinã în crizã, ºi cã „va aduce inamicul la picioarelesale (ale Chinei, n.red.)”.

GPS-ul chinez: redundanþã sau pericol?

China a dezvoltat sistemul Beidou atât în scopuri militare, cât ºicivile. În acest sens, China urmeazã Statele Unite în dezvoltareaunui sistem care este, fundamental, unul militar, dar are ºi nume-roase aplicaþii civile ºi comerciale. Principala preocupare a Chinei

176

este cã acest sistem GPS ar putea fi neutralizat sau degradat deStatele Unite, în eventualitatea unui conflict. În consecinþã, inte-resele naþionale ale Chinei reclamã accesul la un sistem de navigareºi poziþionare care sã fie independent de orice operaþie strãinã.

– China pe scurt 9

Beidou este numele chinez pentru constelaþia Carul Mare.„Coada” constelaþiei a fost folositã de navigatorii din emisfera nor-dicã pentru a localiza Steaua Polarã, cel mai important indiciupentru mersul corãbiilor.

Prima generaþie a sistemului Beidou foloseºte patru sateliþi geo-sincroni ºi este operaþional din 2008. A doua generaþie, Beidou 2,va folosi cinci sateliþi geosincroni ºi 30 de sateliþi plasaþi pe orbitejoase. Beidou 1 singur poate acoperi zona Asiei cu precizie de apro-ximativ 10 m.

Atât politicienii chinezi cât ºi comandanþii militari afirmã cãsistemul Beidou este esenþial pentru supravegherea teritoriuluiChinei, ca putere regionalã în Asia, ºi îi asigurã dreptul de acces laresursele globului – de la petrolul Golfului Persic ºi metalelepreþioase ale Africii, la fierul Braziliei ºi nichelul Cubei. Dar existãcel puþin patru motive care dovedesc cã scopul primar al sistemuluiBeidou este preponderent militar.

În primul rând, GPS-ul american funcþioneazã foarte bine înChina. Este complet accesibil, gratuit, oricãrui utilizator – civil,guvernamental sau comercial. Astfel, pentru aplicaþii paºnice,Beidou este evident redundant, ºi totodatã foarte costisitor.

În al doilea rând, China declarã cã propriul sãu sistem va fitehnic superior celui american. Totuºi, datã fiind rãmânerea înurmã a Chinei, în comparaþie cu Statele Unite, o îmbunãtãþiretehnologicã a preciziei este extrem de improbabilã ºi economicnejustificabilã.

9 Publicaþie chinezã (n.red.)

În al treilea rând, China argumenteazã cã are nevoie de unsistem de rezervã, în cazul în care cel american clacheazã. Totuºi,singurul motiv real pentru care sistemul ar putea sã clacheze ar fiun atac din partea unui alt stat, ºi cel mai probabil agresor ar fiChina.

În al patrulea rând, singura datã când Statele Unite ar opriaccesul Chinei la sistemul sãu GPS ar fi în timp de rãzboi. Iatã dece China se pregãteºte sã foloseascã sistemul global de poziþionarerusesc, pe care Moscova se pregãteºte sã îl lanseze acum, ºi totodatãinvesteºte 200 de milioane de euro în proiectul Galileo, variantaeuropeanã de GPS.

Privitã dintr-o perspectivã mai largã, chestiunea este urmã-toarea: cu un sistem GPS oferit gratuit de Statele Unite, cu soluþiialternative oferite de ruºi ºi de vest-europeni, scopul principal alsistemului Beidou este cel al aplicaþiilor militare ofensive, inclusivghidarea precisã a armelor rachetã, scop care ar fi inacceptabil celortrei furnizori de GPS – Statele Unite, Rusia ºi Europa Occidentalã –încât ar opri accesul Chinei la sistemele deþinute de ei.

Este important sã observãm aici cã legãtura dintre Beidou ºiarsenalul sãu de arme sofisticate, aflat în plinã dezvoltare, conþineun alt risc, dincolo de cele implicate de un conflict între China ºiStatele Unite, în legãturã, sã zicem, cu Taiwanul. Acest risc estelegat de vânzarea unor rachete cu ghidaj foarte precis, unor statetotalitare, inclusiv unora care încurajeazã terorismul.

Sã ne gândim la Orientul Mijlociu. Când Statele Unite auinvadat Irakul în 1991, Saddam Hussein a îndreptat rachetele Scudcãtre oraºe din Israel. Deºi aceste arme foarte puþin precise auprodus puþine victime, situaþia ar fi cu totul alta dacã Iranul sauSiria ar cumpãra de la chinezi arme performante, capabile sãloveascã centre populate, clãdiri guvernamentale, trupe ºi instalaþiimilitare din Israel. În acest context, sã reamintim cã arme ºi muniþiiproduse în China ajung în mod curent, prin filierã iranianã, înmâna trupelor Hezbollah din Liban, care le folosesc împotrivaIsraelului.

177

178

„Asteroizii morþii”: de la ficþiune la realitate

Practicarea ºtiinþei, în ciuda marilor beneficii pe care le aduce so-cietãþii, nu este o virtute socialã; oamenii de ºtiinþã pot fi egocentricisau lipsiþi de responsabilitate socialã.

– Robert Heinlein

Dacã dezvoltarea, de cãtre China, a unor arme anti-satelit ºi alunui GPS propriu, este fãcutã cu intenþia clarã de a neutraliza saudistruge superioritatea americanã în spaþiul cosmic, trimiterea de armenucleare ºi de alte tipuri de armament sofisticat în spaþiu reprezintãun alt pericol. Este o escaladare grotescã a cursei înarmãrilor, extinsãde pe Pãmânt, în spaþiul cosmic. De altfel, s-ar putea ca, în cazul unuiconflict, loviturile militare din spaþiu nici sã nu fie necesare.

Sã ne amintim de romanul lui Robert Heinlein, „Luna este ostãpânã rea”, apãrut în 1966. Eroii sãi sunt deþinuþi pe o colonielunarã; ei se revoltã ºi pun la punct un sistem de pedepsire a locui-torilor Pãmântului – þintele predilecte fiind cei care i-au condam-nat. Pedepsirea decurge astfel: datã fiind gravitaþia scãzutã a Lunii,prizonierii revoltaþi propulseazã stânci cãtre Pãmânt, care, accele-rate pe o distanþã foarte mare – practic, distanþa Lunã – Pãmânt –lovesc Terra cu o forþã distrugãtoare.

În secolul XXI, „stâncile din spaþiu” nu mai sunt o simplãficþiune. Astãzi, „asteroizii morþii”, ghidaþi de om, pot lovi ºi nimiciuºor orice obiectiv sau localitate de pe Pãmânt. Tehnologii pentruasemenea ghidaje existã, ºi sunt relativ uºor de produs. La rândul lor,armele electromagnetice nici mãcar nu pot fi considerate violãri aletratatului de folosire a cosmosului în scopuri paºnice, fiind „tehnologiiduale” – adicã, ele pot fi folosite nu neapãrat în scop militar, ci pentrutot felul de activitãþi, ºtiinþifice sau utilitare, în spaþiul cosmic.

Nici America nu este cu totul inocentã în chestiunea „stân-cilor din spaþiu”. Forþele Aeriene ale Statelor Unite lucreazã laproiectul lansãrii, cu o piesã de artilerie specialã, a unor obiecte dedimensiuni mici, ce ar fi plasate pe o orbita circumterestrã; NASA

are proiecte asemãnãtoare pentru baza lunarã la care lucreazã. Înplus, marina militarã americanã va înzestra unele vase de luptã cu„artilerie electromagneticã”, începând din 2010.

Trebuie sã observãm de asemenea cã, spre deosebire de armelenucleare, „stâncile” nu necesitã extragerea din pãmânt a unor ma-teriale periculoase, procesarea ºi stocarea acestora, nici nu necesitãvreun sistem electronic de ghidare foarte delicat. Ele sunt ieftine,robuste ºi de neoprit de sistemul de protecþie, balisticã ºi laser, pecare Statele Unite l-au dezvoltat pentru a se apãra de racheteleintercontinentale chineze. În fine, în timp ce localitatea sau insta-laþia vizatã este distrusã cu desãvârºire, nu existã efecte nocive demediu, cum ar fi radioactivitatea în cazul unui atac nuclear.

Arme nucleare chineze în spaþiul cosmic

Noi, chinezii, ne pregãtim pentru eventualitatea în care toate ora-ºele situate la rãsãrit de Xian vor fi distruse. Desigur, ºi americaniivor trebui sã se pregãteascã pentru eventualitatea în care sute deoraºe de-ale lor vor fi distruse de cãtre chinezi.

– General-maior Zhu Chenghu, Armata Popularã Chinezã de Eliberare

Atât Statele Unite, cât ºi multe popoare iubitoare de pace, îºipot imagina cu greu cum China – sau orice altã þarã care ar aveasuficiente mijloace tehnice – ar plasa arme nucleare ofensive în spa-þiul cosmic. Aceasta ar fi o violare clarã a tratatelor internaþionalede pace ºi un afront adus decenþei umane. Totuºi, încã din timpullui Sun Tzu, strategia militarã a Chinei a stârnit decepþie – o stra-tegie care îºi propune sã surprindã duºmanii potenþiali ºi sã-i forþezesã capituleze rapid, cu un conflict minim.

Cã o asemenea îngrijorare este legitimã, rezultã din scrierilecelor doi colonei din Academia Militarã a Chinei, ambii ofiþeri ac-tivi ai Armatei Populare Chineze de Eliberare. În ceea ce îl priveºte,

179

colonelul Jai Junming, în cartea lui din 2002, „Operaþiuni în spaþiulcosmic”, pledeazã insistent pentru construirea unor platforme spa-þiale ofensive dotate cu armament, pe care le numeºte „mãciucaasasinului”. Asemãnãtor, colonelul Li Daguang a propus ArmateiPopulare de Eliberare construirea unor platforme spaþiale cu arma-ment, atât defensive, cât ºi ofensive.

Ar fi tonic sã ne imaginãm cã aceºti ofiþeri chinezi sunt simplimembri ai comunitãþii academice, ale cãror fantezii merg cu multdincolo de politica ºi gândirea militarã a liderilor de astãzi aiarmatei chineze. Totuºi, afirmaþii similare, ale unor analiºti militarichinezi, au lãsat sã se întrevadã atacul chinez asupra satelituluimeteorologic, ASAT, în 2007.

În ceea ce priveºte îngrijorãrile despre posibilele „arme nucle-are în spaþiul cosmic”, mulþi experþi au sugerat cã ambiþiile Chineide a realiza un program cu echipaje umane în spaþiu þintesc spre oplatformã cu utilizare dualã, civilã ºi militarã. În favoarea acesteisuspiciuni este faptul cã nava spaþialã secretã Shenzhou este pedeplin capabilã sã punã pe orbitã un modul de aproximativ 2,4 m,care conþine o armã nuclearã.

O datã în plus, cuvintele colonelului Li Daguang sunt instruc-tive pentru natura secretã a unui asemenea obiectiv: „Þinând sea-ma de anumite constrângeri care rezultã din situaþia internaþionalã,construcþia unei atare unitãþi trebuie menþinutã secretã, ºi oricumfoarte puþin vizibilã”.

Dacã China ar desfãºura, secret ºi cu succes, un lanþ de armenucleare în spaþiu, acestea ar fi gata sã cadã, fãrã niciun avertismentprealabil, pe þinte americane. Spre deosebire de rachetele inter-continentale, care sunt lansate de pe pãmânt sau de pe apã cu pur-tãtoare puternice, bombele nucleare ar fi lansate din spaþiu, ºi nuar exista nicio sursã de radiaþii infraroºii – ca în cazul lansãrilor curachete – care sã permitã alertarea sistemului militar. Ele vin deja„de sus”, lovind þinta în mod neaºteptat. Prin urmare, ele ar fi deneoprit de cãtre sistemele de apãrare antirachetã care funcþioneazãîn Statele Unite, Europa, Rusia sau Israel.

180

Pentru cei care, încã, se îndoiesc, existã cuvintele altui strategmilitar chinez, Zhao Ruian. Zhao pledeazã insistent pentru o bombãatomicã orbitalã cu roluri multiple. Acest nou concept despre orachetã strategicã balisticã s-ar referi la „o armã cu sarcini multiple,cu roluri multiple de atac, capabilã sã implementeze transferuri peorbite aleatorii de pe orbita terestrã ºi sã joace rolul unei rachetebalistice intercontinentale, unei arme anti-satelit ºi al unui bom-bardier orbital”.

Omenirea se mutã în spaþiu: o ºansã pentru supra-vieþuirea speciilor

Raþiunea ultimã pentru stabilirea unei colonii umane pe Lunã estesupravieþuirea omenirii: Darwin va avea parte de o lansare în spaþiu.

– William E. Burroughs

Pe lângã ameninþãrile pe care le pune China, sub aspect stra-tegic ºi militar, existã un ultim ºi foarte important motiv de îngrijo-rare a cursei cosmice a Chinei. Este unul dintre motivele esenþialecare m-au fãcut sã scriu aceastã carte; el þine de însãºi supravie-þuirea speciei umane ºi de regimul politic al viitorului.

Cu mult înainte ca economia sã fie declaratã „ºtiinþã sumbrã”de cãtre istoricul englez Thomas Carlyle – ºi de atunci încoace –experþii au atras atenþia asupra unui pericol care ar putea producesfârºitul omenirii. Acesta ar putea fi suprapopularea, epuizarearesurselor, eºecul economic, rãzboiul nuclear, un biodezastru produsde tehnologii avansate, sau o degradare a mediului.

Fiecare dintre aceste scenarii de dezastre (ºi multe altele)pleacã de la teza malthusianã care afirmã cã rasa umanã, care esteantrenatã într-o feroce competiþie pentru resurse, este captiva uneiplanete care se dovedeºte prea micã pentru populaþia sa, în creºtererapidã. Ca în cazul a prea mulþi ºoareci într-o cuºcã, finalul nupoate fi decât unul sumbru.

181

Buzz Aldrin, al doilea om care a pãºit pe Lunã, ºi Jonh Barnesspun lucrurilor pe nume, în romanul ºtiinþifico-fantastic Întâlnire cuTiber: „Niciun loc din Univers nu este sigur pe vecie; Universul nespune, «rãspândiþi-vã, sau staþi la un loc ºi muriþi»”.

Indiferent de care scenariu sumbru ar fi vorba, fiecare dintreele poate fi depãºit fãcând posibilã migraþia oamenilor cãtre Lunã,staþii spaþiale, sau alte corpuri cereºti. Din aceastã perspectivã,Pãmântul ar putea profita, aºa cum a profitat Anglia din timpul luiDickens de pe urma emigraþiei englezilor. Insulele britanice eraudescrise drept „întunecate mori satanice”, pentru condiþiile demuncã foarte grele, similare celor din China de azi. Totuºi, Angliaa redevenit „un þinut verde ºi plãcut” prin dezvoltarea coloniilorbritanice de peste mãri, cu beneficiul unei supape pentru supra-populare ºi al accesului la resurse globale ºi comerþ planetar. Astãzi,colonizarea spaþiului cosmic oferã aceleaºi avantaje.

În fond, explorarea spaþiului cosmic ne oferã o posibilitatefericitã de a ne extinde într-o manierã neconfruntaþionalã, pentruprima datã din momentul trecerii oamenilor prin lanþul care leagãextremitatea rãsãriteanã a Asiei de America de Nord – actualulArhipelag Behring – cu 15 sau 20 000 de ani în urmã. Acest podterestru, care exista peste actuala Strâmtoare Behring în timpulglaciaþiunilor, a permis primilor descoperitori ai Americii sã ia înstãpânire un continent virgin, cu bogãþii nesfârºite. Privind lucruriledin perspectiva darwinistã, conflictul care duce mai departe evolu-þia – fie el între þãri, religii ºi ideologii politice – este pe punctul dea înregistra un salt istoric.

Unul dintre „peºtii cei mari” – ca Statele Unite, China sauRusia – este pe punctul de a sãri pe þãrm, iar alþii vor rãmâne îna-poi, în apa noroioasã. Întrebarea care se pune este urmãtoarea: caresocietate ºi ce formã de organizare politicã va reprezenta omenireaîn cosmos? Formulând întrebarea altfel: dorim o diasporã umanãbazatã pe diversitate, toleranþã, pe idealurile jeffersoniene de liber-tate? Sau dorim o societate amoralã, neo-maoistã, croitã dupãidealurile planificatorilor economiei chineze?

182

183

CCaappiittoolluull 1122CCuumm ppuutteemm lluuppttaa ppeennttrruu aa îînnvviinnggee îînn rrããzzbbooaaiieellee vviiiittooaarree aallee CChhiinneeii

Dacã nu se iau mãsuri energice, atât în China, cât ºi în restul lumii,„Rãzboaiele viitoare ale Chinei” se vor purta pentru orice, de laslujbe decente, salarii acceptabile ºi tehnologii de vârf, la resursestrategice, ca petrolul, cuprul ºi oþelul, ºi în cele din urmã la cele maiprimare dintre necesitãþi – pâine, apã, aer.

– din Introducerea acestei cãrþi

Nicio problemã nu poate fi rezolvatã dacã nu este clar înþe-leasã. Ce trebuie înþeles, la finele acestei cãrþi, sunt aceste adevãruriesenþiale:

• Rata foarte ridicatã a creºterii economice este orientatã cãtreexport ºi este, în ultimã analizã, nesustenabilã.

• China a fost capabilã sã cucereascã o piaþã de export dupãalta, ºi sã devinã „uzina planetei”, întrucât triºeazã în co-merþul mondial, folosind avantajul „preþului chinezesc”.

• Înºelãtorul preþ chinezesc se bazeazã pe o þesãturã de practicicomerciale mercantile, incluzând subvenþii ilegale ale expor-turilor, contrafacere ºi piraterie masivã ºi speculaþii monetareflagrante.

• Practicile comerciale incorecte ale Chinei înseamnã de ase-menea standarde de mediu, de sãnãtate ºi de securitate atâtde laxe ºi de slab implementate, încât, datoritã lor, China a

devenit cea mai poluatã þarã din lume ºi cel mai periculos locde muncã.

• Din cauza consecinþelor economice ºi de mediu ale creºteriieconomice a Chinei, orientate cãtre export, ºi din cauza ca-racterului de „sumã nulã” a acestei creºteri, cetãþenii Ame-ricii, ai þãrilor europene, ºi ai tuturor þãrilor care înregistreazãdeficituri comerciale mari cu China, plãtesc scump, în celedin urmã, pentru bunurile chinezeºti ieftine. Plata înseamnãpierderea locurilor de muncã, venituri în stagnare, preþuri totmai mari pentru energie, produse nesigure, pierderea suvera-nitãþii politice, încãlzire globalã ºi o lume mai poluatã.

Aceste adevãruri esenþiale duc la nevoia stringentã de a rãs-punde la o întrebare, care este crucialã pentru asigurarea unei lumiprospere ºi paºnice în secolul XXI: cum trebuie sã luptãm, pentru aînvinge în viitoarele rãzboaie ale Chinei?

O nouã evaluare a ce înseamnã „made in China”pentru cumpãrãtor

Prima mãsurã de apãrare în orice strategie care poate fi folositãîn „rãzboaiele Chinei” este o schimbare radicalã în comportareaconsumatorului. Nu voi cere, totuºi, fiecãrui consumator sã „boico-teze produsele chinezeºti”. Ar fi o cerere draconicã. ªi, pentrumulte produse, impracticabilã. Dar cer, totuºi, în modul cel maiinsistent, fiecãrui cumpãrãtor, sã facã urmãtoarele lucruri:

• Sã se întrebe dacã are într-adevãr nevoie de produsul chine-zesc pe care plãnuieºte sã îl cumpere.

• Sã ia în consideraþie, cu atenþie, costurile ascunse asociate cucumpãrarea produselor chinezeºti, nu numai preþurile de vân-zare mici, ºi sã ia decizia cumpãrãrii þinând seama de ambele.

Dacã aceastã carte are vreun merit, atunci este meritul de a fiidentificat atent o serie de preþuri ascunse care fac ca, în realitate,mãrfurile chinezeºti sã nu fie chiar atât de ieftine. Aceste preþuri

184

ascunse includ pierderea locurilor de muncã, stagnarea veniturilor,creºterea rapidã a preþului alimentelor ºi combustibilului, o planetãmai murdarã ºi mai caldã, sprijinirea tacitã a represiunii chineze,finanþarea inadecvatã a înarmãrii Chinei, ºi o creºtere dramaticã ariscului de conflict geopolitic în lume.

Pentru a mãri numãrul alternativelor lui „nu este fabricat înChina”, noi toþi, în calitate de consumatori, avem un rol importantde jucat:

• Trimiteþi e-mailuri, cãrþi poºtale sau scrisori furnizorilor ºifirmelor comerciale, prin care sã le faceþi cunoscute opþiuniledumneavoastrã non-China. Aceastã tacticã dã rezultate! Deexemplu, rãspunzând cererii cumpãrãtorilor, Wal-Mart amãrit spaþiul destinat produselor „Made in USA”, astfel încâtnoua linie a produselor de bucãtãrie Tramontina a fostextinsã, astfel cã în fabrica Tramontina din Wisconsin au fostcreate noi locuri de muncã.

• Spuneþi totodatã furnizorilor ºi firmelor comerciale de ce nucumpãraþi. Explicaþi cã nu cumpãraþi un produs anume sauo serie de produse pentru cã a fost fabricat în China ºi sun-teþi îngrijorat de calitatea sa, de efectele asupra mediului, delocurile de muncã sau de alte aspecte.

În fine, pentru a vã proteja, pe dumneavoastrã ºi pe familiadumneavoastrã, de nenumãratele produse contaminate, defecte ºicanceroase care sosesc acum din China, dumneavoastrã, ca uncumpãrãtor informat, ar trebui:

• Sã cãutaþi site-uri de web, ca www.notmadeinchina.net,www.madeinusa.org, ºi alte surse prin care cumpãrãtorii potfurniza informaþii despre alternativele produselor ne-fabricate în China.

• Sã insistaþi pe lângã persoanele oficiale pe care le-aþi alespentru a vã reprezenta sã acþioneze pentru a se produce eti-chete mai vizibile, astfel încât produsele care nu sunt fabri-cate în China, dar au numeroase componente de provenienþãchinezã, sã poatã fi identificate.

185

186

• Vizitaþi cu regularitate siturile de web ale unor organizaþiicum ar fi Comisia pentru Protecþia Consumatorului, pentrua afla ultimele produse chinezeºti retrase de pe piaþã ºi ulti-mele ºtiri despre siguranþa mãrfurilor, la www.cpsc.gov.

Ce trebuie sã facã cei care voteazã

Deºi schimbarea comportãrii noastre individuale de cumpãrã-tori este o parte esenþialã a soluþiei problemei produselor „made inChina”, noi avem un rol important de jucat ºi atunci când votãm.Aceasta se datoreazã faptului cã victoria finalã în aceste confruntãricu China depinde de adoptarea rapidã a unei politici guvernamen-tale, pe care o vom descrie în acest capitol. Totuºi, niciuna dintreacþiunile necesare nu vor fi luate vreodatã, dacã noi, prin vot, nuvom exercita o presiune mult mai puternicã asupra liderilor politicidecât am fãcut-o pânã acum.

În aceastã privinþã, trebuie sã fim foarte clari: pânã acum, noi,ca persoane care voteazã, nu ne-am fãcut datoria de a transformachestiunea chinezã într-un subiect central al campaniei electorale.Un motiv major al apatiei votanþilor este efectul narcotic pe carebunurile chineze ieftine îl au încã asupra noastrã.

Un alt motiv major, mai ales în Statele Unite, îl constituiepreocuparea Americii pentru Orientul Apropiat. Datoritã faptuluicã Statele Unite sunt foarte preocupate de situaþia din Irak, ame-ninþãrile pe termen mai lung, ºi probabil potenþial mult mai peri-culoase, puse de China, au fost în mare parte neglijate.

Un al treilea motiv major pentru lipsa reacþiei politice, asupracãreia aceastã carte încearcã în mod special sã atragã atenþia, este oinsuficientã conºtientizare a implicaþiilor pe termen lung a proble-melor „ fabricãrii în China”.

Rezultatul acestor factori politici este cã, atât în Statele Unite,cât ºi în Europa, lipseºte un set de mãsuri adecvate, referitoare laatitudinea legatã de China. Aceasta, în ciuda uriaºului dezechilibru

187

al balanþei de plãþi în relaþiile comerciale cu China. Iatã de ce noi,ca persoane care îºi exercitã responsabil votul, trebuie sã spunemrãspicat liderilor noºtri politici cã timpul acþiunii a sosit de mult.Aceºti paºi sunt absolut necesari:

• Scrieþi persoanelor pe care le-aþi ales pentru a vã reprezenta,agenþiilor guvernamentale de resort ºi candidaþilor care vãcer votul, ºi cereþi-le sã se ocupe de chestiunea chinezã, ur-mând direcþiile descrise în aceastã carte.

• Implicaþi-vã în activitatea partidului pe care îl susþineþi ºiincludeþi „problema Chinei” în platforma sa politicã.

• Ajutã la rãspândirea informaþiei! Oferã un exemplar din car-tea aceasta unui prieten, sau doneaz-o bibliotecii publice decare aparþii.

Ce trebuie sã facã guvernele noastre

Ce mãsuri politice trebuie sã ia guvernele noastre? Prima ºi ceamai importantã acþiune este adoptarea unui cadru cuprinzãtorpentru a ne asigura cã schimburile comerciale cu China sunt nudoar libere, dar de asemenea corecte.

Pentru a evita orice confruntare directã cu China – ºi un posi-bil rãzboi comercial – acest cadru cuprinzãtor nu trebuie sã men-þioneze China explicit. Scopul cadrului respectiv ar trebui sã fiespecificarea unui set de reguli inviolabile ºi de sancþiuni, care artrebui sã facã imposibilã, pentru orice þarã, adoptarea unor practicicomerciale incorecte, aºa cum procedeazã acum China.

Iatã aici un exemplu specific a ceea ce ar trebui sã conþinã untratat comercial, ce ar urma sã fie supus aprobãrii Congresului:

• Orice þarã care doreºte sã aibã relaþii comerciale libere ºicorecte cu Statele Unite trebuie sã se abþinã de la acordareaunor subvenþii ilegale sau unor speculaþii monetare ºi sã sesupunã regulilor Organizaþiei Mondiale a Comerþului.

188

• Orice partener comercial al Statelor Unite trebuie sã respec-te, de asemenea, proprietatea intelectualã; sã adopte ºi sãimplementeze reglementãri privind protecþia sãnãtãþii, sigu-ranþa ºi mediul, compatibile cu normele americane ºi inter-naþionale; sã ofere salarii ºi condiþii de lucru decente; sãinterzicã folosirea muncii silnice.

• Orice partener comercial al Statelor Unite care nu reuºeºtesã respecte aceste reguli va suferi orice acþiune sau sancþiunenecesarã pentru garantarea unui comerþ deopotrivã liber ºiechitabil.

Un obstacol politic major în calea adoptãrii cu succes a unuiasemenea tratat comercial este percepþia greºitã din anumite cercuricã orice încercare de a lichida practicile incorecte ale Chineiînseamnã „protecþionism”. Dar faptul cã o þarã îºi apãrã cumpãrãtorii,oamenii de afaceri ºi muncitorii împotriva unor practici comercialeilegale nu þine de protecþionism, ci pur ºi simplu de bun simþ.

Ca o remarcã finalã, sã observãm cã una dintre cele mai redu-tabile, influente ºi sonore voci care se fac auzite în Statele Unite înlegãturã cu problema Chinei este cea a comisiei chino-americane.Pentru a lupta împotriva uneia dintre cele mai rele trãsãturi ale inco-rectitudinii chineze, aceastã comisie a cerut insistent Congresului:

• Sã voteze legislaþia care defineºte manipularea monetarã cao formã de subvenþionare ilegalã a exporturilor ºi sã permitãluarea în consideraþie a subvenþiilor la determinarea tarifelorde penalitate.

• Sã modifice legislaþia astfel încât manipularea valutarã sã fieinclusã în categoria subvenþiilor interzise, la calcularea pe-nalitãþilor anti-doping.

• Sã elimine cerinþa ca Departamentul Trezoreriei sã determi-ne mai întâi dacã o þarã intenþioneazã sã obþinã un avantajla export înainte de a decide dacã þara respectivã s-a fãcutvinovatã de manipulare valutarã.

Comisia Statele Unite – China a recomandat de asemenea caguvernul american sã supunã atenþiei Organizaþiei Mondiale a

189

Comerþului cã nerespectarea drepturilor muncii în China constituieo practicã comercialã incorectã a acestei þãri.

Toleranþã zero pentru mãrfurile chinezeºti contrafãcute ºi piratate

Dupã cum am vãzut în capitolul 2 al cãrþii, este improbabil ca,din proprie iniþiativã, China sã renunþe la masivele sale activitãþi decontrafacere ºi piratare a mãrfurilor, întrucât aceste activitãþi ilegalecreeazã zeci de milioane de locuri de muncã în China. Iatã de ce, pelângã amendarea violãrii proprietãþii intelectuale într-un tratat co-mercial, Statele Unite, þãrile europene ºi alte state din lume ar trebui:

• Sã adopte o politicã de „toleranþã zero” faþã de contrafacereºi piraterie; sã pedepseascã cu toatã asprimea permisã de legepe orice comerciant care vinde, cu bunã ºtiinþã, bunuri pira-tate sau contrafãcute; sã confiºte ºi sã distrugã aceste bunuri.

• Sã întãreascã controalele la graniþã, astfel încât accesul mãr-furilor piratate ºi contrafãcute sã fie drastic limitat. Acestemãsuri vor servi, sinergetic, ºi altor scopuri, cum ar fi redu-cerea riscurilor unor atacuri teroriste.

În plus, pentru a rãspunde unuia dintre cele mai periculoaseaspecte ale contrafacerii de bunuri, practicate de China, ºi anumevânzarea ºi distribuirea de doctorii contrafãcute prin magazine cupreþuri mici ºi prin internet, guvernul ar trebui:

• Sã organizeze razii periodice, pentru a detecta asemeneafraude pe internet;

• Sã urmãreascã penal pe oricine vinde ºi distribuie, în cunoº-tinþã de cauzã, doctorii falsificate, ºi sã îi aplice amenzi ºipedepse cu închisoarea;

• Sã cearã tuturor siturilor de web importante sã indice þaralor de origine, pentru a împiedica furnizorii chinezi sã se pre-zinte drept farmaciºti canadieni sau americani;

• Sã notifice companiile furnizoare de cãrþi de credit, precumPayPal sau Mastercard în legãturã cu orice activitãþi ilegale

pe internet, astfel încât sã poatã elimina dintre clienþii lorwebsiturile nesigure;

• Sã închidã imediat orice website gãsit cã vinde doctorii fal-sificate.

Sã ne apãrãm alimentele, doctoriile ºi magazinele

Dupã cum am demonstrat în capitolul 3, lumea este supusã acumunui asalt de produse cancerigene, contaminate ºi defecte, de prove-nienþã chinezã. Capitolul respectiv a arãtat cu claritate cã reglemen-tãrile chineze sunt cu totul incapabile sã gestioneze aceastã problemã,atât de periculoasã. Iatã de ce guvernele din toatã lumea ar trebui:

• Sã mãreascã bugetele unor agenþii guvernamentale, respon-sabile cu controlul alimentelor ºi medicamentelor, astfelîncât importurile sã poatã fi inspectate în mod adecvat.

• Sã asigure imprimarea unor etichete mai complete pentruproduse, astfel încât produsele finite care nu sunt fabricateîn China, dar conþin o parte substanþialã de componentechinezeºti, sã poatã fi identificate uºor de cumpãrãtori.

• Sã adopte legi care sã simplifice procedurile prin care pot fitrase la rãspundere, legal ºi financiar, companiile care vândproduse de import ce pot aduce daune sau chiar moarteaoamenilor ºi animalelor de companie.

Sfârºitul conflictelor pentru petrol

Dupã cum a ilustrat aceastã carte, multe dintre conflicteledintre China ºi restul lumii – din Africa ºi Orientul Apropiat înAmerica Latinã – sunt produse de lupta pentru accesul la petrol,gaze naturale sau alte resurse. Acest lucru este cât se poate deadevãrat în relaþiile dintre China ºi Statele Unite. Iatã de ce atâtStatele Unite, cât ºi þãrile europene, ar trebui:

• Sã se orienteze ferm cãtre economisirea energiei, creºterearandamentului de folosire a acesteia, independenþã energe-ticã ºi producerea energiei din surse proprii;

190

• Sã recunoascã gravitatea problemei ºi sã impunã un programaccelerat, cu obiective ºi termene clare, de genul Progra-mului Manhattan, care, producând bomba atomicã, a dus lascurtarea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, sau al Progra-mului Apollo, care a deschis drumul omului pe Lunã.

Creºterea randamentului de utilizare a energiei ar folosi, siner-getic, ºi altor scopuri, de exemplu ar încetini procesul de încãlzireglobalã. Numeroase invenþii ºi descoperiri colaterale, care s-ar faceca ºi în cazul programului spaþial, ar rezulta cu siguranþã din supli-mentarea investiþiilor în ºtiinþã ºi inginerie.

Sã ne opunem imperialismului chinez

În ciuda criticilor tot mai numeroase, China continuã siste-matic sã-ºi foloseascã dreptul de veto în Consiliul de Securitate alONU, pentru a obþine avantaje în accesul la resurse energetice,materii prime sau la pieþe de desfacere. Pânã acum, rezultatele s-ausoldat cu mii de crime sau violuri în Darfur, cu un sprijin diplomaticinadmisibil acordat guvernului fundamentalist al Iranului, cuacoperirea liderilor politici corupþi din þãri africane, precum Angolasau Zimbabwe. În consecinþã:

• Liderii americani ºi cei europeni ar trebui sã condamne pu-blic China, în termeni fermi, pentru faptul cã obþine foloasecomerciale din dreptul sãu de veto, ºi sã arate în mod clarChinei cã, dacã doreºte sã se bucure de toate avantajele uneipieþe comerciale internaþionale, trebuie sã acþioneze în modresponsabil.

• Dacã totuºi China persistã în comportarea sa amoralã, lideriiamericani ºi europeni ar trebui sã acþioneze astfel încât Chinasã-ºi piardã calitatea de membru permanent al Consiliului deSecuritate. Deºi succesul unei asemenea acþiuni ar fi extremde improbabil, însuºi actul dezbaterii problemei are o încãr-cãturã simbolicã suficientã, poate, pentru a schimba compor-tarea Chinei.

191

În timp ce folosirea dreptului de veto al Chinei în scopuri im-proprii este o chestiune simplã, imperialismul chinez în Africa ºi înAmerica Latinã este una mult mai complexã. Dupã cum am vãzutîn capitolul 5, China a fost mult mai eficientã decât alte state în a-ºicrea legãturi economice, financiare ºi politice strânse cu þãri în cursde dezvoltare, ca o componentã a campaniei sale de a câºtiga con-trolul asupra materiilor prime ºi resurselor naturale, de care Beijingulare atâta nevoie pentru a-ºi hrãni maºina industrialã.

Unele din cãile prin care imperialismul chinez poate fi contra-carat de cãtre Statele Unite au fost sugerate de Joshua Kurlantzickîn cartea sa Ofensiva farmecului, în care analizeazã influenþa Chinei,ca formã „soft” de exercitare a puterii în lume. Recomandãrile luiKurlantzick se referã în special la reconstrucþia fundamentalã ainfrastructurii diplomatice a Americii:

• În vârful piramidei diplomatice, preºedintele ar trebui sãnumeascã o persoanã marcantã a diplomaþiei publice, depreferinþã o figurã celebrã, precum Collin Powell sau BillClinton. Aceastã figurã binecunoscutã ar trebui sã poatãstabili contacte cu elitele din afarã dar, totodatã, ar trebui sãtrezeascã simpatie în pãturi largi ale populaþiei.

• Pentru a monitoriza acþiunile Chinei în fiecare þarã, StateleUnite ar trebui sã aibã o persoanã în ambasada sa din fiecareþarã, care sã examineze relaþiile bilaterale ale þãrii respectivecu China – politica de ajutorare a Chinei, investiþiile, diplo-maþia publicã, precum ºi vizitele liderilor chinezi. Aceasta vaduce la formarea unui corp de specialiºti în problemele Chinei.

• Sporirea, nu reducerea, bugetelor unor programe ca VoceaAmericii sau centrelor culturale americane, oferind biblio-teci ºi programe culturale în þãri strãine.

• China trateazã cu mare atenþie acele þãri cu care are relaþii,trimiþând periodic membri ai cabinetului de miniºtri în viziteoficiale. Aceasta permite chiar persoanelor cu funcþii mo-deste în cabinet sã contribuie la intensificarea legãturilor

192

dintre state. Acelaºi lucru ar trebui sã îl facã americanii, tri-miþând fiecare membru al cabinetului, din agriculturã ºi co-merþ, sã viziteze China, cel puþin la fel de des pe cât viziteazãþãri din Europa, America Latinã, Africa sau restul Asiei.

În plus faþã de aceste recomandãri, mai este o chestiune: ame-ricanii sunt un popor foarte parohial, cu perspectivã internaþionalãfoarte limitatã. Lucrul acesta se face simþit de timpuriu, în sistemuleducaþional din Statele Unite. Într-adevãr, studiul limbilor ºi alculturilor strãine este orientat în general spre Europa – Spania,Franþa, Germania – neglijând, în schimb, Asia. Iatã cum ar trebuiprocedat:

• Toþii pãrinþii din Statele Unite ar trebui sã cearã ºcolilor sãincludã mai multe ore pentru limbile asiatice ºi pentru pro-blemele internaþionale.

• Colegiile ºi universitãþile americane ar trebui sã abordezeprograma de învãþãmânt dintr-o perspectivã mai largã, inter-naþionalã, pentru a-i înþelege mai bine pe europeni ºi peasiatici.

• În fine, guvernul Statelor Unite ar trebui sã antreneze com-paniile ºi organizaþiile filantropice care activeazã în strãinã-tate într-un efort activ de a îmbunãtãþi percepþia Americii înþãrile respective. Pentru o þarã care alocã atât de mult pentruajutorul extern, este surprinzãtor cât de puþin primeºte, casimpatie, în schimbul generozitãþii sale.

Un cer curat, un Pãmânt mai puþin cald

Dupã cum am arãtat în capitolele 6 ºi 7, modelul de industria-lizare masivã a Chinei a transformat aceastã þarã în cea mai poluatãdin lume ºi în cel mai mare factor de încãlzire globalã. Am arãtat,de asemenea, cã „ceea ce se întâmplã în China nu rãmâne înChina”. O bunã parte din ploile acide din Japonia ºi din Coreea deSud sunt efecte ale poluãrii din China, iar smogul chinez poateajunge pânã pe coasta apuseanã a Statelor Unite. Prin urmare:

193

194

• Orice tratat comercial, bilateral sau multilateral, ar trebui sãincludã prevederi exprese privind protecþia mediului, pentrua preveni dezastre ecologice de genul celui care se dezvoltãsub ochii noºtri în China. Adoptând ºi implementând aseme-nea standarde în cadrul unui tratat de comerþ liber, toatestatele lumii, nu numai China, ar fi obligate sã joace dupãaceleaºi reguli ºi în aceleaºi condiþii. Sãnãtatea mediului ºi apopoarelor nu ar avea decât de câºtigat.

Pe frontul încãlzirii globale, fostul vicepreºedinte american ºilaureatul Nobel Al Gore a transformat o avalanºã de fapte ºtiinþificedintr-o armã politicã a stângii, în vocea cea mai credibilã, dintrecele care se pronunþã în acest domeniu. Actualmente, cele maimari obstacole în combaterea încãlzirii globale sunt cei mai mariemiþãtori de bioxid de carbon din lume – China ºi Statele Unite –în timp ce India, aflatã ºi ea în industrializare rapidã, meritã deasemenea o parte din blam.

Din pãcate, nici China, nici India nu ºi-au arãtat dorinþa de asemna un tratat contra încãlzirii globale, cu adevãrat folositor. Înceea ce o priveºte, America s-a folosit de inactivitatea Chinei ºiIndiei pentru a-ºi scuza pasivitatea; motivul invocat a fost pierdereaºi mai accentuatã a avantajelor economice, în competiþia cu aceºtirivali, dacã Statele Unite ar lua unilateral costisitoarele mãsuricerute de combaterea încãlzirii globale.

Existã însã ºi un mod simplu ºi direct prin care Congresul ºipreºedintele pot acþiona în chestiunea încãlzirii globale, îmbunã-tãþind, ºi nu reducând, competitivitatea industriei americane:

• Sã convinã asupra controlului stringent al emisiei de bioxidde carbon într-un cadru legislativ global ºi sã adopte regle-mentãri prin care costul mãrfurilor sã includã o taxã supli-mentarã, proporþionalã cu poluarea produsã. Aceste taxes-ar aplica ºi produselor americane, ºi a celor importate.Întrucât Statele Unite sunt mai eficiente energetic decâtChina ºi India, o astfel de „taxã pe bioxidul de carbon” ar

195

trebui sã fie mult mai mare pentru mãrfurile chinezeºti ºiindiene decât pentru cele americane, ceea ce ar trebui sãcontribuie la încurajarea industriei noastre, la creºtereanumãrului de locuri de muncã din Statele Unite, ºi la unmediu mai curat.

Ar trebui, de asemenea, adoptate urgent ºi urmãtoarele reco-mandãri ale comisiei Statele Unite – China:

• Trebuie monitorizatã mai atent calitatea aerului în vestulStatelor Unite, pentru a determina care este contribuþia no-xelor chineze la poluarea acestei regiuni.

• Trebuie încurajatã vânzarea cãtre China a tehnologiilor ame-ricane „curate” ºi eficiente energetic, ºi implementate însistemul industrial chinez.

• Sã încurajeze China sã adopte surse de energie ºi tehnologiinepoluante ºi sã-ºi adapteze tehnologiile la combaterea în-cãlzirii globale, aplicând tehnicile de captare care previn rãs-pândirea în atmosferã a bioxidului de carbon.

Sã evadãm din cea mai mare închisoare a lumii

Dupã cum am vãzut în capitolul 9, China este cea mai mare închi-soare a planetei, unde orice formã de disidenþã este zdrobitã fãrã milã.E trist cã multe companii americane – de la Cisco ºi Microsoft laGoogle, Yahoo! sau Skype – au ajutat la construirea „marelui zid infor-maþional al Chinei” ºi continuã sã ajute Beijingul sã-ºi oprime poporul.

În aceastã privinþã, nu existã o linie de demarcaþie foarte clarãîntre amestecul în treburile interne ale unei þãri cum este China ºicontribuþia la represiunea chinezã, prin acþiune sau inacþiune. Unpas moderat, recomandat de comisia Statele Unite – China, ar fi:

• Creºterea finanþãrii posturilor de radio, televiziune ºi ºtiriprin internet cãtre China. O finanþare mai generoasã arputea sã permitã acestor posturi sã ajungã mai uºor la cetã-þeanul chinez, în ciuda bruiajului ºi a altor metode folositede guvernul chinez.

Un set de mãsuri ºi mai hotãrâte ar fi:

• Sã interzicã tuturor companiilor americane sã furnizeze guver-nului chinez informaþii despre utilizatorii chinezi de internet.

• Sã cearã tuturor companiilor americane care sunt obligate sãia asemenea mãsuri de cãtre guvernul chinez, sã informezeguvernul american în legãturã cu aceasta, ºi asupra temeiuluiîn care guvernul chinez reclamã asemenea acþiuni.

• Sã interzicã tuturor companiilor americane sã ofere directinfrastructurã ºi asistenþã cenzorilor chinezi.

Sã prevenim ameninþãrile militare ale Chinei

Reflectând la mijloacele prin care am putea sã prevenim ame-ninþarea unei Chine tot mai militariste, este util sã ne reamintim cãînarmarea rapidã a Chinei este, în mare parte, finanþatã de cumpã-rãtorii din Statele Unite ºi din Europa, care continuã sã achiziþio-neze cantitãþi mari de bunuri fabricate în China. Miliardele dedolari obþinute prin vânzãri în America sunt folosite acum pentrua moderniza Armata Popularã de Eliberare, pentru a cumpãrasubmarine nucleare letale sau portavioane pentru marina chinezã,ºi pentru a finanþa procurarea unor sofisticate avioane militareruseºti pentru forþele aeriene chineze. În consecinþã:

• Este esenþial pentru Statele Unite ºi pentru Europa sã lichi-deze practicile comerciale incorecte ale Chinei, nu numai dinmotive economice, dar ºi din motive militare ºi strategice.

În timp ce armata chinezã se modernizeazã, cea a Statelor Unitese aflã într-un declin semnificativ. Rãzboaiele din Irak ºi Afganistanau însemnat o povarã grea pentru capacitatea de rãspuns ºi tãriatrupelor, în timp ce arsenalele s-au golit semnificativ. Rezultã de aicicã, în epoca în care forþele militare americane au slãbit considerabil,guvernul Statelor Unite ar trebui:

• Sã se angajeze în intervenþii militare doar în zonele în careexistã un real interes strategic, iar un succes rapid este

196

197

previzibil. Demonstraþii scurte ºi eficiente ale superioritãþiimilitare americane creeazã credibilitate, care poate eliminanevoia unei intervenþii directe în conflicte ulterioare. Dincontra, conflicte care treneazã cu anii, precum campania dinIrak, mineazã credibilitatea Statelor Unite ºi încurajeazã totmai mulþi adversari la acþiune, în faþa unei super-puteri îndeclin.

• Sã punã sub semnul întrebãrii în mod deschis nevoia Chineide a-ºi dezvolta în continuare arsenalul nuclear, care estedeja capabil sã loveascã oraºele importante ale principaluluisãu partener comercial. (Ce relaþie maladivã este aceea princare banii obþinuþi prin vânzarea jucãriilor chinezeºti suntfolosiþi pentru fabricarea rachetelor, orientate acum cãtreChicago, Los Angeles ºi San Francisco!)

• Sã dea problemei Taiwanului cel puþin la fel de multã atenþiepe care a acordat-o conflictului israelo-palestinian, caredureazã de atâta vreme. Sã convoace un summit în aceastãproblemã ºi sã arate pãrþii chineze cã, în timp ce StateleUnite sunt un aliat ferm al Taiwanului, ele pot fi ºi un par-tener onest al Chinei, în chestiunile de politicã externã celemai preocupante.

Rezolvarea problemei Taiwanului printr-o pace durabilã cuChina ar putea fi, în fond, mult mai profitabilã pentru interesele petermen lung ale Statelor Unite, decât pacea în Orientul Mijlociu.În plus, o asemenea apropiere ar fi imaginabilã într-un timpprevizibil – sã zicem, pe durata vieþii noastre. Din contra, eºeculrezolvãrii problemei Taiwanului va duce aproape sigur la conflict –ºi, posibil, la un conflict nuclear.

Pentru a rãspunde abordãrii asimetrice a relaþiilor militarereciproce, Statele Unite ar trebui sã combatã public, ºi sã refuze sãtolereze, permanentele „atacuri de probã” asupra sistemeloramericane de computere ºi sateliþi militari. În plus, comisia StateleUnite – China recomandã de asemenea Congresului:

• Sã sporeascã finanþarea programelor de securitate militarã, deinformaþii ºi internã, care monitorizeazã ºi protejeazã reþeaua decalculatoare americane de distrugeri provocate de cyber-atacuri.

• Sã antreneze China într-un dialog militar în domeniul legilorrãzboiului, cu referire specialã la rãzboiul în cyberspaþiu ºi înspaþiul cosmic.

Altã chestiune importantã este capacitatea tot mai evidentã aChinei de a achiziþiona tehnologii sofisticate ale industriei deapãrare. În anumite situaþii, ele sunt achiziþionate prin programe despionaj industrial – spionajul chinez este cel mai extins din lume. Înalte cazuri, tehnologiile de apãrare sunt procurate prin adaptareaunor tehnologii „de folosinþã dualã” care pot fi transferate de lacorporaþiile americane, cu ocazia instalãrii unor fabrici ale acestoraîn China. Acest mod de transfer al tehnologiei se poate face pe ne-simþite. Mai mult decât atât, printr-o violare clarã a normelor Orga-nizaþiei Mondiale a Comerþului, companiile americane sunt obligatesã transfere tehnologiile lor Chinei, dacã vor sã fie acceptate sã pro-ducã în aceastã þarã. Pentru a preveni astfel de transferuri tehnolo-gice, comisia Statele Unite – China recomandã în mod insistentCongresului urmãtoarele:

• Sã creascã finanþarea agenþiilor guvernamentale americanecare îºi propun sã detecteze ºi sã previnã transferurile ilicitede tehnologie cãtre China.

• Sã prezinte rapoarte periodice asupra modului în care cerce-tãrile duse de companii americane în China pot fi adaptatela aplicaþii militare.

În fine, Congresul Statelor Unite, Departamentul Comerþuluiºi al Apãrãrii, ar trebui sã lucreze împreunã la:

• Întãrirea restricþiilor existente în ceea ce priveºte transferulforþat de tehnologie, care sunt acum parte din acordurilecomerciale internaþionale.

• Interzicerea tuturor transferurilor forþate de tehnologie, di-recte sau indirecte, în toate acordurile comerciale prezenteºi viitoare.

198

Sã prevenim ameninþãrile spaþiale ale Chinei

Dupã cum am arãtat în capitolul 11, China are un programspaþial extrem de ambiþios, în timp ce programul american continuãsã stagneze. În fapt, NASA nu a fost capabilã nici mãcar sã realizezeprogramul – puþin ambiþios – al zborurilor navetei spaþiale. Dacãlucrurile vor continua aºa, Statele Unite vor deveni total incapabilede a trimite misiuni umane în spaþiu.

Rãmânerea în urmã a Statelor Unite se datoreazã faptului cãprogramul zborurilor navetei spaþiale, deja aflate în urma graficului,vor fi depãºite tehnic în 2010, iar înlocuirea navetei spaþiale cunava Orion va întârzia ani de zile, din cauza reducerilor bugetare.O pierdere majorã va fi, probabil, imposibilitatea de a trimite echi-paje umane pe Staþia Spaþialã Internaþionalã. Dupã ce naveta va fidezafectatã, Statele Unite nu vor fi în stare sã trimitã în spaþiu unechipaj uman pânã la inaugurarea navetei Orion – în cel mai buncaz, în 2015, dar probabil mult mai târziu.

Faþã de aceastã schimbare a raportului de forþe, Statele Unitetrebuie:

• Sã revigoreze programul spaþial american printr-o viziunecare excitã imaginaþia publicului larg, inspirã respect comu-nitãþii ºtiinþifice internaþionale ºi produce beneficii tehnolo-gice ºi educaþionale.

• Sã mãreascã bugetul NASA, pentru ca Statele Unite sã nupiardã avantajul în domeniul spaþial, pe care îl are în raportcu China.

Creºterea bugetului NASA nu va fi un lucru uºor, într-o perioadãde deficite bugetare cronice ºi rãzboaie costisitoare. Iatã de ce esteesenþial ca fiecare american plãtitor de taxe sã ºtie cã explorarea spa-þiului cosmic ºi-a recuperat întotdeauna cheltuielile, prin beneficiilepe care le-a adus. În trecut, acestea au însemnat GPS, internet, ener-gie solarã, urmãrirea traiectoriei sateliþilor sau telemetrie medicalã.

Problema este cã, în ceea ce priveºte economia programelorspaþiale americane, plãtitorii de taxe au suportat costurile, în timp

199

ce companiile private au cules beneficiile. Aceastã situaþie trebuiesã se schimbe, astfel încât plãtitorii de taxe nu trebuie sã suportesinguri povara costurilor. Pentru a ajunge la acest rezultat, ar trebuica Statele Unite:

• Sã numeascã o comisie de explorare a spaþiului cosmic caresã identifice tehnologiile promiþãtoare din perspectiva pro-gramului spaþial, de interes economic larg.

• Comisia ar trebui sã raporteze anual Congresului asupra mo-dului în care se pot obþine fonduri din asemenea tehnologii,de exemplu prin înregistrarea de patente ºi licenþe.

• Congresul ar trebui sã rãspundã rapid recomandãrilor comi-siei. Aceasta ar ajuta returnãrii unor cheltuieli ale progra-mului spaþial.

Statele Unite ar trebui sã încerce sã construiascã un partene-riat public-privat mult mai puternic, cu antreprenorii, tot mai nu-meroºi, specializaþi în activitãþi spaþiale. Pionieri ai spaþiului,precum Paul Allen de la Microsoft, Jeff Bezos de la Amazon.com ºiElon Musk de la PayPal lucreazã din greu pentru a aduce costurilelansãrilor ºi cãlãtoriilor în spaþiu la un nivel rezonabil.

De exemplu, investiþiile de 20 de milioane de dolari în compa-nia Scaled Composites a lui Burt Rutan a dus la primul zbor privatal omului în spaþiu. NASA ar putea efectua cu greu un simpluproiect al unei viitoare nave spaþiale, la acest preþ.

Asemãnãtor, compania lui Elon Musk, SpaceX Corporationeste gata sã lanseze un echipaj al Air Force cu un preþ mult mai micdecât cel anterior. În acest fel, SpaceX oferã agenþiei naþionale(NASA) o posibilã alternativã pentru un vehicul spaþial, în urmaprimirii unui grant de 278 milioane de dolari.

În timp ce puþini sunt conºtienþi de realizãrile sistemului privatamerican de activitãþi spaþiale, nu este prea târziu ca guvernul Sta-telor Unite sã adopte politici prin care sã facã cunoscute, sã sprijine,sã rãsplãteascã, sã stimuleze ºi, mai ales, sã amplifice eforturileantreprenorilor cu activitãþi spaþiale.

200

Privind lucrurile dintr-o perspectivã mai largã, este de aseme-nea important sã recunoaºtem cã spaþiul a devenit un loc destul deaglomerat – ºi nu numai din cauza eforturilor Chinei. Alte þãri, pre-cum Japonia, Coreea de Sud, India, Brazilia, precum ºi Comuni-tatea Europeanã, demonstreazã ambiþii, interese ºi capacitãþitehnologice în explorarea spaþiului cosmic. Desigur, ºi Rusia se aflã,de mult, în competiþie.

Într-un scenariu, fiecare dintre aceste þãri se angajeazã unila-teral în competiþia spaþialã, într-o manierã foarte secretã. Un peri-col evident al acestui scenariu este posibila militarizare a spaþiuluicosmic, de cãtre una sau alta dintre þãri – candidatele care trezesccea mai mare îngrijorare fiind China ºi Rusia. Al doilea mare pericoleste „înghesuiala”. Deºi spaþiul circumterestru este foarte mare,zona sateliþilor orbitali este surprinzãtor de micã, ºi destul de aglo-meratã. Aceste douã pericole sugereazã un numãr de opþiuni poli-tice constructive ale Statelor Unite:

• Sã colaboreze mai strâns cu alte state care au programe spa-þiale ºi care împãrtãºesc aceleaºi valori democratice ºi ace-leaºi principii ale economiei de piaþã. În acest fel, StateleUnite vor câºtiga un ascendent (putere „soft”) asupra sta-telor secretoase ºi autoritare, precum China ºi Rusia.

• Sã cearã tuturor statelor care exploreazã spaþiul cosmic sãadere la tratate verificabile prin care sã se evite militarizareaspaþiului cosmic, antrenând cât mai multe state cu interesespaþiale, pentru a face aceste tratate atât practice, cât ºi im-plementabile.

• Sã fie gata sã depãºeascã rapid China (ºi Rusia), dacã o cursãa înarmãrilor spaþiale nu poate fi evitatã.

Ce trebuie sã facã oamenii de afaceri

Oamenii de afaceri, în special factorii de decizie din lumeaafacerilor, trebuie sã se alãture acestor schimbãri constructive.

201

Dupã cum am arãtat în capitolul 1, una dintre cauzele care încura-jeazã producerea bunurilor în China este politica unor mari companiide a-ºi muta anumite fabrici în China – sau de a deschide acolo altelenoi – pentru a se eschiva de la reglementãrile restrictive privind polu-area, sãnãtatea ºi securitatea, care funcþioneazã în þãrile lor.

N-am înþeles niciodatã aceastã comportare sinucigaºã, ºi înmod sigur companiile care îºi trimit fabricile în China nu au gânditproblema pânã la capãt. Din perspectiva strategiei afacerilor (disci-plinã pe care o predau la facultatea de economie a UniversitãþiiIrvine – California), companiile respective au eºuat lamentabil înefectuarea unei evaluãri a riscurilor, atunci când au decis mutareafabricilor lor în China.

Cel mai mare risc pe care ºi-l asumã companiile care îºi mutãunitãþile de producþie ºi cercetare în China este „riscul geopolitic”.Acest risc este foarte simplu: în cazul unui rãzboi comercial, sau alunui conflict militar, sau de altã naturã, toate bunurile acelei com-panii devin ostaticele statului chinez. Ar trebui sã rezulte clar, dinaceastã carte, cã riscurile unor asemenea conflicte sunt reale, iarescaladarea conflictelor, odatã izbucnite, poate fi foarte rapidã.

Trebuie sã adaug aici, în parantezã, cã atunci când discutaceastã chestiune cu persoane din conducerea unor companii, îiîntreb: cu cine este mai probabil sã izbucneascã un rãzboi, cuBrazilia sau cu China? Rãspunsul este evident, ºi rãspunsul conþineacest adevãr esenþial: conflictele Chinei cu restul lumii se voracutiza, probabil, atâta timp cât China continuã sã urmeze aceeaºidezvoltare nesustenabilã, împinsã înainte de practicile sale inco-recte ºi distrugerea rapidã a mediului înconjurãtor. Deºi producereade bunuri ºi desfacerea lor în China poate pãrea acum foarteatractivã, atunci când conflictele se vor acutiza, ultimul lucru pecare îl vor dori patronii corporaþiilor va fi ca mijloacele lor de pro-ducþie sã devinã ostateci ai Chinei. În consecinþã, recomandãrilestrategice pentru factorii de decizie din lumea afacerilor includ:

• Nu plasaþi toate unitãþile de producþie ºi de cercetare-dez-voltare ale companiei dumneavoastrã în China! Companiile

202

203

care doresc o extindere cãtre Asia îºi pot diversifica oferta ºicãtre alte þãri din regiune. Aºa cum a învãþat, cu amãrã-ciune, corporaþia Mattel din cea mai masivã retragere de pepiaþã a unui produs cunoscutã vreodatã în istorie, poate fifoarte pãgubos, pentru orice companie, sã producã prepon-derent în China.

• Jucaþi un rol constructiv în construirea unei relaþii oneste cuChina – nu deveniþi un susþinãtor al mercantilismului chinezdoar pentru cã vã numãraþi printre companiile care producîn China.

• Înþelegeþi ºi sprijiniþi ponderea din ce în ce mai mare ºi opor-tunitãþile potenþial profitabile ale vânzãrii de produse „Madein USA” ºi „Not Made in China”.

• Creºteþi în mod sensibil controlul calitãþii pentru acele pro-duse pe care compania dumneavoastrã le produce în, sau ledistribuie din China.

De ce America trebuie sã trãiascã prin mijloace proprii

Deºi practicile comerciale incorecte constituie motivul majorpentru care Statele Unite au deficituri comerciale uriaºe în relaþiacu China, aceste practici incorecte nu reprezintã unicul motiv. Celpuþin o parte din aceste deficituri se datoreazã tendinþei prezenteîn ultima decadã, de „a trãi mai bine decât îþi poþi permite”. Este unstil de viaþã care a fost încurajat atât de deficitul cronic al bugetuluifederal, cât ºi de uºurinþa cu care a funcþionat „tiparniþa” RezerveiFederale.

Nu numai cã deficiturile bugetare cronice au stimulat excesivcererea pentru importuri chineze. Ele au împins de asemeneaStatele Unite sã recurgã la împrumuturi de bani din China, pentrua finanþa aceste deficituri bugetare. Acesta este, cel puþin în parte,motivul pentru care China a devenit, de facto, „bancherul central”,ºi pentru care China poate exercita acum o influenþã nedoritã asu-pra instituþiilor financiare ºi politice americane.

În ceea ce priveºte Rezerva Federalã a Statelor Unite, politica„banilor uºori” (easy money) pe care a promovat-o a stimulat excesivcererea de import din China, facilitând pentru cumpãrãtorii ame-ricani folosirea cãrþilor lor de credit pentru cumpãrarea de bunurichineze ieftine. Indirect, aceastã politicã a „banilor uºori”a stimulatpeste mãsurã cererea de importuri din China, ajutând transforma-rea casei americane într-un bancomat.

În particular, în timpul recentei crize a locuinþelor, rata dobân-zii, menþinutã de Rezerva Federalã la un nivel artificial de scãzut, aîncurajat „refinanþarea în serie” a multor locuinþe americane. Pro-prietarii americani de locuinþe ºi-au folosit acþiunile disponibile înurma acestor refinanþãri ca împrumuturi în numerar, pentru a-ºimãri puterea de cumpãrare, iar o bunã parte din aceºti „dolari debancomat” au luat drumul Chinei. Din aceste observaþii, rezultã cã:

• Pentru a micºora apetitul vorace al importurilor din China,Statele Unite trebuie sã-ºi echilibreze bugetul, sã adopte opoliticã monetarã reþinutã, ºi sã trãiascã în limitele permisede resurse.

Ce trebuie sã facã China (dar probabil cã nu va face)

Dacã vã spun cum stau lucrurile, v-am spus deja de ce lucrurile nuse pot schimba.

– Prof. Edward C. Banfield

Aceastã observaþie lucidã, fãcutã de unul dintre marii profesoriconservatori de la Harward, ar pãrea sã spunã cã guvernul chinez nuare nicio intenþie constructivã de a schimba actualul mers al lucrurilor.

Nu împãrtãºesc întru totul pesimismul profesorului Banfield,în ceea ce priveºte perspectiva unor reforme interne în China. Înfapt, existã unele semne de progres.

De exemplu, ultimul cincinal al Chinei, care a fost lansat cu marefast de preºedintele Hu Jintao ºi de prim-ministrul Wen Jiabao,

204

marcheazã o evoluþie semnificativã, dacã nu o schimbare radicalã,faþã de abordarea „creºterii cu orice preþ” de pânã atunci. Elemen-tul central al acestui plan este orientarea clarã cãtre „creºteresustenabilã” ºi „dezvoltare echilibratã”, ceea ce este îmbucurãtor.

De exemplu, planul promite orientarea cheltuielilor nu atâtspre proiecte gigantice, cum ar fi construcþia de baraje, cât spre pro-iecte care îmbunãtãþesc traiul cotidian al cetãþeanului, cum ar fifinanþarea asistenþei medicale la sate, drumuri ºi reþele de comuni-caþie mai bune, apã potabilã de calitate, accesul la gaz metan a sa-telor, educaþie liberã ºi gratuitã, inclusiv manuale gratuite pentrucopiii din mediul rural. Aceste mãsuri nu vor duce doar la atenua-rea tensiunilor interne din China. Ele vor avea de asemenea unefect colateral benefic în stimularea consumului intern al Chinei ºia economiei interne, astfel încât China va fi mai puþin dependentãde producerea unor mãrfuri ieftine pentru export.

Acelaºi cincinal îºi propune sã reducã consumul energetic peunitatea de produs cu 20%, pânã în 2010. Într-o perspectivã mailargã, preºedintele Hu a declarat cã „economisirea energiei ºi pro-tecþia mediului ar trebui considerate ºi ele o strategie fundamentalãa statului”, ºi a recomandat „reciclarea ºi folosirea înþeleaptã aresurselor”.

Pentru a lupta contra sãrãciei din zonele rurale, planul încearcãsã renunþe la taxele aplicate fermelor, sã mãreascã subvenþionareamicilor agricultori, sã pedepseascã poluatorii, sã construiascã maimulte „clãdiri verzi” ºi sã impunã taxe de mediu pentru toateprodusele, inclusiv pentru beþiºoarele folosite în mod tradiþional lamâncat.

Aparent, taxa pe beþiºoare pare comicã. În realitate, este unserios pas înainte, în protecþia mediului. Dupã cum observã LondonIndependent:

„Taxa pe beþiºoare va fi un ºoc pentru un popor care le folo-seºte pentru micul dejun, pentru prânz ºi pentru cinã, ºi undemulte persoane nu au folosit niciodatã cuþitul ºi furculiþa.

205

Chinezii folosesc 45 de miliarde de perechi de beþiºoare, care searuncã dupã folosire, ceea ce înseamnã 1,7 milioane de metricubi de lemn, sau 25 de milioane de arbori aflaþi la maturitate.”

Privind lucrurile dintr-o perspectivã mai largã, liderii chineziau promis reajustãri monetare ºi scãderi de tarife ºi de bariere co-merciale. Ei promit mãsuri radicale pentru combaterea pirateriei ºicontrafacerii, ºi pedepsirea asprã (mergând pânã la pedeapsa capi-talã) a celor care încalcã legile securitãþii alimentelor ºi a altor pro-duse. Liderii civili ai Chinei continuã sã insiste asupra faptului cãdezvoltarea pe care o urmeazã este paºnicã – în ciuda întãririi arma-tei ºi a testelor armelor nucleare ºi a celor anti-satelit.

La prima vedere, toate aceste declaraþii guvernamentale, refor-me, angajamente par sã justifice un anume optimism. Totuºi, testulultim este urmãtorul:

• Va urma China o evoluþie reformistã, generatoare de pace ºiprosperitate, sau totul se va reduce la promisiuni deºarte, întimp ce bolidul economic chinez se va dezvolta nelimitat?

Aceasta este o întrebare foarte bunã; deocamdatã, e imposibilsã primeascã vreun rãspuns. Iatã de ce restul lumii nu poate aºteptapânã când China îºi va face ordine în propria ogradã. Trebuie sãacþionãm, cu toþii, acum.

206

DDeesspprree aauuttoorr

Peter Navarro este profesor de economia afacerilor la Universi-tatea California-Irvine ºi autorul unui best seller în domeniulcãrþilor de investiþii, cu Dacã plouã în Brazilia, cumpãrã de laStarbucks ºi cu foarte apreciata carte de management Strategia bineplanificatã.

Profesorul Navarro este un vorbitor talentat ºi solicitat, cola-borator statornic al postului de televiziune CNBC. Înainte de alucra la CNBC, el apãrea frecvent la posturile de radio ºi televiziuneBloomberg, CNN, NPR, ca ºi în toate reþelele de ºtiri importante.

Expertiza unicã ºi recunoscutã pe plan mondial a profesoruluiNavarro constã într-o cuprindere amplã a unor analize macroeco-nomice, prin care chestiuni foarte sofisticate sunt prezentate într-omanierã accesibilã. Ele se referã la mediul afacerilor ºi la pieþefinanciare, ºi se adreseazã consumatorilor, investitorilor ºi patronilorde corporaþii. Articolele sale au apãrut în numeroase publicaþii, dela Business Week, Los Angeles Times, New York Times, Washington Postºi Wall Street Journal la Harvard Business Review, Sloan ManagementReview ºi Journal of Business.

Publicaþia cu acces liber a profesorului Navarro se gãseºte lawww.peternavarro.com. Seria sa de filme video, Efectul chinez, segãseºte pe YouTube la www.youtube.com/comingchinawars.

207

AAllttee ccããrrþþii ddee PPeetteerr NNaavvaarrrroo

The Well-Timed Strategy: Managing the Business Cycle for CompetitiveAdvantage (2006)

What the Best MBAs Know: How to Apply the Greatest Ideas Taughtin the Best Business Schools (2005)

When the Market Moves, Will You Be Ready? How to Profit form MajorMarket Events (2004)

If It’s Raining in Brazil, Buy Starbucks: The Investor’s Guide to Profitingfrom News and Other Market-Moving Events (2001)

The Policy Game: How Special Interests and Ideologues Are StealingAmerica (1984)

The Dimming of America: The Real Costs of Electric Utility RegulatoryFailure (1984)

208

MMuullþþuummiirrii

Cartea a beneficiat din plin de pe urma a numeroase discuþiicu numeroºi studenþi chinezi, cursanþii mei de la UniversitateaCalifornia-Irvine. Studenþii proveneau atât din Republica PopularãChinezã, cât ºi din Republica China (Taiwan). În ciuda barierelorculturale, mulþi erau doritori sã-ºi expunã opiniile, atât în orele declasã, cât ºi în discuþii particulare.

Trebuie sã adresez mulþumirile mele cele mai sincere d-nei dr.Cynthia J. Smith, lector în economia afacerilor ºi antropologie laUniversitatea de stat din Ohio, ºi colegului Russ Hall. Împreunã cueditorul meu Jim Boyd, a citit cu atenþie numeroasele variante alemanuscrisului, aducând numeroase îmbunãtãþiri. Desigur, oriceeroare sau omisiune rãmasã neobservatã intrã în responsabilitateamea.

În fine, vreau sã-i mulþumesc amabilului meu coleg GregAutry, care a contribuit mult la capitolul referitor la drepturileomului ºi la cel dedicat programului spaþial chinez, fãcând totodatãnumeroase observaþii stilistice.

Peter NavarroUniversitatea California-IrvingFacultatea de economie Meragewww.peternavarro.com

209

210

Aactiviºti politici 137

þinte ale represiunii, 133–135

acvifere ca resurse neregenerabile, 105

contaminare cu apã de mare, 106

Africa, imperialismul chinez în –, 68,

70–71

dezechilibrul balanþei de plãþi sud-

africane, 68–69

„armele de construcþie în masã”,

67–68

minele de cupru ale Zambiei, 75–76

recoltele din Zimbabwe, 77–78

agenþii de ºtiri, cenzurare, 134

AIDS/SIDA, 122–125

Aldrin, Buzz, 182

alge, 101, 110

alimente, 8

otrãvire, 38–47

Allen, Paul, 199

alunecãri de teren, 110

ameninþare militarã, combatere,

196–198

America Latinã, 11, 45

imperialismul chinez în –, 68, 79–81

ca posibil declanºator de conflict,

161, 164

Angola, corupþia în –, 58, 63

anti-sateliþi în programul spaþial chi-nez, 8, 156, 163, 170, 172–175

antibiotice în peºte, 8, 39,40antimicrobiene în peºte, 40apã freaticã, extragere, 105–106apãrare în faþa Chinei:

rolul patronatului, 201–203rolul consumatorilor, 184–185

rolul guvernului 187ameninþare militarã, opunere,

196–199cenzurã prin internet, combatere,

196–197contrafacere ºi piraterie, toleran-

þã zero, 189educaþie, îmbunãtãþire, 193eficienþã energeticã, creºtere, 193explorarea spaþiului cosmic, încu-

rajare, 198–201imperialism, opoziþie, 191–192încãlzire globalã, reducere, 193–194produse chineze, reglementãri,

189–190veto, la ONU, 191

arest la domiciliu, 150arestãri abuzive, 146armata (chinezã), 12, 151; vezi ºi înar-

mareArmata Popularã de Eliberare (a

Chinei), 152Armata Roºie, 12, 144, 152

IInnddiiccee

arme nucleare, 62, 66

în spaþiu, 178–181

ameninþare a –, 157

Asia Times, 65, 106

autocenzurã, a ziariºtilor, 136, 145

automobile, siguranþã în funcþionare,

44–45

Bbaraje, probleme cu –, 98, 106–107

pe Mekong, 111–113

Barajul Celor Trei Defilee, 108–110

Barnes, John, 182

Beidou (GPS chinez), 167, 175–177

Bezos, Jeff, 200

Birmania, protestatari, 54, 58–59

Birmania-China, conductã, 58

biserici, în case, 139

biserici, þinte ale represiunii, 138–139

Brazilia, resurse naturale, 80

budiºti, cãlugãri ºi cãlugãriþe, þinte ale

represiunii, 140–141

Ccarne, contaminare a –, 42

cãrbune, efecte poluante, 84–89

Cele Trei Defilee, baraj, 108–110

cenzurã, vezi ºi represiune –, 131

la accesul la internet, 133–135,

196–197

a presei, 128–130

Chambers, John, 135

Chavez, Hugo, 164

Chile, producþia de cupru, 79

China, progrese, 205–206

chog (smog chinezesc), 7, 85, 87

cincinal, plan, 204–205Cisco Systems, 133–135colonizarea spaþiului cosmic, 181–182comerþ internaþional, vezi preþul chi-

nezescComisia Statele Unite – China, 188conflicte interne (ale Chinei), 114–116

etnice, 126–128greve, 114–115HIV/SIDA, 122–125muncitori, 118-119pensionari, 116–117revolte þãrãneºti, 116–117sistemul medical, corupþie în –,

120–122confucianism, 36–37consumatori, 40

strategii de cumpãrare, rolul în stra-tegia Rãzboaielor Chinei, 184–185

contaminare, vezi produse chinezeºticontrafacere, 20, 25; vezi ºi piraterie

definiþia, 20economia –, 33–35medicamente, 30–33politica, 35–36piese auto, 27–30riscuri, 16statistici, 17toleranþã zero pentru –, 189

controlul calitãþiilipsa –, 48, 51

Coreea de Nord, ca posibil declanºa-tor al rãzboiului, 161–162

corporaþii strãine, rol în eºecul con-trolului calitãþii, 22

corupþie, 24a oficialilor din guvern, 114, 117

211

în sistemul sanitar, 120–122credincioºii, ca þinte ale represiunii,

138–139credinþe religioase

cãlugãri ºi cãlugãriþe budiºti / bu-diste, 140–141

Falun Gong, 142–145crima organizatã în contrafacere ºi

piraterie, 34Cuba

posibil declanºator de conflict,163–164

rezerve de nichel, 79, 81

DDalai Lama, 140Darfur, genocidul din –, 58, 60, 66, 70declanºatori posibili ai rãzboiului

Coreea de Nord, 161–162Cuba, 163–164Iran, 160–161Japonia, 162Rusia, 162Taiwan, 158–160Venezuela, 164

deºertificare, 91–93dezechilibrul balanþei de plãþi a Africii

de Sud, 76–79diplomaþie Sud-Sud, 68

în Africadezechilibrul balanþei de plãþi

sud-africane, 76–79„armele de construcþie în masã”,

67–68minele de cupru ale Zambiei, 75recoltele din Zimbabwe, 78

în America Latinã, 79, 81

dolar (american), rata de schimb înraport cu yuanul, 17, 22

Dominica, izolarea diplomaticã aTaiwanului ºi insula –, 82

drepturi de proprietate, maoism ºi –, 36

Eeconomie, vezi ºi imperialism

contrafacere ºi piraterie, 29, 35consumul de petrol ºi –, 54–55politica ºi –, 35

Economy, Elizabeth, 16, 88–90, 95,103, 106

educaþia, îmbunãtãþirea, 193, 199Eisenhower, Dwight D., 158efect de serã, 93, 94efectul fluturelui, 5, 9embargou petrolier

teama Chinei de –, 55–56al Statelor Unite împotriva Japoniei, 53

energia de fuziune nuclearã, 169etnice, probleme –, 126–129eutroficare, 101–103execuþii, 43, 143, 148–149explorarea paºnicã a spaþiului cosmic,

beneficii, 169–170export, creºtere orientatã spre –, 183

FFalun Gong, þintã a represiunii,

142–145Fengyun-1C, satelit, 172–173fructe, otrãvire, 38–39furtuni de praf, 85–86

212

GGoogle, 133, 195Gore, Al, 131, 194GPS (Global Positioning System),

167–170– chinez (Beidou), 175–177

Grenada, izolarea diplomaticã aTaiwanului ºi –, 82

guvern (chinez), corupþie, 113–115contrafacere ºi piraterie, toleranþã

zero, 189educaþie, îmbunãtãþire, 193explorarea spaþiului cosmic, încu-

rajare, 198–201imperialism, opoziþie, 191–192încãlzire globalã, reducere, 193–194produse chineze, reglementãri,

189–190veto, la ONU, 192

HHan, tensiuni etnice cu uigurii,

126–129Heinlein, Robert, 178HIV/SIDA, criza, 122–125hranã pentru animale, cu melaminã,

38, 51

Iimperialism, 67

în Africa, 71–79dezechilibrul balanþei de plãþi a

Africii de Sud, 76–77„armele de construcþie în masã”,

67minele de cupru ale Zambiei, 74–76

recoltele Zambiei, 78combatere, 191–192în America Latinã, 79

India, 69teama Chinei de un atac din par-

tea –, 156criza HIV/SIDA în –, 122

Internet, cenzurarea accesului la –,133–136

inundaþii, baraje ºi –, 106baraje pe Mekong, 111–113barajul Celor Trei Defilee, 108–110

investiþii strãine directe, 21Iran, 56, 61–63

posibil declanºator al unui rãzboi,160–161

istorie a violenþei, 156, 157

Îînarmare, 154încãlzire globalã, 84, 85, 86, 93–95,

184, 191–193

JJai Junming, 180Japonia

teama Chinei de un atac din par-tea –, 154

embargoul petrolier american con-tra –, 53

ca posibil declanºator al rãzboiului,162

KKurlantzick, Joshua, 192

213

LLacul Tonle Sap, 112–113laogai, lagãre de muncã, 13, 148lanþ frigorific, lipsa, 41Li Daguang, 180Li Hongzhi, 142–143libertate, contra regim totalitar, 130–131libertate religioasã, lipsa –, 138Luna, resurse naturale ale –, 167Luna e o stãpânã rea (Heinlein), 178

Mmaoism, 36maree roºii, 103–104Marina militarã chinezã, 155mediu, reglementãri, 15

încãlzirea globalã, 84, 86, 93–97,169, 184, 193–194vezi ºi poluare

Mekong, baraje pe –, 111–113melaminã, 38, 51Microsoft, 133, 195mijloace proprii, a trãi prin –, 203–204militarizarea spaþiului cosmic, 167–168

arme nucleare, 179–181Beidou (GPS chinezesc), 175–177Evitarea –, 199teste anti-satelit, 206

modelul dezvoltãrii industriei grele,69

Monroe, doctrina, 79Mugabe, Robert, 78munca, caracteristici (în China), 11muncã de sclavi, 11muncitori chinezi, productivitatea, 22Musk, Elon, 200musulmane, minoritãþi, 126–129

Nnorme culturale, efecte asupra con-

trafacerii ºi pirateriei, 36

Oocean, poluare a –, 103Ofensiva farmecului (Kurlantzick), 192 Orientul Mijlociu, ca posibil declan-

ºator de rãzboi, 177otravã pentru profit, 51

PParacel, insule, conflictul pentru –,

65, 66Partidul Comunist Chinez, 97, 117,

119, 128, 138, 140, 166patronat, rolul în strategia „rãzboa-

ielor Chinei”, 201–203pedepse crude ºi neobiºnuite, 147pensii, în China, 119–121pesticide, rolul lor în poluarea apei, 99peºte, 39petiþionari, ca þinte ale represiunii, 138petrol, strategia comercialã a Chinei,

53–60piese auto, contrafacere, 19–20„pietre în spaþiu”, 176–177piraterie, 25–27, 33–36; vezi ºi con-

trafacereproiectarea vehiculelor, 27toleranþã zero pentru –, 189

ploi acide,90–91politici financiare, efectul asupra deze-

chilibrului balanþei de plãþi, 203politicã

a contrafacerii ºi pirateriei, 19–20poluarea aerului, 87

214

215

cauze ale –, 84–86statistici despre –, 87

poluarea apei, 99apelor marine, 103datoratã agriculturii, 100–101datoratã apelor uzate, 102–103datoratã industriei, 99

preþul chinezesc, 10, 15, 16, 20, 23adevãruri esenþiale despre –, 183–184cauzele –,

contrafacere ºi piraterie, 19munca ieftinã, 11protecþionism, 18–19reglementãri de mediu, lipsa, 15sinteza, 23speculaþii valutare, 18

dezechilibrul balanþei comerciale aAfricii de Sud ºi –, 68–69

prezumþia de nevinovãþie, lipsa –, 146productivitatea muncitorilor chinezi, 22produse chineze

strategie de apãrare contra–, 183–203cultura „otrãvii pentru profit”, 51controlul calitãþii, lipsa, 48, 51protestatari, 48–49statistici, 46urmãrirea în justiþie a companiilor

chineze, 49–50reglementãri, 190, 194, 195riscuri, de sãnãtate/de siguranþã,

26, 31, 44jucãrii, 10, 13, 42, 43, 44, 47, 48, 51maºini, 7, 10, 19, 25, 27, 29mâncare, 13, 38

controlul calitãþii, 48, 51programul spaþial chinez, 167–168

arme anti-satelit, 178–179

arme nucleare în spaþiu, 179Beidou (GPS chinez), 175–177

programul spaþial americanbeneficii ale –, 168–169politici viitoare pentru –, 198–200superioritatea –, 168–169

proiectare a vehiculelor, piratare, 20propagandã, 132protecþionism, 18, 188protestatarii ca þinte ale represiunii,

137, 144proteste þãrãneºti, 116–117

QQiao Ling, 152]

RRâurile Chinei duc apã neagrã (Econo-

my), 16rãzboi asimetric, 153Rãzboiul din Golf (1991), pierderi, 171reeducarea prin muncã

lagãre de –, 131, 138, 144reglementãri privind produsele chi-

nezeºti, 190, 194represiune, vezi ºi cenzurã, 130

exemple, 140, 144þinte ale –, 136

credincioºi, 138–139Falun Gong, 142–144protestatari ºi petiþionari, 136–138tibetani, 140–142ziariºti, 136

resurse agricole, imperialismul chinezºi –, 68, 73, 79

resurse de apã, lipsa –, 94, 98–105baraje ºi –, 106–107

Mekong, 111–113Al Celor Trei Defilee, 108–110

exploatarea apelor freatice, 105–106resurse naturale, 64, 67, 80

ale Lunii, 167ale Tibetului, 140–141imperialismul ºi –, 78, 79în Angola, 58, 63–64, 68

retragerea jucãriilor de fabricaþie chi-nezã, 43

riscuri de sãnãtate, vezi ºi poluareale produselor chineze, 26–35piese auto, 27ale medicamentelor contrafãcute, 30din contrafacere ºi piraterie, 33

Rusia, 27, 45, 68, 177teama Chinei de un atac din par-

tea –, 157, 162ca posibil declanºator al unui rãz-

boi, 162

Ssânge ºi arme nucleare pentru petrol, 53

conflicte în Asia, 59–62statistici ale consumului de petrol,

46–47embargoul petrolier, 45–46

sectorul privat al programului spaþial,199–200

securitatea petrolului, ca strategie aChinei, 53–58

Senegal, izolarea diplomaticã aTaiwanului ºi –, 82

Shi Tao, 134Skype, 133, 195sistem legislativ, 146–147sistemul strachinei de orez, 116–117

sistemul sanitar, corupþie în –,120–122

speculaþii valutare, 17–18, 165, 188spitale psihiatrice, 144Spratly, insule, conflict în legãturã cu

–, 65–66Strâmtoarea Malacca, 55, 56, 60, 155

TTaiwan, 22, 23, 56, 65, 66, 85, 91

izolarea diplomaticã a –, 81–83importanþa rezolvãrii problemei –,

196posibil declanºator al unui rãzboi,

158–160tehnologii nucleare oferite Iranului,

61, 62, 160terorism, definiþia chinezã a –, 126–127teste de rezistenþã pentru maºini chi-

nezeºti, 44–45Tibet, resurse naturale, 140–141tibetani, ca þinte ale represiunii,

140–142tratat comercial, 187–188trafic de organe, 148transfer tehnologic, prevenire a –,

197–198tutun, cultivat în Zimbabwe, 77

UUigur, conflict etnic cu Han, 126–127urmãrirea în justiþie a companiilor

chineze, 49–50

Vverde malahit (vopsea otrãvitoare), 40veto al Chinei, în Consiliul de Secu-

ritate al ONU, 58, 62

216

Angola, corupþie, 63Birmania, proteste, 54, 58–59Darfur, genocid, 60

Vietnam, efect asupra barajelorChinei, 113

violenþã, istorie a –, 156–157votanþi, rolul lor în strategia Rãzboa-

ielor Chinei, 186–187

WWang Xiangsui, 152Wu Lihong, 96

XXinhua, agenþia de ºtiri, 132, 134

Xinjiang, provincie, tensiuni etniceîn –, 126–128

YYahoo! 134–135Yang, Jerry, 135Yangtze, fluviu, 39, 86, 94, 99, 106,

108, 109, 141yuan, ratã de schimb cu dolarul ame-

rican, 17, 22

ZZambia, mine de cupru, 75ziariºti, ca þinte ale represiunii, 136

Zimbabwe, recolte, 77, 78

217

219

CCUUPPRRIINNSS

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Capitolul 1Înºelãtorul „preþ chinezesc” ºi armele de producere în masã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

Capitolul 2Economia de mãrfuri contrafãcute a Chinei ºi pirateria comercialã . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Capitolul 3„Made in China” – eticheta alarmei de gradul zero . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

Capitolul 4Sânge ºi arme nucleare pentru petrol – o strategie comercialã a Chinei . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

Capitolul 5Cel mai ironic imperialism din lume ºi armele de construcþie în masã . . . . . . . . . . . . . . . . 67

Capitolul 6Arderea cãrbunelui în industria chinezã ºi încãlzirea globalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

Capitolul 7Rãzboiul barajelor ºi al apelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Capitolul 8Conflictele interne ale Chinei . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

Capitolul 9În interiorul celei mai mari închisori din lume . . . . 130

Capitolul 10Armata Roºie se înarmeazã pânã în dinþi . . . . . . . . 152

Capitolul 11China ºi pericolul rãzboiului în spaþiul cosmic . . . . 167

Capitolul 12Cum putem lupta pentru a învinge în rãzboaiele viitoare ale Chinei . . . . . . . . . . . . . . . 183

220

221

Noua Rusie se îndreaptã într-o direcþie periculoasã. Încurajatã decreºterea veniturilor din petrol ºi de noua sa recunoaºtere ca puteremondialã, Rusia condusã de Vladimir Putin s-a reîntors la vechilesale rãdãcini imperialiste, consolidate în Era Sovieticã.În cartea Labirintul lui Putin, jurnalistul Steve LeVine, care a lucratpeste 10 ani ca reporter în fosta URSS, oferã o imagine pãtrunzã-toare a Rusiei moderne aflate sub guvernarea represivã a acestuiautocrat.

222

Necesitatea de a înþelege lumea islamicã ºi pe musulmani nu a fostniciodatã mai stringentã ca în ziua de azi, când conflictele din zonãdominã buletinele de ºtiri ºi tot mai mulþi musulmani se stabilesc înþãrile occidentale.Aceastã carte este utilã ºi binevenitã pentru toþi aceia care încearcãsã înþeleagã evoluþia istoricã a islamului ºi dinamica lumii musul-mane contemporane.

223

China modernã este un ghid esenþial pentru înþelegerea „gigantuluivremurilor noastre”. Informativã ºi plãcutã, cartea analizeazã modulîn care China a evoluat de la trecutul sãu imperial pentru a deveni,în prima decadã a secolului al XXI-lea, una dintre cele mai impor-tante puteri pe plan mondial.Michael Lynch este cadru didactic asociat la Universitatea dinLeicester ºi scriitor, specializat în istoria modernã a Europei ºi a Asiei.

224

Un jurnalist a reuþit sã pãtrundã pentru prima datã dincolo de zidulgros care înconjoarã Serviciul Secret al Statelor Unite, corpul deelitã care este gata sã încaseze în orice moment un glonþ pentru a-lproteja pe preºedintele SUA ºi familia sa.Ronald Kessler, fost reporter al The Washington Post ºi Wall StreetJournal, este unul dintre cei mai bine vânduþi autori în acest mo-ment din SUA.