BULETINUL - portal.just.roportal.just.ro/300/Lists/Jurisprudenta/Attachments/218/Buletin... ·...
Transcript of BULETINUL - portal.just.roportal.just.ro/300/Lists/Jurisprudenta/Attachments/218/Buletin... ·...
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
1
BULETINUL
JURISPRUDENŢEI
JUDECĂTORIEI
SECTORULUI 2
BUCUREŞTI
-2017-
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
2
Cuprins
Introducere............................................................................................................................................... 6
DREPT CIVIL ......................................................................................................................................... 7
1. Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate. Contract de depozit ................................... 7
2. Răspundere civilă delictuală. Faptă ilicită. Neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Omisiunea de
a semna procesul verbal de contravenţie de către agentul constatator. ............................................. 12
3. Răspundere civilă delictuală. Daune morale. Condiţii. ............................................................. 18
4. Acţiune în răspundere contractuală. Condiţii. Noţiunea de prejudiciu. Raportul de cauzalitate
dintre faptă şi prejudiciu. ................................................................................................................... 31
5. Răspunderea contractuală. Contract de concesiune. Pact comisoriu. Clauză penală. Dreptul de
opţiune al creditorului obligaţiei neexecutate .................................................................................... 38
6. Nulitate contract de donaţie. Consimţământul – condiţie esenţială pentru încheierea unui act
juridic. Dreptul de acces la justiţie. ................................................................................................... 45
7. Prescripţia dreptului material la acţiune. Aplicarea legii civile în timp. Efectele notificării
expediate de creditor asupra cursului prescripţiei extinctive ............................................................. 53
8. Fapte juridice licite. Plată nedatorată. Prescripţia dreptului material la acţiune....................... 58
9. Obligaţie de a face. Inadmisibilitate. Cerinţa ca obligaţia de a face pretinsă să izvorască dintr-
un raport juridic obligaţional de drept civil. ...................................................................................... 65
10. Hotărâre care să ţină loc de act autentic. Calitate procesuală pasivă. Moştenitori sezinari. .. 71
DREPT CIVIL – LITIGII CU PROFESIONIŞTI ................................................................................. 74
1. Acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată. Reducerii onorariului de avocat ............ 74
2. Contract de leasing. Imposibilitatea restituirii prestațiilor în urma rezilierii contractului ......... 81
3. Răspundere civilă delictuală. Daune morale ............................................................................. 83
4. Răspundere civilă contractuală. Condițiile operării compensației legale .................................. 89
5. Răspundere civilă delictuală. Neîntrunirea condițiilor antrenării răspunderii. .......................... 98
6. Contract de închiriere - clauză penală. Reducerea clauzei penale. Cumulul clauzei penale cu
executarea în natură a obligației ...................................................................................................... 110
7. Răspundere civilă contractuală. Nedovedirea raportului juridic. Refuzul de a răspunde la
interogatoriu .................................................................................................................................... 122
8. Contract de mandat. Răspundere contractuală. Nedovedirea revocării mandatului ................ 129
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
3
9. Contract de leasing. Efectele puterii lucrului judecat .............................................................. 132
10. Obligația de a face. Includerea în grila de programe și retransmiterea către abonați a unui
post de televiziune. .......................................................................................................................... 138
DREPTUL FAMILIEI ........................................................................................................................ 141
1. Atribuire beneficiu contract de închiriere. Cerere reconvențională - constatarea dreptului de a
cumpăra imobilul ............................................................................................................................. 141
2. Încetare / Reducere prestație compensatorie. Neîndeplinirea condițiilor legale ..................... 145
3. Recunoașterea anticipată a capacității depline de exercițiu ..................................................... 151
4. Curatelă. Condițiile necesare pentru instituirea măsurii .......................................................... 154
5. Contestație la executare. Umărirea bunurilor comune. Cerere de sistare a proprietății comune în
devălmășie ....................................................................................................................................... 158
DREPT PROCESUAL CIVIL ............................................................................................................ 165
1. Validare poprire. Inexistența unui raport juridic între terțul poprit și societatea debitoare
deținătoare de instrumente financiare emise pe piața de valori mobiliare ....................................... 165
2. Contestație la executare. Proces-verbal de distribuire a sumei obținute prin executarea silită.
Ordinea de preferință ....................................................................................................................... 172
3. Completarea hotărârii. Imposibilitatea schimbării soluției pe calea procedurii reglementate de
art. 444 din C.pr.civ. ........................................................................................................................ 187
4. Ridicare sechestru asigurător – art. 957 din C.pr.civ. Excepția inadmisibilității în raport cu
măsurile asigurătorii instituite de organele fiscale .......................................................................... 191
5. Evacuare - art. 1034 din C.pr.civ. Reziliere de drept a contractului ........................................ 195
6. Validare poprire. Desființarea măsurii popririi. Regimul juridic al PFA ................................ 204
7. Ridicare sechestru asigurător. Întinderea garanției și asupra accesoriilor creanței ................. 208
8. Contestație la executare. Suspendarea dreptului de a elibera sumele obținute în cursul
executării. Consecințe asupra executării silite ................................................................................. 213
9. Ordonanță președințială. Suspendarea plății ratelor conform contractului de credit.
Neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate .................................................................................... 215
10. Contestație la executare. Obligație solidară. Renunțarea la beneficiul de discuțiune. ........ 222
DREPT ADMINISTRATIV ................................................................................................................ 227
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
4
1. Plângere contravenţională. Descrierea sumară a faptei. Nulitatea absolută a procesului verbal
de contravenţie. ............................................................................................................................... 227
2. Plângere contravenţională. Temeinicie. Contravenţii distincte: fapta de a nu comunica datele de
identificare ale conducătorului auto şi staţionarea voluntară neregulamentară ............................... 233
3. Plângere contravenţională. Obligaţia de asigura evidenţa deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu.
Transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase. ....................................................................... 238
4. Plângere contravenţională. Depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere. Modul de
calcul al termenului ......................................................................................................................... 248
5. Plângere contravenţională. Admitere în parte. Prezumţia de nevinovăţie. .............................. 252
6. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru reţinerea stării de necesitate ca şi cauză
justificativă. Gradul de pericol al faptei. Posibilitatea instanţei de a analiza sancţiunea
complementară. ............................................................................................................................... 259
7. Autorizaţia de securitate la incendiu. Subiect activ calificat al contravenţiei prevăzute de art. 44
din Legea nr. 307/2006 .................................................................................................................... 266
8. Individualizarea sancţiunii contravenţionale. Limitele aplicării sancţiunii avertismentului ... 275
9. Comercializarea de produse fără autorizaţie. Noţiunea de produse alimentare. Criterii de
individualizare a sancţiunii contravenţionale aplicate. Proporţionalitate. ....................................... 286
10. Plângere contravenţională. Temeinicie. Importanţa încadrării corecte a faptei săvârşite. .. 296
Sentinţa civilă nr.6056723.05.2017, definitivă ............................................................................... 297
DREPT PENAL .................................................................................................................................. 301
1. Infracţiunea de delapidare. Infracţiunea continuată. Schimbarea de încadrare juridică. Latura
civilă – condiţii. ............................................................................................................................... 301
2. Distincţia dintre infracţiunea de violenţă în familie şi infracţiunea de loviri şi alte violenţe.
Noţiunea de membru de familie ...................................................................................................... 318
3. Infracţiunea de ultraj. Actio libera in causa. Intoxicaţie voluntară cu alcool .......................... 327
4. Aplicarea legii penale în timp. Infracţiunea de vătămare corporală. Condiţiile provocării. .... 342
5. Infracţiunea de şantaj. Achitare. Subiectul pasiv al infracţiunii de şantaj. Noţiunea de
« constrângere »............................................................................................................................... 353
DREPT PROCESUAL PENAL .......................................................................................................... 384
1. Acord de mediere. Limitele mandatului reprezentantului ....................................................... 384
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
5
Procedura camerei preliminare. Verificarea legalității actului de sesizare și a administrării probelor
......................................................................................................................................................... 388
2. Procedura de confiscare. Excepția de neconstituționalitate a art.372 alin 1 lit. c) din Codul
penal ................................................................................................................................................ 400
4. Contestație la executare. Imposibilitatea modificării dispozițiilor care au intrat în puterea de
lucru judecat .................................................................................................................................... 408
5. Cereri privind executarea – Încuviințarea părăsirii teritoriul României .................................. 415
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
6
Introducere
Justiţia se înfăptuieşte prin intermediul instanţelor de judecată, iar acest serviciu public
se află în slujba justiţiabililor.
În acest context, dezideratul de a înfăptui un act de justiţie modern, calitativ,
transparent, eficient, predictibil, credibil şi care să se desfăşoare într-un termen optim şi
previzibil, de natură a corespunde aşteptărilor justiţiabililor şi exigenţelor profesioniştilor
dreptului, implică, printre altele, cunoaşterea şi înţelegerea textelor legale interpretate prin
intermediul practicii judiciare.
Calitatea serviciului public pe care îl îndeplineşte instanţa ne influenţează pe fiecare
dintre noi, indiferent că avem calitatea de parte sau de potenţială parte într-un litigiu judiciar,
avocat, consilier juridic, procuror sau judecător.
Or, practica judiciară neunitară afectează nu doar calitatea actului de justiţie, ci mai
ales încrederea justiţiabililor, întrucât la situaţii factuale similare sau identice, încadrate juridic
în acelaşi text legal, nu putem accepta în mod rezonabil că există soluţii juridice diferite.
Existenţa unei practici judiciare neunitare subminează autoritatea instanţelor
judecătoreşti, punând în discuţie imaginea justiţiei în societatea civilă.
În atare condiţii, Buletinul Jurisprudenței Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti se
doreşte a fi un instrument apt să atribuie actului de justiţie un caracter de predictibilitate, cel
puţin la nivel orientativ, dar şi să contribuie la apropierea justiţiei faţă de justiţiabili.
S-a încercat selectarea unor hotărâri judecătoreşti relevante pentru fiecare materie în
parte, respectiv Drept civil, Drept civil – Aspecte specifice litigiilor cu profesionişti, Dreptul
familiei, Drept administrativ – Regimul contravenţiilor, Drept procesual civil, Drept penal şi
Drept procesual penal, urmărindu-se evidenţierea unor cauze care ar putea prezenta interes
practic substanţial.
Pe de altă parte, faptul că acest demers reprezintă concretizarea unuia dintre
obiectivele asumate printr-un proiect de management este mai puţin important, însă demn de
menţionat este efortul colectiv depus pentru realizarea sa, fie numai în format electronic.
25.10.2017 Conducerea administrativ-judiciară
a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
7
DREPT CIVIL
1. Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate. Contract de depozit
Relativ la urgenţa măsurii, instanţa reţine că existenta acesteia se apreciază in funcție
de împrejurările concrete ale cauzei, obiective si subiective, inclusiv perioada de timp scursă
de la apariția urgenţei şi până la formularea cererii şi dacă, în funcție de comportamentul
părților, ea se menține în intervalul arătat.
Instanţa apreciază să nu este îndeplinită condiţia urgenţei întrucât necesitatea
eliberării spaţiului închiriat de către reclamantă până la data de ….2017 ca urmare a
denunţării unilaterale a contractului şi imposibilitatea mutării casetelor de valori fără a fi
deschise, fiind vorba despre un mecanism încorporat în peretele clădirii este un aspect
cunoscut de către reclamantă încă din luna aprilie 2017, ea fiind cea care a denunţat
contractul de închiriere. Or, reclamanta avea obligaţia să se asigure anterior denunţării
unilaterale a contractului că are posibilitatea să predea spaţiul la termenul convenit. Instanţa
arată că urgenţa, ca şi condiţie de admisibilitate pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale nu
se confundă cu celeritatea soluţionării cauzei.
………………………………………………………………………………………………………
Deși potrivit art. 2198 alin. 1 N.C.civ., „la împlinirea termenului prevăzut în contract,
după expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea adresată clientului, prestatorul poate
cere instanței de judecată, pe cale de ordonanță președințială, autorizarea de a deschide
caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunoștința instituției de credit.”,
instanța nu poate face aplicarea prevederilor Noului Cod Civil, atât timp cât dispozițiile
legale privind aplicarea legii civile în timp impun aplicarea Codului Civil din 1864.
Luarea măsurilor solicitate de către instanță ar presupune realizarea definitivă a
dreptului, întrucât măsurile dispuse ar avea caracter ireversibil, iar cerința neprejudecării
fondului a determinat legiuitorul să limiteze judecata în cererea de ordonanță doar la
verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamantă.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
8
Sentinţa civilă nr. 7064/15.06.2017, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de …..2017, sub nr. …./2017,
reclamanta U. B. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul V. V., solicitând ca prin hotărârea ce se
va pronunţa, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să fie autorizată reclamanta să deschidă forţat
caseta de valori nr. 43 aparţinând pârâtului V. V., instanţa să încuviinţeze conservarea
obiectelor descoperite prin mutarea acestora în cadrul unei alte casete de valori. Cu cheltuieli
de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că în data de …..2007 între ea şi
pârâtul V. V. a fost încheiat Contractul de închiriere a casetei de valori nr. 43 pe o perioadă de
12 luni, respectiv până la data de 19.12.2008.
A arătat că, urmare încetării contractului, precum şi raportat la faptul că Sucursala
Decebal urmează a fi închisă, iar spaţiul unde îşi desfăşoară activitatea reclamanta trebuie
eliberat, cel mai târziu, la finalul lunii iulie 2017, reclamanta la data de 02.02.2017 a transmis
către pârât notificarea nr. …. în vederea eliberării casetei de valori şi predării cheii, astfel cum
a fost stabilit de comun acord prin contractul de închiriere.
A precizat că până la data introducerii cererii de chemare în judecată, după expirarea
perioadei de 3 luni, pârâtul nu s-a prezentat la sediul Băncii, în vederea îndeplinirii
obligaţiilor legale şi contractuale.
Cu privire al autorizarea deschiderii forţate a cutiei/cutiilor de valori, a precizat că
această procedură este prevăzută de dispoziţiile art. 2198 alin. 1 din C.civ. şi că din moment
ce contractul de închiriere a fost încheiat pe o perioadă de 12 luni care a început să curgă de la
data perfectării acordului de voinţă dintre părţi, respectiv …..2007, termenul contractual
împlinindu-se ca urmare a încălcării prevederilor contractuale referitoare la plata tarifului. A
precizat că Sucursala Decebal urmează a fi închisă, iar sediul acesteia trebuie să fie eliberat
până cel târziu la data de …...2017, reclamanta neavând posibilitatea de a păstra obiectele
clienţilor în aceeaşi locaţie. A precizat că aceste casete de valori, raportat la arhitectura
acestora, nu pot fi mutate fără a fi deschise, fiind vorba despre un mecanism încorporat în
peretele clădirii.
Cu privire la conservarea obiectelor descoperite, a precizat că instanţa este în măsură
să dispună măsuri de conservare a obiectelor descoperite.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
9
A precizat că obiectele urmează a fi mutate într-o altă casetă de valori din cadrul celei
mai apropiate Sucursale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 997 - 999 C.pr.civ. şi art. 2198 din Cod civil.
S-a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei (f. 6).
Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a
formula apărări pe cale orală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, între părţi s-a încheiat la …..2007, un contract de închiriere a casetei de valori
nr. 43 situată în Sucursala Decebal pentru o perioadă de 1 an .
Deși termenul contractual s-a împlinit, pârâtul nu a eliberat caseta de valori, astfel că,
la …..2017 a fost notificat de reclamantă să ridice bunurile depozitate motivat de încetarea
contractului pentru neplată . De asemenea, i s-a adus la cunoștință faptul că, în cazul în care
nu va elibera în termen de 3 luni, banca va solicita instanței deschiderea forțată a casetei de
valori.
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va
pronunța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, autorizarea reclamantei pentru a
deschide forțat caseta de valori închiriată de către pârât şi încuviinţarea conservării obiectelor
descoperite prin mutarea acestora în cadrul unei alte casete de valori.
Potrivit art. 248 C.proc.civ. „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de
procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea
de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Conform art. 32 alin. 1 din C.p.c., Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai
dacă autorul acesteia: (…) justifică un interes. Mai departe, art. 33 din C.p.c. dispune că
Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Interesul este determinat atunci când apelarea la un mijloc procesual ce intră în
conţinutul acţiunii civile poate fi justificată de un avantaj, de un folos practic concret.
Interesul trebuie să fie născut şi actual, deci să existe în momentul în care s-a exercitat
acţiunea civilă.
Instanţa constată că reclamanta justifică un interes în promovarea prezentei cereri
întrucât începând cu data de ….2017 urmează să elibereze imobilul închiriat şi în care este
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
10
depozitată cutia de valori, iar pârâtul, deşi a fost notificat cu privire la încetarea contractului şi
i s-a solicitat să-şi ridice bunurile depozitate, acesta nu s-a conformat.
Prin urmare, instanţa va respinge excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.
În drept, instanța urmează a verifica dacă sunt realizate în cauză cerințele impuse de
art. 997 N.C.pr.civ. pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială. Astfel, în temeiul
textului legal indicat, pot fi dispuse „măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea
unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente și care
nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei
executări”.
Examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 997 N.C.pr.civ., respectiv
aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii dispuse, existența unor cazuri grabnice și
neprejudecarea fondului dreptului dedus judecății, instanța retine că prezenta cerere de
ordonanță președințială nu îndeplinește condițiile de admisibilitate privind caracterul
provizoriu al măsurii dispuse și neprejudecarea fondului dreptului dedus judecății, pentru
următoarele considerente.
În ce privește aparența de drept, instanța constată că între părți s-a încheiat contractul
de închiriere a casetelor de valori , iar potrivit art. 7.3 din contract, dacă una dintre părţi nu-şi
îndeplineşte obligaţiile contractuale, cealaltă parte poate rezilia contractul după notificarea
părţii în culpă. Prin adresa nr. …/..2017 , reclamanta a notificat pârâtul cu privire la încetarea
contractului de închiriere a casetei de valori nr. 43 situată în sucursala Decebal, începând cu
data de 07.02.2017, având în vedere că preţul contractului nu a fost achitat şi i-a solicitat
acestuia să se prezinte la sediul sucursalei în vedere ridicării bunurilor depozitate, eliberării
casetei de valori şi predării cheii.
Având în vedere că între părți s-a încheiat un contract de depozit, iar pârâtul nu și-a
îndeplinit obligațiile care îi incumbau în baza contractului, această primă condiție este
îndeplinită.
Relativ la urgenţa măsurii, instanţa reţine că existenta acesteia se apreciază in funcție
de împrejurările concrete ale cauzei, obiective si subiective, inclusiv perioada de timp scursă
de la apariția urgenţei şi până la formularea cererii şi dacă, în funcție de comportamentul
părților, ea se menține în intervalul arătat.
Instanţa apreciază să nu este îndeplinită condiţia urgenţei întrucât necesitatea eliberării
spaţiului închiriat de către reclamantă până la data de ….2017 ca urmare a denunţării
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
11
unilaterale a contractului şi imposibilitatea mutării casetelor de valori fără a fi deschise, fiind
vorba despre un mecanism încorporat în peretele clădirii este un aspect cunoscut de către
reclamantă încă din luna aprilie 2017, ea fiind cea care a denunţat contractul de închiriere. Or,
reclamanta avea obligaţia să se asigure anterior denunţării unilaterale a contractului că are
posibilitatea să predea spaţiul la termenul convenit. Instanţa arată că urgenţa, ca şi condiţie de
admisibilitate pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale nu se confundă cu celeritatea
soluţionării cauzei.
Cu privire la caracterul provizoriu al măsurii dispuse și neprejudecarea fondului
dreptului dedus judecății, instanța constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
În ce privește aplicarea legii civile în timp, instanța constată că reclamanta invocă
dispozițiile art. 2198 N.C.civ., deși în cauză sunt incidente prevederile C. Civ. din 1864,
întrucât contractul de depozit a fost încheiat între părți la data de ….2007, iar prevederile art.
102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 statuează că este supus dispozițiilor legii în vigoare
contractul la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele,
executarea și încetarea sa.
Deși potrivit art. 2198 alin. 1 N.C.civ., „la împlinirea termenului prevăzut în contract,
după expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea adresată clientului, prestatorul poate
cere instanței de judecată, pe cale de ordonanță președințială, autorizarea de a deschide
caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunoștința instituției de credit.”,
instanța nu poate face aplicarea prevederilor Noului Cod Civil, atât timp cât dispozițiile legale
privind aplicarea legii civile în timp impun aplicarea Codului Civil din 1864.
Luarea măsurilor solicitate de către instanță ar presupune realizarea definitivă a
dreptului, întrucât măsurile dispuse ar avea caracter ireversibil, iar cerința neprejudecării
fondului a determinat legiuitorul să limiteze judecata în cererea de ordonanță doar la
verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamantă.
Având în vedere aceste considerente, instanța va constata că nu sunt îndeplinite cele
două condiții de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonanței președințiale, motiv pentru
care instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, reclamanta având, însă, deschisă calea
dreptului comun.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
12
2. Răspundere civilă delictuală. Faptă ilicită. Neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Omisiunea de a semna procesul verbal de contravenţie de către agentul constatator.
În ceea ce privește prima condiție, se reține că fapta ilicită, reprezintă acțiunea sau
inacțiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor
legitime ale unei persoane. În anumite situații persoanele au obligația prevăzută de lege să
săvârșească o anumită activitate, iar abținerea de la îndeplinirea acelei activități sau acțiuni
prevăzute de normele juridice onerative constituie o faptă ilicită.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 360/2002, polițistul este dator să îndeplinească ”cu
competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu
prevăzute de lege.” Totodată, potrivit art. 19 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal se
semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient, iar art. 17 din O.G.
nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută
procesului-verbal.
Or, în cauza dedusă judecății se reține că prima condiție a răspunderii civile
delictuale este îndeplinită, fapta ilicită a pârâtului fiind reprezentată de omisiunea semnării
în calitate de agent constatator a procesului verbal de contravenție x/2011, omisiune care a
condus la anularea acestui act, prin sentința civilă nr. x/2012 a Judecătoriei Sectorului 2
București, rămasă definitivă și irevocabilă.
Sentinţa civilă nr. 6331/11.05.2016, definitivă
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2016,
reclamanta D.G.P.M.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.C., obligarea acestuia la
plata sumei de 850,60 lei, pe care reclamanta a achitat-o B.E.J.A. ”C&H” ca urmare a adresei
de înființare a popririi nr. x/2015 .
În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că pârâtul și-a desfășurat activitatea
în cadrul DGPMB- Brigada rutieră, în calitate de agent de poliție, iar la data de 16.11.2011
acesta a încheiat procesul verbal de contravenție nr. x prin care l-a sancționat pe numitul B.A.
cu amendă totală în cuantum de 670 lei și a dispus și măsura tehnico-administrativă a reținerii
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
13
permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile. Reclamanta a arătat că împotriva
acestui proces verbal persoana sancționată a formulat plângere contravențională, fiind
înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, dosarul nr. X/2011.
Reclamanta a precizat că prin sentința civilă nr. x/2012, rămasă definitivă și
irevocabilă, instanța a admis plângerea formulată de petentul B.A. și a constatat nulitatea
procesului verbal contestat, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 17 din O.G. nr.
2/2001, întrucât procesul verbal nu a fost semnat de agentul constatator.
Reclamanta a mai arătat că ulterior, numitul B.A. a formulat o cerere înregistrată pe
rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. x/2014, prin care a solicitat instanței să
dispună obligarea DGPMB la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată
efectuate în dosarul nr.X/2011, iar prin sentința civilă nr. x/2015, instanța a admis cererea
formulată.
Totodată, reclamanta a arătat că sentința nr. 260/15.01.2015 a fost pusă în executare
prin intermediul B.E.J.A. ”C&H”, care a emis adresa de înființare a popririi nr. x/2015, iar
reclamanta a achitat suma de 850,60 lei, cu titlul de debit principal și cheltuieli de executare,
aspect ce rezultă din extrasele de cont.
Reclamanta a arătat că potrivit art. 1384 C.Civ., cel care răspunde pentru prejudiciul
altuia se poate întoarce împotriva celui care a cauzat prejudiciul, iar în cauză este vorba de
pârât care avea obligația de a-și îndeplini atribuțiile profesionale cu competență, potrivit
dispozițiilor art. 41 lit. b) din Legea nr.360/2002, respectiv art. 6 lit.g) din Codul de etică și
deontologie al polițistului, aprobat prin H.G. nr.991/2005.
Reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a
pârâtului, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 1357 C.Civ., fapta ilicită a pârâtului
contând în întocmirea unui proces verbal nesemnat, fapta care a cauzat reclamantei un
prejudiciu în cuantum de 850,60 lei, reprezentat de cheltuielile de judecată și cheltuielile de
executare de numitul B.A.
Reclamanta a mai precizat că i-a fost comunicată pârâtului valoarea prejudiciului
cauzat și modalitatea de plată a acestuia, însă acesta nu a dat curs adresei primite la data de
11.12.2015.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
14
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1357, art. 1348, art. 1349 C.Civ.,
art. O.G. nr.2/2001, art.41 din Legea nr. 360/2002, art. 6 lit.g) din Codul de etică și
deontologie al polițistului, aprobat prin H.G. nr.991/2005.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru, în temeiul art. 30 din OUG. nr.80/2013.
La data de 28.03.2016 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat
respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că în cauză nu se poate vorbi de o faptă ilicită, ci doar de o
omisiune, întrucât a fost semnată dovada de comunicare a procesului verbal, iar din eroare a
omis să semneze și procesul verbal.
În drept, au fost invocate prevederile art. 16 și art. 1357 C.Civ.
La data de 13.04.2016 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile
depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, la data de 16.11.2011, pârâtul M.C. a încheiat în calitate de agent constatator
din cadrul D.G.P.M.B., procesul verbal de contravenție x/2011, prin care a procedat la
sancționarea contravențională a numitului B.A.
Împotriva acestui proces verbal de contravenție a formulat plângere contravențională
numitul B.A., fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, dosarul nr.
X/2011. Prin sentința civilă nr. x/2012 pronunțată în acest dosar, rămasă definitivă și
irevocabilă, instanța a admis plângerea formulată de petentul B.A. și a constatat nulitatea
procesului verbal contestat, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001,
procesul verbal nefiind semnat de agentul constatator.
Prin sentința civilă nr. 260/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
București în dosarul nr. x/2014, instanța a admis cererea numitului B.A. și a dispus obligarea
D.G.P.M.B. la plata sumei de 500 de lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentate de
cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr. X/2011. Instanța a reținut că prin emiterea
unui proces verbal nelegal, pârâta a generat în patrimoniului numitului B.A. un prejudiciu
reprezentat de valoarea onorariului de avocat plătit de acesta pentru redactarea, semnarea și
depunerea plângerii contravenționale, culpa procesuală în sesizarea instanței fiind imputabilă
și aparținând în exclusivitate intimatei, dat fiind faptul că aceasta a căzut în pretenții.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
15
Prin cererea depusă la data de 22.04.2015 la B.E.J.A. ”C&H”, numitul B.A. a solicitat
executarea silită a reclamantei, fiind deschis dosarul de executare nr.129/2015.
Prin adresa nr. x/2015, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra
sumelor de bani datorate reclamantei D.G.P.M.B., până la concurența sumei de 850,60 lei, iar
ulterior această sumă a fost achitată în contul comunicat de executorul judecătoresc.
În drept, potrivit art. 1384 alin. 1 și 4 C.Civ., cel care răspunde pentru fapta altuia se
poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta
din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat. În toate cazurile, cel care exercită
regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde propriei sale contribuţii la
cauzarea prejudiciului.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1357 C.Civ., cel care cauzează altuia
un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul
prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Sintetizând dispozițiile legale expuse și raportându-le la situația de fapt reținută în
cauză în baza probei cu înscrisuri ce a fost administrată, instanța constată că pârâtul poate fi
obligat la plata către reclamanta a unei sume cu titlu de despăgubiri, numai în măsura în care
reclamanta face dovada îndeplinirii în ceea ce îl privește pe acesta a condițiilor răspunderii
civile delictuale pentru fapta proprie, precum și numai în ceea ce privește prejudiciul care este
consecința directă și necesară a faptei ilicite.
Angajarea răspunderii pentru fapta proprie, presupune existența cumulativă a patru
condiții: faptă ilicită săvârşită de autor, prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și
prejudiciu, culpa autorului faptei ilicite. Proba existenţei acestor patru condiţii cumulative
revine reclamantei, în temeiul art. 249 C.P.C.
În ceea ce privește prima condiție, se reține că fapta ilicită, reprezintă acțiunea sau
inacțiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor
legitime ale unei persoane. În anumite situații persoanele au obligația prevăzută de lege să
săvârșească o anumită activitate, iar abținerea de la îndeplinirea acelei activități sau acțiuni
prevăzute de normele juridice onerative constituie o faptă ilicită.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 360/2002, polițistul este dator să îndeplinească ”cu
competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu
prevăzute de lege.” Totodată, potrivit art. 19 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal se semnează
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
16
pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient, iar art. 17 din O.G. nr.2/2001
prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută procesului-verbal.
Or, în cauza dedusă judecății se reține că prima condiție a răspunderii civile delictuale
este îndeplinită, fapta ilicită a pârâtului fiind reprezentată de omisiunea semnării în calitate de
agent constatator a procesului verbal de contravenție x/2011, omisiune care a condus la
anularea acestui act, prin sentința civilă nr. x/2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București,
rămasă definitivă și irevocabilă.
Instanța reține că și cea de-a doua condiție pentru angajarea răspunderii civile
delictuale, respectiv existența unui prejudiciu cauzat de fapta ilicită, este îndeplinită în cauză.
Astfel, prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare de natură patrimonială sau morală pe
care le-a resimțit reclamanta. Pentru a putea fi acordat, prejudiciul trebuie să fie cert, atât în
privința existenței sale cât și a posibilității de evaluare. Este cert prejudiciul actual, cât și
prejudiciul viitor, în măsura în care este sigur că se va produce. De asemenea, este necesar ca
prejudiciul să nu fi fost reparat.
Se reține că prin sentința civilă nr. X/2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
București în dosarul nr.x/2014, instanța a admis cererea numitului B.A. și a dispus obligarea
reclamantei din prezenta cauză la plata sumei de 500 de lei cu titlu de despăgubiri materiale,
reprezentate de cheltuielile de judecată efectuate de petent în dosarul nr. X/2011, iar această
sumă a fost achitată de reclamantă numitului B.A. , în cadrul procedurii de executare silită.
Or, în ceea ce privește suma de 500 de lei, instanța reține că prejudiciul cauzat
reclamantei prin omisiunea pârâtului de a semna procesul verbal de contravenție, este un
prejudiciu direct, cert și nereparat.
Pe de altă parte, în ceea ce privește diferența de 350,60 lei, reprezentând cheltuieli de
executare silită achitate de reclamantă, instanța reține incidența dispozițiilor art. 1384 alin. 4
C.Civ.
Astfel, potrivit art. 622 C.P.C., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau
printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul
nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care
începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă
prin lege specială nu se prevede altfel.
Intimata, în calitate de comitent, a fost obligată prin sentința civilă nr. 260/15.01.2015
pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 58428/301/2014 la plata
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
17
sumei de 500 de lei către numitul B.A. , însă aceasta nu a procedat de bunăvoie la executarea
obligației stabilită în mod definitiv prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care s-a recurs
la procedura de executare silită, fiind deschis la data de 22.04.2015 la B.E.J.A. ”C&H”,
dosarul de executare nr.129/2015, în care s-au efectuat cheltuieli de executare 350,60 lei.
Prin urmare, instanța reține că în temeiul art. 1384 alin. 4 C.Civ., pârâtul nu poate fi
obligat la plata sumei de 350,60 lei, întrucât acest prejudiciu produs în patrimoniul
reclamantei este consecința neexecutării benevole a hotărârii judecătorești de către aceasta,
nefiind cauzat în mod direct de fapta ilicită a pârâtului.
Așadar, având în vedere cele expuse mai sus se reține ca fiind îndeplinită în cauză cea
de-a doua condiție prevăzută de art. 1357 C.Civ., referitoare la prejudiciu, numai în ceea ce
privește suma de 500 de lei la care reclamanta a fost obligată prin sentința civilă nr.
260/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. X/2014.
În ceea ce priveşte condiţia raportului de cauzalitate instanţa reţine că prejudiciul în
cuantum de 500 de lei produs reclamantei este consecinţa directă şi imediată a fapta ilicite
imputabile pârâtului.
Totodată, instanţa apreciază ca fiind îndeplinită şi cea de a patra condiţie pentru
angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru fapta proprie, reprezentată de culpa
autorului faptei ilicite. Potrivit art. 16 alin. 3 C.Civ. fapta este săvârşită din culpă când
autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va
produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă. Astfel, instanța reține că
în cauză se pune problema culpei fără prevedere, mai exact a neglijenței pârâtului, care nu a
prevăzut rezultatul negativ al omisiunii de a semna procesul verbal de contravenție, deși în
condițiile date trebuia și putea să îl prevadă.
Așadar, în considerarea celor expuse, instanța reţine faptul că reclamanta a făcut
dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului în
ceea ce privește suma de 500 de lei, motiv pentru în temeiul art. 1349 C.Civ., art. 1357
C.Civ., art. 1381 C.Civ. și art. 1384 C.Civ , va admite în parte cererea de chemare în judecată
și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 500 de lei cu titlu de
despăgubiri materiale și va respinge în temeiul art. 1384 alin. 4 C.Civ., acțiunea în ceea ce
privește suma de 350,60 lei, ca neîntemeiată.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
18
3. Răspundere civilă delictuală. Daune morale. Condiţii.
Prejudiciul moral suferit de reclamant este probat cu înscrisurile cauzei din care
rezulta că a fost supus, în mod repetat şi fără a exista un titlu executoriu împotriva acestuia,
unor proceduri de executare silita, fiind nevoit a formula contestaţie la executare (dosarul nr.
..) şi, după aproximativ încă doi ani, alte noi demersuri la pârâta pentru încetarea noii
executări silite demarate împotriva lui, dar şi solicitări personale pentru radierea înscrierii
acestuia din Biroul de Credite şi în Centrala Riscului de Credit, aspecte care, derulându-se
pe parcursul mai multor ani, au implicat în mod vădit costuri băneşti şi de timp ale
reclamantului şi familiei sale şi, totodată, au afectat în mod evident viața personală a
acestuia – inclusiv sub aspectul onoarei şi reputaţiei acestuia – dar şi relaţia de familie a
reclamantului, născând în mod rezonabil temerea reclamantului de pierdere a locuinţei
familiale prin executarea silita demarată de pârâta, cât şi temerea de a nu mai putea
contracta un credit în caz de nevoie.
De asemenea, modalitatea concretă de executare silita a reclamantului si înscrierea
acestuia la Biroul de Credite şi în Centrala Riscului de Credit, sunt de natura a determina
concluzia rezonabila că percepţia pe care prietenii/cunoscuţii reclamantului o aveau cu
privire la reputaţia acestuia a fost afectată în mod negativ (rău platnic).
Sentinţa civilă nr. 12230/13.11.2015, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 01.04.2015 sub
nr.21853/300/2015, reclamantul B.C. a chemat în judecata pe pârâta L.I.B. S.A. , solicitând
instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de
50.000 de lei ca efect al răspunderii civile delictuale, prin atingerea adusă onoarei și
demnității reclamantului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 27.05.2005, numitul C.V. s-a
prezentat la instituția de credit pârâtă și, atribuindu-și în fals identitatea reclamantului, a
formulat o cerere de credit pentru uz general.
La data de 30.05.2005, între pârâtă și persoana care s-a prezentat în fals ca fiind B.C. ,
s-a încheiat Contractul de credit x/2005.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
19
Subsecvent, organul judiciar competent a fost sesizat de către pârâta prin plângere
penală, astfel că, prin Sentința Penală nr. x/2011, Judecătoria Sectorului 1 București a
condamnat pe numitul C.V. pentru infracțiunile de înșelăciune în convenții prin folosire de
nume sau calități mincinoase și uz de fals.
Sub aspectul laturii civile, C.V. a fost obligat la plata către partea civilă – pârâta din
prezenta cauza – a sumei de 17.750.14 lei plus dobânzile și majorările care se vor calcula în
baza Contractului de Credit x /2005, până la recuperarea debitului. Totodată, în temeiul art.
348 C.P.P., instanța penală a anulat cartea de identitate pe numele B.C. , pe care a fost
aplicată fotografia numitului C.V. , carte de identitate cu care acesta din urma s-a prezentat la
parata L.B. în vederea obținerii creditului care a format obiectul Contractului de Credit x
/2005; sentința a rămas definitivă prin nerecurare.
Reclamantul a solicitat a se avea în vedere că în dosarul nr. 28961/299/2010, în cadrul
căruia s-a pronunțat de către Judecătoria Sectorului 1 București Sentința Penală nr. x/2011,
L.B. a figurat ca parte civilă.
A mai susținut că, din culpă gravă, L.B., parte civilă în procesul penal, a procedat în
cursul judecății penale cât și subsecvent rămânerii definitive a sentinței penale la punerea în
executare silită a Contractului de Credit x /2005 împotriva reclamantului, deși, astfel cum s-a
constatat prin sentința penala nr. 87/2011, reclamantul nu a fost implicat în acordarea şi
derularea creditului ce a făcut obiectul Contractului de Credit x /2005.
În sensul menționat, a arătat că pe rolul instanțelor de judecata au fost înregistrate mai
multe dosare: dosarul nr. 135/299/2010, având ca obiect încuviințare executare silită în contra
reclamantului; dosarul nr. 404/300/2010, având ca obiect încuviințare executare silită în
contra reclamantului şi dosarul nr. 2785/301/2014, având ca obiect încuviințare executare
silită în contra reclamantului.
Reclamantul a precizat că a promovat contestație la executare împotriva executării silite
încuviințate de către instanța de judecată, formându-se dosarul nr 35689/300/2011,
contestație care a fost admisă de către instanța de executare prin sentința civila nr. 5263
pronunțata de către Judecătoria Sectorului 2 la data de 06.04.2012.
Reclamantul a mai menționat că, la plângerea penală a Băncii, pe rolul Judecătoriei
Sectorului 1 București a fost înregistrat dosarul penal nr. 28961/299/2010, în cadrul căruia, în
temeiul răspunderii civile delictuale, L.B. , în calitate de parte civilă, a solicitat despăgubiri în
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
20
contra inculpaților deferiți instanței pentru fapta de a se fi prezentat sub o identitate falsă,
uzând de acte de identitate falsificate, la unitatea bancară și de a fi contractat în numele
reclamantului creditul de nevoi generale 25BU/30.05.2005, acțiune civila ce a fost admisă.
Deși, în deplină cunoștință despre existența cauzei penale și implicit despre faptul că
reclamantul nu s-a prezentat la unitatea bancară, nu a solicitat și nu a semnat vreun contract de
credit, la data de 05.01.2010, Banca, prin prepus - executor bancar, a pretins încuviințarea
executării silite a Contractului de Credit x /2005. Instanța învestită cu cererea înregistrată sub
nr. 135/299/2010 a procedat la încuviințarea executării silite a Contractului de Credit x /2005.
Culpa gravă a Băncii transpare în atitudinea constantă, și chiar de dată recentă a acesteia de a
pretinde încuviințarea executării silite în temeiul aceluiași titlu executoriu în dosarele
404/300/2010 și 2785/301/2014. Încuviințată fiind executarea silită L.B. a procedat, în
concret, la acte de executare împotriva reclamantului.
A mai susținut reclamantul că, subsecvent încuviințării executării silite, împotriva
debitorului aparent s-au efectuat acte de executare silită, reclamantului fiindu-i poprit contul
bancar cu grave consecințe asupra climatului familial; astfel, a menționat că, în anul 2010,
proaspăt căsătorit și cu un copil nou - născut în întreținere, s-a văzut executat silit în temeiul
unui contract de credit pe care nu îl semnase și în legătură cu care L.B. avea deplina
cunoștință că fusese semnat de către o terță persoană care își asumase fraudulos identitatea
reclamantului.
Executarea silită astfel demarată a creat grave probleme în familia acestuia, suspiciuni
ale soției, certuri și chiar iminența unei separații cu grave consecințe psihice pentru acesta,
tată de familie. Încuviințată fiind executarea silită în contra sa, a trăit cu temerea rezonabilă că
imobilul – locuința familiei va fi scos la vânzare silită, că ar putea ajunge în stradă, în
disprețul cunoscuților. De asemenea, a fost nevoit sa promoveze contestație la executarea
silita cu toate costurile materiale si de timp implicate de aceasta procedura. Mai mult, la
sesizarea persoanei declarante – unitate bancară - a fost înscris în Biroul de Credit, mențiune
încă păgubitoare pentru reclamant, întrucât informațiile deja raportate pe numele debitorului
nu au fost șterse nici chiar atunci când instanța judecătoreasca a stabilit în mod irevocabil că
nu are calitatea de debitor al Băncii. De altfel, nici în prezent Banca nu a considerat necesar să
dispună radierea mențiunilor nereale faţă de reclamant; sub acest aspect, consecințele faptei
păgubitoare continuă să se producă încă.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
21
A mai arătat că a fost înscris şi la Centrala Riscului de Credit – în prezent aceasta
instituție comunicând că nu mai figurează date înscrise pe numele lui; astfel, a făcut şi încă
face obiectul raportării cu debite către instituțiile sus menționate – Biroul de Credite si
Centrala Riscului de Credit - deși nu a contractat niciun debit bancar de la L.B. .
În condițiile în care, în dosarul penal nr. 28961/299/2010, persoana care prezentându-se
în fals ca fiind reclamantul B.C. a fost condamnată pentru înșelăciune prin folosirea unei
identități false în dauna pârâtului, promovarea actelor de executare silită împotriva
reclamantului reprezintă un act ilicit, susceptibil chiar de îmbogățire fără justă cauză.
Vinovăția Băncii transpare constant în întreaga procedură anterioară și subsecventă
încheierii Contractului de Credit x /2005.
Prejudiciul cauzat în patrimoniul său este ocazionat de vătămarea onoarei și demnității
sale; relațiile de familie au fost grav vătămate prin aceea că s-au pornit succesive executări
silite în contra sa, pentru un pretins contract de credit despre care acesta nu vorbise soției,
părinților, socrilor. Mai mult, cunoscut în mediul social ca un bun platnic, apropiații au
manifestat reticență față de acela care apărea executat silit, nu o dată, de către o bancă, în
temeiul unui credit contractat și neachitat. De asemenea, împotriva sa a fost formulata de către
Banca plângere penală, deși reclamantul nu are şi nu a avut vreo legătura cu cererea de
acordarea a creditului ori cu încheierea Contractului de Credit x /2005. În aceste împrejurări
reclamantul a avut de suferit neajunsul de a figura intr-un proces penal de care nu s-a făcut în
niciun fel răspunzător şi de a participa la acest proces penal, inclusiv de a da declarație de
martor la cererea organelor de cercetare penala şi de judecata, fapt ce a provocat suferințe
psihice reclamantului.
Prejudiciul continuă să se producă încă, prin aceea că a fost înscris în Biroul de Credite
şi în Centrala Riscului de Credit și, pe lângă faptul că la momentul de referință nu ar fi putut
contracta un credit, chiar și la acest moment, mențiunile de la Biroul de Credite nefiind
radiate, pot cauza grave neajunsuri patrimoniale și morale. Raportul de cauzalitate este
implicit.
A concluzionat, solicitând admiterea acțiunii.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, a invocat art. 1349, 1357, 1358, 1381, 1385 N.C.C.
La dosar au fost anexate înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
22
Cererea a fot legal timbrata.
Pârâta L. I.B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii
judiciare promovate de reclamant, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, a arătat că reclamantul a sesizat B.N.R., respectiv Comisariatul
pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București cu privire la aspectele indicate în
cererea introductiva.
Urmare a recepționarii adresei BNR nr. VI/1/4368/27.03.2015, referitoare la sesizarea
reclamantului, a transmis un punct de vedere, precizând că la data de 30.05.2005, între L.B. –
sucursala București (în prezent L.I.B. S.A.– Sucursala București), în calitate de creditor şi
B.C. (de fapt persoana care şi-a atribuit în fals identitatea domnului B., persoana care ulterior
s-a dovedit că se numește C.V. ), în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit
nr. 25BU/30.05.2005. Documentația de credit a constat în cartea de identitate aparținând
împrumutatului, adeverința de venit emisa de către S.C. L. M. R. S.R.L. şi carnetul de muncă.
Ulterior, în urma unor verificări, s-a constatat că documentația de credit prezentata de
împrumutat pentru contractarea creditului aferent Contractului de credit nr. x/2005, conținea
informații false în ceea ce privește identitatea împrumutatului şi alte elemente; astfel, în luna
august 2005, a formulat plângere penala împotriva numitului B.C. pentru efectuarea
cercetărilor, în vederea identificării persoanei care în realitate a prezentat băncii documente
false. La data de 02.09.2005, L. I.B. S.A. s-a constituit parte civila în dosarul penal nr.
1100517/2005 pentru suma de 17.750,14 RON.
A fost constituit dosarul nr. 28961/299/2010 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1
București, iar soluția finala în acest dosar i-a fost adusa la cunoștința doar cu ocazia unei
contestații la executare formulate de către domnul B.C., în dosarul nr. 35689/300/2011 al
Judecătoriei Sectorului 2, această contestație fiind finalizata prin admiterea cererii
introductive.
A mai arătat că a procedat de asemenea la executarea silita a contractului de credit,
prin Corpul Executorilor Bancari L.B. S.A., fiind format dosarul de executare nr.
1607PF/2009, în cadrul căruia au fost obținute încheierile de încuviințare a executării silite
pronunțate în dosarele nr. 2494/301/2010, nr. 404/300/2010, nr. 25/303/2010, nr.
759/211/2010, nr. 135/299/2010 şi nr. 18525/4/2011.
Pârâta a susținut că, de îndată ce i s-au relevat aceste aspecte, privind soluțiile din cele
doua dosare menționate mai sus, a procedat la ridicarea tuturor popririlor bancare (singura
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
23
forma de executare desfășurata în dosarul de executare silita) şi la închiderea dosarului de
executare nr. 1607PF/2009.
La data de 15.01.2014, angajații băncii cu atribuții în recuperarea creanțelor, neavând
cunoștința de rezultatul procesului penal din dosarul nr. 28961/299/2010 si de soluția
pronunțata în cadrul contestației la executare din dosarul nr. 35689/300/2011, ambele ale
Judecătoriei Sectorului 2, au solicitat deschiderea unui nou dosar de executare, în temeiul
titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 25BU/30.05.2005, formându-se
dosarul nr. 107/2014 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc L. I.V. .
Lipsa informațiilor cu privire la existenţa si soluționarea celor doua litigii a fost
pricinuita de faptul că, în intervalul de timp 2012-2013, ca urmare a schimbării cadrului
legislativ prin introducerea Legii nr. 287/2011 şi a Legii nr. 134/2010, au fost făcute
modificări majore în organizarea departamentala a băncii, în aria recuperării de creanțe.
Aceste modificări au dus în mod regretabil la carenţe temporare în fluxul informațional.
La sesizarea telefonică făcuta de către domnul B., în data de 12.09.2014, i s-a relevat
eroarea făcută şi a procedat de îndată la sistarea executării silite pe care banca o reîncepuse la
data de 15.01.2014.
A precizat ca executările silite derulate în dosarele nr. …/2009 şi nr. …/2014 nu au
dus la debitarea niciunei sume de bani din conturile domnului B.C. , acesta nesuferind vreun
prejudiciu bănesc cauzat direct de cele două etape de executare silita. După data de
12.09.2014, L.I.B. S.A. nu a mai efectuat niciun demers de punere în executare a Contractului
de credit nr. x/2005 în contradictoriu cu domnul B.C. ; totodată, a procedat la radierea din
evidentele băncii, din Centrala Riscului de Credit şi din Biroul de Credite a tuturor
mențiunilor despre existenţa unei creanțe restante a Băncii în contradictoriu cu domnul B.C. .
A susținut că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale. Astfel, a
menționat că Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința penala nr. ../2011 la data
de 19 ianuarie 2011, comunicarea acesteia având loc ulterior; cu ocazia judecării contestației
la executare, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca rămasa fără
obiect pe motiv că măsura popririi a fost ridicata, dosarul de executare deschis pe numele
contestatorului fiind închis, iar, în subsidiar, a arătat că achiesează la pretențiile
contestatorului si este de acord cu admiterea contestației la executare, respectiv cu anularea
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
24
actelor de executare efectuate in dosarul de executare in baza contractului de credit nr. 25 din
30.05.2005.
Prin urmare, pentru situația creată în cursul anului 2010 nu se poate reţine culpa grava
a băncii, simpla existenţă a unui dosar penal nefiind aptă a duce la aceasta concluzie.
Cu privire la executarea silita demarată în cursul anului 2014, a învederat că
demersurile sale instrumentate împotriva reclamantului nu au dus la debitarea niciunei sume
de bani din conturile acestuia, astfel încât susținerile domnului B.C. nu sunt în măsura a
atrage răspunderea civila delictuală a băncii; ulterior sesizării primite din partea
reclamantului, a încetat orice demers de punere în executare a contractului de credit, astfel
încât temerea rezonabilă că ar putea ajunge în stradă, în disprețul cunoscuților nu este
justificată.
Reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu, astfel încât cererea de chemare în judecată
este introdusă cu rea-credință, în scop șicanatoriu, cu atât mai mult cu cat reclamantul
cuantifica, fără niciun temei, pretențiile sale la suma de 50.000 lei.
A concluzionat, solicitând respingerea cererii întrucât nu a fost probat nici prejudiciul
şi nici legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptă; a apreciat că fapta nu există.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, a invocat prevederile art. 14, 1391, 1349, 1357 NCC, 205 şi urm. C.P.C.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a C.P.C., a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
La dosar au fost anexate înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu
originalul.
Reclamantul B.C. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a invocat mărturisirea
judiciară și extrajudiciară a pârâtei prin întâmpinarea formulată și adresele – anexă,
menționând că expunerea situației de fapt îndrituiește instanța să aprecieze asupra unei
mărturisiri judiciare și extrajudiciare. Mărturisirea pârâtei este constantă și nu doar judiciară,
întrucât, în cuprinsul înscrisurilor anexă (Adresă L. către B.N.R. nr. ieșire 1266/2015) se
regăsește aceeași poziție a pârâtei, aceasta arătând în esență că: s-a procedat la formularea
unei plângeri penale împotriva reclamantului întrucât existau date că nu reclamantul ar fi
contractat un credit și, deși în cadrul dosarului penal s-a procedat la o constituire de parte
civilă, s-a preferat executarea silită a reclamantului, unitatea bancară nemainteresându-se de
soluția din dosarul penal.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
25
Este evident că urmărirea silită este consecința culpei pârâtei care a preferat să se
îndrepte împotriva unui nebeneficiar de servicii, în condițiile în care pe calea răspunderii
civile delictuale solicitase și obținuse condamnarea la plată a celor culpabili de prejudiciu.
Față de aspectele evocate, a solicitat admiterea acțiunii formulate.
În temeiul art. 255 şi 258 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri
solicitată de părţi, considerând-o utilă, pertinentă şi concludentă; instanţa a constatat decăzut
reclamantul din dreptul de a solicita probele cu interogatoriu şi testimonială.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 30.05.2005 a fost încheiat Contractul de credit x/2005 (f. 116-123) având ca
obiect acordarea unui împrumut în suma de 16.900 lei, contract în cadrul căruia, în calitate de
părţi figurau L.B. S.A. – banca împrumutător şi numitul B.C. – împrumutat.
Ulterior, la data de 08.06.2005, pârâta L.B. S.A. a formulat plângere penala (f. 27-29)
împotriva numitului B.C. pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune, conform art. 215
C.pen. – plângere în cadrul căreia pârâta a menţionat că are suspiciuni asupra identităţii reale
a numitului B.C. , precizând totodată că înţelege să se constituie parte civila cu suma de
16.900 lei.
Urmare a plângerii penale anterior menţionate, a fost format dosarul nr. 7359/P/2005
al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în cadrul căruia a fost întocmit
rechizitoriul din data de 24.06.2010 (f. 30-40), prin care, printre altele, s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpaţilor C.V. si B. N. Ş., în calitate de parte vătămată figurând pârâta L. I.B.
S.A.
Prin sentinţa penală nr. 87/19.01.2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1
București în dosarul nr. 28961/299/2010 (f. 10-21), printre altele, inculpatul C.V. a fost
condamnat, în temeiul ar. 215 alin. 1, 2 si 3 C.pen. si art. 291 C.pen., la pedeapsa închisorii.
De asemenea, sub aspectul laturii civile, inculpatul C.V. a fost obligat la plata către L.
I.B. S.A. , în calitate de parte civilă, a sumei de 17.750.14 lei plus dobânzile și majorările care
se vor calcula în baza Contractului de Credit x /2005, până la recuperarea debitului, cu titlu de
daune materiale.
În considerentele sentinţei penale nr. 87/19.01.2011, s-a reţinut, printre altele, că
inculpatul C.V., la data de 27.05.2005, a indus în eroare reprezentanţii S.C. L.B. S.A., cu
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
26
prilejul contractării unui credit pentru uz personal în suma de 16.900 lei, înfățișându-se în
acest sens la pârâtă sub identitatea falsă de B.C. .
La data de 05.01.2010, respectiv la data de 07.01.2010 – pe parcursul efectuării
cercetării penale în dosarul nr. 7359/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului
1 Bucureşti -, pârâta L. I.B. S.A. , în calitate de creditor, a formulat mai multe cereri de
încuviinţare a executării silite a debitorului B.C. , înregistrate sub nr. 135/299/2010, sub nr.
404/300/2010 (f. 22-23, 136-137, 141), sub nr. 2494/301/210 (f. 134), sub r. 25/303/2010 (f.
138-139), sub nr. 759/211/2010 (f. 140), sub nr. 18525/4/2011 (f. 142) - cereri de încuviinţare
a executării silite ce au fost admise şi care au stat la baza executării silite a reclamantului.
La data de 29.09.2011, B.C. (reclamantul din prezenta cauza) a formulat, în
contradictoriu cu pârâta, contestaţie la executare, înregistrată sub nr. 35689/300/2011, ce a
fost soluţionată prin sentinţa civila nr. 5263/06.04.2012, în sensul admiterii acesteia şi anulării
actelor de executare silita efectuate de executorul bancar M. I. C. din cadrul corpului de
executori bancari L.B. S.A. în dosarul de executare nr. 1607PF/2009, în baza contractului de
credit nr. 25/30.05.2005 (f. 24, 26).
În considerentele sentinţei civile anterior indicate, instanţa a reţinut, prin raportare la
sentinţa penală nr. 87/19.01.2011, că între contestatorul B.C. si intimata L.B. S.A. nu s-a
încheiat niciun contract de credit şi contestatorul B.C. nu a primit nicio sumă de bani de la
intimata L.B. S.A.; a mai reţinut că intimata a achiesat la pretenţiile contestatorului.
La data de 20.01.2014 - ulterior atât datei de 19.01.2011, data pronunţării sentinţei
penale nr. 87/19.01.2011 în dosarul nr. 28961/299/2010, cât şi datei de 06.04.2012, data
pronunţării sentinţei civile nr. 5263/06.04.2012 în dosarul nr. 35689/300/2011 - pârâta L. I.B.
S.A. , în calitate de creditor, a formulat o nouă cerere de încuviinţare a executării silite a
debitorului B.C. , înregistrată sub nr. 2785/301/2014 (f. 25), cerere de încuviinţare a executării
silite ce a fost admisă.
Prin încheierea din data de 17.02.2015 emisa de B.E.J. L. I. V. în dosarul de executare
silita nr. 107/2014 s-a dispus încetarea executării silite declanşate la cererea creditoarei L. I.B.
S.A. , împotriva debitorului B.C. , în temeiul titlului executoriu constând în contractul de
credit nr. 25BU/30.05.2005 (f. 184).
De asemenea, pârâta L. I.B. S.A. a procedat la înscrierea reclamantului, în raport de
creditul pretins a fi fost contractat cu banca, în Biroul de Credite şi în Centrala Riscului de
Credit, reclamantul fiind acela care a efectuat demersuri în vederea radierii informaţiilor
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
27
respective – radiere producătoare de efecte începând cu data de 26.01.2015 astfel cum reiese
din adresa nr. IV/4/270/27.01.2015 emisa de Banca Naţionala a României (f. 46).
În cauza, instanţa reţine că normele Codului civil conţin prevederi care reglementează
condiţiile în care este angajată răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 1349, art. 1357, art.
1359 C.civil.
Potrivit art. 1349 C.civ.,orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită
pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori
inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având
discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să
le repare integral. În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare
prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de
ruina edificiului. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte
prin lege specială.
În conformitate cu prevederile art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu
printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului
răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
De asemenea, conform art. 1359 C.civil, autorul faptei ilicite este obligat să repare
prejudiciul cauzat şi când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă
interesul este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept
subiectiv.
Din cuprinsul prevederilor legale menţionate mai sus reiese că pentru angajarea
răspunderii civile delictuale ca sancţiune civilă, cu caracter reparator, ce ia naştere din
momentul în care cu intenţie, din neglijenţă sau din imprudență s-a comis o faptă care a cauzat
un prejudiciu material şi/sau moral alte persoane este necesară întrunirea a patru condiţii,
respectiv existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu material şi/sau moral, existenţa
unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a
cauzat prejudiciul.
Prima condiţie pentru angajarea răspunderii delictuale pentru fapta proprie, în
condiţiile textelor legale menţionate, presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în
acţiunea ori inacţiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate
prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
28
Faţă de cele expuse, instanţa reţine că acţiunea pârâtei L. I.B. S.A. , de declanşare, la
data de 15.01.2014 – data cererii de executare silita depusă la B.E.J. L. I.V. -, a unei noi (şi
repetate) proceduri de executare silita a reclamantului, în temeiul „titlului executoriu”
constând în contractul de credit nr. 25BU/30.05.2005 -, susţinute/urmate de o nouă cerere de
încuviinţare a executării silite a debitorului B.C. , înregistrată pe rolul instanței la data de
20.01.2014, sub nr. 2785/301/2014, cerere de încuviinţare a executării silite ce a fost admisă,
precum şi acţiunea pârâtei, de a înscrie reclamantul, din proprie iniţiativa, în Biroul de Credite
şi în Centrala Riscului de Credit, coroborată cu inacţiunea pârâtei (din perioada ulterioară
pronunţării sentinţei penale nr. 87/19.01.2011 în dosarul nr. 28961/299/2010, cât şi
pronunţării sentinţei civile nr. 5263/06.04.2012 în dosarul nr. 35689/300/2011) de a nu
radia/înlătura, din proprie iniţiativa aceste înscrieri din Biroul de Credite şi în Centrala
Riscului de Credit, constituie fapta ilicită imputată de reclamant pârâtei.
Pentru determinarea caracterului ilicit al faptei imputate pârâtei, instanţa reţine că, încă
din momentul formulării plângerii penale împotriva numitului B.C. - 08.06.2005 -, pârâta L.B.
S.A. avea suspiciuni asupra identităţii reale a numitului B.C. (astfel cum chiar aceasta a
precizat în conţinutul plângerii adresate organelor de cercetare penala), că pârâta a avut
calitatea de parte vătămata în cadrul dosarului nr. 28961/299/2010, constituindu-se şi ca parte
civila (fiind obligat de altfel inculpatul C.V. la plata către L. I.B. S.A. , în calitate de parte
civilă, a sumei de 17.750.14 lei plus dobânzile și majorările care se vor calcula în baza
Contractului de Credit x /2005), precum şi faptul că prin sentinţa penala nr. 87/19.01.2011
pronunţata în dosarul nr. 28961/299/2010 s-a stabilit în mod definitiv că între reclamant şi
pârâta nu a fost încheiat niciun contract de credit - aspect care a fost reţinut cu putere de lucru
judecat prin sentinţa civila nr. 5263/06.04.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2
Bucureşti în dosarul nr. 35689/300/2011 (dispunându-se anularea actelor de executare silita
efectuate de executorul bancar M. I. C. din cadrul corpului de executori bancari L.B. S.A. în
dosarul de executare nr. 1607PF/2009 în baza contractului de credit nr. 25/30.05.2005).
Prin urmare, pentru considerentele menţionate mai sus, nu se poate reţine în mod
rezonabil decât că pârâta, deşi cunoştea şi trebuia să cunoască (cel mai târziu la data rămânerii
definitive a sentinţei penale nr. 87/19.01.2011 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1
Bucureşti în dosarul nr. 28961/299/2010) că nu reclamantul B.C. este persoana cu care banca
a încheiat contractul de credit nr. 25 BU/30.05.2005, aceasta a continuat să acţioneze
împotriva reclamantului şi ulterior datei indicate, promovând acţiuni judiciare şi execuționale,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
29
administrative, acţiuni ce astfel au intrat în sfera ilicitului civil, iar, în acest mod, s-a adus o
gravă atingere vieţii private şi de familie a reclamantului, fiind afectate imaginea acestuia,
demnitatea, onoarea şi reputaţia.
Toate aceasta, în condițiile în care, astfel cum s-a menționat mai sus, prin sentinţa
penală indicată, banca solicitase și obținuse condamnarea la plată a celor culpabili de
încheierea frauduloasa a contractului şi, implicit, de prejudiciu.
Instanţa constată că a doua condiţie cerută pentru angajarea răspunderii civile
delictuale se referă la producerea unui prejudiciu, prin care se înţelege rezultatul, efectul
negativ suferit de o anumită persoană, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca
urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.
În cauza de faţă, prejudiciul suportat de reclamant este unul moral şi constă în
atingerea gravă a demnităţii, onoarei şi reputaţiei acestuia, consecinţă care se deduce din
conţinutul înscrisurilor depuse la dosar.
În acest sens, instanţa constată că prejudiciul moral suferit de reclamant este probat cu
înscrisurile cauzei din care rezulta că a fost supus, în mod repetat şi fără a exista un titlu
executoriu împotriva acestuia, unor proceduri de executare silita, fiind nevoit a formula
contestaţie la executare (dosarul nr. 35689/300/2011) şi, după aproximativ încă doi ani, alte
noi demersuri la pârâta pentru încetarea noii executări silite demarate împotriva lui, dar şi
solicitări personale pentru radierea înscrierii acestuia din Biroul de Credite şi în Centrala
Riscului de Credit, aspecte care, derulându-se pe parcursul mai multor ani, au implicat în mod
vădit costuri băneşti şi de timp ale reclamantului şi familiei sale şi, totodată, au afectat în mod
evident viața personală a acestuia – inclusiv sub aspectul onoarei şi reputaţiei acestuia – dar şi
relaţia de familie a reclamantului, născând în mod rezonabil temerea reclamantului de
pierdere a locuinţei familiale prin executarea silita demarată de pârâta, cât şi temerea de a nu
mai putea contracta un credit în caz de nevoie.
De asemenea, modalitatea concretă de executare silita a reclamantului si înscrierea
acestuia la Biroul de Credite şi în Centrala Riscului de Credit, sunt de natura a determina
concluzia rezonabila că percepţia pe care prietenii/cunoscuţii reclamantului o aveau cu privire
la reputaţia acestuia a fost afectată în mod negativ (rău platnic).
Susţinerile pârâtei referitoare la faptul că nu este justificată temerea reclamantului că
ar putea ajunge în stradă, în disprețul cunoscuților - întrucât nu s-a debitat nicio suma de bani
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
30
din conturile acestuia şi a procedat la sistarea executării silite pe care banca o reîncepuse la
data de 15.01.2014 -, nu pot fi reţinute ca întemeiate de către instanţa.
Aceasta, întrucât temerea invocată de reclamant s-a născut în momentul primirii
somaţiei şi actelor de executare silita emise în dosarele execuționale, în mod deosebit a celor
ce au fost emise în dosarul de executare silită format în anul 2014, când, după aproximativ 3
ani de la pronunţarea sentinţei penale nr. 87/19.01.2011, a constatat că este supus, din nou,
executării silite.
A treia condiţie privitoare la existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi
prejudiciul produs rezultă chiar din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar şi din susţinerile
pârâtei formulate în cadrul întâmpinării, deoarece faptele pârâtei au cauzat în mod direct o
atingere imaginii reclamantului, demnităţii, onoarei şi reputaţiei acestuia.
Vinovăţia pârâtei în comiterea faptelor ilicite constă în neglijenţa sau imprudenţa cu
care a acţionat, întrucât aceasta în mod conştient a procedat, în anul 2014, a unei noi executări
silite a reclamantului, sau la omisiunea de a radia înscrierea reclamantului din Biroul de
Credite şi în Centrala Riscului de Credit, urmărind sau cel puţin acceptând să afecteze în acest
mod viaţa privată şi de familie a reclamantului, inclusiv dreptul la imagine al acestuia, care
este protejat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Eroarea în care s-ar fi aflat angajaţii băncii la momentul declanşării, în anul 2014, a
unei noi executări silite a reclamantului - eroare susținută a fi fost determinată de lipsa
informațiilor cu privire la existenţa şi soluționarea litigiilor, respectiv de organizarea
departamentala a băncii -, nu constituie un caz exonerator de răspundere al pârâtei şi, în mod
evident, nici nu poate fi imputată reclamantului.
Dimpotrivă, eroarea în care s-au aflat angajaţii băncii la momentul declanşării, în anul
2014, a unei noi executări silite a reclamantului, constituie culpa băncii pârâte, care, potrivit
art. 1357 C.civ., răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Cu privire la acoperirea prejudiciului produs reclamantului prin faptele ilicite ale pârâtei,
se reţine că principiul reparării prejudiciului implică luarea unei măsuri care să aibă ca scop
înlăturarea consecinţelor negative ale faptei ilicite, să se dea o compensare sau satisfacţie
victimei şi să împiedice repetarea faptelor dăunătoare.
În privinţa cuantificării prejudiciului moral, instanţa va avea în vedere circumstanţele
săvârşirii faptelor reţinute ca fiind producătoare de prejudicii, gravitatea atingerii valorilor sociale
ocrotite, persoanele implicate, probele administrate, astfel încât obligarea pârâtei la plata sumei
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
31
de 16.900 lei reprezentând daune morale este apreciată ca rezonabilă, pentru înlăturarea
consecinţelor negative produse (suma echivalenta împrumutului acordat prin contractul de credit
nr. x/2005, pretinsul titlu executoriu în temeiul căruia banca a demarat executarea silita a
reclamantului).
Pentru toate aceste argumente, având în vedere probele administrate, precum şi
normele legale indicate, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată promovată
de reclamant şi va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 16.900 lei cu titlu de
daune morale.
4. Acţiune în răspundere contractuală. Condiţii. Noţiunea de prejudiciu. Raportul de
cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
Se reţine că prejudiciul pentru a fi reparat trebuie să fie cert şi previzibil. În ceea ce
priveşte caracterul cert, se constată că această condiţie este îndeplinită în cauză, existenţa
unui prejudiciului în patrimoniul reclamantei fiind dovedită prin extrasele de cont potrivit
cărora s-a procedat la debitarea contului către S. S.S., întinderea sa putând fi stabilită pe
baza acestor înscrisuri.
Pe de altă parte, potrivit art. 1533 C.Civ., debitorul răspunde numai pentru
prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la
momentul încheierii contractului, afară de cazul în care neexecutarea este intenţionată ori se
datorează culpei grave a acestuia. Chiar şi în acest din urmă caz, daunele-interese nu
cuprind decât ceea ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.
În temeiul dispoziţiilor legale expuse nu pot fi supuse reparaţiei decât prejudiciile
care puteau fi în mod rezonabil prevăzute la data încheierii contractului. Or, pârâta nu putea
în mod rezonabil să prevadă la data încheierii contractului că efectuarea unor plăţi
autorizate de către reclamantă, vor conduce la debitarea contului, cu sumele netransferate în
contul de economii din culpa pârâtei.
Mai mult, prin probele administrate reclamanta nu a făcut dovada faptului că sumele
de bani transferate către S.S. S., au fost transferate din culpa pârâtei, iar nu ca urmare a
autorizării tranzacţiilor chiar de către aceasta, la momentul la care a efectuat prima
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
32
tranzacţie prin care a achiziţionat jocul ori ca urmare a plăţii contravalorii unor produse
furnizate de S.S. S.
…………………………………………………………………………………………………
Mai mult, art. 1534 C.Civ., dispune că, dacă prin acţiunea sau omisiunea sa
culpabilă, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de
debitor se vor diminua în mod corespunzător. Această dispoziţie se aplică şi atunci când
prejudiciul este cauzat în parte de un eveniment al cărui risc a fost asumat de creditor.
Debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita
cu o minimă diligenţă.
Potrivit textului legal expus anterior reclamanta are obligaţia de minimizare a
prejudiciului. Or, din analiza tuturor extraselor de cont, respectiv a tuturor tranzacţiilor
efectuate se reţine o lipsă de diligenţă a acesteia sub acest aspect, care deşi trebuia să
constate şi să sesizeze neexecutarea obligaţiilor contractuale, a omis să acorde un minim de
atenţie acestei chestiuni.
Sentinţa civila nr.7777/08.06.2016, definitivă
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de ….2015 pe rolul
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. 70608/300/2015, reclamanta P.I.G. a solicitat în
contradictoriu cu SC V.R. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 5155,91 lei, care în mod
culpabil prin nerespectarea dispoziţiilor contractuale de către pârâtă, nu a fost transferată în
contul de economii al reclamantei, la plata sumei de 5928 lei, cu titlu de penalităţi de
întârziere potrivit notificării de 01.04.2015, la plata sumei de 1140 cu titlu de daune, precum
şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de ….2013 a semnat cu pârâta contractul
privind deschiderea unui cont curent simplu în lei şi euro, card de debit ataşat, în care urma să
primească pensia alimentară pentru fiica sa minoră P.M.C., în cuantum de 1200 lei lunar,
precum şi alocaţia în cuantum de 42 lei.
Reclamanta a susţinut că la data de ….2014 a semnat cu pârâta, Cerere-Act adiţional la
contractul cadru, privind deschiderea unui cont de economii în lei, care urma să funcţioneze
potrivit art. 5 al acestui contract, mai exact, clientul autoriza banca să debiteze contul său
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
33
curent deschis şi să crediteze contul de economii, lunar, la data de 9 a fiecărei luni, cu suma
fixă de 1200 lei.
Reclamanta a susţinut că începând cu luna iulie 2014, banca a încălcat dispoziţiile
contractuale şi nu a mai alimentat contul de economii cu sumele aflate în contul curent.
Reclamanta a susţinut că la data de ….2015 cu ajutorul cardului Visa a plătit online
suma de 12,95 euro, pentru achiziţionarea unui joc al minorei. În intervalul ..01.2015-
...01.2015 potrivit a 50 de file extras cont curent, toate sumele de bani , atât cei 50 de euro,
dar şi banii netransferaţi în contul de economii şi rămaşi în contul curent din
neglijenta/nerespectarea dispoziţiilor contractuale ale băncii devin plaţi printr-un procedeu
debit/credit/virusat, dovedind un sistem informatic bancar defect. Reclamanta a susţinut că la
data de ….01.2015, în contul de economii se afla doar suma de 398,41 lei, iar nu suma
capitalizată, datorita faptului ca banca n-a transferat lunar banii aşa cum stipulau prevederile
contractuale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1164, 1170, 1270, 1272,
1516,1530, 1522 C.Civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul
pârâtei, precum şi a altor probe a căror necesitate de administrare ar reieşi pe parcursul
dezbaterilor.
Cererea a fost legal timbrată potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013 (f.37, 75).
La data de 15.02.2016, pârâta B.T.S.A., a depus la dosar întâmpinare prin care a
solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivare, pârâta a arătat că reclamanta P.I.G. a încheiat cu V.R.S.A. in data de
14.04.2014 o convenţie de deschidere a unui cont de economii, cu opţiunea de transfer
automat în mod lunar a sumei de 1.200 lei din contul curent. În urma unei erori de sistem,
transferul sumelor menţionate a operat doar în prima lună, ulterior nemaiavând loc. Pârâta a
susţinut că, de la acel moment pana la data de 30.01.2015 contul curent a fost alimentat cu
suma de 7.100 lei, la acest cont fiind conectat cardul de debit Visa. Pârâta a precizat că în
perioada 9-31.01.2015, reclamanta a avut un număr de 98 de tranzacţii online la comerciantul
S. S. S., o parte din aceste tranzacţii fiind eşuate (motive fiind sold insuficient, data expirare
eronata).
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
34
Pârâta a menţionat că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat ca toate tranzacţiile
realizate la comerciantul menţionat s-au efectuat doar în urma furnizării datelor de identificare
a cardului (nume, număr card, data expirare, cod CW), precum şi a autentificării clientului cu
parola 3DSecure - parola care trebuia sa fie cunoscută doar de către clientă. S-a mai precizat
că tranzacţiile în cauza s-au realizat pentru achiziţionarea dreptului de a participa la un joc
online – S. St., comercializat de S. S. Swe S., iar conform „Termenilor si condiţiilor” care
stabilesc regulile de acces la acest joc, postate pe website-ul aferent, participarea la joc este
gratuită până la nivelul 5, însă, ulterior, este necesara achitarea unei taxe atât pentru
participarea propriu-zisa (de tipul unei abonament lunar), precum si pentru achiziţia
oricăror/anumitor facilitaţi ale jocului (spre exemplu, persoane noi, bani virtuali in vederea
achiziţionării unor obiecte din cadrul jocului... etc).
Pârâta a mai precizat că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile
contractuale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 201 alin. 1 C.PC.
În dovedire, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus răspunsul la
interogatoriul ataşat cererii de chemare în judecată comunicate.
La termenul din data de 01.04.2016 instanţa a luat act în temeiul art. 38 C.P.C., că a
intervenit transmisiunea legală a calităţii procesuale pasive între SC V.R.S.A şi B.T.S.A., ca
urmare a fuziunii prin absorbţie.
Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părţi
proba cu înscrisuri şi pentru reclamantă, proba cu interogatoriul pârâtei, iar în temeiul art. 254
alin. 5 C.P.C. instanţa a dispus administrarea de înscrisuri suplimentare şi a pus în vedere
pârâtei să facă mai multe precizări.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, între părţi s-a încheiat la data de ….2013 contractul cadru privind
achiziţionarea de produse şi servicii bancare, iar ca urmare a cererii reclamantei s-a încheiat la
data de 14.04.2014 un act adiţional la contractul cadru, cu privire la deschiderea unui cont de
economii (x).
Potrivit art. 5 al actului adiţional încheiat ”clientul autorizează Banca să debiteze
contul său curent deschis la Banca (x) şi să crediteze contul de economii, lunar, la data de 9
a fiecărei luni, cu suma fixă de 1200 lei. În cazul în care disponibilităţile de la momentul
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
35
efectuării debitării de către bancă din ziua stabilită, sunt mai mici decât suma fixă stabilită,
clientul declară că a luat cunoştinţă ca banca nu va face alimentarea.”
Astfel cum rezultă din cuprinsul extraselor de cont aflate la dosarul cauzei, coroborate
cu răspunsul pârâtei la întrebările nr. 2 şi 3 la interogatoriul administrat acesteia, pârâta nu şi-a
respectat începând cu luna iunie 2014 obligaţia de a vira lunar la data de 9 suma de 1200 lei
din contul curent, în contul de economii.
Potrivit susţinerilor reclamantei atât din cererea formulată, cât şi din faţa instanţei,
coroborate cu menţiunile extraselor de cont, la data de ….2016, reclamanta a efectuat o
tranzacţie online către S. S. S.cu ajutorul cardului Visa ataşat contului, prin care a achiziţionat
un joc, introducând codul de siguranţă aflat pe spatele cardului.
Potrivit extraselor de cont în perioada 12.01.2016 -28.01.2016 au fost efectuate mai
multe plăţi către S. S. S..
La data de ….2015 reclamanta a procedat la retragerea sumei de 1000 lei, la data de
...2015 la retragerea sumei de 300 lei, iar la data de ...2015 la retragerea sumei de 20 de lei.
În drept, instanţa urmează a analiza prin raportare la situaţia de fapt reţinută în baza
probelor administrate dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale în ceea ce
o priveşte pe pârâtă.
Astfel, potrivit art. 1350 C.Civ., orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe
care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este
răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu,
în condiţiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura
aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi
mai favorabile.
De asemenea, potrivit art. 1270 C.Civ., contractul valabil încheiat are putere de lege
între părţile contractante
Răspunderea civilă contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara
pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutare, executarea necorespunzătoare
ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat.
Condiţiile răspunderii contractuale sunt următoarele: neexecutarea unei obligaţii
contractuale, existenţa unui prejudiciu, existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi
prejudiciu, culpa debitorului în neexecutarea obligaţiilor contractuale.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
36
În ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv neexecutarea de către pârâtă a
obligaţiilor contractuale asumate prin contractul valabil încheiat, instanţa constată că aceasta
este îndeplinită în cauză. Astfel, chiar pârâta prin răspunsul la interogatoriul administrat
recunoaşte că nu a procedat la debitarea contului curent corelativ cu creditarea contului de
economii, lunar la data de 9, cu suma de 1200 lei, ca urmare a unei erori tehnice.
Referitor la cea de a doua condiţie, respectiv existenţa unui prejudiciu, instanţa reţine
că acesta constă în consecinţa dăunătoare, efect a încălcării de către debitor a dreptului de
creanţă aparţinând creditorului său contractual prin neexecutarea prestaţiei la care s-a
îndatorat.
Astfel, se reţine că prejudiciul pentru a fi reparat trebuie să fie cert şi previzibil. În
ceea ce priveşte caracterul cert, se constată că această condiţie este îndeplinită în cauză,
existenţa unui prejudiciului în patrimoniul reclamantei fiind dovedită prin extrasele de cont
potrivit cărora s-a procedat la debitarea contului către S. S.S., întinderea sa putând fi stabilită
pe baza acestor înscrisuri.
Pe de altă parte, potrivit art. 1533 C.Civ., debitorul răspunde numai pentru prejudiciile
pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul
încheierii contractului, afară de cazul în care neexecutarea este intenţionată ori se datorează
culpei grave a acestuia. Chiar şi în acest din urmă caz, daunele-interese nu cuprind decât ceea
ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.
În temeiul dispoziţiilor legale expuse nu pot fi supuse reparaţiei decât prejudiciile care
puteau fi în mod rezonabil prevăzute la data încheierii contractului. Or, pârâta nu putea în
mod rezonabil să prevadă la data încheierii contractului că efectuarea unor plăţi autorizate de
către reclamantă, vor conduce la debitarea contului, cu sumele netransferate în contul de
economii din culpa pârâtei.
Mai mult, prin probele administrate reclamanta nu a făcut dovada faptului că sumele
de bani transferate către S.S. S., au fost transferate din culpa pârâtei, iar nu ca urmare a
autorizării tranzacţiilor chiar de către aceasta, la momentul la care a efectuat prima tranzacţie
prin care a achiziţionat jocul ori ca urmare a plăţii contravalorii unor produse furnizate de S.S.
S..
Aşadar, instanţa reţine că nu este îndeplinită în cauză condiţia existenţei unui
prejudiciu, în sensul că nu a fost dovedită existenţa unei consecinţe dăunătoare, efect a
încălcării de către debitor a dreptului de creanţă aparţinând creditorului său contractual prin
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
37
neexecutarea prestaţiei la care s-a îndatorat, proba sub acest aspect revenind reclamantei în
temeiul art. 249 C.P.C.
Totuşi, chiar şi în ipoteza îndeplinirii condiţiei existenţei unui prejudiciu, instanţa
reţine că nu este îndeplinită nici cea de a treia condiţie pentru angajarea răspunderii
contractuale, respectiv condiţia existenţei raportului de cauzalitate dintre neexecutarea
imputabilă pârâtei şi prejudiciul produs reclamantei.
Pentru a da dreptul la reparaţie în temeiul art. 1350 C.Civ. prejudiciul produs trebuie
să fie consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiilor asumate de către pârâtă prin
contractul valabil încheiat.
Or, în cauză nu se poate reţine că omisiunea debitării contului curent şi creditării
contului de economii de către pârâtă a condus în mod direct şi necesar la crearea unui
prejudiciu în patrimoniul reclamantei, reprezentat de sumele aferente tranzacţiilor efectuate
către S.S.S..
Mai mult, art. 1534 C.Civ., dispune că, dacă prin acţiunea sau omisiunea sa culpabilă,
creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor
diminua în mod corespunzător. Această dispoziţie se aplică şi atunci când prejudiciul este
cauzat în parte de un eveniment al cărui risc a fost asumat de creditor. Debitorul nu datorează
despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligenţă.
Astfel, potrivit art. 7.4. din condiţiile generale de afaceri asumate de către debitoare
prin încheierea contractului la data de ….2013, autorizarea tranzacţiilor reprezintă
consimţământul irevocabil dat de utilizator pentru efectuarea tranzacţiilor cu cardul de debit,
iar tranzacţiile cu cardul se consideră autorizate dacă a fost introdus codul CVC/CVV, dacă
acesta a fost cerut de acceptant. Or, în cauză, reclamanta a recunoscut atât prin cerere, cât şi în
faţa instanţei că a autorizat prima tranzacţie prin care a achiziţionat un joc de la S. S. S.,
introducând codul de siguranţă aflat pe spatele cardului, precum şi prin introducerea parolei
3D Secure la care doar aceasta avea acces. Aspectul că tranzacţia a fost realizată folosind
mijloace tehnice improprii efectuării unor asemenea tranzacţii din perspectiva securităţii sau
către un destinatar necorespunzător din punct de vedere al securităţii tranzacţiei, nu poate fi
imputat pârâtei, care potrivit dispoziţiilor contractuale are obligaţia de a pune în executare
tranzacţiile autorizate de către reclamantă.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
38
Mai mult, potrivit textului legal expus anterior reclamanta are obligaţia de minimizare
a prejudiciului. Or, din analiza tuturor extraselor de cont, respectiv a tuturor tranzacţiilor
efectuate se reţine o lipsă de diligenţă a acesteia sub acest aspect, care deşi trebuia să constate
şi să sesizeze neexecutarea obligaţiilor contractuale, a omis să acorde un minim de atenţie
acestei chestiuni. Astfel, la data de ….2016 reclamanta a retras de la ATM suma de 1000 lei,
fiind perceput un comision de 5 lei pentru retragere, soldul înainte de retragere fiind de
3876,40 lei . Dat fiind faptul că potrivit susţinerilor ambelor părţi, pârâta nu şi-a mai executat
obligaţia contractuală de transfer a sumei de 1200 lei în contul de economii la data de 9 a
lunii, începând cu luna iunie, în contul de economii nu a mai fost transferată până la data de
...08.2016 suma de 3600 lei. Or, dacă această sumă de 3600 lei ar fi fost debitată din contul
curent şi creditată în contul de economii potrivit contractului, reclamanta nu ar mai fi putut
retrage din contul curent la data de ….08.2016 decât suma de 276,40 lei, iar nu suma de 1005
lei. Mai mult, din analiza extraselor de cont instanţa constată că contul curent nu a fost
alimentat cu alte sume în afara pensiei de întreţinere şi alocaţiei în cuantum de 42 lei până la
data de ….08.2014, astfel că în mod rezonabil şi fără a fi nevoie de diligenţe speciale
reclamanta putea să-şi de seama că nu s-a efectuat transferul în contul de economii şi avea
obligaţia de a sesiza pârâta la momentul la care a constatat că nu au fost respectate dispoziţiile
contractuale.
Aşadar, având în vedere considerentele expuse, instanţa constată că nu sunt îndeplinite
condiţiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o priveşte pe pârâtă, astfel că în temeiul
art. 1350, 1533 şi 1534 C.Civ. va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată, atât în ceea ce
priveşte capătul principal, cât şi în ceea ce priveşte capetele accesorii acestuia, referitoare la
penalităţi de întârziere şi daune.
5. Răspunderea contractuală. Contract de concesiune. Pact comisoriu. Clauză penală.
Dreptul de opţiune al creditorului obligaţiei neexecutate
Dreptul creditorului de a se prevala de pactul comisoriu sau de clauza penală
stipulate în contract este un drept pur potestativ, care nu poate fi limitat decât în condiții de
excepție, printr-o eventuală clauză contractuală expresă, clauză ce nu se regăsește în
cuprinsul contractului de concesiune.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
39
În cauza dedusă judecății reclamantul a ales să se prevaleze de pactul comisoriu
stipulat la art. 7.c din contract la data adoptării HCL nr. x/.2013, măsură comunicată
pârâtului prin adresa nr. …, primită de pârât la data de …., precum și să solicite plata
sumelor datorate în temeiul contractului până la data rezilierii, în loc de a se prevala de
clauza penală stipulată în acest articol.
Sentinţa Civilă nr. 2323/24.02.2016, definitivă
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul T. P. la data de …..2015, sub nr.
…/2015, reclamantul O. S. a solicitat obligarea pârâtului P. I., la plata sumei de 17002,00 lei,
din care suma de 8890,77 lei, cu titlu de contravaloare a redevenţei neachitate pentru perioada
2008-2012, iar suma de 8111,41 lei cu titlu de penalităţi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în urma concesionării fără licitaţie
publică aprobată prin HCL nr. x/2007 şi nr. x/2007, pârâtului i s-a aprobat concesionarea
lotului în suprafaţă de 74 mp., situat în Sinaia în vederea extinderii construcţiei sale,
încheindu-se în acest sens contractul de concesiune nr. ../….2007.
Reclamantul a arătat că potrivit procesului verbal de constatare a stadiului îndeplinirii
contractului de concesiune nr. x/….2007, înregistrat sub nr. …/….2013 s-a constatat că pe
terenul care a făcut obiectul contractului de concesiune nu s-a început execuţia construcţiei,
deşi au trecut 6 ani de la data încheierii contractului, motiv pentru care, prin HCL nr…/2013
s-a procedat la retragerea concesiunii şi desfiinţarea de plin drept a contractului încheiat.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art.194 şi urm. C.P.C. şi art. 8 alin. 2 din
Legea nr.554/2004.
În dovedirea susţinerilor formulate, reclamantul a depus la dosarul cauzei în
copie certificată cu originalul următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a stadiului
îndeplinirii contractului de concesiune nr. .…/….2007 (f.8), HCL nr.x/2013 , contractul de
concesiune nr. …/…..2007 , proces verbal de predare primire din data de 02.07.2007, nota de
plată nr. …/…..2014, HCL nr…/….2014 .
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
La data de ….2015, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat
excepţiile necompetenţei funcţionale, materiale şi teritoriale a Tribunalului Prahova, precum şi
excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
40
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că în cauză nu sunt incidente art. 2, alin. 1,
lit. c teza a doua din Legea 554/2004, contractul dedus judecăţii fiind un bun care face parte
din proprietatea privată a unităţii administrativ teritoriale, instanţa de contencios administrativ
nefiind competentă să judece prezenta cauză. Totodată, pârâtul a susţinut că în conformitate
cu prevederile art. 94 alin. 1 lit. j) C.P.C., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine
judecătoriei, iar dat fiind faptul că acesta are domiciliul în Bucureşti, sector 2, competenţa de
soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pârâtul a susţinut
că dat fiind că reclamantul a introdus acţiunea după data de 31.05.2014, pretenţiile aferente
anilor 2008-2011 sunt prescrise, astfel cum prevede art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată întrucât
concesiunea şi-a pierdut valabilitatea, iar contractul a fost desfiinţat de plin drept ca urmare a
faptului că nu a fost obţinută autorizaţia de construcţie. Pârâtul a susţinut că urmare a
desfiinţării de plin drept al contractului s-a pierdut potrivit dispoziţiilor contractuale suma de
2200 euro achitată cu titlu de avans la data încheierii contractului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C.P.C.
La data de 16.07.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat
respingerea excepției prescripției, motivată de faptul că retragerea concesiunii și desființarea
contractului a operat la data de 25.03.2013, dată de la care se calculează termenul de
prescripție de 5 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 1308/10.06.2015, Tribunalul Prahova a admis excepţiile
necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa de
soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, unde cauza a fost
înregistrată la data de …2015 sub nr. …/2015.
La termenul din data de 23.07.2015, instanţa a invocat din oficiu excepţia
necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a admis excepţia şi declinat
soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, înaintând cauza către Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin decizia nr. …./08.10.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de
soluţionare a cauzei a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, cauza fiind
înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.11.2015.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
41
Potrivit precizărilor depuse de reclamant la solicitarea instanţei dispusă în temeiul art.
254 alin. 5 C.P.C., acesta a arătat că majorările de întârziere solicitate sunt întemeiate pe
dispoziţiile Codului de procedură fiscală, cotele aplicabile fiind de 0,1% pe zi pentru perioada
2008-30.06.2010 şi de 2% pe zi de la data de 01.07.2010 şi până în prezent. Totodată,
reclamantul a precizat că debitul a fost calculat în lei la cursul BNR din ziua facturării şi a
arătat cuantumul pretenţiilor solicitate defalcate pentru fiecare an, respectiv: 2008 – 1036
euro*3,6755 lei - 3807.81 lei (achitat), 2009 – 1036 euro*4,1548 lei – 4304.37 lei (achitat),
2010 - 1036 euro*4,1233 lei – 4322,61 lei, 2011 - 1036 euro*4,1233 lei – 4,271,74 lei, 2012 -
1036 euro*4,4587 lei – 4619,03 lei.
În dovedirea precizărilor formulate, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri .
Sub aspectul probatoriului instanţa a încuviinţat şi administrat la termenul din data de
04.12.2016, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi a respins
proba cu interogatoriul reclamantului solicitată de pârât.
Analizând cu prioritate excepţia prescripției dreptului material la acțiune în ceea
ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 2008-2011 invocată de pârât prin întâmpinare,
instanţa reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, dat fiind faptul că obiectul contractului de concesiune nr. …./….2007
îl reprezintă un bun din domeniul privat al orașului Sinaia, precum și având în vedere data
încheierii acestui contract, instanța reține că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile
dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Potrivit prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune având un
obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în
lege, iar odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul
la acţiune privind drepturile accesorii. Practic, aceste dispoziții legale instituie pentru titularul
dreptului subiectiv care dă dovadă de pasivitate culpabilă și neglijență o sancțiune ce constă în
pierderea posibilității de a-și valorifica dreptul pe cale judiciară.
Termenul de prescripție este de 3 ani, potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr.
167/1958 și curge potrivit art. 7 din același act normativ, de la data când se naşte dreptul la
acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Instanța respinge ca neîntemeiate apărările reclamantului prin care acesta susține
incidența în cauză a termenului de prescripție de 5 ani, cu motivarea că nu suntem în prezența
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
42
unor obligații fiscale de natură a atrage incidența unui atare termen de prescripție reglementat
de prevederile Codului de Procedură Fiscală, ci în prezența unor obligații reglementate de
dreptul comun, ce decurg din încheierea unui contract suspus dispozițiilor Codului civil.
Instanța reține că potrivit art. 6 din contractul de concesiune nr. 13103/23.05.2007
încheiat între părți ”restul de 5180 euro se achită până la data de 31 mai a fiecărui an,
eșalonat pe o perioadă a 5 ani, începând cu anul următor semnării contractului, cu plata în
lei la valoarea cursului oficial de schimb din ziua plății”. Astfel, pentru fiecare dintre cele 5
tranșe curge un termen de prescripție distinct, termen care începe să curgă începând cu data de
31.05.2008, data la care este scadentă prima tranșă.
Așadar, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de
13.01.2015, instanța constată ca fiind îndeplinit termenul de prescripție de 3 ani în ceea ce
privește pretențiile aferente perioadei 2008-2011, motiv pentru care va admite excepţia
prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune invocată de către pârât prin întâmpinare
și, pe cale de consecință, va respinge acţiunea în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei
2008-2011, ca fiind prescrisă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. …/…..2007, având ca
obiect concesionarea unei suprafețe de 74 mp teren intravilan aparținând domeniului privat al
orașului Sinaia, pe toată durata existenței construcției, în schimbul unui preț de 100 euro/mp,
cu plata în lei la cursul oficial de schimb din ziua plății, la care se adaugă TVA aferent.
Potrivit art. 6 din contractul încheiat, la data semnării contractului s-a achitat de către
concesionar un avans de 30% din contravaloarea concesiunii, înscrisă la art. 5, adică 2200
euro (7527,18 lei conform chitanței nr. 201/23.05.2007). Restul de 5180 euro urma a se achita
până la data de 31 mai a fiecărui an, eșalonat pe o perioadă a 5 ani, începând cu anul următor
semnării contractului, cu plata în lei la valoarea cursului oficial de schimb din ziua plății, iar
întârzierile la plată urmând a se penaliza cu penalități zilnice din suma datorată conform
legislației în vigoare la data calculării penalităților.
Potrivit acordului părților, concesiunea poate înceta prin: expirarea duratei,
răscumpărare, retragere, renunțare sau schimbarea titularului dreptului de proprietate. În
conformitate cu prevederile art. 7.c ale contractului, concesiunea se retrage și contractul se
reziliază în situația în care concesionarul nu respectă obligațiile asumate prin contract,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
43
constatarea făcându-se de organele de control autorizate. Concesiunea se retrage și contractul
se desființează deplin drept în situația în care concesionarul nu respectă următoarele termene:
12 luni de la data semnării contractului pentru începerea lucrărilor de execuție a lucrărilor de
construire; terminarea construcției în termen de 12 luni de la obținerea autorizației de
construire. Nerespectarea acestor termene atrage după sine pierderea cu titlu de daune a sumei
depuse ca preț al concesiunii până la data retragerii concesiunii și desființării contractului.
În temeiul contractului reclamantul a emis mai multe facturi care au fost comunicare
pârâtului, astfel cum rezultă din cuprinsul acestora, coroborate cu mențiunile borderourilor de
expediție depuse la dosarul cauzei de reclamant (f.31-35).
Potrivit procesului verbal de constatare a stadiului îndeplinirii contractului de
concesiune nr. …/…..2007 întocmit la data de 04.03.2013, pe terenul concesionat pârâtului nu
s-a obținut autorizația de construcție și nu s-au realizat lucrările în termenul prevăzut prin
contract.
Prin hotărârea nr. x/25.03.2013 a Consiliului Local Sinaia s-a procedat la retragerea
concesiunii și desființarea de drept a contractelor de concesiune a contractelor din lista
nr.6134/08.03.2013, listă în care se regăsește și contractul de concesiune nr. …/….2007
încheiat cu pârâtul.
În drept, instanța apreciază că, în cauză, contractul de concesiune nr. …/….2007 este
exceptat de la aplicarea prevederilor legii nr.54/2006, acestuia fiindu-i aplicabile dispozițiile
Codului Civil de la 1864, dat fiind faptul că are ca obiect un bun din domeniul privat al
orașului Sinaia, precum şi că a fost încheiat la data de 23.05.2007.
Totodată, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune în
ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 2008-2011, instanța constată că au rămas supuse
analizei doar pretențiile în cuantum de 4619,03 lei (echivalentul sumei de 1036 euro), datorate
cu titlu de redevenţă pentru anul 2012.
În ceea ce privește aceste pretenții instanța urmează a respinge în primul rând ca
neîntemeiate apărările pârâtului referitoare la desființarea deplin drept a contractului de
concesiune, ca urmare a intervenției clauzei penale evocate de art. 7.c din contract. Instanța
reține că art. 7.c. al contractului conține atât o clauză rezolutorie de prim grad (pact comisoriu
de gradul I), cât și o clauză penală prin care părțile au evaluat cuantumul daunelor interese ca
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
44
urmare a desființării contractului cauzate de neexecutarea corespunzătoare de către pârât a
obligațiilor asumate.
Dreptul creditorului de a se prevala de pactul comisoriu sau de clauza penală stipulate
în contract este un drept pur potestativ, care nu poate fi limitat decât în condiții de excepție,
printr-o eventuală clauză contractuală expresă, clauză ce nu se regăsește în cuprinsul
contractului de concesiune nr. 13103/23.05.2007. În acest sens sunt și dispozițiile art. 1068-
1069 C.civ.de la 1864 potrivit cărora, ”clauza penală este o compensaţie a daunelor interese,
ce creditorul suferă din neexecutarea obligaţiei principale. Nu poate dar creditorul cere
deodată şi penalitatea şi obiectul obligaţiei principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat
pentru simpla întârziere a executării”, iar ”creditorul are facultatea de a cere de la debitorul
care n-a executat la timp, sau îndeplinirea clauzei penale, sau aceea a obligaţiei principale”.
În cauza dedusă judecății reclamantul a ales să se prevaleze de pactul comisoriu
stipulat la art. 7.c din contract la data adoptării HCL nr. X/25.03.2013, măsură comunicată
pârâtului prin adresa nr. …./01.04.2013, primită de pârât la data de 10.04.2013 , precum și să
solicite plata sumelor datorate în temeiul contractului până la data rezilierii, în loc de a se
prevala de clauza penală stipulată în acest articol.
În conformitate cu prevederile art. 1073 Civ. de la 1864 creditorul are dreptul de a
dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Potrivit art. 969 C.Civ. de la 1864 referitor la forța obligatorie a contractului,
convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit. art. 970 C.Civ.
de la 1864, acestea trebuie executate cu bună-credinţă.
Sintetizând aceste dispoziții legale și aplicându-le la situația de fapt reținută în cauză,
instanța constată întemeiate pretențiile reclamantului în ceea ce privește redevența datorată
pentru anul 2012, în cuantum de 4619,03 lei (echivalentul sumei de 1036 euro), motiv pentru
care în temeiul art. 969-970, 1073, 1068-1069 C.Civ. de la 1864 va admite cererea formulată,
sub acest aspect, urmând a obliga pârâtul la plata sumei de 4619,03 lei (echivalentul sumei de
1036 euro), cu titlu de redevenţă datorată în temeiul contractului de concesiune pentru anul
2012.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere solicitate de
reclamantă în cuantumul stabilit pentru majorările de întârziere, în temeiul Codului de
Procedură fiscală, instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de care se
prevalează reclamantul.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
45
Astfel, potrivit art. 17 alin. 2 C.P.F., pârâtul nu are calitatea de contribuabil în raport
de sumele datorate în temeiul contractului de concesiune, iar creanța pe care o are reclamantul
în temeiul contractului nu este o creanță fiscală. Potrivit art. 21 C.P.F., creanţele fiscale
reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material
fiscal. Raporturile de drept prevăzute rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor
fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: a) dreptul la perceperea impozitelor,
taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat,
dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit
alin. (4), denumite creanţe fiscale principale; b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor
de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe
fiscale accesorii.
Or, în cauza dedusă judecății, dreptul de creanță al reclamantului decurge dintr-un
raport juridic de drept civil, generat de valorificarea prin concesionare a unui bun aflat în
domeniul privat al orașului, iar nu dintr-un raport juridic de drept fiscal, chiar dacă sumele
obținute din contract constituie venituri la bugetul local al oraşului.
Așadar, instanța urmează a respinge pretențiile reclamantului în ceea ce privește suma
de 5281,8 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate conform dispozițiilor Codului de
Procedură Fiscală, ca neîntemeiate.
6. Nulitate contract de donaţie. Consimţământul – condiţie esenţială pentru încheierea
unui act juridic. Dreptul de acces la justiţie.
Pe de altă parte, pentru introducerea unei cereri în anularea unui act juridic este
obligatoriu ca toate părţile care au încheiat acel act juridic să figureze în proces, nefiind
necesar să existe acordul tuturor părţilor pentru introducerea unei asemenea cereri, sens în
care apărarea pârâtei S.I.I. din această perspectivă este nefondată. Într-o altă exprimare,
reclamantul, având calitatea de donator, are dreptul de a introduce o cerere în anularea
contractului de donaţie, chiar dacă celălalt donator, respectiv pârâta S. I. I., nu şi-a exprimat
acordul cu privire la nulitatea contractului de donaţie. A accepta susţinerea pârâtei ar
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
46
însemna blocarea accesului la justiţie al unei părţi contractante în vederea anulării unui
contract, pentru simplul motiv că o altă persoană care figurează în contract ca parte, în
aceeaşi calitate, nu doreşte, din varii motive, să se alăture cererii în anulare, ceea ce, în mod
evident, nu este cu putinţă. De altfel, apărarea pârâtei nu reprezintă decât o susţinere ce face
abstracţie de normele legale incidente în speţă, neexistând niciun text legal care să confirme
această apărare.
De asemenea, apărarea pârâtei S.I.I. efectuată în concluziile pe fondul cauzei, privind
faptul că nu se poate anula în integralitate contractul de donaţie pentru că donaţia a fost
efectuată de doi donatori iar acţiunea a fost introdusă doar de către un donator, dincolo de
faptul că apare ca fiind un procedeu ce face abstracţie de normele de procedură civilă, este
neîntemeiată.
Astfel, calitatea de donator în contractul de donaţie nr. x/2012, autentificat de BNP G.
E. D., aparţine reclamantului M.C.N. şi pârâtei M.A. , soţi. Bunul ce face obiectul
contractului de donaţie, respectiv imobilul din Bucureşti, sector 2, este un bun comun, suspus
regimului matrimonial de bunuri. În acest sens, reclamantul M.C.N. şi pârâta M.A. se află în
devălmăşie, niciunul dintre soţi nefiind proprietari exclusivi asupra vreunei cote parte ideală
şi abstractă din bunul ce face obiectul contractului de donaţie. În măsura în care fiecare
dintre coproprietari era titularul exclusiv al unei cote părţi ideale şi abstracte din bun, se
putea dona acea cotă. Pe de altă parte, în cazul devălmăşiei, bunul nu este divizat nici măcar
ideal, niciunul dintre coproprietari nefiind titularul exclusiv al vreunei cote parte ideale şi
abstracte din bun. În consecinţă, nulitatea priveşte întregul contract de donaţie, nefiind vorba
despre o nulitate parţială, întrucât bunul ce face obiectul donaţiei nu este divizat, ci este un
bun proprietate comună în devălmăşie.
Totodată, împrejurarea că pârâta S.I.I. a fost de bună-credinţă, la momentul
perfectării contractului având convingerea că reclamantul are discernământ, este lipsită de
relevanţă juridică, întrucât aprecierea sa de la momentul încheierii contractului de donaţie
are caracter relativ, nefiind de natură a schimba faptul că, printr-o expertiză de specialitate,
s-a constatat faptul că reclamantul nu a avut competenţa psihică necesară pentru încheierea
contractului de donaţie. Aşadar, prezumţia relativă de existenţă a discernământului a fost
răsturnată printr-o expertiză medico-legală, iar aprecierile pârâtelor sau ale unor terţe
persoane, precum notarul care a autentificat contractul de donaţie, sunt lipsite de relevanță
juridică.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
47
Sentinţa Civilă Nr. 7692/08.06.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de.2015 sub nr. /2015,
reclamantul M.C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.I.I. şi M.A. , ca instanţa, prin
hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea contractului de donaţie nr. X/2012,
autentificat de Biroul Notarului Public E.D.G., având ca obiect imobilul situat în Bucureşti,
sector 2, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a susţinut, în esenţă, următoarele:
Prin contractul de donaţie nr. x/2012, autentificat de BNP E. D. G., împreună cu soţia
sa, pârâta M.A. , a donat pârâtei S.I.I. apartamentul nr. 72, situat în Bucureşti, sector 2.
Anterior încheierii contractului de donaţie a acumulat anumite datorii restante la
utilităţi (energie electrică), iar pârâta S.I.I. s-a oferit să achite aceste datorii în numele
reclamantului.
Profitând de starea financiară precară, de vârsta şi de afecţiunile psihice de care suferea
reclamantul, pârâta S.I.I. a creat astfel o obligaţie în sarcina sa, constând în sumele de bani
achitate la utilităţi.
Este o persoană în vârstă şi suferă de diferite afecţiuni psihice (psihoză afectivă atipică,
psihoză discordantă), care determină lipsa totala a discernământului, fiind internat în spital cu
acest diagnostic de foarte multe ori începând cu anul 1964.
Profitând de situaţia sa financiară precară, pârâta Stan Irina Ionela, împreuna cu pârâta
M.A., l-au determinat să semneze contractul de donaţie.
Apartamentul ce a făcut obiectul contractului de donaţie a fost dobândit de reclamant
împreuna cu pârâta M.A. ca bun comun, în timpul căsătoriei, fiind deţinut în devălmăşie de
soţi.
La momentul semnării contractului de donaţie nu avea discernământul necesar pentru a
conştientiza consecinţele juridice ale actului pe care l-a semnat, având discernământul abolit.
Prin urmare, lipsa totală a discernământului la momentul semnării contractului de
donaţie are drept consecinţă anularea actului încheiat în astfel de condiţii, actul fiind lovit de
nulitate relativă.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
48
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 346, 347, 1246, 1247, 1251,1205 din
Codul civil, iar în probaţiune a solicitat înscrisuri şi expertiză medico-legală psihiatrică.
Prin încheierea din data de 30.09.2015, instanţa a admis, în parte, cererea de ajutor
public judiciar formulată de reclamant şi a dispus eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru în
cuantum de 3.020,2 lei în 5 rate lunare, dovezile privind achitarea acestor rate lunare
regăsindu-se la dosarul cauzei.
În data de 02.11.2015, pârâta S.I.I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat
respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata
cheltuielilor de judecată, învederând, în esenţă, următoarele:
Contractul de donaţie nr. 2217/26.10.2012, autentificat de BNP E.D.G., întruneşte toate
condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege pentru a se constata validitatea şi valabilitatea
sa.
Ambii donatori erau proprietarii apartamentului în litigiu, fiind bun deţinut în
devălmăşie de aceştia, voinţa acestora fiind aceea de a transmite pârâtei S.I.I. proprietatea
asupra garsonierei situate în Bucureşti, sector 2.
Reclamantul este cunoscut cu diagnosticul "tulburare afectiva bipolară", fiind internat
de mai multe ori în spital, însă niciodată nu s-a pus problema că i-ar fi afectat discernământul.
Viaţa sa s-a derulat în condiţii de normalitate, fiind perfect integrat în societate, cunoscut ca o
persoană respectabilă şi responsabilă.
În cursului anului 2012, reclamantul a încheiat mai multe acte juridice cu fii săi din
prima căsătorie, respectiv M.I.C. şi M. S. C., dar şi cu M. A. D., fiul său din căsătoria cu
pârâta M.A..
A achitat datoriile aferente apartamentului în litigiu acumulate la distribuitorii de apă şi
gaze naturale, însă nu achitarea acestor datorii a fost determinantă în hotărârea celor doi
proprietari (reclamantul şi pârâta M.A. ) de a transmite proprietatea asupra garsonierei, ci
dorinţa acestora de a asigura pârâtei S.I.I. o locuinţă.
Notarul care a autentificat donaţia a explicat părţilor consecinţele juridice generate de
încheierea contractului de donaţie, a luat act de voinţa exprimată ferm de ambii proprietari,
aceştia din urmă nefiind influenţaţi sau constrânşi, acordul fiind exprimat în mod liber şi în
cunoştinţă de cauză.
În drept, pârâta a invocat art. 205 – 208 C.proc.civ. şi Legea nr. 36/1995, iar în
probaţiune a solicitat înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi proba testimonială.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
49
Pârâta M.A. nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în faţa instanţei de judecată
pentru a-şi preciza poziţia faţă de cererea de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 03.02.2016, instanţa a încuviinţat părţilor, potrivit
art. 258 alin. 1 C.proc.civ., proba cu înscrisuri, iar reclamantului şi expertiză medico-legală
psihiatrică, raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică fiind depus la dosarul cauzei
în data de 11.05.2016 (f. 103-113).
Analizând cauza de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi
a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin contractul de donaţie nr. x/2012, autentificat de BNP G. E. D.,
reclamantul M.C.N. şi pârâta M.A. , soţi, în calitate de donatori, au donat pârâtei S. I. I., în
calitate de donatar, dreptul de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, sector 2 (f. 6).
Pârâta S.I.I. şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului antemenţionat,
astfel cum rezultă din extrasul de Carte Funciară depus la dosarul cauzei (f. 7).
În drept, se cuvine a reţine, cu titlu preliminar, că în speţă este aplicabil actualul Cod
civil, având în vedere data încheierii contractului de donaţie a cărui nulitate absolută se
solicită a fi declarată, respectiv 26.10.2012, precum şi prevederile art. 6 alin. 5 C.civ., potrivit
cărora dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz,
produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după
intrarea sa în vigoare.
Nulitatea reprezintă sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic civil de efectele
contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Altfel spus, nulitatea
reprezintă sancţiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se
respectă dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de validitate a actului juridic, fără a face
deosebire între condiţii de fond şi condiţii de formă.
În acest sens, potrivit art. 1246 alin. 1 C.civ., orice contract încheiat cu încălcarea
condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se
prevede o altă sancţiune, iar alin. 2 al aceluiaşi text legal prevede că nulitatea poate fi absolută
sau relativă.
Regimul juridic al nulităţii relative este reglementate de art. 1248 C.civ., care prevede
următoarele: contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea
unui interes particular este anulabil; nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
50
interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată; nulitatea relativă nu poate fi invocată din
oficiu de instanţa judecătorească; contractul anulabil este susceptibil de confirmare.
Potrivit art. 1.179 alin. 1 C.civ., condițiile de fond esențiale pentru validitatea unei
convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților ce se obligă, un
obiect determinat, respectiv o cauză licită și morală.
Consimţământul este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a oricărui
act juridic civil, putând fi definit ca reprezentând exteriorizarea hotărârii de a încheia un act
juridic civil, contractul fiind evident un act juridic civil.
Potrivit art. 1204 C.civ., consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat
în cunoştinţă de cauză. Aşadar, pentru a fi valabil, consimţământul trebuie să întrunească
următoarele condiţii: a) să provină de la o persoană cu discernământ; b) să fie exprimat cu
intenţia de a produce efecte juridice; c) să fie exteriorizat; d) să nu fie alterat de vreun viciu de
consimţământ.
Consimţământul, ca element al voinţei juridice, semnifică hotărârea de a te obliga
juridiceşte şi manifestarea ei exterioară, iar pentru a fi valabil el trebuie să provină de la o
persoană cu discernământ.
Astfel, conform art. 1205 alin. 1 C.civ., este anulabil contractul încheiat de o persoană
care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie şi numai vremelnic, într-o stare care o punea
în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. Mai mult decât atât, potrivit art. 1205
alin. 2 C.civ., contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie poate fi anulat
dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau
îndeobşte cunoscute.
În acest sens, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit la
solicitarea instanţei de către INML „Mina Minovici”, rezultă că reclamantul prezintă la
momentul examinării, ca şi la momentul semnării contractului de donaţie nr. x/2012, tulburare
afectivă bipolară, tulburare neurocognitivă formă uşoară şi nu a avut competenţa psihică
necesară, deoarece nu a avut discernământul necesar pentru prefigurarea consecinţelor
juridice ale respectivului act (f. 113).
Aşadar, reclamantul nu a avut competenţa psihică necesară pentru a-şi prefigura
consecinţele juridice al încheierii contractului de donaţie, fiind într-o stare de neputinţă de a-şi
da seama de urmările faptei sale (încheierea contractului de donaţie), lipsindu-i astfel
discernământul.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
51
Pe cale de consecinţă, contractul de donaţie nr. x/2012, autentificat de BNP G. E. D.,
este lovit de nulitate relativă, aflându-ne în ipoteza reglementată de art. 1205 alin. 1 C.civ.
Mai mult decât atât, din certificatele medicale eliberate de Spitalul clinic „Dr. Gh.
Marinescu” la datele de 12.01.1980, 28.08.1981 şi 02.06.1983 rezultă că reclamantul a fost
internat de foarte multe ori, începând cu anul 1964 cu diagnostice „schizofrenie” şi „psihoză
discordantă” (f. 8-9).
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la data de
12.10.1983 (pentru dosarul de divorţ privind prima soţie a reclamantului), reclamantul suferă
de „psihoză discordantă”, care constituie o alienaţie mintală cronică ce se încadrează în
prevederile legii privind divorţul (f. 10).
Din certificatul medical nr. x/2014, eliberat de Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr.
Alexandru Obregia” rezultă că reclamantul a fost internat de 30 de ori cu diagnostice „stare
discordantă” şi „tulburare afectivă bipolară” (f. 11).
Prin sentinţa civilă nr. x/2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în
dosarul nr. …, s-a dispus punerea sub interdicţie a reclamantului din prezenta, fiind desemnat
numitul M. S.C. drept tutore al reclamantului din prezenta (f. 121).
Aşadar, cauzele punerii sub interdicţie existau anterior încheierii contractului de
donaţie şi înainte de punerea sub interdicţie, fiind îndeobşte cunoscute întrucât reclamantul a
divorţat de prima soţie tocmai din cauza afecţiunii de care suferea, iar multitudinea de
înscrisuri medicale denotă faptul că situaţia medicală a reclamantului era îndeobşte cunoscută,
fiind nerezonabil a considera că pârâta M.A., soţia reclamantului, respectiv pârâta S. I. I., fiica
soţiei reclamantului, nu cunoşteau faptul că reclamantul suferă de afecţiuni psihice. În atare
condiţii, instanţa constată că situaţia din speţă se încadrează şi în ipoteza reglementată de art.
1205 alin. 2 C.civ.
Pe de altă parte, pentru introducerea unei cereri în anularea unui act juridic este
obligatoriu ca toate părţile care au încheiat acel act juridic să figureze în proces, nefiind
necesar să existe acordul tuturor părţilor pentru introducerea unei asemenea cereri, sens în
care apărarea pârâtei S.I.I. din această perspectivă este nefondată. Într-o altă exprimare,
reclamantul, având calitatea de donator, are dreptul de a introduce o cerere în anularea
contractului de donaţie, chiar dacă celălalt donator, respectiv pârâta S. I. I., nu şi-a exprimat
acordul cu privire la nulitatea contractului de donaţie. A accepta susţinerea pârâtei ar însemna
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
52
blocarea accesului la justiţie al unei părţi contractante în vederea anulării unui contract, pentru
simplul motiv că o altă persoană care figurează în contract ca parte, în aceeaşi calitate, nu
doreşte, din varii motive, să se alăture cererii în anulare, ceea ce, în mod evident, nu este cu
putinţă. De altfel, apărarea pârâtei nu reprezintă decât o susţinere ce face abstracţie de
normele legale incidente în speţă, neexistând niciun text legal care să confirme această
apărare.
De asemenea, apărarea pârâtei S.I.I. efectuată în concluziile pe fondul cauzei, privind
faptul că nu se poate anula în integralitate contractul de donaţie pentru că donaţia a fost
efectuată de doi donatori iar acţiunea a fost introdusă doar de către un donator, dincolo de
faptul că apare ca fiind un procedeu ce face abstracţie de normele de procedură civilă, este
neîntemeiată.
Astfel, calitatea de donator în contractul de donaţie nr. x/2012, autentificat de BNP G.
E. D., aparţine reclamantului M.C.N. şi pârâtei M.A. , soţi. Bunul ce face obiectul contractului
de donaţie, respectiv imobilul din Bucureşti, sector 2, este un bun comun, suspus regimului
matrimonial de bunuri. În acest sens, reclamantul M.C.N. şi pârâta M.A. se află în
devălmăşie, niciunul dintre soţi nefiind proprietari exclusivi asupra vreunei cote parte ideală şi
abstractă din bunul ce face obiectul contractului de donaţie. În măsura în care fiecare dintre
coproprietari era titularul exclusiv al unei cote părţi ideale şi abstracte din bun, se putea dona
acea cotă. Pe de altă parte, în cazul devălmăşiei, bunul nu este divizat nici măcar ideal,
niciunul dintre coproprietari nefiind titularul exclusiv al vreunei cote parte ideale şi abstracte
din bun. În consecinţă, nulitatea priveşte întregul contract de donaţie, nefiind vorba despre o
nulitate parţială, întrucât bunul ce face obiectul donaţiei nu este divizat, ci este un bun
proprietate comună în devălmăşie.
Totodată, împrejurarea că pârâta S.I.I. a fost de bună-credinţă, la momentul perfectării
contractului având convingerea că reclamantul are discernământ, este lipsită de relevanţă
juridică, întrucât aprecierea sa de la momentul încheierii contractului de donaţie are caracter
relativ, nefiind de natură a schimba faptul că, printr-o expertiză de specialitate, s-a constatat
faptul că reclamantul nu a avut competenţa psihică necesară pentru încheierea contractului de
donaţie. Aşadar, prezumţia relativă de existenţă a discernământului a fost răsturnată printr-o
expertiză medico-legală, iar aprecierile pârâtelor sau ale unor terţe persoane, precum notarul
care a autentificat contractul de donaţie, sunt lipsite de relevanță juridică.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
53
În acelaşi sens, faptul că reclamantul a fost căsătorit de două ori, a avut loc de muncă
şi a încheiat numeroase acte autentificate la notar nu semnifică faptul că acesta ar fi avut
discernământ la momentul încheierii contractului de donaţie a cărui nulitate se invocă prin
prezenta. Or, ceea ce interesează în cauză este faptul de a stabili dacă, la momentul încheierii
contractului de donaţie nr. x/2012, autentificat de BNP G. E. D., reclamantul donator a avut
sau nu discernământ, fiind fără importanţă juridică în speţă orice altă perioadă în care
reclamantul a încheiat diferite acte juridice, iar în cauză s-a constatat că acesta nu a avut
discernământ.
Având în vedere toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, instanţa va admite cererea
de chemare în judecată şi va declara nulitatea contractului de donaţie nr. x/2012, autentificat
de BNP G. E. D..
De asemenea, potrivit art. 1254 alin. 1 şi 3 C.civ., contractul lovit de nulitate absolută
sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat, iar în cazul în care contractul este
desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile
primite, potrivit prevederilor art. 1.639-1.647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv
sau au avut un caracter continuu.
Astfel, conform art. 1639 C.civ., restituirea prestaţiilor se face în natură, prin
înapoierea bunului primit.
În atare condiţii, instanţa va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul
că va obliga pârâta S.I.I. să restituie reclamantului şi pârâtei M.A. imobilul ce a făcut obiectul
contractului de donaţie antemenţionat, situat în Bucureşti, sector 2. Imobilul trebuie să fie
restituit ambilor donatori, chiar dacă acţiunea a fost introdusă doar de un donator, întrucât
bunul ce a făcut obiectul contractului de donaţie este un bun aflat în proprietate comună
devălmaşă.
7. Prescripţia dreptului material la acţiune. Aplicarea legii civile în timp. Efectele
notificării expediate de creditor asupra cursului prescripţiei extinctive
Posibilitatea invocării suspendării prescripţiei extinctive pentru motivele prevăzute
de art. 2532 Cod civil în cazul prescripţiilor începute în perioada de aplicare a
prevederilor Decretului 167/1958 este prevăzută de art. 203 din Legea 71/2011.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
54
Simpla notificare formulată de creditor în sensul executării obligaţiei de către debitor
nu reprezintă însă o negociere pentru rezolvarea amiabilă a neînţelegerilor sau o încercare
de împăcare pentru ca notificarea să poată fi încadrată în prevederile art. 1532 pct. 6 şi 7
Cod civil. Din conţinutul notificării invocate de reclamant rezultă în mod evident că pârâtul
nu a fost invitat la o negociere, ci a fost avertizat că, în lipsa unei executări voluntare şi
integrale a obligaţiilor, va formula împotriva lui o cerere de emitere a unei ordonanţe de
plată.
Prin urmare, notificarea - ca act unilateral, poate avea cel mult semnificaţia unei
puneri în întârziere, cu efect de întrerupere a cursului prescripţiei. Însă acest motiv de
întrerupere, nereglementat de Decretul 167/1958 nu este aplicabil în cauza de faţă, în lipsa
unui text derogator de la prevederile art. 200 din Legea 71/2011.
Un astfel de text derogator există numai în cazul întreruperii prescripţiei printr-o
cerere de chemare în judecată respinsă sau anulată (art. 2539 teza a 2-a) conform art. 204
din Legea 71/2011, text inaplicabil în speţa de faţă când simpla notificare este invocată ca
un motiv de întrerupere a prescripţiei.
Sentinţa civilă nr.5437/22.04.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de
16.03.2015 sub nr. X/2015, reclamantul M.G.E., în contradictoriu cu pârâtul G.A. a solicitat
instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de
22.180 lei echivalentul a 5000 de euro la cursul BNR din ziua depunerii acţiunii, respectiv
12.03.2015 suma ce reprezintă împrumutul acordat acestuia la data de 25.08.2011, la care se
adaugă dobânda legală.
În fapt, arată că în data de 25.08.2011 a împrumutat numitului G.A. suma de 5000 de
euro, cu obligaţia acestuia de a i-o restitui cel târziu la 15.09.2011, ocazie cu care a încheiat
si o chitanţa de mana in care paratul a consemnat atât suma împrumutata cat si data pana la
care i-a acordat acest împrumut.
Întrucât paratul G.A., nu a achitat suma împrumutata pana la data de 15.09.2011, l-a
notificat pe acesta la data de 15.09.2014, punându-i in vedere sa achite suma de 5000 de
euro pe care i-a împrumutat-o conform chitanţei încheiate, in 15 zile de la primirea
notificării.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
55
Menţionează că cererea de chemare in judecata a fost formulata la mai puţin de șase
luni de la trimiterea notificării care a fost depusa la posta in data de 15.09.2014, întrucât
toate demersurile telefonice ulterioare, prin care a încercat sa obţină plata de bunăvoie a
sumei de bani de către parat, au rămas fără o rezolvare amiabilă, fapt ce dovedeşte reaua
credinţa a acestuia.
In dovedirea acţiunii înţelege sa se folosească de proba cu înscrisuri, respectiv
chitanţa de mana in care paratul a consemnat atât suma împrumutata cat si data pana la care
i-am acordat acest împrumut, precum si orice alte proba ce se va dovedi necesara si utila in
soluţionarea cauzei.
In drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 998-999 si urm. din V. Cod Civil si
art. 194 si urm. Noul Cod de Procedura Civila.
La data de 10.07.2015 pârâtul a formulat întâmpinare la cererea de chemare in
judecata, prin care solicită respingerea acesteia pentru excepţiile, precum si motivele de fapt
si de drept pe care le va dezvolta.
Conform datei faxului prin care a fost transmisa cererea de chemare in judecata
instanţei aceasta s-a efectuat la data de 13.03.2015, iar cererea ar fi fost înregistrata la data
de 16.03.2015.
Fata de aceste susţineri nedovedite ale reclamantului din cererea introductivă, înțelege
sa invoce excepţia prescripţiei dreptului la acţiune in temeiul art. 6 alin. 4 din noul cod civil
si art. 3 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Decretul lege nr. 167/1958 privind prescripţia extinctiva.
Astfel, aşa cum rezulta din afirmaţiile nedovedite ale reclamantului acesta ar fi in
posesia unei chitanţe ce ar emana de la subsemnatul-parat, care ar atesta faptul ca la data de
25.08.2011 i-ar fi împrumutat suma de 5000 Euro cu obligaţia de a i-o restitui cel mai târziu
la data de 15.09.2011. Rezulta deci, atât din petitul acţiunii, din situaţia de fapt expusa de
către reclamant, precum si din temeiul de drept invocat de acesta (art. 998-999 din codul
civil de la 1865), ca in speţa sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. 4 din noul cod civil care
prevede ca "Prescripţiile, decăderile si uzucapiunile începute si neîmplinite la data intrării in
vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”.
In raport de textul de lege mai sus menţionat, rezulta faptul ca, in speţa sunt aplicabile
dispoziţiile Decretului lege nr. 167/1958 privind prescripţia extinctiva, respectiv prevederile
art. 3 alin. 1 si art. 7 alin. 1.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
56
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul lege nr. 167/1958 termenul de prescripţie este de 3
ani, iar potrivit art. 7 alin. 1 "Prescripţia începe sa curgă de la data când se naşte dreptul la
acţiune...".
Pe cale de consecinţa, potrivit susţinerilor reclamantului din cererea de chemare in
judecata si temeiul dispoziţiilor legale mai sus arătate, termenul de prescripţie a început sa
curgă la data de 15.09.2011, data ce pretinde reclamantul ca ar fi fost scadenta restituirii
împrumutului acordat si in raport de termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin.
1 din Decretul lege 167/1958. termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 15.09.2014.
Rezulta faptul ca, cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, transmisa
prin fax a data de 13.03.2015 si înregistrata la instanţa la data de 16.03.2015 este prescrisa.
Mai arată că se încearcă o speculaţie, in speranţa inducerii in eroare a instanţei de
judecata, facondu-se aluzie, dar fără sa se precizeze in mod expres, la disp. art. 2532 pct. 6
Noul cod civil.
Or, potrivit textului de lege de la art. 2532 pct. 6 din Noul cod civil prescripţia
începuta se suspenda numai daca negocierile privind soluţionarea pe cale amiabila ar fi
început cu cel puţin 6 luni înainte împlinirea termenului de prescripţie si nu cu 6 luni fără 2
zile după împlinirea termenului, cum însuși reclamantul recunoaşte prin acţiunea
introductiva.
De altfel, menţionează că in cazul in care va mai fi nevoie se va putea observa si
dovedi, faptul ca afirmaţiile reclamantului in sensul ca la data de 15.09.2014 i-ar fi trimis o
notificare poştala nu corespunde adevărului, astfel ca neadevărate sunt si afirmaţiile cum ca
ar fi încercat să-l contacteze telefonic, dar fără succes, in condiţiile in care fata de actuala sa
reşedinţa si a pârâtului, in cartierul Pipera, daca lucrurile pretinse prin acţiunea introductiva
ar fi fost adevărate, l-ar fi putut contacta personal, fiind vecini.
In concluzie, solicită admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune si
respingerea cererii de chemare in judecata ca prescrisa.
Pe fond, solicită respingerea acţiunii.
În dovedirea întâmpinării, înțelege sa se folosească de proba cu interogatoriul
reclamantului M.G.E. , proba cu înscrisuri, precum si proba cu martorii indicaţi nominal in
prezenta întâmpinare, in speţa, A.D, B. D., G. I., C.D..
Analizând cauza de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a
probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
57
În înscrisul intitulat „Chitanţă” aflat la fila 5 din Dosarul X/2015, se menționează că
pârâtul G.A.. a primit de la reclamantul M.G.E. suma de 5000 de euro, pe care s-a angajat
să o restituie integral până la data de 15.09.2011.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.03.2015, reclamantul
M.G.E. a solicitat obligarea pârâtului G.A. la restituirea sumei de 5000 de euro
Faţă de data scadenţei menţionată în chitanţă, 15.09.2911, pârâtul G.A. a invocat
excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Instanţa va reţine aplicabilitatea dispoziţiilor referitoare la prescripţie din Decretul
167/1958 faţă de momentul începerii prescripţiei extinctive (15.09.2011), în conformitate cu
prevederile art. 200 din Legea 71/2011.
Reclamantul pretinde faptul că la data de 15.09.2014 l-a notificat pe debitor punându-i
în vedere să achite datoria, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la mai puțin
de 6 luni de la trimiterea notificării. Reclamantul nu indică instituţia juridică pe care o
invocă pentru a contracara excepţia prescripţiei susţinută de pârât prin întâmpinare.
Faţă de echivocul susţinerilor reclamantului, instanţa va analiza motivul de fapt
invocat atât ca pe un argument pentru susţinerea intervenirii suspendării, cât şi ca pe un
argument pentru susţinerii intervenirii întreruperii prescripţiei extinctive.
Posibilitatea invocării suspendării prescripţiei extinctive pentru motivele prevăzute de
art. 2532 Cod civil în cazul prescripţiilor începute în perioada de aplicare a prevederilor
Decretului 167/1958 este prevăzută de art. 203 din Legea 71/2011.
Simpla notificare formulată de creditor în sensul executării obligaţiei de către debitor
nu reprezintă însă o negociere pentru rezolvarea amiabilă a neînţelegerilor sau o încercare
de împăcare pentru ca notificarea să poată fi încadrată în prevederile art. 1532 pct. 6 şi 7
Cod civil. Din conţinutul notificării invocate de reclamant rezultă în mod evident că pârâtul
nu a fost invitat la o negociere, ci a fost avertizat că, în lipsa unei executări voluntare şi
integrale a obligaţiilor, va formula împotriva lui o cerere de emitere a unei ordonanţe de
plată.
Prin urmare, notificarea - ca act unilateral, poate avea cel mult semnificaţia unei
puneri în întârziere, cu efect de întrerupere a cursului prescripţiei. Însă acest motiv de
întrerupere, nereglementat de Decretul 167/1958 nu este aplicabil în cauza de faţă, în lipsa
unui text derogator de la prevederile art. 200 din Legea 71/2011.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
58
Un astfel de text derogator există numai în cazul întreruperii prescripţiei printr-o
cerere de chemare în judecată respinsă sau anulată (art. 2539 teza a 2-a) conform art. 204
din Legea 71/2011, text inaplicabil în speţa de faţă când simpla notificare este invocată ca
un motiv de întrerupere a prescripţiei.
Faţă de considerentele arătate, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului
material la acţiune şi va respinge acţiunea ca prescrisă.
8. Fapte juridice licite. Plată nedatorată. Prescripţia dreptului material la acţiune.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2528 Cod Civil, termenul de prescripţie începe să
curgă de la data când reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască că a efectuat o
plata nedatorată.
Caracteristica acestei reguli speciale de determinare a începutului prescripţiei
extinctive constă în stabilirea unor momente - alternative - de la care poate începe prescripţia
sa curgă: fie de la momentul subiectiv al cunoaşterii faptul ca plata efectuată era nedatorată
şi pe cel care răspunde pentru ea, fie momentul obiectiv (determinat judecătoreşte), al datei la
care trebuia (ori putea) sa cunoască aceste elemente.
Reclamantul trebuia sa cunoască că a efectuat o plată nedatorată, pentru că trebuia să
cunoască legea şi astfel acesta trebuia să achite o despăgubire în cuantum de 2000 de Euro,
având în vedere că nu are relevanţă faptul că purceaua era gestantă cu doi fetuşi, în condiţiile
în care nici un text din Legea nr. 407/ 2006 ori din Anexa 1 la acest act normativ, aşa cum
erau în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite, nu prevedeau că se ia în calcul şi valoarea de
despăgubire a celor doi purcei nenăscuţi.
Sentinţa civilă nr. 11100/28.09.2016, definitivă
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de X/2016
şi înregistrată sub nr.X/2016, reclamantul T.C. a formulat în contradictoriu cu parata A.V.P.D.,
cerere de chemare in judecată, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să
dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 25.810,18 lei, echivalentul a 5300 EUR, la
data efectuării plăţii, a comisionului şi dobânzii legale stabilite conform dobânzii de referinţă a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
59
B.N.R. începând cu data de 3 iulie 2012 până la plata efectivă a debitului, precum şi obligarea
pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii in fapt, reclamantul arată faptul ca la data de 4 iunie 2012 a
împuşcat pe fondul de vânătoare al A.V.P.D. , o purcea gestanta cu doi purcei, după care a
fost trimis in judecată prin rechizitoriul nr. X/P/2012 din 2013 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Pucioasa, iar prin sentinţa penală nr. X/2015, pronunţată de Judecătoria P. în
dosarul nr. X/2014, a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 9 luni închisoare cu
amânarea aplicării pedepsei pe o perioada 2 ani pentru infracţiunile de vânătoare fără
autorizaţie de vânătoare legală şi in afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectiva,
precum şi de transport al vânatului tranşat în teren fără respectarea condiţiilor legale, fapte
prevăzute de art. 42 alin. 1 lit. b, art. 42 lit. k si art. 44 lit. b din Legea nr. 407/ 2006.
Judecătoria Pucioasa prin sentinţa ce a pronunţat-o a luat act ca pârâta nu s-a constituit
parte civilă în cauza si a obligat reclamantul din prezenta cauza la plata sumei de 400 lei cu
titlu de cheltuieli de judecata.
Reclamantul învederează faptul că deşi a contestat valoarea despăgubirii care trebuia
plătita pentru vânarea acestei specii (s-a calculat o despăgubire în sumă de cate 2.000 EUR
pentru purceaua gestanta şi cei doi fetuşi), a achitat suma totala de 6.000 EUR, în vederea
reţinerii circumstanţelor atenuante privind stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura
rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuita, in condiţiile în care nici un text din
Legea nr. 407/ 2006 ori din Anexa 1 la acest act normativ nu prevăd că se ia in calcul si
valoarea de despăgubire a celor doi purcei nenăscuţi.
Curtea de Apel, prin Decizia penala nr. X/ 2015 a admis apelul declarat de reclamant
şi a statuat printre altele, ca reclamantul nu datorează A.V.P.D. decât suma de 700 EUR,
întrucât, conform pct. 13 paragraful 2 din Anexa 1 la Legea nr. 407/ 2006, modificata prin pct.
62 din Legea nr. 149/ 2015 despăgubirea ce trebuia plătită pentru vânarea acestei specii in
perioada admisa este de 700 EUR.
Parata a fost notificata de reclamant la data de 8.12.2015 pentru a restitui echivalentul
in lei a sumei de 5.300 EUR (6.000 EUR - 700 EUR = 5.300 EUR), însă aceasta nu a răspuns.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1341 alin. 1 si 3, art. 1344 si art. 1635 -
1637 C.civ.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
60
În probatoriu, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri existente la dosarul cauzei si
interogatoriul paratei.
Acţiunea a fost legal timbrata conform OUG nr. 80/2013, filele 5 si 6.
Parata A.V.P.D. , legal citată, a depus întâmpinare, la data de 03.05.2016 prin care a
invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune si a solicitat respingerea acţiunii ca
neîntemeiată, cu consecinţa respingerii pretenţiilor de restituire a sumelor încasate de către
subscrisa şi a celorlalte accesorii pretinse.
În motivarea cererii, pârâta a arătat faptul ca potrivit dispoziţiilor art. 2501 alin. 1) din
Codul civil coroborat cu art. 2517 termenul de prescripţiei este de 3 ani, daca legea nu
prevede un alt termen. Având in vedere ca art. 2518 si urm. nu derogă de la termenul general
aplicabil, in materia acţiunilor de restituire a sumelor încasate in mod necuvenit termenul de
prescripţie este de 3 ani.
Aşadar, de la data când ar fi fost plătite aceste sume (07.06.2012), a luat naştere şi
dreptul la acţiunea in restituire întemeiata pe art. 1341 din Codul civil. Prin urmare, daca in
situaţia vânării femelei de mistreţ reclamantul a făcut trimitere la modificarea ulterioara a legii
care modifica cuantumul despăgubirii legale, fata de cel in vigoare la data săvârşirii faptei (si
plăţii), in situaţia celor doi purcei se invoca plata nedatorata in raport de momentul plăţii.
Astfel ca, reclamatul cunoştea faptul ca Legea nr.407/2006 a vânătorii si a fondului cinegetic
nu prevedea despăgubirea pentru vânarea puilor (suma de 4.000 euro), sens in care avea
deschisa acţiunea in restituire chiar din momentul efectuării plăţilor.
Pârâta apreciază ca soluţia se impune si in cazul pretenţiilor in cuantum de 1.300 EUR
solicitaţi a fi despăgubiţi pentru uciderea femelei, pentru următoarele motive.
Fapta şi plata sumei de 2.000 euro pentru vânarea femelei s-a petrecut in perioada
04.06.2012. La data respectiva, Legea nr. 407/2006 si tabelul anexa prevedeau expres ca
vânarea mistreţului in afara perioadei de vânătoare cuprinsa intre 1 august - 15 februarie,
atrage plata unei despăgubiri in valoare de 2.000 euro (echivalent lei). După aproape 3 ani,
prin Legea nr. 149/2015 s-a modificat perioada permisa vânătorii mistreţului la intervalul 1
iunie - 31 ianuarie precum si cuantumul despăgubirii de la 2.000 euro la 700 euro.
Astfel, parata apreciază că naşterea dreptului la restituirea plăţii nedatorate nu este
momentul schimbării legislative, pentru ca, pe de o parte, legea nu retroactivează în privinţa
laturii civile si nu dispune restituirea tuturor sumelor încasate anterior de către gestionarii
fondurilor cinegetice din întreaga ţară, iar pe de alta parte, a admite teoria ca dreptul la acţiune
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
61
a luat naştere la momentul modificării legii (2015), înseamnă ca aceasta noua lege a avut in
vedere prelungirea termenului general de prescripţie de 3 ani.
Prin urmare, consideră că inclusiv dreptul de a cere restituirea sumei de 1.300 euro, pe
lângă cei 4.000 euro reprezentând sumele achitate pentru puii vânaţi, s-a prescris, drept pentru
care acţiunea urmează a fi respinsă.
De asemenea, acesta solicita instanţei să observe că plata sumei de 6.000 EUR s-a
făcut din proprie iniţiativă.
In esenţă, pârâta solicita instanţei să constate ca acţiunea reclamantului s-a prescris atât
cu privire la restituirea sumelor aferente puilor vânaţi cat si cu privire la suma achitata pentru
exemplarul adult
Pe fondul cauzei, parata apreciază că acţiunea este neîntemeiată.
In drept, parata a invocat dispoziţiile art.205 si urm. Cod proc. civ, art. 1341 si urm,
art. 2500 si urm, Anexa nr. 1 din Legea nr. 407/2006.
In probatoriu, parata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
In data de 21.07.2016 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat
respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, întrucât acţiunea a fost
formulata in termenul general de prescripţie de 3 ani, dreptul la acţiune luând naştere la data
de 26.10.2015, când decizia penala a rămas definitiva, iar nu din momentul efectuării plătii,
respectiv 7.06.2012 si 03.07.2012.
Cu privire la dreptul la acţiune privind restituirea sumei de 1.300 EUR, reprezentând
diferenţa dintre valoarea de despăgubire achitata pentru mistreţ - femela si cea prevăzută în
Anexa 1 pct. 13, paragraful 2 din Legea nr. 407/ 2006, modificata prin Legea nr. 149/ 2015
(2.000 EUR - 700 EUR = 1.300 EUR) nu s-a prescris, având in vedere principiul aplicării
legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei, consacrat de art. 5 C.pen.,
dovada ca prin decizia penala nr. 1021/26.10.2015 Curtea de Apel „a luat act de faptul ca
A.V.P.D. nu s-a constituit parte civila in procesul penal si de faptul ca potrivit legii penale
mai favorabile cuantumul despăgubirilor se ridica la suma de 700 EUR", de la aceasta data
curgând termenul de prescripţie.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat ca acţiunea este întemeiata şi că suma de 6000
EURO nu a fost achitata din proprie iniţiativă,cum greşit s-a menţionat în întâmpinare.
In drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art.201 alin. (2) Cod proc. Civ..
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
62
Analizând materialul probatoriu administrat in cauza, instanţa retine următoarele:
La data de 4 iunie 2012 reclamantul T.C. a împuşcat pe fondul de vânătoare al
A.V.P.D., o purcea gestantă cu doi purcei, după care a fost trimis în judecata prin rechizitoriul
nr. X/2012 din 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P., iar prin sentinţa penală nr.
X/2015, pronunţată de Judecătoria P. în dosarul nr. X/2014, a fost condamnat la o pedeapsa
rezultantă de 9 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei pe o perioada 2 ani pentru
infracţiunile de vânătoare fără autorizaţie de vânătoare legală şi în afara perioadelor legale de
vânătoare la specia respectiva, precum si de transport al vânatului tranşat în teren fără
respectarea condiţiilor legale, fapte prevăzute de art. 42 alin. 1 lit. b, art. 42 lit. k si art. 44 lit.
b din Legea nr. 407/ 2006.
Judecătoria P. prin sentinţa ce a pronunţat-o a luat act ca parata nu s-a constituit parte
civila în cauză.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul solicita să se dispună
obligarea paratei la restituirea sumei de 25.810,18 lei, echivalentul a 5300 EUR, la data
efectuării plaţii, plata efectuata de reclamant potrivit chitanţelor din data de 7 iunie 2012 si 3
iulie 2012(f.7-9) din suma de 6000 de euro cu titlu de despăgubire pentru vânarea unei purcea
gestante cu doi purcei (s-a calculat o despăgubire în suma de 2000 de euro pentru purceaua
gestanta şi pentru cei doi fetuşi).
Analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune,
invocată de către parata A.V.P.D. , în conformitate cu dispoziţiile art.248 C.pr.civ.,
retine următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 2501 alin. 1) din Codul civil coroborat cu art. 2517
termenul de prescripţiei aplicabil speţei este de 3 ani.
Potrivit art. 2.528 alin.1 Cod Civil, prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei
pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a
cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cât si pe cel care răspunde de ea, iar potrivit art.
2.528 alin.2 Cod Civil „dispoziţiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzător, şi in cazul
acţiunii in restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plată nedatorată sau gestiunea
de afaceri.
Reclamantul solicita să se dispună obligarea paratei la restituirea sumei de 25.810,18
lei, echivalentul a 5300 EUR, la data efectuării plăţii din suma de 6000 de euro cu titlu de
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
63
despăgubire pentru vânarea unei purcea gestante cu doi purcei (s-a calculat o despăgubire in
suma de 2000 de euro pentru purceaua gestanta si pentru cei doi fetuşi).
Creanţa reclamantului se compune din suma de 4000 de euro, reprezentând plata
nedatorata executată voluntar de către acesta in cuantum de 6000 de euro, raportat la faptul ca
aceasta a împuşcat doar un exemplar din specia respectiva. Argumentul reclamantului este ca
nu are relevanţă faptul că purceaua era gestanta cu doi fetuşi, în condiţiile in care nici un text
din Legea nr. 407/ 2006 ori din Anexa 1 la acest act normativ, aşa cum erau în vigoare la data
săvârşirii faptei ilicite, nu prevăd că se ia in calcul si valoarea de despăgubire a celor doi
purcei nenăscuţi si astfel suma datorata de către reclamant era de 2000 de euro in loc de 6000
de euro achitaţi.
Din suma rămasă de 2000 de euro, reclamantul mai solicita obligarea paratei si la plata
sumei de 1300 de euro, întrucât prin pct.62 din Legea 149/2015, intrata in vigoare la data de
24 iulie 2015, s-a modificat pct. 13 paragraful 2 din Anexa 1 la Legea nr. 407/ 2006, si astfel
despăgubirea ce trebuia plătită pentru vânarea acestei specii în perioada admisa este de 700
euro.
Instanţa retine că în aceste condiţii prescripţia dreptului la acţiune, prin care
reclamantul solicita obligarea paratei la restituirea sumei de 25.810,18 lei, echivalentul a 5300
EUR (compusa din creanţă in cuantum de 4000 de Euro si 1300 de Euro) la data efectuării
plătii, plată efectuată de reclamant potrivit chitanţelor din data de 7 iunie 2012 si 3 iulie
2012.(f.7-9) a început să curgă de la data efectuării plaţilor, respectiv 7 iunie 2012 si 3 iulie
2012.
În conformitate cu disp.art. 2528 Cod Civil, termenul de prescripţie începe să curgă de
la data când reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască că a efectuat o plata
nedatorată.
Caracteristica acestei reguli speciale de determinare a începutului prescripţiei
extinctive constă în stabilirea unor momente - alternative - de la care poate începe prescripţia
sa curgă: fie de la momentul subiectiv al cunoaşterii faptul ca plata efectuată era nedatorată şi
pe cel care răspunde pentru ea, fie momentul obiectiv (determinat judecătoreşte), al datei la
care trebuia (ori putea) sa cunoască aceste elemente.
Reclamantul trebuia sa cunoască că a efectuat o plată nedatorată, pentru că trebuia să
cunoască legea şi astfel acesta trebuia să achite o despăgubire în cuantum de 2000 de Euro,
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
64
având în vedere că nu are relevanţă faptul că purceaua era gestantă cu doi fetuşi, în condiţiile
în care nici un text din Legea nr. 407/ 2006 ori din Anexa 1 la acest act normativ, aşa cum
erau în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite, nu prevedeau că se ia în calcul şi valoarea de
despăgubire a celor doi purcei nenăscuţi.
În speţă, reclamantul chiar a cunoscut de la momentul plăţii că efectuează o plata
nedatorată. Astfel la fila 10 se afla rezoluţia procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria
P., care in data de 00.2012 a soluţionat tocmai cererea reclamantului T.C. in care acesta arata
ca a „achitat prin virament in contul părţii civile echivalentul în lei a sumei de 2000 de euro si
a solicitat sa fie exonerat de obligaţia de plată a diferenţei de 4000 de euro susţinând faptul că
mistreţul respectiv era o scroafa gestanta cu 2 fetuşi aspect care nu este de natura sa mărească
valoarea sumei pe care acesta trebuie sa o plătească către A.V.P.D. ”.
Având în vedere ca la data plăţii, reclamantul cunoştea că a efectuat o plată nedatorată,
termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă de la data efectuării plăţilor, respectiv de 7
iunie 2012 si 3 iulie 2012.
In speţă nu are relevanţă Decizia penala nr.X/.2015 pronunţată de către Curtea de Apel
P. în dosarul nr.X/2014 deoarece prin aceea decizie instanţa nu era investită cu soluţionarea
laturii civile a cauzei şi astfel nu trebuia să se pronunţe pe acest aspect, reţinându-se in
considerentele si dispozitivul deciziei ca „A.V.P.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul
penal”. In aceste condiţii nu se poate analiza vreo autoritate de lucru judecat rezultând din
decizia penală sub aspectul laturii civile şi in nici un caz nu poate curge un nou termen de
prescripţie de la data pronunţării deciziei penale, având in vedere ca aceea decizie nu are
efecte asupra faptului că şi reclamantul cunoştea la data plăţii că a efectuat o plată nedatorată.
De asemenea, în nici un caz nu se poate retine susţinerea reclamantului în sensul că
din suma rămasă de 2000 de euro, suma de 1300 de euro, ar fi nedatorată, întrucât prin pct.62
din Legea 149/2015, intrata in vigoare la data de 24 iulie 2015, s-a modificat pct. 13
paragraful 2 din Anexa 1 la Legea nr. 407/ 2006, si astfel despăgubirea ce trebuia plătită
pentru vânarea acestei specii in perioada admisa este de 700 euro, in condiţiile in care legea la
momentul săvârşirii faptei prevedea o despăgubire in cuantum de 2000 de euro, ori naşterea
dreptului la restituirea plătii nedatorate nu este momentul schimbării legislative, pentru ca, pe
de o parte, exista principiul neretroactivităţii legii civile si prin modificarea legii respective nu
se dispune restituirea tuturor sumelor încasate anterior de către gestionarii fondurilor
cinegetice din întreaga tară, iar pe de alta parte, a admite teoria ca dreptul la acţiune a luat
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
65
naştere la momentul modificării legii (2015), înseamnă ca aceasta noua lege a avut in vedere
prelungirea termenului general de prescripţie de 3 ani.
9. Obligaţie de a face. Inadmisibilitate. Cerinţa ca obligaţia de a face pretinsă să
izvorască dintr-un raport juridic obligaţional de drept civil.
La modul general, se reţine că, din punct de vedere terminologic, obligaţia de face
constă în îndatorirea subiectului pasiv de a efectua orice prestaţie pozitivă, cu excepţia celor
încadrate în categoria „a da”. În egală măsură, pentru a deveni aplicabil temeiul juridic
invocat de reclamantă – art. 1516 alin. 2 pct. 1 C.civ., se adaugă o cerinţă suplimentară
implicită, respectiv aceea că obligaţia de a face pretinsă să izvorască dintr-un raport juridic
obligaţional de drept civil.
Pe cale de consecinţă, nu orice obligaţie de a face poate fi dedusă controlului
instanţelor judecătoreşti civile, pe calea aleasă de reclamantă – art. 1516 alin.2 pct. 1 C.civ.,
ci aceasta trebuie să izvorască dintr-un raport juridic obligaţional civil, cerinţa care nu se
ȋndeplineşte ȋn speţă.
Sentința civilă nr. 1921/21.02.2017, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti sub nr. …./2016 la
20.09.2016, reclamanta F.C.R.J., în contradictoriu cu pârâta Parchetul de pe lângă Tribunalul
B., a solicitat obligarea pârâtei la permiterea accesului la dosarul de urmărire penală nr. …
aflat în posesia pârâtei, studierea actelor acestuia şi realizarea de fotocopii.
În motivare, a arătat reclamanta că este o fundaţie ce are printre obiective inclusiv
apărarea şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi din România, în baza unui
protocol de colaborare încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi
Persoanelor Vârstnice. Din acest punct de vedere, a arătat că, în temeiul art. 33 din Convenţia
ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, CRJ efectuează periodic vizite neanunţate
în instituţii din România în care se află persoane cu dizabilităţi intelectuale.
La data de ….2013, experţii CRJ au realizat o vizită inopinată de monitorizare a
modului în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilităţi mintale în Căminul de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
66
vârstnici şi adulţi cu dizabilităţi ….. In rapoartele experţilor CRJ, întocmite ca urmare a
acestei vizite, au fost menţionate grave încălcări ale drepturilor beneficiarilor rezidenţi în
Cămin.
A menţionat reclamanta că, la data de ….2014, experţii CRJ au realizat o nouă vizită
inopinată de monitorizare a modului în care sunt respectate drepturile persoanelor cu
dizabilităţi mintale rezidente în cămin. În urma celei de-a doua vizite, experţii CRJ au
constatat că situaţia beneficiarilor s-a înrăutăţit mult, că faptele săvârşite în cadrul căminului
sunt fapte ce intră sub incidenţa legii penale şi că în perioada de timp dintre cele două vizite
un număr de 6 beneficiari ai căminului au decedat.
Ca atare, la data de …..2014, reclamanta a înaintat pârâtei un denunţ referitor la
abuzurile pe care personalul din Cămin le aplica beneficiarilor acestuia, denunţând inclusiv
infracţiunea de omor, ca urmare a suspiciunilor că între decese şi abuzurile aplicate
beneficiarilor există o legătură de cauzalitate.
La data de 11.09.2014, pârâta a dispus clasarea cauzei în dosarul nr. …/2014, pe
motivul că faptele denunţate nu există. Subscrisa a formulat plângere împotriva acesteia la
data de ….2014, solicitând infirmarea ordonanţei de clasare şi redeschiderea urmăririi penale
în cauză. La data de ….2014, reclamantei i-a fost comunicată ordonanţa de respingere a
plângerii, prin care pârâta a apreciat că motivele noastre de critică a soluţiei de clasare a
cauzei nu se susţin.
La data de ….2014, subscrisa a formulat plângere la Tribunalul Buzău împotriva
soluţiei pârâtului, plângerea fiind admisă la data de ….2015, instanţa restituind cauza la
procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru faptele sesizate şi a completării
probatoriului.
La data de ….2016, pârâta a dispus din nou clasarea cauzei. În consecinţă, reclamanta
a decis să se adreseze Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu încălcarea
drepturilor beneficiarilor decedaţi, prevăzute de art. 2, 3 şi 13 din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului. Ca atare, la data de ….2016, a solicitat pârâtei să ȋi permită accesul la
dosarul de urmărire penală nr. …./2014, în scopul studierii acestuia şi a realizării de fotocopii
în vederea formulării unei acţiuni la CEDO.
La data de ….2016, reclamantei i-a fost comunicat refuzul pârâtei de a da curs
solicitării, pârâta motivând că accesul la dosar nu poate fi asigurat întrucât acesta este limitat
doar la categoriile de persoane menţionate în art. 94 Cod Procedură Penală.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
67
Arată reclamanta că refuzul pârâtei de a ȋi permite accesul la dosarul nr. …./2014 este
abuziv, caci ȋi încalcă dreptul de a se adresa CEDO, în contradicţie cu hotărârea CEDO în
cauza Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României
(47848/08) şi cu art. 34 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, încălcând astfel
implicit şi drepturile victimelor decedate în căminul Aldeni, garantate de Convenţie;
Susţine ca acest refuz încalcă şi calitatea procesuală activă şi calitatea de reprezentant
recunoscute de art. 4 lit. i) din Legea nr. 8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de
Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, încalcă art. 33 pct. 3. din Convenţia
ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi;
Arată reclamanta ca se invocă în mod greşit art. 94 din Codul de Procedură Penală şi
se încalcă jurisprudenţa ICCJ în materie. Reclamanta face trimitere la cauza Valentin
Câmpeanu împotriva României, despre care susţine că priveşte fapte similare şi ȋn care CEDO
i-a dat câştig de cauză şi i-a recunoscut calitatea procesuală activă. A menţionat reclamanta că
având în vedere că speţa la care se referă dosarul nr. …/2014, care priveşte inclusiv decesele
suspecte a şapte persoane cu dizabilităţi instituţionalizate, este similară cu cauza Valentin
Câmpeanu, trebuie admis că şi în această speţă are calitate procesuală în faţa CEDO pentru a
acţiona ca reprezentant de facto al victimelor, indiferent de soluţia ce ar urma să fie
pronunţată cu privire la fondul cauzei.
Reclamanta a ȋnvederat instanţei că CEDO a statuat în repetate rânduri în jurisprudenţa
sa că se impune interpretarea Convenţiei ca garantând drepturi concrete şi specifice, nu
teoretice şi iluzorii, iar dreptul său de a se adresa CEDO în numele victimelor, conferit de art.
34 din Convenţie interpretat prin prisma cauzei Valentin Câmpeanu, trebuie supus aceloraşi
exigenţe. Pentru a ȋşi exercita acest drept în mod concret şi efectiv, fapt ce presupune
formularea unei acţiuni documentate şi motivate corespunzător, are nevoie de accesul la întreg
conţinutul dosarului de urmărire penală, aceasta fiind singura sursă exhaustivă de informaţii
privitoare Ia decesele celor şapte beneficiari şi la investigaţia desfăşurată de către pârâtă.
Adaugă că, având în vedere că nu doreşte să introducă acţiunea la CEDO în nume
propriu, ci în numele beneficiarilor decedaţi ai căminului din …, refuzul pârâtei de a permite
accesul la dosar şi obstrucţionarea dreptului de acces la CEDO încalcă astfel şi drepturile
beneficiarilor garantate de Convenţie şi nesocoteşte obligaţia impusă statelor părţi la
Convenţie în acelaşi articol, anume "să nu împiedice prin nicio măsură exerciţiul eficace al
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
68
acestui drept'. Mai arată reclamanta că şi Legea nr. 8/2016 ȋi oferă astfel calitate procesuală
activă pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor cu dizabilităţi, în
scopul asigurării unei reprezentări independente a acestora în faţa instanţelor sau a altor
organisme independente. Astfel, legea instituie o formă specifică de reprezentare.
Cu privire la art. 94 din Codul de Procedură Penală, subliniază reclamanta că
interpretarea pe care pârâta a dat-o acestui articol este greşită din mai multe puncte de vedere.
Consideră ca, în primul rând, art. 94 vizează dreptul avocatului, al părţilor şi al subiecţilor
procesuali principali de a consulta dosarul pe parcursul procesului penal. Or, ȋn speţă, nu se
aflăm pe parcursul procesului penal, acesta încheindu-se prin ordonanţa de clasare emisă de
pârât, Art. 94 nefiind astfel aplicabil.
În al doilea rând, art. 94 enumera anumite persoane care au acces la dosarul de
urmărire penală şi stabileşte modul de exercitare al acestui drept, dar nu precizează nicăieri că
acest lucru este interzis şi altor persoane, o asemenea interdicţie neexistând nicăieri în
legislaţie. De altfel, informaţiile care privesc urmărirea penală pot fi accesate şi de public, în
condiţiile prevăzute de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes
public, adică cu excepţia situaţiei când "se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse
confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în
urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare". Mai mult, în faza de judecată procesul
penal capătă un caracter public şi mai pronunţat, şedinţele de judecată fiind ca regulă publice.
Este astfel evident că nu doar persoanele menţionate la art. 94 pot lua cunoştinţă despre actele
unui dosar de urmărire penală.
În al treilea rând, raţiunea pentru care accesul la un dosar de urmărire penală poate fi
uneori restricţionat nu poate fi alta decât asigurarea bunei desfăşurări a urmării penale şi
protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor implicate în procesul penal. Or, în
speţă, măsura luată de pârâtă duce exact la rezultatul opus, afectând posibilitatea examinării
respectării drepturilor victimelor de către CEDO. în plus, urmărirea penală în cauză s-a
încheiat, deci nu poate fi vorba de periclitarea desfăşurării acesteia.
Adaugă reclamanta că refuzul pârâtului de a permite accesul la dosarul de urmărire
penală vine în directă contradicţie cu jurisprudenţa ICCJ în materie - decizia nr. … din
dosarul nr. …./2006, prin care reclamantei i-a fost recunoscută existenţa interesului într-o
cauză similară.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
69
În drept, cererea de chemare ȋn judecată a fost ȋntemeiată pe art. 1516 C.civ., art. 4 lit.
i) din Legea nr. 8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind
drepturile persoanelor cu dizabilităţi, art. 20 din Constituţia României, art. 34 din Convenţia
Europeană.Drepturilor Omului şi art. 33 din Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilităţi.
În probaţiune, reclamanta a solicitat ȋncuviinţarea probei cu înscrisurile depuse (f. 30-
50).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei (fila 57).
La data de 14.11.2016, pȃrȃta a formulat întâmpinare (f.108), prin care a invocat
excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prin raportare la temeiul de drept al cererii. În motivare, a
arătat că accesul la un dosar penal este reglementat de Codul de procedură penală, iar ȋn
această materie nu poate dispune instanţa civilă.
În subsidiar, pȃrȃta a arătat că acţiunea este neȋntemeiată, de vreme ce reclamanta nu
se numără printre persoanele prevăzute de Art. 94 C.proc.pen., astfel că nu poate avea acces la
dosarul penal nr. …./2014, ȋn calitatea sa de denunţător.
În probaţiune, pȃrȃta a solicitat ȋncuviinţarea probei cu înscrisurile depuse (f. 110).
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilităţii, invocate de pȃrȃtă prin
ȋntȃmpinare, instanţa o apreciază ȋntemeiată şi o va admite, pentru considerentele ce vor fie
expuse ȋn continuare.
La modul general, se reţine că, din punct de vedere terminologic, obligaţia de face
constă în îndatorirea subiectului pasiv de a efectua orice prestaţie pozitivă, cu excepţia celor
încadrate în categoria „a da”. În egală măsură, pentru a deveni aplicabil temeiul juridic
invocat de reclamantă – art. 1516 alin. 2 pct. 1 C.civ., se adaugă o cerinţă suplimentară
implicită, respectiv aceea că obligaţia de a face pretinsă să izvorască dintr-un raport juridic
obligaţional de drept civil. Această cerinţă se poate subȋnţelege şi din art. 2 alin. 1 şi 2 C.civ.,
potrivit cu care (1) Dispoziţiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale şi
nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. (2) Prezentul cod este alcătuit
dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se
referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.
Pe cale de consecinţă, nu orice obligaţie de a face poate fi dedusă controlului
instanţelor judecătoreşti civile, pe calea aleasă de reclamantă – art. 1516 alin.2 pct. 1 C.civ., ci
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
70
aceasta trebuie să izvorască dintr-un raport juridic obligaţional civil, cerinţa care nu se
ȋndeplineşte ȋn speţă, astfel cum se va arăta.
În concret, pȃrȃta a acţionat ȋn calitatea sa de componentă a autorităţii judecătoreşti,
făcȃnd aplicarea prevederilor Art. 94 C.proc.pen., refuzȃnd să ȋi asigure accesul reclamantei –
fundaţie ce are printre obiective inclusiv apărarea şi promovarea drepturilor persoanelor cu
dizabilităţi - la dosarul de urmărire penală nr. 165/P/2014, dosar ȋn care reclamanta a avut
calitatea de denunţător şi ȋn care s-a dispus ȋn mod succesiv clasarea.
Din acest punct de vedere, legalitatea refuzului pȃrȃtei de a permite accesul
reclamantei la acest dosar poate fi verificată doar ȋn două modalităţi : pe de-o parte, din
perspectiva dreptului penal, pe cale acţiunilor specifice ce puteau fi formulate ȋmpotriva
acestui refuz; pe de altă parte, de către instanţa de contencios administrativ, făcȃnd aplicarea
Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, faţă de calitatea
reclamantei de fundaţie de interes public şi valorile de interes public ocrotite de aceasta –
finalitatea demersului său de a obţine acces la respectivul dosar de urmărire penală, respectiv
apărarea persoanelor cu dizabilităţi.
Sub acest aspect, ȋnsă, se reţin cu prioritate clarificările aduse de reprezentantul
reclamantei la termenul de judecată, la solicitarea expresă a instanţei ȋn sensul de a se preciza
dacă acţiunea se ȋntemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 (aspect ce ar fi atras competenţa
materială a instanţei de contencios administrativ). Astfel, reprezentantul reclamantei a
precizat expres faptul că acţiunea nu se ȋntemeiază pe acest act normativ şi a cerut analiza
exclusiv din perspectiva art. 1516 alin. 1 pct. 2 C.civ., de către instanţa civilă. Din acest punct
de vedere, faţă de principiul disponibilităţii, care nu poate fi ȋnfrȃnt de instanţă cȃt priveşte
calificarea acţiunii, prin raportare şi la reprezentarea reclamantei prin avocat, se constată că,
urmare a inexistenţei unei obligaţii civile de a face ȋn sarcina pȃrȃtei, acţiunea este
inadmisibilă.
Nu ȋn ultimul rȃnd, instanţa reaminteşte reclamantei că modul de dezlegare a prezentei
cauze este ȋn deplină concordanţă atȃt cu Art. 6 CEDO – liberul acces la justiţie, cȃt şi cu Art.
2 şi 3 CEDO invocate de reclamantă ȋn acţiunea introductivă, din două considerente. Pe de-o
parte, instanţa nu neagă calitatea procesuală activă a reclamantei ȋn prezenta acţiune, făcȃnd
corecta a aplicare a jurisprudenţei CEDO – cauza Valentin Cȃmpeanu c. Romȃniei,
reclamanta acţionȃnd ȋn mod legitim, ȋn calitatea sa de fundaţie, pentru protecţia persoanelor
cu dizabilităţi. Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat mai sus, reclamantei ȋi rămȃn deschise
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
71
alte căi de a-şi vedea soluţionată pe fond prezenta acţiune, pentru valorificarea drepturilor
protejate de Convenţie – respectiv, ȋn faţa instanţei de contencios administrativ sau uzȃnd de
căile deschise potrivit dreptului penal, cu respectarea condiţiilor legale.
Concluzionȃnd, pentru toate argumentele arătate, instanţa urmează a admite excepţia
inadmisibilităţii, invocată de pȃrȃtă, şi va respinge acţiunea ca inadmisibilă.
10. Hotărâre care să ţină loc de act autentic. Calitate procesuală pasivă. Moştenitori
sezinari.
În realitate, conform art. 1125 C. civ., pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra
patrimoniului succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi dreptul de a administra
acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.
De asemenea, conform art. 1127 alin. 2 C. civ., până la intrarea în stăpânirea de fapt
a moştenirii, moştenitorul legal nesezinar nu poate fi urmărit în calitate de moştenitor, de
unde rezultă că moştenitorii sezinari, aşa cum sunt şi toţi pârâţii (soţia supravieţuitoare şi
descendenţii), pot fi urmăriţi în calitate de moştenitori nu doar înainte de emiterea
certificatului de moştenitor, dar chiar înainte de intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii.
Prin urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este neîntemeiată, atât pârâta
G.D., cât şi ceilalţi pârâţi, toţi în calitate de moştenitori sezinari, având calitate procesuală
pasivă chiar dacă nu a fost încă emis certificatul de moştenitor.
Sentinţa Civilă nr. 10553/19.09.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la data de X/2015,
reclamantul a chemat în judecată pe pârâta G.D., solicitând pronunţarea unei hotărâri care să
ţină loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele situate în Bucureşti (...)
sectorul 2.
În motivare, a arătat că a încheiat cu pârâta şi cu soţul acesteia, defunctul G.I.D., un
antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele mai sus arătate, achitând cu acea
ocazie întregul preţ al vânzării.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
72
A mai arătat faptul că termenul până la care trebuia încheiat contractul de vânzare-
cumpărare era X/2015, dar că pârâta şi soţul acesteia nu şi-au îndeplinit obligaţiile.
În drept, a invocat art. 1516, art. 1528 C. civ.
A anexat înscrisuri.
Pârâta G.D. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
A arătat că înainte de împlinirea termenului până la care trebuia încheiat contractul de
vânzare-cumpărare, X/2015, a luat legătura cu reclamantul şi l-a anunţat că a găsit un
cumpărător care oferă un preţ mai bun şi că, deşi iniţial reclamantul nu a avut nimic
împotrivă, cu condiţia de a-şi recupera banii, ulterior acesta s-a răzgândit.
A solicitat şi suspendarea judecăţii până la finalizarea procedurii succesorale.
La data de X/2016, reclamantul şi-a modificat cererea, solicitând chemarea în judecată
şi a pârâţilor G.D.M. şi G.S.I. , copiii defunctului.
Printr-o completare a întâmpinării depusă la data de X/2016, pârâta G.D. a invocat
faptul că ea şi defunctul ei soţ s-au răzgândit în privinţa încheierii contractului de vânzare-
cumpărare şi că aveau acest drept, conform art. 7.2 din antecontract.
Această apărare a fost calificată drept excepţie de inadmisibilitate şi a fost pusă în
discuţia părţilor, alături de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată oral de pârâta
G.D., prin avocat.
Cererea de suspendare a judecăţii a fost discutată şi respinsă în şedinţa publică din
data de 19.09.2016, pentru motivele arătate cu acea ocazie.
Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii,
instanţa reţine:
Pârâta G.D. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive din perspectiva
faptului că procedura succesorală nu a fost încă finalizată şi a faptului că dovada calităţii de
moştenitor s-ar face numai cu certificatul de moştenitor, care încă nu a fost emis.
În realitate, conform art. 1125 C. civ., pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra
patrimoniului succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi dreptul de a administra
acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.
De asemenea, conform art. 1127 alin. 2 C. civ., până la intrarea în stăpânirea de fapt
a moştenirii, moştenitorul legal nesezinar nu poate fi urmărit în calitate de moştenitor, de
unde rezultă că moştenitorii sezinari, aşa cum sunt şi toţi pârâţii (soţia supravieţuitoare şi
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
73
descendenţii), pot fi urmăriţi în calitate de moştenitori nu doar înainte de emiterea
certificatului de moştenitor, dar chiar înainte de intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii.
Prin urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este neîntemeiată, atât pârâta
G.D., cât şi ceilalţi pârâţi, toţi în calitate de moştenitori sezinari, având calitate procesuală
pasivă chiar dacă nu a fost încă emis certificatul de moştenitor.
În ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii, reţinem că, în promisiunea bilaterală de
vânzare-cumpărare, art. 7.2, s-a prevăzut că „părţile sunt de comun acord ca, în cazul în care
promitent – vânzătorul se răzgândeşte oricând în termenul prevăzut mai sus (X/2015, n.n.), în
vederea semnării contractului de vânzare, acesta va remite promitent – cumpărătorului suma
primită cu titlu de preţ, părţile agreând încheierea unei convenţii de rezoluţiune a promisiunii
bilaterale de vânzare-cumpărare.
Se observă că părţile au înţeles să deroge de la dispoziţiile art. 1545 C. civ., conform
căruia dacă în contract este stipulat expres dreptul uneia dintre părţi sau dreptul ambelor
părţi de a se dezice de contract, cel care denunţă contractul pierde arvuna dată sau, după
caz, trebuie să restituie dublul celei primite.
În condiţiile acestui text, reclamantul ar fi fost protejat de posibilitatea pârâţilor de a se
răzgândi, având în vedere că aceştia ar fi trebuit să restituie dublul sumei primite.
Totuşi, norma fiind una supletivă, se poate deroga de la ea, ceea ce părţile au şi făcut.
Contrar susţinerilor reclamantului, reţinem că promitenţii – vânzători s-au răzgândit în
chiar termenul ce se împlinea la data de X/2015, iar acest fapt rezultă din însăşi neexecutarea
contractului până la acea dată. Părţile nu au stabilit în contract că răzgândirea trebuie să
îmbrace o formă anume, referirea la încheierea unei convenţii de rezoluţiune reprezentând
doar modul în care urma să se procedeze ulterior răzgândirii, iar nu o condiţie obligatorie de
formă a răzgândirii.
În aceste condiţii, reclamantul nu poate obţine suplinirea, pe cale judiciară, a
consimţământului pârâţilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În temeiul libertăţii contractuale, părţile au stabilit în contract dreptul promitenţilor –
vânzători de a se răzgândi, cu obligaţia lor de a restitui preţul primit.
Prin urmare, cererea reclamantului va fi respinsă, el având la îndemână doar
posibilitatea de a cere restituirea preţului.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
74
DREPT CIVIL – LITIGII CU PROFESIONIŞTI
1. Acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată. Reducerii onorariului de
avocat
În analiza caracterului rezonabil şi adecvat al unui onorariu avocaţial se ţine cont de
o serie de criterii, precum: complexitatea cauzei; miza (valoarea) procesului; numărul
termenelor de judecată la care a participat avocatul; dacă cererea de chemare în judecată a
fost admisă integral sau parţial; prestigiul avocatului; calitatea apărării acordate.
Or, raportând valoarea onorariului a cărui contravaloare se solicită prin prezenta la
criteriile antemenţionate, instanţa reţine că onorariul este disproporţionat, întrucât:
complexitatea cauzei a fost una medie; miza procesului a fost relativ însemnată; judecata în
primă instanţă s-a desfăşurat în 9 termene de judecată, cea din apel la un singur termen de
judecată, iar în recurs avocatul reclamanţilor nu s-a prezentat; cererea de chemare în
judecată a fost admisă în parte.
Desigur, cenzura instanţei de judecată aplicată în ceea ce priveşte cheltuielile de
judecată vizează exclusiv raportul procesual stabilit între reclamanţi şi pârâţi, fără a aduce
atingere raportului contractual stabilit de reclamanţi cu avocatul ales, raport juridic liber
consimţit de părţile acestuia, cât priveşte onorariul de avocat acceptat de beneficiarul
serviciului juridic prestat.
Sentința civilă nr.4158/30.03.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 29.12.2015, sub nr.
x/300/2015, reclamanţii DI şi DI au chemat în judecată pe pârâţii CLD şi ARA - A VIG SA,
pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige, în solidar, pârâţii la plata
sumei de 27.897 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/300/2010 al
Judecătoriei Sector 2.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au precizat, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti sub nr.x/300/2010 au
solicitat, în contradictoriu cu SC AR - A SA şi CLD, ca instanţa, prin hotărârea pe care o va
pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la plata, în solidar, a sumei de 400.000 lei, dintre care
100.000 lei reprezentând daune materiale şi 300.000 lei reprezentând daune morale.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
75
Prin sentinţa civilă nr.x/27.02.2013, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti,
pârâţii au fost obligaţi să achite reclamantului suma de 13.656 lei, reprezentând despăgubiri
materiale şi suma de 150.000 lei, reprezentând despăgubiri morale, iar reclamantei suma de
19.700 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi suma de 150.000 lei, reprezentând
despăgubiri morale, cheltuielile de judecata fiind solicitate pe cale separata.
În data de 12.06.2010, între reclamanţi şi CA A-M B s-a încheiat contractul de asistentă
juridică nr. x, având ca obiect acordarea de asistenţă juridică şi reprezentare reclamanţilor în
faţa Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, în dosarul având ca obiect pretenţii-despăgubiri pentru
prejudiciul suferit de către aceştia în accidentul de maşina din data de 15.08.2008.
Onorariul stabilit de părţi a fost de 10% din suma ce urma a fi acordata de către instanţa de
judecata prin soluţionarea cauzei, plata efectiva urmând a fi făcuta după ce reclamanţii vor
intra în posesia banilor de la pârâţi.
Ulterior încasării sumelor de bani stabilite de către instanţa de judecata prin hotărârea
judecătoreasca nr. 3103/27.02.2013, rămasa definitivă şi irevocabilă, au achitat onorariul de
avocat în cuantum de 33.335 lei, reprezentând 10% din suma cu care reclamanţii au fost
despăgubiţi.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1357, art. 194, art. 453 C.proc.civ., iar
în probaţiune au solicitat înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 1.442 lei (f. 21).
În data de 07.03.2016, pârâta SAR – A VIG SA a depus întâmpinare prin care a solicitat
reducerea pretenţiilor reclamanţilor la un cuantum rezonabil, în temeiul art. 451 alin.2.
C.proc.civ, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit jurisprudenţei CEDO cheltuielile de judecata urmează a fi recuperate numai în
măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui
cuantum rezonabil.
Obligarea la plata unui cuantum exagerat pentru onorariul de avocat, disproporţionat
de mare faţă de valoarea pricinii, durata procesului, de probele administrate în cauză, de
munca îndeplinită de avocat în directă legătură cu soluţionarea cauzei, constituie o sancţiune
prea aspră împotriva sa.
Dispoziţiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ. consacră prerogativa instanţei de a reduce un
astfel de onorariu, norma legală fiind menită să împiedice abuzul de drept, întrucât dreptul la
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
76
apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vedere căruia a fost
recunoscut de lege. În consecinţă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie
proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care
nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat.
Făcându-se aplicarea art. 451 alin. 2 C.proc.civ. nu se intervine în contractul de
asistenţă juridică, care îşi produce efectele de deplin între părţi, ci doar se apreciază în ce
măsura onorariul avocaţial trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de complexitatea
cauzei şi numărul de reprezentări în instanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 3103/27.02.2013, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti,
rămasa definitivă şi irevocabilă, instanţa a dispus obligarea pârâţilor din prezenta cauza la
plata către reclamanţi a sumei de 13.656 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi suma de
150.000 lei, reprezentând daune morale. Or, art. 453 C.proc.civ. prevede faptul că atunci când
cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi
poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar în alte speţe mult mai grave au fost
acordate cheltuieli de judecată într-un cuantum mai mic.
În drept, pârâta a invocat art. 205-208, 451 alin. 2 şi 453 C.proc.civ., iar în probaţiune
a solicitat înscrisuri.
Pârâtul CLD, deşi a fost legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în
instanţă pentru a-şi preciza poziţia procesuală.
Analizând cauza de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate
şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin sentinţa civilă nr. x/27.02.2013, pronunţată de Judecătoria Sector 2 în
dosarul nr. 25887/300/2010, a fost admisă, în parte cererea, formulată de reclamanţii DI şi DE
în contradictoriu cu pârâţii S.C. AR – A VIG S.A. şi CLD, fiind obligaţi pârâţii, în solidar, să
plătească reclamantului DI suma de 13.656 lei reprezentând despăgubiri materiale şi suma de
150.000 lei reprezentând despăgubiri morale, respectiv să plătească reclamantei DE suma de
19.700 lei reprezentând despăgubiri materiale şi suma de 150.000 lei reprezentând
despăgubiri morale (f. 8-14).
Judecata în primă instanţă s-a desfăşurat pe durata a 9 termene de judecată, fiind
amânată pronunţarea pe fondul cauzei de 3 ori, iar asupra obiecţiunilor din cauză o singură
dată.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
77
Prin decizia civilă nr. x/20.11.2013, pronunţată în apel de către Tribunalul Bucureşti, a
fost anulat ca netimbrat apelul declarat de CLD, fiind respins ca nefondat apelul formulat de
DE şi DI. Judecata în apel a avut loc la un singur termen de judecată, iar reclamanţii din
prezenta au fost asistaţi/reprezentaţi de avocat.
Prin decizia civilă nr. X/R/28.04.2014, pronunţată în recurs de către Curtea de Apel
Bucureşti, a fost respins recursul declarat de către S.C. AR – A VIG S.A., ca lipsit de interes.
Judecata recursului a avut loc la un singur termen de judecată, iar reclamanţii din prezenta nu
au fost asistaţi/reprezentaţi de avocat.
Între reclamanţii DI și DI, respectiv Cab. Avocat B A-M s-a încheiat contractul de
asistenţă juridică nr. x/12.06.2010, prin care doamna avocat B A-M s-a obligat să asigure
servicii de asistenţă juridică şi reprezentare, iar reclamanţii s-au obligat să achite un onorariu
în cuantum de 10% din valoarea despăgubirilor ce urmau a fi acordate, stipulându-se că plata
onorariului se va face ulterior încasării despăgubirilor (f. 15-16).
Prin chitanţele nr. 6-9, reclamanţii au achitat doamnei avocat B A-M suma de 33.335
lei (f. 22-25).
În drept, se impune a preciza prioritar că obligaţiile născute din faptele juridice
extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a
săvârşirii lor, conform art. 103 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ.1865, partea care cade în pretenţii va fi
obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar în dosarul nr. x/300/2010 părţile
care au căzut în pretenţii a fost pârâta din prezenta.
Totodată, când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va
aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând
face compensarea lor, potrivit art. 276 C.proc.civ.1865.
Cererea privind obligarea părţii care a căzut în pretenţii la plata cheltuielilor de
judecată poate fi formulată fie în cadrul respectivului proces, fie pe cale separată, iar
exercitarea acestui drept constituie o facultate şi nu o obligaţie. Totodată, împrejurarea că
onorariul avocaţial a fost achitat ulterior finalizării procesului este lipsită de relevanţă juridică
întrucât onorariul a fost plătit în baza unui contract de asistenţă juridică încheiat anterior
înregistrării dosarului nr. x/300/2010.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
78
Instanţa reţine că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată – în care este inclus şi
onorariul apărătorului părţii ce a avut câştig de cauză – îl reprezintă culpa procesuală a părţii
adverse, care prin atitudinea sa a condus la declanşarea litigiului.
Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor art. 1357 C.civ. rezultă că pentru
angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite, în mod
cumulativ, următoarele condiţii:
1. existenţa unui prejudiciu, întrucât nu poate exista răspundere civilă delictuală
dacă nu s-a produs un prejudiciu;
2. existenţa unei fapte ilicite, câtă vreme numai o faptă ilicită poate să atragă după
sine răspunderea civilă delictuală;
3. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, deoarece
pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur şi simplu, fără
legătură între ele, o faptă ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca
între faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel
prejudiciu;
4. existenţa vinovăţiei, dată fiind împrejurarea că nu este îndeajuns să fi existat o
faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această
faptă să fie imputabilă autorului ei.
În ceea ce priveşte analiza îndeplinirii condiţiilor mai sus enunţate în cauza de faţă,
instanţa constată întrunirea acestora câtă vreme reclamanţii au suportat un prejudiciu
(onorariul avocaţial), pârâţii au pierdut procesul, fiind în culpă procesuală (faptă
ilicită+vinovăţie), iar între prejudiciu şi faptă ilicită există o legătură de tipul cauză-efect.
Contractul încheiat de partea câştigătoare cu apărătorul său îşi va produce efectele şi
faţă de partea adversă, aceasta din urmă fiind obligată să plătească respectivul onorariu, deşi
ea personal nu a participat la negocierea lui; suntem deci în prezenţa unei excepţii de la
principiul conform căruia actul juridic îşi produce efectele numai între părţi, iar nu şi faţă de
terţe persoane (res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest). Această
excepţie se justifică prin prisma principiului reparării integrale a prejudiciului, ce guvernează
materia răspunderii civile delictuale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă
ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
79
În sistemul nostru de drept, sancţiunea (cu caracter general) care intervine în cazul
abuzului de drept constă din obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru
prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său,
potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Aşadar, în funcţie de situaţia concretă din speţă, instanţa îl poate obliga pe cel care
pierde procesul să suporte doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de
adversarul său, apreciind că acesta din urmă a săvârşit un abuz de drept atunci când şi-a dat
acordul pentru un onorariu avocaţial exagerat de mare – săvârşind deci o faptă ilicită culpabilă
şi prejudiciabilă, care îi angajează răspunderea civilă delictuală (diferenţa dintre onorariul
convenit şi suma pe care o va plăti cel ce a pierdut procesul reprezentând tocmai prejudiciul
suferit de acesta ca urmare a abuzului de drept săvârşit de adversarul său la momentul
stabilirii onorariului avocatului ales).
Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea ce câştigă litigiul are
dreptul de a obţine de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit
cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârşită de cel care a pierdut procesul constând în
declanşarea litigiului), dar tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea câştigătoare nu
poate obţine de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de
avocat (de data aceasta, fapta ilicită fiind săvârşită de partea câştigătoare şi constând din
exercitarea abuzivă a dreptului de a-şi angaja un apărător).
În acest sens, instanţa constată, aşa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a
Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa (Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august
2005, în Cauza Costin împotriva României, publicată in M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006,
Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza Străin şi alţii împotriva
României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, etc.), că şi în dreptul intern, partea
care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274
C.proc.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor
rezonabil. Aşadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani
care în mod real, necesar şi rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul în
timpul şi în legătura cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătura
strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi au fost
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
80
concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a
obţine serviciul avocatului ales în calitatea considerată, ca garanţie a succesului său.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activităţii
efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenţa litigiului sau şi reputaţia celui care
acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie şi previzibile, adică
să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta sa aibă dreptul de a
le contesta şi combate.
Aplicând aceste principii la cauza de faţă instanţa reţine că reclamanţii au solicitat
plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 27.897 lei, reprezentând onorariu avocat.
În analiza caracterului rezonabil şi adecvat al unui onorariu avocaţial se ţine cont de o
serie de criterii, precum: complexitatea cauzei; miza (valoarea) procesului; numărul
termenelor de judecată la care a participat avocatul; dacă cererea de chemare în judecată a fost
admisă integral sau parţial; prestigiul avocatului; calitatea apărării acordate.
Or, raportând valoarea onorariului a cărui contravaloare se solicită prin prezenta la
criteriile antemenţionate, instanţa reţine că onorariul este disproporţionat, întrucât:
complexitatea cauzei a fost una medie; miza procesului a fost relativ însemnată; judecata în
primă instanţă s-a desfăşurat în 9 termene de judecată, cea din apel la un singur termen de
judecată, iar în recurs avocatul reclamanţilor nu s-a prezentat; cererea de chemare în judecată
a fost admisă în parte.
Desigur, cenzura instanţei de judecată aplicată în ceea ce priveşte cheltuielile de
judecată vizează exclusiv raportul procesual stabilit între reclamanţi şi pârâţi, fără a aduce
atingere raportului contractual stabilit de reclamanţi cu avocatul ales, raport juridic liber
consimţit de părţile acestuia, cât priveşte onorariul de avocat acceptat de beneficiarul
serviciului juridic prestat.
Statuând în echitate, Judecătoria, în temeiul art. 274 alin. 3 C.proc.civ., va diminua
onorariul apărătorului reclamanţilor, de la suma de 27.897 lei la suma de 20.000 lei.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanţa va admite, în parte,
cererea de chemare în judecată şi va obliga pârâţii, în solidar, să plătească reclamanţilor suma
de 20.000 lei, reprezentând prejudiciu.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
81
2. Contract de leasing. Imposibilitatea restituirii prestațiilor în urma rezilierii
contractului
Conform art. 11 din OG 51/1997, rata de leasing reprezintă în cazul leasingului
financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului( şi nu din valoarea finanţată, n. i.) si
a dobânzii de leasing. Valoarea de intrare este preţul de achiziţie al bunului, preţ pe care in
mod firesc trebuie să îl suporte locatarul/utilizatorul.
Achitarea unui avans la momentul încheierii contractului de leasing diminuează rata
de leasing pe care o plăteşte periodic utilizatorul.
Din interpretarea dispoziţiilor OG nr. 51/1997, instanţa observă că, leasingul este un
contract sinalagmatic cu executare succesivă şi nu unul cu executare dintr-o dată întrucât
presupune prestaţii succesive eşalonate in timp, finanţatorul asigură dreptul de folosinţă
asupra unui bun, al cărui proprietar este, iar locatarul/utilizator, achită periodice rata de
leasing, contrar susţinerilor reclamantei.
Sancţiunea care intervine pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor izvorâte din
contractul de leasing este rezilierea şi nu rezoluţiunea. Ca atare, efectele desfacerii
contractelor de leasing se produc numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că prestaţiile deja
executate nu se mai restituie.
Sentința civilă nr. 5207/20.04.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă, la data
27.05.2015 sub nr.x/3/2015, reclamanta A SRL, prin administrator judiciar CI IG a solicitat
obligarea pârâtei ILR IFN SA la plata sumei de 211.920,59 euro, în lei la cursul BNR din ziua
plăţii, reprezentând avans achitat de reclamantă în baza mai multor contracte de leasing,
precum şi la plata dobânzii legale calculate de la introducerea cererii până la plata efectivă, cu
cheltuieli de judecată.
S-a arătat în motivare că părţile au încheiat un număr de 32 de contracte de leasing,
bunurile care au făcut obiectul acestora fiind recuperate de către pârâtă şi valorificate în mare
parte.
Întrucât reclamanta a achitat avans pentru achiziţionarea bunurilor respective şi şi-a
exprimat intenţia de a le achiziţiona la sfârşitul perioadei contractuale, achitând lunar
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
82
contravaloarea ratelor, până la 01.07.2014, consideră partea că este îndreptăţită să obţină
restituirea avansului.
Apreciază reclamanta că în cuprinsul ratei de leasing nu intră şi avansul întrucât
această valoare nu este finanţată de către societatea de leasing.
În plus, reclamanta arată că sumele pe care le-a achitat cu titlul de avans nu pot fi
compensate cu sumele pe care le datorează societăţii pârâte în contul clauzei penale, întrucât
societatea se află în procedura insolvenţei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.192, art.194 Cod procedură civilă.
Reclamanta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru iar cererea de chemare în
judecată a avut anexate înscrisuri (f. 14-88 dosar tribunal).
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a arătat în motivare, în esenţă, că toate contractele de leasing financiar încheiate cu
reclamanta au fost reziliate pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale ce reveneau acesteia,
rezilierea producând efecte pentru viitor şi nefiind admisibilă restituirea avansului, susţinerile
reclamantei neavând suport legal sau contractual.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. Cpc iar întâmpinarea nu a avut
anexate înscrisuri în susținere.
Reclamanta a formulat la data de 06.08.2015 răspuns la întâmpinare prin care a reluat
în principiu susţinerile din cererea iniţială.
Prin sentința civilă nr. 2570/20.10.2015 instanța a admis excepția necompetenței
materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului
3 București, în raport de sediul pârâtei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de
10.11.2015 sub același număr.
La termenul din 08.12.2015 pârâta a invocat excepția necompetenței materiale pe care
instanța a respins-o ca neîntemeiată. Totodată, pârâta a invocat excepția necompetenței
teritoriale, motivat de faptul că pârâta are sediul în sectorul 2 și nu în sectorul 3.
Prin sentința civila nr.17578/08.12.2015 s-a dispus declinarea soluționării cauzei in
favoarea Judecătoriei sector 2 Bucureşti unde a fost înregistrata la data de 07.01.2016, sub
nr.429/300/2016.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
83
Reclamanta şi parata au încheiat mai multe de contracte de leasing in perioada 2012-
2014, având ca obiect autovehicule. Contractele au fost reziliate ca urmare a neplăţii ratelor
de leasing.
Reclamanta a platit pentru in baza fiecărui contract sume reprezentând 10 % din
valoarea de intrare, cu titlu de avans şi solicită restituire sumei de 211920,59 euro, rezultată
din adiţionarea sumelor plătite in baza fiecărui contract.
Avansul achitat de utilizator este o sumă fixă din valoarea totală a contractului de
leasing pe care utilizatorul o plăteşte în momentul încheierii contractului.
Conform art. 11 din OG 51/1997, rata de leasing reprezintă în cazul leasingului
financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului( şi nu din valoarea finanţată, n. i.) si a
dobânzii de leasing. Valoarea de intrare este pretul de achiziţie al bunului, pret pe care in mod
firesc trebuie să îl suporte locatarul/utilizatorul.
Achitarea unui avans la momentul incheierii contractului de leasing diminuează rata de
leasing pe care o plateste periodic utilizatorul.
Din interpretarea dispoziţiilor OG nr. 51/1997, instanţa observă că, leasingul este un
contract sinalagmatic cu executare succesivă şi nu unul cu executare dintr-o dată întrucat
presupune prestatii succesive eşalonate in timp, finanţatorul asigură dreptul de folosinţă
asupra unui bun, al cărui proprietar este, iar locatarul/utilizator, achită periodice rata de
leasing, contrar susţinerilor reclamantei.
Sancţiunea care intervine pentru neexecutarea culpabilă a obligatiilor izvorate din
contractul de leasing este rezilierea şi nu rezoluţiunea. Ca atare, efectele desfacerii
contractelor de leasing se produc numai pentru viitor, ceea ce inseamnă că prestatiile deja
executate nu se mai restituie.
Art. 1554 alin 3 Cod civil stipulează explicit că in cazul rezilierii contractul încetează
pentru viitor.
Aşa fiind, este neintemeiată cererea reclamantei de restituire a sumei plătite cu titlu de
avans, intrucât prestatiile sale executate in baza contractelor reziliate nu sunt supuse restituirii.
3. Răspundere civilă delictuală. Daune morale
Cu privire la daunele morale, conform 1391 alin. (1) C.civ., în caz de vătămare a
integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
84
posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Cuantificarea întinderii acestora nu este rezultatul
unui cumul aritmetic, ca în cazul daunelor materiale, ci este lăsată la libera apreciere a
instanţei. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului, această apreciere se
traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru
prejudiciul moral suferit și are în vedere suferinţa pricinuită părţilor civile, consecinţele
negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate,
măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt şi, mai ales, vor fi
percepute consecinţele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoţional şi familial. În
plus, în ceea ce priveşte cuantumul acestor despăgubiri, instanţa de judecată trebuie să aibă
în vedere ca sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte
compensatorii, respectiv asemenea sume nu trebuie să constituie nici sancţiuni excesive
pentru autorii daunelor şi, implicit, a societăţilor de asigurare, nici venituri nejustificate
pentru victimele daunelor.
Sentința civilă nr. 8754/28.06.2016, definitivă
A.1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 14.01.2016, sub
număr de dosar x/300/2016, reclamantul IVM a solicitat instanţei de judecată, în
contradictoriu cu pârâta ADP B şi cu intervenientul NV ca, prin hotărârea ce se va pronunţa,
să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 225 lei cu titlu de daune materiale, 15000 euro
echivalent în lei la data plăţii cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată în cuantum de
880 lei reprezentate de onorariu avocat.
2. În motivare, reclamantul a arătat că la data de 22.07.2014, în jurul orelor 11.30,
intervenientul forţat NV conducea autoturismul marca SEAT cu nr. de înmatriculare CJ x y
pe str. Ghica Tei, sector 2 şi când a ajuns la intersecţia cu str. Maica Domnului a intrat în
coliziune cu motocicleta marca YAMAHA cu nr. PH x y condusă regulamentar de către IVM
pe această din urmă stradă, care la intersecţia a întâlnit indicatorul Drum cu prioritate. A
precizat că în urma coliziunii a rezultat avarierea celor două vehicule şi rănirea reclamantului,
în cauză fiind deschis dosarul penal cu nr. x/P/2014, care în calitate de persoană vătămată,
audiat fiind de către organele de poliţie a formulat plângere penală, iar conform Raportului de
expertiză medico-legală nr. x/2015 întocmit de INML Bucureşti a necesitat pentru vindecare
22-25 zile de îngrijiri medicale, leziunile nu i-au pus în pericol viaţa, iar în condiţiile unei
evoluţii favorabile nu determină infirmitate. A mai învederat reclamantul şi faptul că a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
85
contestat rezultatul raportului de expertiză întrucât a considerat că zilele de îngrijiri medicale
acordate sunt insuficiente raportat la perioada de 45 de zile cât a stat imobilizat. În
continuare, reclamantul a învederat faptul că în cauză a fost deschis dosarul penal nr.
x/P/2014 şi s-a început urmărirea penală in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de
vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. (1) C.pen, în urma
cercetărilor efectuate de către DGPMB-Brigada Rutieră fiind emis Referatul cu propunere de
clasare însuşit prin Ordonanţa din data de 14.09.015.S-a arătat şi faptul că potrivit schiţei de la
serviciul de sistematizare str. Ghica Tei figurează în planuri cu indicator Cedează trecerea, iar
din primele cercetări la faţa locului a rezultat vinovăţia administratorului drumului public,
care nu a respectat prev. art. 5 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 rep.
3. Cu privire la prejudiciul material și moral suferit, reclamantul a arătat că, în speță,
sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, prev. de art.
1349 și urm. C.civ, respectiv existența prejudiciului, a faptei ilicite săvârșite de ADP B care
avea obligaţia de a efectua lucrările de exploatare, întreţinere şi reparaţii a sistemului de
dirijare şi semnalizare rutieră, legătura de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum
și a vinovăției făptuitorului, sub forma culpei.
4. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1349 și urm. C.civ., precum şi
Regulamentul de Organizare şi funcţionare a Administraţiei Străzilor Bucureşti.
5. În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată
încuviințarea probei cu înscrisuri şi emiterea, în cadrul probei cu înscrisuri, a unei adrese către
PJS2 pentru înaintarea dosarului penal cu nr. x/P/2014, precum şi efectuarea unei noi
expertize medico legale, ţinând cont de obiecţiunile formulate de către reclamant şi
consemnate de organele de cercetare penală, în vederea determinării cu exactitate a întinderii
şi gravităţii vătămărilor.
6. Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri, în copii certificate pentru
conformitate cu originalul: ordonanță de clasare nr. 10724/P/2014 din 14.09.2015 (fil. 12),
referat cu propunere de clasare nr. x/2014 (fila 13), copie CI (fil. 14), tabel detaliat cu sumele
solicitate de reclamant cu titlu de daune materiale (fil. 15), bonuri şi chitanţe doveditoare ale
daunelor materiale solicitate, chitanţa reprezentând dovada achitării onorariului de avocat în
cuantum de 880 lei (fil. 18).
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
86
7. Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. 1
lit. i) din OUG nr. 80/2013.
B. 8. Legal citată, pârâta ASB nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei şi nu s-a
prezentat în instanţă pentru a-şi face apărări. Intervenientul NV a depus întâmpinare la
dosarul cauzei (fil. 16-17), prin care a solicitat instanţei de judecată să respingă cererea
reclamantului de chemare în judecată a unei alte persoane, faţă de dispoziţiile art. 68
C.proc.civ şi să dispună scoaterea sa din citativ.
C. 9. În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, probă
încuviinţată pentru reclamant la termenul de judecată din 09.05.2016. Instanţa a dispus la
acelaşi termen emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
Bucureşti în vederea comunicării, în copie, a dosarului cu nr. x/P/2014 dosar care a fost
înaintat la data de 23.05.2016 (fil. 45-96).
10. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea
situaţie de fapt:
11. La data de 22.07.2014, în jurul orelor 11.30, intervenientul forţat NV conducea
autoturismul marca SEAT cu nr. de înmatriculare CJ XY pe str. Ghica Tei, sector 2 şi când a
ajuns la intersecţia cu str. Maica Domnului a intrat în coliziune cu motocicleta marca
YAMAHA cu nr. PH XY condusă regulamentar de către IVM pe această din urmă stradă,
care la intersecţia a întâlnit indicatorul Drum cu prioritate. În urma coliziunii a rezultat
avarierea celor două vehicule şi rănirea reclamantului, în cauză fiind deschis dosarul penal cu
nr. x/P/2014. Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. x/2015 întocmit de INML
Bucureşti (fil.89-92 ), reclamantul a necesitat pentru vindecare 22-25 zile de îngrijiri
medicale, leziunile nu i-au pus în pericol viaţa, iar în condiţiile unei evoluţii favorabile nu
determină infirmitate. Reclamantul a contestat rezultatul raportului de expertiză întrucât a
considerat că zilele de îngrijiri medicale acordate prin acest raport de expertiză sunt
insuficiente raportat la cele 45 de zile cât a stat imobiziliat. În referatul cu prounerea de
clasare nr. x/2014 (fil. 13) s-a consemnat faptul că potrivit schiţei de la serviciul sistematizare
str. Ghica Tei figurează în planuri cu indicator Cedează trecerea, iar din primele cercetări la
faţa locului a rezultat vinovăţia administratorului drumului care nu a respectat prev. art. 6 pct.
6 din OUG nr. 195/2002. Prin Ordonanţa de clasare din data de 14.09.2015 (fil. 12) s-a dispus
clasarea cauzei cu privire la săvârşirea de către intervenientul forţat a infracţiunii prev. de art.
196 alin. (1), (2) şi (3) C.pen.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
87
12. Instanţa va avea în vedere la soluţionarea prezentei cauzei dispoziţiile legale incidente din
materia răspuderii civile delictuale.
13. Dispozițiile art. 1349 C.civ. prevăd obligația generală a oricărei persoane de a nu
aduce atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor
persoane. Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod
cumulativ, următoarele condiţii, care se desprind din dispozițiile art. 1357 alin. (1) C.civ.,
respectiv fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între
fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, cu precizarea că, potrivit
art. 1357 alin. 2 C.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
14. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa apreciază că
acţiunea formulată de către reclamant este neîntemeiată în parte, fiind întrunite toate condiţiile
răspunderii civile delictuale. Soluţia instanţei de judecată se întemeiază pe următoarele
argumente, hotărâtoare în formarea convingerii instanţei de judecată:
15. Cu privire la fapta ilicită, aceasta a constat în faptul că pârâta ADP B nu a
respectat obligaţiile stabilite în sarcina sa prin Regulamentul de organizare şi funcţionare,
respectiv art. 5 şi art. 7. Totodată, pârâta a încălcat şi prevederile art. 5 alin. (1) din OUG nr.
195/2002 potrivit cărora administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul
lucrărilor, conform competenţelor ce îi revin, cu avizul poliţiei rutiere, este obligat să
instaleze indicatoarea ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice,
conform standardelor în vigoare şi să le menţină în stare corespuzătoare. Astfel, raportat la
aceste prevedere, instanţa constată că în referatul cu propunerea de clasare nr. x/2014 (fil. 13)
s-a consemnat faptul că potrivit schiţei de la serviciul sistematizare str. Ghica Tei figurează în
planuri cu indicator Cedează trecerea, iar din primele cercetări la faţa locului a rezultat
vinovăţia administratorului drumului care nu a respectat prev. art. 6 pct. 6 din OUG nr.
195/2002. Consecinţa faptei ilicite a pârâtei (care, cu încălcarea obligaţiilor care îi reveneau
nu a exploatat şi întreţinut corespunzător sistemul de dirijare şi semnalizare rutieră, prin
faptul că de la faţa locului lipsea indicatorul Cedează trecerea, deşi acesta figura în schiţele
de la serviciul sistematizare) a constat în cauzarea unor leziuni traumatice ce au necesitat 22-
25 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. x/2015 din
06.04.2015 (fil. 89-92), iar raportul de cauzalitate a fost dovedit prin actele medicale aflate la
dosar, respectiv raportul de expertiză medico-legală. Vinovăţia pârâtei a fost, de asemenea,
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
88
probată, întrucât aceasta avea obligaţia de a asigura, potrivit reglementărilor legale în vigoare,
menţionate mai sus, exploatarea corespunzătoare a drumului public.
16. Prin urmare, instanţa constată că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate cele
patru condiţii necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei ADP B.
17. Conform art. 1381 C.civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparație, acest drept
născându-se din ziua producerii pagubei, iar dispozițiile art. 1387 reglementează întinderea
reparației în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, care trebuie să cuprindă,
după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este
împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă,
cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea
nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.
18. În dovedirea acestor cheltuieli, reprezentând daune materiale cauzate prin fapta
ilicită a pârâtei, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri constând în facturi şi chitanţe
(file 16-17), pe care instanța le va avea în vedere, deoarece este vorba despre sume care au
fost achitate pentru repararea prejudiciului rezultat din fapta ilicită.
19. În sfârșit, cu privire la daunele morale, conform 1391 alin. (1) C.civ., în caz de
vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru
restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Cuantificarea întinderii acestora nu
este rezultatul unui cumul aritmetic, ca în cazul daunelor materiale, ci este lăsată la libera
apreciere a instanţei. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului, această apreciere
se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru
prejudiciul moral suferit și are în vedere suferinţa pricinuită părţilor civile, consecinţele
negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate,
măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt şi, mai ales, vor fi
percepute consecinţele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoţional şi familial. În
plus, în ceea ce priveşte cuantumul acestor despăgubiri, instanţa de judecată trebuie să aibă în
vedere ca sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte
compensatorii, respectiv asemenea sume nu trebuie să constituie nici sancţiuni excesive
pentru autorii daunelor şi, implicit, a societăţilor de asigurare, nici venituri nejustificate pentru
victimele daunelor.
20. În cauza de față, acordarea daunelor morale este justificată raportat la suferința
fizică și morală pricinuită reclamantului în urma producerii accidentului rutier. Astfel, acesta
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
89
a avut nevoie de un număr de 22-25 de zile de îngrijiri medicale, iar din raportul de expertiză
medico-legală rezultă că a fost internat în perioada 22-25.07.2014. Cu toate acestea, instanța
constată că suma în cuantum de 15000 euro, cu titlu de daune morale, solicitată prin cererea
de chemare în judecată, este prea ridicată raportat la specificul cauzei și ar duce, astfel, la o
îmbogățire fără justă cauză a reclamantului. Fiind oricum imposibil de cuantificat suferinţa
reclamantului şi de stabilit un echivalent patrimonial al acesteia, instanţa apreciază că, în
funcţie de criteriile indicate şi de practica judiciară în materie, dar şi de faptul că, în
producerea accidentului, culpa pârâtei a fost una exclusivă, o despăgubire în cuantum de 7500
euro este adecvată, constituind o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de
către reclamant. Instanţa are în vedere faptul că, înafara concluziilor raportului de expertiză
medico-legală privind numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare, reclamantul nu a
administrat alte probe privind eventuala lipsă nejustificată de la serviciu, suferinţe morale în
plan familial, etc. astfel că nu se justifică acordarea unei sume mai mari.
4. Răspundere civilă contractuală. Condițiile operării compensației legale
Compensaţia reprezintă un mod de stingere a două obligaţii reciproce, până la
concurenţa celei mai mici dintre ele. Astfel, potrivit art. 1617 alin. 1 din noul C.civ.,
compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile,
oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri
fungibile de aceeaşi natură. Astfel, potrivit art. 1669 alin. 1 C.civ., când una dintre părţile
care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul
promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă
toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.
Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nu are efect constitutiv al dreptului de
proprietate în patrimoniul promitentului-cumpărător, ci părţile se obligă ca în viitor şi sub
condiţia perfectării actului autentic de înstrăinare, vânzarea-cumpărarea să se realizeze din
punct de vedere formal. În acest caz, vânzarea nu este perfectă cât timp contractul nu se
încheie în formă autentică, obligaţia fiecărei părţi constând în încheierea vânzării. Or,
neplata preţului stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare poate atrage fie
rezoluţiunea acestui antecontract, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi acordarea de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
90
daune interese, fie introducerea unei cereri de chemare în judecată prin care să se solicite
obligarea la plata preţului, pârâta nefiind în prezent în posesia unui titlu care să constate o
creanţă certă, lichidă şi exigibilă, context în care nu poate opera compensarea legală.
Sentința civilă nr. 7693/08.06.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 27.01.2016, sub nr.
x/300/2016, reclamanta MJC SI SA a chemat în judecată pe pârâta BF & A SRL, pentru ca
instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 51.580,17 lei,
reprezentând debit neachitat. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la dobânda legală
penalizatoare, calculată potrivit dispoziţiilor OUG nr. 13/2011, începând cu data exigibilităţii
acesteia şi până la data de 27.01.2016, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a precizat, în esenţă, următoarele:
La data de 01.09.2014 între părţi a fost perfectat contractul nr. x/01.09.2014, contract
având ca obiect obligaţia reclamantei de a vinde către pârâtă produse de balastiera: balast brut
şi nisip nespălat.
Conform dispoziţiilor art. 3 din contractul nr. x/01.09.2014, părţile contractante au
convenit asupra duratei, respectiv 24 de luni (01.09.2014 - 30.08.2016), iar prin art. 5 din
contract au fost stabilite condiţiile de plată, astfel: 5.1. Factura se face la sfârşitul fiecărei luni
pentru livrările din respectiva luna calendaristică; 5.2. Plata se va efectua prin virament
bancar, în maxim 30 de zile de la data facturării; 5.4. În situaţia în care, la scadenţa facturilor
emise conform art. 5.1., nu se efectuează viramentul în contul Vânzătorului, Cumpărătorul
datorează Vânzătorului daune moratorii (penalităţi) în valoare de 0,1 % pentru fiecare zi de
întârziere."
Şi-a îndeplinit cu exactitate şi întocmai obligaţia convenită, respectiv a furnizat, în
perioada 09.09.2014 — 01.10.2015 în beneficiul societăţii pârâtei produse de balastiera:
balast brut şi nisip nespălat. Debitul în cuantum de 51.580.17 lei a fost însuşit de către
societatea pârâtă prin semnătură şi ştampilă, nefiind contestat până în prezent.
În data de 05.10.2015, a primit de la pârâtă o adresă, prin care aceasta recunoaşte
prestarea de servicii de livrare balast, pentru perioada 01 mai 2015 — 25 septembrie 2015 şi,
întrucât nu a primit factura în acest sens, astfel cum părţile contractante au convenit, a
procedat la autofacturare. Cu aceasta ocazie au fost întocmite: factura MJC
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
91
0036/AUTF1/01.10.2015 în cuantum de 18.722,41 lei şi factura MJC
0036/AUTF02/28.10.2015 în cuantum de 446,50 lei.
În data de 13.11.2015, a expediat pârâtei notificarea nr. 58/13.11.2015, prin
intermediul BEJA PM PAV, prin care i-a adus la cunoştinţa situaţia de plată existentă în
contabilitatea sa, respectiv debitul pe care pârâta îl înregistrează. În data 16.11.2015, firma de
curierat din cadrul BEJA PM PAV, faţă de împrejurarea că la sediul social pârâta nu a fost
găsită, a efectuat procedura de comunicare a actului de procedura notificarea nr.
58/13.11.2015, prin "depunerea plicului în cutia poştală", " data prezentării 16.11.2015",
ocazie cu care a fost încheiat "procesul verbal de înmânare".
În data de 23.11.2015, prin intermediul unui e-mail, a primit de la pârâtă
adresa/23.11.2015, prin care i s-a solicitat să comunice documentele în original. Astfel, în
data de 04.11.2015, a fost întocmita "stornare la factura 032/01.09.2015".
În data de 11.12.2015, prin intermediul unui e-mail, a primit de la pârâtă
adresa/11.12.2015, prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că societatea pârâtă are în derulare
instrumente de plată, fără însă a prezenta vreun înscris în susținerea acestei afirmaţii.
Nerespectarea de către pârâtă a principalei obligaţii recunoscute şi acceptate în mod expres,
respectiv aceea de a achita preţul în cuantum de 51.580,17 lei, la data scadentă, i-a produs un
prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu pretenţiile menţionate în petitul acţiunii.
Pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăţie cu privire la
nerespectarea obligaţiilor contractuale, culpa acestuia fiind prezumată.
Executarea contractului presupune realizarea obiectului acestuia, aşa cum el a fost avut
în vedere de părţi la momentul formarii acordului lor de voinţă. Astfel, executarea în natură a
obligaţiei înseamnă executarea prestaţiei însăşi la care s-a obligat debitorul.
Reaua-credinţă a pârâtei este relevată în principal de faptul că refuză achitarea
debitului în condiţiile în care a livrat, în conformitate cu avizul de însoţire a mărfii şi a
bonului de cântărire, materialul în beneficiul pârâtei.
În drept, a invocat reclamanta prevederile art. 194 şi urm. C.proc.civ., art. 1170, 1178,
1182-1203, 1270, 1273, 1350, 1516, 1518, 1531 şi urm., 1530 C.civ, iar în probaţiune a
solicitat înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 2.137 lei, conform
OUG nr. 80/2013.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
92
În data de 09.02.2016, reclamanta a depus cerere de renunţare la judecata capătului 2
de cerere (f. 443).
În data de 15.04.2016, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea
cererii de chemare în judecată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată,
învederând, în esenţă, următoarele:
În primăvara anului 2014, DEP (asociat care deține 50% din părţile sociale ale pârâtei
şi administrator al acesteia), a început negocierile cu MJC în vederea vânzării unui teren
compus din mai multe loturi din extravilanul comunei Făget, jud. Timiș, terenul fiind o
balastieră din care se pot extrage nisip și pietriș, extracția de piatră naturală regăsindu-se între
obiectele de activitate ale reclamantei.
Ulterior, asociații reclamantei au adoptat Hotărârea AGA nr. 701/25.07.2014, prin care
au aprobat cumpărarea terenului sus-menţionat pentru suma de 1.140.000 lei.
În consecinţă, imediat după adoptarea Hotărârii AGA a reclamantei, în data de
28.07.2014, DEP, în calitate de promitent-vânzător și reclamanta, în calitate de promitent-
cumpărător, au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul din
localitatea Făget, pentru prețul de 1.140.000 lei, ce urma să fie plătit în următoarea
modalitate: avans de 260.000 lei la data semnării promisiunii; rata 1 de 100.000 lei până la
30.01.2015; rata 2 de 100.000 lei până la 28.02.2015; rata 3 de 100.000 lei până la
30.03.2015; rata 4 de 100.000 lei până la 30.04.2015; rata 5 de 100.000 lei până la
30.05.2015; rata 6 de 100.000 lei până la 30.06.2015; rata 7 de 100.000 lei până la
30.07.2015; rata 8 în valoare de 180.000 lei la data semnării contractului de vânzare.
Astfel, prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 28.07.2014, administratorul
pârâtei a devenit creditor al reclamantei, pentru suma totala de 1.140.000 lei, din care până la
data prezentei s-a achitat doar suma de 260.000, restul de 880.000 lei constituind creanţă
certă, lichidă şi exigibilă.
Reclamanta nu a plătit ratele stabilite drept pentru care administratorul pârâtei, DEP, a
demarat procedurile de recuperare a acestor creanțe, sens în care, în data de 04.08.2015, prin
încheierea pronunțată în dosarul nr. x/114/2015 de Tribunalul Buzău s-a încuviințat instituirea
sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor reclamantei. Ulterior, în data de 21.08.2015,
Tribunalul Buzău a pronunțat sentința civilă nr. x/2015 prin care s-a emis ordonanța de plată
pentru suma de 700.000 lei.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
93
Reclamanta, cu rea-credinţă, a uzat de prevederile Legii nr. 85/2014 şi a introdus prin
intermediul administratorului statutar BI, cerere de deschidere a procedurii insolvenţei (dosar
nr. x/2015 - Tribunalul Buzău) pentru a scăpa de iminenţa executării silite și pentru a
suspenda toate procedurile judiciare şi extrajudiciare pornite împotriva societăţii reclamante.
Procedura insolvenţei care s-a deschis fără respectarea procedurilor legale, în data de
25.09.2015, a fost în beneficiul reclamantei deoarece în tot acest timp a beneficiat de banii
inițial blocați în conturi, prin sechestru, iar după epuizarea lor, reclamanta a făcut cerere de
achiesare la opoziția depusa încă de la primul termen de DEP, opoziție care a şi fost admisă
după punerea ei în dezbatere publică la termenul din 19.01.2016.
La data de 18.03.2016, DEP, în dubla lui calitate aceea de creditor al reclamantei şi
asociat/administrator al pârâtei, încheie cu BIOTOP, un contract de cesiune de creanţă, prin
care cedează către BIOTOP o parte din creanţa sa totală de 880.000 lei, concret 51.580,17 lei
în favoarea BIOTOP, cesiune comunicată reclamantei în data de 22.03.2016, prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire.
Creanţa reclamantei care reiese din contractul de furnizare balast nr. 901/01.09.2014
nu este certă, lichidă şi exigibilă.
Avizele de expediție ale mărfurilor facturate nu au fost preluate de pârâtă prin
intermediul reprezentanților săi, sub semnătură de primire şi ştampilă. Semnăturile existente
pe avizele de expediție anexate la cererea reclamantei aparțin exclusiv prepușilor MJC,
operatori calculator.
De asemenea, nici facturile fiscale pe care le invocă reclamanta nu au fost recepţionate
de pârâtă, sub semnătura de primire şi ştampilă, astfel că nu îndeplinesc cumulativ toate
condiţiile stipulate de contract.
În drept, pârâta a invocat prevederile Codului civil, iar în probaţiune a solicitat
înscrisuri.
Analizând cauza de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate
şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
În fapt, între părţi s-a derulat o relaţie între profesionişti materializată în contractul nr.
x/01.09.2014 (f. 32-35, citat în continuare contract), în temeiul căruia reclamanta MJC SI SA,
în calitate de vânzător, s-a obligat să vândă anumite produse (balast brut şi nisip nespălat) în
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
94
favoarea pârâtei BF & A SRL, în calitate de cumpărător, cu obligaţia pentru aceasta din urmă
de a achita contravaloarea produselor în discuţie.
Contractul a fost semnat doar de către reclamantă, nefiind semnat şi de către pârâtă,
dar această împrejurare nu conduce la concluzia că între părţi nu s-a încheiat acest contract.
Astfel, în primul rând, pârâta nu a negat existenţa relaţiei contractuale, ci a confirmat-o prin
întâmpinare, iar această situaţie are natura juridică a unei mărturisiri judiciare neprovocate.
Totodată, prin adresa emisă în data de 23.11.2015, pârâta a făcut trimitere în mod
expres la contractul nr. x/01.09.2014 (f. 492). Aşadar, este neîndoielnic faptul că între părţi s-
a încheiat contractul nr. x/01.09.2014.
Durata contractuală a fost stabilită de părţi ca fiind 01.09.2014 - 30.08.2016 (art. 3.1
din contract), iar prin art. 5 din contract au fost stabilite condiţiile de plată, astfel: 5.1.
facturarea se face la sfârşitul fiecărei luni pentru livrările din respectiva luna calendaristică;
5.2. plata se va efectua prin virament bancar, în maxim 30 de zile de la data facturării; 5.3 în
cazul în care facturile sau celelalte documente care trebuie să însoţească transportul prezintă
date eronate, incomplete sau care contravin legii, cumpărătorul are dreptul de a sesiza aceste
nereguli vânzătorului în termen de 5 zile de la primirea lor, solicitând refacerea lor.
În acest sens, au fost emise următoarele facturi: MJC 0009/14.12.2014, pentru suma de
16.105,53 lei (f. 46-48); MJC 0015/04.04.2015 pentru suma de 14.621,46 lei (f. 49-50); MJC
0017/0018/21.05.2015 pentru suma de 1.684,27 lei (f. 51). De asemenea, însăşi pârâta a emis
autofacturile: AUTF1/28.09.2015 pentru suma de 18.722,41 lei (54-60); AUTF02/28.10.2015
pentru suma de 446,50 lei (f. 146-147).
Deşi a fost depusă la dosarul cauzei şi factura MJC 032/01.09.2015, reclamanta nu a
solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii acestei facturi, sens în care criticile pârâtei în
privinţa facturii în discuţie sunt irelevante în speţă.
Totodată, prin adresa emisă în data de 23.11.2015, pârâta a recunoscut faptul că
facturile i-au fost comunicate prin e-mail (f. 492), dar aceasta nu a probat că a făcut aplicarea
5.3 din contact, care prevede că în cazul în care facturile sau celelalte documente care trebuie
să însoţească transportul prezintă date eronate, incomplete sau care contravin legii,
cumpărătorul are dreptul de a sesiza aceste nereguli vânzătorului în termen de 5 zile de la
primirea lor, solicitând refacerea lor.
Prin antecontractul de vânzare cumpărare din data de 28.07.2014, fiindu-i acordată
dată certă de către CA „BC” sub nr. x/29.07.2014 (f. 464-466), numitul DEP, în calitate de
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
95
promitent-vânzător s-a obligat să vândă, iar pârâta din prezenta MJC SI SA, în calitate de
promitent-cumpărător, s-a obligat să cumpere o suprafaţă totală de terne de 48.800 mp din
extravilanul comunei Făget, jud. Timiş, în schimbul preţului de 1.140.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 696/21.08.2015, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.
x/114/2015, având ca obiect „ordonanţă de plată”, a fost admisă cererea formulată de DEP şi a
fost somată reclamanta din prezenta MJC SI SA să îi achite suma de 700.000 lei, în baza
antecontractului de vânzare cumpărare din data de 28.07.2014 (f. 474-476).
Cu toate acestea, prin sentinţa civilă nr. 1096/24.11.2015, pronunţată de Tribunalul
Buzău în dosarul nr. 2419/114/2015, a fost anulată ordonanţa emisă prin sentinţa civilă nr.
x/21.08.2015, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/114/2015, astfel cum rezultă
din informaţiile furnizate pe portalul instanţelor de judecată.
În data de 18.03.2016, numitul DEP, în calitate de cedent, a încheiat cu pârâta din
prezenta BF & A SRL, în calitate de cesionar, un contract de cesiune prin care pârâta a
dobândit împotriva reclamantei din prezenta o creanţă în cuantum de 51.580,17 lei (f. 485-
487), titlul invocat fiind antecontractul de vânzare cumpărare din data de 28.07.2014.
În drept, trebuie precizat, cu titlu preliminar, faptul că actele şi faptele juridice
încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot
genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după
caz, a săvârşirii ori producerii lor, conform art. 6 alin. 2 din actualul Cod civil.
Art. 1270 alin. 1 C.civ. reglementează principiul forţei obligatorii a contractului, pacta
sunt servanda. De asemenea, art. 1350 alin. 1 C.civ. statuează că orice persoană trebuie să îşi
execute obligaţiile pe care le-a contractat, în timp ce alin. 2 al aceluiaşi text legal prevede că
atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de
prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.
De asemenea, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a
obligaţiei, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în
întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fă a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se
cuvin: 1. Să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; 2. Să obţină, dacă
obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea
propriei obligaţii corelative; 3. Să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut
de lege pentru realizarea dreptului său, conform art. 1516 C.civ.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
96
Totodată, instanţa reţine că obligaţia de a plăti o sumă de bani constituie o obligaţie de
a face, al cărei creditor, în vederea obţinerii executării acesteia prin intermediul unei acţiuni în
justiţie, în materia răspunderii civile contractuale, nu-i revine decât sarcina de a proba
existenţa contractului şi executarea propriilor obligaţii, urmată de afirmarea neexecutării
obligaţiei de către debitor, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanţe de
plată faptul că între cele două părţi contractuale nu mai exista nicio obligaţie valabilă, aceasta
fiind stinsă anterior prin plată.
Cât priveşte condiţiile ce se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, pentru a fi angrenată
răspunderea civilă contractuală, acestea sunt: a) existenţa unei fapte ilicite ce constă în
nerespectarea unei obligaţii contractuale, aducându-se atingere unui drept subiectiv
patrimonial; b) existenţa unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere;
c) raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu; d) vinovăţia celui care săvârşeşte fapta
ilicită; e) punerea în întârziere a debitorului; f) inexistenţa unei clauze de neresponsabilitate.
În ceea ce priveşte analiza îndeplinirii condiţiilor mai sus enunţate în cauza de faţă, instanţa
constată că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a achita contravaloarea mărfii de
care a beneficiat (faptă ilicită), că această faptă ilicită a cauzat reclamantei un prejudiciu,
lipsind-o de suma de bani ce i se cuvenea (art. 1535 alin. 1 C.civ. – în cazul în care o sumă de
bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până
în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a
trebui să dovedească vreun prejudiciu, situaţie în care debitorul nu are dreptul să facă dovada
că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.), că între faptă
ilicită şi prejudiciu există o legătură cauzală directă şi necondiţionată, că vinovăţia pârâtei este
prezumată (art. 1.525 C.civ.), că pârâta este de drept în întârziere (art. 1523 lit. d C.civ.), iar
părţile nu au prevăzut în contract nicio clauză de neresponsabilitate.
Este adevărat faptul că pârâta a notificat reclamanta, în data de 23.11.2015, în sensul
că există diferenţe între evidenţele contabile ale părţilor contractante, susţinând că mai întâi ar
trebui conciliate cantităţile livrate, ceea ce denotă faptul că părţile nu ar avea aceeaşi opinie cu
privire la cantitatea de marfă livrată.
Cu toate acestea, reclamanta, în calitate de creditor, a dovedit existenţa contractului şi
îndeplinirea obligaţiilor contractuale, în sensul că a probat prin înscrisuri (avize de însoţire a
mărfii) livrarea anumitor cantităţi de marfă, câtă vreme pârâta, în calitate de debitor, nu a
indicat cantităţile de materiale pe care le-a primit, ci s-a limitat a susţine că nu a primit avizele
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
97
de însoţire a mărfii. Mai mult decât atât, însăşi pârâta a precizat că nu a preluat marfa de la
reclamantă, ci aceasta a fost preluată direct de către beneficiarul final, sens în care instanţa
constată că pârâta nici măcar nu a verificat cantitatea de marfă recepţionată‚ aprecierile sale
cu privire la faptul că nu ar fi primit integral marfa facturată fiind lipsite de orice suport
probator.
Or, dacă existau neconcordanţe între cantităţile de marfă vândută şi cumpărată, avizele
de însoţire a mărfii nereflectând realitatea, pârâta trebuia şi putea să probeze existenţa acestor
neconcordanţe, prin depunerea unor probe din care să rezulte cu exactitate cantităţile de marfă
livrate, dar pârâta nu a procedat într-o asemenea manieră, astfel că apărările sale sunt pur
formale şi nu pot fi reţinute.
Pe de altă parte, câtă vreme însăşi pârâta a emis două autofacturi pentru sumele de
18.722,41 lei şi 446,50 lei, apărarea acesteia în sensul că nu ar avea caracter cert, lichid şi
exigibil creanţa invocată de către reclamantă, cel puţin din perspectiva acestor două facturi,
apare ca fiind vădit neîntemeiată.
Cum reclamanta a reuşit să facă dovada pozitivă şi verosimilă a faptului alegat,
instanţa, va admite cererea şi va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 51.580,17 lei,
reprezentând contravaloare marfă.
Apărarea pârâtei cu privire la faptul că ar fi intervenit compensarea legală între părţi
pentru suma în discuţie, ca efect al cesiunii de creanţă din data de 18.03.2016, este
neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Compensaţia reprezintă un mod de stingere a două obligaţii reciproce, până la
concurenţa celei mai mici dintre ele. Astfel, potrivit art. 1617 alin. 1 din noul C.civ.,
compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile,
oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri
fungibile de aceeaşi natură.
Cerinţele prevăzute de legiuitor pentru a opera compensaţia legală, prevăzute de art.
1615 C.civ., sunt următoarele: 1) reciprocitatea creanţelor (aceleaşi persoane având,
concomitent, calitatea de creditor şi de debitor una faţă de cealaltă); 2) creanţele să aibă ca
obiect bunuri fungibile de aceeași natură; 3) creanţele să fie certe, lichide şi exigibile.
În cauză nu poate opera compensaţia legală, deoarece reclamanta şi pârâta nu au
concomitent calitatea de creditor şi debitor, unul în raport cu celălalt, pârâta nefiind în posesia
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
98
unui titlu care să constate o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Astfel, potrivit art. 1669 alin. 1 C.civ., când una dintre părţile care au încheiat o
promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă
parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte
condiţii de validitate sunt îndeplinite.
Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nu are efect constitutiv al dreptului de
proprietate în patrimoniul promitentului-cumpărător, ci părţile se obligă ca în viitor şi sub
condiţia perfectării actului autentic de înstrăinare, vânzarea-cumpărarea să se realizeze din
punct de vedere formal. În acest caz, vânzarea nu este perfectă cât timp contractul nu se
încheie în formă autentică, obligaţia fiecărei părţi constând în încheierea vânzării.
Ceea ce se naşte odată cu antecontractul de vânzare-cumpărare în patrimoniul fiecărei
părţi este obligaţia de a vinde, pe de o parte, respectiv obligaţia de a cumpăra, de cealaltă
parte, obligaţii care, dacă nu sunt respectate, dau naştere la dezdăunări (daune-interese), şi
acestea admisibile în limitele legale. Astfel, dacă obligaţia de înstrăinare nu este respectată de
promitentul-vânzător, promitentul-cumpărător este îndrituit să solicite - sub condiţiile ca
lucrul să se mai găsească în patrimoniul promitentului-vânzător şi să nu existe alte
impedimente legale - obligarea acestuia la perfectarea vânzării prin pronunţarea unei hotărâri
care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi care va avea caracter constitutiv de
drepturi, transferul proprietăţii operând la data rămânerii definitive a acesteia. Totodată,
promitentul-vânzător poate solicita rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, cu
acordarea de daune interese.
Or, neplata preţului stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare poate atrage fie
rezoluţiunea acestui antecontract, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi acordarea de
daune interese, fie introducerea unei cereri de chemare în judecată prin care să se solicite
obligarea la plata preţului, pârâta nefiind în prezent în posesia unui titlu care să constate o
creanţă certă, lichidă şi exigibilă, context în care nu poate opera compensarea legală.
5. Răspundere civilă delictuală. Neîntrunirea condițiilor antrenării răspunderii.
Vinovăţia este un proces psihic complex, care implică un element intelectiv, de
conştiinţă şi un element volitiv, de voinţă. Vinovăţia este o atitudine subiectivă a omului faţă
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
99
de o anumită faptă concretă şi faţă de urmările acesteia şi nu o atitudine subiectivă, generică,
teoretică, ideală.
Elementul intelectiv constă în reprezentarea în conştiinţa omului a urmărilor faptei pe
care a săvârşit-o sau pe care urmează să o săvârşească. Prin urmare, vinovăţia, indiferent de
forma ei, presupune un anumit nivel de cunoaştere, de conştiinţă, a semnificaţiei faptei sale şi
a urmărilor acesteia. Fără acest element nu poate fi vorba de vinovăţie şi prin urmare nu
poate lua naştere obligaţia de a repara prejudiciul cauzat cuiva.
Elementul volitiv este concretizat în actul psihic de deliberare şi decizie cu privire la
comportamentul ce urmează să fi avut loc. Prin urmare, procesul volitiv are două faze:
deliberarea şi decizia. Este momentul în care autorul se decide pentru săvârşirea faptei
ilicite. Factorul volitiv este precedat de factorul intelectiv, acesta din urmă constituind
premisa celui dintâi. După cum se observă, între cei doi factori analizaţi – intelectiv şi volitiv
– există o strânsă legătură, o strânsă unitate. Astfel, factorul intelectiv, de conştiinţă nu
produce vinovăţie prin el însuşi, câtă vreme nu a fost urmat de o hotărâre contrară ordinii de
drept.
Aşadar procesul intelectiv este o condiţie necesară a vinovăţiei, dar nu suficientă, sens
în care săvârşirea faptei ilicite trebuie să fie decisă de cel care o săvârşeşte, realizarea
acesteia fiind executarea unei hotărâri luate deliberat de către o persoană.
Sentința civilă nr. 4890/13.04.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 28.01.2016, sub nr.
x/300/2016, reclamanta RA a chemat în judecată pe pârâta DCPNMB pentru ca instanţa, prin
hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de
despăgubiri pentru prejudiciul moral urmare a încălcării dreptului la viaţă si/sau aplicării de
tratamente degradante şi/sau încălcării dreptului la demnitate, constând în stare de disconfort,
anxietate, pierderea încrederii în protecţia la care are dreptul din partea autorităţilor statului,
stare permanentă de teamă, nesiguranţă, surescitare şi alte stări asociate, produs prin fapta
ilicita constând în încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează atribuţiile pârâtei.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
100
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data
de 28.10.2015 şi până la data achitării sale integrale, precum şi la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a susţinut, în esenţă, următoarele:
Este asociat unic al S. “T-CI” SRL, apartamentul nr. x situat în Bucureşti bld. I.C. B,
nr. x/y, et.x, sector 3 fiind proprietatea societăţii sale.
Imobilul situat Bucureşti bld. I.C. B, nr. x/y, et. x, sector 3 se învecinează cu imobilul
din str. B, nr. x, sector 3, proprietate a MB şi administrat de pârâtă, imobilul situat în str. B
fiind în ruină, încadrat în clasa I risc seismic, iar prăbuşirea acestuia poate cauza şi prăbuşirea
imobilului proprietatea reclamantei.
Această situaţie de fapt a fost reţinută prin sentinţa civilă nr. x/21.06.2005, pronunţată
de Judecătoria Sector 5 Bucureşti (irevocabilă) şi prin sentinţa civilă nr. x/21.06.2013,
pronunţată de Judecătoria Sector 6 (irevocabilă), hotărâri prin care MB şi AFI, au fost
obligaţi, printre altele, să procedeze la consolidarea construcţiei din Bucureşti, str. B, nr. x,
sector 3, cele două instituţii refuzând executarea hotărârilor.
La data de 15.05.2013, o alta prăbuşire de imobile, de asemenea proprietatea MB şi în
administrarea AFI, de la adresele str. B, nr. x si nr. y, sector 3, a agravat situaţia imobilului
învecinat din str. B, nr. x şi a sporit riscul de prăbuşire a acestuia, cu antrenarea proprietăţii
societăţii reclamantei.
Paralel cu demersurile in justiţie, s-a adresat diverselor autorităţi ale statului roman spre
a lua masurile necesare pentru înlăturarea situaţiei de risc la adresa bunurilor si vieţii
reclamantei, creata de vecinătatea imobilului ruinat din str. B, nr.x, sector 3.
În data de 18.06.2012, a sesizat pârâta asupra situaţiei imobilului (monument istoric)
situat la adresa din Bucureşti, str. B, nr.x, precum si asupra refuzului autorităţilor
administraţiei publice locale de a respecta legea si hotărârile judecătoreşti.
La data de 25.03.2013, ca urmare a unei noi prăbuşiri de materiale de construcţie pe
acoperişul proprietăţii societăţii ale, a sesizat din nou pârâta.
La ambele solicitări de intervenţie, pârâta a refuzat deschis să intervină, recomandându-i
reclamantei să urmeze calea executării silite împotriva AFI şi relevând obligaţiile pe care
trebuie să le îndeplinească chiar aceasta entitate de drept public, iar nu măsurile concrete pe
care le-a luat sau urma sa le ia pentru a asigura protecţia monumentului istoric “conservat” de
MB şi AFI, implicit a bunurilor şi vieţii sale.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
101
La data de 28.10.2015 a informat pârâta din nou despre situaţia din zonă, fără însă a
primi vreun răspuns din partea acesteia.
Răspunderea pârâtei în domeniul protecţiei monumentelor istorice rezultă din dispoziţiile art.
26, 36, 45 şi 47 din Legea nr. 422/2001.
Pârâta nu şi-a făcut datoria pentru care a fost creată, respectiv: nu a întreprins nicio
măsură vizibilă, cu urmări concrete, pentru a preveni prăbuşirile din str. B, afectând şi
imobilul proprietatea sa, deşi a fost în repetate rânduri atenţionată; nu a acordat nicio protecţie
monumentelor istorice pe care le gestionează în zona str. B şi adiacentă, prin aceasta
încălcând drepturile şi libertăţile sale fundamentale; nu şi-a asumat în vreun fel concret
responsabilitatea situaţiei create de starea imobilelor din str. B.
Fapta ilicita a pârâtei (neintervenția sa, în limita propriilor obligaţiilor şi atribuţii legale, atât
pentru înlăturarea situaţiei de risc major din zona str. B şi adiacentă, cât şi, punctual, pentru
prevenirea atentatului continuu la bunurile şi viaţa sa, reprezentat de ruina clădirii –
monument istoric din str. B, nr.x, sector 3) i-au produs un prejudiciu moral, constând, între
altele, în starea de profundă dezamăgire şi neîncredere în autoritățile statului roman, în
persoana şi activitatea pârâtei.
În final, reclamanta a învederat că lungul conflict cu autorităţile statului i-au afectat
sănătatea fizica şi mentală.
Pârâta, deşi a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa
instanţei, dar a transmis concluzii scrise pentru a-şi exprima poziţia procesuală faţă de cererea
reclamantei. În esenţă, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia
lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că nu a încălcat nicio obligaţie stabilită de lege
în sarcina sa.
Analizând cauza de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate
şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
În fapt, reclamanta RA are calitatea de asociat unic la Societatea T CI SRL, astfel cum
rezultă din extrasul ONRC aflat la dosarul cauzei (f. 17-18).
Societate T CI SRL are calitatea de proprietar al imobilului situat în Bucureşti, bld. IC B, nr.
x/y, sector 3, potrivit extrasului de carte funciară (f. 61-62).
Prin sentinţa civilă nr. x/21.06.2005, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5
Bucureşti în dosarul nr. x/2004, irevocabilă, a fost admisă acţiunea formulată de către
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
102
reclamanta SC TCI SRL, în contradictoriu cu pârâta AFI, dispunându-se, printre altele,
obligarea pârâtei să: ia măsuri de securizare a accesului în imobilul din str.B nr. x, sector 3
Bucureşti, astfel încât să fie împiedicată pătrunderea şi şederea de persoane fără drept în
imobil; să consolideze imobilul din str. B nr. x, sector 3 Bucureşti, pentru a evita păgubirea
imobilului alăturat, aflat în proprietatea reclamantei,ap.x din bld. IC B, nr. x/y, sector 3
Bucureşti; să ia măsuri de igienizare a imobilului din str. B nr. x, sector 3 Bucureşti (f. 20-21);
Prin sentinţa civilă nr.x/21.06.2013, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în
dosarul nr.x/303/2012, modificată prin decizia nr. x/13.02.2014, pronunţată în apel de
Tribunalul Bucureşti, irevocabilă, a fost admisă în parte cererea formulată-modificată de
reclamanta SC TCI SRL, în contradictoriu cu pârâtul MB – prin Primar General, dispunându-
se, printre altele, obligarea pârâtului: să consolideze construcţia situată în Bucureşti str. B nr.
x sector 3 cu respectarea normelor legale incidente în materia construcţiilor având în vedere şi
specificul acestei construcţii (monument istoric şi clădire prezentând risc seismic); să refacă
zidul comun dintre construcţiile situate în Bucureşti str. B nr.x sector 3 şi în Bucureşti bd. I.C.
B nr. x/y , ap. X, sector 3 prin umplerea golurilor din acest zid; să igienizeze imobilul situat în
Bucureşti str. B nr. x sector 3; să achite reclamantei sumei de 2.000 lei/lună reprezentând
daune materiale începând cu data de 22.06.2012 până la data îndeplinirii de către pârât a
obligaţiilor mai sus stabilite; să plătească reclamantei şi suma de 1000 lei/lună reprezentând
daune materiale începând de la data de 01.04.2013 până la data îndeplinirii de către pârât a
obligaţiilor de a face stabilite în sarcina acestuia (f. 22-29).
Imobilului construcţie situat în Bucureşti str. B nr. x sector 3 aparţine statului, astfel
cum s-a reţinut în considerentele sentinţei civile nr. 3984/21.06.2005, pronunţată de
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr.x/2004. Prin această sentinţă s-a reţinut că, la
nivelul anului 2005, imobilul situat în str. B nr. x, aparţinând statului, se afla într-o avansată
stare de degradare datorată persoanelor care îl ocupau, dar şi vechimii sale, starea de ruină a
acestui imobil afectând imobilul deţinut în proprietate de către reclamantă.
Prin hotărârea Gotcu şi alţii împotriva României pronunţată de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în data de 27.09.2011, par. 14, Curtea a constatat că autorităţile nu au
depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare întocmai şi la timp hotărârea
pronunţată în favoarea reclamantei din prezenta cauză (sentinţa civilă nr.x/21.06.2005
pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2004). În consecinţă,
reţinându-se încălcarea art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
103
din Protocolului nr. 1, Curtea a hotărât că, dacă hotărârea nu va fi pusă în executare de către
Statul Român în termen de 3 luni de la data pronunţării acestei hotărâri (27.12.2011), acesta
să plătească reclamantei suma de 35.000 euro reprezentând contravaloarea pierderii de
valoare a imobilului reclamantei cauzat de neexecutarea hotărârii pronunţate în favoarea
reclamantei.
Societatea TCI SRL a formulat cerere de executare silită a sentinţei civile nr.
x/21.06.2005, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr.x/2004,
formându-se dosarul de executare nr. x/2013 al BEJA (f. 30), respectiv a sentinţei civile
nr.x21.06.2013, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr.
x/303/2012, formându-se dosarul de executare nr.x/2015 al BEJA (f. 31-32).
Societatea TCI SRL a realizat mai multe sesizări către Ministerul Culturii şi
Patrimoniului Naţional (în data de 18.06.2012, f. 37; în data de 25.03.2013, f. 40-41; în data
de 28.10.2015, f. 46), cu privire la situaţia imobilului din Bucureşti, str. B, nr. x, sector 3,
răspunzându-i-se de către pârâtă, în sensul că reclamanta este titularul unor titluri executorii
iar pârâta nu are calitatea de proprietar sau administrator al imobilului antemenţionat (f. 43-
45)
În considerentele sentinţei civile nr. x/21.06.2013, pronunţată de către Judecătoria
Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/303/2012, s-au reţinut următoarele:
„Prin adresa din data de 21.09.2012, Ministerul Afacerilor Externe a comunicat instanţei că,
din răspunsul autorităţilor, a reieşit că securizarea imobilului a avut loc, iar procedura
necesară consolidării imobilului era în curs de derulare, fiind necesară organizarea unor
proceduri de achiziţii publice privind proiectarea şi respectiv realizarea lucrărilor de
consolidare, urmând a depăşi termenul de 3 luni stabilit prin hotărârea CEDO. Totodată,
Ministerul Afacerilor Externe a achitat echivalentul în lei al sumelor la care Statul Român a
fost obligat.
Pârâtului MB, în calitate de proprietar, îi revine obligaţia de a-şi exercita dreptul de
proprietate astfel încât să nu îl afecteze pe cel al reclamantei, în caz contrar răspunderea sa
putând fi atrasă în baza art. 1378 N.C.civ. şi art. 36 lit. b din Legea nr. 422/2001, iar faptul că
pârâtul are un administrator al fondului imobiliar, şi anume CGMB-AFI, nu este de natură a-l
exonera de obligaţiile care îi incumbă faţă de reclamantă, aspectul privitor la persoana prin
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
104
care pârâtul înţelege să îşi execute obligaţiile ţine exclusiv de raportul dintre pârât şi CGMB-
AFI.
Dispoziţiile art. 36 alin. 1 lit. b din Legea nr. 422/2001 privind protejarea
monumentelor istorice prevăd că, în scopul protejării monumentelor istorice, proprietarii şi
titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt
obligaţi să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii
curente şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii, încălcarea acestor dispoziţii atrăgând
inclusiv răspunderea civilă şi materială, potrivit art. 53 din acelaşi act normativ.
În cauză, instanţa constată că pârâtul, în calitate de proprietar al imobilului situat în str.
B nr. x, nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii, construcţia fiind debranşată de la utilităţi, invadată
de moloz şi gunoaie, fiind în stare de colaps, iar o suprafaţă de zidărie de cărămidă căzând
peste partea de pod neamenajată a apartamentului nr. x aparţinând reclamantei, producând
străpungerea acoperişului reclamantei. Astfel, instanţa constată că, prin omisiunea pârâtului,
construcţia aparţinând reclamantei a fost afectată.”
În drept, răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligaţional care
izvorăşte dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o
altă persoană chemată să răspundă are obligaţia de a repara paguba pricinuită.
Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor art. 1357 C.civ. rezultă că pentru
angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite, în mod
cumulativ, următoarele condiţii:
-existenţa unui prejudiciu, întrucât nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a
produs un prejudiciu;
-existenţa unei fapte ilicite, câtă vreme numai o faptă ilicită poate să atragă după sine
răspunderea civilă delictuală;
-existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, deoarece pentru a fi
angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur şi simplu, fără legătură
între ele, o faptă ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă
şi prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;
-existenţa vinovăţiei, dată fiind împrejurarea că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită
aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie
imputabilă autorului ei.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
105
În ceea ce priveşte analiza îndeplinirii condiţiilor mai sus enunţate în cauza de faţă,
instanţa reţine următoarele aspecte:
- existenţa unui prejudiciu
Primul element al delictului civil este desemnat prin termenii de prejudiciu, daună sau pagubă,
aceşti termeni fiind consideraţi în această materie ca fiind sinonimi.
Prin prejudiciu se înţelege efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a săvârşirii unei
fapte ilicite de către o altă persoană. Nu poate exista răspundere delictuală dacă nu s-a produs
un prejudiciu, deoarece dacă o persoană nu a fost păgubită, ea nu are dreptul de a cere nicio
reparaţie. Altfel spus, este imperios necesar ca cel care solicită repararea prejudiciului să fi
suferit personal prejudiciul respectiv.
După cum există sau nu posibilitatea unei evaluări băneşti directe a prejudiciului, se
deosebeşte între:
i) prejudiciu patrimonial, care are un conţinut economic, cum ar fi: distrugerea
sau sustragerea unui bun, uciderea unui animal, vătămarea sănătăţii unei
persoane, pierderea totală sau parţială a unui drept etc.);
ii) prejudiciu moral (nepatrimonial), care reprezintă consecinţa dăunătoare ce nu
poate fi evaluată în bani şi care rezultă din încălcările drepturilor personale,
fără conţinut economic, cum sunt: moartea, durerile fizice sau psihice,
atingerile aduse fizionomiei unei persoane, atingerea adusă onoarei sau
demnităţii unei persoane etc.
Reclamanta susţine că prejudiciul moral suferit este în cuantum de 100.000 lei.
- existenţa unei fapte ilicite
Pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală este necesar ca prejudiciul să fi fost
produs printr-o faptă ilicită. Termenul de ilicit, prin el însuşi, evocă ideea de comportare
nepermisă, neîngăduită, adică o contrarietate cu o normă de conduită.
Fapta ilicită poate fi definită ca orice acţiune sau inacţiune care are ca rezultat
încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Aşadar, fapta
ilicită este legată indisolubil de persoana care se pretinde a fi victima faptei ilicite.
Fapta ilicită prezintă următoarele trăsături:
a) fapta are caracter obiectiv, în sensul că reprezintă o manifestare exterioară a unei atitudini
de conştiinţă şi de voinţă a unei persoane, un factor introdus în contextul relaţiilor sociale.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
106
Aşadar, printr-o manifestare exterioară a unei persoane s-a introdus un factor nepermis, prin
care s-au încălcat anumite norme de drept sau un drept subiectiv. Caracterul ilicit rezultă din
această încălcare, fără a interesa atitudinea subiectivă a autorului faptei;
b) fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihice, subiective, respectiv voinţa care a ales o
anumită conduită, când putea să aleagă o alta. Voinţa poate avea aspectul unei intenţii de a
produce paguba sau a neglijenţei ori imprudenţei. Fapta păgubitoare, prin urmare, trebuie să
fie rodul unei atitudini psihice faţă de o conduită eventuală, rodul unei greşeli, intenţională ori
nonintenţională, greşeală pe care societate o repugnă;
c) fapta este contrară ordinii sociale, fiind reprobată de societate. Această reprobare, din
punct de vedere subiectiv este legată de culpă sau vinovăţie, iar din punct de vedere obiectiv
este expresia caracterului ilicit al faptei.
Conform art. 430 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în
tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra
oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea
tranşată, iar autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care
acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Potrivit art. 431 alin. 2 C.proc.civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior
judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, text legal ce
reglementează efectul pozitiv al lucrului judecat. Acest efect pozitiv al lucrului judecat se
impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior,
fără posibilitatea de a mai fi contrazis, iar reglementarea în discuţie vine să asigure, din nevoia
de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii
judecătoreşti. Pentru incidenţa efectului pozitiv al lucrului judecat, legiuitorul nu a impus
existenţa triplei identităţi de elemente, părţi, obiect şi cauză, dar a stipulat că acest efect
funcţionează doar atunci când în al doilea proces se pune în discuţie o chestiune rezolvată deja
printr-o hotărâre anterioară.
Aşadar, doar în măsura în care aspectul litigios a fost consemnat, discutat şi rezolvat în
actul jurisdicţional anterior, neavând relevanţă dacă dezlegarea a fost dată prin dispozitiv sau
doar în considerente, acesta nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare.
Instanţa reţine că efectul pozitiv al lucrului judecat corespunde necesităţii de stabilitate
juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase
deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
107
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece dreptul
de acces la justiţie nu este unul absolut, ci poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea
altor principii.
În considerentele sentinţei civile nr. x/21.06.2013, pronunţată de către Judecătoria
Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/303/2012, s-a reţinut că MB, în calitate de proprietar al
imobilului situat în Bucureşti, str. B nr. x, sector 3, nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de
art. 36 alin. 1 lit. b din Legea nr. 422/2001.
Potrivit art. 36 alin. 1 lit. b din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor
istorice, în scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de
administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi să asigure
paza, integritatea şi protecţia monumentelor istorice, să ia măsuri pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare,
reparaţii curente şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii.
În acelaşi sens, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 422/2001 prevede că paza, întreţinerea,
conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a
monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra
acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Or, pârâta din prezenta nu are calitatea de proprietar sau administrator al imobilului în
Bucureşti, str. B nr. x, sector 3, aflat în imediata apropiere a imobilului aparţinând societăţii al
cărei asociat unic este reclamanta. Pârâta nu are atribuţii în administrarea imobilului din
Bucureşti, str. B nr. x, sector 3 şi nu are nicio obligaţie cu privire la executarea unor lucrări de
reabilitare asupra acestuia.
Totodată, societatea al cărei asociat unic este reclamanta este titulara a două titluri
executorii, respectiv sentinţa civilă nr.x/21.06.2005, pronunţată de către Judecătoria
Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2004 şi sentinţa civilă nr. x/21.06.2013, pronunţată de
către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/303/2012, modificată prin decizia
nr.x/13.02.2014, pronunţată în apel de Tribunalul Bucureşti, dar pârâta nu are nicio atribuţie
în executarea acestor hotărâri judecătoreşti.
Câtă vreme există hotărâri judecătoreşti ce au aptitudinea de a fi puse în executare
silită, eventuala inacţiune din partea pârâtei nu este de natură a constitui o faptă ilicită a cărei
victimă să fie reclamanta. Pârâta nu este cea care are obligaţia de a adopta măsuri concrete de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
108
punere în executare a unor titluri executorii, iar în sarcina sa nu există obligaţia de a acorda
sprijin creditorului titlurilor executorii în vederea punerii în executare a acestora. Împrejurarea
că pârâta nu ar fi aplicat sancţiuni contravenţionale proprietarului imobilului din Bucureşti,
str. B nr. x, sector 3 nu este de natură a-i produce reclamantei vreun prejudiciu şi nici nu
constituie un tratament inuman sau degradant faţă de reclamantă, câtă vreme societatea al
cărei asociat unic este are titluri executorii împotriva celor care au atribuţii în administrarea
imobilului antemenţionat.
Pârâta nu are nicio competenţă în înlăturarea situaţiei de risc major din Bucureşti, str.
B nr. x, sector 3 pentru că paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea
în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau
titularilor altor drepturi reale asupra acestora, conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 422/2001.
În acelaşi sens, pârâta nu are niciun motiv pentru a-şi asuma responsabilitatea pentru o
situaţie pe care nu a creat-o, necomiţând nicio faptă ilicită a cărei victimă ar fi reclamanta,
astfel cum aceasta din urmă a susţinut fără nici un fundament juridic.
Riscul producerii unui cutremur există pe toată suprafaţa planetei Pământ, într-o
proporţie mai mare sau mai mică, depinzând de poziţionarea unei zone faţă de plăcile
tectonice, dar pârâta nu are atribuţii în gestionarea acestui risc şi nu are cunoştinţă de
„certitudinea producerii unei catastrofe”, astfel cum a susţinut fără temei reclamanta.
Pârâta nu a supus-o pe reclamantă unui tratament inuman sau degradant, întrucât nu
are competenţa legală de a lua măsuri pentru paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea,
restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentului istoric din Bucureşti,
str. B nr. x, sector 3.
-existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu
Specificul raportului de cauzalitate se evidenţiază prin faptul că prejudiciul trebuie să
aibă legătură directă cauzală cu fapta ilicită. Astfel, dacă prejudiciul nu are legătură cauzală
cu fapta ilicită el iese din câmpul răspunderii.
La stabilirea raportului cauzal trebuie avut în vedere că fenomenul cauză nu acţionează
singur şi izolat, ci că desfăşurarea lui este condiţionată de anumiţi factori, care, fără a produce
ei efectul păgubitor, favorizează producerea acestui efect, înlesnind naşterea procesului
cauzal, grăbind şi favorizând dezvoltarea procesului sau agravându-i ori asigurându-i
rezultatele negative. Toate aceste împrejurări concură la producerea prejudiciului ca un tot,
astfel încât trebuie recunoscută eficienţa cauzală a fiecăreia dintre ele.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
109
Prin urmare, între cauza principală şi condiţii este o unitate indivizibilă, raportul de
cauzalitate cuprinzând nu numai faptele care constituie cauza necesară şi directă, dar şi
condiţiile cauzale, respectiv fapte care au făcut posibilă acţiunea cauzală sau i-au agravat
efectele dăunătoare.
Or, între presupusul prejudiciu suportat de către reclamantă şi presupusa fapta ilicită
comisă de către pârâtă nu există absolut nicio legătură de cauzalitate.
În primul rând, pârâta nu a comis fapta ilicită de care este acuzată prin cererea de
chemare în judecată, astfel că nu se pune problema existenţei unui raport de cauzalitate între
prejudiciu şi faptă ilicită. Totodată, între eventuala inacţiune a pârâtei (neaplicarea unor
sancţiuni contravenţionale) şi prejudiciul suferit de reclamantă prin aceea că ar fi victima unui
tratament inuman şi degradant nu se poate reţine existenţa vreunei legături de cauzalitate
directe sau indirecte, întrucât pârâta nu a supus reclamanta unui asemenea tratament.
De altfel, câtă vreme există inclusiv o hotărâre de condamnare împotriva României la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Gotcu şi alţii împotriva României pronunţată în
data de 27.09.2011, privind societatea al cărei asociat unic este reclamanta), neaplicarea unei
sancţiuni contravenţionale de către pârâtă nu reprezintă, în mod evident, un tratament inuman
sau degradant şi nu constituie o faptă ilicită faţă de reclamantă de natură a-i provoca
prejudiciul invocat.
- existenţa vinovăţiei
Când se analizează vinovăţia unei persoane, se analizează latura subiectivă a faptei, atitudinea
subiectivă a autorului faptei faţă de aceasta şi de urmările ei, la momentul săvârşirii acesteia.
Vinovăţia poate fi definită ca fiind atitudinea psihică a autorului faptei ilicite şi
păgubitoare faţă de fapta respectivă şi faţă de urmările acestei fapte. Din această definiţie
rezultă că vinovăţia este un proces psihic complex, care implică un element intelectiv, de
conştiinţă şi un element volitiv, de voinţă. Iată deci că vinovăţia este o atitudine subiectivă a
omului faţă de o anumită faptă concretă şi faţă de urmările acesteia şi nu o atitudine
subiectivă, generică, teoretică, ideală. Prin urmare, rezultă că nu orice atitudine subiectivă a
făptuitorului faţă de o faptă ilicită constituie vinovăţie, ci doar acea atitudine imputabilă
autorului ei. Este vorba despre atitudinea subiectivă a individului, ce presupune
conştientizarea semnificaţiei sociale a faptei sale, a caracterului său antisocial, şi voinţa de a
săvârşi fapta şi de a-şi asuma urmările acesteia, în ordinea de drept.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
110
Elementul intelectiv constă în reprezentarea în conştiinţa omului a urmărilor faptei pe
care a săvârşit-o sau pe care urmează să o săvârşească. Prin urmare, vinovăţia, indiferent de
forma ei, presupune un anumit nivel de cunoaştere, de conştiinţă, a semnificaţiei faptei sale şi
a urmărilor acesteia. Fără acest element nu poate fi vorba de vinovăţie şi prin urmare nu poate
lua naştere obligaţia de a repara prejudiciul cauzat cuiva.
Elementul volitiv este concretizat în actul psihic de deliberare şi decizie cu privire la
comportamentul ce urmează să fi avut loc. Prin urmare, procesul volitiv are două faze:
deliberarea şi decizia. Este momentul în care autorul se decide pentru săvârşirea faptei ilicite.
Factorul volitiv este precedat de factorul intelectiv, acesta din urmă constituind premisa celui
dintâi. După cum se observă, între cei doi factori analizaţi – intelectiv şi volitiv – există o
strânsă legătură, o strânsă unitate. Astfel, factorul intelectiv, de conştiinţă nu produce
vinovăţie prin el însuşi, câtă vreme nu a fost urmat de o hotărâre contrară ordinii de drept.
Aşadar procesul intelectiv este o condiţie necesară a vinovăţiei, dar nu suficientă, sens în care
săvârşirea faptei ilicite trebuie să fie decisă de cel care o săvârşeşte, realizarea acesteia fiind
executarea unei hotărâri luate deliberat de către o persoană.
Pârâta nu se face vinovată de neluarea de către proprietarul imobilului din Bucureşti, str. B nr.
x, sector 3 a tuturor măsurilor necesare pentru a asigura paza, întreţinerea, conservarea şi
consolidarea acestui imobil.
6. Contract de închiriere - clauză penală. Reducerea clauzei penale. Cumulul clauzei
penale cu executarea în natură a obligației
Față de susținerea pârâtei, instanța menționează că potrivit art. 1539 din C.Civ.,
creditorul poate solicita atât executarea obligației în natură, cât și executarea penalității
stipulate pentru neexecutarea la timp, doar în măsura în care nu a renunțat la acest drept sau
nu acceptă fără rezerve executarea obligației. Dispozițiile legale stipulează clar și nu lasă loc
de interpretări, iar în cauză reclamanta nu se află în nici una dintre aceste două ipoteze.
Astfel, aceasta nu a renunțat la dreptul de a solicita cuantumul clauzei penale convenite
pentru întârzierea în executarea obligației, renunțarea la drept neputând fi dedusă din
anumite împrejurări, ci trebuie să fie una expresă, nefiind posibilă prezumarea sa și nici nu a
acceptat fără rezerve executarea obligației.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
111
Referitor la ultima ipoteză prevăzută de text, fiind și cea avansată de pârâtă, instanța
menționează că în analiza capătului principal de cerere au fost arătate considerentele pentru
care se reține că plata debitului principal a fost efectuată abia în data de 02.03.2016, iar nu
anterior în urma presupusului acord al părților menționat de pârâtă, iar la momentul
efectuării plății procesul se afla în curs, pretențiile reclamantei vizând de la început și
cuantumul penalităților de întârziere. În aceste condiții, instanța consideră că nu se poate
susține că reclamanta a acceptat fără rezerve executarea obligației, astfel încât să piardă
dreptul de a solicita contravaloarea clauzei penale, din moment ce obiectul litigiului vizează
cuantumul clauzei penale, iar simplul fapt că reclamanta beneficiază de plata încasată
începând cu data de 02.03.2016 nu semnifică acceptare fără rezerve a executării în sensul
textului menționat anterior.
Sentința civilă nr. 5711/28.04.2016, definitivă
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de
07.11.2015 reclamanta DII S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R&G PC SRL
obligarea acesteia la plata sumei de 1372,82 de lei reprezentând contravaloarea facturilor
471/02.09.2014 – 686,23 de lei şi 478/25.09.2014- 686,59 de lei.
De asemenea, reclamanta a solicitat dobânda contractuală în cuantum de 0,35%,
începând cu data scadenţei celor două facturi, 17.09.2014, respectiv 30.09.2014 şi obligarea
pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 04.08.2014 a fost încheiat contractul de
închiriere nr. x pentru o perioadă de 1 an, având ca obiect închirierea spaţiului situat în
Bucureşti, sector 2, strada MV, nr. x, biroul Y, împreună cu recepţia E1.3 şi cota parte din
spaţiile comune în suprafaţă de 12 mp în schimbul unei chirii lunare de 156 de euro pe lună.
Reclamanta a arătat că pârâta nu a achitat valoarea chiriei pentru lunile septembrie-
octombrie 2014 şi datorează, de asemenea, şi dobândă penalizatoare, calculată conform
clauzei penale inserate în contract, nivelul stabilit de părţi fiind de 0,35% pentru fiecare zi de
întârziere.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026 şi urm din C. pr. civ, art. 451 şi 453 din
C. pr. civ., art. 1270, 1350, 1516, 1535 alin 1, art. 1796 lit. b) din C. Civil.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
112
În dovedirea susţinerilor, a fost solicitată proba cu înscrisuri şi au fost depuse
următoare: contract de închiriere ( filele nr. 7-13), proces-verbal de predare –primire ( fila nr.
14), facturi ( filele nr. 15-16), fişa contului ( fila nr. 17).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 de lei, conform art. 6 alin1 din OUG nr.
80/2013.
În data de 03.03.2016 pârâta a depus întâmpinare prin care a menţionat că recunoaşte
debit şi că în luna octombrie nu a fost chiriaş, părăsind spaţiul în data de 29.09.2014.
Pârâta a arătat că a achitat suma solicitată şi că la momentul încheierii contractului a
depus o garanţie care nu a fost restituită până în prezent. Totodată, pârâta a arătat că a trimis o
notificare reclamantei pentru rezilierea contractului, iar contravaloarea chiriei pentru ultima
lună ar trebui stinsă din valoarea garanţiei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri şi a anexat următoarele: notificare ( fila nr. 43),
copie e-mail ( fila nr. 44), ordin de plată ( fila nr. 45).
În data de 25.03.2016 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat
să se ia act de recunoaşterea debitului şi să fie obligată pârâta la plata penalităţilor de
întârziere, începând cu data scadenţei până la data efectuării plăţii, respectiv data de
02.03.2016.
Reclamanta a menţionat că penalităţile sunt în cuantum de 1256,14 de lei pentru suma
cuprinsă în factura nr. 471 şi în cuantum de 1182,31 de lei pentru suma cuprinsă în factura nr.
478.
Reclamanta a arătat că susţinerea pârâtei conform căreia nu a fost chiriaş în luna
octombrie nu este întemeiată, contractul, potrivit clauzelor contractuale, încetând în termen de
30 de zile de la notificare.
Referitor la garanţia depusă de pârâtă, reclamanta a menţionat că se cuvine
proprietarului în condiţiile denunţării contractului fără a exista un motiv imputabil celeilalte
părţi şi fără respectarea perioadei de notificare.
Reclamanta a arătat că pârâta a recunoscut că expediat notificarea cu 7 zile anterior,
deşi în contract este menţionată o perioadă de 30 de zile şi că nu a formulat cerere
reconvenţională referitoare la garanţia depusă a cărui restituire nu a fost efectuată.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
113
Cu privire la cheltuielile de judecată, reclamanta a precizat că pârâta este ţinută la plata
acestora pentru a achitat o parte din debit, respectiv debitul principal doar după ce i-a fost
comunicată cererea de chemare în judecată, fiind astfel în culpă procesuală.
Reclamanta a depus la dosar facturi care cuprind cuantumul penalităţilor de întârziere (
fila nr. 68).
În data de 04.04.2016 pârâta a depus o nouă întâmpinare prin care a solicitat
respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare, a invocat, referitor la primul capăt de cerere formulat de reclamantă
excepţia lipsei de obiect, arătând că prin ordinul de plată nr. 4 s-a făcut dovada achitării sumei
de 1372,82 de lei, astfel încât cererea trebuie respinsă a rămasă fără obiect.
Cu privire la primul capăt de cerere, pârâta a arătat că în data de 25.09.2014 a exista o
întâlnire între părţi, iar aceasta i-a adus la cunoştinţă reclamantei că doreşte rezilierea
contractului şi au convenit ca plata chiriei pentru luna septembrie să fie plătită din garanţia
depusă la momentul încheierii contractului.
Pârâta a menţionat că toate aceste aspecte reies din actele depuse la dosar, respectiv
notificarea de reziliere şi e-mailul trimis reclamantei în care s-a menţionat despre acordul
părţilor cu privire la stingerea sumei reprezentând contravaloarea chiriei pentru luna
septembrie din garanţia depusă iniţial.
Pârâta a arătat că nu datorează penalităţile de întârziere aferente sumei reprezentând
contravaloarea chiriei pentru luna septembrie, acest debit fiind stins cu garanţia în cuantum de
156 de euro.
Pârâta a mai arătat că se poate cere atât executarea în natură a obligaţiei, cât şi clauza
penală în condiţiile în care clauza penală este stipulată pentru întârzierea în executarea
obligaţiilor, sub rezerva ca reclamanta să nu fi acceptat fără rezerve executarea obligaţiei, iar
reclamanta a acceptat ca plata să fie efectuată din garanţie.
Referitor la chiria aferentă lunii octombrie 2014 şi penalităţile de întârziere, pârâta a
menţionat că nu datorează chirie pentru această lună pentru că nu a folosit spaţiul care a făcut
obiectul contractului, acesta fiind eliberat la sfârşitul lunii septembrie 2014.
În subsidiar, pârâta a solicitat reducerea cuantumului clauzei penale, sumele solicitate
fiind vădit disproporţionale faţă de debitul principal, iar scopul penalităţilor este acela de a
suplini lipsa de folosinţă a sumelor reprezentând debit principal.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
114
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1030 alin 4 din C. pr. Civ, art. 205 din C.pr.
civ., art. 1539 din C.Civil, art. 1541 lit. a ) şi b) din C.Civil.
În dovedirea susţinerilor a fost solicitată proba cu înscrisuri şi au fost anexate
următoarele înscrisuri: notificare ( fila nr. 84), e-mail ( fila nr. 85), ordin de plată ( fila nr. 86).
În data de 19.04.2016 reclamanta a depus un alt răspuns la întâmpinare prin care a
arătat că apărările pârâtei nu sunt întemeiate.
În motivare, reclamanta a arătat că suma aferentă lunii septembrie 2014 nu a fost
plătită din garanţie, aceasta având un rol şi a fost reţinută avându-se în vedere clauzele
contractuale, neexistând un acord precum cel invocat de pârâtă.
Reclamanta a menţionat că obiectul acestei cauze nu are legătură cu garanţia percepută
la momentul încheierii contractului, aceasta fiind într-adevăr reţinută, însă cu un alt titlu.
Cu privire la suma aferentă lunii octombrie, reclamanta a arătat că nu are importanţă
dacă în această lună spaţiul a fost efectiv ocupat, contractul fiind valabil încheiat şi pentru
această lună.
Reclamanta a precizat că penalităţile de întârziere sunt datorate pentru că sumele au
fost plătite cu întârziere, astfel cum reiese din ordinul de plată nr. 4, respectiv în data de
02.03.2016.
Excepţia lipsei de obiect a primului capăt de cerere a fost recalificată în apărare de
fond.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 22.04.2016, instanţa a
încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este
admisibilă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele aspecte în fapt şi în drept:
Prealabil soluționării fondului cauzei, instanța va analiza admisibilitatea cererii
formulate de reclamantă pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, prin
raportare la obiectul cauzei și valoarea pretențiilor.
Potrivit art.1026 alin. 1 din CpC, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se
aplică în condițiile în care valoarea cererii, fără a fi luate în considerare dobânzile, cheltuielile
de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește 10.000 de lei la data sesizării instanței.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
115
De asemenea, instanța constată că în cuprinsului aceluiași articol din CpC, în cadrul
alineatelor 2 și 3 sunt prevăzute materiile exceptate de la soluționarea pe calea acestei
proceduri.
În cauză, pretențiile reclamantei vizează o creanță având ca obiect o sumă de bani
inferioară plafonului de 10.000 de lei, datorată de pârâtă în urma unui raport juridic
fundamentat pe răspundere civilă contractuală.
Având în vedere argumentele expuse anterior, instanța constată că cererea de chemare
în judecată îndeplinește condițiile impuse de lege pentru a putea fi soluționată în cadrul
procedurii cu privire la cererile de valoare redusă.
În fapt, instanţa reţine că în data de 04.08.2014 părţile au încheiat contractul de
închiriere nr. x, convenind ca durata acestuia să fie de 1 an, urmând a înceta în data de
03.08.2015 ( art. 4 din contract fila nr. 8).
Conform convenţiei părţilor, obiectul contractului constă în închirierea spaţiului situat
la adresa Bucureşti, sector 2, strada MV nr. x, birou nr.Y sc. A, împreună cu recepţia E1.3 şi
cota parte din spaţiile comune, cu o suprafaţă totală utilă de 12 mp.
Părţile au stabilit în cuprinsul contractului ( art. 5) valoarea chiriei lunare la nivelul de
156 de euro, urmând ca plata chiriei să fie efectuată până la data de 20 ale lunii pentru luna
următoare, iar neplata la scadenţă să atragă calculul unor penalităţi de întârziere în cuantum de
0,35% pentru fiecare zi de întârziere până la data la care chiria restantă este achitată integral.
Reclamanta a emis pârâtei următoarele facturi reprezentând contravaloare a chiriei
aferente lunilor septembrie şi octombrie 2014: factura nr. 471 ( fila nr. 15) şi factura nr. 478 8
fila nr. 16).
În drept, cu privire la primul capăt de cerere constând în obligarea pârâtei la plata
sumei de 1372,82 de lei reprezentând contravaloare a chiriei aferentă lunilor septembrie şi
octombrie 2014, instanţa reţine, pe baza situației de fapt stabilită în cauză, că potrivit art. 1270
din C. Civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, în sarcina
acestora luând naștere drepturi și obligații în sensul voinței manifestate.
Totodată, contractul valabil încheiat dă dreptul creditorului, conform art. 1516 alin 1
din C.Civil, la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligațiilor stipulate în sarcina
debitorului, în mod contrar, neexecutarea obligațiilor contractuale sau executarea
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
116
necorespunzătoare a acestora, antrenând răspunderea civilă contractuală, conform art. 1350
din C. civil.
Orice formă a neexecutării obligațiilor contractuale dă dreptul creditorului să recurgă
la remediile stipulate în cuprinsul art. 1516 alin 2 din C. Civil pentru satisfacerea drepturilor
contractate.
Instanța reține că, în cauză, creditoarea reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la
executarea obligațiilor contractuale în natură, conform art. 1516 alin 1 pct. 1 rap. la art. 1527
din C. Civil, această modalitate de executare fiind posibilă întotdeauna în raport cu obiectul
obligației, respectiv plata unor sume de bani.
În ceea ce privește sarcina probei, instanța reține că în materie contractuală, în cazul
obligaţiei de rezultat, creditoarei îi revine sarcina dovedirii raportului juridic în baza căruia
deține creanța, urmând ca debitoarei să-i revină sarcina dovedirii executării propriei obligații.
În cauză, instanța constată că dovada raportului juridic contractual invocat a fost făcută
de către creditoarea – reclamantă prin prezentarea contractului de închiriere în care este
stipulată obligaţia pârâtei de a efectua lunar plata sumei de 156 de euro şi prin prezentarea
celor două facturi în care sunt menţionate sumele datorate.
Astfel, obligațiile contractuale care îi revin pârâtei constau în plata contravalorii chiriei
aferente spaţiului deţinut în folosinţă, conform celor două facturi emise, suma de 1372,82 de
lei fiind aferentă lunilor septembrie şi octombrie 2014.
Relativ la poziția pârâtei, instanța constată că aceasta a contestat debitul dedus
judecăţii, susţinerile acesteia fiind, însă, neîntemeiate.
Astfel, referitor la existenţa obligaţiei de a efectua plata sumei de 686,23 de lei
reprezentând chirie aferentă lunii septembrie 2014, instanţa apreciază că această sumă a fost
datorată de pârâtă, ea fiind stinsă abia în data de 02.03.2016 când pârâta a efectuat plata
întregului debit principal, conform ordinului de plată nr. 4 ( fila nr. 45).
Susţinerile pârâtei conform cărora suma reprezentând chirie aferentă lunii septembrie
2014 a fost stinsă prin reţinerea garanţiei depuse la momentul încheierii contractului nu este
întemeiată. În acest sens, instanţa menţionează că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv
notificarea de reziliere şi e-mailul ( filele nr. 43-44) nu poate fi reţinut acordul părţilor în
vederea stingerii acestui debit prin reţinerea de către reclamantă a garanţiei depuse. De
asemenea, instanţa reţine că în contract, art. 11.3 lit. c), părţile au convenit ca denunţarea
contractului, fără a exista un motiv imputabil celeilalte părţi , să atragă obligaţia părţii care a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
117
denunţat contractul să plătească celeilalte părţi, cu titlu de penalităţi, chiria pentru o lună, iar
din susţinerile reclamantei reiese faptul că suma de 156 de euro, contravaloarea garanţiei, a
fost reţinută pentru denunţarea efectuată de pârâtă.
Faţă de acestea şi având în vedere faptul că reclamanta a formulat o cerere de chemare
în judecată pentru a fi obligată pârâta la plata chiriei aferente lunii septembrie nu se poate
reţine un acord al acesteia referitor la stingerea prin alte moduri a obligaţiei pârâtei referitoare
la suma de 686,23 de lei.
Cu privire la obligaţia plăţii chiriei aferente lunii octombrie 2014, instanţa reţine că
această obligaţie incumbă pârâtei având în vedere faptul că raportul contractul care a luat
naştere în urma contractului din data de 04.08.2014 era în vigoare în luna octombrie 2014.
Astfel, susţinerile pârâtei conform cărora contractul a încetat la sfârşitul lunii septembrie 2014
nu pot fi reţinute, prevederile contractuale referitoare la încetarea contractului ( art. 11.1 şi
11.3 din contract) în cazul denunţării unilaterale fiind în sensul că notificarea prin care se
realizează denunţarea trebuie efectuată cu 30 de zile anterior datei de la care se doreşte
încetarea contractului. Prin urmare, simpla emitere a notificării nu determină încetarea
contractului, acesta încetând în urma trecerii unui termen de 30 de zile de la notificare.
Conform notificării depuse la dosar, necontestată de nici una dintre părţi ( fila nr. 84) pârâta
şi-a exprimat voinţa în sensul denunţării contractului în data de 25.09.2014, dată la care
contractul nu a încetat, acesta încetând după trecerea unui termen de 30 de zile.
Totodată, faptul că pârâta a părăsit spaţiul în data de 30.09.2014 nu semnifică faptul că
aceasta nu are obligaţia de a suporta contravaloarea chiriei aferentă lunii octombrie 2014,
obiectul contractului de închiriere, care s-a aflat în fiinţă pe parcursul lunii octombrie 2014,
constând în acordarea dreptului de folosinţă a spaţiului, pârâta având prerogativa de a folosi
efectiv sau de a nu folosi respectivul spaţiu.
Celelalte aspecte invocate de pârâtă relative la reaua-credinţă a reclamantei care a
solicitat obligarea la plata chiriei, deşi iniţial a fost de acord ca plata contravalorii chiriei să fie
considerată stinsă prin reţinerea garanţiei, sunt aspecte care nu au relevanţă în ceea ce priveşte
obiectul cauzei şi nu sunt susţinute de probe, aspect reţinut deja anterior.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, instanţa apreciază că la momentul introducerii
cererii de chemare în judecată, pretenţiile reclamantei referitoare la suma de 1372,82 de lei
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
118
reprezentând contravaloarea chiriei aferentă lunilor septembrie şi octombrie 2014 au fost
întemeiate.
Instanţa are în vedere că la momentul pronunţării soluţiei debitul dedus judecăţii a fost
stins prin plata efectuată de pârâtă în data de 02.03.2016 ( ordin de plată fila nr. 86), astfel
încât primul capăt de cerere al reclamantei va fi respins ca rămas fără obiect.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere constând în obligarea pârâtei la plata dobânzii
penalizatoare aferentă debitului constând în contravaloarea chiriei, instanţa apreciază că
acesta este întemeiat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1538 alin 1 din C. Civ. clauza penală reprezintă convenția părților prin care este
stipulat faptul că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației
principale. Neexecutarea obligației poate fi reținută atât în cazul unei neexecutări totale sau
parțiale, cât și în cazul unei executări neconforme, spre exemplu o executare efectuată cu
întârziere sau într-un alt loc decât cel convenit de părți.
În consecință, clauza penală poate fi convenită și în cazul în care debitorul obligației
întârzie fără justificare executarea obligației.
Conform art. 1535 din C.Civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la
scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, începând cu data scadenței până în
momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a
trebui să dovedească un prejudiciu.
În cauză, părțile au convenit în cuprinsul contractului de închiriere ca neîndeplinirea
obligației de a efectua plata chiriei la data scadentă să atragă calculul unei dobânzi
penalizatoare în cuantum de 0,35% pentru fiecare zi de întârziere. Clauza menționată anterior
are natura unei clauze penale, scopul acesteia fiind acela de a sancționa debitorul pentru o
executare neconformă și de a acoperi prejudiciul încercat de creditor în urma neexecutării
debitorului, prejudiciu în privința căruia nu este necesară efectuarea unei dovezi.
Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior și considerentele reținute în
legătură cu obligația principală, instanța apreciază că pretențiile reclamantei în legătură cu
dobânda penalizatoare în procent de 0,35% din sumele restante reprezentând contravaloarea
chiriei pentru lunile septembrie-octombrie 2014 achitate cu întârziere sunt întemeiate.
Astfel, instanța are în vedere faptul că obligația pârâtei de a efectua plata sumei de
686,23 de lei reprezentând cuantum al chirie pentru folosința spațiului în luna septembrie avea
data scadentă în data de 17.09.2014 ( conform mențiunilor din factură), iar obligația de a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
119
efectua plata sumei de 686,59 de lei reprezentând cuantum al chiriei aferente lunii octombrie
2014 avea data scadentă în 30.09.2014. Din ordinul de plată depus la dosarul cauzei, instanța
reține că pârâta și-a îndeplinit obligația în data de 02.03.2016, astfel încât pentru perioada
cuprinsă între data scadenței fiecărei sume cuprinse în facturi, 17.09.2014, respectiv
30.09.2014 și data de 02.03.2016, pârâta datorează daune moratorii - dobândă penalizatoare în
procent de 0,35% pentru fiecare zi de întârziere.
Cu toate că instanța reține temeinicia pretențiilor reclamantei referitoare la penalitățile
de întârziere nu are în vedere în pronunțarea soluției cuantumul indicat de aceasta ca fiind
corespunzător totalului dobânzii penalizatoare aferente fiecărei sume. Pentru a decide astfel,
instanța are în vedere că reclamanta a depus la dosar două facturi ( fila nr. 68) în care sunt
cuprinse sume indicate a reprezenta cuantumul penalităților datorate de pârâtă, fără a detalia
în mod corespunzător modul de calcul al acestor sume în vederea efectuării unei verificări a
cuantumului.
Referitor la apărările pârâtei, instanța reține că acestea nu sunt întemeiate. Astfel,
susținerea pârâtei în sensul că reclamanta nu poate solicita atât executarea în natură a
obligației, prin plata sumelor reprezentând chirii restante, cât și executarea clauzei penale
stipulate pentru întârziere în condițiile în care a acceptat fără rezerve executarea obligației
principale nu poate fi reținută.
Față de susținerea pârâtei, instanța menționează că potrivit art. 1539 din C.Civ.,
creditorul poate solicita atât executarea obligației în natură, cât și executarea penalității
stipulate pentru neexecutarea la timp, doar în măsura în care nu a renunțat la acest drept sau
nu acceptă fără rezerve executarea obligației. Dispozițiile legale stipulează clar și nu lasă loc
de interpretări, iar în cauză reclamanta nu se află în nici una dintre aceste două ipoteze. Astfel,
aceasta nu a renunțat la dreptul de a solicita cuantumul clauzei penale convenite pentru
întârzierea în executarea obligației, renunțarea la drept neputând fi dedusă din anumite
împrejurări, ci trebuie să fie una expresă, nefiind posibilă prezumarea sa și nici nu a acceptat
fără rezerve executarea obligației.
Referitor la ultima ipoteză prevăzută de text, fiind și cea avansată de pârâtă, instanța
menționează că în analiza capătului principal de cerere au fost arătate considerentele pentru
care se reține că plata debitului principal a fost efectuată abia în data de 02.03.2016, iar nu
anterior în urma presupusului acord al părților menționat de pârâtă, iar la momentul efectuării
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
120
plății procesul se afla în curs, pretențiile reclamantei vizând de la început și cuantumul
penalităților de întârziere. În aceste condiții, instanța consideră că nu se poate susține că
reclamanta a acceptat fără rezerve executarea obligației, astfel încât să piardă dreptul de a
solicita contravaloarea clauzei penale, din moment ce obiectul litigiului vizează cuantumul
clauzei penale, iar simplul fapt că reclamanta beneficiază de plata încasată începând cu data
de 02.03.2016 nu semnifică acceptare fără rezerve a executării în sensul textului menționat
anterior.
Cu privire la solicitarea pârâtei de a fi redusă clauza penală, instanța precizează că
potrivit art. 1541 alin 1 lit. b) din C.Civ. clauza penală poate fi redusă atunci când penalitatea
este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.
Având în vedere dispozițiile legale, respectiv cerința ca valoarea clauzei penale să fie vădit
excesivă prin raportare la prejudiciul ce putea fi prevăzut, și valoarea obligațiilor față de care
a fost stabilită clauza penală la nivelul de 0,35% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea
sumei restante, instanța apreciază că nu este permisă o reducere a clauzei penale, nefiind
înregistrată o disproporție vădită între obligația executată cu întârziere și valoarea clauzei
penale,
Pentru a decide astfel, instanța are în vedere obiectul clauzei penale stabilite, respectiv
repararea prejudiciului suferit prin întârzierea în executarea obligației și cazul concret din
speță, în care s-a efectuat plata obligației principale, iar aprecierea caracterul vădit excesiv al
clauzei penale în acest caz presupune analiza atât a procentului stabilit pentru fiecare zi de
întârziere raportat la cuantumul obligației principale, cât și analiza cuantumului penalității
finale, rezultată prin luarea în considerare a cuantumului obligației principale totale, a
procentului aplicat și a numărului de zile de întârziere. Reperele menționate anterior conduc la
concluzia că valoarea clauzei penale nu este vădit excesivă, iar reducerea clauzei penale este o
măsură excepțională pentru că finalitatea sa este aceea de a schimba conținutul unui raport
juridic voit de părți.
Într-adevăr, scopul clauzei penale de natura celei convenite de părți este acela de a acoperi
prejudiciul suferit prin întârzierea plății, însă faptul că suma datorată cu titlu de obligație
principală nu este semnificativă valoric nu este un aspect care să intereseze din moment ce
clauza penală rezultată nu creează o disproporție vădită, iar legea prezumă existența unui
prejudiciu în cazul neîndeplinirii unei obligații de a efectua plata unei sume de bani la timp și
permite părților o evaluare anticipată a acestuia.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
121
În considerarea tuturor aspectelor menționate anterior, instanța urmează să oblige pârâta la
plata către reclamantă a dobânzii penalizatoare aferente debitului principal achitat în data de
02.03.2016, în procent de 0,35 % pentru fiecare zi de întârziere, calculul urmând a fi efectuat
prin raportare la cuantumul fiecărei sume aferente lunilor septembrie și octombrie 2014,
conform facturilor depuse la dosar, începând cu data scadenței: 17.09.2014 pentru suma de
686,23 de lei - valoarea chiriei aferente lunii septembrie și 30.09.2014 pentru suma de 686,59
de lei-valoarea chiriei aferente lunii octombrie 2014 până în data de 02.03.2016.
Referitor la capătul de cerere constând în obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată,
instanţa reţine că potrivit art. 453 din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată la
cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Textul legal
menţionat reglementează raportul juridic creat între părţile unui litigiu în ceea ce priveşte
plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia demarării şi desfăşurării procesului.
Cu toate că dispoziţiile legale reglementează existenţa unui raport juridic având ca
părţi în calitate de creditor persoana care câştigă procesul, iar în calitate de debitor persoana
care pierde un proces, incidenţa acestora nu este limitată la cazul clasic în care se pronunţă o
soluţie de admitere a cererii de chemare în judecată.
Astfel, instanţa consideră că posibilitatea solicitării ca partea adversă să fie obligată la
cheltuieli de judecată există şi în cazul în care cererea de chemare în judecată este respinsă
pentru alte motive în afara lipsei de temeinicie, raportul juridic cu privire la cheltuielile de
judecată fiind fundamentat pe existenţa unui raport juridic de răspundere civilă delictuală la
nivel procesual.
În cauză, capătul principal de cerere de chemare în judecată a fost respins ca rămas
fără obiect, în urma analizei pretenţiilor deduse judecăţii, constatându-se că pretenţiile
reclamantei erau întemeiate la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.
Relativ la fundamentul obligării părţii adverse la cheltuieli de judecată, respectiv
răspunderea civilă delictuală reglementată de dispoziţiile art. 1357 din C. Civil, instanţa reţine
că în speţă fapta ilicită săvârşită de pârâta a constat în executarea necorespunzătoare a
obligaţiei care îi revenea prin plata sumei datorate cu întârziere, în cursul procesului. Prin
urmare, împrejurarea existentă în speţă nu este imputabilă reclamantei, astfel încât la
momentul înregistrării cererii de chemare în judecată în patrimoniul acesteia exista o creanţă
împotriva pârâtei.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
122
Având în vedere cele menţionate anterior şi faptul că cel de-al doilea capăt de cerere a
fost admis, pârâta este ţinută la acordarea tuturor cheltuielilor de judecată dovedite de
reclamantă.
Pe plan procesual, prejudiciul înregistrat în patrimoniul reclamantei în urma săvârşirii
faptei ilicite constă în suma de 550 de lei, 50 de lei reprezentând contravaloare a taxei de
timbru plătită de reclamantă la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar 500 de lei
contravaloarea onorariului avocaţial ( filele nr. 30-33).
7. Răspundere civilă contractuală. Nedovedirea raportului juridic. Refuzul de a
răspunde la interogatoriu
Conform art. 358 din C. pr. Civ., refuzul de a răspunde la interogatoriu, fără existenţa unor
motive temeinice, poate atrage socotirea acestei împrejurări ca o mărturisire deplină sau
început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul.
Această dispoziţie legală permite instanţei de judecată să considere atitudinea pârâtei
drept o prezumţie simplă de mărturisire deplină sau un început de dovadă scrisă care prin
coroborare cu alte mijloace de probă să conducă la reţinerea temeiniciei pretenţiilor deduse
judecăţii. Dispoziţiile legale prezintă o opţiune pentru instanţa de judecată, aceasta putând
uza de ele în funcţie de circumstanţele de fapt existente în fiecare caz particular, nefiind
ţinută la aplicarea automată a dispoziţiilor legale menţionate, în cazul în care una dintre
părţi refuză să răspundă la interogatoriul propus spre administrare.
În cauză, pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată şi nu a răspuns la
interogatoriul comunicat în mod legal în data de 01.02.2016 ( proces-verbal fila nr. 88), însă,
acest fapt nu poate fi apreciat în sensul prevăzut de art. 358 din C. pr. Civ, având în vedere
faptul că prin întâmpinarea formulată pârâta a precizat poziţia sa, aceasta fiind în sensul că
neagă existenţa unor raporturi contractuale cu reclamanta. Astfel, faţă de acest aspect,
instanţa consideră că o aplicare automată a dispoziţiilor art. 358 din C. pr. Civ. în acest caz
ar fi contrară scopului prevederilor legale şi ar determina o ignorare a împrejurărilor de fapt
existente în cauză.
Sentința civilă nr. 2527/26.02.2016, definitivă
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
123
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 01.10.2015,
sub nr. x/ 300/2015, reclamanta EEM S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R SRL
obligarea acesteia la plata sumei de 2563,14 de lei reprezentând contravaloare energie
electrică.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a menționat că a încheiat cu pârâta un contract având ca obiect
furnizarea energiei electrice, pârâtei fiindu-i atribuit codul de client nr.10873189.
Reclamanta a precizat că între părți operează un contract de adeziune aprobat prin
Decizia ANRE nr. 57/1999, aplicabil la nivel național.
Reclamanta a menționat că în urma încheierii contractului, pârâtei i-a revenit obligația
de a efectua plata serviciilor de care a beneficiat în termen de 10 zile de la emiterea facturilor,
neplata sumelor datorate la data scadentă atrăgând calculul unor penalități de întârziere în
procentul datorat pentru creanțele bugetare, sistarea temporară a furnizării serviciilor sau
rezilierea contractului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 150 alin 1 și alin 2, art. 223 alin 3, art. 277,
art. 453, art. 628 alin 2 , art. 662 și art. 1025-1032din Cpr. Civ.; art. 1270, 1516 și 1535 din
C.pr. civ., art. 969 și 1073 din C. Civ. 1865; art. 158 din regulamentul de furnizare a energiei
electrice aprobat prin HG 1007/2004; Decizia ANRE 57/1995, Ordinul 5/2003, Legea nr.
13/2007, Legea nr. 123/2012.
În dovedirea susținerilor, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu
interogatoriul pârâtei. Reclamanta a anexat cererii următoarele înscrisuri: situație facturi
restante ( fila nr. 12), somație ( fila nr. 13), factura nr. 00362223/09.01.2013 ( filele nr. 15-
18).
În data de 22.10.2015, reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a menționat
faptul că nu deţine contractul de furnizare a energiei electrice în format fizic, dar și că, potrivit
reglementărilor în vigoare, energia electrică se poate furniza doar în urma încheierii unui
contract.
Totodată, reclamanta a precizat că dovada existenţei raporturilor contractuale reiese
din plăţile efectuate de pârâtă în raport cu facturile emise anterior facturii prezentate în acest
litigiu, efectuarea plăţilor reieşind din lista de creanţe depuse la dosar.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
124
Reclamanta a depus la dosar lisat de creanţe ( filele nr. 29-33), contractul cadru
cuprins în Decizia nr. 57/1999 ( filele nr. 63-83).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 184,42 de lei, conform art. 3 din OUG nr.
80/2013.
În data de 18.11.2015 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei
calităţii procesual pasive, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond a fost
solicitată respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că nu are calitatea procesual pasivă pentru a fi parte în
prezentul litigiu, pentru că reclamanta nu a dovedit existenţa contractul pe care îşi întemeiază
pretenţiile, iar aceasta nu a desfăşurat activităţi în perioada 2010-2013 la sediul din adresa
General Berthelot nr. 3, spaţiul aflându-se în proprietatea altei persoane în această perioadă.
Totodată, pârâta a precizat că din anul 2003 nu a mai desfăşurat activităţi în spaţiul
către care reclamanta susţine că s-a furnizat energie electrică, aspect care reiese din cuprinsul
istoricului extrasului ONRC depus la dosar.
În susţinerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, pârâta a menţionat
faptul că debitul solicitat de reclamant provine din facturi emise în anul 2010-2011, facturi
care nu au fost depuse la dosarul cauzei, debitele rezultând din aceste facturi fiind prescris.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 alin 2, art. 405 alin 1 din C.pr. civ, HG
nr. 1007/2004, decizia Cadru nr. 57/1999.
În dovedirea susţinerilor, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri şi a anexat cererii
următoarele înscrisuri: adresă asociaţia de proprietari ( fila nr. 96), extras ONRC ( filele nr.
97-121), factură 00362223/09.01.2013 ( fila nr. 123), detalii penalităţi ( fila nr. 125).
În data de 15.12.2015 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a
solicitat respingerea apărărilor pârâtei.
Reclamanta a precizat că pârâta trebuia să solicite încetarea contractului de furnizare a
energiei electrice în momentul în care a înstrăinat imobilul din strada Berthelot nr. 3, în mod
contrar, faptul că nu a mai folosit acest imobil, nu o scuteşte de plata sumelor rezultate din
consumul de energie electrică.
Reclamanta a menţionat că contractul de furnizare a energiei electrice nu este un
accesoriu al dreptului de proprietate şi nu contează dacă la data emiterii facturilor proprietar
era o altă persoană, în condiţiile în care titularul contractului a rămas pârâta.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
125
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, reclamanta a arătat că
în data de 02.07.2013 a emis o somaţie pârâtei, astfel încât termenul prescripţiei a fost
întrerupt.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 22.01.2016, instanța a
dispus unirea excepţiilor lipsei calităţii procesual pasive şi excepţiei prescripţiei dreptului
material la acţiune cu fondul cauzei şi a încuviințat părţilor proba cu înscrisurile depuse la
dosar, iar reclamantei proba cu interogatoriul pârâtei, acesteia fiindu-i comunicat
interogatoriul în vederea depunerii în scris a răspunsului.
Pârâta nu a depus în termen răspunsul la interogatoriul comunicat.
Părțile nu au formulat note sau concluzii scrise.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele aspecte în fapt şi în drept:
Conform art. 248 alin 1 din C. pr. Civ, prealabil soluţionării fondului cauzei, instanţa va
analiza excepţiile invocate de pârâtă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive, instanţa apreciază că
aceasta este neîntemeiată pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 36 din C. pr. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi
subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii, existenţa sau
inexistenţa drepturilor urmând a fi analizate pe fondul cauzei.
În cauză, reclamanta a dedus judecăţii o creanţă care, potrivit susţinerilor sale, rezultă
din contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta, iar în dovedirea susţinerilor
a depus la dosar factura nr. 00362223/09.01.2013. Analizând factura depusă la dosar, instanţa
reţine că aceasta a fost emisă pe numele pârâtei, astfel încât, nu se poate reţine o lipsă a
calităţii procesual pasive, existând identitate între părţile litigiului şi părţile raportului juridic
litigios, prin raportare la aspectele invocate de reclamantă.
Astfel, faptul că nu s-a depus un contract clasic din care să rezulte că părţile
contractante sunt părţile litigiului nu este de natură a reţine o lipsă a calităţii procesual pasive,
existenţa unui contract, conform susţinerilor reclamantei, fiind o chestiune care interesează
exclusiv fondul dreptului şi nu poate fi analizată în cadrul dedicat analizei excepţiei.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
126
În consecinţă, instanţa apreciază că toate argumentele invocate de pârâtă în susţinerea
excepţiei lipsei calităţii procesual pasive sunt aspecte care vor fi analizate odată cu fondul
cauzei, constituind în mare parte apărări de fond.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune faţă de creanţa
dedusă judecăţii, instanţa apreciază, de asemenea, că aceasta este neîntemeiată.
În primul rând, instanţa menţionează că, în cauză, din aspectele prezentate de
reclamantă, reiese faptul că suma dedusă judecăţii reprezintă o creanţă constând în
contravaloarea consumului de energie electrică, contravaloare care reiese din factura nr.
00362223 din data de 09.01.2013 ( fila nr. 15).
Astfel, susţinerile pârâtei conform cărora prin factura nr. 00362223 s-a procedat la
refacturarea sumelor reprezentând penalităţi de întârziere calculate la facturi emise în perioada
2010-2011 nu pot fi reţinute.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată a fost solicitată o creanţă care constituie
debit principal, iar nu penalităţi de întârziere, iar din menţiunile existente în cuprinsul facturii
nu reiese faptul că este vorba despre o refacturare a unor facturi emise anterior, a căror
contravaloare să fie prescrisă.
Conform art. 2524 alin 1 şi 2 rap. la art. 2517 din C. civil, în cazul obligaţiilor
contractuale de a da sau de a face, prescripţia începe să curgă de la data la care obligaţia a
devenit exigibilă şi debitorul trebuia astfel să o execute, iar în cazul existenţei unui termen
suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data împlinirii termenului, termenul de prescripţie
prevăzut de lege fiind de 3 ani.
În cauză, analizând factura în care este cuprinsă valoarea creanţei deduse judecăţii,
instanţa reţine că data scadentă este stipulată pentru data de 19.01.2013, aceasta fiind data de
la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de dispoziţiile legale
menţionate anterior. Astfel, instanţa reţine că la data introducerii cererii de chemare în
judecată, reclamanta se afla în termenul de prescripţie, iar faptul că, potrivit menţiunilor din
cuprinsul facturii, perioada de facturare este cuprinsă între 08.11.2010-04.01.2013 nu este un
aspect care să determine reţinerea prescripţiei dreptului material la acţiune, relevant în acest
sens fiind data scadenţei întregii sume, dată de la care termenul de prescripţie începe să curgă.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că în data de 09.01.2013 reclamanta a emis pe numele pârâtei
factura fiscală nr. 00362223 în valoare de 3.726,41 de lei.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
127
Din menţiunile înscrise în cuprinsul facturii reiese faptul că energia electrică a fost
furnizată la adresa de consum din strada GB nr. x, sector 1, Bucureşti, pe baza contractului
nr.X.
Instanţa reţine că în dovedirea susţinerilor, reclamanta a invocat contractul de
furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta, contract care nu a fost prezentata de aceasta,
însă, în dovedirea raportului juridic contractual, reclamanta a propus proba cu interogatoriul
pârâtei şi a anexat dosarului cauzei o serie de înscrisuri.
Cu privire la factura depusă la dosar din care reiese contravaloarea consumului de
energie electrică, instanţa reţine că aceasta nu este aptă a face dovada raportului juridic
contractual invocat de reclamantă. În acest sens, instanţa precizează că factura nr. 00362223
este un act unilateral, emis de reclamantă, care nu este însuşit de pârâtă prin semnătură sau
alte forme prevăzute de lege care să permită reţinerea existenţei un acorde de voinţe în sensul
prezentat de reclamantă.
Contractul reprezintă un acord de voinţe în sensul de a da naştere, a modifica sau a
stinge raporturi juridice, părţile fiind libere să stabilească conţinutul raportului juridic a cărui
formare o încuviinţează, or pe baza unei facturi care nu este însuşită de ambele părţi nu poate
fi reţinută formarea acordului de voinţe.
Astfel, în ceea ce priveşte factura depusă la dosar, instanţa reţine că aceasta nu este
acceptată de pârâtă printr-unul din modurile prevăzute de lege, astfel încât nu are forţă
juridică prin ea însăşi pentru a dovedi existenţa contractului. Factura emisă în cauză reprezintă
un act unilateral emanând de la reclamantă care nu obligă pârâta cu privire la conţinutul
acesteia, în lipsa unui acord al acesteia.
Susţinerile reclamantei în sensul că emiterea facturilor ( atât a celei pe care cuprinde
valoarea creanţei deduse judecăţii, cât şi celor emise în anul 2011) care atestă consumul
energiei electrice face dovada existenţei contractului invocat, cu atât mai mult cu cât acestea
nu au fost contestate de pârâtă, nu pot fi reţinute. Astfel, simpla emitere a facturilor pe numele
pârâtei nu atestă faptul că acestea au fost emise în perioada contractuală, iar faptul
necontestării facturilor nu poate fi reţinut ca element probatoriu în condiţiile în care
reclamanta nu a făcut dovada comunicării acestora în mod legal către pârâtă
Totodată, instanţa consideră pertinentă precizarea reclamantei în sensul că specificul
acestor raporturi contractuale nu presupune ca facturile emise să fie semnate, însă acest aspect
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
128
nu conduce la concluzia că emiterea facturilor este suficientă pentru dovada raporturilor
contractuale.
De asemenea, instanţa reţine că depunerea la dosar a contractului cadru de furnizare a
energiei electrice aprobat prin Decizia nr. 57/1999 este inutilă, contractul cadru fiind unul
general care nu este apt a dovedi un raport juridic particular, iar faptul că potrivit dispoziţiilor
legale incidente în materia energiei electrice se prevede furnizarea energiei electrice doar în
urma încheierii unui contract nu este un aspect care să determine reţinerea existenţei unui
raport contractual între părţile din prezentul litigiu.
Totodată, instanţa nu reţine nici susţinerile reclamantei în sensul că raportul juridic
contractual poate fi reţinut pe baza plăţilor efectuate de pârâtă, în urma facturilor emise cu
regularitate de aceasta.
Astfel, instanţa precizează că plata este un act juridic care se dovedeşte prin
prezentarea chitanţei eliberate sau prin prezentarea unui ordin de plată, or, în cauză,
reclamanta a depus o listă de creanţe, document care este un act din contabilitatea internă a
acesteia şi nu este apt a face dovada împotriva pârâtei.
Relativ la solicitarea reclamantei ca lipsa unui răspuns al pârâtei la interogatoriul
propus să fie reţinută ca o mărturisire deplină, instanţa reţine faptul că pârâtei i-a fost
comunicat în scris interogatoriul depus de reclamantă şi a fost citată cu menţiunea ca până la
termenul de judecată din data de 19.02.2016 să depună la dosar răspunsurile la întrebările
reclamantei.
Conform art. 358 din C. pr. Civ., refuzul de a răspunde la interogatoriu, fără existenţa
unor motive temeinice, poate atrage socotirea acestei împrejurări ca o mărturisire deplină sau
început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul.
Această dispoziţie legală permite instanţei de judecată să considere atitudinea pârâtei
drept o prezumţie simplă de mărturisire deplină sau un început de dovadă scrisă care prin
coroborare cu alte mijloace de probă să conducă la reţinerea temeiniciei pretenţiilor deduse
judecăţii. Dispoziţiile legale prezintă o opţiune pentru instanţa de judecată, aceasta putând
uza de ele în funcţie de circumstanţele de fapt existente în fiecare caz particular, nefiind ţinută
la aplicarea automată a dispoziţiilor legale menţionate, în cazul în care una dintre părţi refuză
să răspundă la interogatoriul propus spre administrare.
În cauză, pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată şi nu a răspuns la
interogatoriul comunicat în mod legal în data de 01.02.2016 ( proces-verbal fila nr. 88), însă,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
129
acest fapt nu poate fi apreciat în sensul prevăzut de art. 358 din C. pr. Civ, având în vedere
faptul că prin întâmpinarea formulată pârâta a precizat poziţia sa, aceasta fiind în sensul că
neagă existenţa unor raporturi contractuale cu reclamanta. Astfel, faţă de acest aspect, instanţa
consideră că o aplicare automată a dispoziţiilor art. 358 din C. pr. Civ. în acest caz ar fi
contrară scopului prevederilor legale şi ar determina o ignorare a împrejurărilor de fapt
existente în cauză.
Susţinerile reclamantei conform cărora pârâta trebuia să comunice schimbarea
titularului dreptului de proprietate asupra spaţiului din strada GB, către care a fost livrată
energia electrica, în mod contrar energia electrică fiind furnizată în baza contractul iniţial, nu
au relevanţă în cauză şi nu vor fi analizate, pentru că reclamanta nu a făcut dovada existenţei
raporturilor contractuale.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, instanţa apreciază că pretenţiile
reclamantei nu au fost dovedite, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă ca
neîntemeiată.
8. Contract de mandat. Răspundere contractuală. Nedovedirea revocării mandatului
Conform art. 2031 C.civ., mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit,
indiferent de forma în care este încheiat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil.
Reclamanta nu a dovedit împrejurarea că pârâta ar fi revocat contractul de mandat,
chiar şi tacit, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă revocarea expresă a contractului şi,
în lipsa unor confirmări de primire efectivă a corespondenţei, nu putem deduce nici că ar fi
intervenit revocarea tacită a contractului.
Mai mult, reclamanta nu a dovedit nici împrejurarea că ar fi pus în executare mandatul, în
condiţiile în care nu a mai primit niciun răspuns din partea mandantului ori documentele
necesare recuperării creanţei în instanţă.
Sentința civilă nr. 8790/10.09.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 17.03.2015, sub
nr. X/300/2015, reclamanta S.C. U și A S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. A E & W S
S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate retragerea
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
130
mandatului de către pârâtă, să oblige pârâta la plata onorariului de 548,2 lei, cu cheltuieli de
judecată.
La primul termen de judecată instanţa a calificat primul capăt de cerere ca fiind
motivarea în fapt în susţinerea capătului doi de cerere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părţile au încheiat contractul de mandat nr.
x/08.04.2013 pentru recuperarea creanţelor din tabelul Anexa 1 la contract în schimbul unui
onorariu de 10% plus TVA din valoarea debitului.
Reclamanta a efectuat mai multe demersuri în vederea recuperării debitului, respectiv
notificarea debitorului şi ulterior redactarea cererii privind participarea la şedinţa de informare
cu privire la avantajele medierii, pe care pârâta nu a semnat-o, neprimind niciun răspuns din
partea sa. S-a încercat contactarea telefonică a pârâtei, fără răspuns. Întrucât pârâta a refuzat
să trimită documentele solicitate, respectiv cererea sus-amintită, pentru demararea procesului,
având în vedere prevederile contractuale potrivit cărora mandantul se obliga să pună la
dispoziţia mandatarului toate înscrisurile necesare îndeplinirii contractului de mandat, rezultă
că pârâta şi-a încălcat această obligaţie datorând onorariul cuvenit conform contractului,
onorariul de succes având valoarea unei clauze penale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1165 C.civ., art. 1166 C.civ., rt. 1169 C.civ.,
art. 1170 C.civ., art. 1270 C.civ., art. 1350 C.civ., art. 1516 C.civ., art. 194 C.proc.civ.
În dovedire s-a propus proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.
Pârâta, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei.
Analizând cererea prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine
următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. U & A S.R.L., în calitate de mandatar, şi pârâta S.C. A E
& W S S.R.L., în calitate de mandant, s-a încheiat contractul de mandat nr. x/08.04.2013 în
vederea recuperării unor creanţe potrivit tabelului din Anexa nr.1 la contract şi în schimbul
unui onorariu de 10% din valoarea debitului plus T.V.A. (f.11-13).
Conform contractului onorariul urma a fi plătit în termen de 3 zile calendaristice de la
data la care debitorul achită debitul, sub sancţiunea de daune moratorii de 1% pe fiecare zi de
întârziere raportat la valoarea debitului, onorariul urmând a fi plătit şi cu privire la plăţile
fracţionate sau în cazul stingerii creanţei prin compensaţie, barter sau alte forme de stingere în
natură sau prin echivalent.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
131
Pentru debitorul TC onorariul reclamantei era de 10% plus TVA din debitul de 4421,1
lei.
În cauză reclamanta a susţinut că mandanta pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia
contractuală de a pune la dispoziţia mandatarului toate înscrisurile necesare debitului, cu
referire la cererea privind avantajele medierii ce trebuia semnată de aceasta, fiind necesară
demarării procedurii în instanţă pentru recuperarea debitului. Deşi reclamanta a susţinut că
prin aceasta a fost împiedicată să-şi ducă la executare mandatul şi că din atitudinea pârâtei
rezultă fără echivoc faptul că pârâta nu a mai dorit continuarea mandatului şi că a revocat
contractul de mandat, din probatoriul administrat aceste afirmaţii nu se confirmă.
Conform art. 2031 C.civ., mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit,
indiferent de forma în care este încheiat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil.
Reclamanta nu a dovedit împrejurarea că pârâta ar fi revocat contractul de mandat,
chiar şi tacit, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă revocarea expresă a contractului şi, în
lipsa unor confirmări de primire efectivă a corespondenţei, nu putem deduce nici că ar fi
intervenit revocarea tacită a contractului.
Totodată reclamanta nu a probat nici culpa pârâtei în executarea obligaţiei contractuale de
plată a onorariului, chiar şi în situaţia în care s-ar fi probat revocarea mandatului, întrucât
plata onorariului se efectua doar prin ordin de plată sau numerar, însă reclamanta nu a dovedit
emiterea unei facturi în acest sens, a comunicării ei sau înmânării către pârâtă.
Potrivit art. 662 alin. 2-4 C.proc.civ., creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică
rezultă din însuşi titlul executoriu, creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat
sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui, creanţa este exigibilă
dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul
termenului de plată.
Or, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata onorariului ca urmare a angajării
răspunderii sale contractuale, fără să fi emis în prealabil factura fiscală în vederea efectuării
plăţii în termen de 3 zile, pasivitatea reclamantei neputând fi imputată pârâtei, fapt ce atrage
lipsa caracterului exigibil al creanţei.
Mai mult, reclamanta nu a dovedit nici împrejurarea că ar fi pus în executare
mandatul, în condiţiile în care nu a mai primit niciun răspuns din partea mandantului ori
documentele necesare recuperării creanţei în instanţă.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
132
Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta şi-ar fi îndeplinit obligaţiile
contractuale, că ar fi recuperat debitul, că ar fi emis factura fiscală pentru plata onorariului şi
în niciun caz că mandatul ar fi fost revocat de către pârâtă, deşi îi revenea sarcina probei
conform art. 249 C.proc.civ. a întrunirii condiţiilor răspunderii civile contractuale.
9. Contract de leasing. Efectele puterii lucrului judecat
”Prin acţiunea formulată, reclamanta tinde sa înlăture un fapt juridic stabilit printr-o
hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, respectiv inexistenta datoriilor aferente
contractului de leasing incheiat intre parti.
Fata de aceasta situaţie si având in vedere ca susţinerile reclamantei tind sa incalce
puterea de lucru judecat de care beneficiaza o situatie de fapt si de drept constatata in mod
irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca, instanta retine ca nu este cu putinta a introduce
o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat
judecătoreste anterior de o instanta judecatoreasca.
Principiul puterii lucrului judecat, rezultând din art. 1200 pct.4, 1201 si 1202 alin. 2
C.civ., împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect,
aceeaşi cauză si purtat intre aceleaşi părţi, chiar cu poziţia procesuală inversată, ci si
contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei
părţi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară,
pronunţată într-un alt proces.
În consecinţă, nu poate fi ignorat de instanţa efectul pozitiv al puterii de lucru judecat
iar modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile
dintre părţi, nu mai confera posibilitatea unei alte instante de a statua diferit, de a contrazice
ceea ce s-a stabilit anterior si care se afla in strânsă legatura cu problema litigioasa
dezbatuta in prezenta cauza.”
Sentința civilă nr. 1941/300/18.02.2015, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de
21.10.2013 în dosarul nr. X/300/2013, reclamanta ATI SRL în contradictoriu cu pârâta S.C.
ILR IFN S.A. a solicitat să se constate nerezilierea contractului de leasing financiar nr.
X/06.03.2008 si acordarea cheltuielilor de judecata.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
133
În fapt, reclamanta a arătat intre parti a fost incheiat contractul de leasing financiar nr.
X/06.03.2008 prin care s-a achizitionat in sistem leasing autovehiculul marca Renault BU E1
323 16, serie sasiu Y..
Dupa preluarea de catre reclamatna a autovehiculului indicat anterior a achitat ratele
lunare aferente contractului iar in luna noiembrie 2008, reclamanta a incheiat cu parata un nou
contract de leasing-23539.
Reclamanta a mai aratat ca a achitat lunar ratele aferente celor doua contracte pana in
luna octombrie 2009, cand parata a emis factura fiscala Z nr. Y ce cuprinde mentiuni
neconforme privind plata unor penalitati de intarziere, factura contestata de catre reclamanta
ce nu a fost acceptata la plata.
S-a mai mentionat ca motivul pentru care reclamanta a contestat factura mai sus
indicataa fost faptul ca parata nu a efectuat incasarea sumei de 7000 lei, suam inscrisa in
biletul la ordin seria X nr. Y emitent SC ISC SA, instrument de plata girat de reclamanta
paratei.
Pe fondul neintelegerii dintre parti, parata a inceput actiunile in vederea recuperarii
autovehicului ce a facut obiectul contractului de leasing financiar nr. X/06.03.2008 iar
reclamantei nu i-a fost comunicata adresa de instiintare a rezilierii contractului, astfel
reclamatna considera ca acest contract nu a fost reziliat unilateral.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 14.05.2014 solicitand respingerea actiunii in
constatarea nerezilierii unilaterale a contractului de leasing financiar nr. X/2008, ca
neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
Prin intampinare s-a aratat ca la data de 11.11.2010, contractul de leasing a fost reziliat
unilateral de catre parata in baza pactului comisoriu prevazut de artl 12.4.ii din contract, ca
urmare a nerespectarii obligatiilor asumate de reclamanta de achitare la scadenta a ratelor de
leasing iar parata a intrat in reposesia autoturismului, ce a fost vandut ulterior unui tert
dobanditor pentru pretul de 30.423,19 lei.
La termenul de judecată din data de 01.10.2014, instanţa a pus in vedere reclamantei sa
indice temeiul de drept al cererii de chemare in judecata, aparatorul reclamantei aratatand
ca temeiul de drept este art. 35 C.pr.civ. si clauzele contractuale inserate in contratul de
leasing fiind invocata, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
134
La termenul de judecată din data de 21.01.2015, instanţa pus in discutie excepţia
inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamanta.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii, instanţa
constată următoarele:
Intre parti a fost incheiat contractul de leasing financiar nr. X/06.03.2008 (f.27-36)
prin care s-a achizitionat in sistem leasing autovehiculul marca Renault BU E1 323 16, serie
sasiu X.
Conform planului de esalonare depus la fila 37 din dosar, reclamanta avea obligatia de
a achita ratele lunare mentionate pe o perioada de 48 de luni.
Potrivit art. 12 din contractul partilor, in situatia in care intervenea un caz de
neinteplinirea a obligatiilor contractuale, finantatorul avea posibilitatea de a rezilia contractul
fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara nicio formalitate prealabila sau
complementara, interventie a instantelor judecatoresti sau arbitrale sau indeplinirea vreunei
alte formalitati (pact comisoriu de gradul IV), cu plata de daune interese de care utilizator, iar
intarizierea la plata cu mai mult de 60 de zile a oricarei sume scadente, dispozitii ce se
regasesc si in art. 15 din OG nr.51/1997.
In cauza, reclamanta nu a facut dovada platilor efectuate conform acestui grafic de
rambursare a ratelor de leasing si conform facturilor anexate la filele 38-57 din dosar.
Din probatoriul administrat in cauza rezulta ca la data reintrarii paratei in posesia
autoturismului, utilizatorul inregistra debite neachitate in cuantum de 18.426,36 lei astfel cum
rezulta din situatia facturilor neachitate la data de 11.11.2010 depusa la fila 37 din dosar.
Asadar, la data de 11.11.2010, utilizatorul inregistra patru rate de leasing neachitate, precum
si alte obligatii financiare neonorate, fiind indeplinite conditiile rezilierii.
Totodata, in ce priveste biletul la ordin la care reclamanta a facut referire, cu seria Z nr. Y
emis de SC ISC SA, cu scadenta la data de 19.06.2009, girat catre AC ATI SRL in favoarea
paratei, acesta a fost prezentat pentru scontare, fiind refuzat la plata deoarece era completat
gresit, motiv pentru care biletul la ordin, in original, a fost restituit reprezentantilor
reclamantei.
In plus, instanta constata ca pe rolul acestei instante reclamanta a mai promovat
anterior o actiune cu obiect asemenatator ce a facut obiectul dosarului nr. X/300/2010 in care
a fost pronuntata sentinta civila nr.X/26.04.2012.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
135
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub
nr.X/300/2010, reclamanta S.C. ATI S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. ILR IFN
S.A., solicitând să se constate cuantumul real al datoriei pe care o are faţă de pârâtă şi să se
dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, precum şi la plata
cheltuielilor de judecată.
Prin sentinta civila nr. X/26.04.2012 pronuntata de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti
in dosarul nr.X/300/2010, ramasa irevocabila prin respingerea recursului declarat de
reclamanta la data de 06.09.2013 (f.63), a fost respinsa, astfel cum a fost precizată, cererea de
chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. ATI S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C.
ILR IFN S.A., fiind neîntemeiată.
In considerentele acestei hotarari instanta a retinut: „ Conform concluziilor expertizei
contabile ordonate din oficiu, concluzii la care reclamanta nu a avut obiecţiuni, reclamanta a
înregistrat întârzieri cuprinse între o zi şi 126 de zile în plata ratelor de leasing (coloana 12 a
anexei la raportul de expertiză), cea mai mare întârziere fiind înregistrată la plata ratei nr.12 la
contractul de leasing nr.X/14.11.2008 (fila 201), astfel că, în conformitate cu prevederile
art.12.4 şi art.13 din contract (file 31,33), pârâta era în drept să rezilieze contractul şi să
reintre în posesia bunului, astfel că nu se poate aprecia că preluarea autovehiculului Renault
Trafic (pe care, conform susţinerilor din acţiune, reclamanta l-a returnat de bună voie)
reprezintă o faptă ilicită şi o manifestare a vinovăţiei în accepţiunea art.998 – art.999 din
Codul civil pentru a justifica obligarea sa la plata de despăgubiri pentru prejudiciul pe care,
incontestabil, imposibilitatea de a folosi bunul l-a cauzat reclamantei. În consecinţă, având în
vedere că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a
condiţiilor faptei ilicite, vinovăţiei, prejudiciului şi legăturii de cauzalitate între faptă şi
prejudiciu, pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate câtă vreme pierderea folosinţei
autovehiculului a fost consecinţa nerespectării obligaţiei de plată pe care şi-a asumat-o prin
contractul de leasing financiar nr.X/14.11.2008.”
Potrivit clauzelor contractuale inserate in contractul de leasing mai sus mentionat si in
actul aditional la acest contract (f.33), „Utilizatorul ia act de caracterul de titlu executoriu al
contractului si al anexelor sale si consimte ca, in caz de neexecutare corspunzatoare si la
termen a obligatiilor sale, Finantatorul sa treaca direct la executarea silita fara sa mai obtina
un alt titlu pe care judecatoreasca si fara ca Finantatorul sa il notifice sau sa il instiinteze in
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
136
prelabil. Utilizatorul accepta ca, in cazul demararii procedurilor de executare silita a
garantiilor existente, in paralel cu acestea, Finantatorul se poate indrepta prin exectuare silita
impotriva intregului patrimoniu al Utilizatorului, prezent si viitor. In cazul în care unul sau
mai multe Contracte de Leasig incheiate de catre parti este /sunt reziliate sau denuntate
unilateral de catre Finantator, acesta poate rezilia sau denunta unilateal si celalalt/celelalte
contracte si va putea trece la executarea silita a prezentului contract si a celorlalte contracte,
precum si contractelor de garantei reala mobiliara si/sau imobiliara.”
Asa fiind, rezulta fara putinta de tagada ca, prin acţiunea formulata, reclamanta tinde
sa înlăture un fapt juridic stabilit printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila,
respectiv inexistenta datoriilor aferente contractului de leasing incheiat intre parti.
Fata de aceasta situaţie si având in vedere ca susţinerile reclamantei tind sa incalce
puterea de lucru judecat de care beneficiaza o situatie de fapt si de drept constatata in mod
irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca, instanta retine ca nu este cu putinta a introduce o
nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat
judecătoreste anterior de o instanta judecatoreasca.
Principiul puterii lucrului judecat, rezultând din art. 1200 pct.4, 1201 si 1202 alin. 2
C.civ., împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect,
aceeaşi cauză si purtat intre aceleaşi părţi, chiar cu poziţia procesuală inversată, ci si
contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei
părţi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară,
pronunţată într-un alt proces.
In consecinta, nu poate fi ignorat de instanta efectul pozitiv al puterii de lucru judecat
iar modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile
dintre părţi, nu mai confera posibilitatea unei alte instante de a statua diferit, de a contrazice
ceea ce s-a stabilit anterior si care se afla in stransa legatura cu problema litigioasa dezbatuta
in prezenta cauza.
Asa cum a statuat Inalta Curte se Casatie si Justitie, in conformitate cu jurisprudenta
europeana, principiul autorităţii de lucru judecat în forma prezumtiei (art.1200 pct. 4 C.civ.)
asigura ordinea si stabilitatea juridică prin evitarea contrazicerilor între considerentele
hotărârii judecătoreşti.
Totodata, asa cum s-a statuat in jurisprudenta, actul jurisdicţional, (ca orice act juridic,
în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
137
şi efecte de opozabilitate faţă de terţi. Ca element nou apărut în ordinea juridică şi în cea
socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terţi, sub motiv că nu au participat în procesul
finalizat prin adoptarea ei. Faţă de aceştia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt
juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă, in prezenta cauzǎ a unei prezumtii absolute, fiind
vorba tocmai de prezumtia puterii lucrului judecat.
Art. 35 C.pr.civ. prevede, în cazul acţiunilor în constatare, două condiţii speciale de
admisibilitate a acţiunii, anume subsidiaritatea (reclamantul să nu aibă deschisă calea unei
acţiuni în realizarea dreptului) şi împrejurarea că obiectul cererii trebuie să constea în
constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Potrivit art. 35 Cod Procedura Civila, "partea care are interes poate sa faca cerere
pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca
partea poate cere realizarea dreptului". Art. 35 C.pr.civ consacra asadar principiul
subsidiaritatii actiunii in constatare, fara a face vreo distinctie in functie de incadrarea ei
in categoria celor interogatorii, provocatorii sau declaratorii, fata de actiunea in realizare,
ceea ce echivaleaza cu inadmisibilitatea oricarei categorii a actiunii in constatare, atata timp
cat partea are deschisa calea actiunii in realizare, caracterul subsidiar al actiunii in constatare
manifestandu-se in raport cu toate posibilitatile procedurale pe care partea le are, pentru a-si
realiza dreptul sau.
Astfel, textul legal citat impune, pentru admisibilitatea actiunii in constatare,
conditia negativa ca partea sa nu poata sa ceara realizarea dreptului dedus judecatii.
Aceasta conditie este o cerinta speciala a actiunii in constatare, care se adauga celor
patru conditii generale de exercitare a oricarei actiuni (drept, interes, calitate si capacitate
procesuala).
Or, in situatia dedusa judecatii, reclamanta a declarat in fata instantei ca s-a declansat
executarea silita impotriva sa, ca parata a intrat in mod legal in posesia autoturismului, avand
posibilitatea sa ceara realizarea dreptului sau pe calea unei actiuni distincte in realizare,
respectiv a contestatiei la executare, a cererii de suspendare a executarii silite sau a altor
actiuni, cum este si cea care a facut obiectul dosarului nr.X/300/2010 (ce a fost respinsa in
mod irevocabil).
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
138
Reclamanta a sustinut ca prezenta actiune in constatare este admisibila iar prin
intermediul concluziilor scrise, a sustinut ca solicita sa se constate inexistenta vreunui drept al
paratei de a rezilia contractul, intrucat nu are nici o actiune in realizarea dreptului.
In egala masura, in doctrina si jurisprudenta s-a stabilit ca nu este atributul instantei sa
indice actiunile pe care reclamantii le au la dispozitie, insa in cauza reclamanta tinde pe
calea prezentei actiuni in constatare sa redobandeasca posesia autoturismului, ceea ce este
inadmisibil (in conditiile in care nu a inteles sa formuleze o contestatie impotriva executarii
silite).
In jurisprudenta s-a stabilit de asemenea ca inexistenta actiunii in realizare, ca o
conditie negativa nu vizeaza situatiile in care partea a exercitat o actiune prevazuta de lege si
nu a avut castig de cauza sau a pierdut termenul de exercitare a acesteia, ci situatia expresa
in care legea nu i-a pus la dispozitie o alta actiune decat cea prevazuta de art. 35 Cod
procedura civila.
Din verificarea întregului probatoriu existent la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc că
reclamanta nu îşi poate realiza drepturile solicitate printr-o acţiune în constatare, intrucat a
avut posibilitatea exercitarii unor acţiuni în realizare in momentul declansarii executarii silite
(parata intrand in posesia bunului in anul 2010, or prezenta actiune se desfasoara in anul
2015), fiind optiunea sa de a uza sau nu de caile procedurale prevazute de lege.
Aşadar, acţiunea este inadmisibilă prin aceea că reclamanta nu se referă la un drept
determinat sau determinabil, urmărind atestarea printr-o hotărâre judecătorească a unui fapt
juridic (faptul ca nu s-a reziliat contractul), sub acest aspect, acţiunea îmbrăcând caracterul
unei acţiuni în realizare, actiunea reclamantei urmand a fi respinsa ca inadmisibila.
10. Obligația de a face. Includerea în grila de programe și retransmiterea către abonați
a unui post de televiziune.
Potrivit art. 82 alin. 1 din Legea 504/2002 a audiovizualului, orice distribuitor care
retransmite servicii de programe prin reţele de telecomunicaţii are obligaţia să includă în
oferta sa serviciile de programe ale Societăţii Române de Televiziune destinate publicului din
România, precum şi alte servicii de programe, libere la retransmisie şi fără condiţionări
tehnice sau financiare ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a
25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, obligaţie
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
139
cunoscută în domeniul audiovizualului ca obligaţie must carry. Prin adresa reclamantei
înregistrată la CNA sub nr. X/13.01.2014 reclamanta a declarat, în calitate de radiodifuzor,
că postul X este liber la retransmisie, fără condiţionări tehnice sau financiare. La data de
04.02.2014 CNA a publicat lista staţiilor TV pentru 2014 în vederea aplicării principiului
must carry.
Sentința nr. 6357/05.06.2015, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 21.05.2014, reclamanta R& S.A. a
solicitat în contradictoriu cu pârâta DCS S.A. obligarea pârâtei să introducă în propria grilă de
programe şi să retransmită către abonaţii proprii postul de televiziune X în reţelele de
telecomunicaţii deţinute, în conformitate cu dispoziţiile art. 82 din Lg. Audiovizualului nr.
504/2002 precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 lei pentru fiecare zi de
întârziere până la îndeplinirea obligaţiei menţionate la punctul 1, cu titlu de daune
cominatorii.
În motivare, în esenţă, a arătat că pârâta avea obligaţia de a-şi actualiza grilele de
program ale posturilor TV în conformitate cu noua listă must carry potrivit art. 13 alin. 4 din
decizia CNA nr. X/2012, însă pârâta nu s-a conformat. Până la data de 07.04.2014 pârâta
trebuia să facă toate demersurile în vederea asigurării retransmiterii efective a postului X,
obligaţie neîndeplinită până în prezent. Pârâta a fost sancţionată de către CNA prin decizia
X/29.04.2014 pentru neîndeplinirea acestor obligaţii. Se arată că neîndeplinirea acestei
obligaţii de către pârâtă produce un prejudiciu reclamantei prin scăderea atractivităţii postului
X pe piaţa vânzării de spaţii publicitare, situarea acestui post, în anul următor, pe o poziţie
inferioară în lista must carry şi afectarea dreptului constituţional al reclamantei la liberă
exprimare şi la libertate economică.
În drept acţiunea se întemeiază pe disp. art. 94 pct.1 lit. h şi art. 192 alin. 1 C.P.Civ.,
art. 82 dn Lg 504/2002.
În dovedire au fost ataşate înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea capătului 1 ca rămas fără obiect, în
principal, iar în subsidiar, ca neîntemeiat. A solicitat şi respingerea capătului 2 ca inadmisibil,
în principal şi ca neîntemeiat, în subsidiar. S-a invocat şi excepţia lipsei de interes a cererii.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
140
În motivare, în esenţă, a arătat că începând cu luna iulie 2014 pârâta a introdus în grila
sa de programe în sistem digital postul X. Anterior acestei date, pârâta nu putea retransmite
programul X fără echipamentele furnizate de către reclamantă întrucât semnalul era codat.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat că renunţă la capătul 2 privind
obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, renunţare de care instanţa a luat act.
Instanţa a încuviinţat şi a administrat dovada cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii reclamanta R&R S.A. a solicitat în contradictoriu cu
pârâta DCS S.A. obligarea pârâtei să introducă în propria grilă de programe şi să retransmită
către abonaţii proprii postul de televiziune X în reţelele de telecomunicaţii deţinute, în
conformitate cu dispoziţiile art. 82 din Legea Audiovizualului nr. 504/2002.
Potrivit art. 82 alin. 1 din Legea 504/2002 a audiovizualului orice distribuitor care
retransmite servicii de programe prin reţele de telecomunicaţii are obligaţia să includă în
oferta sa serviciile de programe ale Societăţii Române de Televiziune destinate publicului din
România, precum şi alte servicii de programe, libere la retransmisie şi fără condiţionări
tehnice sau financiare ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a
25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, obligaţie
cunoscută în domeniul audiovizualului ca obligaţie must carry. Prin adresa reclamantei
înregistrată la CNA sub nr. X/13.01.2014 reclamanta a declarat, în calitate de radiodifuzor, că
postul X este liber la retransmisie, fără condiţionări tehnice sau financiare. La data de
04.02.2014 CNA a publicat lista staţiilor TV pentru 2014 în vederea aplicării principiului
must carry, unde la poziţia 13 se regăseşte postul X.
Deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. 4 din decizia CNA X/2012, în termen
de 30 zile de la data publicării noii liste, distribuitorii de servicii de retransmitere a posturilor
TV aveau obligaţia de a-şi actualiza grilele de programe în conformitate cu noua listă, pârâta
nu a făcut dovada că ar fi făcut demersurile pentru îndeplinirea acestei obligaţii, afirmaţiile
acesteia din întâmpinare, în sensul că ar fi fost în imposibilitate de a proceda la retransmiterea
postului TV datorită conduitei reclamantei care ar fi omis să îi furnizeze echipamentele
necesare pentru decodarea semnalului, fiind contrazise de decizia x/29.04.2014 privind
sancţionarea publică a pârâtei de către CNA. Potrivit menţiunilor acestei decizii CNA, în
urma controlului efectuat de inspectorii CNA la data de 08.04.2014, a reieşit că în mai multe
localităţi pentru care societatea pârâtă deţinea avize de retransmisie, aceasta nu retransmitea
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
141
programe prevăzute ca obligatorii la retransmisie, respectiv cele cărora li se aplică principiul
must carry. Astfel, până la data de 07.04.2014 pârâta trebuia să facă toate demersurile în
vederea asigurării retransmiterii efective a postului X, obligaţie neîndeplinită până în prezent.
Pârâta a fost sancţionată de către CNA prin decizia X/29.04.2014 pentru neîndeplinirea
acestor obligaţii.
Instanţa nu va avea în vedere susţinerea pârâtei în sensul că prezenta cerere a rămas
fără obiect întrucât pârâta nu a dovedit executarea întocmai şi în totalitate a obligaţiei privind
retransmiterea postului X în mod continuu, iar ulterior procesului verbal de constatare a unei
stări de fapt din 12.08.2014, pârâta a renunţat la invocarea rămânerii fără obiect a cererii de
chemare în judecată, de care instanţa a şi luat act.
Pentru aceste considerente, apreciind că se produce un prejudiciu reclamantei prin
neîndeplinirea întocmai şi potrivit dispoziţiilor art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002
a obligaţiei de retransmitere a postului must carry X, instanţa va admite cererea precizată a
reclamantei şi pe cale de consecinţă va dispune obligarea pârâtei la introducerea în propria
grilă de programe şi la retransmiterea către abonaţii proprii a postului de televiziune X în
reţelele de telecomunicaţii deţinute.
DREPTUL FAMILIEI
1. Atribuire beneficiu contract de închiriere. Cerere reconvențională - constatarea
dreptului de a cumpăra imobilul
Potrivit textului de lege, locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau
bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, altele decât
locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea
acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului. Prin dispoziţiile legale menţionate s-a
prevăzut că titularul contractului de închiriere are dreptul să cumpere locuinţa la cererea sa.
Este necesar, astfel, să fie vorba de un imobil construit din fondurile statului şi să fie
formulată o cerere de către titularul contractului de închiriere.
Persoana care incheie contractul in vederea dobandirii dreptului de folosinta are
calitatea de chirias, de titular al contractului de inchiriere.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
142
Evident, contractul de inchiriere poate fi incheiat, in calitate de locatar si de mai
multe persoane (de exemplu, soti, frati), caz in care ele devin cotitulare ale contractului de
locatiune si raspund de executarea obligatiilor locative potrivit regulilor care guverneaza
obligatiile cu pluralitate de subiecte.
Trebuie precizat ca dreptul locativ se dobandeste nu numai de catre titularul (titularii)
contractului, dar si de către sot, fiecare dintre ei având un drept locativ propriu, chiar dacă
numai unul dintre ei este titularul contractului(art.323 alin.1 Cod civil)
Pârâtul reclamant a avut un drept locativ propriu, însă în privinţa lui nu se poate
susţine însă că are calitatea de titular al contractului de închiriere chiar dacă a ocupat
imobilul împreună cu soţia si cu fiica sa.
Se apreciază de instanţă că în realitate drepturile locative ale reclamantului au
derivat din faptul locuirii împreună cu soţia sa, în imobilul în litigiu.
Sentința civilă nr. 1808/14.02.2014, definitivă
Prin sentinţa civilă nr.X/21.06.2013 pronunţată în dosarul nr. X/300/2012 al
Judecătoriei sectorului X Bucureşti, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, fiind disjunsă
soluţionarea capetelor de cerere din acţiunea principală şi cererea reconvenţională privind
atribuirea beneficiului contractului de locatiune.
Cererea de atribuire a beneficiului contractului de inchiriere a fost inregistrata pe rolul
Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr.X300/2013.
In motivarea actiunii principale reclamanta a aratat ca este titulara contractului de
inchiriere, locuinta fiindu-i atribuita inca din anul 1996. Avand in vedere comportamentul
violent al paratului convietuirea partilor nu mai este posibila. De asemenea, fiica partilor are
nevoie de liniste pentru a-si definitiva pregatirea.
In drept au fost invocate prevederile art.27 alin.2 din Legea nr.114/1996, art.1831 Cod
civil.
Pe cale reconventioala, paratul a solicitat atribuirea contractului de inchiriere catre
ambii soti, iar in subsidiar, a solicitat ca beneficiul contractului de inchiriere sa-i fie atribuit
lui. De asemenea, a solicitat sa i se constate dreptul de a cumpara apartamentul, drept castigat
prin sentinta civila nr.X/23.06.2008, deoarece actiunea a fost promovata in timpul casatoriei,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
143
paratul reclamant fiind cel care a achitat onorariul avocatului şi a făcut demersuri pentru
iniţierea litigiului.
La termenul de judecată din data de 18.10.2013 instanta a dispus introducerea în
cauză a locatorului PMB.
PMB a formulat întâmpinare si a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale sale
pasive, aratand in motivare ca semnatarul contractului de închiriere este S.C A S.A, care are
personalitate juridică, astfel ca acesta va sta în judecată în nume propriu.În acest sens au fost
invocate dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 213/198 conform căruia: (1)Bunurile din domeniul
public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean
sau local. (2) Darea în administrare se realizează, după caz prin hotărâre a Guvernului sau a
consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a
consiliului local. (3)Titularul dreptului de administrare, poate sa posede, sa folosească, bunul
şi sa dispună de acesta în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.
Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul sau nu-şi exercita drepturile
şi nu-şi executa obligaţiile născute din actul de transmitere. (4)În litigiile privitoare la dreptul
de administrare, în instanţă titularul acestui drept va sta în nume propriu.În ceea ce o priveşte,
pârâta apreciază că nu are calitate procesuala pasivă, având in vedere obiectul cauzei, fiind un
act de administrare si nu unul de dispoziţie care sa justifice chemarea in judecata a PMB.
In drept a invocat prevederile art. 205 C.proc.civ.
La termenul de judecata din 29.11.2013, in baza art.137 alin.2 Cod proc.civ. instanta a
unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a PMB.
Analizand probatoriul administrat in cauza instanta constata urmatoarele:
Potrivit contractului de inchiriere nr.X(fil.6-16), la data de 15.11.1999 PMB i-a
transmis reclamantei parate, in calitate de titulara a contractului de inchiriere, dreptul de
folosinta asupra locuintei din Bucuresti, str. O, nr.x bl.x, sc.x, et.x ap.x, sector 2.
Prin sentinta civila nr. X din 21.06.2013 pronuntata in dosarul nr.X/300/2012 al
Judecatoriei Sectorului X s-a dispus desfacerea, prin acordul partilor, a casatoriei incheiate
la data de 26.09.1992.
Art.324 Cod civil prevede că, la desfacerea casatoriei, dacă nu este posibilă folosirea
locuinţei de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg, beneficiul contractului de închiriere poate
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
144
fi atribuit unui dintre soţi, ţinând seama în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de
culpa în desfacerea căsătoriei şi de posibilităţile locative proprii ale foştilor soţi.
Văzând certificatul medico legal nr.X/09.10.2013 emis de INML Mina Minovici la
data de 26.11.2013 si declaratia martorei CI (fila 86) instanta apreciaza ca in prezent nu mai
este posibila folosirea locuinţei de către ambii soţi, astfel ca cererea paratului reclamant de
atribuire a folosintei locuintei catre ambele părţi va fi respinsa ca neintemeiata.
Având în vedere cuantumul veniturilor lunare ale reclamantei parate si faptul ca fiica
majora a partilor locuieste cu aceasta, i se va atribui reclamantei parate beneficiul contractului
de închiriere nr.X/15.11.1999 incheiat cu PMB cu privire la apartamentul nr.X al imobilului
din Bucuresti, str. O, nr.x bl.x, sc.x, et.x ap.x, sector 2 si se va dispune evacuarea paratului
reclamant pentru lipsa titlului locativ.
Instanta va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a PMB,
deoarece contractul de închiriere a fost încheiat cu PMB în calitate de proprietar, iar potrivit
art.324 alin.3 Cod civil atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea
locatorului şi produce efecte faţă de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas
definitivă. Nu poate fi retinuta incidentaîn cauză a dispozitiile art. 12 din Legea nr. 213/1998,
întrucât imobilul în litigiu face parte din domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale.
In ceea ce priveste cererea paratului reclamant de a i se constate dreptul de a cumpara
locuinta in condiţiile prevăzute de Legea nr.85/1992, instanta retine ca prin sentinta civila
nr.X/23.06.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.X/300/2008 a
fost admisa actiunea formulata de reclamanta GL, s-a constatat ca reclamanta are dreptul de a
cumparat in conditiile Legii nr.85/1992 republicata ap.X situat in Bucuresti, str. O, nr.x bl.x,
sc.x, et.x ap.x, fiind obligat paratul MB sa-i vanda reclamantei, la cerere locuinta in conditiile
si la pretul stabilite in conformitate cu dispozitiile Legii nr.85/1992 republicata.
Paratul reclamant a locuit în apartamentul nr.X, din Bucureşti str. O, nr.x bl.x, sc.x,
et.x ap.x împreună cu soţia sa R (in prezent G) L si fiica lor RAM şi aşa cum va rezulta din
considerentele ce vor fi expuse nu are calitatea de titular al contractului de închiriere pentru a
se putea prevala de disp. art.7 din Legea 85/1992 .
Astfel, potrivit textului de lege menţionat, locuinţele construite din fondurile unităţilor
economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, altele
decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
145
acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului. Prin dispoziţiile legale menţionate s-a
prevăzut că titularul contractului de închiriere are dreptul să cumpere locuinţa la cererea sa.
Este necesar, astfel, să fie vorba de un imobil construit din fondurile statului şi să fie
formulată o cerere de către titularul contractului de închiriere.
Persoana care incheie contractul in vederea dobandirii dreptului de folosinta are
calitatea de chirias, de titular al contractului de inchiriere.
Evident, contractul de inchiriere poate fi incheiat, in calitate de locatar si de mai multe
persoane (de exemplu, soti, frati), caz in care ele devin cotitulare ale contractului de locatiune
si raspund de executarea obligatiilor locative potrivit regulilor care guverneaza obligatiile cu
pluralitate de subiecte.
Trebuie precizat ca dreptul locativ se dobandeste nu numai de catre titularul (titularii)
contractului, dar si de către sot, fiecare dintre ei având un drept locativ propriu, chiar dacă
numai unul dintre ei este titularul contractului(art.323 alin.1 Cod civil)
Pârâtul reclamant a avut un drept locativ propriu, însă în privinţa lui nu se poate
susţine însă că are calitatea de titular al contractului de închiriere chiar dacă a ocupat imobilul
împreună cu soţia si cu fiica sa.
Se apreciază de instanţă că în realitate drepturile locative ale reclamantului au derivat
din faptul locuirii împreună cu soţia sa, în imobilul în litigiu.
În consecinţă, instanţa apreciază că în speţă nu este îndeplinită una dintre cerinţele
esenţiale impuse de disp. art. 7 din Legea nr.85/2006 şi anume aceea de avea calitatea de
titular al contractului de închiriere referitor la imobilul a cărui cumpărare o solicită, astfel că
dreptul de creanţă recunoscut reclamantei pârâte prin sentinta civila nr.x/23.06.2008
pronuntata de Judecatoria Sectorului X Bucuresti in dosarul nr.X/300/2008 este bun propriu,
cererea pârâtului reclamant urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
2. Încetare / Reducere prestație compensatorie. Neîndeplinirea condițiilor legale
În conformitate cu dispoziţiile art. 395 Cod Civil, prestaţia compensatorie încetează prin
decesul unuia dintre soţi, prin recăsătorirea soţului creditor, precum şi atunci când acesta
obţine resurse de natură să îi asigure condiţii de viaţă asemănătoare celor din timpul căsătoriei.
Totodată, conform art. 394 alin. 1 Cod Civil, instanţa poate mări sau micşora prestaţia
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
146
compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului şi resursele
creditorului. Din examinarea elementelor de fapt rezultă că singura împrejurare relevantă în
raport de momentul obligării reclamantului la plata prestaţiei compensatorii este pensionarea
anticipată obţinută de reclamant. Diminuarea veniturilor constituie o consecinţă a propriei
manifestări de voinţă în sensul pensionării anticipate, situaţie care, însă, nu se încadrează în
noţiunea de modificare „în sens semnificativ” a mijloacelor debitorului.
Sentință civilă nr. 8363/21.06.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 06.11.2015,
sub nr. X/300/2015, reclamantul JDC a chemat în judecată pe pârâta JE, solicitând instanței ca
prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună încetarea prestaţiei compensatorii în valoare de
400 de lei pe luna stabilită prin sentinţa civilă nr. X/07.10.2013, pronunţată de Judecătoria
Sectorului X Bucureşti în dosarul civil nr. X/300/2013, iar în subsidiar micşorarea prestaţiei
compensatorii stabilită prin sentinţa sus-menţionată de la valoarea de 400 de lei/lună la valoarea
de 50 lei/lună cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. X pronunţată în
dosarul nr. X/300/2013 de Judecătoria Sectorului X Bucureşti a fost obligat la plata unei prestaţii
compensatorii în valoare de 400 de lei pe lună.
Acesta a mai arătat că la momentul pronunţării sentinţei sus-menţionate, venitul brut
realizat era de 2655 lei, din care 1873 lei salariu net+782 lei norma de hrană, conform
adeverinţelor eliberate la data de 07.11.2013, respectiv 11.02.2014.
Reclamantul a mai susţinut că pe venitul obţinut avea deja reţineri la data soluţionării
acţiunii de divorţ acesta fiind grevat de 3 rate pe lună ca urmare a contractării unor credite în
timpul căsătoriei, dar până la despărţirea în fapt la data de 01.09.2012, banii fiind folosiţi
exclusiv în interesul familiei şi cu care a construit o casă pe terenul proprietatea tatălui pârâtei,
dar pe numele fiicelor, minore la momentul construirii acesteia, pe care a mobilat-o şi utilat-o cu
aparatura electronică şi în care au rămas să locuiască pârâta împreună cu fiicele.
S-a mai arătat că în prezent, pârâta este singura beneficiară a acestui imobil întrucât cele
două fiice nu mai locuiesc în casă din 2014 respectiv 2015, iar la data de 28.06.2015 s-a emis
decizia nr. 172611 privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă prin care s-a stabilit o pensie
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
147
în cuantum de 1285 lei, iar după achitarea către pârâtă a sumei de 400 de lei cu titlu de prestaţie
compensatorie, pensia încasată lunar este de 810 lei.
Reclamantul a mai arătat că din pensia de 810 lei i se mai reţine suma de 150 de lei ca
urmare a creditelor obţinute până la despărţirea în fapt, bani care au fost folosiţi pentru
construirea casei, mobilarea şi utilarea acesteia, la care se va adăuga şi rata aferentă creditului
restant în sumă de 7223,01 lei şi pentru care urmează a fi încheiat un angajament de plată cu KR
S.R.L.
În ceea ce o priveşte pe pârâtă, s-a arătat că după divorţ aceasta beneficiază de aceleaşi
condiţii de viaţă pe care le-a avut în timpul căsătoriei, respectiv, continuă să locuiască în casa
construită de părţi, este funcţionară la PS2 Bucureşti şi obţine un venit lunar peste cuantumul
pensiei de asigurări sociale obţinut de reclamant la data pensionării şi din care acesta are reţineri
în prezent în procent de peste 50%.
Din această, perspectivă, s-a arătat, obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei
lunare de 400 de lei cu titlu de prestaţie compensatorie trebuie să reflecte o proporţie între
nevoile celui care o solicită şi mijloacele materiale şi pecuniare ale celui care urmează să o
plătească.
Astfel, s-a arătat că faptul că pârâta a rămas să locuiască singura în casa construită de părţi
şi este singura beneficiară a tuturor bunurilor mobile achiziţionate până la despărţirea în fapt şi
pentru care reclamantul nu a emis nicio pretenţie, arată că aceasta nu se afla în nevoie pentru a fi
îndreptăţită să primească suma de 400 de lei cu titlu de prestaţie compensatorie.
Reclamantul a invocat prevederile art. 395 Cod Civil, susţinând că obţinerea de resurse de
către soţul creditor de natură să îi asigure acesteia condiţii asemănătoare celor din timpul
căsătoriei reprezintă un caz de încetare firesc a prestaţiei compensatorii, în condiţiile în care
aceasta îşi poate asigura singură prin mijloace proprii condiţii de trai asemănătoare cu cele din
timpul căsătoriei, prestaţia compensatorie trebuind să înceteze în atare situaţie.
În subsidiar, s-a solicitat ca, întrucât s-a schimbat situaţia de fapt care a dus la stabilirea
cuantumului prestaţiei compensatorii, acest cuantum să fie reapreciat întrucât rezultă din actele
anexate cererii că nu are mijloace materiale pentru a plăti suma de 400 de lei, motivat de faptul
că acestea s-au modificat în mod semnificativ după pensionarea sa, partea neavând posibilităţi de
a dobândi în viitor atare mijloace, având în vedere starea precară de sănătate pe care, de altfel,
pârâta o cunoaşte.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
148
În acest sens, s-a arătat că art. 390 alin. 1 Cod Civil are în vedere la stabilirea prestaţiei
compensatorii un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă
ale celui care o solicită, iar în art. 391 Cod Civil, se arată că la stabilirea prestaţiei compensatori
se va ţine seama, printre altele, şi de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului
matrimonial.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 394-395 Cod Civil.
În susținere, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi proba testimonială şi
s-au ataşat la dosarul cauzei, în copie certificată conform cu originalul, următoarele înscrisuri:
sentinţa civilă nr. x/07.10.2013, decizia nr. x/28.06.2015, talon de pensie, angajament de plată
din datele de 30.01.2014, respectiv 08.10.2015, adeverinţe venituri realizate în 2014 şi
septembrie-decembrie 2013, taxa judiciară de timbru (fl.7-22 dosar).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum total de 32 lei, conform
chitanței nr. SW 1854452461/05.11.2015 (fl.6 dosar).
La data de 22.12.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat
instanţei respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, s-a arătat că reclamantul a arătat situaţia diminuării veniturilor prin
pensionarea anticipată la cerere a acestuia la 1285 lei, fără a prezenta motivele pensionării.
Pârâta a mai precizat că părţile nu au efectuat partajul, iar prin raportare la obiectul
prezentei acţiuni, partea încearcă inducerea în eroare a instanţei prin afirmaţii care nu fac
obiectul sentinţei civile nr. x/07.01.2013 şi care a fost definitivă şi irevocabilă.
Referitor la condiţiile în care locuieşte, pârâta a învederat că nu este proprietar de drept şi
nu a fost niciodată, proprietari ai imobilului fiind părinţii săi MG şi ME (decedată), însă aceasta
locuieşte în imobil de când s-a născut, fapt pentru care de la data căsătoriei cu reclamantul a
locuit şi împreună cu copiii până ce reclamantul a părăsit domiciliul conjugal, el neavând nici un
drept de proprietar faţă de această locuinţă.
Pârâta a mai învederat că înscrisurile depuse de reclamant pot fi relevante în cazul unui
partaj, iar nu în prezenta acţiune.
S-a mai arătat că, în privinţa celor 400 de lei constituind obligaţia lunară stabilită în sarcina
reclamantului, aceasta nu a intrat în posesia sumei în totalitate, partea refuzând sistematic plata.
Pârâta a învederat că necesitatea continuării achitării plăţii compensatorii se justifică de
vreme ce după 22 de ani de căsătorie aceasta a fost desfăcută din culpa acestuia care a părăsit
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
149
domiciliul conjugal, fapt reţinut şi în considerentele sentinţei civile nr. x/07.10.2013, pronunţată
de Judecătoria Sectorului x Bucureşti în dosarul civil nr. x/300/2013.
Privitor la condiţiile de viaţă şi posibilităţile sale financiare, pârâta a învederat că asigură
plata cheltuielilor lunare cu lumină, apă, gaze, gunoi, cablu tv, telefon, hrană, fapt pentru care
prestaţia compensatorie îi este în continuare necesară, apreciind neîntemeiată solicitarea de
micşorare a prestaţiei compensatorii, în speţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394
Cod porc. civ., mijloacele debitorului nefiind limitate doar la pensia anticipată.
S-a arătat că reclamantul prestează şi alte activităţi lăudându-se că lucrează fără carte de
muncă, că îşi permite să efectueze concedii şi deplasări în străinătate din momentul în care a
părăsit domiciliul conjugal în timp ce dânsa nu obţine alte venituri suplimentare celor cu care
figurează în adeverinţa ataşată, refăcându-şi viaţa de familie în vara anului 2015.
Faţă de cele arătate s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulate ca
neîntemeiată.
În apărare, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și proba
testimonială.
Au fost anexate în copie certificată pentru conformitate cu originalul următoarele
înscrisuri: copie de pe C.I., sentinţa civilă nr. x din 07.10.2013; adeverinţă de venit eliberată de
PS2 Bucureşti; cerere executor judecătoresc (fl.34-41 dosar).
În temeiul art. 255 Cod proc. civ., în cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu
înscrisuri, proba cu interogatoriu şi proba testimonială pentru ambele părţi, răspunsul la
interogatorii şi declaraţiile de martor fiind consemnate, citite, semnate şi depuse la dosarul
cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reține următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. x /07.10.2013 pronunţată în dosarul nr. x/300/2013 de Judecătoria
Sectorului x Bucureşti, rămasă definitivă prin respingerea apelului şi irevocabilă prin nerecurare,
reclamantul din prezenta a fost obligat la plata unei prestaţii compensatorii în favoarea fostei
soţii, în valoare de 400 de lei pe lună, instanţa reţinând culpa sa exclusivă în desfacerea
căsătoriei.
Potrivit reclamantului, la momentul pronunţării sentinţei civile sus-menţionate, venitul brut
realizat era de 2655 lei, din care 1873 lei salariu net+782 lei norma de hrană, conform
adeverinţelor eliberate la data de 07.11.2013, respectiv 11.02.2014 (fl.14;15 dosar).
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
150
În conformitate cu dispoziţiile art. 395 Cod Civil, prestaţia compensatorie încetează prin
decesul unuia dintre soţi, prin recăsătorirea soţului creditor, precum şi atunci când acesta obţine
resurse de natură să îi asigure condiţii de viaţă asemănătoare celor din timpul căsătoriei.
Totodată, conform art. 394 alin. 1 Cod Civil, instanţa poate mări sau micşora prestaţia
compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului şi resursele
creditorului.
În speţă, potrivit deciziei nr. x/28.06.2015, precum şi cuponului depus la dosarul cauzei de
reclamant pe luna septembrie 2015 (fl.13 dosar) coroborată cu răspunsul la întrebarea nr. 7 la
interogatoriu, reclamantul obţine o pensie lunară în valoare de 1285 lei, începând cu data de
04.05.2015, în urma admiterii cererii sale de pensionare anticipată. Totodată, potrivit cuponului
de pensie pe luna aprilie 2016, depus la dosarul cauzei de către pârâtă, reclamantul obţine o
pensie lunară în valoare de 1350 de lei.
Din această perspectivă, instanţa reţine că probatoriul administrat în cauză respectiv
înscrisuri, interogatorii şi declaraţiile de martori, nu relevă niciuna dintre ipotezele necesare
aplicabilităţii situaţiei de fapt din cauză, respectiv: deces; recăsătorirea soţului creditor ori
schimbări survenite în privinţa cuantumului veniturilor obţinute de acesta în sensul majorării.
Dimpotrivă, din examinarea elementelor de fapt rezultă că singura împrejurare relevantă în
raport de momentul obligării reclamantului la plata prestaţiei compensatorii este pensionarea
anticipată obţinută de reclamant.
Prin urmare, capătul de cerere formulat iniţial având ca finalitate constatarea încetării
prestaţiei compensatorii nu poate fi primit, de vreme ce condiţiile prevăzute de legiuitor pentru
aplicabilitatea normei precitate nu sunt întrunite.
Analizând în subsidiar cererea formulată de parte, în privinţa micşorării contribuţiei
stabilite în favoarea fostei soţii, instanţa constată că, faţă de momentul iniţial, situaţia debitorului
a rămas aceeaşi în privinţa creditelor pe care le are de achitat. În acest sens, probatoriul
administrat în cauză nu a fost de natură să conducă la reţinerea vreunei schimbări nici în privinţa
pârâtei creditoare relativ la posibilităţile acesteia de a se întreţine.
În consecinţă singurul element ce poate fi reţinut în cauză este cel al cuantumului
veniturilor obţinute de reclamant în prezent. Se constată, astfel, că, dacă iniţial reclamantul
obţinea lunar cu titlu de salariu suma de 1873 lei, în urma pensionării, în prezent, obţine suma de
1350 de lei, diminuare ce constituie şi o consecinţă a propriei manifestări de voinţă în sensul
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
151
pensionării anticipate, situaţie care, însă, nu se încadrează în noţiunea de modificare „în sens
semnificativ” a mijloacelor debitorului.
Faţă de considerentele anterior menţionate, instanţa urmează să respingă cererea formulată
ca neîntemeiată.
3. Recunoașterea anticipată a capacității depline de exercițiu
Instanta retine că institutia emancipării minorului, respectiv recunoașterea capacității de
exercițiu depline anticipată presupune îndeplinirea unor condiții si existența unor motive
temeinice. În cauză, instanta constată că această institutie este folosită pentru deturnarea de la
însuși scopul ei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Astfel, instanta nu poate
recunoaște capacitate deplină anticipată doar în considerarea faptului că minorul nu mai vrea
să depindă de opinia tatălui său sau pentru ca a fost folosit ca mijloc de șicană în discuțiile
repetate dintre părintii săi. Mai mult, în cauză nu s-a făcut dovada veniturilor pe care le obtine
minorul, una dintre conditiile emancipării fiind aceea a existentei unui contract individual de
muncă (simpla mențiune că primeste bani de la părinti sau de la bunica maternă nefiind
suficientă).
Sentința civilă nr. 4252/20.04.2015, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 02.09.2014 sub nr. de
dosar X/300/2014, reclamantul AS a chemat în judecată pe pârâtii AF si AS, solicitând instantei
de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunta, să dispună recunoasterea capacitătii sale de
exercitiu depline începând cu data de 12.10.2014, moment la care împlineste vârsta de 16 ani.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat instanţei de judecată că s-a născut la data de
12.10.1998 din relatia de concubinaj a părintilor săi, care ulterior au oficializat această relatie,
prin încheierea căsătoriei la data de 21.05.2009, înscrisă în registrul de stare civilă a Consiliului
Local Sector 2 Bucuresti sub nr. 642, conform certificat de căsătorie seria X nr. Y.
A precizat reclamantul că din cauza deteriorării relatiilor dintre părintii săi, în ultimul an a
fost martorul discutiilor ce degenerau în adevărate scandaluri si bătăi si întrucât mama sa nu a
mai putut rezista a pus capăt relatiei cu tatăl său. Totodată, reclamantul a învederat faptul că în
prezent locuieste cu bunicii materni, iar în ultima perioadă tatăl său s-a folosit de cererea de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
152
divort ca un instrument de spionaj împotriva mamei sale. Petentul a arărat faptul că este elev în
clasa a IX a la CN IH si că este suficient de matur pentru a-si asuma responsabilitatea propriilor
actiuni.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 400 NCPC.
În dovedirea cererii reclamantul a solicitat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
În susţinerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv CI (fil. 5),
adeverintă care atestă faptul că este în continuarea studiilor (fil. 6), certificat de nastere (fil.7),
certificat de căsătorie (fil. 9), chitante.
Acţiunea introductivă de instanţă a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în
valoare de 20 lei, chitanţa nr. 26445 din data de 13.10.2014 fiind anulată şi ataşată la dosarul
cauzei (fil. 24).
Legal citat cu copie de pe acţiune, pârâta AS a formulat întâmpinare la dosarul cauzei,
prin care a învederat instantei de judecată că este de acord cu admiterea actiunii. S-a mentionat în
cuprinsul întâmpinării că minorul a asistat la majoritatea scandalurilor din familie. Pârâtul AF nu
a depus întâmpinare la dosarul cauzei, dar s-a prezentat în instantă si a învederat că este de acord
cu admiterea actiunii.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Instanta a dispus efectuarea unui referat de anchetă psiho-socială la domiciliul
reclamantului.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa reţine
următoarea situaţie de fapt:
Reclamantul AS s-a născut la data de 12.10.1998, astfel rezultă din certificatul de nastere
seria X nr. Y (fil. 7). Pârâtii AF si AS s-au căsătorit la data de 21.05.2009, căsătoria fiind
înregistrată sub nr. X/21.05.2009 la PS2 Bucuresti, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie
seria x nr. y (fil. 9).
Reclamantul AS este elev la CN IH, astfel cum rezultă din adeverinta nr. 1454 din data de
26.08.2014 depusă la dosarul cauzei (fil. 6).
Prin Sentinta civilă nr. x/04.11.2014 pronuntată de Judecătoria Sectorului x Bucuresti în
dosarul cu nr. x/300/2014 s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor pe baza acordului acestora, s-a
luat act de înţelegerea părţilor în privinţa soluţionării cererilor acesorii divorţului, în sensul că
pârâta va reveni, după divorţ, la numele de D, autoritatea părintească asupra fiului minor al
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
153
părţilor se va exercita exclusiv de către pârâtă, locuinţa fiului minor al părţilor se va stabili la
bunica maternă.
Instanţa va avea în vedere la soluţionarea cauzei de faţă dispozitiile art. 40 NCC.
Astfel, prevederile legale mentionate dispun că “Pentru motive temeinice, instanţa de
tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de
exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este
cazul, şi avizul consiliului de familie”.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa apreciază că cererea formulată
este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge. Hotărâtoare în formarea convingerii instanţei
în sensul soluţiei menţionate sunt următoarele argumente:
În cauza dedusă judecăţii, emanciparea minorului presupune atribuirea capacităţii depline
de exerciţiu, după împlinirea vârstei de 16 ani, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii: minorul
a atins vârsta de 16 ani; minorul dispune de venit propriu, lucrează în baza unui contract
individual de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate
de întreprinzător; există acordul scris al ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului
minorului.Părinţii, adoptatorii sau curatorii îşi expun în scris şi în formă liberă acordul ca
minorul să dobîndească capacitate de exerciţiu deplină. Instanta retine faptul că emanciparea
minorului se efectuează printr-o hotărâre a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi,
adoptatorilor sau curatorului. Pentru a fi emancipat, minorul urmează să depună la autoritatea
tutelară o cerere scrisă în formă liberă, prin care se solicită recunoaşterea capacităţii de exerciţiu
depline.
În cazul în care nu există acordul ambilor părinti, cererea privind emanciparea minorului
se depune la instanta de judecată, emanciparea dispunându-se prin hotărâre judecătorească.
Instanta retine că în cauza dedusă judecătii nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de art. 40
NCC. Astfel, instanta constată că nu s-a făcut dovada existentei motivelor temeinice pentru care
se solicită recunoasterea capacitătii depline de exercitiu anticipată a minorului. Astfel, instanta
retine că minorul este elev la CN IH, domiciliul acestuia fiind în prezent la bunica maternă.
Din raportul de anchetă psiho socială întocmit în cauză rezultă că din vara anului 2013
minorul locuieste cu bunica sa, mama acestuia aflându-se în Anglia. Totodată, instanta retine
faptul că minorul doreste să i se recunoască capacitate deplină de exercitiu deoarece ar dori să o
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
154
viziteze pe mama sa, iar tatăl său nu a fost de acord să-si dea consimtământul, iar minorul nu
mai doreste să depindă de opinia tatălui său.
Instanta retine că institutia emancipării minorului, respectiv recunoasterea capacitătii de
exercitiu depline anticipată presupune îndeplinirea unor conditii si existenta unor motive
temeinice. În cauză, instanta constată că această institutie este folosită pentru deturnarea de la
însuși scopul ei, nefiind îndeplinite conditiile prevăzute de lege. Astfel, instanta nu poate
recunoaste capacitate deplină anticipată doar în considerarea faptului că minorul nu mai vrea să
depindă de opinia tatălui său sau pentru ca a fost folosit ca mijloc de șicană în discutiile repetate
dintre părintii săi. Mai mult, în cauză nu s-a făcut dovada veniturilor pe care le obtine minorul,
una dintre conditiile emancipării fiind aceea a existentei unui contract individual de muncă
(simpla mențiune că primeste bani de la părinti sau de la bunica maternă nefiind suficientă).
4. Curatelă. Condițiile necesare pentru instituirea măsurii
Trebuie remarcată deosebirea fundamentală pe care această instituţie, consacrată de
Codul Civil, o prezintă în raport de cea a punerii sub interdicţie, şi care constă în aptitudinea
persoanei vizate de a încheia personal acte juridice civile, prefigurând mental şi asumându-şi
consecinţele juridice ale acestora. Prin urmare, o componentă indispensabilă pentru incidenţa
dispoziţiilor legale relative la curatelă o reprezintă tocmai discernământul persoanei fizice,
respectiv puterea subiectului de drept civil de a aprecia efectele care se produc în baza
manifestării sale de voinţă.
Din această perspectivă, trebuie reţinute dispoziţiile edificatoare cuprinse în art. 183 Cod
Civil, care stabilesc, în această materie, aplicabilitatea, cu titlu general, a regulilor mandatului,
legiuitorul subliniind în art. 181 Cod Civil că instituirea măsurii de ocrotire în privinţa
persoanei fizice adulte nu aduce nicio atingere capacităţii sale.
Prin urmare, instanţa reţine că admisibilitatea cererii de instituire a curatelei, a fost
condiţionată în termeni imperativi de obţinerea consimţământului celui ce urmează a fi
reprezentat, singura derogare admisă de legiuitor constând în situaţia excepţională când
consimţământul persoanei nu poate fi dat.
În acest sens, din interpretarea teleologico-sistematică a reglementării curatelei, rezultă
că această derogare vizează, în concret, o imposibilitate obiectivă de obţinere a poziţiei
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
155
procesuale a persoanei capabile, avându-se în vedere situaţii de tipul celei prevăzute la litera d)
a articolului 178 Cod Civil, excepţia fiind de strictă interpretare şi aplicare.
Sentința nr. 576/18.01.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 16.11.2015 sub
nr. X/300/2015 petenta IC a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună
numirea sa în calitate de curator a numitei CF.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a învederat că numita CF este mama sa și din 1987,
moment la care mama sa a ieșit la pensie și până în prezent s-a ocupat de îngrijirea acesteia.
Petenta a precizat că numita CF a fost diagnosticată cu o boală neuro-psihică (..), afecțiuni care
au evoluat în decursul timpului. A arătat că necesitatea instituirii curatelei rezidă în faptul că
pentru a face anumite acte în numele mamei sale are nevoie de dovada reprezentării acesteia, iar
cum starea de sănătate a mamei sale s-a agravat în ritm accelerat soluția împuternicirii notariale
nu este adecvată. Totodată, petenta a arătat că soțul și fiul său sunt de acord cu numirea sa în
calitate de curator, iar fratele acesteia i-a dat împuternicire pentru a face demersurile necesare în
vederea instituirii curatelei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 105, art 109, 178-182 Cod civil și art. 527-537 C.
proc. civ.
În susținere, petenta a atașat cererii formulate copii de pe următoarele înscrisuri: carte de
identitate Cupen Floarea; act medical eliberat de CMD la data de 21.10.2015, bilet de externare
din 12.07.2012; raport de evaluare psihologică din 20.10.2015; buletin de examinare din
24.07.2015; carte de identitate petentă; decizia de pensionare nr. 89426/10.07.1987; certificat de
încadrare în grad de handicap nr. X; (fl.4-14) și în original declarații – IC și ID (fl. 15-16),
solicitând instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art.
29 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Instanța a dispus din oficiu efectuarea unui referat de anchetă socială la domiciliul numitei
CF, informațiile solicitate fiind comunicate la dosarul cauzei (fl. 23). De asemenea, la dosar s-a
depus cazierul judiciar al petentei și adeverință medicală privind starea de sănătate a acesteia (fl.
24).
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
156
Sub aspectul probatoriului, în cauză, în temeiul art. 255 Cod proc. civ., instanța a
încuviințat și a administrat conform art. 260 Cod proc. civ., proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:
În fapt, din buletinul de examinare CT din 17.07.2015 (fl. 7) coroborat cu raportul de
evaluare psihologică nr. X eliberat la data de 20.10.2015 de CIP TG, medic psiholog (fl. 11) și
cu certificatul de încadrare în grad de handicap nr. X numita CF suferă de o boală psihică (...),
recomandându-se susținere și supraveghere permanentă pentru realizarea deprinderilor
autonome.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 178 lit. a) Cod civil, dacă din cauza bătrâneții,
a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană fizică, deși capabilă, nu poate, personal, să-și
administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare, și, din motive
temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator, instanța poate institui, în cazul
său, curatela.
Dispozițiile legale menționate reglementează o măsură de ocrotire instituită de legiuitor în
beneficiul persoanelor fizice adulte, care, din cauza unor limitări, în principiu, de natură fizică, se
văd în imposibilitatea de a-și gestiona personal patrimoniul, în condiții corespunzătoare, fiind
lipsite permanent sau temporar, de posibilitatea înlăturării împrejurărilor ce le pot afecta situația.
În acest sens, trebuie remarcată deosebirea fundamentală pe care această instituţie,
consacrată de Codul Civil, o prezintă în raport de cea a punerii sub interdicţie, şi care constă în
aptitudinea persoanei vizate de a încheia personal acte juridice civile, prefigurând mental şi
asumându-şi consecinţele juridice ale acestora. Prin urmare, o componentă indispensabilă pentru
incidenţa dispoziţiilor legale relative la curatelă o reprezintă tocmai discernământul persoanei
fizice, respectiv puterea subiectului de drept civil de a aprecia efectele care se produc în baza
manifestării sale de voinţă.
Din această perspectivă, trebuie reţinute dispoziţiile edificatoare cuprinse în art. 183 Cod
Civil, care stabilesc, în această materie, aplicabilitatea, cu titlu general, a regulilor mandatului,
legiuitorul subliniind în art. 181 Cod Civil că instituirea măsurii de ocrotire în privinţa persoanei
fizice adulte nu aduce nicio atingere capacităţii sale. Prin urmare, instanţa reţine că
admisibilitatea cererii de instituire a curatelei, a fost condiţionată în termeni imperativi de
obţinerea consimţământului celui ce urmează a fi reprezentat, singura derogare admisă de
legiuitor constând în situaţia excepţională când consimţământul persoanei nu poate fi dat.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
157
În acest sens, din interpretarea teleologico-sistematică a reglementării curatelei, rezultă că
această derogare vizează, în concret, o imposibilitate obiectivă de obţinere a poziţiei procesuale a
persoanei capabile, avându-se în vedere situaţii de tipul celei prevăzute la litera d) a articolului
178 Cod Civil, excepţia fiind de strictă interpretare şi aplicare.
O ultimă cerinţă de admisibilitate instituită legiuitor o reprezintă dovedirea de către petent
a motivelor temeinice pentru care persoana vizată nu îşi poate numi un reprezentant sau un
administrator, consacrându-se, astfel, principiul priorităţii numirii convenţionale a curatorului şi,
implicit, cel al subsidiarităţii instituirii curatelei de către instanţa de tutelă.
Examinând situația de fapt prin raportare la prevederile legale incidente, instanța reține
că, deși, până la punerea sub interdicţie, orice persoană majoră este prezumată ca având
capacitate deplină de exerciţiu, diagnosticul cu care figurează în evidenţe numita CF, nu relevă o
simplă limitare fizică a posibilităţilor de gestionare personală a patrimoniului, ci prezenţa unei
boli neuro-psihice, care afectează o componentă esenţială a consimţământului, şi anume
discernământul.
Lipsa discernământului reiese din aspectele menționate în raportul evaluare psihologică nr.
X eliberat la data de 20.10.2015, conform cărora pacienta CF are o atenție de ascultare mai mult
afectivă decât rațională, prezintă disfuncție cognitivă clinic semnificativă (severă), afectare a
orientării temporo-spațiale, a memoriei de scurtă durată, declin cognitiv moderat-sever,
deficiență psihică accentuată.
Într-o atare situaţie, faţă de considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că, în cauză,
nu sunt îndeplinite condiţiile necesare instituirii curatelei potrivit art. 178 şi următoarele din
Codul Civil, iar numirea unui curator special pentru persoane adulte al căror discernământ este
afectat nu se poate realiza decât sub rezerva dovedirii demarării procedurii de punere sub
interdicţie, ceea ce nu s-a cerut în cauză.
Prin urmare, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 104 Cod civil, orice măsură de
ocrotire se stabileşte numai în interesul persoanei vizate, iar potrivit art. 109 Cod civil, ocrotirea
prin instituirea curatelei are loc numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, instanţa
urmează să respingă acţiunea formulată de petentă ca neîntemeiată.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
158
5. Contestație la executare. Umărirea bunurilor comune. Cerere de sistare a
proprietății comune în devălmășie
Art. 33 C.fam. stabilește în sarcina creditorului personal obligația de a urmări cu
prioritate bunurile personale ale debitorului, condiție necesară pentru a se putea proceda
ulterior la urmarirea bunurilor comune. Prin urmare, creditorul are obligatia de a dovedi
faptul negativ al inexistenței bunurilor proprii ale debitorului, dovada care, în cazul de față,
o reprezintă procesele-verbale încheiate de executorul judecatoresc. De asemenea, intimții nu
au probat existența unor alte bunuri proprii în patrimoniul soțului debitor, invocand doar
faptul ca s-a înființat și poprirea asupra veniturilor din pensie ale intimatului – debitor.
Acest act de executare este recunoscut de toate parțile, însă acestea dau o interpretare
diferită dispozițiilor art. 33 cu referire la acesta.
Instanta apreciaza ca, prin această noțiune, trebuie sa se inteleaga faptul ca, în
prealabil, creditorul a efectuat demersuri pentru a urmări bunurile proprii ale soțului
debitor, inclusiv a veniturilor în bani în forma popririi. Însă, ar fi exagerat să se admită
ipoteza expusa de intimați conform căreia dacă s-a înființat poprirea, creditorul nu poate
apela și la modalitatea executării silite imobiliare, deoarece ar însemna ca acest creditor să
nu își recupereze niciodată integral creanța, având în vedere limitele legale impuse in cazul
popririi.
Sentința civilă nr. 8060/28.07.2015, definitivă
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 09.01.2015 pe rolul
Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr. X/300/2015, contestatoarea S.C. N S.A. a
formulat, in contradictoriu cu intimatii GM si GF, contestatie la executare in cadrul dosarului
de executare nr. x/2012 al B.E.J. OM, pentru ca instanta, prin hotararea ce va pronunta, sa
dispuna sistarea starii de codevalmasie in care se afla intimatii cu privire la bunul imobil situat
in Bucuresti, CM, nr. x, bl. x, sc. x, et. x, ap.x, sector 2, sa dispuna atribuirea imobilului in
proprietatea exclusiva a intimatului GM, debitor al contestatoarei in temeiul contractului de
credit nr. x/17.04.2007, modificat prin actele aditionale nr. x/31.07.2009 si nr. y/29.01.2010,
cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzatoare, echivalentul a 1/2 din valoarea
imobilului, catre intimata, iar, in subsidiar, in cazul in care bunul va fi atribuit intimatei, sa
dispuna ca sulta ce s-ar cuveni paratului sa fie virata de catre acesta in contul executorului
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
159
judecatoresc, eventuala diferenta dintre valoarea sultei si valoarea debitului executat urmand a
fi distribuita intimatului.
In fapt, contestatoarea a aratat ca, in esenta, ca are calitatea de creditoare a intimatului
GM, in baza contractului susmentionat si, urmare neexecutarii de catre acesta a obligatiei de
plata a ratelor, a initiat executarea silita impotriva intimatului. Prin procesul verbal incheiat la
data de 16.01.2015 intocmit de catre executorul judecatoresc, a fost identificat in patrimoniul
debitorului imobilul susmentionat, imobil detinut in indiviziune cu intimata. In cuprinsul
adresei nr. 21/06.01.2015, executorul judecatoresc a pus in vedere creditoarei faptul ca, pentru
urmarirea imobilului, este necesara sa se ceara mai intai partajarea bunului, cat si faptul ca nu
a identificat alte bunuri in patrimoniul debitorului.
In drept, contestatoarea a invocat dispozitiile art. 400 ind. 1 si art. 493 alin. 1
C.proc.civ..
In sustinerea cererii au fost depuse inscrisuri in copie.
La data de 26.03.2015, intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea
ca neintemeiata a contestatiei.
Intimata a aratat ca, la incheierea contractului, nu i s-a cerut acordul in vederea
imprumutului si nici nu a garantat restituirea creditului cu imobilul proprietatea comuna. Mai
mult, imprumutul obtinut nu a fost asumat de catre sotul debitor pentru implinirea nevoilor
obisnuite ale casniciei, ci in afara acesteia. De asemenea, intimata afirma ca imobilul a fost
achitat in integralitate din banii dati de parintii acesteia, in prezent decedati, astfel ca, daca
imobilul i-ar fi atribuit in exclusivitate, nu ar avea de platit vreo sulta sotului debitor.
Admiterea actiunii ii afecteaza dreptul de proprietate, mai ales ca sotul recunoaste ca imobilul
ii apartine in exclusivitate, posibilitatea sotului de a achita sulta fiind practic ipotetica,
posibilitate pe care nu o are nici intimata, daca imobilul i-ar fi atribuit in exclusivitate. In plus,
intimata arata ca nu intelege de ce s-a inceput executarea silita a sotului atat timp cat acesta a
platit ratele sub forma retinerilor lunare.
In dretp, au fost invocate dispozitiile art. 115 C.proc.civ..
La data de 26.03.2015, intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat
respingerea ca neintemeiata a contestatiei.
Intimatul sustine ca si-a respectat obligatia de plata fata de contestatoare in mod
regulat. La un moment dat, a fost in imposibilitate de plata a creditului, insa acest lucru s-a
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
160
remediat in momentul in care a iesit la pensie, plata fiind efectuata sub forma retinerilor
lunare din pensie. In continuare, intimatul afirma, de asemenea, ca imobilul a fost achizitionat
exclusiv din banii sotiei, iar imprumutul nu reprezinta o datorie comuna.
La termenul de judecata din data de 30.03.2015, intimatul a formulat completare la
intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei fata de imprejurarea
infiintarii popririi asupra veniturilor din pensie prin adresa nr. x din data de 22.12.2014, ceea
ce inseamna ca nu este indeplinita conditia potrivit careia creditorii personal ai unuia dintre
soti pot urmari bunurile comune numai dupa urmarirea bunurilor poprii ale sotului debitor.
La data de 27.04.2015, contestatoarea a depus raspuns la intampinare, prin care a
aratat ca isi mentine toate motivele invocate in actiune, iar cu privire la exceptia
inadmisibilitatii, arata ca aceasta este neintemeiata, deoarece toate bunurile intimatului sunt
urmarite, insa penru acoperirea creantei astfel ar fi nevoie de 117 ani.
In ceea ce priveste apararile intimatei, contestatoarea a aratat ca tocmai pentru ca
intimata nu este parte in contract a formulat prezenta actiune, iar aceasta nu a dovedit in
niciun fel ca a avut o contributie de 100% la achizitionarea imobilului, respectiv nu poate fi
stabilita numai prin raportare la bunul imobil, deoarece cota de contributie a codevalmasilor
se stabileste prin raportare la toata proprietatea codevalmasa., iar imposibilitatea platii sultei
de catre codevalasul care va primi imobilul nu este un impediment in pronuntarea hotararii.
Prin Incheierea de sedinta din data de 11.05.2015, instanta a respins ca neintemeiata
exceptia de inadmisibilitate si a incuviintat pentru toate partile proba cu inscrisuri, respectiv
proba cu expertiza judiciara imobiliara pentru contestatoare.
La termenul de judecata din data de 21.07.2015, instanta a decazut contestatoarea din
dreptul de a administra proba cu expertiza judiciara imobiliara.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
Cu titlu preliminar, trebuie mentionat ca regimul juridic al urmaririi bunurilor comune
de catre creditorii personali ai unui dintre soti este stabilit in functie de data nasterii datoriei,
astfel cum rezulta din dispozitiile art. 35 din Legea de aplicare a Coului civil, conform carora
dispozitiile art. 353 C.civ. – Urmarirea bunurilor comune – sunt aplicabile si casatoriilor in
fiinta la data intrarii in vigoare a Codului civil, daca datoria s-a nascut dupa aceasta data.
Avand in vedere ca datoria a carei executare silita formeaza obiectul dosarului de
executare nr. x/2012 al B.E.J. OM s-a nascut in baza contractului de credit nr. x/17.04.2007,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
161
modificat prin actele aditionale nr. x/31.07.2009 si nr. y/29.01.2010, inseamna ca sunt
incidente in speta dispozitiile Codului familiei.
In acelasi timp, instanta constata ca executarea silita a fost initiata anterior intrarii in
vigoare a Codului de procedura civila in 2013, astfel ca sunt aplicabile normele Codului de
procedura din 1865, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr.76/2012.
Instanta retine ca, in speta de fata, se solicita de catre creditorul personal al intimatului
partajul bunului comun constand in imobil – locuinta conjugala – aspecte cu privire la care
nici una dintre parti nu a sustinut contrariul.
Prin urmare raportat la aceste aspecte, sunt incidente urmatoarele norme legale:
Potrivit art. 33 alin. 2 C.fam., după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor,
creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însă numai în măsura
necesară pentru acoperirea creanţei sale. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin
împărţire fiecărui soţ devin proprii”. Intimatul-debitor nu a invocat şi cu atât mai puţin, nu a
dovedit d că ar deţine bunuri proprii care ar putea fi urmărite.
Potrivit art. 30 din C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre
soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. Orice convenţie contrară este
nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Potrivit art. 493 C.proc.civ., (1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau
codevalmas nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilele aflate in proprietate
comuna, ci vor trebui sa ceara mai intai imparteala acestora.
Potrivit art. 400 ind. 1 C.proc.civ., împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi
hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.
Aprecierea instantei in ceea ce priveste apararile intimatilor:
Intimatii au invocat trei argumente pentru respingerea cererii contestatoarei: aceasta nu
a urmarit mai intai bunurile proprii ale sotului debitor, efectuarea platii ratelor de catre
debitor, cota de contributie de 100% a sotiei la achizitionarea imobilului.
Referitor la urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor
Art. 33 C.fam. stabileste in sarcina creditorului personal obligatia de a urmari cu
prioritate bunurile personale ale debitorului, conditie necesara pentru a se putea proceda
ulterior la urmarirea bunurilor comune. Prin urmare, creditorul are obligatia de a dovedi faptul
negativ al inexistentei bunurilor proprii ale debitorului, dovada care, in cazul de fata, o
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
162
reprezinta procesele verbale incheiate de executorul judecatoresc. De asemenea, intimatii nu
au probat existenta unor alte bunuri proprii in patrimoniul sotului debitor, invocand doar
faptul ca s-a infiintat si poprirea asupra veniturilor din pensie ale intimatului – debitor.
Acest act de executare este recunoscut de toate partile, insa acestea dau o interpretare
diferita dispozitiilor art. 33 cu referire la acesta. Astfel, contestatoarea considera ca a procedat
la urmarirea bunurilor personale si, constatand ca debitul executat silit nu poate fi acoperit
numai prin poprire, a procedat la efectuarea demersului judiciar de fata in scopul urmaririi
bunului imobil comun. In opinia intimatilor, infiintarea popririi asupra pensiei intimatului
impiedica executarea silita asupra imobilului, respectiv partajul acestuia.
Prin urmare, pentru a stabili daca este indeplinita conditia prevazuta de art. 33
C.proc.civ. instanta trebuie sa lamureasca ce se intelege prin “urmarirea bunurilor proprii”.
In acord cu contestatoarea, instanta apreciaza ca, prin aceasta notiune, trebuie sa se
inteleaga faptul ca, in prealabil, creditorul a efectuat demersuri pentru a urmari bunurile
proprii ale sotului debitor, inclusiv a veniturilor in bani in forma popririi. Insa, ar fi exagerat
sa se admita ipoteza expusa de intimati conform careia daca s-a infiintat poprirea, creditorul
nu poate apela si la modalitatea executarii silite imobiliare, deoarece ar insemna ca acest
creditor sa nu isi recupereze niciodata integral creanta, avand in vedere limitele legale impuse
in cazul popririi.
Referitor la cota de contributie exclusiva a sotiei
Pentru punerea in executare a creantei prin urmarirea unui bun comun, este necesar ca,
in prealabil, sa fie individualizate drepturile sotilor prin stabilirea cotelor de contributie la
dobandirea bunurilor comune ca rezultat al cererii de impartire facute de creditorul personal al
sotului debitor. Numai dupa aceasta operatie, bunurile atribuite prin impartire devin bunuri
proprii ale fiecarui sot, susceptibile de urmarire.
Asadar, prima etapa intr-o cerere de partaj formulata de creditorul personal al unuia
dintre soti il reprezinta stabilirea cotelor de contributie a sotilor.
Art. 30 C.fam. instituie prezumtia legala relativa simpla ca ambii soti au contribuit
deopotriva la dobandirea bunurilor, prezumtie invocata de contestatoare cu privire la cota de
contributie a intimatilor.
Intimatii au sustinut insa, ca sotia a contribuit in procent de 100% la achizitionarea
bunului imobil, banii provenind de la parintii sai.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
163
Cu privire la aceasta afirmatie, instanta constata ca, prin inscrisurile depuse la dosarul
cauzei, nu s-a probat veridicitatea acestei afirmatii, simpla recunoastere a celuilalt sot
neputand constitui un argument valid, atat timp cat exista posibilitatea unei intelegeri intre
soti in frauda creditoarei.
In acelasi timp, instanta retine ca determinarea cotelor de conttributie se efectueaza
avandu-se in vedere contributia sotilor atat la dobandirea bunurilor imobile, cat si a bunurilor
mobile, deci la totalitatea bunurilor comune ce constituie patrimoniul comun supus partajului,
iar nu prin stabilirea a cate unei cote pentru fiecare din aceasta categorie de bunuri sau pentru
fiecare bun in parte. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie asupra tuturor bunurilor
dobandite in timpul casatoriei se caracterizeaza prin aceea ca apartine nefractionat titularilor
codevalmasi, air unicitatea sub care se prezinta aceasta universalitate juridica, considerata ca
o masa de drepturi si obligatii, impune in mod corelativ ca, la incetarea starii de
codevlamasie, imparteala sa se faca, de asemenea, prin unicitate de cote de contributie
stabilite pentru fiecare sot, in raport de contributie reala la dobandirea bunurilor luate in
ansamblu, iar nu prin mai multe cote, diferentiate in functie de un anumit bun sau o anumita
categorie de bunuri. In plus, odata stabilita cota de contributie a fiecarui sot, aceasta se aplica
pentru toate bunurile aflate in proprietate devlamasa, nefiind posibila modificarea ulterioara a
acesteia.
Fata de aceste considerente, instanta constata ca este imposibil sa stabileasca o cota de
participare de 100% in favoarea sotiei, deoarece aceasta ar insemna ca aceasta cota sa devina
aplicabila pentru tot patrimoniul comun al sotilor atat timp cat intimatii nu au precizat ca
singurul bun comun este acest imobil. In consecinta, retine ca partile nu au rasturnat
prezumtia legala de contributie comuna la achizitionarea bunului.
De asemenea, din motivele expuse de intimata ar rezulta ca, in realitate, aceasta
solicita sa se constate calitatea de bun propriu a imobilului, aceasta afirmand ca bunul a fost
dobandit din banii dati de parintii sai.
Asadar, ar fi vorba despre achizitionarea unui bun cu banii proveniti dintr-un dar
manual in favoarea sa, donatiile considerandu-se bunuri personale atat timp cat nu au fost
expres facute in favoarea ambilor soti, situatie care se circumscrie ipotezei prevazute de art.
31 lit. b) si f) C.fam. (“Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot: b) bunurile
dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
164
a prevazut ca ele vor fi comune; f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau
bunul in care a trecut aceasta valoare.”).
Avand in vedere insa, ca instanta nu a fost investita cu o cerere in constatarea
caracterului de bun propriu al imobilului, nu se poate pronunta cu privire la aceasta ipoteza.
Referitor la achitarea ratelor de catre intimat
Instanta considera ca o astfel de aparare nu poate fi analizata in cadrul cererii de partaj
pe calea contestatiei la executare, deoarece inseamna analiza caracterului cert, lichid si
exigibil al creantei executata silit.
Daca instanta s-ar pronunta prin considerentele prezentei hotarari, ar stabili cu putere
de lucru judecat un aspect care poate fi lamurit numai prin formularea unei contestatii la
executare de sine statatoare de catre intimat, prin care sa invoce lipsa caracterului cert, lichid
si exigibil al creantei.
La fel ca si in cazul cotei de contributie a sotiei, instanta nu a fost investita cu
solutionarea unei astfel de contestatii, astfel ca nu se va pronutna cu privire la aceasta aparare.
Aprecierea instantei in ceea ce priveste cererea de partaj
Instanta retine ca se aplica si in cazul acestui partaj dispozitiile art. 673 ind. 1 si urm.
C.proc.civ.
Art. 673 ind. 5 alin. 2 C.proc.civ. consacra un principiu fundamental in materia
impartelii judiciare, iar in acest scop instanta va proceda la formarea loturilor si atribuirea lor.
Daca loturile nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr-o suma de bani.
Potrivit art. 673 ind. 6 C.proc.civ., formarea loturilor se poate dispune direct in natura,
daca insa sunt necesare operatii de masuratori, evaluare si alte asemenea, se va dispune
efectuarea unei expertize care va trebui sa cuprinda.
Raportul de expertiza trebuie sa arate, conform art. 673 ind. 6 alin. 2 C.proc.civ.,
evaluarea si criteriile avute in vedere la stabilirea acesteia, va indica daca bunurile pot fi
comod partajabile in natura si in ce mod anume, propunand loturile ce urmeaza a fi atribuite.
Desi instanta a incuviintat contestoarei proba cu expertiza imobiliara, aceasta a fost
decazuta din dreptul de a administra proba pentru nedepunerea onorariului de expert, in
conditiile in care s-a revenit cu citatie in acest sens si pentru un al doilea termen.
Contestatoarea avea obligatia de a administra probatoriul necesar solutionarii cauzei, conform
art. 1169 C.civ., nu a procedat la indeplinirea obligatiei stabilite de instanta si nu a achitat
onorariul, fiind decazuta din proba conform art. 170 alin. 3 C.proc.civ..
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
165
De asemenea, instanta a considerat inechitabil fata de intimati sa puna in sarcina
acestora plata onorariului de expert, in conditiile in care acestia nu au niciun interes in
solutionarea prezentei cereri.
Avand in vedere imposibilitatea obiectiva a instantei de a proceda la verificarea
posibilitatii de a se efectua loturi, respectiv de a stabili valoarea de circulatie a imobilului in
scopul calcularii sultei, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata cererea de partaj.
DREPT PROCESUAL CIVIL
1. Validare poprire. Inexistența unui raport juridic între terțul poprit și societatea
debitoare deținătoare de instrumente financiare emise pe piața de valori mobiliare
Prin dispoziţiile art. 146-147 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital este
reglementat cadrul general în care funcţionează DC, fiind ilustrate atribuţiile sale şi
mecanismul de efectuare a plăţilor datorate de societăţile emitente deţinătorilor de valori
mobiliare.
Faptul că potrivit art. 146 alin 51
din Legea nr. 297/2004 emitenţii efectuează plata
dividendelor şi a oricăror altor sume cuvenite deţinătorilor de valori mobiliare prin
intermediul DC şi al participanţilor la sistemul compensare-decontare şi registru nu conduce
la concluzia că între DC şi debitoare există un raport juridic în temeiul căruia sunt datorate
sume de bani care pot fi poprite.
Operaţiunea plăţii sumelor datorate cu titlu de dividende prin intermediul DC este o
operaţiune tehnică secundară, posibilă în virtutea obligaţiei societăţilor emitente de a efectua
plata dividendelor către deţinătorii de instrumente financiare, societăţile emitente
îndeplinindu-şi obligaţia faţă de deţinători anterior efectuării operaţiunii de transfer de către
DC. Faţă de reglementarea atribuţiilor DC şi având în vedere mecanismul de funcţionare a
plăţii dividendelor prin intermediul acestuia, operaţiunea juridică în cauză nu poate fi
asimilată operaţiunii popririi asupra conturilor.
Sentința civilă nr. 2524/26.02.2016, definitivă
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
166
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti, sub nr. X, petentul BBME a solicitat validarea popririi înfiinţată asupra terţului
poprit DC SA.
În motivare, petentul a menţionat că prin sentinţa civilă nr. X pronunţată de Tribunalul
Bucureşti în dosarul nr. X şi a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată din
data de 10.12.2012 debitoarea AAAS a fost obligată să plătească creditoarei SIF O SA suma
de 658.949,25 de lei.
Petentul a arătat că la solicitarea creditoarei a deschis dosarul de executare nr. X, iar
prin încheierea din 07.12.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus
încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei.
Petentul a precizat că în vederea recuperării debitului s-a dispus înfiinţarea popririi
asupra sumelor de bani cuvenite debitorului cu titlu de dividende în calitatea de acţionar la
diferite societăţi din portofoliul terţului poprit, sume datorate de către terţul poprit.
Totodată, petentul a solicitat amendarea terţului poprit pentru neîndeplinirea
obligaţiilor cu rea-credinţă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 460 din C.pr. civ. 1865.
În dovedirea susţinerilor a fost solicitată proba cu înscrisuri, fiind anexate următoarele
înscrisuri: sentinţa civilă nr. 1581/21.10.2010 ( filele nr. 3-5), proces-verbal de stabilire a
cheltuielilor de executare ( fila nr. 6), încheiere de încuviinţare a executării silite ( fila nr. 7),
adresă de înfiinţare a popririi ( fila nr. 8), dovadă de comunicare ( fila nr. 9).
În data de 04.11.2015, creditoarea a formulat cerere denumită întâmpinare, prin care a
solicitat admiterea cererii de validare a popririi şi obligarea terţului poprit la plata sumelor
scadente, cât la plata sumelor care vor fi scadente în viitor.
Creditoarea a menţionat că au fost poprite sumele de bani datorate ca dividende de
diferite societăţi ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa de capital, dividende distribuite
de DC, conform art. 146 alin 5 din Legea nr. 297/2004.
Creditoarea a arătat că DC are calitate de terţ poprit conform contractelor încheiate cu
toţi emitenţii care se supun legislaţiei pieţei de capital, conform art. 146 alin 51
din Legea nr.
279/2004 privind piaţa de capital.
Creditoarea a menţionat că terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţia de a consemna
sumele de bani la dispoziţia executorului judecătoresc, nefiind trimisă nicio dovadă în acest
sens.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
167
În dovedirea susţinerilor, au fost anexate înscrisuri: comunicare de la terţul poprit ( fila
nr. 23), anexă nr. 9 contract încheiat de terţul poprit cu emitenţii de instrumente financiare (
fila nr. 29).
În data de 04.11.2015 terţul poprit a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia
lipsei calităţii procesual pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de validare
a popririi, ca neîntemeiată.
În motivarea excepţiei, terţul poprit a arătat că potrivit art. 146 alin 51
din Legea nr.
297/2004, emitenţii efectuează plata dividendelor deţinătorilor de valori mobiliare prin
intermediul DC, sens în care au fost încheiate mai multe contracte societăţile emitente.
Terţul poprit a arătat că există trei contracte încheiate cu societăţi emitente de
instrumente financiare, societăţi la care debitoarea este deţinător de instrumente financiare,
contractele având ca obiect activitatea de prestări servicii, respectiv distribuirea dividendelor
către deţinători, conform instrucţiunilor primite de la emitenţi.
Terţul poprit a menţionat că prestarea serviciilor de distribuire a dividendelor către
debitoare, nu presupune faptul că între acesta şi debitoare există un raport juridic în temeiul
căruia terţul poprit să datoreze sume de bani, constând în dividende, astfel încât înfiinţarea
popririi faţă de acesta este dispusă eronat.
Terţul poprit a precizat că sumele de bani sunt datorate de cele trei societăţi emitente
care distribuie dividendele prin intermediul său, rolul său fiind doar acela de agent de plată,
prin intermediul său, emitenţii îndeplinindu-şi obligaţiile de plată.
Terţul poprit a arătat că lipseşte condiţia premisă pentru a putea fi înfiinţată poprirea,
respectiv raportul juridic dintre terţul poprit şi debitoare, debitoarea nefiind parte în
contractele încheiate de acesta cu societăţile emitente.
Pe fondul cauzei, terţul poprit a menţionat că cererea de validare nu este întemeiată
pentru că terţul poprit nu datorează sume de bani debitoarei, sumele sunt datorate de
societăţile emitente.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 146 alin 5 ind. 1 din Legea nr. 297/2004, art.
106 ind. 1 din regulamentul CNVM nr. 1/2006.
În dovedirea susţinerilor, a fost solicitată proba cu înscrisuri şi au fost anexate
următoarele înscrisuri: contracte de prestări servicii încheiate între DC SA şi societăţile
emitente ( filele nr. 36-70).
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
168
În data de 23.11.2015 creditoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a
solicitat respingerea apărărilor terţului poprit.
În motivare, creditoarea a arătat că în mod corect a fost înfiinţată poprirea împotriva
terţului poprit, acesta fiind cel care deţine sumele de bani sumele de bani care trebuie plătite
cu titlu de dividende acţionarilor societăţilor care activează pe piaţa de capital şi are obligaţia
de a bloca aceste sume.
Creditoarea a precizat că în contractele depuse la dosar, încheiate între terţul poprit şi
emitenţi, există dispoziţii cu privire la blocarea plăţilor, în urma dispunerii unor măsuri de
executare silită.
Creditoarea a arătat că poprirea a fost înfiinţată avându-se în vedere calitatea DC SA,
oferită atât de lege, cât şi de contractele încheiate cu societăţile de prestări servicii.
Au fost anexate înscrisuri: adresa de înfiinţare a popririi ( fila nr. 100-101).
La termenul de judecată din data de 23.11.2015 instanţa a invocat excepţia
necompetenţei teritoriale, excepţie admisă, fiind dispusă declinarea soluţionării cauzei în
favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti în data de
04.01.2016, sub nr. 38/300/2016.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a terţului poprit, la termenul de
judecată din data de 19.02.2016 instanţa a dispus recalificarea acesteia în apărare fond.
Sub aspect probatoriu, la acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat părţilor
proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este admisibilă, concludentă şi utilă
soluţionării cauzei.
În data de 26.02.2016 terţul poprit a depus concluzii scrise prin care a reiterat
susţinerile prezentate în întâmpinarea depusă la dosar, solicitând respingerea cererii de
validare a popririi.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele aspecte în fapt şi în drept:
În fapt, instanţa reţine că prin sentinţa nr. X pronunţată de Tribunalul Bucureşti în
dosarul nr. X/3/2010, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. X
pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, debitoarea AAAS a fost obligată la plata către
creditoarea SIF O SA a sumei de 643.624,37 de lei reprezentând debit principal şi cheltuieli
de judecată.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
169
În data de 07.12.2012 a fost dispusă, prin încheierea pronunţată de Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. X/299/2012, încuviinţarea executării silite împotriva
debitoarei, iar în data de 10.09.2015 a fost înfiinţată poprirea prin adresa de înfiinţare a
popririi întocmită de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. X/1/2012 asupra
sumelor de bani cuvenite debitoarei cu titlu de dividende în calitate de acţionar la diferite
societăţi care emit instrumente financiare.
Adresa de înfiinţare a popririi a fost comunicate terţului poprit în data de 16.09.2015,
conform dovezii de înmânare ( fila nr. 9).
În drept, cu titlu preliminar, instanţa reţine că legea aplicabilă prezentului litigiu este
Codul de procedură civilă din 1865.
Astfel, potrivit art. 3 alin 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 ( C. pr. Civilă 2010) dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică proceselor şi
executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. Per a contrario, executărilor
silite începute anterior intrării în vigoare a C.pr. Civ. 2010, li se aplică C.pr. civ. 1865,
dispoziţii incidente cu privire la fiecare incident şi cerere care vizează executarea silită,
indiferent de momentul apariţiei acestora.
În cauză, executarea silită a fost demarată anterior datei de 15.02.2013, iar cererea de
validare a popririi este o cerere care vizează executarea silită, urmând a fi soluţionată în raport
de dispoziţiile legale aplicabile executării silite.
Conform art. 452 din C.pr. civ. 1865, sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri
mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i
le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente, pot fi supuse executării silite
prin poprire.
Astfel, poprirea este o formă de executare silită care presupune o operaţiune juridică
triunghiulară de conservare a creanţei, înfiinţată conform art. 454 din C.pr. civ. 1865 printr-o
adresă însoţită de titlul executoriu care se comunică celei de-a treia persoane, punându-i-se
astfel în vedere terţului poprit interdicţia de a elibera sumele pe care le datorează debitorului
în măsura necesară recuperării creanţei.
Obligaţiile terţului poprit sunt reglementate în cuprinsul art. 456 din C.pr. civ. 1865,
acestuia revenindu-i sarcina ca în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul
sumelor datorate în viitor, de la scadenţa acestora, să consemneze suma de bani sau să
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
170
indisponibilizeze bunurile incorporale şi să emită o dovadă către executorul judecătoresc, iar
în unele cazuri expres reglementate să plătească direct creditorului suma de bani reţinută.
Validarea popririi este un mecanism subsecvent înfiinţării popririi ca formă prin care
se realizează executarea silită şi constă în crearea unui nou raport juridic prin care terţul
poprit, căruia îi incumbă anumite obligaţii în urma înfiinţării popririi, este obligat direct faţă
de creditor.
Astfel, conform art. 460 din C.pr. civ. 1865, în condiţiile în care terţul poprit nu îşi
îndeplineşte obligaţiile care îi revin, creditorul, debitorul sau executorul judecătoresc pot
solicita validarea popririi.
Conţinutul noului raport juridic constă în drepturile şi obligaţiile care revin părţilor,
terţul poprit, respectiv creditorul, conţinut care este conturat de o dublă limitare impusă de
cuantumul creanţei pe care debitorul iniţial o deţine împotriva terţului şi cuantumul creanţei în
vederea căreia s-a demarat executarea silită.
Astfel, pentru a pronunţa o hotărâre de validare a popririi prin care ia naştere un raport
juridic între terţul poprit şi creditor, instanţa de validare trebuie să analizeze două raporturi
juridice, respectiv raportul juridic existent între creditor şi debitor şi raportul juridic existent
între debitor şi terţul poprit, acestea fiind fundamentele creanţelor care permit executarea silită
în forma popririi.
În ceea ce priveşte raportul juridic dintre creditoare şi debitor, instanţa reţine că acesta
a luat naştere în urma sentinţei civile X/21.10.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în
dosarul nr. X/3/2010, rămasă irevocabilă prin care debitoarea a fost obligată la plata sumei de
643.624,37 de lei şi în urma procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în
cuantum de 15.324,88 de lei.
Astfel, la data înfiinţării popririi prin adresa din data de 10.09.2015 exista un raport
juridic valabil între creditoare şi debitoare, creanţa în limita căreia a fost înfiinţată poprită
având la bază două titluri executorii.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea raport juridic care trebuie să preexiste înfiinţării
popririi, instanţa reţine că la data înfiinţării poprii, 10.09.2015 şi în mod firesc la data
comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit, 16.09.2015, nu exista un raport
juridic între DC SA, terţul poprit, şi debitoare.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
171
În acest sens, instanţa menţionează că potrivit adresei de înfiinţare a popririi, a fost
dispusă indisponibilizarea sumelor de bani datorate de către terţul poprit debitoarei cu titlu de
dividende.
Din înscrisurile administrate în cauză rezultă faptul că debitoarea are calitatea de
deţinător al unor instrumente financiare emise de diferite societăţi pe piaţa de valori
mobiliare, iar în temeiul acestui raport juridic, societăţile emitente datorează debitoarei sume
de bani cu titlu de dividende.
Conform art. 460 alin 2 din C. pr. Civ. 1865, instanţa de validare trebuie să verifice
dacă terţul poprit datorează sume de bani debitorului, iar în caz contrar cererea de validare a
popririi va fi respinsă cu consecinţa desfiinţării popririi înfiinţate.
În cauză, faţă de obiectul măsurii popririi, respectiv sumele de bani cuvenite debitoarei
cu titlu de dividende, instanţa apreciază că DC nu are calitatea de debitor al debitoarei,
dividendele care se cuvin debitoarei având la bază un alt raport juridic, respectiv raportul
juridic format între societăţile emitente de instrumente financiare şi debitoarea, deţinătoare a
instrumentelor financiare emise.
În acest sens sunt şi dispoziţiile legale care reglementează modalitatea de funcţionare a
DC şi atribuţiile sale specifice raporturilor juridice derulate pe piaţa valorilor mobiliare.
Astfel, prin dispoziţiile art. 146-147 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital este
reglementat cadrul general în care funcţionează DC, fiind ilustrate atribuţiile sale şi
mecanismul de efectuare a plăţilor datorate de societăţile emitente deţinătorilor de valori
mobiliare.
Faptul că potrivit art. 146 alin 51
din Legea nr. 297/2004 emitenţii efectuează plata
dividendelor şi a oricăror altor sume cuvenite deţinătorilor de valori mobiliare prin
intermediul DC şi al participanţilor la sistemul compensare-decontare şi registru nu conduce
la concluzia că între DC şi debitoare există un raport juridic în temeiul căruia sunt datorate
sume de bani care pot fi poprite.
Operaţiunea plăţii sumelor datorate cu titlu de dividende prin intermediul DC este o
operaţiune tehnică secundară, posibilă în virtutea obligaţiei societăţilor emitente de a efectua
plata dividendelor către deţinătorii de instrumente financiare, societăţile emitente
îndeplinindu-şi obligaţia faţă de deţinători anterior efectuării operaţiunii de transfer de către
DC.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
172
Totodată, faţă de reglementarea atribuţiilor DC şi având în vedere mecanismul de
funcţionare a plăţii dividendelor prin intermediul acestuia, instanţa apreciază că operaţiunea
juridică în cauză nu poate fi asimilată operaţiunii popririi asupra conturilor. Astfel, instanţa
menţionează că nu poate fi susţinut faptul că debitoarea are deschise conturi la DC pentru a fi
valabilă o poprire înfiinţată faţă de DC cu privire la disponibilul deţinut de debitoare.
Susţinerile creditoarei conform cărora în contractele încheiate între societăţile emitente
şi DC sunt prevăzute stipulaţii referitoare la modalitatea în care se va proceda în cazul
instituirii unei popriri asupra sumelor cuvenite debitoarei cu titlu de dividende, aspect care
permite înfiinţare popririi faţă de DC nu vor fi reţinute. Astfel, din contractele prezentate
reiese faptul că DC desfăşoară raporturi juridice doar cu societăţile emitente, acesta nu poate
dispune cu privire la sumele cuvenite debitoarei, singura obligaţie a sa, în cazul în care este
notificat direct de către organul de executare, este aceea de a informa societatea emitentă, o
indisponibilizare a sumelor care trebuie virate debitoarei, în lipsa unei comunicări în acest
sens din partea societăţii emitente, nefiind permisă.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că în mod eronat adresa de înfiinţare a
popririi a fost comunicată DC, acesta neavând calitatea de terţ care datorează sume de bani
sau alte bunuri mobile incorporabile debitoarei, aspect faţă de care cererea de validare a
popririi va fi respinsă, cu consecinţa desfiinţării popririi înfiinţate.
2. Contestație la executare. Proces-verbal de distribuire a sumei obținute prin
executarea silită. Ordinea de preferință
Cheltuielile de executare silită au fost stabilite prin procese verbale care au caracter
executoriu, iar aceste acte de executare nu pot fi analizate din perspectiva legalităţii şi
temeiniciei prin intermediul contestaţiei reglementate de către dispoziţiile art. 570
C.proc.civ.1865.
Ordinea pe care o stabileşte legiuitorul în ipoteza concursului de creanţe/creditori
este neîndoielnică, iar criticile contestatoarei fac abstracţie de normele legale incidente,
neputând fi reţinute. Singurele creanţe care au prioritate faţă de cheltuielile de executare sunt
cele având ca obiect cheltuieli de judecată şi cheltuieli pentru măsuri asigurătorii. După
aceste două tipuri de cheltuieli (creanţe preferenţiale), se îndestulează cu prioritate
cheltuielile de executare silită, indiferent dacă acestea din urmă au fost efectuate în acelaşi
dosar de executare sau în dosare de executare diferite. Textul art. 563 lit. a C.proc.civ.1865
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
173
face vorbire despre cheltuieli de executare şi are în vedere inclusiv ipoteza în care cheltuielile
de executare nu au putut fi îndestulate într-un dosar de executare, dar ulterior a fost
demarată o altă executare în cadrul căruia s-au găsit bunuri care au putut fi executate,
situaţie în care cheltuielile de executare din primul dosar de executare pot fi executate în cel
de al doilea dosar de executare.
Sentința civilă nr. 7005/25.05.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 29.03.2016, sub nr.
X/300/2016, contestatoarea BCISR SA a formulat, în contradictoriu cu intimaţii BMC, BEJA
DIC, MDși MC, contestaţie împotriva procesului verbal de distribuire sume întocmit la data
de 21.03.2016, de BMC în dosarul execuţional nr. X/2013, cu privire la următoarele sume:
11.309 lei, reprezentând cheltuieli de executare pentru BEJA DIC (dosar execuţional nr.
X/2011); 91.365,81 lei, TVA inclus, reprezentând cheltuieli de executare şi diferenţa onorariu
ce va fi virată în contul BMC, solicitând:
- desfiinţarea parţială a procesului verbal de distribuire sume, cu privire la modul de
distribuire a sumei de 11.309 lei, reprezentând cheltuieli de executare pentru BEJA DIC şi
obligarea organului de executare la distribuirea sumei de 11.309 lei către contestatoare;
- obligarea executorului judecătoresc la refacerea procesului verbal de distribuire sume, cu
privire la distribuirea sumei de 91.365,81 lei, astfel încât din preţul obţinut din valorificarea
imobilului situat în Bucureşti, str. V., nr. X, sector 2, reprezentând teren în suprafaţă de 260
mp şi construcţie in suprafaţa de 83,97 mp, să fie deduse doar cheltuielile de executare
aferente valorificării acestui bun imobil (şi nu toate cheltuielile de executare din dosarul
execuţional nr. x/2013), urmând ca diferenţa să fie distribuită creditorului ipotecar BCISR
S.A.
În esenţă, contestatoarea a susţinut următoarele:
În calitatea de creditor urmăritor în dosarul execuţional nr. X/2013, al BMC, a solicitat
iniţierea executării silite împotriva garanţilor ipotecari MDşi MC, pentru recuperarea
creanţelor înregistrate faţă de Bancă de către împrumutatul S.C. MC S.R.L..
Executarea silită vizează inclusiv bunurilor imobile ipotecate în favoarea Băncii de
către debitorii MDşi MC, respectiv: a) imobilul situat în Bucureşti, str. V, nr. X, sector 2,
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
174
reprezentând teren în suprafaţă de 260 mp şi construcţie in suprafaţa de 83,97 mp ; b) imobilul
situat în V, str. EJ, tarla 22, parcela A441, jud. IF reprezentând teren intravilan în suprafaţă de
500,01 mp şi construcţia P+l situată pe acest; c) imobilul situat în V, str. EJ, tarla 22, parcela
441, jud. IF, reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 469,68 mp şi construcţia S+P+1E
situată pe acest.
În urma valorificării bunului imobil aflat sub ipotecă la banca, situat în Bucureşti, str.
V, nr..x, sector 2, a fost obţinută suma de 666.750 lei, asupra căreia executorul judecătoresc a
întocmit procesul verbal de distribuire sume din data de 21.03.2016, ora 09:00, propunând
următoarea distribuire : i) suma de 11.309 lei, reprezentând cheltuieli de executare pentru
BEJA DIC (dosar execuţional nr. x/2011); ii) suma de 91.365,81 lei, TVA inclus,
reprezentând „cheltuieli de executare şi diferenţă onorariu ce va fi virată în contul BMC; iii)
suma de 564.075,19 lei, cu titlu de creanţă garantată cu ipotecă către contestatoarea
creditoare.
Suma de 11.309 lei nu poate fi distribuită cu prioritate faţă de creanţa contestatoarei,
impunându-se ca această sumă să fie distribuită contestatoarei.
Raportat la art. 563 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 564 C.proc.civ. şi raportat la
situaţia de faţă, singurele creanţe care vor fi stinse prioritar creanţei subscrisei, în calitate de
creditor garantat, sunt cele prevăzute la art. 563 alin. (1), lit. a.) C.proc.civ., respectiv
„creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare
silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli
făcute în interesul comun al creditorilor".
Or, suma de 11.309 lei, reprezentând cheltuieli de executare pentru B.E.J.A. DIC
(dosar execuţional nr. x/2011), nu poate fi inclusă în categoria creanţelor prevăzute la art. 563
alin. (1), lit. a.) C.proc.civ., întrucât aceste cheltuieli nu au fost realizate pentru executarea
„bunurilor al căror preţ se distribuie" şi nici nu reprezintă „cheltuieli făcute în interesul comun
al creditorilor".
Atunci când împotriva aceluiaşi debitor există mai multe executări silite demarate de
creditori şi executori diferiţi devin aplicabile dispoziţiile art. 563 alin. 1 C.proc.civ., care
includ în categoria cheltuielilor de executare distribuite cu prioritate doar pe acelea care
reprezintă contravaloarea actelor de executare care au condus la valorificarea bunului al cărui
preţ se distribuie.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
175
Nu există nicio raţiune pentru care din preţul obţinut în urma valorificării bunului să se
distribuie prioritar sume pentru stingerea unor cheltuieli de executare silită care nu au fost
realizate în cadrul acelui dosar execuţional şi nici cu privire la bunul valorificat.
Suma de 11.309 lei, reprezentând cheltuieli de executare pentru B.E.J.A. DIC (dosar
execuţional nr. x/2011), constituie cheltuieli făcute de un creditor care şi-a depus titlurile de
creanţă din propriul dosar execuţional deschis împotriva debitorilor, deci cheltuieli în interes
propriu al creditorului şi nu în interes comun al creditorilor din dosarul nr. x/2013.
În mod greşit s-a reţinut că cheltuielile de executare cu care s-a înscris acest creditor ar
reprezenta cheltuieli de executare care să fie distribuite cu prioritate în dosarul execuţional nr.
x/2013 al BMC, atâta timp cât actele de executare (cu privire la care se solicită cheltuielile de
executare) nu au fost efectuate în acest dosar. Cheltuielile de executare cu care s-a înscris
celălalt creditor nu au nimic în comun cu executarea silită demarată în prezentul dosar
execuţional (n.n. dosarul execuţional nr. x/2013), nefiind cheltuieli de executare realizate în
vederea valorificării bunului cu privire la care s-a efectuat distribuirea sume încasate.
În măsura în care s-ar accepta că orice cheltuială realizată de creditori şi executori
diferiţi în dosare execuţionale diferite urmează a fi suportată din preţul obţinut în urma
valorificării bunului din prezentul dosar execuţional, s-ar mări artificial şi nejustificat
cheltuielile de executare, fiind afectate drepturile creditorului ipotecar.
Nu este legal ca, în calitate de creditor ipotecar, să suporte cheltuielile de executare ale
altor creditori, în alte dosare de executare silită, şi care nu au nicio legătură cu imobilul grevat
de ipotecă în favoarea contestatoarei.
Concluzionând, nu toate cheltuielile de executare realizate asupra debitorului comun
urmează a fi satisfăcute cu prioritate din preţul obţinut din valorificarea bunului, căci, ordinea
de prioritate are în vedere doar acele cheltuieli care au fost realizate pentru valorificarea
bunului şi deci, pentru obţinerea preţului ce urmează a fi distribuit. Astfel criteriul de
departajare avut în vedere este unul obiectiv, cu referire la bunul executat silit, iar nu unul
subiectiv, cu referire la persoana debitorului.
Cu privire la nelegalitatea distribuirii sumei de 91.365.81 lei, TVA inclus,
reprezentând cheltuieli de executare şi diferenţa onorariu ce va fi virată în contul BMC, şi cu
solicitarea băncii de a fi deduse doar cheltuielile de executare aferente valorificării bunului
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
176
imobil situat în Bucureşti, str. V, nr. x, sector 2, iar diferenţa să fie distribuită creditorului
ipotecar B.C. ISR S.A., contestatoarea a precizat următoarele :
Suma de 666.750 lei, cu privire la care executorul judecătoresc a întocmit procesul
verbal de distribuire de sume din data de 21.03.2016, în dosarul execuţional nr. x/2013, a fost
obţinută în urma valorificării bunului imobil aflat sub ipotecă la banca, situat în Bucureşti, str.
V, nr. x, sector 2, reprezentând teren în suprafaţă de 260 mp şi construcţie în suprafaţă de
83,97 mp.
Tot în dosarul execuţional nr. x/2013 al BMC mai sunt supuse procedurii de executare
silită alte 2 imobile, aflate în proprietatea debitorilor MDşi MC, şi care nu au fost valorificate
până la acest moment, respectiv : imobilul situat în V, str. EJ, tarla 22, parcela A441, jud. IF
reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 500,01 mp şi construcţia P+l situată pe acest şi
imobilul situat în V, str. EJ, tarla 22, parcela 441, jud. IF, reprezentând teren intravilan în
suprafaţă de 469,68 mp şi construcţia S+P+1E situată pe acest;
Suma de 91.365,81 lei, reprezentând cheltuieli de executare şi diferenţa onorariu ce va
fi virată în contul BMC, conţine cheltuieli de executare silită ce nu au legătura cu bunul
imobil valorificat, situat în Bucureşti, str. V, nr. x, sector 2.
În suma de 91.365,81 lei, sunt incluse şi cheltuieli de executare aferente unor executări
imobiliare aflate în curs (cum este cazul imobilelor mai sus menţionate situate în V), inclusiv
popriri. Or, aceste cheltuieli vor fi recuperate cu prioritate din sumele rezultate din acele acte
de executare - valorificare bun imobil, virarea sumelor poprite - iar nu din sumele rezultate ca
urmare a valorificări bunului imobil asupra cărora contestatoarea are instituit un drept de
ipotecă.
Aceasta întrucât cheltuielile executorului nu au fost realizate pentru executarea
„bunurilor al căror preţ se distribuie" şi nici nu reprezintă „cheltuieli făcute în interesul comun
al creditorilor", potrivit cerinţelor prevăzute de art. 563 Alin 1 lit. a) C.proc.civ.
În aceste condiţii, raportat la prevederile Art. 563 alin 1 lit. a) coroborat cu prevederile
art. 564 Cod pr. civ., din preţul obţinut în urma valorificării executării silite a bunului imobil
situat în situat în Bucureşti, str. V, nr. x, sector 2, se impun a fi distribuite cheltuielile de
executare silită aferente acestui bun imobil, şi nu toate cheltuielile de executare silită din
dosarul de executare nr. x/2013.
În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 570 alin. 2 C.proc.civ. din 1865.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
177
În data de 05.05.2016, intimatul BMC a depus întâmpinare, prin care a solicitat
respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată şi obligarea contestatoarei la plata
cheltuielilor de executare, susţinând, în esenţă, următoarele:
La data de 14.02.2013, la cererea creditorului contestator BC ISR SA, a deschis
dosarul execuţional nr. x/2013, executare demarată împotriva debitorilor MD si MC, asupra
tuturor bunurilor acestora, pana la concurenta debitului deţinut de creditoarea contestatoare, in
cuantum de 7.170.416,07 lei, debit garantat cu ipoteca asupra celor 3 imobile deţinute de
debitori, conform contractului de garanţie reala imobiliara nr.x/23.03.2010, autentificat de
BNPA sub nr. x/23.03.2010, respectiv: imobilul situat in loc. P oraş V, tarla 22, parcela A441,
judeţ Ilfov, Str. EJ in suprafaţa de 500,01 mp si cota indiviza de 27,28% (45,63 mp) din lotul
5 in suprafaţa totala de 167,29 mp; imobilul situat in oraş V, judeţ IF, tarla 22, parcela 441
compus din teren in suprafaţa de 469,68 mp si construcţie S+P+1E in suprafaţa de 149,52 mp;
imobilul situat in Bucureşti, Str. V, nr. x, sector 2, compus din teren in suprafaţa de 187 mp si
construcţie S=P+1E.
In privinţa imobilului situat in Str. V nr. x, sector 2, Bucureşti, intimatul a procedat la
emiterea publicaţiilor de vânzare cu citarea tuturor creditorilor înscrişi cu creanţe in cartea
funciara a imobilului.
Astfel, printre creditorii garantaţi ai debitorilor se regăseşte si BEJA DIC, înscris cu
dosarul de executare nr. x/2011 pentru creditorul SC G SA, creditor garantat in temeiul unui
contract de fidejusiune autentificat sub nr. x/07.04.2011 de BNP.
În cadrul dosarului de executare nr.x/2013, la data de 21.03.2016, a fost adjudecat unul
din imobilele debitorilor, respectiv imobilul situat in Str. V nr. x, sector 2, Bucureşti.
Din perspectiva dispoziţiilor legale incidente, dispoziţiile art. 563 alin. 1 C.proc.civ.
sunt extrem de clare in privinţa participanţilor la executarea silita si la distribuirea sumelor
rezultate de pe urma executării silite.
BEJA DIC este unul din creditorii debitorilor MDsi MC, acesta depunând în data de
03.09.2013 titlul executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune autentificat sub nr.
x/07.04.2011 de BNP si actele subsecvente acestuia, împreuna cu procesul verbal de cheltuieli
de executare întocmit pentru suma de 11.309 lei, cu solicitarea de fi citat pentru distribuirea
sumelor de bani ce vor rezulta in urma executării silite a bunurilor in dosarul execuțional nr.
x/2013.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
178
Din coroborarea dispoziţiilor art. 563-564 C.proc.civ reiese cu claritate faptul că
sumele reprezentând cheltuieli de executare sunt prioritare faţă de alte creanţe. Contestatoarea
omite a analiza faptul ca aceste sume sunt rezultate din titlul depus de BEJA DIC in
conformitate chiar cu dispoziţiile art. 563 alin. 1, respectiv in virtutea sintagmei ,,au depus si
alţi creditori titlurile lor".
Sub acest aspect, având in vedere faptul ca aceste cheltuieli sunt cheltuieli de
executare ce comporta asupra aceluiaşi bun imobil ce a fost executat in cadrul dosarului de
executare aflat pe rolul intimatului BMC, respectiv dosarul nr. x/2013, acestea regăsindu-se
înscrise si in cartea funciara a imobilului adjudecat, acestea urmează a fi distribuite cu
prioritatea conferita de dispoziţiile art. 563 alin. 1 lit. a) C.proc.civ.
Raţionamentul invocat de contestatoare privind prioritatea ori preferabilitatea titlului
său în virtutea dispoziţiilor art. 564 C.proc.civ., dată de ipoteca instituită de contractul de
credit, urmează a fi analizată în raport de sumele ramase în urma achitării cheltuielilor de
executare, contestatoarea având într-adevăr prioritate faţă de ceilalţi creditori care în speţă
sunt doar chirografari.
Prin urmare, având în vedere faptul că suma de 11.309 lei reprezintă o cheltuială de
executare, efectuată în raport de bunul executat, însă în alt dosar de executare, aceasta are
rang preferenţial şi va fi achitată în conformitate cu dispoziţiile art. 563 alin. l lit. a)
C.proc.civ.
În ceea ce priveşte argumentaţia contestatoarei creditoare referitoare la lipsa unei
conexări a dosarelor de executare, din perspectiva dispoziţiilor art. 373 indice 4 C.proc.civ.,
această operaţiune juridică poate fi făcută numai la cererea persoanei interesate, iar în speţa
această persoană nu poate fi definită decât ca fiind unul din creditorii debitorului/debitorilor
urmăriţi.
Ca atare, luând în considerare faptul că niciunul din creditori nu a solicitat o asemenea
operaţiune juridică şi nu a procedat la reunirea dosarelor, nici chiar contestatoarea creditoare,
cele doua executări s-au derulat în paralel, fiecare producând cheltuieli de executare
independente, cu privire la acelaşi bun imobil.
Toate cheltuielile de executare au prioritate fata de alte creanţe, cu excepţia celor
având ca obiect cheltuieli de judecată sau pentru măsuri asigurătorii.
Aceasta prioritate priveşte şi cheltuielile de executare făcute de alţi creditori în alte
dosare execuţionale dat fiind faptul ca potrivit părţii introductive a art. 563 alin. i C.proc.civ.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
179
se prevede ca la distribuirea sumei este avuta în vedere şi situaţia in care urmărirea silita a fost
pornita de mai mulţi creditori sau când pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din
executare au depus si alţi creditori titlurile lor.
Recunoaşterea priorităţii cheltuielilor de executare, inclusiv a celor făcute în alte
dosare de executare, rezultă şi din faptul că legea nu distinge între cele două situaţii, astfel că
devine aplicabil adagiul „ubi lex non distinguit nec nos distingere debemus".
În cauză, pana la distribuirea sumei au depus si alţi creditori titlurile lor, si cum
cheltuielile de executare au prioritate, intimatul BMC nu a încălcat dispoziţiile art. 563 alin. 1
coroborat cu dispoziţiile art. 564 C.proc.civ., iar pe cale de consecinţa procesul verbal
contestat este încheiat in mod legal, neexistând motive de anulare a actului de executare
contestat.
Mai mult decât atât, BEJA DIC si-a depus atât titlul sau reprezentat de proces verbal
de cheltuieli de executare din data de 01.08.2013, cat si titlul creditorului sau urmăritor
reprezentat de contract de fidejusiune autentificat sub nr. x/07.04.2011 de BNP, astfel ca in
cauza, contestatoarea creditoare îşi va recupera prioritar creanţa fata de acest creditor
chirografar, dar nu si fata de BEJA DIC, care are o creanţa reprezentând cheltuieli de
executare ce comporta asupra aceluiaşi bun imobil ce a fost valorificat in dosarul de executare
nr. x/2013 de către subscrisul.
In ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare efectuate de intimatul BMC si
contestate in cauza, intimatul a arătat că prin încheierea OCPI nr. x din data de 04.04.2013, s-
a admis notarea in cartea funciara a imobilului adjudecat a somaţiei emise pentru suma de
7.170.416,07 lei reprezentând creanţa si suma de 77.439,60 lei reprezentând cheltuieli de
executare.
Potrivit încheierii nr. 16952 emisa de OCPI aflata la dosarul execuțional nr. x/2013,
încheierea identificata anterior a fost comunicata atât intimatului BMC cat si contestatoarei
creditoare.
Procedura reexaminării cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare nu a fost
urmata de creditoare, astfel încât se poate aprecia că aceasta a acceptat cuantumul acestora in
mod tacit si fără putinţa de tăgada.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
180
Totodată, la data de 29.04.2013 a fost întocmit un proces verbal de cheltuieli
suplimentare pentru TVA in cuantum de 18.489,5 lei si suma de 6,08 lei pentru fiecare
debitor.
In raport de argumentaţia contestatoarei creditoare privind aspectele legate de
cheltuielile de executare stabilite a fi distribuite in dosarul execuțional nr. x/2013, în mod
vădit nelegal aceasta consideră ca ar avea obligaţia de a scinda aceste cheltuieli in raport de
fiecare imobil in parte.
În cadrul unui dosar de executare, executorul judecătoresc stabileşte un onorariu
aferent întregii proceduri, iar cheltuielile efectuate in cadrul dosarului vizează toate actele de
executare întocmite in cadrul dosarului, acestea neputând fi împărţite ca si cum ar reprezenta
dosare de executare diferite.
In raport de prevederile legale ale art. 563 alin. 1 lit. a) C.proc.civ., cheltuielile de
executare se distribuie prioritar chiar si fata de creanţa garantata de ipoteca, astfel ca din
aceasta perspectiva procesul verbal de distribuire de sume este legal întocmit.
In raport de argumentaţia referitoare la reducerea cheltuielilor de executare ale BMC
pana la cuantumul ce ar avea legătura strict cu bunul imobil valorificat in dosarul execuțional
nr. x/2013, aceasta nu poate fi primita de instanţa de judecata deoarece, aşa cum prevăd
dispoziţiile art. 670 C.proc.civ., acestea reprezintă un tot unitar si trebuie analizate sub tot
ansamblul actelor de executare efectuate intr-un dosar execuțional, atât actele de executare
prezente cat si cele viitoare ale executorului judecătoresc, neexistând posibilitatea scindării
cheltuielilor de executare pe etape sau pentru anumite acte execuționale.
In plus, in ceea ce priveşte onorariul de executor, intimatul BMC a învederat faptul ca
acesta reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite si fata de dispoziţiile art.
37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 si cele ale Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006, in
cazul obligaţiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate
depăşi un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul
obligaţiei de plata a cărei executare se urmăreşte.
În raport de dispoziţiile art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000, onorariul de
executor a fost stabilit sub limita de 10% din creanţa pusa in executare. In raport de acest
aspect, instanţa nu poate interveni pentru a micşora sau mari cuantumul cheltuielilor de
executare reprezentate de onorariul de executor, având in vedere ca legea a reglementat
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
181
plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit, oferind astfel protecţie
debitorului.
Onorariul executorului judecătoresc, calculat in limitele impuse de art. 39 alin. 1 lit. d)
din Legea nr. 188/2000, cum este cazul in speţa, nu poate fi disproporţionat de mare fata de
munca depusa de executor, întrucât textul de lege menţionat anterior înlătura orice
disproporţie vădita.
Mai mult decât atât, in raport de dispoziţiile art. 670 alin. 6 C.proc.civ., pentru sumele
stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor
cat si pentru executorul judecătoresc."
Intimaţii BEJA DIC, MD și MC, deşi au fost legal citaţi, nu au formulat întâmpinare.
Analizând cauza de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate
şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de distribuire sume din data de 21.03.2016, întocmit de
către BMC în dosarul de executare nr. x/2013, s-a procedat la distribuirea sumei obținute în
urma executării silite a imobilului situat în Bucureşti, str. V, nr. x, sector 2, respectiv 666.750
lei, propunându-se următoarea distribuire :
- suma de 11.309 lei, reprezentând cheltuieli de executare pentru B.E.J.A. DIC
(dosar execuţional nr. x/2011);
- suma de 91.365,81 lei, TVA inclus, reprezentând cheltuieli de executare şi
diferenţă onorariu ce va fi virată în contul BMC;
- suma de 564.075,19 lei, cu titlu de creanţă garantată cu ipotecă către creditoare
(contestatoare în prezenta);
În drept, potrivit art. 570 C.proc.civ.1865, despre eliberarea sau distribuirea sumei
rezultate din executare, executorul va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de
persoanele interesate care sunt prezente, iar cel nemulţumit de modul stabilit pentru eliberarea
sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze
obiecţiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile, contestaţia
suspendând de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea.
Textul art. 563 C.proc.civ. 1865 are următorul conţinut:
„În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când, până la
eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor,
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
182
executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de
preferinţă, dacă legea nu prevede altfel:
a) creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare
silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli
făcute în interesul comun al creditorilor;
b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite
şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate,
pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea
sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi creanţele
reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii;
c) creanţele rezultând din obligaţia de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a
altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit
legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi
bugetelor fondurilor speciale;
e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
f) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii
publice prin fapte ilicite;
g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau
executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;
h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte creanţe.
În cazul creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel,
suma realizată se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia.”
Totodată, potrivit art. 564 C.proc.civ.1865, dacă există creditori care, asupra bunului
vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferinţă conservate, în condiţiile
prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi
plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).
În primul rând cheltuielile de executare silită au fost stabilite prin procese verbale care
au caracter executoriu, iar aceste acte de executare nu pot fi analizate din perspectiva
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
183
legalităţii şi temeiniciei prin intermediul contestaţiei reglementate de către dispoziţiile art. 570
C.proc.civ.1865.
Pe de altă parte, cheltuielile de executare se stabilesc pentru întreaga executare silită,
nicidecum pentru fiecare act de executare sau pentru fiecare formă de executare realizată,
neputând fi scindate, ci eventual completate. Astfel, este neîntemeiată susţinerea
contestatoarei în sensul că doar cheltuielile de executare care reprezintă contravaloarea actelor
de executare care au condus la valorificarea bunului al cărui preţ se pot distribui.
Legiuitorul nu a realizat o asemenea distincţie, ci a precizat în mod expres în art. 563
C.proc.civ.1865 că au preferinţă creanţele constând în cheltuieli de executare. Or,
interpretarea dată de contestatoare textului art. 563 C.proc.civ.1865 adaugă nepermis la lege şi
nu poate fi reţinută, căci unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Textul art. 563 C.proc.civ.1865 este suficient de clar, iar prin lit. a se consacră
prioritatea creanţelor având ca obiect cheltuieli de judecată, cheltuieli pentru măsuri
asigurătorii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli pentru conservarea bunurilor al căror preţ
se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor, faţă de
orice alte creanţe, inclusiv faţă de creanţele garantate prin gaj, ipotecă sau alte drepturi de
preferinţă.
Aşadar, ordinea pe care o stabileşte legiuitorul în ipoteza concursului de
creanţe/creditori este neîndoielnică, iar criticile contestatoarei fac abstracţie de normele legale
incidente, neputând fi reţinute. Singurele creanţe care au prioritate faţă de cheltuielile de
executare sunt cele având ca obiect cheltuieli de judecată şi cheltuieli pentru măsuri
asigurătorii. După aceste două tipuri de cheltuieli (creanţe preferenţiale), se îndestulează cu
prioritate cheltuielile de executare silită, indiferent dacă acestea din urmă au fost efectuate în
acelaşi dosar de executare sau în dosare de executare diferite. Textul art. 563 lit. a
C.proc.civ.1865 face vorbire despre cheltuieli de executare şi are în vedere inclusiv ipoteza în
care cheltuielile de executare nu au putut fi îndestulate într-un dosar de executare, dar ulterior
a fost demarată o altă executare în cadrul căruia s-au găsit bunuri care au putut fi executate,
situaţie în care cheltuielile de executare din primul dosar de executare pot fi executate în cel
de al doilea dosar de executare.
În acelaşi sens, prin enumerarea de la art. 563 lit. a C.proc.civ.1865, legiuitorul a
stabilit o ordine inclusiv în cazul acestor creanţe preferenţiale, respectiv: 1) creanţe având ca
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
184
obiect cheltuieli de judecată; 2) creanţe având ca obiect cheltuieli pentru măsuri asigurătorii;
3) creanţe având ca obiect cheltuieli de executare silită; 4) creanţe având ca obiect cheltuieli
pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie; 5) creanţe având ca obiect orice alte
cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor.
Având în vedere toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, instanţa va respinge
contestaţia la executare, ca neîntemeiată.
Sub aspectul cererii intimatului BMC privind obligarea contestatoarei la plata
cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu apărător, instanţa o va admite, în parte, cu
următoarea motivare:
Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere,
să plătească cheltuielile de judecată, or în cauza de faţă, partea care a căzut în pretenţii este
pârâtul.
Totodată, dacă art. 274 alin. 2 C.proc.civ. prevede că judecătorii nu pot micşora
cheltuielile de timbru sau taxele de procedură, în alin. 3 din acelaşi text de lege se statuează că
judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele
prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt
nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Instanţa reţine că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată – în care este inclus şi
onorariul apărătorului părţii ce a avut câştig de cauză – îl reprezintă culpa procesuală a părţii
adverse, care prin atitudinea sa a condus la declanşarea litigiului.
Aşadar, contractul încheiat de partea câştigătoare cu apărătorul său îşi va produce
efectele şi faţă de partea adversă, aceasta din urmă fiind obligată să plătească respectivul
onorariu, deşi ea personal nu a participat la negocierea lui; suntem deci în prezenţa unei
excepţii de la principiul conform căruia actul juridic îşi produce efectele numai între părţi, iar
nu şi faţă de terţe persoane (res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest).
Această excepţie se justifică prin prisma principiului reparării integrale a prejudiciului, ce
guvernează materia răspunderii civile delictuale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă
ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.
În sistemul nostru de drept, sancţiunea (cu caracter general) care intervine în cazul
abuzului de drept constă din obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
185
prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său,
potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Aşadar, în funcţie de situaţia concretă din speţă, instanţa îl poate obliga pe cel care
pierde procesul să suporte doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de
adversarul său, apreciind că acesta din urmă a săvârşit un abuz de drept atunci când şi-a dat
acordul pentru un onorariu avocaţial exagerat de mare – săvârşind deci o faptă ilicită culpabilă
şi prejudiciabilă, care îi angajează răspunderea civilă delictuală (diferenţa dintre onorariul
convenit şi suma pe care o va plăti cel ce a pierdut procesul reprezentând tocmai prejudiciul
suferit de acesta ca urmare a abuzului de drept săvârşit de adversarul său la momentul
stabilirii onorariului avocatului ales).
Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea ce câştigă litigiul are
dreptul de a obţine de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit
cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârşită de cel care a pierdut procesul constând în
declanşarea litigiului), dar tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea câştigătoare nu
poate obţine de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de
avocat (de data aceasta, fapta ilicită fiind săvârşită de partea câştigătoare şi constând din
exercitarea abuzivă a dreptului de a-şi angaja un apărător).
În acest sens, instanţa constată, aşa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a
Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa (Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august
2005, în Cauza Costin împotriva României, publicată in M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006,
Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza Străin şi alţii împotriva
României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, etc.), că şi în dreptul intern, partea
care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274
C.proc.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor
rezonabil. Aşadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani
care în mod real, necesar şi rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul în
timpul şi în legătura cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătura
strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi au fost
concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a
obţine serviciul avocatului ales în calitatea considerată, ca garanţie a succesului său.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
186
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activităţii
efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenţa litigiului sau şi reputaţia celui care
acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie şi previzibile, adică
să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta sa aibă dreptul de a
le contesta şi combate.
Aplicând aceste principii la cauza de faţă instanţa reţine că reclamanta a solicitat plata
cheltuielilor judiciare în cuantum de 7.600 lei, reprezentând onorariu apărător (f. 97-99).
Or, faţă de natura activităţii efectiv prestate de către apărătorul intimatului care, deşi a
redactat întâmpinarea, a participat în acest proces la două termene de judecată, luând în
considerare şi complexitatea medie a cauzei, acest onorariu apare ca disproporţionat şi
nerezonabil.
Mai mult decât atât, recurgând la un alt element obiectiv, respectiv Protocolul încheiat
de Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România privind stabilirea
onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică, nr. 113928/2008 –
1693/2008, instanţa constată că nivelul onorariilor este net şi semnificativ inferior celui
reclamat de reclamantă de la pârât.
Desigur, cenzura instanţei de judecată aplicată în ceea ce priveşte cheltuielile de
judecată vizează exclusiv raportul procesual stabilit între reclamantă şi pârât, fără a aduce
atingere raportului contractual stabilit de reclamantă cu avocatul ales, raport juridic liber
consimţit de părţile acestuia, cât priveşte onorariul de avocat acceptat de beneficiarul
serviciului juridic prestat.
Statuând în echitate, Judecătoria, în temeiul art. 274 alin. 3 C.proc.civ., va diminua
onorariul apărătorului intimatului, de la suma de 7.600 lei la suma de 5.000 lei.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., va obliga contestatoarea
să achite intimatului BMC suma de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând
onorariu avocat.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
187
3. Completarea hotărârii. Imposibilitatea schimbării soluției pe calea procedurii
reglementate de art. 444 din C.pr.civ.
Încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă,
în situaţia în care instanţa a omis a se pronunţa, lăsând complet nesoluţionat un capăt de
cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală.
Per a contrario, nu se poate uza de procedura completării hotărârii atunci când
instanţa a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de nulitate, invocat de către reclamantă
în susţinerea temeiniciei cererii introductive de instanţă, astfel cum a fost modificată prin
cererea adiţională depusă la data de 02.11.2015.
Sentința civilă nr. 11529/07.10.2016, definitivă
Prin cererea formulată la data de 06.09.2016, înregistrată sub nr. x/300/2015/a1
reclamanta INCM a solicitat completarea sentinţei civile nr.x/28.06.2016 pronunţată de
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr.x/300/2015.
În motivarea cererii a arătat că la data de 13.05.2015 a introdus pe rolul Judecătoriei
Sectorului 2 Bucureşti cererea înregistrată sub nr.X/300/2015, prin care a solicitat
suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale a Proprietarilor din data de 27.03.2015
precum şi anularea aceleiaşi hotărâri şi a procesului-verbal încheiat în cadrul Adunării.
Principala critică pe care a adus-o prin cererea de chemare în judecată a fost reprezentată de
faptul că nu a fost respectat cvorumul necesar întrunirii în mod valabil a Adunării generale a
Asociaţiei de Proprietari.
Ulterior, reclamanta a depus în termenul legal o cerere adiţională prin care şi-a
completat cererea iniţială, prin indicarea unui nou motiv de nulitate absolute a Adunării
Generale a Asociaţiei de Proprietari din data de 27.03.2015, respective modul în care a fost
convocată această adunare şi a solicitat introducerea în cauză doamnei VLM.
Astfel, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale a Proprietarilor şi a
procesului-verbal încheiat în cadrul Adunării în special pentru încălcarea dispoziţiilor legale
prevăzute de art.23 şi art.24 din Legea nr.230/2007 referitoare la modul de convocare,
cvorumul necesar pentru valabilitatea unei adunări din cadrul asociaţiei de proprietari.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
188
Prin sentinţa civilă nr.x/28.06.2016 instanţa nu face nicio referire la modul în care a
fost convocată Adunarea, deşi reclamanta a solicitat analizarea acesteia şi din acest punct de
vedere.
În drept au fost invocate prev. art.444 şi 445 Cod proc.civ.
Analizând actele dosarului instanţa constată că prin cererea de chemare în judecată
înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 13.05.2015 sub
nr.X/300/2015, reclamanta INCM a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de
Proprietari suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale a Proprietarilor din data de
27.03.2015, anularea Hotărârii Adunării generale a Proprietarilor din data de 27.03.2015
precum şi a procesului-verbal încheiat în cadrul Adunării(precum şi a oricăror alte acte
încheiate ca urmare a deciziilor din cadrul acestei Adunări), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că nu au fost respectate dispoziţiile
art.23 şi 24 din Legea nr.230/2007 şi că nu a fost întrunit cvorumul cerut de lege pentru
valabilitatea Adunării Generale.
La data de 02.11.2015 reclamanta a depus o cerere adiţională (fil.84-86) şi a solicitat
introducerea în cauză în calitate de pârâtă pe numita VLM, cu motivarea că atât la data de
17.03.2015(când s-a făcut convocarea Adunării din data de 27.03.2015), respectiv
27.03.2015(când s-a ţinut Adunarea Generală a proprietarilor), doamna VLM nu mai avea
dreptul să convoace şi să prezideze o astfel de adunare, exercitând fără drept funcţia de
Preşedinte al Asociaţiei de Proprietari, deşi a fost revocată în data de 29.08.2014.
Reiterând dispoziţiile art.23 şi 24 din Legea nr.230/2007 reclamanta a arătat că
instituirea unor condiţii pentru valabilitatea convocării adunării generale şi adoptării unei
hotărâri nu poate să rămână fără consecinţe juridice, iar nerespectarea acestora atrage
nevalabilitatea lor.
Prin sentinţa civilă nr.x/28.06.2016 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis
excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei VLM, a respins acţiunea formulată de
reclamanta INCM în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei
persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu
pârâta Asociaţia de Proprietari, ca neîntemeiată, a obligat reclamanta la plata către pârâta
Asociaţia de proprietari a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând
onorariu avocat.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
189
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că pârâta VLM , chiar dacă a avut
calitatea de preşedinte al asociaţiei la data Adunării generale, 27.03.2015, nu a emis hotărârea
adoptată de Adunarea generală despre care se pretinde că nu a fost legal constituită. În
consecinţă, acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă a fost respinsă ca fiind
introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut pentru început că, temeiul art. 5 alin. 1 din Legea
23072007, că asociaţia de proprietari se înfiinţează prin acordul scris a cel puţin jumătate
plus unu din numărul proprietarilor apartamentelor şi spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de
locuinţă, din cadrul unei clădiri, legea impunând, potrivit art. 1, un număr minim de 3
proprietari pentru înfiinţarea asociaţiei.
În plus, potrivit art. 23 alin. 2 din acelaşi act normativ, „adunarea generală este
alcătuită din toţi proprietarii membri ai asociaţiei de proprietari”, iar potrivit art. 25 alin. 1 lit.
a), „pentru adoptarea hotărârilor în adunarea generală a asociaţiei de proprietari, se vor avea
în vedere următoarele: a) fiecare proprietar are dreptul la un vot pentru proprietatea sa.”
Că, din întreaga reglementare a funcţionării asociaţiilor de proprietari, rezultă că în cazul
acestora, calitatea de membru comportă un anumit specific.
Astfel, pe de o parte, proprietarul mai multor unităţi locative (apartamente) în imobil
are un singur vot în adunarea generală.
La fel, proprietarii care deţin în indiviziune sau devălmăşie dreptul de proprietate
asupra unei unităţi locative, deţin un singur vot/apartament, indiferent de numărul lor.
Nu trebuie ignorat că asociaţia este formată din cel puţin 3 proprietari, iar votul
acestora trebuie să aibă acceaşi valoare.
Or, acest echilibru ar fi pus în pericol atât în cazul în care unul dintre proprietari ar
beneficia de mai multe voturi prin prisma faptului că deţine în proprietate mai multe
apartamente, cât şi în cazul în care coproprietarii ar deţine voturi distincte.
În plus, o interpretare contrară contravine art. 1 din Legea 230/2007 potrivit căreia
asociaţia de proprietari se înfiinţează în clădirile de locuit în care există un număr de cel puţin
3 proprietari.
Astfel, o asociaţie de proprietari nu s-ar putea constitui într-un imobil în care un
proprietar deţine toate apartamentele şi nici nu poate fi constituită de trei coproprietari ai
aceluiaşi apartament.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
190
Pornind de la concluziile sus enunţate, instanţa a reţinut că Adunarea Generală din
27.03.2015 a fost legal constituită, cu participarea a jumătate plus unu din membrii asociaţiei.
Astfel, imobilul are 13 apartamente, aşadar asociaţia este formată din cel mult 13 membri.
Reclamanta deţine un singur vot, deci figurează ca un singur membru al asociaţiei în
virtutea calităţii de proprietar al ap. 1, 2 şi 5, dovedită cu contractele de vânzare cumpărare şi
hotărârile judecătoreşti depuse la dosar.
Fiica sa majoră, NC (născută în 1995, după cum reiese din contractele de vânzare
cumpărare încheiate în formă autentică, depuse la dosar – f. 55 deţine un vot în calitate de
proprietar al apartamentelor 7, 9 şi 12.
Rezultă aşadar că asociaţia este constituită din 9 membri: reclamanta (ap. 1, 2 şi 5),
fiica acesteia (ap. 7, 9 şi 12) şi câte un proprietar pentru ap. 3, 4, 6, 8, 10,11şi 22, pentru care
reclamanta nu deţine încă drept de proprietate, fiind doar beneficiara unei promisiuni de
vânzare încheiate cu proprietaul actual.
Întrucât, conform procesului verbal încheiat, la Adunarea generală din 27.03.2015 au
fost prezenţi 5 membri în calitate de proprietari ai ap. 3, 6, 8, 10 şi 11, instanţa a reţinut că a
fost respectat cvorumul prevăzut de art. 24 alin. 1 din Legea 230/2007, potrivit căruia
“Adunarea generală poate adopta hotărâri, dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociaţiei
de proprietari (jumătate plus unu) sunt prezenţi personal sau prin reprezentant legal”, acţiunea
fiind în consecinţă respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art.444 Cod proc.civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis
să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri
conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii.
Aşadar, încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este
admisibilă, în situaţia în care instanţa a omis a se pronunţa, lăsând complet nesoluţionat un
capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală.
Per a contrario, nu se poate uza de procedura completării hotărârii atunci când instanţa
a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de nulitate, invocat de către reclamantă în
susţinerea temeiniciei cererii introductive de instanţă, astfel cum a fost modificată prin cererea
adiţională depusă la data de 02.11.2015.
Prin cererea de completare reclamanta tinde la schimbarea soluţiei Judecătoriei
Sectorului 2 Bucureşti, iar calea procedurală recunoscută acesteia pentru a pune în discuţie
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
191
omisiunea instanţei de a analiza un motiv de nulitate a Hotărârii Adunării Generale a
Proprietarilor este aceea a exercitării căii de atac recunoscute de lege, respectiv a apelului.
4. Ridicare sechestru asigurător – art. 957 din C.pr.civ. Excepția inadmisibilității în
raport cu măsurile asigurătorii instituite de organele fiscale
Procedura reglementată de 957 alin.1 C.proc.civ. vizează doar ridicarea măsurilor
asigurătorii dispuse de instanță în conformitate cu dispozițiile Cărții a VI-a titlul IV din codul
de procedură civilă, negăsindu-și aplicabilitate în speța pendinte.
Se impune menționat că normele legale procedurale cu caracter general doar
completează normele fiscale, care au față de primele caracter special, neputând determina
înlăturarea sau înlocuirea acestora.
În art. 130 C.proc.fiscală se prevede procedura ridicării măsurilor asigurătorii în situația
constituirii de garanții - Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin
decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost
dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute la art. 127, după caz – procedură care se
întregește cu normative de ordin administrativ, respectiv Ordinul nr. 1296/2014 privind
modificarea şi completarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală nr. 2.605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor
asigurătorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, ordin în care se detaliază condițiile de instituire/ridicare a măsurilor asigurătorii, în
Anexa nr. 9 a Ordinului prevăzându-se și formularul deciziei de ridicare a masurilor
asiguratorii. În cuprinsul respectivei decizii se prevede expres posibilitatea atacării acesteia
la instanţa de executare, în condiţiile art. 172-173 C.proc.fiscală.
Incidența prioritară a legii speciale nu este de natură a intra în conflict cu dispozițiile
constituționale vizând liberul acces la instanță, atâta timp cât decizia prin care creditorul
fiscal refuză total sau parțial ridicarea măsurilor asigurătorii poate fi atacată în fața unei
instanţe de judecată.
Încheiere din data de 11.11.2015, definitivă
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
192
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2
București sub nr. x/300/2015, petenta ANR a solicitat, în contradictoriu cu intimații OIR
POSDRU și DGRFPB, ridicarea măsurilor asigurătorii reprezentate de sechestrul asigurător și
poprirea asigurătorie dispuse de OIR POSDRU prin Decizia nr. x/22.04.2015 și aduse la
îndeplinire de organul fiscal teritorial prin procesul verbal de sechestru asigurător pentru
bunuri mobile nr. x/05.05.2015 , respectiv adresa nr. x/12.05.2015 de înființare a popririi
asigurătorii.
În motivarea cererii, petenta a arătat în esență că în cursul anului 2009 a formulat către
AMPOSDRU o cerere de finanțare pentru acordarea unei finanțări nerambursabile pentru
implementarea unui proiect de formare în domeniul IT adresat persoanelor cu dizabilități
vizuale, cerere aprobată pentru o finanțare de 9.002.136 lei (fără TVA), reprezentând 98% din
valoarea totală eligibilă a proiectului, astfel că la 09.12.2010 s-a încheiat între petentă și
Ministerul muncii, familiei și protecției sociale contractul de finanțare nr.
POSDRU/96/6.2/S/62996, modificat ulterior prin act adițional nr. 1, contract în baza căruia
AMPOSDRU a acordat petentei o finanțare totală de 5.945.136,20 lei.
În cursul anului 2014 a fost demarată o acțiune de verificare de către Departamentul de
luptă antifraudă (DLAF), dispunându-se declanșarea unui control legat de implementarea
proiectului și de executarea contractului de finanțare, emițându-se la 24.11.2014 de către OIR
POSDRU un proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare ,
prin care s-a constatat că petenta ar fi solicitat spre rambursare cheltuieli neeligibile de
53.771,63 lei. La 25.11.2014 s-a emis de către AMPOSDRU suspiciunea de fraudă nr. 25438,
invocându-se o serie de nereguli în implementarea proiectului, arătându-se expres că nu se
poate cuantifica suma presupus a fi fost rambursată fără temei, solicitându-se efectuarea de
verificări de către OIR POSDRU. În aceste condiții, OIR POSDRU a emis Decizia nr.
x/22.04.2015 de instituire a măsurilor asigurătorii prin care a stabilit în sarcina petentei
obligaţii de plată estimate la 5.945.136,20 lei, a dispus instituirea măsurilor asigurătorii şi a
comunicat DGRFPB decizia şi procesul verbal solicitând recuperarea debitului, aceasta din
urmă emiţând procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. x/05.05.2015 ,
respectiv adresa nr. x/12.05.2015 de înființare a popririi asigurătorii până la concurenţa sumei
de 5.945.136,20 lei.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
193
A mai arătat petenta că a formulat acţiune în contencios administrativ-fiscal prin care
a solicitat anularea deciziei sus menţionate, suspendarea şi ridicarea măsurilor asigurătorii,
primul termen de judecată fiind acordat la 24.11.2015.
A expus petenta o serie de consideraţii cu privire la pretinsa nelegalitate a măsurilor
asigurătorii, consideraţii ce nu vor fi redate de instanţă, fiind pe de o parte inadmisibile, pe de
altă parte, lipsite de relevanţă în prezenta procedură, prin care se solicită ridicarea măsurilor
asigurătorii ca urmare a constituirii unor garanţii.
A precizat petenta că este dispusă să constituie garanţii imobiliare şi mobiliare,
respectiv dreptul de ipotecă asupra unui imobil apartament, evaluat la 69.500 euro, respectiv
dreptul de gaj asupra a două autoturisme Dacia Logan, în valoare cumulată de 4000 euro.
În final, a redat petenta un istoric al ANR şi a rezumat activităţile prestate de aceasta,
concluzionând în sensul că măsurile asigurătorii instituite conduc la suspendarea sine die a
activităţii şi chiar la imposibilitatea realizării obiectului său de activitate, afectând cei cca
62.000 de membri şi pe cei 110.000 de nevăzători din întreaga ţară, ce nu pot fi ţinuţi
responsabili pentru posibile activităţi frauduloase săvârşite de câteva persoane fizice.
În drept s-au invocat disp. art. 957 alin.1 şi 971 alin.1 C.proc.civ.
În susţinere s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 100 de lei, taxă judiciară de timbru.
Intimatul OIR POSDRU a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei
calităţii procesual pasive, pe motiv că măsurile asigurătorii au fost aduse la îndeplinire de
organul fiscal, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, expunând faptele
care au determinat atât sesizarea DLAF, cât şi emiterea procesului verbal de constatare a
neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum şi a deciziei de instituire a măsurilor
asigurătorii . A mai arătat intimatul că garanţia pe care petenta este dispusă să o constituie
(estimată la valoarea de 73.500 euro – cca 316 000 lei), nu poate fi considerată ca fiind
îndestulătoare , în raport de valoarea obligaţiilor de plată estimate la 5.945.136,20 lei.
În final a susţinut intimatul că în măsura în care va obţine acordul Autorităţii de
management pentru POSDRU, structură organizată la nivelul Ministerul Fondurilor Europene,
faţă de impactul negativ al măsurilor asigurătorii asupra activităţii petentei, de disponibilitatea
acesteia de a constitui o serie de garanţii, va lua în considerare restrângerea masurilor
asiguratorii, în sensul menţinerii doar a sechestrului asigurător.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
194
În drept s-au invocat disp. lg. 134/2010, OUG 66/2011, HG 875/2011, Hg 398/2015.
A solicitat intimatul încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Celălalt intimat nu a depus întâmpinare.
La solicitarea instanţei de judecată s-au înaintat de către DNA relaţii privind
continuarea urmăririi penale în privinţa proiectului cu finantare europeană sus menţionat,
comunicându-se totodată că nu s-au instituit măsuri asigurătorii.
În cauză s-a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimat a fost respinsă ca
neîntemeiată pentru motivele expuse în practicaua prezentei hotărâri.
La primul termen de judecată instanţa a invocat din oficiu excepţia
inadmisibilităţii cererii, excepţie pe care a admis-o, în raport de următoarele
considerente:
Prin cererea cu care a învestit instanța de judecată, petenta solicită ridicarea unor
măsuri asigurătorii (sechestru asigurător și poprire asiguratorie) instituite de organul fiscal
teritorial la cererea unui creditor fiscal (OIR POSDRU), angajându-se să constituie garanții
reale imobiliare și mobiliare, dreptul de ipotecă asupra unui imobil apartament și dreptul de
gaj asupra a două autoturisme.
În atare condiții, reține instanța aplicabilitatea dispozițiilor art. 129 și 130
C.proc.fiscală, dispoziții legale cu caracter special, care derogă de la normele de drept comun
instituite de procedura civilă, excluzând aplicarea acestora. Nu poate reține instanța
interpretarea dată de reprezentanții petentei, în sensul că sintagma “în toate cazurile”
prevăzută la art. 957 alin.1 C.proc.civ. ar atrage aplicabilitatea acestei dispoziții legale și în
situația măsurilor asigurătorii instituite de organele fiscale. Respectiva sintagmă nu semnifică
instituirea unei competențe generale a instanței de judecată în a soluționa orice cerere de
ridicare a oricărui tip de măsură asigurătorie, ci vizează cazurile prevăzute de codul de
procedură civilă (se poate institui sechestru asigurător și în situația în care creanța nu este
constatată în scris sau chiar când nu este exigibilă, se poate institui sechestru asupra bunurilor
mobile sau asupra bunurilor imobile).
Este cert, în opinia prezentului complet, că procedura reglementată de 957 alin.1 C.proc.civ.
vizează doar ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanță în conformitate cu dispozițiile
Cărții a VI-a titlul IV din codul de procedură civilă, negăsindu-și aplicabilitate în speța
pendinte.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
195
Se impune menționat că normele legale procedurale cu caracter general doar
completează normele fiscale, care au față de primele caracter special, neputând determina
înlăturarea sau înlocuirea acestora.
În concluzie, procedura reglementată de 957 alin.1 C.proc.civ. și-ar fi găsit aplicabilitatea
numai în situația în care în care legea specială ar fi tăcut cu privire la acest aspect.
Or, în art. 130 C.proc.fiscală se prevede procedura ridicării măsurilor asigurătorii în situația
constituirii de garanții - Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie
motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la
constituirea garanţiei prevăzute la art. 127, după caz – procedură care se întregește cu
normative de ordin administrativ, respectiv Ordinul nr. 1296/2014 privind modificarea şi
completarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.
2.605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute
de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ordin în care se
detaliază condițiile de instituire/ridicare a măsurilor asigurătorii, în Anexa nr. 9 a Ordinului
prevăzându-se și formularul deciziei de ridicare a masurilor asiguratorii. În cuprinsul
respectivei decizii se prevede expres posibilitatea atacării acesteia la instanţa de executare, în
condiţiile art. 172-173 C.proc.fiscală.
Incidența prioritară a legii speciale nu este de natură a intra în conflict cu dispozițiile
constituționale vizând liberul acces la instanță, atâta timp cât decizia prin care creditorul fiscal
refuză total sau parțial ridicarea măsurilor asigurătorii poate fi atacată în fața unei instanţe de
judecată.
5. Evacuare - art. 1034 din C.pr.civ. Reziliere de drept a contractului
Pactul comisoriu este o clauză contractuală expresă privind rezoluţiunea contractului,
derogatorie de la art. 1021 C.civ.
Astfel cum s-a statuat în doctrina şi practica judiciară, pactul comisoriu este
derogatoriu de la prevederile art. 1021 C.civ. în sensul că urmăreşte să reducă sau să
înlăture rolul instanţei judecătoreşti în pronunţarea rezoluţiunii contractelor, fiind cunoscute
pacte comisorii de 4 grade, care, după modul de redactare, ar putea produce efecte mai mult
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
196
sau mai puţin energice. Altfel spus, pe măsură ce se înaintează în gradul pactelor comisorii,
rolul instanţei se reduce. Dacă la început instanţa are posibilitatea de a acorda un termen de
graţie şi să aprecieze asupra oportunităţii desfiinţării actului (pact comisoriu de gradul I), în
final în cazul pactului comisoriu de ultim grad dreptul instanţei de apreciere asupra
oportunităţii este înlăturat în totalitate, efectul său fiind desfiinţarea necondiţionată a
contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare fără a fi fost adusă la îndeplinire
obligaţia.
Pactul comisoriu de gradul IV are drept efect desfiinţarea necondiţionată a
contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligaţia să fi fost adusă
la îndeplinire. Aşadar, în situaţia pactului comisoriu de gradul al IV-lea rezoluţiunea
operează de drept, fără intervenţia instanţei, la manifestarea de voinţă a părţii contractante
care şi-a executat obligaţia.
Sentința civilă nr. 4947/14.04.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/300/2016 la data de
27.01.2016, reclamanţii MB şi CGMB în contradictoriu cu pârâta CSTC au solicitat instanţei
ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună evacuarea pârâtei din spaţiul situat în B-
dul B nr. x sector 2 Bucureşti în cadrul CPA „MF”, cu cheltuieli de judecată constând în taxă
judiciară de timbru şi notificare prin executor judecătoresc.
În motivare, reclamanţii au arătat că la data de 05.01.1998 s-a încheiat contractul de
locaţiune nr. x pentru exploatarea spaţiului menţionat, durata locaţiunii fiind prelungită prin
actul adiţional nr. x/22.04.1998. Prin actul adiţional nr. x/29.10.1998 părţile au stabilit durata
închirierii de 10 ani. Prin actul adiţional nr. x/15.01.2001 s-a extins obiectul închirierii cu 200
mp şi majorat chiria. Prin actul adiţional nr. x s-a modificat obiectul contractului şi preţul
locaţiunii. Prin ultimul act adiţional nr. x între FRHG şi pârâtă s-a menţionat că se reziliază de
drept contractul în cazul nerespectării prevederilor contractuale.
La data de 23.09.2015 s-a emis notificarea 3800 prin care s-a adus la cunoştinţa pârâtei
rezilierea de drept a contractului.
Conform art. 3 şi 8 din H.G. nr.804/2013 s-a aprobat transmiterea unor bunuri din
domeniul public al statului în cel al MB şi din administrarea M.T.S. în cea a C.G.M.B.
Pârâta a fost notificată prin executor judecătoresc, dar nu a predat spaţiul.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
197
Contractul de locaţiune a încetat în condiţiile pactului comisoriu de grad maxim, pârâta
ocupând spaţiul în prezent fără titlu valabil.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art.1034 C.proc.civ., Legii nr. 215/2001,
Legii nr. 210/2005, C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei.
În dovedire, reclamanţii au propus proba cu înscrisuri.
Reclamanţii au solicitat judecarea cauzei chiar şi în lipsă.
Pârâta a formulat întâmpinare (intitulată cerere reconvenţională şi calificată de instanţă
drept întâmpinare), prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că a încheiat contract de închiriere cu CS LM, care decurge
normal, plăţile fiind la zi, nefiind nicio datorie faţă de FRHG.
Clădirile existente sunt proprietatea pârâtei, înregistrate în cartea funciară.
Prin contract a închiriat 6 terenuri de tenis, care prin protocolul nr. 5726/27.11.2013
încheiat între CSNB LM şi MB nu fac obiectul H.G. nr. 804/2013 şi rămân în administrarea
CSNB LM.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile 1033 C.proc.civ.
În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
La data de 03.03.2016 cauza a fost repusă pe rol pentru lipsă de procedură cu pârâta.
La aceeaşi dată pârâta a depus întâmpinare şi concluzii scrise prin care a invocat
excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes, excepţia inadmisibilităţii
acţiunii.
La termenul de judecată din data de 07.04.2016, pârâta a mai invocat şi excepţia lipsei
calităţii procesuale pasive.
La acelaşi termen de judecată instanţa a dispus unirea cu fondul a excepţiilor lipsei
calităţii procesuale active şi pasive, a calificat drept apărări de fond excepţia lipsei de interes
şi excepţia inadmisibilităţii.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a celei pasive,
invocate de pârât, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor
de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea
de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanţa reţine următoarele:
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
198
Printre condiţiile de exercitare a acţiunii civile se numără conform art. 32 lit. b
C.proc.civ. şi aceea ca autorul acţiunii să aibă calitate procesuală.
Conform art. 36 C.proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi
subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive
sunt excepţii de fond, deoarece vizează una dintre condiţiile de fond ale exercitării dreptului la
acţiune, absolută vizând nerespectarea unor dispoziţii legale imperative, de ordine publică şi
peremptorie, având drept efect stingerea procesului.
Prin prezenta acţiune reclamanţii MB şi CGMB au solicitat evacuarea pârâtei CSTC
din imobilul situat în B-dul B nr. x, sector 2 din cadrul CPC„MF”, spaţiu ce a făcut obiectul
contractului nr. x/05.01.1998 în temeiul procedurii speciale prevăzute de art. 1034 şi urm.
C.proc.civ.
Pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale active prin prisma Protocolului
nr.x/27.11.2013 şi a neîndeplinirii calităţii de „locator” sau „proprietar”, precum şi lipsa
calităţii procesuale pasive, apreciind în mod similar că nu poate fi încadrată în niciuna dintre
calităţile cerute de lege art. 1034 alin. 2 C.proc.civ. pentru aplicarea procedurii speciale
(calitatea de „locatar” sau „ocupant”).
Contractul de locaţiune nr. x/1998 a fost încheiat între CSNB LM, în calitate de
locator, şi pârâtul CSTC în calitate de locatar.
În ceea ce priveşte reclamanţii, calitatea acestora procesuală activă rezultă din
cuprinsul H.G. nr. 804/16.10.2013 prin care s-a aprobat transmiterea PA MF din domeniul
public al statului şi administrarea Ministerului T şi S -CSN „LM” în domeniul public al MB şi
în administrarea CGMB (f.47-50), reclamanţii fiind aşadar proprietarul şi persoana cu drept
de administrare asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de locaţiune.
În ceea ce priveşte Protocolul înregistrat sub nr. x/18.12.2013 la Primăria Municipiului
Bucureşti (f.61-65), pârâta a arătat că în cuprinsul său se menţionează predarea către MB a
imobilelor situate în Bd-ul B nr. x, sector 2, cu menţiunea că nu fac obiectul predării
terenurile de tenis identificate cu nr. MF 34204 parţial (f.63).
Analizând cuprinsul H.G. nr. 804/16.10.2013 rezultă că transmiterea dreptului de
proprietate asupra CPA "MF" către MB şi în administrarea CBMB a operat la data intrării în
vigoare a hotărârii de guvern, respectiv la data de 25.10.2013.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
199
Contrar susţinerilor pârâtei, instanţa nu poate da valoare Protocolului nr. x în contra
dispoziţiilor hotărârii de guvern menţionate, întocmirea protocolului neavând natura juridică a
unui act de proprietate, ci reprezintă o simplă modalitate de preluare a imobilului.
În acest sens, instanţa are în vedere prin asemănare considerentele Curţii
Constituţionale din Decizia nr. 19/2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind
reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a
altor imobile, cu referire la anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 47/2011, precum şi ale prevederilor art. 1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de
urgenţă, în care Curtea a reţinut că: „În legătură cu regimul juridic al sălilor şi grădinilor de
spectacol cinematografic, Curtea reţine că imobilele cu destinaţia de cinematografe au trecut
în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea
consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, iar protocolul de predare-primire
care se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială
şi administratorul R.A.D.E.F. - "Româniafilm" nu avea natura juridică a unui titlu de
proprietate, fiind, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii, modalitatea practică de preluare
a acestor imobile”.
Aşadar încheierea protocolului nu poate avea loc cu nerespectarea legii, fiind doar
modalitatea practică prin care operează preluarea în proprietatea publică a MB şi spre
administrarea C.G.M.B. a imobilului în cauză.
În ceea ce priveşte calităţile părţilor din perspectiva art. 1034 C.proc.civ., instanţa
constată că reclamanta MB are calitate de „proprietar” conform H.G. nr. 804/2013, iar
reclamanta CGMB are calitate de „locator” în baza art. 8 din aceleaşi hotărâre de guvern.
Calitatea pârâtei de locatar în sensul art. 1034 alin. 2 lit. b rezultă cu evidenţă din contractul
de locaţiune în care este parte.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active şi
excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiate.
Asupra fondului cauzei instanţa reţine următoarele:
În fapt, între CSNB „LM”, în calitate de locator, şi pârâta CSTC, în calitate de locatar,
s-a încheiat contractul de închiriere nr. x/05.01.1998, având ca obiect 6 terenuri de tenis
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
200
situate în cadrul Complexului Patinoar, pe o perioadă de 5 ani începând cu data de 01.01.1998
(f.24-26).
Prin actul adiţional nr. x/29.10.1998 părţile au convenit modificarea termenului
închirierii, noul termen fiind de 10 ani (f.28).
Prin actul adiţional nr. x suprafaţa închiriata a fost extinsă cu 200 mp şi a fost
modificată chiria (f.29).
Termenul de închiriere a fost modificat din nou prin actul adiţional nr.x, fiind
menţionat un termen de 20 de ani începând cu data de 01.01.1998 şi a fost inserat un pact
comisoriu de gradul IV pentru întârzierea la plată mai mult de 30 de zile de la data scadenţei
(f.30-31).
Prin actul adiţional nr. x s-a menţionat subrogarea FRHG în drepturile şi obligaţiile
CSN „LM” în calitate de locator, a fost modificat preţul închirierii şi s-a inserat un pact
comisoriu de gradul IV pentru nerespectarea prevederilor contractului (f.32-33).
Contractul de închiriere a fost notat în cartea funciară a imobilului din Bvd. B nr. x
(f.21).
Prin notificarea nr. 3800/23.09.2015 pârâtei i-a fost adusă la cunoştinţă rezilierea de drept a
contractului de închiriere având în vedere un debit de 109.304,42 lei (f.36-38) conform
adresei nr. 665/20.07.2015 emisă de FRHG (f.15-16).
Conform H.G. nr. 1412/04.12.2003 s-a aprobat trecerea PA MF în domeniul public al
statului şi în folosinţa gratuită a FRHG (f.44-45).
Prin H.G. nr. 804/16.10.2013 s-a aprobat transmiterea aceluiaşi imobil din domeniul
public al statului şi administrarea Ministerului T şi S- CSN „LM” în domeniul public al MB şi
în administrarea CGMB, care se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din
exercitarea drepturilor reale asupra imobilelor solicitate pentru transmitere conform art. 8 din
hotărâre (f.47-50).
În drept, conform art. 1041 C.proc.civ., dacă locatarul sau ocupantul notificat în
condiţiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunţat la dreptul
său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau
proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a
locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
201
Dreptul de proprietate este dreptul subiectiv asupra oricărui bun, cu excepţia celor
exclusiv în domeniul public, asupra căruia titularul exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia, în
putere proprie şi în interes propriu, în limitele legii.
Potrivit art.555 C.civ., proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi
şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege. În mod
corelativ, celelalte persoane au obligaţia de a respecta dreptul de proprietate şi de a nu face
nimic de natură a împiedica exercitarea normală a acestuia.
De asemenea, potrivit art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni
neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile
prevăzute de lege.
Reclamanta MB este proprietarul imobilului, iar CGMB este administratorul bunului
conform H.G. nr. 804/16.10.2013.
Reclamantele au invocat două motive de evacuare a pârâtei din spaţiu, respectiv trecerea
bunului din domeniul public al statului în domeniul public al MB şi rezilierea de drept a
contractului.
În ceea ce priveşte transmiterea imobilului în domeniul public al MB şi
administrarea C.G.M.B., instanţa reţine următoarele:
Contractul de închiriere nr.x/05.01.1998 a fost încheiat de pârâtă cu CSNB „LM”, în
calitate de locator, iar prin actul adiţional nr. x s-a menţionat subrogarea FRHG în drepturile
şi obligaţiile CSN „LM” în calitate de locator.
Prin H.G. nr. 804/16.10.2013 s-a aprobat transmiterea imobilului din domeniul public
al statului şi administrarea Ministerului T şi S - CSN „LM” în domeniul public al MB şi în
administrarea CGMB.
Instanţa apreciază că operarea acestei transmiteri nu a avut niciun efect asupra
contractului de închiriere intervenit între părţi, faţă de prevederile art. 8 din H.G. nr.
804/16.10.2013 - CGMB se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din exercitarea
drepturilor reale asupra imobilelor solicitate pentru transmitere.
Aceeaşi soluţie se întrevede şi din aplicarea prin analogie a dispoziţiilor privind
vânzarea lucrului închiriat conform art. 1441 C.civ. 1864 (aplicabil faţă de data încheierii
contractului) - dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
202
respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare, întrucât a fost făcută prin un act autentic sau
prin un act privat, dar cu dată certă, afara numai când desfiinţarea ei din cauza vânzării s-ar fi
prevăzut în însuşi contractul de locaţiune.
Aşadar, întrucât contractul de închiriere are dată certă, fiind efectuate şi formele de publicitate
imobiliară (înscriere în C.F. f.21 verso), reclamanţii au obligaţia de a respecta locaţiunea în
continuare.
În consecinţă, acest prim motiv de evacuare este neîntemeiat.
În ceea ce priveşte rezilierea de drept, instanţa reţine următoarele:
Reclamanţii au invocat rezilierea de drept a contractului de locaţiune pentru neplata
chiriei de către pârâtă, în baza unui pact comisoriu de ultim grad.
Conform actului adiţional nr. x la contractul de închiriere părţile au introdus art. 16
care prevede că „în cazul nerespectării prevederilor prezentului contract, acesta se reziliază de
drept, fără a fi necesară o notificare prealabilă sau intervenţia vreunei instanţe judecătoreşti.
Prezenta clauză constituie pact comisoriu de gradul patru”.
Se constată aşadar că părţile au inserat în contract un pact comisoriu de gradul IV.
Pactul comisoriu este o clauză contractuală expresă privind rezoluţiunea contractului,
derogatorie de la art. 1021 C.civ.
Astfel cum s-a statuat în doctrina şi practica judiciară, pactul comisoriu este
derogatoriu de la prevederile art. 1021 C.civ. în sensul că urmăreşte să reducă sau să înlăture
rolul instanţei judecătoreşti în pronunţarea rezoluţiunii contractelor, fiind cunoscute pacte
comisorii de 4 grade, care, după modul de redactare, ar putea produce efecte mai mult sau mai
puţin energice. Altfel spus, pe măsură ce se înaintează în gradul pactelor comisorii, rolul
instanţei se reduce. Dacă la început instanţa are posibilitatea de a acorda un termen de graţie şi
să aprecieze asupra oportunităţii desfiinţării actului (pact comisoriu de gradul I), în final în
cazul pactului comisoriu de ultim grad dreptul instanţei de apreciere asupra oportunităţii este
înlăturat în totalitate, efectul său fiind desfiinţarea necondiţionată a contractului, de îndată ce a
expirat termenul de executare fără a fi fost adusă la îndeplinire obligaţia.
Pactul comisoriu de gradul IV are drept efect desfiinţarea necondiţionată a
contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligaţia să fi fost adusă la
îndeplinire. Aşadar, în situaţia pactului comisoriu de gradul al IV-lea rezoluţiunea operează de
drept, fără intervenţia instanţei, la manifestarea de voinţă a părţii contractante care şi-a
executat obligaţia.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
203
Singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluţiunea este creditorul care
şi-a executat sau este gata să-şi execute obligaţiile. Înscrierea unui pact comisoriu expres într-
un contract, nu mai face necesară intervenţia instanţei judecătoreşti. Dacă totuşi se apelează
la ea, instanţa va putea face numai verificările pe care clauzele de rezoluţiune le permit.
Instanţa constată că în cauză a intervenit rezilierea contractului de închiriere, reziliere care a
operat de drept în temeiul art. 16 ce instituia un pact comisoriu de grad IV.
Aşadar, una din obligaţiile esenţiale asumate de pârâtă a fost să achite chiria,
nerespectarea acestei obligaţii dând dreptul reclamantelor să se folosească de pactul
comisoriu.
Din adresa nr. 665/20.07.2015 a FRHG, prin care este înştiinţată Primăria Municipiului
Bucureşti asupra debitelor înregistrate de pârâtă, rezultă că pârâta CSTC înregistrează un sold
de 109.304,42 lei către F.R.H.G. rezultând din factura nr. 1611/06.03.2013 (f.112) şi nr.
1712/13.11.2013 (f.15-16). În aceeaşi adresă se menţionează că se apreciază contractul
desfiinţat de drept ca urmare a debitelor restante.
Prin notificarea nr. 3800/23.09.2015 pârâtei i s-a notificat rezilierea de drept a
contractului de locaţiune în temeiul pactelor comisorii inserate prin actele adiţionale nr. 4 şi 5
faţă de debitul înregistrat de pârâtă de 109.304,42 lei (f.12-14).
Această notificare reprezintă manifestarea de voinţă a locatorului în sensul rezilierii contratul
de închiriere, reziliere care a operat de plin drept din momentul notificării, faţă de prevederile
art. 16 din contract, introdus prin actul adiţional nr. x, ce conţin un pact comisoriu de gradul
IV.
Aşadar, reclamanţii invocând faptul că a operat pactul comisoriu, pârâtei îi revenea
sarcina probei pentru a demonstra că acesta nu a operat, făcând proba contrară, în sensul
executării întocmai şi la termen a obligaţiei, pentru a evita desfiinţarea contractului.
O asemenea probă nu s-a făcut însă în cauză, pârâta rezumându-se la a susţine că este
la zi cu plata facturilor şi că nu înregistrează nicio datorie faţă de F.R.H.G., depunând o serie
de extrase de cont din care nu rezultă achitarea celor două facturi cu nr. 1611/06.03.2013 şi
nr. 1712/13.11.2013 restante.
Prin urmare, dând deplin efect voinţei părţilor, în temeiul art. 969 C.civ., instanţa
reţine că, în cauză, contractul de locaţiune încheiat între părţi a fost în mod corect reziliat, faţă
de restanţele înregistrate.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
204
Dispoziţiile art. 1034-1045 C.proc.civ. reglementează procedura evacuării din imobilele
folosite sau ocupate fără drept de foştii locatari sau alte persoane.
Faţă de cele de mai sus, constatând îndeplinite condiţiile procedurii reglementate de art. 1034-
1049 din Noul Cod de procedură civilă, pentru care reclamanţii au optat, respectiv calitatea de
proprietar şi respectiv administrator al reclamanţilor, rezilierea contractului de închiriere al
pârâtei şi neeliberarea imobilului în urma notificării transmise de reclamanţi, instanţa
consideră întemeiată cererea de evacuare.
6. Validare poprire. Desființarea măsurii popririi. Regimul juridic al PFA
Instanţa apreciază că măsura popririi nu a fost dispusă cu respectarea condiţiilor
legale, debitoarea şi terţul poprit fiind aceeaşi persoană, neexistând situaţia unor entităţi
diferite între care să existe raporturi de muncă specifice relaţiei dintre angajat şi angajator
Noţiunea de persoană fizică autorizată este definită în cuprinsul art. 2 lit. i) din OUG
nr. 44/2008, iar din întreg regimul juridic aplicabil persoanei fizice autorizate, reglementat
prin dispoziţiile actului normativ menţionat, reiese faptul că persoana fizică autorizată nu are
personalitate juridică, nefiind o entitate de sine stătătoare, separată de persoana fizică care a
obţinut autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii economice, care să beneficieze de un
patrimoniu propriu. Astfel, prin faptul obţinerii de către o persoană fizică a unei autorizaţii
pentru desfăşurarea activităţilor economice sub forma unui PFA se poate realiza cel mult o
divizare patrimonială la nivelul patrimoniului persoanei fizice, prin constituirea unui
patrimoniu de afecţiune care reprezintă o masă patrimonială, iar nu un patrimoniu distinct,
afectată scopului exercitării activităţii economice.
Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa reţine că în cauză s-a urmărit de fapt
executarea silită asupra unei eventuale mase patrimoniale afectate desfăşurării activităţii
economice a debitoarei, aspect pentru care nu este necesară instituirea popririi, debitorul
unei obligaţii răspunzând pentru datoriile sale cu toate bunurile prezente şi viitoare,
diviziunile patrimoniale presupunând o anumită ordine în urmărire în funcţie de legătura
dintre creanţa a cărei satisfacere se urmăreşte şi masa patrimonială urmărită.
Sentința civilă nr. 187/08.01.2016, definitivă
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
205
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 14.10.2015, sub nr.
x/300/2015, creditoarea B SA a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SA şi terţul poprit SA
PFA validarea popririi până la concurenţa creanţei în cuantum de 3018,95 de lei la care se
adaugă suma de 212,20 de lei reprezentând cheltuieli de executare efectuate de creditoare şi
suma de 1178,40 de lei reprezentând cheltuieli de executare efectuate de biroul executorului
judecătoresc, plus dobânzi pentru creditul restant calculate până la achitarea integrală a
acestuia.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea terţului poprit la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că prin încheierea din data de 27.08.2014 pronunţată
de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/300/2014 a fost încuviinţată executarea
silită împotriva debitoarei SA.
Creditoarea a precizat că adresa de înfiinţare a popririi a fost comunicată terţului poprit
SA PFA în data de 15.09.2015 pentru indisponibilizarea sumelor de bani pe care terţul poprit
le datorează debitorului în calitate de angajator.
Creditoarea a menţionat că terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege,
astfel încât se impune validarea popririi.
În drept, creditoarea a invocat dispoziţiile art. 789 din C.pr. civ.
În dovedire, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri şi a anexat cererii următoarele
înscrisuri: adresă de înfiinţare a popririi ( fila nr. 8), dovadă de comunicare ( fila nr. 7),
înştiinţare poprire şi dovadă de comunicare ( filele nr. 9-10), încheiere calcul cheltuieli de
executare ( fila nr. 11), încheiere de încuviinţare a executării silite ( fila nr. 12), cerere de
executare silită ( fila nr. 13), contract de credit ( filele nr. 20-31).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 27 din OUG nr.
80/2013.
Debitoarea şi terţul poprit, comunicându-li-se în mod legal cererea de chemare în
judecată, nu au formulat întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 08.01.2016 instanţa a
încuviinţat creditoarei proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este
admisibilă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
206
Părţile nu au depus note sau concluzii scrise.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele
aspecte de fapt şi de drept:
În fapt, instanţa reţine că în data de 17.04.2007 între B SA şi SA a fost încheiat contractul de
credit de consum nr. x/17.04.2007, modificat ulterior prin act adiţional nr. xx/14.09.2010,
condiţiile rambursării fiind stipulate în graficul de rambursare.
În data de 07.08.2014 a fost înregistrată pe rolul biroului executorului judecătoresc
BEJ TO cererea de executare silită formulată de creditoare în vederea recuperării debitului
datorat de către debitoare în temeiul contractului de credit.
În data de 27.08.2014, prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 2
Bucureşti în dosarul nr. x/300/2014 ( fila nr. 12) a fost încuviinţată executarea silită a
debitoarei SA în toate formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, pentru creanţa
deţinută în baza titlului executoriu contract de credit nr. 7x/17.04.2007, modificat prin act
adiţional nr. xx/14.09.2010.
Prin adresa din data de 10.09.2015 ( fila nr. 8) a fost înfiinţată poprirea, în cotă de 1/3
din venitul lunar net pe care debitoarea îl obţine de la SA PFA până la încasarea sumei de
4.172,68 de lei, reprezentând debit datorat conform titlului executoriu contractul de credit
menţionat anterior şi cheltuieli de executare calculate de executor prin încheierea din data de
27.08.2014.
În drept, cu titlu prealabil, instanţa precizează faptul că legea incidentă cererii de
validare a popririi este Legea nr. 134/2010 ( denumit în continuare C.pr. civ. 2010) , forma în
vigoare anterior modificării acesteia prin Legea nr. 138/2014.
În acest sens, instanţa precizează că potrivit art. 24 din C. pr. Civ. 2010 dispoziţiile
legii noi se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în
vigoare. Astfel, în privinţa executării silite, fiind vizate toate incidentele şi cererile formulate
în cadrul acestei faze procesuale, legea aplicabilă este identificată prin raportare la data
începerii executării silite, respectiv data înregistrării cererii de executare silite la executorul
judecătoresc. În cauză, executarea silită a început în data de 07.08.2014, iar C.pr. civ. a fost
modificat prin legea nr. 138/2014 în data de 19.10.2014.
Validarea popririi este un mecanism subsecvent înfiinţării popririi ca formă prin care se
realizează executarea silită şi constă în crearea unui nou raport juridic prin care terţul poprit,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
207
căruia îi incumbă anumite obligaţii în urma înfiinţării popririi, este obligat direct faţă de
creditor în vederea stingerii creanţei în virtutea căreia a fost demarată executarea silită.
Astfel, conform art. 789 alin 1 C.pr. civ. în condiţiile în care terţul poprit nu îşi
îndeplineşte obligaţiile care îi revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau
executorul judecătoresc pot solicita validarea poprii.
Instanţa de validare, în analiza condiţiilor necesar a fi îndeplinite pentru a opera
validarea popririi, este ţinută la verificarea a două raporturi juridice preexistente popririi,
respectiv raportul dintre creditor şi debitor şi raportul dintre terţul poprit şi debitor, dar şi la
verificarea aspectelor legale care privesc modalitatea de înfiinţare a popririi şi care
condiţionează, de asemenea, validarea popririi.
În acest sens, instanţa precizează că potrivit art. 780 alin 1 din C.pr. civ. sunt supuse
urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri incorporale
urmăribile, datorate debitorului ori deţinute în numele acestuia de o a treia persoană sau pe
care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Astfel, poprirea este o măsură care produce efecte faţă de o terţă persoane, fiind
necesar concursul ei pentru efectuarea popririi, între aceasta şi debitor fiind raporturi juridice
care justifică măsura instituită.
În cauză, prin adresa din data de 10.09.2015 a fost înfiinţată poprirea asupra sumelor
de bani pe care SA PFA le datorează debitoarei SA în virtutea unor raporturi de muncă,
măsura fiind luată în cotă de 1/3 din venitul lunar net datorat debitoarei.
Instanţa apreciază că măsura popririi nu a fost dispusă cu respectarea condiţiilor
legale, debitoarea şi terţul poprit fiind aceeaşi persoană, neexistând situaţia unor entităţi
diferite între care să existe raporturi de muncă specifice relaţiei dintre angajat şi angajator.
Pentru a aprecia în acest sens, instanţa are în vedere regimul juridic al persoanei fizice
autorizate, figură juridică care permite unei persoane fizice să desfăşoare activităţi economice
în urma obţinerii unei autorizaţii şi înregistrării corespunzătoare conform dispoziţiilor OUG
nr. 44/2008.
Noţiunea de persoană fizică autorizată este definită în cuprinsul art. 2 lit. i) din OUG
nr. 44/2008, iar din întreg regimul juridic aplicabil persoanei fizice autorizate, reglementat
prin dispoziţiile actului normativ menţionat, reiese faptul că persoana fizică autorizată nu are
personalitate juridică, nefiind o entitate de sine stătătoare, separată de persoana fizică care a
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
208
obţinut autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii economice, care să beneficieze de un
patrimoniu propriu. Astfel, prin faptul obţinerii de către o persoană fizică a unei autorizaţii
pentru desfăşurarea activităţilor economice sub forma unui PFA se poate realiza cel mult o
divizare patrimonială la nivelul patrimoniului persoanei fizice, prin constituirea unui
patrimoniu de afecţiune care reprezintă o masă patrimonială, iar nu un patrimoniu distinct,
afectată scopului exercitării activităţii economice.
Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa reţine că în cauză s-a urmărit de fapt
executarea silită asupra unei eventuale mase patrimoniale afectate desfăşurării activităţii
economice a debitoarei, aspect pentru care nu este necesară instituirea popririi, debitorul unei
obligaţii răspunzând pentru datoriile sale cu toate bunurile prezente şi viitoare, diviziunile
patrimoniale presupunând o anumită ordine în urmărire în funcţie de legătura dintre creanţa a
cărei satisfacere se urmăreşte şi masa patrimonială urmărită.
Astfel, identitatea dintre debitor şi terţul poprit nu permite instituirea popririi ca formă
de executare silită prin care să se realizeze creanţa deţinută de un creditor, iar validarea unei
popriri nelegale nu este posibilă, prin mecanismul validării popririi fiind vizată crearea unui
nou raport juridic între creditor şi terţul poprit, hotărârea de validare a popririi urmând a
deveni titlu executoriu împotriva terţului poprit. Or, în cauză, prin validarea unei popriri
înfiinţate în condiţiile menţionate nu s-ar crea un nou raport juridic, creditoarea având deja un
titlu executoriu împotriva debitoarei pe care poate să-l pună în executare prin recurgerea la
formele de executare reglementate prin dispoziţiile legale.
7. Ridicare sechestru asigurător. Întinderea garanției și asupra accesoriilor creanței
În privinţa cheltuielilor judiciare instanţa învederează că măsura asigurătorie nu a
fost instituită pentru garantarea achitării acestora, aceeaşi situaţie fiind şi în cazul
actualizării debitului cu indicele de inflaţie respectiv beneficiului realizat reprezentat de
dobândă.
Prin urmare, atâta vreme cât instanţa a indicat în mod concret suma până la care a
fost instituită măsura asigurătorie, nu se poate aprecia că aceasta poartă şi asupra
accesoriilor.
Mai mult, actualizarea cu indicele de inflaţie şi acordarea dobânzii se realizează la
cererea părţii civile, ele neacordându-se din oficiu şi neachitându-se din oficiu de către
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
209
reclamant care nu poate face speculaţii cu privire la promovarea sau nu de către pârâtă a
unui demers în acest sens.
Încheiere din data de 22.07.2015, definitivă
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2
Bucureşti, la data de 08.07.2015, sub dosarul nr.X/300/2015, reclamantul IN în contradictoriu
cu pârâta AC SRL a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să
dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra celor două imobile, proprietatea
devălmaşă a acestuia şi a soţiei sale.
În fapt, în motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada 10.03.2004 -
15.01.2010, a fost angajat al societăţii AC în baza contractului individual de muncă nr.
X/2004, deţinând funcţia de Director Produs şi Manager Vânzări. Având în vedere ivirea unor
neînţelegeri cu reprezentanţii pârâtei AC, în temeiul dispoziţiilor art. 55 lit. b) C. Muncii,
raporturile de muncă dintre părţi au încetat conform Convenţiei nr. X/2015.
La data de 16.03.2010, AC a formulat o plângere penală prin intermediul căreia a
solicitat efectuarea de cercetări faţă de reclamant, KTN T. S.R.L. şi CC T S S.R.L. sub
aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, delapidare,
fals în înscrisuri sub semnătură privată, divulgarea/achiziţionarea secretului comercial de către
terţi fără acordul titularului şi spălare de bani.
În cursul desfăşurării urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului X
Bucureşti în dosarul penal nr. X/P/Y, a instituit, la data de 06.10.2010, măsura sechestrului
asigurător asupra a trei bunuri imobile aparţinând reclamantului.
Prin rezoluţia Prim - procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului X Bucureşti
din data de 09.05.2012, s-a dispus admiterea în parte a plângerii reclamantului şi a soţiei sale
împotriva Ordonanţei de instituire a sechestrului asigurător din data de 06.10.2010 şi, s-a
ridicat măsura asiquratorie a sechestrului instituită asupra unui imobil.
La data de 16.10.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului X Bucureşti a
emis Rechizitoriu prin care a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în
judecată a subsemnatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare în formă continuată,
prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) din vechea reglementare penală cu aplicarea art. 41 alin.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
210
(2) C. pen. şi, neînceperea urmăririi penale fată de KT S.R.L., CTS C T S. S.R.L, FDAC şi
TF sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la delapidare, faptă prevăzută de art.
2151 alin. (1) şi (2) din vechea reglementare penală cu aplicarea art. 41 alin. (2) c. pen.
Prin Sentinţa penală nr. x/2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului X Bucureşti în dosarul
nr. X/300/2012, în privinţa laturii civile a cauzei, s-a admis acţiunea civilă şi, în temeiul art.
19 şi art. 397 alin. (1) O proc. pen. raportat la art. 1349, 1357 şi art. 1381 C. proc. civ., s-a
dispus obligarea subsemnatului la plata sumei de 917.083 lei, reprezentând despăgubiri cu
titlu de daune materiale către partea civilă AC SRL.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) C. proc.
pen, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luat asupra celor două imobile, proprietatea
devălmaşă a subsemnatului şi a soţiei.
Împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul a
arătat că a promovat apel care a fost soluţionat prin Decizia penală nr. X/2015 pronunţată de
Curtea de Apel Bucureşti. Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia pronunţată, în temeiul
dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa
atacată şi, rejudecând a redus cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat către
partea civilă AC la suma de 714.139,97 lei, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei
atacate.
La data de 17.03.2015 reclamantul arată că a achitat daunele materiale stabilite, în
mod definitiv, prin Decizia penală nr. X/2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în
sumă de 714.139,97 lei, astfel cum rezultă din Ordinul de plată nr. X/2015. Ulterior achitării
daunelor materiale, a adus la cunoştinţa reprezentantilor pârâtei acest aspect prin Adresa nr.
X/2015 emisă de „V și A" - S.C.A.
Consideră reclamantul că dacă instanţa poate dispune ridicarea sechestrului asigurător în
situaţia în care debitorul dă o garanţie îndestulătoare, cu atât mai mult se poate solicita
ridicarea acestuia în ipoteza în care creanţa în favoarea căreia a fost instituit a fost achitată de
către debitor.
Reclamantul a mai arătat că măsurile asigurătorii sunt instituite în scopul
indisponibilizării bunurilor imobile ale inculpatului în vederea garantării acoperirii
despăgubirilor civile la care acesta a fost obligat prin hotărârea pronunţată iar executarea
sechestrului asigurător se poate dispune doar în limita sumei stabilită de instanţa de judecată
cu titlu de daune materiale şi doar pentru recuperarea acestora.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
211
În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
în drept, a invocat dispoziţiile art. 194, art. 953, art. 957 C. proc. civ, art. 249 şi art. 250 C.
proc. pen.
Pârâtă nu a formulat întâmpinare, dar s-a înfăţişat instanţei şi a invocat excepţia
necompetenţei teritoriale şi pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu motivarea cuprinsă în practicaua încheierii instanţa a respins excepţia
necompetenţei teritoriale.
Instanţa, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviinţat şi administrat proba
cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului X Bucureşti în dosarul penal nr.
X/P/2010, a instituit, la data de 06.10.2010, măsura sechestrului asigurător asupra a trei
bunuri imobile aparţinând reclamantului.
Prin Sentinţa penală nr. X/17.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului X
Bucureşti în dosarul nr. X/300/2012, în privinţa laturii civile a cauzei, s-a admis acţiunea
civilă şi, în temeiul art. 19 şi art. 397 alin. (1) O proc. pen. raportat la art. 1349, 1357 şi art.
1381 C. proc. civ., s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 917.083 lei,
reprezentând despăgubiri cu titlu de daune materiale către partea civilă AC S.R.L.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) C. proc.
pen, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luat asupra celor două imobile, proprietatea
devălmaşă a reclamantului şi a soţiei până la concurenta sumei de 917.083 lei.
Împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Sectorului X Bucureşti, reclamantul a
arătat că a promovat apel care a fost soluţionat prin Decizia penală nr. X/2015 pronunţată de
Curtea de Apel Bucureşti. Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia pronunţată, în temeiul
dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa
atacată şi, rejudecând a redus cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat către
partea civilă AC la suma de 714.139,97 lei, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei
atacate.
La data de X?2015 reclamantul a achitat daunele materiale stabilite, în mod definitiv,
prin Decizia penală nr. X/2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în sumă de
714.139,97 lei, astfel cum rezultă din Ordinul de plată nr. X/2015.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
212
Instanţa învederează dispoziţiile art. 957 O proc. civ. care prevăd faptul că „(1) Dacă debitorul
va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea
debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă si
cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile
de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Dispoziţiile art. 953 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. (2) De asemenea, în cazul în
care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost
anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la
judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o.
Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.
Dispoziţiile art. 954 se aplică în mod corespunzător".
În cauză creanţa de 714.139,97 lei pentru garantarea căreia a fost instituit sechestrul a
fost achitată.
În privinţa cheltuielilor judiciare instanţa învederează că măsura asigurătorie nu a fost
instituită pentru garantarea achitării acestora, aceeaşi situaţie fiind şi în cazul actualizării
debitului cu indicele de inflaţie respectiv beneficiului realizat reprezentat de dobândă.
Prin urmare, atâta vreme cât instanţa a indicat în mod concret suma până la care a fost
instituită măsura asigurătorie, nu se poate aprecia că aceasta poartă şi asupra accesoriilor.
Mai mult, actualizarea cu indicele de inflaţie şi acordarea dobânzii se realizează la cererea
părţii civile, ele neacordându-se din oficiu şi neachitându-se din oficiu de către reclamant care
nu poate face speculaţii cu privire la promovarea sau nu de către pârâtă a unui demers în acest
sens, cererea aflată în acest moment pe rolul Judecătoriei Sectorului Y fiind introdusă după
achitarea creanţei de 714.139,97 lei.
În aceste condiţii, având în vedere faptul că reclamantul a fost lipsit de atributul
dispoziţiei dreptului de proprietate asupra imobilelor sale iar această măsură, instituită în
scopul de a asigura recuperarea sumelor de bani stabilite în prin decizia penală nr. X/2015
pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu se mai justifică, debitul de 714.139,97 lei fiind
achitat instanţa va admite cererea astfel cum a fost formulată.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
213
8. Contestație la executare. Suspendarea dreptului de a elibera sumele obținute în
cursul executării. Consecințe asupra executării silite
Prin efectul art. 570 alin. 2 C.proc.civ. s-a suspendat de drept eliberarea sumei de
142.000,00 lei, astfel încât nu se poate concluziona că executarea silită s-ar fi finalizat prin
realizarea dreptului prevăzut în titlul executoriu, motiv pentru care organul de executare era
îndreptăţit să emită noi forme de executare silită, aşa cum a procedat începând cu data de
16.03.2015, când a emis adrese de înfiinţare a popririlor.
Totodată, în măsura în care după distribuirea sumei rezultate din plata efectuată de
adjudecatar, respectiv după distribuirea sumelor rezultate din popriri, va rezulta un cuantum
total al sumelor recuperate din formele de executare silită mai mare decât suma pentru care
s-a declanşat executarea silită, prevederile art. 562 C.proc.civ. arată că suma rămasă
disponibilă se va remite debitorului.
Aşadar, sancţiunea nulităţii formelor de executare nu este incidentă în acest caz.
Sentința civilă nr. 6945/ 10.06.2015, definitivă
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul instanţei la data de 01.04.2015,
contestatorii DLV, DV şi DST au solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. S C S.R.L.
anularea formelor de executare reprezentate de adresele de poprire şi comunicările de poprire
din dosarul de executare nr. X/2012 al BEJA DG, LG și MP, suspendarea executării silite,
fără cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat în esenţă că adresele de înfiinţare a popririi au fost
emise nelegal, întrucât la dispoziţia executorului judecătoresc se găseşte suma de 142.000 lei,
rezultată în urma plăţii efectuate de adjudecatar, ca urmare a vânzării pe cale silită a unui
imobil aparţinând contestatorilor, sumă care, însă, nu a fost încă distribuită. Totodată, a mai
invocat că a intervenit perimarea executării silite, întrucât de la data de 30.04.2013, când a
fost consemnată de adjudecatar suma respectivă, nu s-a mai efectuat nici un al act de
executare silită, până la data de 16.03.2015 când s-a înfiinţat poprirea.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
214
În drept, contestaţia s-a întemeiat pe disp. art. 389 alin. 1 C.proc.civ., art. 399-404
C.proc.civ.
În dovedire, au depus înscrisuri.
Cererea a fost însoţită de plata taxei judiciare în cuantum de 1.000,00 lei + 50,00 lei,
conform O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata S.C. S C S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea
contestaţiei ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat în esenţă că popririle nu se perimează, iar executarea silită a fost
declanşată pentru recuperarea sumei de 149.753,69 lei, suma plătită de adjudecatar nefiind
suficientă.
A fost ataşat dosarului execuţional nr. X/2012 al BEJA DG, LG și MP.
Instanţa a încuviinţat şi a administrat dovada cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, în cadrul dosarului execuţional nr. X/2012 al BEJA DG, LG și MP, la data de
06.03.2013 a fost consemnată suma de 18.100,00 lei de către adjudecatarul VM, iar la data de
13.03.2013 a fost consemnată de către acelaşi adjudecatar suma de 123.900,00 lei, conform
actului de adjudecare de la fila nr. 429, executarea silită fiind declanşată pentru recuperarea
sumei totale de 31.532,62 euro şi 9.122,10 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Împotriva procesului-verbal de distribuire a sumei consemnate de adjudecatar
contestatorii au formulat contestaţie în cadrul dosarului nr. X/300/2013, în cadrul căreia s-a
dispus soluţia de respingere a cererii ca neîntemeiată, până la data pronunţării în prezenta
pricină nefiind redactate considerentele sentinţei.
Aşadar, prin efectul art. 570 alin. 2 C.proc.civ. s-a suspendat de drept eliberarea sumei
de 142.000,00 lei, astfel încât nu se poate concluziona că executarea silită s-ar fi finalizat prin
realizarea dreptului prevăzut în titlul executoriu, motiv pentru care organul de executare era
îndreptăţit să emită noi forme de executare silită, aşa cum a procedat începând cu data de
16.03.2015, când a emis adrese de înfiinţare a popririlor.
Totodată, în măsura în care după distribuirea sumei rezultate din plata efectuată de
adjudecatar, respectiv după distribuirea sumelor rezultate din popriri, va rezulta un cuantum
total al sumelor recuperate din formele de executare silită mai mare decât suma pentru care s-
a declanşat executarea silită, prevederile art. 562 C.proc.civ. arată că suma rămasă disponibilă
se va remite debitorului.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
215
Aşadar, sancţiunea nulităţii formelor de executare nu este incidentă în acest caz.
În ce priveşte apărarea în sensul că ar fi intervenit perimarea executării silite, aşa cum a
arătat şi intimata în cadrul întâmpinării, popririle nu se perimează conform art. 390, coroborat
cu art. 454 şi art. 389 C.proc.civ.
9. Ordonanță președințială. Suspendarea plății ratelor conform contractului de credit.
Neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate
Verificând temeinicia cererii conform dispozițiilor dreptului substanțial, instanţa reţine
că, potrivit art. 1082 C.civ., debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau
pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-
credinţă din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză
străină, care nu-i poate fi imputată. O aplicaţie în acest sens o reprezintă art. 1083 C.civ., care
prevede că nu poate fi loc la daune-interese când, din o forţă majoră sau din un caz fortuit,
debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a făcut aceea ce-i era
poprit. Prin urmare, „cauză străină” de care vorbeşte art. 1082 C.civ. este intervenţia cazului
fortuit sau a cazului de forţă majoră (în care se include, dacă are caracteristicile cazului
fortuit sau ale cazului de forţă majoră, şi vina creditorului).
Prin urmare, suspendarea efectelor contractului s-ar putea decide numai în situaţia unei
„cauze străine” care (a) fie să facă imposibilă executarea (în cazul contractelor bilaterale
punându-se problema riscului contractului, care va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil
de executat), (b) fie să suspende temporar executarea obligaţiei, ceea ce face ca debitorul să
execute cu întârziere, dar fără a plăti despăgubiri pentru aceasta.
Reclamantul nu a invocat şi nici nu a dovedit existenţa unei astfel de cauze străine,
majorarea ratelor ca urmare a diferenţelor de curs valutar nefiind de natură să se încadreze în
împrejurările prevăzute de art. 1083 Cod civil.
O astfel de cerere, având ca obiect suspendarea parţială şi temporară a efectelor unui
contract de credit nu este inadmisibilă de plano, însă în concret, reclamantul nu a făcut dovada
îndeplinirii condiţiilor specifice ordonanţei preşedinţiale, sens în care va respinge cererea de
chemare în judecată ca neîntemeiată.
Sentința civilă nr. 8859/11.09.2015, definitivă
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
216
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de X/2015
sub nr. X/300/2015 reclamanta VA în contradictoriu cu pârâtele BR SA Membra a G N B Of
G şi BR SA Membra a G Nl B Of G- Sucursala Pipera a formulat cerere de ordonanţă
preşedinţială, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună suspendarea
obligaţiei de plată a ratelor lunare, cu accesoriile acesteia, existenta în temeiul Contractului de
Credit Bancar nr. Y/16.09.2008, începând cu data de 01.08.2015, pana la data de 18.01.2017.
În motivare arată următoarele:
A încheiat cu parata Contractul de Credit Bancar nr. Y/16.09.2008, in baza căruia a
solicitat un credit in suma de 47.500 CHF, pe o perioada de 300 de luni de la data semnării
contractului.
Pentru a rezolva această situaţie, menţionează că a formulat invitaţie la o şedinţa privind
avantajele medierii în data de 23.06.2015, însă parata nu s-a prezentat, potrivit confirmării de
primire a acesteia si a procesului-verbal de prezenta părţilor la şedinţa de informare, anexate la
cererea principala.
Întrucât nu au înţeles să se prezinte, a formulat o acţiune civila, ce formează obiectul
Dosarului nr. X/300/2015, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, dovada anexata.
Precizează ca in cauza ce urmează a soluţiona fondul, sunt incidente dispoziţiile Legii nr.
193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
astfel, potrivit art. 6 ,,Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin
intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar
contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea
acestora mai poate continua. "
1) Aparenta dreptului
Condiţia privind aparenta dreptului trebuie analizata prin raportare la incidenţa
prevederilor legale in soluţionarea fondului. Afirmarea unei aparente de drept in aceasta materie,
echivalează cu posibilitatea ca acele clauze, a căror suspendare o solicit, sa fie considerate
abuzive.
Precizează că a solicitat instanţei de fond: Sa constate nulitatea absolută a clauzelor
referitoare la valuta creditului, respectiv riscul valutar şi/sau aplicarea impreviziunii la prezenta
cauză şi, pe cale de consecinţă să oblige parata să convertească in lei creditul acordat in baza
Contractului de Credit Bancar nr. Y/16.09.2008 în valoare de 47.500 CHF, la cursul BNR
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
217
2,2779, practicat de banca la data semnării contractului; să dispună înghețarea cursului valutar,
pentru plăţile aferente contractului nr. Y/16.09.2008, utilizând în acest scop cursul de schimb
BNR CHF-RON, de la data de 16.09.2008; obligarea pârâtei la plata sumelor încasate fără drept,
rezultate din diferenţa de curs valutar; obligarea pârâtei la eliminarea acestor clauze din contract
şi la recalcularea ratelor, de la momentul acordării creditului si pana la sfârşitul perioadei
contractuale, respectiv 16.09.2033, la cursul BNR 2,2779 CHF-RON, practicat de către aceasta
la data de 16.09.2008; sa se constate nulitatea absoluta a art. 5 alin. (1) Ut. a), b) si c) din
Contractul de Credit Bancar nr. Y/16.09.2008 şi, pe cale de consecinţă, să oblige pârâta la
restituirea sumei de 950 CHF, respectiv 4032 lei, la cursul BNR de 4,2440, din data de
16.07.2015, reprezentând comision de administrare; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 253
CHF, respectiv 1074 lei, la cursul BNR de 4,2440, din data de 16.07.2015, reprezentând
comision de rambursare in avans; eliminarea clauzelor referitoare la comisionul de administrare,
comisionul de rambursare in avans si comisionul de notificare, de la art. 5 alin. (1) lit. a), b) si c),
din Contractul de Credit Bancar nr.Y/16.09.2008; sa se constate nulitatea absoluta a clauzei de la
art. 6, alin. 1, lit. a) si următoarele din contract, referitoare la dobânda variabila/mixta si, pe cale
de consecinţa, sa oblige parata la îngheţarea dobânzii fixe la 5,9000 %; Obligarea paratei la
restituirea sumelor încasate fara drept, peste dobânda fixa de 5,9000%; eliminarea clauzei
referitoare la dobânda variabila/mixta, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru toate
sumele solicitate, de la data încasării acestora, pana la data plaţii efective; obligarea paratei la
plata cheltuielilor de judecata.
Prin constatarea caracterului abuziv al respectivelor clauze (care instituie in sarcina sa
intreg riscul valutar), instanţa de judecata nu va face decât sa stabilizeze cursul valutar la
momentul semnării convenţiei de credit, respectiv 16.09.2008.
Analizând aparenta dreptului, trebuie sa se raporteze la momentul acordării acestor
credite, respectiv contextul economic de creştere a consumului si a pieţei imobiliare fara
precedent, încurajate de banci.
Creditele in CHF au fost acordate pentru un număr mare de rate - 300 in cazul său,
respectiv 25 de ani. Aceste credite erau acordate ca o alternativa „avantajoasa" a situaţiei in care
consumatorii nu îndeplineau condiţiile de eligibilitate pentru credite in alta moneda.
Consumatorii nu deţineau niciun fel de informaţii despre specificul acestei monede, iar
parata, in mod culpabil, asa cum a arătat in cererea de chemare in judecata, nu si-a îndeplinit
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
218
obligaţiile reclamate.
Mai mult decât atât, trebuie avut in vedere ca parata a ales sa acorde credite in CHF, insa
in nicio situaţie, de notorietate fiind, împrumutatul nu a primit franci elveţieni, ci lei sau alte
valute, obţinute prin conversia sumei împrumutate.
Toate condiţiile privind dreptul său, trebuie avute in vedere, asa cum au fost formulate in
motivarea cererii privind judecarea fondului, anexata prezentei; menţionează doar ca nu putea să
prevadă riscul, dacă se are în vedere că în perioada anterioară contractării creditului, rata de
modificare a cursului francul elveţian (4%) era sub media fluctuaţiilor celor trei monede (7%). In
plus, rata de modificare a cursului francului elveţian era la o 1/3 faţă de moneda cea mai instabilă
dintre monedele de referinţă, dolarul american (12%), potrivit tabelului anexat.
Imprevizibilitatea acestei situaţii este uşor demonstrabilă dacă se are în vedere diferenţa costului
valutei elveţiene în perioada februarie 2008 (data încheierii contractului de credit) şi februarie
2011 (ultima rată ce a putut fi plătită de debitoare) se observă că rata creşterii francului elveţian
(43%) faţă de cea a dolarului american, monedă ce are o rată de creştere comparabilă cu cea a
francului, care este 27%, are o valoare aproape dublă.
Totodată, dacă se ia în considerare media fluctuaţiilor cursurilor valutare ale euro,
dolarului american şi ale lirei sterline (16%), se observă că rata creşterii francului elveţian este
aproape triplă. Mai mult, dacă se ia în considerare şi perioada februarie 2011 - februarie 2013,
această tendinţă continuă să existe.
Cu privire la caracterul provizoriu, precizează că aceasta condiţie este îndeplinita daca
prin pronunţarea ordonanţei, instanţa de judecata nu se dezinvesteste de soluţionarea fondului
litigiu, pe care, de altfel, nu ii abordează, ci se apleacă doar asupra aparentei dreptului.
Pentru a pronunţa ordonanţa, instanţa de judecata nu trebuie sa dispună masuri cu caracter
definitiv, ci numai provizorii si temporare; astfel, asa cum rezulta din petitul cererii, a solicitat
pronunţarea unei hotărâri cu caracter vremelnic, din moment ce suspendarea efectelor clauzelor
contractuale si implicit a plaţii ratelor si accesoriilor, isi produce efectele pana la data de
18.01.2017, data pana la care venitul meu ii reprezintă indemnizaţia de creştere a minorului, care
este de aprox. 70% din salariul meu.
Caracterul reversibil al deciziei ce urmează a fi luata pe calea ordonanţei președințiale, da
posibilitatea achitării obligaţiilor actuale, in sume mult mai mici, după soluţionarea favorabila a
fondului (care poate surveni mult mai târziu de data solicitata pentru suspendarea plaţilor, de
notorietate fiind volumul instanţelor de judecata), iar in caz de respingere a acţiunii de fond,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
219
raman de achitat, atât sumele aferente perioadei suspendate, cat si sumele viitoare.
Prin urmare, din moment ce măsura solicitata nu poate avea decât o aplicare limitata in
timp si, totodată, reversibila, consider ca fiind îndeplinita si condiţia caracterului vremelnic al
hotărârii.
Referitor la caracterul urgent, precizează că, nefiind definita de lege, urgenta se va
aprecia de la caz la caz, in raport cu situaţia existenta. In cazul de faţă, urgenţa constă în faptul
că, din cauza ratelor care au crescut din ce in ce mai mult, după contractarea creditului si pana in
prezent, când se află in imposibilitate să-şi îndeplinească obligaţiile asumate la termenele
scadente, fiind in întârziere, de cele mai multe ori fiind nevoita sa împrumute bani de la rude si
prieteni.
In cazul se faţă se poate vorbi atât de ipoteza păstrării unui drept care s-ar păgubi prin
întârziere, pentru care solicită sa se observe, asa cum reiese din actele anexate, respectiv contract
si grafice de rambursare, ratele achitate sunt in continua creştere, situaţie generata de creşterea
continua a cursului valutar, cat si de prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Prin întârzierea soluţionării cererii vizând fondul, ar putea fi prejudiciat dreptul său, fiind
cunoscuta situaţia volumului mare de dosare aflate pe rolul instanţelor de judecata si
imposibilitatea obiectiva de a asigura celeritatea acestora.
Legat de paguba iminenta, solicită instanţei să aibă în vedere, astfel cum a prezentat
situaţia familiei sale, este in imposibilitate de a-şi asigura existenta in concordanta cu concluziile
desprinse din jurisprudența C.E.D.O., de vreme ce veniturile mele si ale soţului său, nu le dau
posibilitatea achitării ratelor majorate artificial, in urma modificării cursului valutar si, in acelaşi
timp, a necesarului de alimente, consumabile, medicamente, utilităţi, etc.
Totodată, exista riscul pierderii proprietăţii mamei sale, cea care a adus drept garanţie, imobilul
indicat la punctul 10 din contract.
Obligaţia instanţei naţionale, de a lua astfel de masuri, a fost stabilita si in jurisprudenta
CJUE, cauza C-34/13 Kusionova, potrivit căreia, dreptul la locuinţa este un drept fundamental
garantat de art. 7 din carta, care trebuie Iuta in considerare de instanţa de trimitere in cadrul
aplicării Directivei 93/13.
Pe calea ordonanţei președințiale nu se poate soluţiona fondul acţiunii principale, astfel,
ca regula, instanţa nu analizează fondul dreptului discutat de parti.
Menţionează că, prin această cerere, nu se doreşte anularea obligaţiei plăţii ratelor, in
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
220
cauza ce face obiectul Dosarului nr. X/300/2015, pe rol la Judecătoria Sector 2, Bucureşti,
potrivit dovezii anexate ci doar suspendarea acesteia, până la data de 15.01.2017.
În consecinţă, solicită instanţei ca, fără citarea pârtilor, fara somaţie, sa admită cererea aşa
cum a fost formulata si, pe cale de consecinţa să emită o ordonanţă preşedinţiala, prin care sa fie
suspendata obligaţia de plată a ratelor lunare, existentă în temeiul Contractului de Credit Bancar
nr. Y/16.09.2008, începând cu data de 01.08.2015, pana la data de 18.01.2017.
In drept, invocă prevederile art. 997 - 1002 Cod procedura civila.
In dovedirea cererii înţelege sa se folosească de proba cu înscrisuri.
Solicită judecata cauzei si in lipsa pârtilor legal citate, potrivit art. 223 alin. 2) si 3) din
Noul Cod de procedura civila.
Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, în temeiul art. 258 C.pr.civ.,
ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:
Între reclamanta VA şi pârâta BR SA Membra a G N B Of G în calitate de bancă-
împrumutătoare, s-a încheiat convenţia de credit nr. Y/16.09.2008având ca obiect acordarea
unui împrumut în cuantum de 47.500 CHF pentru o perioadă de 300 de luni (fila 22).
Faţă de majorarea ratelor de credit datorate către bancă - determinată de creşterea
cursului CHF – reclamantul a solicitat suspendarea parţială şi temporară a efectelor
contractului, în sensul obligării băncii să accepte – până la soluţionarea definitivă a dosarului
înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 sub nr. X/300/2015 având ca obiect acţiune în
constatare, pretenţii civile, obligaţie de a face - plata ratelor lunare datorate.
Conform art. 996 alin. 1 C.proc.civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea
reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice,
pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube
iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu
prilejul unei executări.
Verificând temeinicia cererii conform dispozițiilor dreptului substanțial, instanţa reţine
că, potrivit art. 1082 C.civ., debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau
pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credinţă
din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care
nu-i poate fi imputată. O aplicaţie în acest sens o reprezintă art. 1083 C.civ., care prevede că nu
poate fi loc la daune-interese când, din o forţă majoră sau din un caz fortuit, debitorul a fost
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
221
poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a făcut aceea ce-i era poprit. Prin urmare,
„cauză străină” de care vorbeşte art. 1082 C.civ. este intervenţia cazului fortuit sau a cazului de
forţă majoră (în care se include, dacă are caracteristicile cazului fortuit sau ale cazului de forţă
majoră, şi vina creditorului).
Prin urmare, suspendarea efectelor contractului s-ar putea decide numai în situaţia unei „cauze
străine” care (a) fie să facă imposibilă executarea (în cazul contractelor bilaterale punându-se
problema riscului contractului, care va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat),
(b) fie să suspende temporar executarea obligaţiei, ceea ce face ca debitorul să execute cu
întârziere, dar fără a plăti despăgubiri pentru aceasta.
Reclamantul nu a invocat şi nici nu a dovedit existenţa unei astfel de cauze străine,
majorarea ratelor ca urmare a diferenţelor de curs valutar nefiind de natură să se încadreze în
împrejurările prevăzute de art. 1083 Cod civil.
Reclamanta cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască de la data încheierii contractului faptul că
debitul său este influențat de valoarea CHF la data plăţii şi de asemenea, cunoştea conţinutul
clauzelor referitoare la comisioane, acestea nefiind împrejurări noi, de natură să justifice
urgenţa suspendării efectelor unui contract.
În ceea ce priveşte posibilitatea executării silite invocate prin cerere, instanţa reţine că în cazul
unei executări silite se poate solicita suspendare executării silite, şi nu suspendarea plăţii ratelor
contractului de credit.
Nici eventualul argument în sensul că în prezent achită o sumă mai mare decât cea pe
care o plătea înainte de valorizarea CHF nu justifică urgenţa promovării prezentei acţiuni,
având în vedere că plata unei sume mai mari de bani nu ţine de urgenţa la care face referire art.
996 C.proc.civ. Nu este vorba despre un „drept care s-ar păgubi prin întârziere” sau despre
„prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”, ci dimpotrivă, reclamantul va
avea oricând posibilitatea de a solicita de la bancă restituirea sumelor de bani nedatorate.
Urgenţa, ca o condiţie a ordonanţei preşedinţiale, nu trebuie confundată cu celeritatea
specifică unui litigiu sau cu dorinţa reclamantului, legitimă din punct de vedere psihologic, de a
plăti, cât mai grabnic, sume mai mici în achitarea obligaţiilor asumate. Urgenţa la care se referă
art. 996 alin. 1 C.proc.civ. are o altă semnificaţie, şi anume aceea de condiţie specifică pentru
însăşi formularea cererii în justiţie, ce ţine de însăşi natura ordonanţei preşedinţiale.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
222
Faţă de cele arătate, instanţa reţine că o astfel de cerere, având ca obiect suspendarea
parţială şi temporară a efectelor unui contract de credit nu este inadmisibilă de plano, însă în
concret, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor specifice ordonanţei
preşedinţiale, sens în care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
10. Contestație la executare. Obligație solidară. Renunțarea la beneficiul de discuțiune.
Beneficiul de discuţiune reprezintă o facultate pe care legea o conferă fidejusorului de
a cere creditorului, care s-a îndreptat cu urmărirea împotriva sa, să urmărească mai întâi
bunurile debitorului şi numai după aceea, dacă nu va fi îndestulat, să-l urmărească pe el.
Beneficiul de diviziune reprezintă tot o facultate recunoscută fidejusorului în ipoteza în care
există mai mulţi fidejusori, care garantează faţă de unul şi acelaşi creditor, pntru una şi
aceeaşi datorie. Instanţa reţine că nici beneficiul de discuţiune şi nici cel e diviziune nu mai
pot fi invocate de către fidejusor în cazul în care acesta a renunţat expres la aceste beneficii.
Beneficiul de discuţiune şi cel de diviziune reprezintă incidente procedurale ce pot apărea în
procedura de executare silită în cadrul instituţiilor privind garanţia creanţelor unui debitor.
Acestea nu pot fi invocate în măsura în care s-a renunţat expres la ele.
Potrivit condiţiilor speciale ale contractului de credit împrumutatul şi co-
împrumutatul, respectiv contestatorul din cauza de faţă şi debitoarea-intimată s-au angajat să
fie ţinuţi solidar pentru executarea obligaţiilor ce le revin, banca având dreptul să solicite
îndeplinirea oricăreu obligaţii contractuale, inclusiv rambursarea creditului oricăruia dintre
împrumutat şi co-împrumutat, la liberă alegere. Aşadar, părţile au renunţat expres la
beneficiul discuţiunii şi la cel al diviziunii, contestatorul putând fi urmărit pentru întreaga
datorie. Eventualele înţelegeri sau convenţii încheiate între părţi nu conduc la înlăturarea
renunţării făcută prin contractul de credit.
Sentința civilă nr. 13267/ 02.12.2015, definitivă
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la
data de 10.07.2015 sub număr de dosar X/300/2015, contestatorul LBA a formulat
contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimatele SC KI P I (L) SA, prin mandatar, şi
LMA, solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună
anularea tuturor actelor de executare silită, inclusiv a încheierii privind încuviinţarea
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
223
executării silite dată la data de 19.06.2015 şi reducerea onorariului de executare, cu cheltuieli
de judecată. A solicitat petentul şi partajarea datoriilor dobândite în timpul căsătoriei.
În motivare a arătat contestatorul, în esenţă, că a încheiat contractul de credit pus în
executare la data de 22.04.2008 cu BRD împreună cu intimata LMA, soţia sa de la acel
moment, iar în actul adiţional nr. 1 din data de 02.11.2009, alături de intimata debitoare
figurează LBL domiciliat la o altă adresă decât adresa de domiciliu a intimatului. A
menţionat că actele de executare sunt nelegale, inclusiv cererea de învestire executorie
făcând referire la actul adiţional care a modifica actul iniţial şi în care figurează o altă
persoană, cu o altă adresă.
Un alt motiv de nelegalitate a executării silite invocat de către contestator a fost acela
potrivit căruia datoria executată silit, contractată iniţial la nivelul de 31500 lei îi revine
exclusiv debitoarei LM, el trimiţând acesteia chiar în contul din care se achitau ratele
scadente suma de 16000 lei în vederea achitării parţiale, iar la data de 08.03.2011 şi sumele
de 2400 lei şi respectiv 2250 lei în vederea deschiderii unei afaceri, aceste sume fiind trimise
ca urmare a contractării unui credit de la ING.
În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei la executare şi anularea actelor de
executare întocmite.
În drept, contestatorul şi-a întemeiat contestaţia la executare pe prevederile art. 718,
art. 711, art. 712 alin. (2) şi urm. C.proc.civ, precum şi art. 720 alin. (2) C.proc.civ.
În dovedire, contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisurile de care se foloseşte în
susţinerea contestaţiei, respectiv adresa de înfiinţare a popririi nr. 1099MI (fil. 8), proces-
verbal privind măsura înfiinţării popririi (fil. 9), Încheiere privind stabilirea cheltuielilor de
executare (fil. 11).
Contestatorul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, prin
încheierea de reexaminare din data de 15.10.2015 instanţa dispunând scutirea contestatorului
de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 1000 lei pentru capătul de cerere privind
contestaţia la executare, 50 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării şi
5584,44 lei pentru capătul de cerere privind partajul datoriilor.
În susţinere, contestatorul a solicitat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Instanţa a solicitat, în copie, potrivit dispozitiilor art. 717 alin. (2) dosarul de executare.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
224
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat
introducerea în cauză a BEJ DM.
Instanţa a respins această cerere ca inadmisibilă în şedinţa din 11.03.2012.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar.
În şedinţa publică din data de 23.11.2015 instanţa a invocat din oficiu excepţia
inadmisibilităţii capătului de cerere privind partajul datoriilor comune. Cu respectarea
dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ, instanţa a pus în discuţia părţilor, pentru respectarea
principiului contradictorialităţii (principiu fundamental al procesului civil exprimat prin
adagiul audiatur et altera pars - să fie ascultată şi cealaltă parte) excepţia invocată.
Instanţa a admis excepţia şi a respins capătul de cerere privind partajarea datoriilor
comune ca fiind inadmisibil, pentru considerentele reţinute în încheierea de şedinţă de la acel
termen.
Instanţa a încuviinţat pentru contestator proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei,
apreciind că este utilă, concludentă şi pertinentă pentru soluţionarea acesteia, respingând
celelalte probe solicitate ca nefiind utile cauzei.
Analizând materialul probatoriu, instanța reține:
În fapt, la data de 22.04.2008 s-a încheiat contractul de credit de consum nr. X prin
care LBA şi LMA au contractat un credit în valoare de 31500 lei, cu o durată de 120 luni, de
la data de 22.04.2008 şi până la data de 22.04.2018. Potrivit condiţiilor speciale ale
contractului de credit împrumutatul şi co-împrumutatul, respectiv contestatorul din cauza de
faţă şi debitoarea-intimată s-au angajat să fie ţinuţi solidar pentru executarea obligaţiilor ce le
revin, banca având dreptul să solicite îndeplinirea oricărei obligaţii contractuale, inclusiv
rambursarea creditului oricăruia dintre împrumutat şi co-împrumutat, la liberă alegere (lit. d
din obligaţiile împrumutatului şi ale co-împrumutatului fil. 234 dosar).
La data de 22.04.2008 s-a încheiat şi un act adiţional la contractul de credit nr. Y din data de
22.04.2008 privind reeşalonarea creditului anterior. În contract în calitate de împrumutaţi
figurează debitoarea intimată şi LBA.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21.05.2015 instanţa a admis
cererea creditorului de învestire cu formulă executorie a contractului de credit nr.
X/22.04.2008
Speţei de faţă îi sunt incidente următoarele texte legale referitoare la executarea
silită, contestaţia la executare şi întoarcerea executării:
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
225
Potrivit dispozitiilor art. 712 NCPC: „(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date
de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face
contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face
contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o
executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. (2) Dacă nu s-
a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt
necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. (3) De
asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea
contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a
executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale”.
Instanta va avea în vedere dispozitiile art. 668 NCPC potrivit cărora: „debitorul va fi
somat să îsi îndeplinească obligatia de îndată sau în termenul acordat de lege cu arătarea ca, în
caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite”.
În ceea ce priveşte onorariul executorului judecatoresc şi onorariul avocaţial în faza
de executare silită, instanţa are în vedere următoarele dispoziţiile legale
Potrivit dispoziţiilor alin. (4) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu
excepţia cazului în care creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de
acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte
cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de
executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a
executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să îşi
îndeplinească obligaţia, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi
ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi
onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului,
proporţional cu activitatea depusă de aceştia”.
Instanţa va avea în vedere şi prevederile alin. (5) din actul normativ indicat mai sus
potrivit cărora Sunt cheltuieli de executare:1.taxele de timbru necesare declanşării executării
silite;2.onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;3.onorariul avocatului, în
faza de executare silită; 4.onorariul expertului şi al interpretului; 5.cheltuielile efectuate cu
ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
226
silită; 6.cheltuielile de transport;7.alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării
executării silite.
Instanţa se va raporta în prezenta cauză şi la Ordinul 2550/C/2006 astfel cum a fost
modificat la data de 10.08.2012 prin Ordinul 2561/C/2012 potrivit căruia pentru creanţele în
valoare de până la 50000 inclusiv, onorariul executorului judecătoresc este de 10% din suma
supusă executării silite.
Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei, instanţa apreciază că acţiunea
contestatorului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
În cele ce urmează instanţa va analiza criticile formulate de către contestatoare şi
legalitatea actelor de executare, raportat la dispoziţiile legale incidente.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului privind faptul că în actul adiţional nr. 1
la contractul de credit nr. X din data de 22.04.2008 figurează o altă persoană, cu un alt nume
şi un alt domiciliu, instanţa constată că aceasta nu atrage nelegalitatea actelor de executare
silită. Instanţa constată că CNP-ul şi datele de identificare ale contestatorului sunt aceleaşi,
fiind vorba despre o simplă eroare materială, respectiv L în loc de A, ceea ce nu atrage
nelegalitate executării silite. Pe de altă parte, instanţa subliniază faptul că toate actele de
executare, inclusiv comunicările, au fost făcute la adresa de domiciliu corectă şi pe numele
contestatorului.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului referitoare la invocarea beneficiului
discuţiunii şi diviziunii, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată. Beneficiul de
discuţiune reprezintă o facultate pe care legea o conferă fidejusorului de a cere creditorului,
care s-a îndreptat cu urmărirea împotriva sa, să urmărească mai întâi bunurile debitorului şi
numai după aceea, dacă nu va fi îndestulat, să-l urmărească pe el. Beneficiul de diviziune
reprezintă tot o facultate recunoscută fidejusorului în ipoteza în care există mai mulţi
fidejusori, care garantează faţă de unul şi acelaşi creditor, pntru una şi aceeaşi datorie. Instanţa
reţine că nici beneficiul de discuţiune şi nici cel e diviziune nu mai pot fi invocate de către
fidejusor în cazul în care acesta a renunţat expres la aceste beneficii.
Astfel, instanţa reţine că beneficiul de discuţiune şi cel de diviziune reprezintă
incidente procedurale ce pot apărea în procedura de executare silită în cadrul instituţiilor
privind garanţia creanţelor unui debitor. Acestea nu pot fi invocate în măsura în care s-a
renunţat expres la ele.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
227
Instanţa constată că în cauză contestatorul a susţinut că debitoarea intimată ar fi fost
obligată la plata datoriei, însă executat el. Instanţa constată că potrivit condiţiilor speciale ale
contractului de credit împrumutatul şi co-împrumutatul, respectiv contestatorul din cauza de
faţă şi debitoarea-intimată s-au angajat să fie ţinuţi solidar pentru executarea obligaţiilor ce le
revin, banca având dreptul să solicite îndeplinirea oricăreu obligaţii contractuale, inclusiv
rambursarea creditului oricăruia dintre împrumutat şi co-împrumutat, la liberă alegere (lit. d
din obligaţiile împrumutatului şi ale co-împrumutatului fil. 234 dosar). Aşadar, părţile au
renunţat expres la beneficiul discuţiunii şi la cel al diviziunii, contestatorul putând fi urmărit
pentru întreaga datorie. Eventualele înţelegeri sau convenţii încheiate între părţi nu conduc la
înlăturarea renunţării făcută prin contractul de credit.
Faţă de aceste precizări, instanţa constat că susţinerile petentului sunt neîntemeiate.
Cu privire la onorariu executorului judecătoresc
Instanţa reţine din procesul-verbal de cheltuieli de executare din 19.06.2015 că
petentul a fost obligat la plata onorariului judecătoresc în valoare de 2743, 53 cu privire la
care contestatorul invocă faptul că este nelegal.
Raportându-se la prevederile Ordinului 2550/C/2006 astfel cum a fost modificat la
data de 10.08.2012 prin Ordinul 2561/C/2012, instanţa reţine că executorul putea percepe un
onorariu maximal de 10% din valoare creanţei, onorariul perceput fiind de 2543,53 de lei,
nedepăşindu-se aşadar plafonul maximal. Instanţa mai reţine că suma de 200 lei a fost
percepută în cuantumul cheltuielilor de executare ca reprezentând contravaloarea constituirii
actele execuţionale.
DREPT ADMINISTRATIV
1. Plângere contravenţională. Descrierea sumară a faptei. Nulitatea absolută a
procesului verbal de contravenţie.
Astfel, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr.
2/2001 rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a
contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de
natură a imprima faptei caracter contravenţional. Cerinţa este imperativă, întrucât raţiunea
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
228
instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator, prin
stabilirea faptei materiale şi verificarea încadrării juridice pe care aceasta a primit-o,
precum şi a justei sancţiuni aplicate.
Or, în cauza de faţă, în procesul verbal contestat se menţionează că petentul a
„provocat scandal prin aceea că a lipit afişe denigratoare la avizierul din scara de bloc”,
fără a indica elemente specifice, concrete cu privire la persoanele faţă de care a provocat
scandal, fără a indica în ce sens afişele erau denigratoare şi faţă de cine.
Realizând o descriere lacunară şi nelipsită de echivoc, fără a evidenţia elemente de
fapt de natură a o individualiza, agentul constatator a procedat la întocmirea unui act care
nu întruneşte cerinţele rezonabile de legalitate, prevăzute în mod imperativ de art. 16 alin. 1
din OG nr. 2/2001, iar o prezentarea lipsită de conţinut a faptei contravenţionale echivalează
cu lipsa menţiunii privind fapta săvârşită, care se sancţionează cu nulitatea absolută a
procesului verbal, conform art. 17 din acelaşi act normativ.
Sentinţa Civilă Nr. 8972/16.09.2015, definitivă
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de
….2015, sub nr. …./300/2015, petentul B.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcţia
Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, anularea procesului verbal contravenţional seria
PA nr…./….2015 şi exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea cererii în fapt, petentul a învederat, în esenţă, următoarele:
- în şedinţa extraordinară a Asociaţiei de proprietari din iunie 2014 s-a deci demiterea
fostului preşedinte al bl. …, numitul A.A., respectiv numirea unui nou preşedinte şi a unui nou
comitet executiv;
- pentru buna informare a locatorilor, noul comitet executiv din care face parte, a
procedat la o modalitate de informare paşnică prin afişarea la avizier a unor aspecte de interes
pentru locatari, sentinţe judecătoreşti şi alte avertizări, iar ca urmare a acestui fapt a fost
sancţionat pe motiv că a provocat scandal prin aceea că a lipit afişe denigratoare la avizierul
din scara blocului;
- nu consideră că afişarea unor hotărâri judecătoreşti sau divulgarea unor acte – chiar
contrafăcute dar depuse de A. D. – nu constituie o denigrare, ci o informare;
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
229
- în mod abuziv agentul constatator nu a întocmit procesul verbal în prezenţa sa,
lipsindu-l de dreptul de a formula obiecţiuni, conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001;
- agentul constatator nu a descris în mod corespunzător fapta, cu arătarea tuturor
împrejurărilor în care a fost săvârşită, ci s-a limitat la redarea unui text legal sancţionator;
- sancţiunea aplicată nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei
săvârşite.
În drept, petentul a invocat art. 8 din Legea nr. 61/1991, iar în probaţiune a solicitat
înscrisuri şi martori, depunând totodată o serie de înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform OUG nr. 80/2013.
Intimata, în data de 30.04.2015, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea
plângerii contravenţionale, ca neîntemeiată.
În esenţă, intimata a arătat că procesul verbal în discuţie întruneşte condiţiile de formă
şi de fond prevăzute de OG nr. 2/2001, iar sancţiunea aplicată a fost corect individualizată.
În probaţiune, intimata a solicitat înscrisuri şi un martor, ataşând totodată o serie de
înscrisuri.
Analizând cauza de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi
a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin procesul verbal contravenţional seria PA nr. …./…..2015, petentul a fost
sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, întrucât în ziua de ….12.2014,
găsindu-se în scara A a imobilului din str. … împreună cu V.A.S., acesta a provocat scandal
prin aceea că a lipit afişe denigratoare la avizierul din scara blocului.
Astfel, s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prevăzute şi pedepsite
de art. 2 pct. 24 şi art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991.
În acest sens, potrivit 2 pct. 24 şi art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, provocarea
ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice, constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
Conform dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de
contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.
Cu privire la controlul de legalitate, instanţa constată că procesul verbal nu a fost
întocmit în mod legal.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
230
Motivul de nulitate invocat de către petent sub aspectul insuficientei descrieri a faptei
contravenţionale este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa menţiunilor privind numele, prenumele
şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul
persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii
acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Totodată, potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare a
contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele,
prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din
actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale
contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care
a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii
faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se
stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care
fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen
de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede
o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune
plângerea.
Astfel, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr.
2/2001 rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a
contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de
natură a imprima faptei caracter contravenţional. Cerinţa este imperativă, întrucât raţiunea
instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator, prin
stabilirea faptei materiale şi verificarea încadrării juridice pe care aceasta a primit-o, precum
şi a justei sancţiuni aplicate.
Or, în cauza de faţă, în procesul verbal contestat se menţionează că petentul a
„provocat scandal prin aceea că a lipit afişe denigratoare la avizierul din scara de bloc”, fără a
indica elemente specifice, concrete cu privire la persoanele faţă de care a provocat scandal,
fără a indica în ce sens afişele erau denigratoare şi faţă de cine.
Realizând o descriere lacunară şi nelipsită de echivoc, fără a evidenţia elemente de
fapt de natură a o individualiza, agentul constatator a procedat la întocmirea unui act care nu
întruneşte cerinţele rezonabile de legalitate, prevăzute în mod imperativ de art. 16 alin. 1 din
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
231
OG nr. 2/2001, iar o prezentarea lipsită de conţinut a faptei contravenţionale echivalează cu
lipsa menţiunii privind fapta săvârşită, care se sancţionează cu nulitatea absolută a procesului
verbal, conform art. 17 din acelaşi act normativ.
Motivul de nulitate invocat de către petent privind întocmirea procesului verbal în
lipsa sa şi lipsirea sa de dreptul de a formula obiecţiuni, conform art. 16 alin. 7 din OG nr.
2/2001, este neîntemeiat.
În acest sens, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe
fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient, iar în cazul în care contravenientul
nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune
despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz
procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi
semnătura acestuia.
Or, în speţă procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, fiind menţionat
în cuprinsul procesului verbal martorul A. D., astfel că art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 a fost
întrutotul respectat. Dreptul la apărare al petentului nu a fost încălcat cu ocazia încheierii
procesului verbal contravenţional, petentul valorificându-şi dreptul la apărare prin intermediul
prezentei plângeri contravenţionale.
Totodată, din textul art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 reiese că un proces verbal
contravenţional poate fi întocmit fie în prezenţa, fie în absenţa contravenientului, legiuitorul
neimpunând obligativitatea întocmirii procesului verbal contravenţional în prezenţa
contravenientului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa, luând în considerare
probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuţie nu a fost întocmit în mod
temeinic.
În acest sens, se reţine mai întâi că agentul constatator nu a observat personal
săvârşirea faptei contravenţionale de către petent, astfel încât instanţa va reanaliza actele
întocmite de agentul constatator şi va analiza probele administrate nemijlocit în faţa instanţei
întrucât, nefiind încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile
simţuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatei, actul administrativ în discuţie, recte
procesul verbal contravenţional, nu se bucură de prezumţia de veridicitate, ce presupunea că
actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
232
Împrejurarea că agentul constatator a procedat la audierea petentului, a persoanei care
a sesizat comiterea unei presupuse fapte contravenţionale şi a altor persoane care au putut da
relaţii în legătură cu aspectele deduse judecăţii nu sunt de natură a conduce la concluzia că
agentul constatator a fost prezent şi a constatat personal comiterea faptei contravenţionale. De
altfel, procesul verbal contravenţional a fost întocmit în data de 09.03.2015 pentru o faptă
comisă în data de 11.12.2014.
Potrivit art. 1 teza a II-a din OG nr. 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu
vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după
caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
Din definiţia legală a contravenţiei rezultă că aceasta are trei trăsături, respectiv:
- faptă care aduce atingere unor valori sociale;
- faptă săvârşită cu vinovăţie;
- faptă prevăzută şi sancţionată de legi şi alte acte normative expres determinate prin
lege.
În acest sens, potrivit 2 pct. 24 şi art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, provocarea
ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice, constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
Astfel, legiuitorul a înţeles să folosească mai întâi cu titlu de verbum regens (expresia
pe care o foloseşte legiuitorul în definirea activităţii contravenţionale, prin analogie cu cea
penală) verbele „a provoca ori a participa” („provocarea ori participarea” – parte din
elementul material), apoi a înţeles să prezinte locul, respectiv „locuri sau localuri publice”,
continuând apoi cu urmarea imediată - respectiv „scandal”.
Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române prin „scandal” se înţelege zarvă,
vâlvă produsă de o faptă reprobabilă sau ruşinoasă, indignare. De asemenea, prin „afişe
denigratoare” se înţelege mesaje defăimătoare, calomnioase, mesaje care discreditează.
Or, petentul nu a provocat şi nu a participat la scandal în momentul în care a afişat la
avizier mesaje de interes pentru locatari (f. 23-24), iar înştiinţarea cu privire la existenţa unor
hotărâri judecătoreşti sau a altor demersuri judiciare de interes pentru membrii asociaţiei de
proprietari nu este de natură a provoca scandal, ci constituie o informare.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
233
Aşadar, fapta petentului nu corespunde conţinutului constitutiv al contravenţiei
reţinute în sarcina sa, iar petentul nu se face vinovat de comiterea acesteia.
Luând în considerare toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 34 din
OG nr. 2/2001, instanţa va admite plângerea contravenţională, va anula procesul verbal
contravenţional PA nr. ………/…. şi va exonera petentul de plata amenzii în cuantum de
1.000 lei.
2. Plângere contravenţională. Temeinicie. Contravenţii distincte: fapta de a nu
comunica datele de identificare ale conducătorului auto şi staţionarea voluntară
neregulamentară
În egală măsură, instanţa subliniază că modul de sancţionare a petentului - ȋn calitate
de proprietar al autoturismului, pentru fapta constȃnd ȋn staţionarea neregulamentară,
pentru simplul motiv că nu a răspuns adresei emisă de intimată cu nr…./…., prin care s-au
solicitat datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul la data de …12.2015,
nu respectă cerinţa legalităţii.
Aceasta deoarece fapta de a nu comunica datele de identificare ale conducătorului
auto, solicitate de intimată, reprezintă o contravenţie distinctă, reglementată separat de
legiuitor ȋn cadrul art. 102 alin. 1 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 – „Constituie contravenţii şi
se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite
de persoane fizice: necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la
solicitarea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi
condus ”. Altfel spus, ȋn lipsa unui răspuns transmis de petent, se poate prezuma legal că
acesta a utilizat autoturismul, ȋn calitatea sa de proprietar al unui bun mobil, dar prezumţia
este una relativă, iar ȋn speţa de faţă a fost infirmată prin probatoriul administrat.
Or, față de aceste aspecte, raportate la faptul că petentul a complinit sarcina probei
ce-i revenea, necesitatea de a respecta echilibrul just între drepturile și interesele concurente,
astfel cum au fost expuse mai sus, precum și de a asigura cetățenilor garanțiile prevăzute de
Art. 6 CoEDO – latura penală, în limitele aplicării acestora în materie contravențională,
impune concluzia reținerii netemeiniciei procesului-verbal contestat, instanța constatând că
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
234
petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de dispoziţiile
art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002, puse în aplicare prin
art. 143 lit. a) din RAOUG nr. 195/2002.
Sentinţa Civilă Nr. 3342/21.03.2017, definitivă
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2
Bucureşti la data de …….2016 sub nr. de dosar ……/300/2016, petentul H.M.N. a formulat,
în contradictoriu cu intimata Poliţia Locală Sector 2, plângere contravenţională împotriva
procesului verbal seria PLA nr ....., emis de intimata, solicitând anularea acestuia şi
exonerarea sa de la sancţiunile aplicate.
În motivarea acţiunii, petentul a arătat că procesul verbal a fost ȋntocmit la 04.04.2016,
evidenţiind o situaţie de fapt prezumat constatată de către un plutonier la …, ȋn condiţiile ȋn
care Poliţia Locală nu este o structură militarizată. A mai precizat că la ora şi data înscrise ȋn
procesul verbal, autovehiculul nu a fost condus de acesta, fiind ȋncredinţat unui prieten. A
arătat petentul că o contravenţie flagrantă nu se sancţionează la 3 luni şi jumătate de la
comitere.
Petentul apreciază că prin procesul verbal i s-au aplicat ȋn mod nelegal trei puncte
penalizare, acesta fiind atributul exclusiv al Departamentului Poliţiei Rutiere din cadrul IGPR.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 19, 31 şi 32 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri (filele 4-9) şi a solicitat ȋncuviinţarea
probei cu ȋnscrisuri şi a probei testimoniale cu martorul P.M.J..
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei (fila 9).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la data de 08.06.2016, prin care a
solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulate.
A arătat intimata că, în fapt, petentul a fost sancţionat de către ȋmputerniciţii
Serviciului Circulaţie pentru că, la data de 30.12.2015, ora 3:20, pe colţul intersecţiilor Bdul
Chişinău cu Aleea Dobrina, a staţionat voluntar neregulamentar autovehiculul cu numărul de
înmatriculare ...., fiind un obstacol ȋn fluenţa traficului.
Intimata a subliniat că a solicitat datele de identificare ale persoanei care a condus
autoturismul, iar petentul nu a furnizat datele acesteia.
A arătat intimata că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor
condiţiilor de prevăzute de O.G.nr.2/2001. De asemenea, intimata a arătat că agentul
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
235
constatator a realizat planşe foto, tocmai pentru a evita orice subiectivism. Totodată, a
precizat că abrevierea PL provine de la „poliţist local”, iar nu plutonier, cum susţine petentul,
iar competenţa poliţiei locale ȋn aplicarea sancţiunii este prevăzută de art. 7 lit. h) din Legea
nr. 155/2010.
În vederea identificării persoanei care a condus autoturismul, intimata a efectuat
demersuri, emiţȃnd adresa cu nr. ../…, la care petentul nu a răspuns.
În drept, intimata a invocat art. 205 C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001, RAOUG nr.
195/2002, OUG nr. 195/2002.
În dovedirea celor susţinute, intimata a depus înscrisuri şi planşe foto (filele 20-24).
Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părţi
proba cu înscrisuri, şi suplimentar, pentru intimată, şi mijlocul de probă constând în planşele
fotografice depuse la dosarul cauzei. Totodată, la solicitarea petentului, s-a ȋncuviinţat proba
testimonială cu martorul P.M.J., depoziţia acestuia fiind ataşată la f. 35.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PLA nr.
..... (fila 7), petentul a fost sancționat cu amendă contravenţională în cuantum de 210 lei și cu
sancţiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare, pentru încălcarea prevederilor
art. 143 lit. a din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 republicată, fapta reținută în sarcina sa fiind aceea
că, la data de ….12.2015, orele 13:12-13:20, pe colţul intersecţiilor Bdul Chişinău cu Aleea
Dobrina, petentul a staţionat voluntar neregulamentar autovehiculul cu numărul de
înmatriculare ...., fiind un obstacol ȋn fluenţa traficului şi un pericol pentru linia RATB- 243.
Sancțiunea a fost aplicată în temeiul art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. B) pct. 7 din
OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
În urma verificării, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că plângerea a
fost formulată la 26.04.2016, în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului
verbal de constatare a contravenţiei – 11.04.2016, conform ştampilei aplicat pe plicul depus la
dosar (f.8).
În drept, procedând la soluţionarea cauzei, instanţa, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G.
2/2001, urmează a verifica legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare a
contravenţiei, prin raportare la probele administrate în cauză.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
236
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa constată că procesul verbal a fost
întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile
prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute exprese. Totodată, instanţa observă că
procesul-verbal cuprinde şi toate menţiunile prevăzute de art. 16 din OG. nr. 2/2001.
Nu în ultimul rând, se reţine că toate criticile petentului privind pretinsul grad de
plutonier al agentului care a ȋncheiat procesul verbal sunt vădit neȋntemeiate, prescurtarea
„PL” provenind de la sintagma „poliţist local”, organ cu atribuţii de sancţionare a
contravenţiei ce face obiectul cauzei, ȋn temeiul art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010. Pe cale
de consecinţă, instanţa concluzionează că procesul verbal de contravenţie respectă cerinţa
legalităţii.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanţa, având în vedere criteriile stabilite
de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Escoubet c. Belgiei, se admite că
sancţionarea petentului cu amendă contravenţională în cuantum de 210 lei pentru săvârşirea
unei contravenţii constituie o acuzaţie în materie penală.
Totuşi, instanţa reţine că, în cazul în care sancţiunea ce poate fi aplicată în cauză, deşi
exclusiv punitivă, nu atinge o anumită gravitate şi, mai ales, nu poate fi înlocuită cu o
pedeapsă privativă de libertate sau cu o amendă penală, garanţiile impuse de art. 6 CEDO nu
sunt la fel de extinse în materie contravenţională ca în materie penală propriu-zisă. În acest
sens, instanţa constată că procesul verbal întocmit se bucură de prezumţia relativă de
legalitate, veridicitate şi autenticitate, acest fapt fiind în concordanţă cu jurisprudenţa CEDO.
Aceste trei prezumţii relative de care se bucură procesul verbal de contravenţie nu sunt de
natură să înfrângă total prezumţia de nevinovăţie a petentului, ci presupun doar o inversare a
sarcinii probei în favoarea intimatei. Or, această inversare a sarcinii probei este compatibilă cu
art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, aşa cum a reţinut Curtea în cauza
Nicoleta Gheorghe c. României.
În concluzie, instanţa reţine că dreptul la un proces echitabil al petentului este
respectat, în ciuda faptului că acesta are sarcina de a răsturna prezumţiile relative de care se
bucură procesul verbal de contravenţie pentru a-şi proba nevinovăţia. Pentru respectarea
drepturilor petentului, sarcina instanţei rămâne aceea de a respecta limita proporţionalităţii
între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale
şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Instanţa reţine că
dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
237
„tribunal” în sensul art. 6 CEDO în faţa căruia poate administra probe prin care să-şi probeze
nevinovăţia.
În mod concret, instanţa observă că petentului i s-a dat ocazia de a-şi prezenta punctul
de vedere prin introducerea plângerii contravenţionale, prin depunerea la dosar de cereri sau
solicitarea administrării probelor pe care le consideră concludente.
Analizând întregul probatoriu, instanţa observă că petentul nu a săvârşit contravenţia
reţinută în sarcina sa, acesta reuşind să probeze susţinerile sale. Astfel, se constată că petentul
nu a condus autoturismul la data de …12.2015, şi, deci, fapta de staţionare neregulamentară
cu respectivul autoturism, avȃnd număr de ȋnmatriculare …., nu poate fi reţinută ȋn sarcina sa.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa are ȋn vedere depoziţia martorului audiat,
care a atestat faptul că acestuia i-a fost ȋncredinţat autoturismul ȋn perioada decembrie 2015-
ianuarie 2015. De asemenea, se reţine că poziţia procesuală a petentului se coroborează cu
depoziţia martorului audiat, aceleaşi argumente fiind susţinute inclusiv prin plângerea
contravenţională. Totodată, instanţa subliniază că, în privinţa acestei apărări formulate,
intimata nu a prezentat nicio contraprobă şi nu deţine ȋnregistrări video de la momentul
săvȃrşirii faptei, rezumându-se la a preciza că susţinerile petentului nu corespund realităţii.
În egală măsură, instanţa subliniază că modul de sancţionare a petentului - ȋn calitate
de proprietar al autoturismului, pentru fapta constȃnd ȋn staţionare neregulamentară, pentru
simplul motiv că nu a răspuns adresei emisă de intimată cu nr…./…., prin care s-au solicitat
datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul la data de 30.12.2015, nu
respectă cerinţa legalitaţii.
Aceasta deoarece fapta de a nu comunica datele de identificare ale conducătorului
auto, solicitate de intimată, reprezintă o contravenţie distinctă, reglementată separat de
legiuitor ȋn cadrul art. 102 alin. 1 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 – „Constituie contravenţii şi
se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite
de persoane fizice: necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la
solicitarea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi
condus ”. Altfel spus, ȋn lipsa unui răspuns transmis de petent, se poate prezuma legal că
acesta a utilizat autoturismul, ȋn calitatea sa de proprietar al unui bun mobil, dar prezumţia
este una relativă, iar ȋn speţa de faţă a fost infirmată prin probatoriul administrat.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
238
Or, față de aceste aspecte, raportate la faptul că petentul a complinit sarcina probei ce-i
revenea, necesitatea de a respecta echilibrul just între drepturile și interesele concurente, astfel
cum au fost expuse mai sus, precum și de a asigura cetățenilor garanțiile prevăzute de Art. 6
CoEDO – latura penală, în limitele aplicării acestora în materie contravențională, impune
concluzia reținerii netemeiniciei procesului-verbal contestat, instanța constatând că petentul
nu se face vinovat de săvârșirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de dispoziţiile art. 100
alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002, puse în aplicare prin art. 143 lit.
a) din RAOUG nr. 195/2002.
Pentru aceste motive, instanţa urmează a admite plângerea contravenţională formulată
de către petentul H.M.N., în contradictoriu cu intimata Poliţia Locală Sector 2, şi va anula
procesul verbal de contravenţie seria PLA nr. ...... Prin urmare, instanţa va exonera petentul de
la executarea tuturor sancţiunilor aplicate prin procesul verbal anulat, respectiv plata amenzii
stabilite, precum și sancţiunea complementară constând în punctele de penalizare aplicate.
3. Plângere contravenţională. Obligaţia de asigura evidenţa deşeurilor pentru fiecare
tip de deşeu. Transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase.
Totodată, instanţa reţine că potrivit art. 19 din HG nr. 1061/2008, transportul
deşeurilor nepericuloase se efectuează pe baza formularului de încărcare-descărcare deşeuri
nepericuloase, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3 din hotărâre.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa reţine că obligaţia de a
transporta deşeuri nepericuloase, pe baza formularelor care se întocmesc cu rigorile
dispoziţiilor legale din hotărârea nr. 1061/2008, vizează toate tipurile de deşeuri şi nu este
limitată la deşeurile care sunt supuse eliminării. În acest sens, instanţa apreciază că
susţinerile petentei conform cărora deşeurile de origine animală, nesupuse consumului uman,
nu sunt eliminate, ci valorificate prin neutralizate, proces faţă de care este există încheiat
contractul de prestări servicii nr. … /…, nu sunt relevante pentru a conduce la concluzia
netemeiniciei procesului-verbal sub aspectul contravenţiei reţinute în sarcina sa. Atât
dispoziţiile art. 1 alin 3 şi 4, cât şi dispoziţiile art. 19 din HG nr. 1061/2008 fac referire la
procedura de transport a deşeurilor faţă de care vor fi desfăşurate activităţi de colectare,
stocare temporară, tratare, valorificare şi eliminare, iar existenţa unui regim diferenţiat,
astfel cum susţine petenta, pentru deşeurile care sunt eliminate şi pentru cele care sunt
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
239
valorificate, nu este confirmată de dispoziţiile legale în vigoare şi nu există o raţiune pentru
care să fie prevăzut un regim distinct, în condiţiile în care prin dispoziţiile legale se
urmăreşte deţinerea controlului transportului deşeurilor de la locul de producere la oricare
dintre locurile în care se desfăşoară activităţi de colectare, eliminare sau valorificare. Faptul
că în cuprinsul art. 20 alin 1 din HG nr. 1061/2008 este reglementată expres situaţia
deşeurilor nepericuloase destinate eliminării nu este de natură a conduce la o altă concluzie,
neputându-se reţine, pe baza coroborării dispoziţiilor legale, că deşeurile care sunt
valorificate prin neutralizare sunt sustrase de la regimul transportului pe baza formularelor
de încărcare-descărcare.
Sentinţa civilă nr. 5708/28.04.2016, definitivă
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 04.02.2016 petenta L. D.
S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu GARDA NATIONALĂ DE MEDIU,
COMISARIATUL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI anularea procesului-verbal seria AB nr.
…./….2016 cu privire la cea de-a doua faptă reţinută în sarcina sa şi reindividualizarea
sancţiunii aplicate cu privire la prima faptă.
În motivare, petenta a arătat că în data de …..2015 a avut loc un control la punctul de
lucru L., situat în Bucureşti, sector 2, şi a fost încheiată nota de constatare nr. 669 prin care au
fost stabilite obiectivele controlate, neconformităţile constatate, urmând ca petenta să ia
anumite măsuri necesare acoperirii neregulilor.
Petenta a precizat că în urma controlului i s-a pus în vedere să se prezinte în data de
…… la sediul Autorităţii cu o serie de documente, documente care au fost prezentate conform
solicitării.
Petenta a menţionat că în data de 20.01.2016 a fost încheiat procesul-verbal contestat
prin care i-a fost aplicată amendă în cuantum de 15.000 de lei pentru săvârşirea contravenţiei
prevăzute de art. 49 alin 1 din Legea nr. 211/2011 şi amendă în cuantum de 10.000 de lei
pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 22 alin 2 din HG 1061/2008.
Referitor la prima faptă, petenta a menţionat că a prezentat echipei de control
documentele privind gestiunea deşeurilor, însă acestea nu corespundeau modelului prevăzut în
HG nr. 856/2001, nefiind completate în întregime.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
240
Petenta a arătat că documentele nu erau completate corespunzător atunci când angajaţii
intimatei s-au prezentat la punctul de lucru, dar ulterior au fost trimise documente prin poştă
electronică, documente apreciate a fi nerelevante de către intimată.
Petenta a precizat că orice sancţiune trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol al
faptei şi cu împrejurările cauzei, iar în speţă, sancţiunea aplicată nu respectă gradul de
proporţionalitate necesar.
Petenta a arătat că existenţa unor documente, însă completate necorespunzător, face ca
fapta să genereze un pericol minim, iar scopul sancţiunii aplicate în acest caz trebuie să fie
unul preventiv.
Referitor la cea de-a doua faptă, petenta a arătat că a încheiat cu P. SA contractul de
prestări servicii nr…./ ….2010, având ca obiect neutralizarea deşeurilor de origine animală
care nu sunt destinate consumului uman, rezultate din activitatea beneficiarului, de la toate
punctele de lucru.
Petenta a menţionat că neutralizarea deşeurilor de origine animală presupune
transformarea acestora şi valorificarea ulterioară, procedeu diferit de eliminarea deşeurilor
prin incinerare, în urma eliminării prin incinerare substanţa deşeurilor nemaifiind valorificată.
Faţă de procesul de valorificare la care sunt supuse deşeurile de origine animală
nedestinate consumului uman, petenta a arătat că dispoziţiile legale cu privire la completarea
formularului de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase nu este aplicabil.
Petenta a precizat că în sensul celor afirmate este şi adresa emisă de intimată la
solicitarea SC R. H. SA depusă la dosar.
Petenta a susţinut că dispoziţiile art. 20 alin 1 din HG nr. 1061/2008 nu sunt aplicabile
în cauză, legiuitorul reglementând expres faptul că formularele de încărcare-descărcare sunt
aplicabile doar în cazul deşeurilor care sunt supuse eliminării.
Petenta a arătat că deşeurile pe care le generează trebuie să fie transportate pe baza
documentelor de mişcare, conform Ordinului nr. 80/2005, iar nu pe baza formularului de
încărcare-descărcare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 31 şi urm din OG nr. 2/2001, HG nr.
1061/2008, Legea nr. 211/2011, Ordinul 80/2005.
În dovedirea susţinerilor, a fost solicitată proba cu înscrisuri şi au fost anexate
următoarele înscrisuri: proces-verbal ( fila nr. 11), comunicare proces-verbal ( fila nr. 12),
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
241
captură email ( fila nr. 13), adresă Garda Naţională de Mediu – Comisariatul general ( fila nr.
14), contract de prestări servicii ( filele nr. 16-21).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr.
80/2013.
În data de 29.02.2016 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea
plângerii contravenţionale, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a menţionat că în urma controlului efectuat s-a constatat faptul că
societatea desfăşoară activitatea de comercializare a produselor alimentare, nealimentare,
fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor şi a produselor proaspete de patiserie, activitate
reglementată din punct de vedere al protecţiei mediului conform autorizaţiei nr.
387/03.07.2013.
Faţă de specificul activităţii, intimata a menţionat că s-a constatat faptul că petenta nu
deţine întocmită evidenţa gestiunii deşeurilor conform HG nr. 856/2002. În acest sens,
intimata a precizat că la momentul controlului s-a prezentat formularistica necesară întocmirii
evidenţei gestiunii deşeurilor, însă nu existau menţiuni referitoare la cantităţile lunare
generate, condiţii de eliminare/ valorificare, stocare provizorie, tratare şi transport.
Intimata a arătat că deşeurile generate de societate constau în ambalaje, menajere,
baterii alcaline, echipamente de iluminat, deşeuri de origine animală, nămol şi şlam şi pentru
nici unul dintre deşeurile menţionate nu au fost prezentate documente relevante.
Referitor la prima faptă, intimata a arătat că petenta nu a prezentat documente
completate necorespunzător, ci a prezentat doar formularele, fără a fi completate cu
informaţiile necesare conform legii, iar sancţiunea aplicată este proporţională cu gradul de
pericol al faptei.
Totodată, intimata a menţionat că petentei i-a fost pusă în vedere obligaţia de a asigura
evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu şi prin autorizaţia de mediu eliberată
la punerea în funcţiune.
Referitor la a doua faptă, intimata a menţionat că pentru nici unul dintre tipurile de
deşeuri generate de petentă nu au fost prezentate documente relevante privind încredinţarea
acestora către societăţile transportatoare de deşeuri.
Intimata a arătat că transportul deşeurilor nepericuloase se realizează de către
transportatori care deţin autorizaţie de mediu, fiind interzis transportul de la locul de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
242
producere la cel de colectare/ stocare/tratare/valorificare/eliminare, fără respectarea condiţiilor
legale.
Intimata a mai arătat că fiecare transport trebuie să fie însoţit de formularul de
încărcare-descărcare, urmând ca formularul să fie înregistrat de către destinatar într-un
registru înseriat şi securizat.
Intimata a precizat că în autorizaţia de mediu eliberată petentei este menţionată
obligaţia de a efectua transportul deşeurilor conform dispoziţiilor legale în vigoare, dispoziţii
în baza cărora a fost sancţionată, iar referirea la un singur tip de deşeu, respectiv cel de origine
animală pentru care există un contract de prestări servicii nu determină netemeinicia
procesului-verbal.
Intimata a arătat că procesul-verbal este încheiat cu respectarea tuturor condiţiilor
legale şi este temeinic. În aprecierea temeiniciei, intimata a solicitat să se aibă în vedere
prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal şi faptul că petenta este ţinută să facă
dovada existenţei unei situaţii contrare celei reţinute în cuprinsul procesului-verbal.
Intimata a precizat că nota de constatare cuprinde aspecte constatate personal de
agentul constatator, iar procesul-verbal are la bază împrejurări şi fapte la care se face referire
în cuprinsul notei de constatare.
În drept, au fost invocate HG nr. 1005/2012, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2005, Legea
nr. 211/2011, HG nr. 856/2002.
În dovedirea susţinerilor, intimata a solicitat proba cu înscrisuri şi au fost anexate
următoarele: proces-verbal ( fila nr. 37), notă de constatare ( filele nr. 40-45), autorizaţie de
mediu ( filele nr. 46-56), formulare ( filele nr. 57-73), adresă şi documente trimise de petentă (
filele nr. 74-80).
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 22.04.2016, instanţa a
încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este
admisibilă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
Părţile nu au depus note sau concluzii scrise.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele aspecte în fapt şi în drept:
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
243
În fapt, instanţa reţine, astfel cum rezultă din nota de constatare nr. …./…. că în data
de …..2015 a fost efectuat un control la punctul de lucru aparţinând petentei, situat în sector
2, Bucureşti.
În urma controlului, s-a constatat faptul că petenta desfăşoară activităţi de
comercializare a produselor alimentare, nealimentare, fabricarea pâinii, prăjiturilor, a
produselor proaspete de patiserie, activităţi faţă de care este deţinută autorizaţia de mediu nr.
…/ …., aspecte reţinute în cuprinsul notei de constatare care se coroborează cu autorizaţia de
mediu depusă la dosar …
Referitor la evidenţa deşeurilor, în cuprinsul notei de constatare a fost reţinut faptul că
societatea supusă controlului, conform propriei situaţii întocmite, generează deşeuri
constituite din: ambalaje, menajere, baterii alcaline, echipamente de iluminat, deşeuri de
origine animală, nămol şi slam, iar pentru nici unul dintre aceste deşeuri nu au fost întocmite
documente privitoare la evidenţa deşeurilor în conformitate cu HG nr. 856/2002 şi nu au fost
prezentate documente relevante privind încredinţarea deşeurilor, conform HG nr. 1061/2008.
Organele de control au reţinut că au fost prezentate o serie de contracte care au ca
obiect deşeuri, acestea fiind menţionate expres ( fila nr. 43).
Faţă de aspectele constatate în urma controlului, organele constatatoare au stabilit
măsuri care să fie realizate de petentă până la termenele acordate pentru a acoperi o parte din
neregulile constatate, iar cu titlu permanent a fost stabilit ca petenta să respecte dispoziţiile
legale cu privire la toate tipurile de deşeuri generate,referitoare la evidenţa şi transportul
acestora, începând cu data de …12.2015, iar până în data de ….12.2015 să fie întocmită
evidenţa gestiunii deşeurilor pentru perioada anterioară controlului.
Instanţa reţine că reprezentantul petentei, prezent la controlul efectuat, nu a formulat
obiecţiuni faţă de aspectele constatate.
În data de 20.01.2016 a fost încheiat procesul-verbal seria AB nr. …., reţinându-se în
sarcina petentei faptul că în calitate de generator de deşeuri nu a respectat obligaţia legală
prevăzută de Legea nr. 211/2011, art. 49 alin 1, respectiv obligaţia de asigura evidenţa
deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa 1 din HG
nr. 856/2002 şi că în calitate de generator de deşeuri şi expeditor al acestora nu a prezentat
formularele de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase, obligaţie stabilită prin prevederile
art. 22 alin 2 din HG nr. 1061/2008.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
244
Faptele reţinute în sarcina petentei au fost calificate drept contravenţii şi au fost
aplicate, pentru prima faptă, amendă contravenţională în cuantum de 15.000 de lei, iar pentru
cea de-a doua faptă, amendă contravenţională în cuantum de 10.000 de lei.
În drept, analizând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta
respectă toate condiţiile de formă impuse sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile art.
17 din OG nr. 2/2001.
Astfel, în cuprinsul procesului-verbal figurează numele, prenumele și calitatea
agentului constatator, denumirea şi sediul contravenientului, faptele săvârșite, data comiterii
acestora și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine cu titlu preliminar faptul că în aprecierea
temeiniciei aspectelor cuprinse în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
vor fi avute în vedere cele două prezumţii care operează în materie contravenţională, respectiv
prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal supus analizei şi prezumţia de
nevinovăţie a persoanei sancţionate.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, forţa probantă a
proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa
importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul
echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza
Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Pe parcursul procedurii contravenţionale, persoana sancţionată are dreptul la un proces
echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi
să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal
nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este
de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu
rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de
îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza
Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de
inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Astfel, instanţa reţine că prezumţia de legalitate şi temeiniciei a procesului-verbal nu
contravine prezumţiei de nevinovăţie a petentului, respectarea prezumţiei de nevinovăţie
presupunând ca instanţa de judecată să nu pornească în analiza plângerii contravenţionale de
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
245
la ideea existenţei unei valori absolute a procesului-verbal şi să fie astfel împiedicată dovada
contrară a aspectelor reţinute de agentul constatator, dovadă de care persoana interesată nu
este scutită.
În cauză, petenta a criticat procesul-verbal întocmit sub aspectul temeiniciei sale,
solicitând reindividualizarea sancţiunii pentru prima faptă reţinută în sarcina sa şi anularea
procesului-verbal sub aspectul celei de-a doua fapte reţinută în sarcina sa.
Analizând procesul-verbal prin raportare la prima faptă reţinută în sarcina petentei,
instanţa reţine că potrivit art. 49 alin 1 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor,
producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, aşa cum sunt definiţi
în anexa nr. 1, precum şi operatorii economici care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor
sunt obligaţi să asigure gestiunea deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, conform anexei nr. 1
din HG nr. 856/2002, iar conform art. 61 alin 1 lit. B) din Legea nr. 211/2011, nerespectarea
art. 49 alin 1 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 15.000 de lei
şi 30.000 de lei.
Referitor la noţiunea de deşeu, instanţa reţine că în anexa nr. 1 din Legea nr. 211/2011
pct. 9 este cuprinsă semnificaţia acestei noţiuni prin definirea deşeului ca fiind orice substanţă
sau obiect pe care deţinătorul ăl aruncă ori are intenţia sau obligaţia de a-l arunca.
Obligaţia agenţilor economici care generează deşeuri de a deţine o evidenţă a gestiunii
acestora este reluată în cuprinsul art. 1 alin 1 din HG nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii
deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase,
obligaţia vizând fiecare tip de deşeu, iar datele centralizate anual referitoare la evidenţa
gestiunii deşeurilor urmând a se transmite autorităţii publice pentru protecţia mediului, la
solicitarea acestora.
Formularele pe baza cărora se asigură evidenţa gestiunii deşeurilor sunt redate în
cuprinsul anexei nr. 1 din HG nr. 856/2002, iar în anexa nr. 2 din HG nr. 856/2002 sunt
menţionate toate categoriile de deşeuri, atât cele periculoase, cât şi cele de nepericuloase.
Din ansamblul prevederilor legale care reglementează fapta reţinută în sarcina
petentei, instanţa reţine că petenta avea obligaţia de a asigura evidenţa gestiunii deşeurilor,
indiferent de tipul de deşeu, conform formularelor cuprinse în lege, iar neîndeplinirea acestei
obligaţii nu a fost contestată de petentă.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
246
Cu privire la aspectele menţionate de petentă în baza cărora s-a solicitat
reindividualizarea sancţiunii aplicate, instanţa apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, petenta a susţinut că nu a asigurat evidenţa gestiunii deşeurilor conform
formularelor prevăzute de lege, neregularitatea constând în necompletarea totală a
formularelor. Instanţa reţine că, deşi petenta a învederat că formularele au fost completate
doar cu anumite informaţii, aceasta nu a prezentat respectivele formulare, singurele înscrisuri
relevante în acest sens fiind formulare depuse de intimată care, potrivit susţinerilor sale, au
fost transmise de petentă prin e-mail . În cuprinsul respectivelor formulare nu există
informaţii exacte referitoare la deşeurile generate de societatea petentă, acestea fiind
necompletate, aspect reţinut şi în cuprinsul procesului-verbal contestat. Cu toate acestea, chiar
dacă susţinerea petentei ar fi reală, din modalitatea de reglementare a obligaţiei de a asigura
evidenţa gestiunii deşeurilor pe baza formularelor pre-tipizate reiese faptul că scopul
reglementării poate fi atins doar în măsura în care formularele sunt completate cu toate
informaţiile necesare, o completare trunchiată reprezentând o neîndeplinire a obligaţiei, fapta
generând un grad ridicat de pericol social.
În consecinţă, instanţa reţine că nu se impune reindividualizarea sancţiunii aplicate,
petentei fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, iar sancţiunea
avertismentului, cea mai uşoară sancţiune, nu poate fi aplicată faţă de natura faptei şi
împrejurările în care a fost comisă. Mai mult, instanţa reţine că petenta, deşi a solicitat
reindividualizarea sancţiunii, nu dovedit existenţa unor împrejurări care să justifice o astfel de
măsură, iar pericolul social concret al faptei nu poate fi contestat în condiţiile în care prin
reglementările ignorate de petentă se urmăreşte protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.
Cu privire la cea de-a doua faptă reţinută în sarcina petentei, instanţa reţine că potrivit
art. 22 alin 1 din HG 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe
teritoriul României, formularul de încărcare-descărcare în baza căruia se realizează transportul
şi controlul deşeurilor nepericuloase destinate colectării/stocării
temporare/tratării/valorificării/eliminării se păstrează astfel: o copie la expeditorul deşeurilor,
o copie la destinatar şi o copie la transportatorul deşeurilor, iar conform art. 25 alin 2 lit. ) din
HG nr. 1061/2008 nerespectarea prevederilor art. 22 constituie contravenţie şi se sancţionează
cu amendă contravenţională de la 5000 de lei la 10.000 de lei.
În cuprinsul HG nr. 1061/2008 prin care este stabilită procedura de reglementare şi
control al transportului deşeurilor periculoase şi nepericuloase, sunt reglementate aspecte care
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
247
au rolul de a stabili o serie de obligaţii care revin operatorilor economici generatori de deşeuri
relativ la transportul acestora şi servesc lămuririi conţinutului şi naturii contravenţiei imputate
petentei.
Astfel, instanţa reţine că potrivit art. 1 alin 3 din HG nr. 1061/2008, transportul
deşeurilor se realizează numai de către operatorii economici care deţin autorizaţie de mediu
conform legislaţiei în vigoare pentru activităţile de colectare/stocare
temporară/tratare/valorificare/eliminare, iar transportul deşeurilor de orice natură de la locul
de producere la cel de colectare/stocare temporară/tratare/valorificare/eliminare, fără
respectarea dispoziţiilor hotărârii menţionate, este interzis, conform alin 4 din art. 1 din HG
nr. 1061/2008.
Totodată, instanţa reţine că potrivit art. 19 din HG nr. 1061/2008, transportul
deşeurilor nepericuloase se efectuează pe baza formularului de încărcare-descărcare deşeuri
nepericuloase, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3 din hotărâre.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa reţine că obligaţia de a
transporta deşeuri nepericuloase, pe baza formularelor care se întocmesc cu rigorile
dispoziţiilor legale din hotărârea nr. 1061/2008, vizează toate tipurile de deşeuri şi nu este
limitată la deşeurile care sunt supuse eliminării. În acest sens, instanţa apreciază că susţinerile
petentei conform cărora deşeurile de origine animală, nesupuse consumului uman, nu sunt
eliminate, ci valorificate prin neutralizate, proces faţă de care este există încheiat contractul de
prestări servicii nr. … /…, nu sunt relevante pentru a conduce la concluzia netemeiniciei
procesului-verbal sub aspectul contravenţiei reţinute în sarcina sa. Atât dispoziţiile art. 1 alin
3 şi 4, cât şi dispoziţiile art. 19 din HG nr. 1061/2008 fac referire la procedura de transport a
deşeurilor faţă de care vor fi desfăşurate activităţi de colectare, stocare temporară, tratare,
valorificare şi eliminare, iar existenţa unui regim diferenţiat, astfel cum susţine petenta, pentru
deşeurile care sunt eliminate şi pentru cele care sunt valorificate, nu este confirmată de
dispoziţiile legale în vigoare şi nu există o raţiune pentru care să fie prevăzut un regim
distinct, în condiţiile în care prin dispoziţiile legale se urmăreşte deţinerea controlului
transportului deşeurilor de la locul de producere la oricare dintre locurile în care se desfăşoară
activităţi de colectare, eliminare sau valorificare. Faptul că în cuprinsul art. 20 alin 1 din HG
nr. 1061/2008 este reglementată expres situaţia deşeurilor nepericuloase destinate eliminării
nu este de natură a conduce la o altă concluzie, neputându-se reţine, pe baza coroborării
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
248
dispoziţiilor legale, că deşeurile care sunt valorificate prin neutralizare sunt sustrase de la
regimul transportului pe baza formularelor de încărcare-descărcare.
Totodată, instanţa are în vedere faptul că petenta a fost sancţionată pentru
neîndeplinirea obligaţiei de a efectua transportul conform dispoziţiilor legale cu privire la
toate tipurile de deşeuri, iar nu numai la deşeurile de origine animală pe care le valorifică,
astfel încât fapta care îi este imputată şi pe care o contestă nu se rezumă doar la acest tip de
deşeuri. Acest aspect este relevant faţă de susţinerile petentei conform cărora transportul
acestor tipuri de deşeuri care sunt valorificate se face potrivit Ordinului nr. 80/2005, astfel
încât, indiferent de prevederile incidente referitoare la deşeurile de origine animală care sunt
valorificate, petenta are obligaţia de efectua transportul corespunzător pentru fiecare tip de
deşeu generat, indiferent de activitatea care se va desfăşura în legătură cu acesta, iar din nota
de constatare şi celelalte înscrisuri de la dosar reiese faptul că aceasta generează deşeuri de
diferite tipuri, iar nu numai de origine animală.
Pe de altă parte, instanţa apreciază că adresa la care face referire petenta ( fila nr. 14)
emisă de Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General este irelevantă, aceasta neavând
forţă legală, iar obligaţiile care incumbă petentei sunt prevăzute de dispoziţii legale a căror
necunoaştere nu poate fi invocată.
În consecinţă, instanţa reţine că procesul-verbal este temeinic sub aspectul celei de –a
doua fapte reţinute în sarcina petentei, iar sancţiunea aplicată este proporţională cu gradul de
pericol al faptei şi împrejurările în care aceasta a fost comisă. Astfel, instanţa menţionează că
aplicarea amenzii în cuantumul maxim admis de lege este justificată de faptul că petenta s-a
aflat la cea de-a doua abatere constatată în urma efectuării controlului, pentru prima faptă
aplicându-i-se amenda în cuantum minim.
Având în vedere argumentele expuse, instanţa, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001
urmează să respingă plângerea formulată de petentă, ca nefiind întemeiată.
4. Plângere contravenţională. Depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere.
Modul de calcul al termenului
Potrivit art. 294 alin. 2 lit. a) şi alin. 3 din Codul fiscal, constituie contravenţie care
se sancţionează cu amendă, depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
249
art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art.
277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290.
De asemenea, instanţa reţine că potrivit art.68 din Codul de Procedură Fiscală,
termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de
Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacă
legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură
civilă.
În conformitate cu art. 181 alin. 1 pct. 2 din C.P.C. referitor la calculul termenelor,
când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul,
nici ziua când acesta se împlineşte.
Sentinţa civilă nr. 2326/24.02.2016, definitivă
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la
data de ….2015, sub nr. ....2015, petenţii A.A. şi A.L. au solicitat în contradictoriu cu intimata
D. DE V.B. L. S. 2 anularea procesului verbal nr. …/….2015 şi suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, petenţii au arătat că la data de …..2015 au dobândit proprietatea
asupra unei garsoniere situată în Bucureşti, sector 2, iar la data de 13.08.2015 au trimis prin
poştă Direcţiei de Venituri documente pentru înregistrarea în evidenţe. De asemenea, petenţii
au arată că în mod eronat a fost întocmit procesul verbal întrucât documentele în vederea
înscrierii nu au fost depuse peste termen.
În drept, petenţii au invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea susţinerilor formulate, petenţii au solicitat încuviinţarea probei cu
înscrisuri şi au depus la dosar factura , un exemplar al procesului verbal contestat şi dovada de
comunicare şi contractul de vânzare - cumpărare .
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispoziţiile art.
19 din O.U.G. nr. 80/2013 .
La data de 13.11.2015 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a
invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei A.L., iar pe fondul cauzei a
solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal contestat.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
250
În motivarea excepţiei intimata a arătat că numai petentul A.A. are calitate procesuală
activă, întrucât prin procesul verbal contestat doar acesta a fost sancţionat pentru că nu şi-a
îndeplinit obligaţia de a depune declaraţia fiscală la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale în raza de competenţă a locaţiei clădirii, în termen de
30 de zile de la încheierea contractului de vânzare. De asemenea, intimata a solicitat
respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal având în vedere că declaraţia fiscală pe
care contravenientul avea obligaţia să o depună este un formular tipizat reglementat prin
Ordinul AMFP nr. 2052/2006, iar aceasta nu a fost depusă cu respectarea termenului de 30 de
zile de la data când a dobândit clădirea.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 şi următoarele C.P.C.
În dovedirea apărărilor formulate, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie
certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile care au stat la baza emiterii
procesului verbal contestat (f.26-58).
La termenul din data de 12.02.2012 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale
active a petentei A.L. şi a respins plângerea în ceea o priveşte pe aceasta, ca fiind formulată
de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. La soluţionarea excepţiei invocate instanţa
s-a raportat la prevederile art. 36 C.P.C. şi la faptul că procesul verbal contestat i-a fost
întocmit petentului A. A., petenta A. L. nefiind sancţionată contravenţional prin acest act.
Sub aspectul probatoriului instanţa a încuviinţat şi administrat la termenul din
12.02.2016, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin procesul verbal nr. …./….2015 întocmit de intimată petentul A. A. a fost
sancţionat cu amendă în cuantum de 70 de lei în baza art. 294 alin. 3 din Legea nr. 571/2003,
pentru depunerea peste termen a declaraţiei de impunere privind dobândirea clădirilor
prevăzută de art. 254 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 571/2003, pentru imobilul situat în Bucureşti,
sector 2, faptă prevăzută la art. 294 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003.
Având în vedere data comunicării procesului verbal (f.6) şi data la care a fost depus la
oficiul poştal plicul ce conţine prezenta plângere (f.10), instanţa constată faptul că plângerea
contravenţională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G.
nr. 2/2001.
În drept, sub aspectul legalităţii procesului verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
251
reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nefiind
identificate motive de nulitate ce ar putea atrage ineficacitatea procesului-verbal.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal contestat, analizând motivele invocate
de petent, instanţa apreciază că acestea sunt întemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 254 alin. 5 din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003),
orice persoană care dobândeşte, construieşte sau înstrăinează o clădire are obligaţia de a
depune o declaraţie fiscală la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data
dobândirii, înstrăinării sau construirii.
Potrivit art. 294 alin. 2 lit. a) şi alin. 3 din Codul fiscal, constituie contravenţie care se
sancţionează cu amendă, depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art.
254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277
alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290.
Astfel, dat fiind că, în conformitate cu menţiunile contractului de vânzare autentificat
sub nr. …/...07.2015 de BNP „E.S. A.”, proprietatea asupra imobilului situat în Bucureşti,
sector 2, a fost dobândită la data de 14.07.2015, instanţa reţine că aceasta este data de la care
se calculează termenul de 30 de zile prevăzut de art. 254 alin. 5 din Codul Fiscal.
De asemenea, instanţa reţine că potrivit art.68 din Codul de Procedură Fiscală,
termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de
Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacă legea
fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 181 alin. 1 pct. 2 din C.P.C. referitor la calculul termenelor,
când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul,
nici ziua când acesta se împlineşte.
Din dovezile depuse la dosarul cauzei de ambele părţi, rezultă cu certitudine faptul că
declaraţia prevăzută de art. 254 alin. 5 din Codul Fiscal a fost depusă de petent la poştă la data
de 13.08.2015, aspect recunoscut chiar de către intimată prin adresa nr. …/16.10.2015.
Or, date fiind considerentele expuse anterior instanţa apreciază că termenul de 30 de
zile pentru depunerea declaraţiei prevăzute de art. 254 alin. 5 din Cod Fiscal, calculat cu
respectarea prevederilor art. 68 C.P.F. şi art. 181 alin. 1 pct. 2 C.P.C., se împlinea la data de
14.08.2015, iar nu la data de 12.08.2015, cum în mod eronat a apreciat intimata.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
252
Aşadar, instanţa constată că intimata a procedat la întocmirea unui proces verbal
netemeinic întrucât petentul a respectat termenul impus de dispoziţiile legale, motiv pentru
care, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 urmează a admite plângerea formulată de petent şi
a dispune anularea procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. …./04.09.2015, petentul
urmând a fi exonerat pe cale de consecinţă de sancţiunile aplicate.
5. Plângere contravenţională. Admitere în parte. Prezumţia de nevinovăţie.
Astfel, din declaraţiile părţilor implicate în accident coroborate cu schiţele acestora
nu se poate reţine exact locul şi împrejurările în care a avut loc incidentul, declaraţiile fiind
contradictorii atât cu privire la sensul de deplasare, cât şi ci privire la locul impactului şi
poziţionarea maşinilor. În acest context, instanţa apreciază că este dificil de stabilit o
situaţie de fapt prin care să se impute petentului fapta reţinută în sarcina sa, iar situaţia de
fapt reţinută în cauză este corespunzătoare doar declaraţiei intervenientului.
În considerarea împrejurărilor în care a avut loc incidentul, întocmai cum acestea au
fost prezentate pe baza înscrisurilor avute în vedere de agentul constatator, instanţa reţine că
există un dubiu rezonabil în ceea ce priveşte fapta imputată petentului, dubiu care operează
în favoarea sa, prezumţia de nevinovăţie proprie faptelor calificate drept contravenţie nefiind
răsturnată prin mijloacele de probă prezentate de agentul constatator.
De asemenea, instanţa precizează şi faptul că modalitatea de prezentare a avariilor
existente în urma incidentului nu poate fi un element cert şi astfel definitoriu pentru a fi
conturată o situaţie de fapt care să determine ulterior încadrarea sa într-o contravenţie.
Astfel, faptul că avariile autoturismului condus de intervenient au fost înregistrate în partea
dreaptă spate, iar avariile autoturismului condus de petent în partea stângă faţă nu este o
circumstanţă care să conducă la concluzia că petentul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.
Sentinţa civilă nr. 7927/10.06.2016, definitivă
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 22.02.2016 petentul
T.P.a solicitat în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A
MUNICIPIULUI BUCUREŞTI – DIRECŢIA DE POLIŢIE RUTIERĂ şi cu intervenientul
forţat C.V.G. anularea procesului-verbal seria PBX nr. X/.2016.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
253
În motivare, petentul a arătat că în data de 20.01.2016, în jurul orei 12.00, a condus
autoturismul marca Renault Espace, cu număr de înmatriculare …., iar la intersecţia dintre
Şoseaua Ştefan cel Mare şi Calea Floreasca, pe sensul de deplasare către Calea Floreasca a
avut loc o coliziune cu autoturismul condus de numitul C. V..
Referitor la acest incident, petentul a arătat că se afla pe banda a treia, lângă linia de
tramvai, aşteptând la semafor, iar înainte de schimbarea culorii semaforului, a virat uşor
stânga, pătrunzând cu vârful maşinii pe linia de tramvai, pentru a face loc unei ambulanţe care
circula cu sirena pornită.
Petentul a menţionat că a fost lovit puternic de un alt autoturism care circula pe liniile
de tramvai şi au fost produse o serie de avarii.
Petentul a precizat că în urma incidentului, i-a propus celuilalt conducător auto să se
prezinte la secţia de poliţie, dar acesta a solicitat efectuarea unei constatări amiabile prin care
petentul să îşi asume vinovăţia pentru a nu fi sancţionat de societatea angajatoare.
Petentul a arătat că a convenit cu celălalt conducător să se întâlnească a doua zi pentru
a continua discuţiile, însă C.V. nu s-a mai prezentat, iar când a mers la poliţie a aflat că
accidentul fusese deja declarat.
Petentul a arătat că situaţia reţinută în cuprinsul procesului-verbal nu este reală, iar
locul comiterii faptei nu este individualizat suficient, Şoseaua Ştefan cel Mare având câţiva
kilometri.
Totodată, petentul a menţionat că faptele reţinute în sarcina sa nu au fost încadrate
corect în dispoziţiile legale.
Cu privire la fapta de a nu se prezenta la organele de poliţie în termen de 24 de ore,
petentul a arătat că acest fapt a fost determinat de atitudinea mincinoasă a celuilalt conducător
auto, care s-a prezentat la poliţie fără a-l anunţa, lipsind astfel vinovăţia cerută de lege.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 118 alin 1 din OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială,
propunând ca martori pe T. N. şi T. V. A..
Petentul a anexat plângerii: proces-verbal ( fila nr. 8).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr.
80/2013.
În data de 15.04.2016 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
254
plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că în data de 05.02.2016, analizând avariile constatate şi
declaraţiile părţilor, a fost întocmit procesul-verbal contestat prin care s-a reţinut că petentul a
condus autoturismul cu număr de înmatriculare …., din direcţia strada Barbu Văcărescu către
Calea Dorobanţi şi a încălcat marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă prin
executarea manevrei de viraj stânga, intrând în coliziune cu autoturismul nr. … condus de C.
V.
De asemenea, intimata a arătat că petentul nu s-a prezentat la sediul poliţiei în termen
de 24 de ore de la accident.
Intimata a precizat că procesul-verbal este încheiat cu respectarea tuturor condiţiilor
legale, iar în privinţa sa operează prezumţia de legalitate şi temeinicie, petentul fiind ţinut să
facă dovada tuturor aspectelor invocate.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 16-17 din OG nr. 2/2001, art. 77 alin 2 din
RAOUG nr. 195/2002, art. 79 alin 1 lit. b) din OUG nr. 195/2002.
În dovedirea susţinerilor, a fost solicitată proba cu înscrisuri şi au fost anexate
următoarele: proces-verbal , declaraţii şi schiţe accident .
În data de 03.05.2016 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în
procesul-verbal nu este menţionat locul producerii accidentului, iar analiza superficială a
situaţiei de fapt a condus la o concluzie eronată pe baza căreia a fost încheiat procesul-verbal.
Petentul a precizat că maşinile nu erau poziţionate astfel cum a declarat numitul C., iar
accidentul s-a produs din culpa sa, pentru că circula pe linia de tramvai cu viteză.
De asemenea, petentul a precizat că agenţii de poliţie nu au fost prezenţi pentru a
constata fapta, astfel încât aceştia nu s-au putut baza decât pe declaraţiile părţilor atunci când
au întocmit procesul-verbal, iar declaraţia sa a fost ignorată.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 20.05.2016 instanţa a
încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar petentului proba cu mijloacele
materiale de probă şi proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 03.06.2016 a fost administrată proba testimonială,
fiind audiat martorul T.N., declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată dosarului .
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele aspecte în fapt şi în drept:
În fapt, instanţa reţine că în data de 05.02.2016 a fost încheiat procesul-verbal seria
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
255
PBX nr… prin care s-a reţinut în sarcina petentului faptul că în data de 29.01.2016, în jurul
orei 12.10, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare …, din direcţia strada Barbu
Văcărescu către Calea Dorobanţi şi a încălcat marcajul longitudinal format dintr-o linie
continuă prin executarea manevrei de viraj stânga, intrând în coliziune cu autoturismul nr….
condus de C.V. şi că nu s-a prezentat la sediul poliţiei în termen de 24 de ore de la accident.
Faţă de aspectele reţinute, petentului i-a fost aplicată amendă contravenţională în
cuantum de 1365 de lei şi sancţiunile complementare constând în aplicarea a 13 puncte de
penalizare şi suspendarea dreptului de conduce pentru 30 de zile.
În drept, instanţa va analiza legalitatea şi temeinicia procesului-verbal seria PBX nr.
…, întocmit la data de 05.02.2016 , având în vedere dispoziţiile incidente din OG nr. 2/2001,
OUG nr. 195/2001 şi susţinerile părţilor prin raportare la mijloacele de probă administrate în
cauză.
În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal, în temeiul art. 34 şi art. 17 din OG nr.
2/2001, instanţa constată că procesul-verbal contestat întruneşte condiţiile de formă impuse
sub sancţiunea nulităţii absolute. Astfel, procesul-verbal prin care a fost sancţionat petentul,
conţine menţiunile referitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele
şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii faptei. De asemenea, instanţa
constată că procesul-verbal este semnat de agentul constatator.
Referitor la criticile petentului care privesc neindicarea corespunzătoare a locului
săvârşirii faptei, instanţa menţionează elementele a căror lipsă este sancţionată cu nulitatea
necondiţionată de o vătămare sunt indicate în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, orice alte
lipsuri putând conduce la anularea procesului-verbal doar în măsura în care este probată
existenţa unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-
verbal.
În cauză, deşi locul este într-adevăr menţionat generic, Şoseaua Ştefan cel Mare,
petentul nu a probat existenţa unei vătămări, iar orice lămuriri referitoare la locul exact al
incidentului au putut fi efectuate pe parcursul procesului, astfel încât orice eventuală vătămare
cauzată a fost înlăturată.
Neindicarea precisă a locului incidentului sau lipsa menţionării unor împrejurări
esenţiale poate antrena consecinţe referitoare la temeinicia faptei reţinute în sarcina
petentului, aspect care însă nu antrenează nelegalitatea procesului-verbal.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
256
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, referitor la prima faptă reţinută în sarcina
petentului, instanţa reţine faptul că potrivit art. 77 alin 2 din RAOUG nr. 195/2002, marcajul
longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia, iar
conform art. 108 alin 1 lit. d) pct. 9 şi 102 alin 2 din OUG nr. 195/2002 schimbarea direcţiei
de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care
separă sensurile de circulaţie, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă
contravenţională din clasa a patra de sancţiuni şi aplicarea unui număr de puncte de
penalizare.
Astfel, pentru a întruni elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina
petentului, fapta trebuie să constea în schimbarea direcţiei de mers prin viraj stânga cu
încălcarea marcajului longitudinal, astfel încât să afecteze circulaţia sau să pună în pericol
siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.
Instanţa reţine că susţinerile petentului în sensul că a fost efectuată o greşită încadrare
juridică a faptei reţinute în sarcina sa nu sunt întemeiate, încadrarea agentului constatator fiind
corect realizată, temeiurile de drept indicate anterior fiind menţionate în cuprinsul procesului-
verbal.
În cauză, din analiza înscrisurilor la dosar, instanţa apreciază că săvârşirea
contravenţiei astfel cum a fost cuprinsă în procesul-verbal nu poate fi reţinută în sarcina
petentului dincolo de orice dubiu rezonabil.
Pentru a decide astfel, instanţa are în vedere faptul că agentul constatator care a
constatat săvârşirea faptei şi a aplicat sancţiunea a reţinut situaţia de fapt descrisă fără a fi
prezent la locul faptei, altfel spus fapta reţinută în sarcina petentului nu a fost percepută de
agentul constatator prin propriile simţuri, ci reţinută pe baza declaraţiilor părţilor implicate în
accidentul produs şi a schiţelor întocmite de aceştia.
Analizând declaraţiile date de cei doi conducători auto, instanţa reţine faptul că
petentul a menţionat în cuprinsul declaraţiei aceleaşi aspecte de fapt învederate şi prin
plângerea contravenţională, prezentând o schiţă a accidentului corespunzătoare celor
declarate.
Astfel, conform declaraţiei petentului date la sediul poliţiei, acesta se afla pe banda de
lângă liniile de tramvai şi a virat uşor stânga pentru a permite trecerea unei ambulanţe, iar
celălalt conducător auto se deplasa pe linia de tramvai cu viteză, accidentul fiind provocat de
fapta acestuia din urmă.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
257
Din schiţa realizată de petent, instanţa reţine aceleaşi aspecte indicate de acesta.
Din declaraţia dată în faţa autorităţilor de către intervenientul forţat, instanţa reţine
faptul că intervenientul forţat circula din direcţia Bucur Obor către Spitalul Floreasca, pe
Şoseaua Ştefan cel Mare, circulând pe banda a doua cu viteză redusă cauzată de traficul
aglomerat, iar petentul se afla în dreapta efectuând un viraj brusc stânga astfel încât nu a putut
fi evitat impactul.
Astfel, din declaraţiile părţilor implicate în accident coroborate cu schiţele acestora nu
se poate reţine exact locul şi împrejurările în care a avut loc incidentul, declaraţiile fiind
contradictorii atât cu privire la sensul de deplasare, cât şi ci privire la locul impactului şi
poziţionarea maşinilor. În acest context, instanţa apreciază că este dificil de stabilit o situaţie
de fapt prin care să se impute petentului fapta reţinută în sarcina sa, iar situaţia de fapt reţinută
în cauză este corespunzătoare doar declaraţiei intervenientului.
În considerarea împrejurărilor în care a avut loc incidentul, întocmai cum acestea au
fost prezentate pe baza înscrisurilor avute în vedere de agentul constatator, instanţa reţine că
există un dubiu rezonabil în ceea ce priveşte fapta imputată petentului, dubiu care operează în
favoarea sa, prezumţia de nevinovăţie proprie faptelor calificate drept contravenţie nefiind
răsturnată prin mijloacele de probă prezentate de agentul constatator.
De asemenea, instanţa precizează şi faptul că modalitatea de prezentare a avariilor
existente în urma incidentului nu poate fi un element cert şi astfel definitoriu pentru a fi
conturată o situaţie de fapt care să determine ulterior încadrarea sa într-o contravenţie. Astfel,
faptul că avariile autoturismului condus de intervenient au fost înregistrate în partea dreaptă
spate, iar avariile autoturismului condus de petent în partea stângă faţă nu este o circumstanţă
care să conducă la concluzia că petentul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.
Pentru a reţine toate aceste aspecte, instanţa are în vedere calificarea contravenţiei ca
fiind o acuzaţie în materie penală, aspect care determină o rigoare sub aspect probatoriu şi
centrează analiza din cadrul unui proces având ca obiect contestarea procesului-verbal sub
aspectul temeiniciei asupra a două elemente relevante, respectiv prezumţia de nevinovăţie a
petentului şi prezumţia de legalitate şi temeinicie a proceselor-verbale prin care sunt
constatate şi sancţionate fapte calificate drept contravenţii.
Astfel, prin Hotărârea din data de 4 octombrie 2007, în cauza Anghel contra
României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că procedura contestării
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
258
sancţiunilor cu caracter contravenţional trebuie să ofere petentului garanţiile impuse de art. 6
din Convenţie. Făcând o analiză din perspectiva criteriilor privind natura faptei, caracterul
general al normei de stabilire şi sancţionare a faptelor, scopul în general represiv al
pedepselor, dar şi gravitatea acestora, Curtea, în pofida regimului juridic aplicabil în dreptul
intern procedurii de contestare a proceselor-verbale contravenţionale, a calificat constatarea şi
sancţionarea contravenţiilor ca fiind o acuzaţie în materie penală.
Aceste aspecte nu privează, însă, procesul-verbal de prezumţia de legalitate şi
temeinicie aplicabilă în general actelor administrative. De asemenea, această prezumţie nu
contravine prezumţiei de nevinovăţie aplicabilă contravenientului. Prezumţia de legalitate şi
temeinicie nu este una absolută, caracterul relativ al acesteia permiţând dovada contrară.
Această dovadă nu revine exclusiv petentului, existând şi în sarcina agentului
constatator obligaţia de a prezenta o justificare a celor reţinute. Astfel, ceea ce impune art. 6
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este ca procedura în cadrul căreia este atacat
procesul-verbal să fie una echitabilă, petentului oferindu-i-se posibilitatea de a contesta şi
dovedi o situaţie contrară celei reţinute de agentul constatator, fără a se porni de la ideea
existenţei unei vinovăţii a acestuia. Or, în cauză, prezumţia invocată de intimată nu poate fi
activată fără a contraveni prezumţiei de nevinovăţiei , în considerarea faptului că aceasta nu a
putut prezenta elemente certe pe care s-a bazat în reţinerea faptei cuprinse în procesul-verbal
contestat.
Referitor la declaraţia martorei audiată la propunerea petentului, instanţa menţionează
că aceasta nu serveşte soluţionării cauzei, declaraţia fiind contradictorie, martorul neputându-
se raporta corect la incidentul despre care i-a fost solicitat să relateze.
Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa apreciază că nu poate fi reţinută în
sarcina petentului dincolo de orice dubiu rezonabil fapta care este cuprinsă în procesul-verbal
contestat, analizată anterior, astfel încât plângerea contravenţională va fi admisă cu privire la
această faptă.
Referitor la cea de-a doua faptă reţinută în sarcina petentului, constând în
neprezentarea la sediul poliţiei în termen de 24 de ore de la producerea accidentului, instanţa
reţine că potrivit art. 100 alin 3 lit. g) din OUG nr. 195/2002 se sancţionează cu amendă
prevăzută în clasa a doua de sancţiuni şi cu sancţiunea complementară constând în
suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile neprezentarea la unitatea de poliţie
competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
259
pagube materiale, cu excepţia cazului în care există vreuna dintre ipotezele art. 79 alin 2 din
OUG nr. 195/2002.
Potrivit art. 79 alin 1 lit. b) din OUG nr. 195/2002 conducătorii de vehicule implicaţi
într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte
pagube materiale sunt obligaţi să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-
a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru
întocmirea documentelor de constatare.
În cauză, existenţa accidentului nu a fost negată de părţi, iar acesta rezultă din
înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, petentul nu a negat faptul că s-a prezentat la sediul
poliţiei ulterior celor 24 de ore de la producerea accidentului, iar susţinerile sale în sensul că a
fost determinat de celălalt conducător auto să nu se prezinte nu pot reprezenta o cauză care să
înlăture vinovăţia. Astfel, fapta reţinută în sarcina petentului constituie contravenţie şi atunci
când s-a săvârşit din culpă şi atunci când a fost săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei,
astfel încât petentul era ţinut de a se prezenta imediat la sediul poliţiei de vreme ce nu s-a
ajuns la un acord referitor la o constatare amiabilă, iar nu să aştepte o nouă întâlnire pentru
reluarea discuţiei.
Faţă de acestea, instanţa reţine că neprezentarea la sediul poliţiei este o faptă
imputabilă petentului, astfel încât contestarea procesului-verbal sub acest aspect nu este
întemeiată.
Având în vedere argumentele expuse, instanţa va admite în parte plângerea
contravenţională şi va anula în parte procesul-verbal seria PBX nr. … în ceea ce priveşte
reţinerea în sarcina petentului a contravenţiei prevăzute de art. 108 alin 1 lit. d) pct. 9 din
OUG nr. 195/2002.
6. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru reţinerea stării de necesitate ca şi cauză
justificativă. Gradul de pericol al faptei. Posibilitatea instanţei de a analiza
sancţiunea complementară.
Orice faptă contravenţională prezintă un grad de pericol social abstract, precum şi un
grad de pericol social concret. Gradul de pericol social abstract este apreciat şi stabilit de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
260
legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenţionale şi se reflectă în special în modul
de sancţionare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare. În ceea ce
priveşte gradul de pericol social concret, acesta se stabileşte prin aplicarea criteriilor
prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 la fapta contravenţională a petentului.
Instanţa reţine că pericolul social abstract al faptei săvârşite de petent este unul ridicat,
aducându-se atingere unor norme sociale de o importanţă deosebită, care au drept scop
asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi
ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau
aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor
respective, a proprietăţii publice şi private.
Totuşi, instanţa apreciază că nu poate fi ignorată la analiza proporţionalităţii sancţiunii
aplicate împrejurarea concretă în care a fost săvârşită fapta, respectiv o stare de urgenţă
dovedită (f.35), care însă nu întruneşte condiţiile pentru reţinerea stării de necesitate,
întrucât nu s-a dovedit starea de pericol care punea în pericol valoarea socială ocrotită sau
iminenţa acesteia.
Sentinţa Civilă Nr.12065/10.11.2015, definitivă
Prin plângerea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la
data de ….2015, sub nr. 51297/300/2015, petentul G.E .a solicitat în contradictoriu cu
intimata DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI –
BRIGADA DE POLIŢIE RUTIERĂ, anularea procesului – verbal de constatare şi sancţionare
a contravenţiilor seria PBX nr. … emis la data de … de către intimată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 23.08.2015, în jurul orelor 23:00,
în timp ce se afla într-o misiune de serviciu ce implica preluarea unui medic şi a unui pacient
pentru efectuarea uni zbor ambulanţă, a fost oprit de un echipaj de poliţie sub pretextul că a
depăşit viteza de 100 km/h în localitate, fiind-i reţinut permisul de conducere pe o perioadă de
90 de zile şi aplicându-i-se o amendă în cuantum de 945 lei. Petentul a arătat că sancţionarea
sa este netemeinică întrucât exista o stare de necesitate, dovedită prin înscrisurile anexate
cererii.
În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În dovedirea cererii formulate, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a
depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele:
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
261
procesul verbal de contravenţie(f.5), dovada de circulaţie emisă la 23.08.2015 (f.8), copia
talonului autoturismului(f.9).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispoziţiile art.
19 din O.U.G. nr.80/2013 (f.6).
La data de 17.09.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea
plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal ca fiind temeinic şi legal.
Intimata a arătat că la data de 23.08.2015, orele 23:07, petentul circula cu autoturismul
cu nr. de înmatriculare …, pe Şos. Pipera, nr.48, unde a fost înregistrat de aparatul radar cu o
viteză de 108 km/h, pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50
km/h.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr.2/2001, şi O.U.G. nr.
195/2002.
În dovedirea întâmpinării formulate, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu
înscrisuri şi a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul,
următoarele: planşe foto (f.16-19), filă registru radar (f.20), buletinul de verificare
metrologică (f. 21), cazierul contravenţional al petentului (f.22), înregistrare video (f.30).
La termenul din data de 06.11.2015 petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri,
fotografii şi concluzii scrise (f.33-41).
Sub aspectul probatoriului instanţa a încuviinţat şi administrat, pentru ambele părţi,
proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi pentru intimată, proba cu înregistrarea video.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PBX
nr. … din data de 23.08.2015, petentul G.E.a fost sancţionat contravenţional în baza art. 102
alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 945 lei şi suspendarea
dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute
art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G nr. 195/2002. S-a reţinut că la data de 23.08.2015, ora 23:07,
petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare … pe Şos. Pipera şi a fost
înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala MAI 34445 cu viteza de 108 km/h pe un
sector de drum unde limita maxima de viteză admisă este de 50 km/h, fapta fiind înregistrată
video.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
262
Având în vedere data întocmirii procesului verbal înmânat personal sub semnătură
petentului (f.5), instanţa constată faptul că plângerea contravenţională a fost formulată în
termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În drept, sub aspectul legalităţii procesului verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa
reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nefiind
identificate motive de nulitate ce ar putea atrage ineficacitatea procesului-verbal.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal contestat, analizând motivele de nulitate
invocate de petent, instanţa apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea conform căreia funcţionarea aparatului radar ar fi
fost afectată de senzorii de infraroşu şi antenele radio ce se regăseau în apropierea locului
unde a fost înregistrată contravenţia, instanţa reţine că petentul nu a făcut dovada acesteia,
sarcina probei incumbându-i acestuia în temeiul art. 249 C.P.C.
Deși instanța a încuviințat petentului probele apreciate ca fiind concludente, astfel cum
au fost solicitate în dovedirea susținerilor formulate prin plângere și a respectat principiul
contradictorialității, acesta nu a reuşit însă să răstoarne prezumția de care se bucura procesul-
verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia, situația de fapt reținută prin
acesta fiind corespunzătoare realității. Pe de altă parte, prin intermediul probelor administrate
intimata a reuşit să confirme aspectele reţinute în procesul verbal contestat, din înregistrarea
video şi planşele foto, rezultând cu claritate faptul că petentul a depăşit cu mai mult de 50km/h
viteza legală admisă pe sectorul de drum respectiv.
Raportat la fapta consemnată în procesul-verbal atacat, instanţa reţine că, potrivit art.
121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul nr. 1391/2006 de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, ,,(1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza
maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte
vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea
regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace
tehnice omologate şi verificate metrologic,” iar potrivit art. 102 alin. (3) litera e),, constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu
aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o
perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de
depăşire cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
263
pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu
mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”
Văzând dispoziţiile legale de mai sus şi având în vedere specificul contravenţiei,
instanţa constată că intimata a depus buletinul de verificare metrologică a aparatului radar,
fotografia radar, înregistrarea video, precum şi dovada calificării operatorului radar, astfel că
s-a făcut dovada întrunirii cerinţelor prevăzute de pct. 4.2, 4.3, 4.4 din Norma de metrologie
legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie
Legală.
În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 34
din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că nu s-a realizat o corectă individualizare a
sancţiunilor aplicate petentului şi că se impune o reindividualizare a acestora
Opinia instanţei se fundamentează, pe de o parte, pe dispoziţiile art. 5 alin. 5 O.G. nr.
2/2001 potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei
săvârşite, pe dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, conform cărora, la aplicarea
sancţiunii, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi
mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanţele
personale ale contravenientului, precum şi pe faptul că avertismentul poate fi aplicat, chiar
dacă în actul normativ de sancționare a contravenţiei respective nu se prevede în mod expres
această sancțiune, conform art. 7 alin. (3) din OG nr.2/2001.
Orice faptă contravenţională prezintă un grad de pericol social abstract, precum şi un
grad de pericol social concret. Gradul de pericol social abstract este apreciat şi stabilit de
legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenţionale şi se reflectă în special în modul de
sancţionare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare. În ceea ce
priveşte gradul de pericol social concret, acesta se stabileşte prin aplicarea criteriilor
prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 la fapta contravenţională a petentului.
Instanţa reţine că pericolul social abstract al faptei săvârşite de petent este unul ridicat,
aducându-se atingere unor norme sociale de o importanţă deosebită, care au drept scop
asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi
ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate
în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor
respective, a proprietăţii publice şi private.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
264
Totuşi, instanţa apreciază că nu poate fi ignorată la analiza proporţionalităţii sancţiunii
aplicate împrejurarea concretă în care a fost săvârşită fapta, respectiv o stare de urgenţă
dovedită (f.35), care însă nu întruneşte condiţiile pentru reţinerea stării de necesitate, întrucât
nu s-a dovedit starea de pericol care punea în pericol valoarea socială ocrotită sau iminenţa
acesteia. Astfel cum rezultă din adresa nr. 116/22.08.2015, din menţiunile procesului verbal
contestat, precum şi din ordinul de deplasare nr. 189, fapta a fost săvârşită de către petent la
data de 23.08.2015, în jurul orei 23:07, iar aeronava urma să decoleze la ora 23:50, împreună
cu pacientul şi medicul aflat în maşina petentului, depăşirea limitei de viteză pe sectorul de
drum fiind justificată de finalitatea urmărită. De asemenea, din analiza înregistrării video se
poate constata faptul că circulaţia rutieră nu era una intensă, iar pericolul social concret al
faptei săvârşite este unul mai redus prin comparaţie cu pericolul social apreciat în abstract.
În ceea ce priveşte posibilitate de înlocuire a sancţiunii principale a amenzii în cuantum
de 945 lei cu sancţiunea avertismentului, instanţa apreciază ca fiind justificată o atare măsură.
Instanţa consideră că scopul educativ, dar şi cel preventiv al sancţiunii poate fi atins şi prin
aplicarea sancţiunii avertismentului având în vedere cuantumul amenzii contravenţionale
aplicate – spre minimul prevăzut de lege, modalitatea de comitere a contravenţiei şi atitudinea
petentului raportată la fapta săvârşită. Aşadar, instanţa va admite în parte plângerea și va
modifica procesul verbal, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Referitor la suspendarea dreptului de a conduce, instanţa reţine că aceasta este o măsură
dispusă de drept şi care nu are la bază o prezumţie de vinovăţie a conducătorului auto vizat,
deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenţiei ce face
obiectul procesului verbal întocmit, în faţa instanţei. Cu toate acestea, instanţa constată că în
vederea respectării efective a prezumţiei de nevinovăţie şi această sancţiune trebuie să fie
supusă unui control judecătoresc şi unei operaţiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5
alin. 5 O.G. nr. 2/2001, care prevede că sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu
gradul de pericol social al faptei săvârşite, text în care nu se face nici o distincţie după cum ar
fi vorba de sancţiuni principale sau sancţiuni complementare, cât şi în temeiul art. 6 şi 7 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până şi sancţiunea complementară a
reţinerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravenţională are caracter
penal în sensul art. 6 şi art. 7 din Convenţie (cauza Malige c. Franţei, nr. 68/1997/852/1059,
Hotărârea din 23.09.1998, par. 34-40). Curtea a apreciat că sancţiunea punctelor de
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
265
penalizare, deşi în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convenţional are caracter
penal cât timp aceasta poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la
pierderea dreptului de a mai conduce. Or, dreptul de a conduce, în opinia Curţii, este foarte
util în viaţa de zi cu zi şi în viaţa profesională, astfel că, deşi aplicarea punctelor de penalizare
are caracter preventiv, aceasta are şi un caracter punitiv similar unei sancţiuni penale.
Totodată, în aceeaşi cauză (par. 45) Curtea a precizat că atunci când o sancţiune aplicată are
caracter penal trebuie să existe posibilitatea analizării acesteia de către o instanţă care
satisface exigenţele impuse de art. 6 par. 1 din Convenţie, chiar dacă această sancţiunea are
caracter administrativ şi este analizată de instanţele civile.
În aceste condiţii, aplicând aceste principii la dreptul intern se poate constata că
aplicarea sancţiunilor de acest tip nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse
controlului instanţelor, acestea având atât dreptul în condiţiile art. 34 O.G. nr.2/2001, cât şi
obligaţia în temeiul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, să verifice şi modul de
individualizare şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce
pe o anumită perioadă.
În speţă, constatând că fapta petentului nu a generat urmări negative semnificative şi că
sancţiunea avertismentului este de natură a avertiza petentul asupra pericolului social al faptei
săvârşite şi a importanţei respectării normelor sociale de o importanţă deosebită, respectiv
cele privind desfăşurarea circulaţiei rutiere, menite a asigura protejarea populaţiei, instanţa
apreciază că nu se impune privarea petentului de dreptul de a conduce autovehicule, chiar
pentru o perioadă limitată de 90 de zile.
În acest sens, instanţa reţine că, petentul este fondatorul şi coordonatorul structurii
……, calitate în care dreptul de a conduce îi este necesar pentru desfăşurarea în bune condiţii
a activităţii profesionale, în baza solicitărilor şi situaţiilor de urgenţă ce se pot ivi, astfel cum
rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 35-37). În aceste condiţii, instanţa ia în
considerare faptul că posibilitatea de a conduce un autovehicul îi este indispensabilă
petentului la locul de muncă şi că suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile ar
avea un efect puternic negativ asupra petentului.
Având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, precum şi circumstanţele
personale ale petentului, care s-a prezentat la toate termenele de judecată, a furnizat
informaţiile necesare şi a arătat că înţelege implicaţiile şi potenţialele consecinţe ale faptei
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
266
sale, instanţa şi-a format convingerea în sensul că petentul nu va mai reitera comportamentul
contravenţional, chiar şi fără aplicarea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe o durată
de 90 de zile.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul art. 34 şi art. 7 din O.G. nr.
2/2001, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională formulată de către petentul
G.E. în contradictoriu cu Direcţia Generală De Poliţie A Municipiului Bucureşti – Brigada De
Poliţie Rutieră, va înlocui sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 945 lei, aplicată
petentului prin procesul verbal seria PBX nr. …. din data de 23.08.2015, cu sancţiunea
„avertisment” şi va înlătura sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce
vehicule pentru 90 de zile, aplicată petentului prin acelaşi proces verbal.
În baza art. 7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, îi atrage
atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite şi îi recomandă ca pe viitor să
respecte dispoziţiile legale.
7. Autorizaţia de securitate la incendiu. Subiect activ calificat al contravenţiei
prevăzute de art. 44 din Legea nr. 307/2006
Instanţa reţine că obligaţia de a obţine documentele revine atât finanţatorului şi
realizatorului investiţiilor sau modificărilor, cât şi beneficiarului acestora pentru că există o
obligaţie de a obţine avizul de securitate la incendiu când se aprobă planul de investiţie, dar
şi obligaţia de a obţine autorizaţia de securitate la incendiu ulterior, la punerea în funcţiune
a construcţiei realizate, situaţie care interesează în cauză.
Faţă de reglementările relevante, instanţa apreciază că susţinerile petentei referitoare
la restrângerea interpretării noţiunii de „ beneficiar” doar la persoanele care sunt părţi în
contractul de finanţare şi obţinere a proiectului sunt neîntemeiate. Instanţa apreciază că
beneficiar al lucrării este petenta, aceasta desfăşurându-şi activitatea în unitatea care a fost
supusă investiţiei, iar la punerea în funcţiune, aceasta avea obligaţia de a se asigura că
deţine toate avizele şi autorizaţiile conform legislaţiei privind securitatea la incendiu.
Astfel, instanţa reţine că acest tip de proiecte nu pot fi obţinute direct de unităţile
incluse în program, dar acest aspect nu absolvă unităţile de obligaţia de a obţine autorizaţiile
necesare la punerea în funcţiune a construcţiilor, or, în cauză, petenta nu a făcut dovada că a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
267
efectuat demersuri pentru obţinerea autorizaţiei, ci a invocat faptul că nu a putut să îşi asume
această responsabilitate.
Astfel, faptul că investitorii, finanţatorii sau alte persoane care au contractat direct şi
au fost implicaţi în derularea lucrării nu şi-au îndeplinit anumite obligaţii legale, conform
susţinerilor petentei, nu o absolvă pe aceasta de obligaţiile proprii, răspunderea
contravenţională fiind una personală.
Sentinţa civilă nr. 7199/30.05.2016, definitivă
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de ….2016 petenta S.C. a
solicitat în contradictoriu cu intimata Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă – Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dealul Spirii Bucureşti –
Ilfov şi chemat în garanţie Primăria Generală a Municipiului Bucureşti anularea procesului-
verbal seria I nr. .....
În motivare, petenta a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a constatat şi s-a
reţinut că nu a fost solicitată şi nu s-a obţinut autorizaţia de securitate la incendiu la
finalizarea lucrărilor de reabilitare a clădirii de învăţământ, iar unitatea de învăţământ a fost
sancţionată contravenţional cu suma de 10.000 de lei.
Petenta a arătat că nu unitatea de învăţământ trebuia sancţionată, pentru că lucrările de
reabilitare au fost contractate, finanţate şi executate de Primăria Generală a municipiului
Bucureşti, astfel încât aceasta trebuia să obţină autorizaţia de incendiu.
Petenta a arătat că reabilitarea s-a realizat printr-un proiect privind reabilitarea
infrastructurii educaţionale la Bucureşti, proiect finanţat de Baca Europeană de Investiţii.
Petenta a precizat că unitatea de învăţământ nu a avut nicio calitate în procesul de
realizare a investiţiei şi nu poate fi considerată beneficiar în temeiul Legii nr. 307/2006, astfel
încât îi lipseşte calitatea de subiect activ al contravenţiei, obligaţia obţinerii autorizaţiei
revenind Primăriei Municipiului Bucureşti, conform art. 30 alin 2 din Legea nr. 307/2006.
De asemenea, petenta a arătat că obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu se
obţine ulterior recepţiei lucrărilor, în urma verificării documentaţiei care a stat la baza
autorizaţiei de construire şi numai dacă proiectul a obţinut avizul de securitate la incendiu
prealabil. Petenta a arătat că toate documentele necesare pentru obţinerea avizelor şi
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
268
autorizaţiei de securitate la incendiu se află la Primăria Municipiului Bucureşti, aceasta
trebuind să obţină autorizaţia şi să predea instituţiei de învăţământ toate documentaţia
necesară pentru funcţionarea în securitate a unităţii de învăţământ.
În drept, au fost invocate dispoziţiile OG nr. 2/2001, Legea nr. 307/2006.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri, fără a fi anexate înscrisuri plângerii.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr.
80/2013.
În data de 29.02.2016 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia
netimbrării plângerii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că petentei îi revine obligaţia timbrării plângerii, iar
neîndeplinirea acestei obligaţii atrage respingerea plângerii, ca netimbrată.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că în data de 04.12.2015 a fost efectuat un control
inopinat la sediul petentei şi a fost constatată încălcarea prevederilor art. 19 lit. c) din Legea
nr. 307/2006 coroborate cu art. 1 lit. m) din HG nr. 1739/2006, motiv pentru care instituţia a
fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 de lei.
Intimata a precizat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor condiţiilor
de fond şi de formă, acesta fiind, de asemenea, temeinic.
Referitor la temeinicie, intimata a arătat că petenta avea obligaţia de a obţine
autorizaţia de securitate de incendiu, conform art. 19 lit. c) din Legea nr. 307/2006, iar aceasta
nu a făcut nicio dovadă că a efectuat demersuri prin depunerea documentaţiei necesare în
vederea obţinerii autorizaţiei, dar nici faptul că a solicitat primăriei vreun document necesar.
În drept, au fost invocate dispoziţiile OG nr.2/2001, Legea nr. 307/2006, HG nr.
1739/2006.
În dovedirea susţinerilor, a fost solicitată proba cu înscrisuri şi a fost anexat procesul-
verbal ( fila nr. 21).
În data de 17.03.2016 petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat
respingerea apărărilor intimatei.
În motivare, petenta a arătat că excepţia netimbrării este neîntemeiată, plângerea fiind
timbrată corespunzător.
Pe fondul cauzei, petenta a reluat susţinerile referitoare la lipsa calităţii de
contravenient, arătând că obligaţia revenea Primăriei, aceasta din urmă fiind parte în
contractul privind reabilitarea infrastructurii educaţionale din Bucureşti.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
269
Petenta a arătat că Primăria trebuia să obţină avizul de prevenire a incendiilor,lipsa
acestuia conducând la împiedicarea derulării proiectului, iar acest aviz nu le-a fost predat.
De asemenea, petenta a menţionat că procesul-verbal de finalizare a lucrărilor a fost
încheiat cu obiecţiuni consemnate în trei anexe, obiecţiuni ridicate de ISU pentru care s-a
acordat termen de remediere. Petenta a precizat că ulterior, nu au mai existat verificări din
partea ISU, iar acoperirea neconformităţilor a fost constatată printr-un proces-verbal încheiat
între Primărie şi dirigintele şantierului.
Petenta a menţionat că autorizaţia de construcţie se poate obţine ulterior efectuării
recepţiei la terminarea lucrărilor pe baza unor documente menţionate de art. 12 din Ordinul
nr. 3/2011, documente în posesia cărora nu se află.
Petenta a mai arătat că în 2013 a fost încheiat un proces-verbal prin care s-a reţinut
predarea unor documente către reprezentantul şcolii, dar acest proces-verbal a fost încheiat cu
rea-credinţă, profitându-se de necunoaşterea persoanei care a semnat procesul-verbal, iar
documentele care au fost predate au fost documentele deţinute la momentul derulării lucrării,
iar nu cele necesar a fi predate la recepţia lucrării.
În data de 06.04.2016 petenta a depus cerere de chemare în garanţie a Primăriei
Generale a Municipiului Bucureşti prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de
2.500 de lei reprezentând contravaloarea amenzii plătite.
Petenta a arătat că art. 44 pct. IV lit. i) din Legea nr. 307/2006 au în vedere
sancţionarea pentru nesolicitarea şi neobţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu a celor
care finanţează şi realizează construcţii noi sau modifică construcţiile existente şi pe
beneficiarii acestora.
Petenta a menţionat că noţiunea de beneficiar trebuie raportată strict la relaţiile din
domeniul construcţiilor, fiind acea persoană care are posibilitatea de a influenţa derularea
lucrării sub aspectul îndeplinirii cerinţelor necesare corespunderii construcţiei la securitatea la
incendiu.
Totodată, petenta a arătat că legea impune o serie de obligaţii pentru cei implicaţi în
astfel de proiecte, iar nerespectarea executării lucrărilor are consecinţă neobţinerea avizelor şi
autorizaţiilor necesare desfăşurării activităţii în incinta imobilelor. Petenta a precizat că pentru
obţinerea autorizaţiei sunt necesare documente care nu pot fi atestate şi verificate ulterior de
persoana care foloseşte imobilul, ci doar de cei care au avut calitatea de finanţator, constructor
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
270
sau beneficiar al lucrării.
În drept, au fost invocate art. 72 din C.pr. civ.
În dovedirea susţinerilor, a fost solicitată proba cu înscrisuri. Cererii nu au fost anexate
înscrisuri.
În data de 22.04.2016 Primăria Municipiului Bucureşti a formulat cerere denumită
„întâmpinare” prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie,
excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive.
Referitor la inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie, Primăria a arătat că
răspunderea contravenţională are caracter strict personal, iar eventualul regres al persoanei
sancţionate împotriva unui terţ excedează raportului juridic contravenţional.
Referitor la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, s-a arătat faptul că primăria este o
structură funcţională care duce la îndeplinire hotărârile consiliului şi dispoziţiile primarului,
nu are patrimoniu propriu, nu are personalitate juridică, comuna, oraşul şi judeţul fiind
persoane juridice de drept public.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive, s-a arătat că primarul reprezintă
comuna, oraşul sau municipiul în relaţiile cu terţe persoane, iar nu primăria, aceasta neintrând
în raporturi juridice.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, arătându-se
că obligaţia obţinerii autorizaţiei revine petentei, conform art. 19 lit. c) din Lg nr. 307/2006 şi
art. 12 alin 1 şi art. 19 din Ordinul 3/2011.
În drept, au fost invocate art. 205 din C.pr. civ.
Referitor la excepţia netimbrării plângerii invocată de intimată, aceasta a fost respinsă,
ca neîntemeiată la termenul de judecată din data de 08.04.2016, motivarea fiind cuprinsă în
încheierea de la acea dată.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 20.05.2016, instanţa a
încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile depuse la dosare, apreciind că aceasta este admisibilă,
concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele aspecte în fapt şi în drept:
În fapt, instanţa reţine că prin procesul-verbal seria I nr.. din data de ….2015 petentei
i-a fost aplicată amendă contravenţională în cuantum de 10.000 de lei reţinându-se în sarcina
sa că nu a solicitat şi nu a obţinut autorizaţia de securitate la incendiu la finalizarea lucrării de
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
271
reabilitare.
Conform menţiunilor din procesul-verbal, la momentul întocmirii procesului-verbal nu
au fost formulate obiecţiuni.
În drept, analizând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta
respectă toate condiţiile de formă impuse sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile art.
17 din OG nr. 2/2001.
Astfel, în cuprinsul procesului-verbal figurează numele, prenumele și calitatea
agentului constatator, denumirea şi sediul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii
acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine cu titlu preliminar faptul că în aprecierea
temeiniciei aspectelor cuprinse în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
vor fi avute în vedere cele două prezumţii care operează în materie contravenţională, respectiv
prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal supus analizei şi prezumţia de
nevinovăţie a persoanei sancţionate.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, forţa probantă a
proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa
importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul
echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza
Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Pe parcursul procedurii contravenţionale, persoana sancţionată are dreptul la un proces
echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi
să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal
nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este
de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu
rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de
îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza
Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de
inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Astfel, instanţa reţine că prezumţia de legalitate şi temeiniciei a procesului-verbal nu
contravine prezumţiei de nevinovăţie a petentului, respectarea prezumţiei de nevinovăţie
presupunând ca instanţa de judecată să nu pornească în analiza plângerii contravenţionale de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
272
la ideea existenţei unei valori absolute a procesului-verbal şi să fie astfel împiedicată dovada
contrară a aspectelor reţinute de agentul constatator.
În cauză, petenta nu a negat lipsa autorizaţiei de securitate la incendiu, dar a contestat
calitatea de contravenient, invocând faptul că obligaţia de a obţine autorizaţia nu poate fi
reţinută în sarcina sa.
Analizând dispoziţiile legale pe baza cărora petenta a fost sancţionată, instanţa reţine
că potrivit art. 19 lit. c) din legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
administrator sau conducătorul instituţiei are obligaţia să solicite şi să obţină avizele şi
autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege şi să asigure respectarea condiţiilor
care au stat la baza eliberării acestora.
Având în vedere natura instituţiei sancţionate în cauză, prin raportare la dispoziţiile
art. 1 lit. m) din HG nr. 1739/2006 conform cărora clădirile sau spaţiile amenajate în clădiri
care au destinaţia pentru învăţământ sunt supuse avizării şi/sau autorizării pentru securitatea la
incendiu, instanţa reţine că petenta era ţinută să prezinte organelor de control autorizaţia de
securitate la incendiu, lipsa acesteia împiedicând funcţionarea.
Totodată, instanţa reţine că potrivit art. 30 alin 1 şi 2 din Legea nr. 307/2006 începerea
lucrărilor de execuţie la construcţii şi amenajări noi, de modificare a celor existente şi/sau
schimbarea destinaţiei acestora, precum şi punerea în funcţiune se fac numai după obţinerea
avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu, iar obligaţia solicitării şi obţinerii acestor
avize şi autorizaţii revine persoanelor fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii
noi sau intervenţii la construcţiile existente ori după caz, beneficiarul investiţiei.
Conform art. 44 pct. IV lit. i) din Legea nr. 307/2006 fapta de a nu solicita şi obţine
avizele şi autorizaţiile prevăzute de lege de către persoanele fizice sau juridice care finanţează
sau realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente sau de către beneficiarul
acestora constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 5001 şi 10 000 de lei.
Din dispoziţiile legale menţionate, instanţa reţine că obligaţia de a obţine documentele
revine atât finanţatorului şi realizatorului investiţiilor sau modificărilor, cât şi beneficiarului
acestora pentru că există o obligaţie de a obţine avizul de securitate la incendiu când se aprobă
planul de investiţie, dar şi obligaţia de a obţine autorizaţia de securitate la incendiu ulterior, la
punerea în funcţiune a construcţiei realizate, situaţie care interesează în cauză.
În acest sens, instanţa menţionează că prin Ordinul nr. 3/2011 privind aprobarea
normelor metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
273
civilă sunt reglementate expres situaţiile când este necesară obţinerea avizului şi/ sau a
autorizaţiei de securitate la incendiu şi procedura care trebuie urmată. Astfel, dispoziţiile art.
12-13 din normele metodologice sunt relevante sunt acest aspect, iar conform art. 13 alin 2 şi
alin 3 coroborate cu dispoziţiile redate anterior, în cazul în care construcţiile au fost puse în
funcţiune fără obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu sau fără a se deţine aviz de
securitate la incendiu, această obligaţie revine beneficiarului unităţii.
Faţă de reglementările relevante, instanţa apreciază că susţinerile petentei referitoare la
restrângerea interpretării noţiunii de „ beneficiar” doar la persoanele care sunt părţi în
contractul de finanţare şi obţinere a proiectului sunt neîntemeiate. Instanţa apreciază că
beneficiar al lucrării este petenta, aceasta desfăşurându-şi activitatea în unitatea care a fost
supusă investiţiei, iar la punerea în funcţiune, aceasta avea obligaţia de a se asigura că deţine
toate avizele şi autorizaţiile conform legislaţiei privind securitatea la incendiu.
Astfel, instanţa reţine că acest tip de proiecte nu pot fi obţinute direct de unităţile
incluse în program, dar acest aspect nu absolvă unităţile de obligaţia de a obţine autorizaţiile
necesare la punerea în funcţiune a construcţiilor, or, în cauză, petenta nu a făcut dovada că a
efectuat demersuri pentru obţinerea autorizaţiei, ci a invocat faptul că nu a putut să îşi asume
această responsabilitate. Instanţa reţine că programul în care a fost inclusă unitatea de
învăţământ s-a finalizat prin realizarea lucrărilor, sens în care s-a încheiat un proces-verbal de
recepţie a lucrărilor şi au fost predate o serie de documente petentei, conform procesului-
verbal ( fila nr. 60), iar petenta nu a întreprins demersuri pentru a depune documentaţia
necesară în vederea obţinerii autorizaţiilor care lipseau, ci şi-a desfăşurat activitatea începând
cu anul 2013 – momentul în care s-a încheiat procesul-verbal de recepţie a lucrării până în
prezent fără a deţine autorizaţie de securitate la incendiu. Aspectele invocate de petentă sunt
nejustificate, iar susţinerea conform căreia nu a putut să îşi asume această responsabilitate
pentru că nu a făcut parte din contract şi nu a fost factor de decizie pentru a cunoaşte
conformitatea lucrării cu cerinţele din materia privind apărarea împotriva incendiilor nu are
suport legal în condiţiile în care nu aceasta aproba conformitatea lucrărilor, ci inspectorii de
stat avizaţi prin lege, în urma verificărilor efectuate şi documentaţiei depuse. Astfel, petenta
trebuia să efectueze demersuri pentru a obţine documentaţia necesară şi să formuleze cerere
pentru a obţine autorizaţia, demersuri pe care aceasta nu le-a făcut. În consecinţă, din
susţinerile petentei se poate reţine că deşi acesteia i s-a părut excesiv să îşi asume
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
274
responsabilitatea pentru obţinerea autorizaţiei, a putut să îşi asume responsabilitatea de a
funcţiona într-o unitate care nu deţinea autorizaţia de securitate la incendiu, activitate care
este de natură de a pune în pericol viaţa persoanelor care desfăşoară activităţi în respectiva
unitate.
Instanţa reţine că petenta are calitate de contravenient prin raportare la dispoziţiile
menţionate, iar dispoziţiile legale trebuie interpretate prin coroborare, iar nu trunchiat, astfel
încât art. 30 din Legea nr. 307/2006 trebuie interpretat şi prin raportare la art. 19 lit. c) din
Legea nr. 307/2006 în care este menţionată expres obligaţia conducătorului instituţiei de a
obţine autorizaţie de securitate la mediu, dispoziţie în baza căreia a fost sancţionată petenta,
conform menţiunilor din cuprinsul procesului-verbal.
Astfel, faptul că investitorii, finanţatorii sau alte persoane care au contractat direct şi
au fost implicaţi în derularea lucrării nu şi-au îndeplinit anumite obligaţii legale, conform
susţinerilor petentei, nu o absolvă pe aceasta de obligaţiile proprii, răspunderea
contravenţională fiind una personală.
De asemenea, instanţa reţine că deşi a contestat faptul că i-au fost predate o serie de
documente şi a arătat că procesul-verbal depus la dosar ( fila nr. 60) din data de 20.02.2013 nu
reflectă realitatea pentru că recepţia lucrării nu a avut loc în 2011, petenta nu depus niciun
înscris la dosar care să permită instanţei analizarea aspectelor invocate. Totodată, instanţa
reţine că în procesul-verbal contestat este menţionat faptul că s-a predat şi procesul-verbal de
recepţie nr. ../24.01.2013, nu cel din 2011, iar aspectul conform căruia persoana care a semnat
în numele unităţii nu avea cunoştinţe, nu este de natură a înlătura obligaţiile care incumbă
petentei.
Faţă de aspecte analizate, instanţa reţine că procesul-verbal este temeinic, iar
susţinerile petentei nu sunt întemeiate. De asemenea, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată
este proporţională gradului de pericol al faptei, efectele desfăşurării activităţii în unităţi care
deşi sunt supuse avizării pentru securitate la incendiu, nu deţin autorizările necesare, fiind
grave şi putând avea, în concret, dimensiuni exagerate.
În consecinţa celor expuse, instanţa va respinge plângerea formulată, ca nefiind
întemeiată.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, instanţa va dispune anularea acesteia, ca
netimbrată, consecinţa admiterii excepţiei netimbrării la termenul de judecată din data de
20.05.2016.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
275
Faţă de această soluţie, instanţa reţine că la termenul de judecată din data de
20.05.2016 a fost invocată şi soluţionată această excepţie pe baza înscrisurilor depuse la dosar
şi a menţiunilor existente în aplicaţia Ecris verificată la acel moment, iar depunerea de către
petentă, ulterior soluţionării acestei excepţii, a dovezii achitării taxei de timbru, nu putea
conduce la revenirea asupra modului de soluţionare a excepţiei, instanţei de judecată nefiindu-
i permis în acest caz revenirea asupra soluţiei pronunţate.
8. Individualizarea sancţiunii contravenţionale. Limitele aplicării sancţiunii
avertismentului
În ceea ce priveşte posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului, instanţa reţine că
într-adevăr această sancţiune poate fi aplicată chiar dacă actul normativ nu o prevede
expres, însă o reindividualizare nu poate avea loc în condiţiile în care actul normativ special
interzice aplicarea sancţiunii avertismentului. Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că
potrivit art. 12 alin 5 din OUG nr. 28/1999, în privinţa contravenţiilor reţinute în sarcina
petentei există o derogare de la art. 7 alin 3 din OG nr. 2/2001, înlocuirea sancţiunii amenzii
cu avertismentul nefiind permisă. Astfel, instanţa apreciază că aceste dispoziţii sunt stipulate
în considerarea caracterului faptelor incriminate prin OUG nr. 28/1999, prin regimul
sancţionator reglementat realizându-se o ierarhizare a faptelor de natura celor reţinute în
sarcina petentei, dispoziţiile legale menţionate impunându-se atât organului constatator, cât
şi instanţei de judecată.
În considerarea dispoziţiilor legale, instanţa precizează că o reindividualizare
a sancţiunilor aplicate petentei, în sensul înlocuirii acestora cu avertisment ar contraveni
dispoziţiilor legale, or procesul de reindividualizare poate avea loc doar în limitele legii,
instanţei de judecată nefiindu-i permisă o ignorare a acesteia.
Sentinţa Civilă nr. 402/14.01.2016, definitivă
Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa constată următoarele:
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
276
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de
….2015, sub nr. …/300/2015, petenta SC M.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ
ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECŢIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ
BUCUREŞTI anularea procesului-verbal seria DGAF nr. ... din data de 17.07.2015 şi a
procesului-verbal nr. ..., prin care sunt explicitate faptele sancţionate.
În motivare, petenta a arătat că 17.07.2015, organele cu atribuţii de control din cadrul
Direcţiei regionale Antifraudă fiscală Bucureşti au efectuat un control operativ la punctul de
lucru din incinta coaforului situat ..., sector 2, Bucureşti în vederea verificării respectării
prevederilor OUG nr. 28/1999.
Petenta a precizat că în urma controlului s-a constatat că societatea este dotată cu
aparat de marcat electronic fiscal, fiind prezentate organelor de control declaraţia de instalare,
registrul special şi cartea de intervenţie.
Petenta a menţionat că s-a efectuat monetarul sumelor de bani şi a fost emis raportul
„X” al organelor de control, reţinându-se că au fost emise 46 de bonuri fiscale aferente zilei
de 17.07.2015, totalul încasărilor fiind de 1325 de lei.
Petenta a arătat că din compararea monetarului faptic cu raportul „ X” emis de
organele de control a reieşit existenţa unei sume excedentare de 92 de lei, 42 de lei fiind sumă
rezultată din încasări pentru care nu s-a emis bon fiscal, iar suma de 50 de lei, fiind sumă
introdusă la începutul programului în casierie pentru acordarea restului clienţilor fără a se
întocmi documente justificative, conform declaraţiei secretarei societăţii.
Petenta a menţionat că sancţiunile aplicate nu sunt proporţionale cu faptele reţinute în
sarcina sa, arătând că pentru fiecare faptă a fost aplicată amendă în cuantum de 3500 de lei,
pragul de 3% prevăzut de lege fiind depăşit cu sume nesemnificative.
Astfel, petenta a menţionat că la individualizarea sancţiunii trebuie să fie avute în
vedere criterii precizate la art. 21 din OG nr. 2/2001, împrejurările în care a fost comisă fapta
neputând fi ignorate.
În expunerea împrejurărilor apreciate a fi relevante, petenta a menţionat că trebuie
reţinută deprinderea societăţii de a emite bonuri fiscale pentru sumele rezultate din încasări, în
data de 17.07.2015 până la efectuarea controlului fiind emise 46 de bonuri fiscale, iar pentru
suma de 42 de lei nu s-a emis bon fiscal pentru că una dintre cliente a lăsat banii de masă şi a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
277
plecat, iar casiera nu era prezentă la momentul respectiv, ulterior introducând banii în casă,
fiind omisă, însă, marcarea sumei pe casa de marcat.
În legătură cu suma de 50 de lei pentru care s-a reţinut omisiunea întocmirii unor
documente justificative, petenta a precizat că exista registrul de casă în care suma era
menţionată, aspect ignorat de organele fiscale. Petenta a mai precizat că suma de 50 de lei
provenea din încasările zilei anterioare marcate pe aparatul de marcat.
Petenta a solicitat înlocuirea sancţiunilor aplicate cu sancţiunea avertismentului,
arătând că prin stabilirea legală a unor astfel de sancţiuni este încălcată obligaţia statelor de a
păstra o proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele utilizate, în mod contrar
ingerinţele statului afectează dreptul de proprietate astfel cum acesta este protejat prin art. 1
alin 2 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate art. 31 alin 1 , art. 5 alin 5, art. 21 alin 3, aret. 7 din OG nr.
2/2001, art. 1 alin 2 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului.
În dovedirea susţinerilor, petenta a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială,
anexând plângerii următoarele înscrisuri: proces-verbal nr. ... ( fila nr. 16), proces-verbal ... (
filele nr. 17-20), registrul de casă ( fila nr. 21).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr.
80/2013.
În data de 07.09.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia
netimbrării plângerii contravenţionale, iar pe fond a solicitat respingerii plângerii ca
neîntemeiate.
Intimata a precizat că au fost încălcate dispoziţiile art. 10 lit. c) şi d) din OUG nr.
28/1999, societatea fiind sancţionată conform art. 11 lit. e) pct. ii) din acelaşi act normativ.
Intimata a arătat că în urma controlului şi a informaţiilor furnizate de angajaţii
societăţii, s-a reţinut că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 42 de lei, iar pentru
suma de 50 de lei nu s-au întocmit documente justificative, suma fiind introdusă la începutul
programului pentru acordarea restului către clienţi.
Intimata a precizat că angajata petentei nu a prezentat alte documente şi susţinerile
acesteia au fost menţionate în nota explicativă.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
278
Cu privire la înlocuirea sancţiunilor aplicate cu sancţiunea avertismentului, intimata a
arătat că faptele comise de petentă sunt incluse în situaţia de excepţie în care nu poate fi
aplicată sancţiunea avertismentului.
Cu privire la aspectele de legalitate, intimata a precizat că au fost respectate toate
dispoziţiile legale, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate absolută, conform art. 17 din OG
nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicie, intimata a arătat că cele două fapte reţinute în sarcina petentei
sunt reale, clare, iar angajaţii societăţii au recunoscut faptele săvârşite, nefiind incidentă vreo
cauză care să înlăture răspunderea contravenţională.
Totodată, intimata a precizat că în aplicarea sancţiunilor a fost respectat principiul
proporţionalităţii, faptele comise având un ridicat grad de pericol social, aflându-se în
imediata vecinătate a infracţiunilor de evaziune fiscală, cu consecinţe asupra diminuării
impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat.
Intimata a precizat că unul dintre cele mai dese fenomene îl reprezintă nefiscalizarea
sumelor încasate, astfel încât susţinerile petentei cu privire la gradul de pericol scăzut al
faptelor nu pot fi reţinute.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 din C.pr. civ., OUG nr. 28/1999 şi OG
nr. 2/2001.
În dovedirea susţinerilor, intimata a solicitat proba cu înscrisuri şi a anexat următoarele
înscrisuri: procese-verbale ( filele nr. 47-51), notă explicativă ( fila nr. 52), registru de casă (
fila nr. 53).
În data de 07.10.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat
respingerea excepţiei netimbrării, arătând că la dosar există dovada achitării taxei de timbru.
Petenta a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului
întâmpinării, arătând că organul emitent al proceselor-verbale contestate este Direcţia
Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, acesta fiind o entitate care poate sta în judecată.
Petenta a precizat în motivarea excepţiei invocate că întâmpinarea a fost depusă de
ANAF , semnatarul acesteia fiind directorul ANAF, fără a se menţiona dacă se intenţionează
acţionarea în numele Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală Bucureşti.
Pe fond, petenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată şi a arătat că
prin derogarea de la art. 7 alin 3 din OG nr. 2/2001 cuprinsă în OUG nr. 28/1999 se încalcă
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
279
principiul ierarhiei actelor normative, un act juridic cu forţă inferioară duce la inaplicarea unei
norme juridice superioare.
Petenta a mai precizat că susţinerile intimatei în sensul că faptele au caracter repetitiv
nu corespund adevărului, nefiind dovedite, iar în susţinere au fost reluate argumentele expuse
în cuprinsul plângerii contravenţionale.
La termenul de judecată din data de 13.11.2015 instanţa a respins excepţiile invocate
de părţi, motivarea fiind redată în cuprinsul încheierii.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile aflate
la dosar, iar petentei i-a fost încuviinţată şi proba testimonială, fiind dispusă audierea
martorilor M.M. şi C.G..
La termenul de judecată din data de ...2015 a fost audiată martora M.M., declaraţia
acesteia fiind consemnată şi ataşată dosarului cauzei ( fila nr. 91), iar la termenul de judecată
din data de 08.01.2016 a fost audiată martora C.G., declaraţia acesteia fiind consemnată şi
ataşată dosarului cauzei ( fila nr. 99).
Părţile nu au depus note sau concluzii scrise.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele aspecte în fapt şi în drept:
În fapt, instanţa reţine că în data de ...2015 a fost efectuat un control inopinat la sediul
societăţii situat în Bucureşti, strada …, sector 2 în vederea verificării modului în care sunt
respectate dispoziţiile OUG nr. 28/1999.
Din procesul-verbal nr. ... ( filele nr. 17-20) în care sunt consemnate rezultatele
controlului reiese faptul că în data efectuării controlului au fost emise 46 de bonuri fiscale,
totalul încasărilor aferente zilei de 17.07.2015 fiind de 1325 de lei.
Totodată, din cuprinsul aceluiaşi proces-verbal rezultă că din compararea monetarului
faptic cu raportul „X” emis de ANAF a rezultat în plus suma de 92 de lei. Cu privire la
această sumă, din coroborarea procesului-verbal de redare a rezultatelor controlului cu nota
explicativă dată de M.M. ( fila nr. 52) instanţa reţine că suma de 42 de lei reprezintă încasări
aferente zilei de 17.07.2015 pentru care nu s-a emis bon fiscal, iar suma de 50 de lei
reprezintă sumă introdusă la începutul programului de lucru în scopul utilizării pentru a fi
acordat rest clienţilor, sumă pentru care nu au fost întocmite documente justificative.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
280
Instanţa reţine, de asemenea, că în urma controlului, a fost întocmit procesul-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. ... ( fila nr. 16) prin care petenta a
fost sancţionată pentru fiecare dintre contravenţiile reţinute în sarcina sa cu amendă în
cuantum de 3 500 de lei. Astfel, în sarcina petentei s-a reţinut faptul că nu a emis bon fiscal
pentru suma de 42 de lei, faptă incriminată de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999 şi că nu au
fost întocmite documente justificative pentru suma de 50 de lei, faptă incriminată de art. 10
lit. d) din OUG nr. 28/1999.
În drept, sub aspectul legalităţii, analizând din oficiu procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. ..., instanţa reţine că acesta este încheiat cu
respectarea dispoziţiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind cuprinse toate menţiunile prevăzute
sub sancţiunea absolută. Astfel, în cuprinsul procesului-verbal au fost inserate datele
corespunzătoare cu privire la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea
şi sediul contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia, semnătura agentului
constatator.
Sub aspectul temeiniciei faptelor reţinute în sarcina petentei, instanţa reţine că potrivit
art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999, constituie contravenţie fapta de a nu emite bon fiscal
pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate.
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost reţinut în
sarcina petentei că pentru suma de 42 de lei rezultată în urma încasărilor nu a fost emis bon
fiscal. Fapta reţinută în cuprinsul procesului verbal a fost asumată de petentă, prin plângerea
formulată petenta a menţionat că din omisiunea angajatorilor această sumă a fost introdusă în
casa de marcat fără a fi emis bon fiscal.
În ceea ce priveşte aspectele care rezultă din declaraţia martorei M.M., secretara în
sarcina căreia există atribuţia de a emite bon fiscal pentru sumele încasate, în sensul că suma
de 42 de lei a fost lăsată de o clientă în lipsa sa, iar când aceasta s-a întors nu a mai putut
opera emiterea bonului fiscal, agenţii de control oprind orice activitate, instanţa menţionează
că aceste aspecte nu sunt de natură a înlătura caracterul contravenţional al faptei. Astfel,
conform art. 11 din OG nr. 2/2001 caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul
legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice şi psihice, cazului fortuit,
iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, iar situaţia
învederată de martoră nu corespunde nici uneia dintre cauzele menţionate de lege.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
281
De asemenea, cu privire la veridicitatea celor expuse de martora M. ( fila nr. 91)
instanţa reţine că situaţia învederată aceasta în care este expusă coincidenţa temporală dintre
întoarcerea acesteia la casa de marcat şi sosirea agenţilor de control este diferită de cea
menţionată de petentă în plângerea formulată, dar şi de situaţia care reiese din explicaţiile
martorei date imediat după efectuarea controlului, iar existenţa unei stări emoţionale care să o
împiedice pe martoră să explice organelor de control situaţia reală nu este credibilă. Totodată,
instanţa reţine că suma de 42 de lei a fost găsită în sertar, alături de celelalte sume care au
rezultat din încasări, astfel încât nu se poate reţine că sosirea agenţilor de control a împiedicat
marcarea sumei, din moment ce existase timp pentru ca suma lăsată de client pe masă să fie
plasată în sertar.
În consecinţă, instanţa reţine că prin fapta de a nu emite bon fiscal pentru suma de 42
de lei încasată în urma prestării serviciilor către clienţi, a fost încălcată obligaţia prevăzută cu
titlu general în cuprinsul art. 1 din OUG nr. 28/1999, respectiv aceea de a folosi aparatul de
marcat electronic fiscal atunci când sunt încasate contravalori ale bunurilor livrate sau ale
serviciilor prestate, încălcare care constituie contravenţie.
În legătură cu cea de-a doua faptă reţinută în sarcina petentei, instanţa reţine că potrivit
art. 4 alin 12 lit. h) din OUG nr. 28/1999 operatorii economici, utilizatori ai aparatelor de
marcat electronice fiscale, sunt obligaţi să întocmească documente justificative pentru sumele
introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele
pentru care s-au emis bonuri fiscale sau au fost înscrise în registrul special.
Astfel, operatorii economici au obligaţia de a întocmi documente justificative pentru
sumele care nu provin din încasări cu arătarea provenienţei şi a destinaţiei acestora, fapta de a
nu întocmi documente justificative constituind conform art. 10 lit. d) din OUG nr. 28/1999
contravenţie.
În cauză, instanţa reţine că părţile nu contestă faptul că suma de 50 de lei nu provine
din încasările aferentele datei de 17.07.2015, divergenţa existând cu privire la existenţa unor
documente justificative.
În acest sens, instanţa reţine că în cuprinsul procesului-verbal contestat s-a reţinut că
pentru suma de 50 de lei nu au fost întocmite documente justificative, în sensul emiterii unui
bon nefiscal sau a unei dispoziţii. Instanţa reţine, în urma analizei dispoziţiilor legale care
reglementează obligaţia operatorilor economici de a întocmi documente justificative, că aceste
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
282
documente nu se rezumă la cele două documente menţionate de agentul constatator în
cuprinsul procesului-verbal, legea nedefinind noţiunea de document justificativ. Astfel, pentru
sumele care nu provin din încasări şi se află în unitatea agentului economic pot fi întocmite
orice tip de documente pe baza cărora să poată fi reţinută provenienţa sumelor şi destinaţia
lor, în mod contrar acele sume vor fi calificate sume nejustificate.
În cauză, petenta a susţinut că pentru suma de 50 de lei s-au întocmit documente
justificative, această sumă figurând în registrul de casă. Analizând înscrisul depus la dosar de
petentă ( fila nr. 93 ) denumit „registru de casă”, întocmit în data de 17.07.2015, instanţa
reţine că figurează o sumă de 50 de lei, fără a fi menţionată, însă provenienţa şi destinaţia
acesteia. Astfel, cu privire la suma de 50 de lei, petenta avea obligaţia de a menţiona că
această sumă rezultă din încasările zilei anterioare şi este introdusă pentru acordarea restului
clienţilor, aspectele pe care le-a susţinut şi în faţa agenţilor de control şi în faţa instanţei de
judecată.
De asemenea, instanţa reţine că petenta a mai depus la dosar alte documente denumite
„registru de casă„ întocmite în zile anterioare, respectiv în datele de 15.07.2015 şi 16.07.2015
( filele nr. 92,94), în care figurează o sumă în cuantum de 50 de lei, cu scopul de a arăta faptul
că în mod regulat este introdusă în unitate o sumă în cuantum de 50 de lei utilizată în aceleaşi
scopuri. Documentele depuse la dosar nu sunt suficiente pentru a înlătura caracterul
contravenţional al faptei reţinute în sarcina petentei, în lipsa unui document întocmit în data
de 17.07.2015, dată la care suma a fost introdusă în unitate, care să prevadă clar o justificare a
sumei de 50 de lei, îndeplinirea obligaţiei legale prevăzută în sarcina petentei nu poate fi
reţinută.
Mai mult, instanţa reţine faptul că prin nota explicativă dată de M.M., angajata
petentei, nu s-a făcut referire la acest registru de casă şi la menţionarea sumei de 50 de lei în
cuprinsul lui, fiind prezentat doar un registru de casă din data de 16.07.2015, anexat la dosar
de intimată. Or, deşi în faţa instanţei s-a susţinut de către petentă şi de martora M. un aspect
contrar, în sensul că exista un document justificativ, în nota explicativă a cărei valoare
probatorie este menţinută de instanţă, s-a afirmat că nu s-au întocmit documente justificative.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa apreciază că aspectele învederate petentă şi susţinute de
martora C., în sensul că au fost invocate aceste documente, dar organele de control au ignorat
existenţa lor nu pot fi reţinute. Astfel, instanţa reţine că martora C., care a semnat procesul-
verbal, a menţionat la data constatării faptei că nu are obiecţiuni de efectuat, aspect consemnat
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
283
în procesul-verbal. Or, instanţa precizează că în condiţiile în care se cunoştea existenţa
registrului de casă şi consemnarea acestei sume în cuprinsul lui, martora C., care a semnat
procesul-verbal, trebuia să facă aceste obiecţiuni, cu atât mai mult cu cât a susţinut că a
prezentat organelor de control acel registru. Susţinerile acesteia în sensul că nu i s-a explicat
conţinutul faptelor pentru care a fost întocmit procesul-verbal nu pot fi reţinute, aceasta având
obligaţia de a nu semna procesul-verbal fără a cunoaşte conţinutul acestuia, cu atât mai mult
cu cât din punct de vedere legal nu reprezenta societatea petentă, fiind doar o angajată.
În consecinţă, instanţa reţine că în mod corect organele de control au reţinut că pentru
suma de 50 de lei nu au fost întocmite documente justificative, omisiune care constituie
contravenţie conform dispoziţiilor legale menţionate.
Sub aspectul individualizării sancţiunilor aplicate petentei, instanţa reţine că potrivit
art. 11 alin 1 lit. e) pct. i) din OUG nr. 28/1999, faptele prevăzute la art. 10 lit. c) şi d) se
sancţionează cu avertisment în condiţiile în care suma nejustificată care rezultă din săvârşirea
contravenţiei este de până la 300 de lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% din totalul încasărilor
înregistrate cu aparatul de marcat electronic fiscal sau cu amendă în cuantum de 3 500 de lei,
în cazul în care suma nejustificată este în cuantum de până la 300 de lei inclusiv, dar
reprezintă mai mult de 3% din totalul încasărilor înregistrate cu aparatul de marcat electronic
fiscal.
Astfel, prin dispoziţiile legale s-a realizat o individualizare a sancţiunilor prin
stabilirea unor praguri care denotă o gravitate a faptelor incriminate drept contravenţii,
depăşirea cu 3% a totalului încasărilor, indiferent de cuantumul care a determinat înregistrarea
depăşirii pragului legal atrăgând aplicarea unei amenzi în cuantum fix de 3500 de lei.
Raţiunea unei astfel de reglementări rezidă din frecvenţa cu care sunt înregistrate acest tip de
fapte şi din importanţa lor în relaţia dintre operatorii economici şi stat, prin incriminarea
acestor fapte protejându-se valori sociale importante, iar scopul politicii de sancţionare este
acela de a combate eficient fenomenul evaziunii fiscale.
În cauză, petentei i-a fost aplicată sancţiunea amenzii în cuantum de 3500 de lei pentru
fiecare faptă reţinută în sarcina sa, apreciindu-se în mod corect că sumele nejustificate, suma
de 42 de lei, respectiv suma de 50 de lei, depăşesc pragul de 3% din încasările din data de
17.07.2015 care au fost în cuantum de 1325 de lei.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
284
În ceea ce priveşte reindividualizarea sancţiunilor aplicate petentei şi înlocuirea
acestora cu sancţiunea avertismentului, instanţa reţine că potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001
sancţiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, acesta
putându-se aplica chiar în condiţiile în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a
contravenţiei nu prevede această sancţiune.
Instanţa reţine de asemenea, că atât în procesul de aplicare a sancţiunii
contravenţionale de către organul constatator, cât şi în procesul de reindividualizare a
sancţiunii aplicate de către instanţa de judecată, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 21 alin
3 din OG nr. 2/2001 care completează actele normative care incriminează faptele analizate şi
stabilesc sancţiunile aplicabile, dar şi dispoziţiile speciale din respectivele acte normative.
Astfel, din cuprinsul art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001 reiese faptul că sancţiunea nu poate fi
aplicată decât în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul
de pericol al faptei, împrejurările cauzei urmând a fi avute în vedere.
Cu titlu preliminar, instanţa reţine că faptele săvârşite de petentă înregistrează o
gravitate ridicată, consecinţa acestor fapte fiind aceea de sustragere de la respectarea normelor
fiscale şi producerea unui prejudiciu statului, indiferent de cuantumul prejudiciului faptele
rămânând de o gravitate accentuată.
În ceea ce priveşte posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului, instanţa reţine că
într-adevăr această sancţiune poate fi aplicată chiar dacă actul normativ nu o prevede expres,
însă o reindividualizare nu poate avea loc în condiţiile în care actul normativ special interzice
aplicarea sancţiunii avertismentului. Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că potrivit art. 12
alin 5 din OUG nr. 28/1999, în privinţa contravenţiilor reţinute în sarcina petentei există o
derogare de la art. 7 alin 3 din OG nr. 2/2001, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul
nefiind permisă. Astfel, instanţa apreciază că aceste dispoziţii sunt stipulate în considerarea
caracterului faptelor incriminate prin OUG nr. 28/1999, prin regimul sancţionator reglementat
realizându-se o ierarhizare a faptelor de natura celor reţinute în sarcina petentei, dispoziţiile
legale menţionate impunându-se atât organului constatator, cât şi instanţei de judecată.
În considerarea dispoziţiilor legale, instanţa precizează că o reindividualizare a
sancţiunilor aplicate petentei, în sensul înlocuirii acestora cu avertisment ar contraveni
dispoziţiilor legale, or procesul de reindividualizare poate avea loc doar în limitele legii,
instanţei de judecată nefiindu-i permisă o ignorare a acesteia.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
285
În sensul celor exprimate anterior, instanţa nu va reţine aspectele invocate de petentă
în sensul că prin înlăturarea posibilităţii de aplicare a avertismentului faptelor reţinute în
sarcina petentei prevăzută de OUG nr. 28/1999 se încalcă principiul ierarhizării actelor
normative, încălcându-se o dispoziţie dintr-un act normativ cu forţă juridică superioară.
În primul rând, instanţa reţine că cele două dispoziţii nu sunt contradictorii, prin OG
nr. 2/2001 reglementându-se regimul general al faptelor de natură contravenţională, rolul
acestui act normativ fiind acela de a completa actele normative speciale care reglementează în
concret fapte contravenţionale, în măsura în care nu cuprinde dispoziţii contradictorii.
În al doilea rând, prin reglementarea din cuprinsul art. 7 alin 3 din OG nr. 2/2001 nu
este interzis ca prin acte normative speciale să fie instituit un regim sancţionator specific
faptelor prin care se încalcă în concret valori sociale protejate prin respectivul act normativ,
iar reglementarea din cuprinsul art. 12 alin 5 din OUG nr. 28/1999 nu contravine drepturilor şi
libertăţilor persoanelor care intră sub incidenţa acestor dispoziţii legale. Astfel, drepturile şi
obligaţiile persoanelor nu au caracter absolut, iar statul, prin incriminarea unor fapte ilicite şi
stabilirea cu rigoare a unui regim sancţionator foloseşte marja de apreciere de care poate
beneficia în sensul stabilirii unui cadru legislativ corespunzător valorilor sociale protejate.
În reglementarea cuprinsă în OUG nr. 28/1999 se are în vedere gradul de pericol social
al faptelor de natura celor reţinute în sarcina petentei, legiuitorul stabilind condiţiile în care
contravenientul poate beneficia de aplicarea unei sancţiuni uşoare precum cea a
avertismentului şi condiţiile în care o astfel de sancţiune nu poate fi aplicată. Astfel, prin
regimul sancţionator stabilit este relevat un pericol social ridicat al faptelor, or
reindividualizarea unei sancţiuni în virtutea aprecierii unui pericol social concret redus nu
poate fi efectuată decât în limitele permise de actul normativ.
În consecinţă, faţă de cele expuse, instanţa consideră că aspectele invocate de petentă
de natură a releva un pericol social redus al faptei nu au relevanţă în procesul de
reindividualizare.
În ceea ce priveşte solicitarea petentei de a fi realizată o reindividualizare a sancţiunii
aplicate în considerarea dispoziţiilor art. 1 alin 2 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, cu înlăturarea dispoziţiilor interne care contravin normei
europene, instanţa menţionează că prin art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului este protejat dreptul de proprietate, articolul 1 cuprinzând
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
286
trei norme distincte a căror aplicabilitate este incidentă în funcţie de situaţia concretă dedusă
judecăţii şi de ingerinţele contestate.
Astfel, prin alineatul 2 al articolului 1 din Protocolul nr. 1 sunt reglementate ipoteza
privării unui titular, prin acţiunile organelor statului, de dreptul său de proprietate şi condiţiile
în care o astfel de privare poate opera. Pentru a se aprecia în sensul aplicabilităţii normei
europene invocate, în scopul efectuării unei analize din această perspectivă, este necesar ca
situaţia concretă dedusă judecăţii să poată fi încadrată în sfera de aplicare a normei.
Instanţa apreciază că în cauză nu este aplicabil art. 1 Protocolul 1 , prin dispoziţiile
normei europene protejându-se valori patrimoniale determinate sau interese economice
determinate, iar existenţa unei sfere largi de aplicabilitate a dispoziţiilor menţionate, nu
conduce la concluzia că prin aceste dispoziţii se protejează patrimoniul în general. Astfel,
petenta susţine că prin aplicarea unor amenzi în cuantum ridicat este afectat dreptul de
proprietate, or prin aplicarea oricărei amenzi contravenţionale este diminuat patrimoniul
persoanei, aceste aspecte neatrăgând de plano aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1.
În sensul neaplicării art. 1 alin 2 din Protocolul nr. 1 instanţa menţionează şi natura
raportului juridic dedus judecăţii, dar şi caracterul amenzii aplicate, respectiv unul represiv şi
preventiv, prin aplicarea unei amenzi contravenţionale realizându-se sancţionarea persoanelor
pentru fapte care intră în sfera ilicitului contravenţional, iar raportarea dispoziţiilor art. 1 din
Protocolul nr. 1 la măsura amenzii aplicată pentru sancţionarea unor contravenţii nu este
întemeiată.
În considerarea tuturor aspectelor menţionate, instanţa apreciază că plângerea
contravenţională nu este întemeiată , urmând a fi respinsă.
9. Comercializarea de produse fără autorizaţie. Noţiunea de produse alimentare.
Criterii de individualizare a sancţiunii contravenţionale aplicate. Proporţionalitate.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, instanţa apreciază că susţinerile
petentei, în sensul că nu este o unitate supusă înregistrării sanitar veterinare pentru că nu
produce şi serveşte preparate culinare, ci doar băuturi alcoolice şi nonalcoolice nu este
întemeiată. Astfel, pentru lămurirea noţiunii de aliment, aspect asupra căruia părţile sunt în
dezacord, instanţa precizează dispoziţiile art. 1 lit. j) din HG nr. 984/2005, conform cărora
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
287
aliment sau produs alimentar reprezintă orice produs sau substanţă, indiferent dacă este
procesată integral, parţial ori neprocesată, destinată consumului uman ori preconizată a fi
destinată consumului uman.
În consecinţă, băuturile, fie alcoolice, fie nonalcoolice sunt incluse în produse
alimentare, astfel încât, petenta face parte din unităţile enumerate în cap. II, pct. 1 lit. a) din
Anexa 1 cuprinsă în norma sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind
procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată prin
Ordinul nr. 111/2008.
Totodată, instanţa reţine că există şi alte dispoziţii relevante cu privire la obligaţia
petentei, respectiv dispoziţiile cuprinse în Anexa nr. 9 din Norma aprobată prin Ordinul
111/2008 care indică activităţile supuse înregistrării şi controlului pentru siguranţa
alimentelor.
Conform dispoziţiilor art. 24 din Norma aprobată prin Ordinul nr. 111/2008,
activităţile din unităţile prevăzute în anexa nr. 1 sunt supuse controlului sanitar veterinar şi
pentru siguranţa alimentelor, direcţiile sanitar veterinare putând dispune sancţionarea
contravenţională şi alte măsuri expres reglementate.
Susţinerile petentei conform cărora funcţionează pe baza declaraţiei pe proprie
răspundere depuse la Registrul Comerţului, fără a fi necesare alte formalităţi nu sunt
relevante sub aspectul calităţii de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa. Astfel,
cele două aspecte sunt chestiuni diferite, formalităţile necesar a fi îndeplinite pentru
obţinerea înscrierii la Registrul Comerţului nu înlătură obligaţiile care incumbă petentei în
baza altor prevederi legale, obligaţii subsecvente celei de înscriere la Registrul Comerţului.
Sentinţa civilă nr. 4320/04.04.2016, definitivă
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de ...2015, petenta SC K.L.
SRL a contestat în contradictoriu cu intimata Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor Bucureşti procesul-verbal seria MB nr. …din data de ...2015 şi a solicitat
anularea acestuia şi a măsurilor dispuse.
În motivare, petenta a arătat că în data de ...2015 o echipă din cadrul Direcţiei Sanitare
Veterinare şi Pentru Siguranţei Alimentelor Bucureşti s-a deplasat la … şi le-a solicitat să se
prezinte pentru finalizarea controlului la sediul acesteia.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
288
Petenta a arătat că în data de ….2015 s-a prezentat la sediul intimatei şi a aceasta
reţinut în nota de inspecţie că societatea nu deţine documente de înregistrare sanitară
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor pentru unităţile de vânzare cu amănuntul pe profilul
restaurant ( bar).
De asemenea, petenta a arătat că a fost aplicată sancţiunea amenzii în cuantum de
10000 de lei şi s-a dispus interzicerea activităţii pentru profilul restaurant ( bar).
Petenta a arătat că apreciază ca nelegale măsurile dispuse de intimată pentru că
societatea îşi desfăşoară activitatea conform codului CAEN 5630 – baruri şi alte activităţi se
servire a băuturilor şi funcţionează pe baza declaraţiei pe proprie răspundere depusă la
registrul Comerţului.
Petenta a mai arătat că nu se încadrează printre categoriile de unităţi care sunt obligate
să obţină documentul de înregistrare sanitar veterinară, astfel cum acestea sunt menţionate în
cuprinsul cap II, pct. 1 lit. a din Ordinul nr. 11/ 16.12.2008, pentru că nu comercializează, nu
prepară şi nu serveşte alimente, desfăşurând activităţi specifice cluburilor prin comercializarea
către clienţi a băuturilor alcoolice şi răcoritoare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 14 şi art. 15, 16 şi 31 din Og nr. 2/2001 şi
Ordinul nr. 111/2008.
În dovedirea susţinerilor,a fost solicitată proba cu înscrisuri şi au fost anexate
următoarele: proces-verbal seria MB nr. .. ( fila nr. 6, 24-25), notă inspecţie ( fila nr. 7, 22-
23), certificat constatator ( filele nr. 34-38).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr.
80/2013.
În data de 11.01.2016, petenta a depus cerere precizatoare prin care a precizat că
indică noi motive în susţinerea nelegalităţii şi temeiniciei procesului-verbal seria MB nr. 2926
şi a notei de inspecţie nr. 007284/25.11.2015.
În motivare, petenta a arătat că i-a fost comunicată ordonanţa nr. 54/25.11.2015 prin
care a fost interzisă desfăşurarea activităţii, măsură care a ost luată pentru că s-a constatat că
societatea nu deţine documente de înregistrare sanitară şi pentru siguranţa alimentelor.
Petenta a reiterat argumentele pentru care apreciază că desfăşoară activităţi faţă de
care nu este necesară obţinerea acestui document şi a arătat că legiuitorul, prin prevederile
Ordinului nr. 111/2008 a făcut distincţie între unităţile care comercializează preparate culinare
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
289
sau alte produse similare care trebuie să deţină documente de autorizaţie de la Direcţia
Sanitară Veterinară şi unităţile care comercializează doar băuturi alcoolice şi răcoritoare.
Petenta a mai precizat că, solicită, în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că toate
unităţile care funcţionează sub denumirea de bar, trebuie să deţină autorizaţie de la intimată,
înlocuirea amnezii aplicate cu avertisment.
Petenta a arătat că a depus deja la intimată documentaţia necesară pentru a obţine un
punct de vedere cu privire la obligaţia deţinerii unei astfel de autorizaţii.
În drept, au fost invocate disp. art. 204 C.pr. civ., art. 5 alin 5 din OG nr. 2/2001,
Ordinul 139/2004 şi Ordinul 111/16.12.2008.
A fost anexată ordonanţa nr. 54 ( fila nr. 54).
În data de 26.01.2016, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea
plângerii formulate de petentă, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a menţionat că a fost încheiat procesul-verbal seria MB nr. …
pentru comercializarea directă către consumatorul final a produselor alimentare în spaţii
necorespunzătoare sau neaprobate sanitar veterinar şi fără respectarea condiţiilor de igienă.
Intimata a precizat că toată situaţia constatată a fost reţinută în cuprinsul notei de
constatare ataşată dosarului cauzei.
Intimata a arătat că potrivit Ordinului nr. 111/2008, agenţii economici au obligaţia ca
după obţinerea certificatului de la Oficiul Registrului Comerţului, agenţii au obligaţia, în
funcţie de activităţile desfăşurate şi înregistrate, de a obţine şi aprobările sau autorizaţiile din
domeniul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.
Intimata a menţionat că petenta avea obligaţia de a obţine autorizaţie pentru că
desfăşoară activitate specifică barurilor, iar conform cap 2 pct. 1 lit. a din Ordinul nr.
111/2008 şi a Regulamentului CE nr. 178/2002, printre unităţile care au obligaţia înregistrării
la Direcţia Sanitar Veterinar sunt incluse şi barurile, iar printre produsele alimentar sunt
incluse şi băuturile.
Intimata a mai precizat că individualizarea a fost corect realizată faţă de împrejurările
cauzei, având în vedere pericolul social al faptei şi atitudinea petentei care a început să
desfăşoare activitatea din data de 26.06.2014, iar până în data de 25.11.2015 nu a depus
documentele necesare pentru a obţine înregistrarea sanitar veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
290
Intimata a mai arătat că procesul-verbal este temeinic întocmit, în privinţa acestuia
operând prezumţia de legalitate şi temeinicie, iar aspectele constatate de agentul constatator
sunt valabile în măsura în acre nu se face dovada contrară de către contravenient.
În drept, au fost invocate dispoziţiile C.pr. civ., OG nr. 2/2001, HG 984/2005, OG nr.
42/2004.
În dovedirea susţinerilor a fost solicitată proba cu înscrisuri şi au fost anexate
următoarele: adresă de la Oficiul Registrului Comerţului ( fila nr. 60), adresă de la MAI
Direcţia Generală de poliţie a municipiului Bucureşti ( fila nr. 61).
În data de 15.02.2016 petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat
respingerea apărărilor intimatei.
În motivare, s-a arătat că odată ce s-a formulat plângere contravenţională este
contestată prezumţia de legalitate de care se bucură procesul-verbal, iar petenta nu este ţinută
să facă dovada existenţei unei situaţii contrare celei reţinute în procesul-verbal, urmând ca
instanţa de judecată să administreze toate probele care se impun pentru aflarea adevărului.
Petenta a mai precizat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 6 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, iar agentul constatator trebuie să facă dovada veridicităţii
aspectelor reţinute în cuprinsul procesului-verbal.
Petenta a criticat procesul-verbal sub aspectul legalităţii, arătând că lipseşte numărul
de înmatriculare, element obligatoriu, conform OG nr. 2/2001, procesul-verbal fiind anulabil
pentru acest motiv.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a arătat că de la data înfiinţării societăţii, intimata nu
a făcut niciun control pentru a constata nereguli, iar instituţiile statului au obligaţia de a
verifica îndeplinirea condiţiilor de funcţionare ale agenţilor economici şi de a sprijini,
îndruma şi oferi asistenţă de specialitate agenţilor economici.
Petenta a arătat că acest control este primul efectuat, iar sancţiunea aplicată este lipsită
de proporţionalitate faţă de faptul că societatea îndeplineşte toate condiţiile de funcţionare din
punct de vedere sanitar-veterinar.
Petenta a reiterat solicitările de a fi anulat procesul-verbal, iar în subsidiar, de a fi
înlocuită sancţiunea amenzii cu cea a avertismentului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 201 din C.pr. civ.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
291
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de ...2016, instanţa a
încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este
admisibilă, concludentă şi utilă.
Părţile nu au depus note sau concluzii scrise.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele aspecte în fapt şi în drept:
În fapt, instanţa reţine că prin procesul-verbal seria MB nr. … din data de … ( fila nr.
39-40, transcriere filele nr. 79-80) petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în
cuantum de 10.000 de lei.
În sarcina acesteia a fost reţinută săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 4 lit. a) pct.
2 din HG nr. 984/2005, constând în aceea că a comercializat direct către consumatorul final
produse alimentare în spaţii necorespunzătoare sau neaprobate sanitar veterinar şi fără
respectarea condiţiilor de igienă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
În cuprinsul procesului-verbal, agentul constatator a făcut trimitere la nota de inspecţie
nr. 007284/25.11.2015 ( fila nr. 41-42, transcris fila nr. 80-81) în care a fost reţinut faptul că
în data de 24.11.2015 au fost inspectate spaţiile aferente profilului bar aparţinând petentei şi s-
a constatat că aceasta nu deţine document de înregistrare sanitar veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor.
În nota de inspecţie s-a reţinut, de asemenea, că petenta serveşte băuturi alcoolice,
răcoritoare, cafea, provenind de la unităţi autorizate sanitar veterinar şi s-a propus interzicerea
activităţii.
În drept, analizând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta
respectă toate condiţiile de formă impuse sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile art.
17 din OG nr. 2/2001.
Astfel, în cuprinsul procesului-verbal figurează numele, prenumele și calitatea
agentului constatator, denumirea şi sediul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii
acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la critica petentei conform căreia procesul-verbal este anulabil pentru lipsa
indicării numărului de înmatriculare la Registrul Comerţului, instanţa consideră că aceste
susțineri nu sunt întemeiate și nu sunt de natură a conduce la anularea procesului-verbal.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
292
Relativ la sancţiunea nulităţii, instanţa precizează că potrivit Deciziei nr. XXII din data
de 19.03.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în urma promovării unui
recurs în interesul legii, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna
nulitatea actului întocmit de agentul constatator, nulitate necondiţionată de o vătămare, sunt
strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, urmând ca în
toate celelalte cazuri, nulitatea procesului-verbal să nu poate fi pronunţată decât dacă s-a
pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestui act.
Or, față de aspectele menționate anterior, instanţa apreciază că viciul invocat de
petentă nu atrage automat sancţiunea nulităţii, iar existenţa unei vătămări care să nu poată fi
înlăturată decât în urma anularii procesului-verbal nu a fost dovedită.
Astfel, instanța reține că scopul pentru care se cere ca în procesul-verbal să fie
menţionat numărul de înregistrare din Registrul Comerţului şi alte coordonate este acela de a
fi realizată identificarea persoanei contraveniente, iar în procesul-verbal verbal este realizată o
identificare corectă prim menţionarea codului unic de înregistrare, coordonat care
particularizează persoana juridică, acesta fiind acelaşi cu cel existent în extrasul ONRC depus
la dosar.
Prin urmare, instanţa consideră că nu există o vătămare care să atragă nulitatea
procesului-verbal contestat din prisma criticilor petentei referitoare la lipsa indicării
numărului de înregistrare în Registrul Comerţului.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine cu titlu preliminar faptul că în aprecierea
temeiniciei aspectelor cuprinse în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
vor fi avute în vedere cele două prezumţii care operează în materie contravenţională, respectiv
prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal supus analizei şi prezumţia de
nevinovăţie a persoanei sancţionate.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, forţa probantă a
proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa
importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul
echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza
Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Pe parcursul procedurii contravenţionale, persoana sancţionată are dreptul la un proces
echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi
să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
293
nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este
de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu
rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de
îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza
Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de
inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Astfel, instanţa reţine că prezumţia de legalitate şi temeiniciei a procesului-verbal nu
contravine prezumţiei de nevinovăţie a petentului, respectarea prezumţiei de nevinovăţie
presupunând ca instanţa de judecată să nu pornească în analiza plângerii contravenţionale de
la ideea existenţei unei valori absolute a procesului-verbal şi să fie astfel împiedicată dovada
contrară a aspectelor reţinute de agentul constatator.
În consecinţă, susţinerea petentei conform căreia sarcina probei incumbă exclusiv
intimatei nu poate fi reţinută, petenta fiind ţinută, în măsura în care invocă aspecte noi prin
care contestă temeinicia situaţiei reţinute în cuprinsul procesului-verbal, să facă dovada
acestora.
În cauză, petenta a contestat procesul-verbal arătând că nu este subiect activ al
contravenţiei reţinute în sarcina sa, pentru că nu avea obligaţia legală de obţine autorizarea
sanitar veterinară pentru desfăşurarea activităţii. Astfel, instanţa reţine că petenta nu a
contestat existenţei faptei, respectiv faptul că nu a deţinut, la data controlului, documentele
solicitate de agentul contestator, respectiv document de înregistrare sanitară veterinară şi
pentru siguranţa alimentelor, ci doar calificarea acestei fapte în contravenţie prin raportare la
specificul activităţii desfăşurate.
Faţă de aspectele invocate de petentă, instanţa reţine că potrivit art. 4 lit. a) pct. 2 din
HG 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare
şi pentru siguranţa alimentelor, comercializarea directă către consumatorul final a produselor
alimentare şi a hranei pentru animale în spaţii necorespunzătoare sau neaprobate sanitar
veterinar şi fără respectarea condiţiilor de igienă conform prevederilor în vigoare constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2000 de lei la 10.000 de lei în cazul
persoanelor juridice.
În privinţa unităţilor care au obligaţia înregistrării, instanţa reţine că potrivit cap. II,
pct. 1 lit. a) din Anexa 1 cuprinsă în norma sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
294
privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată
prin Ordinul nr. 111/2008, sunt supuse înregistrării toate unităţile de alimentaţie publică şi
unităţile de comercializare a alimentelor menţionate în textul legal menţionat, prin care şi
barurile, precum şi orice alte unităţi în care se prepară şi se servesc alimente.
În cauză, astfel cum rezultă din menţiunile existente în certificatul de înregistrare,
petenta desfăşoară activităţi specifice unităţilor de baruri şi alte activităţi de servire a
băuturilor ( fila nr. 38) începând cu data de 26.06.2014.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, instanţa apreciază că susţinerile
petentei, în sensul că nu este o unitate supusă înregistrării sanitar veterinare pentru că nu
produce şi serveşte preparate culinare, ci doar băuturi alcoolice şi nonalcoolice nu este
întemeiată. Astfel, pentru lămurirea noţiunii de aliment, aspect asupra căruia părţile sunt în
dezacord, instanţa precizează dispoziţiile art. 1 lit. j) din HG nr. 984/2005, conform cărora
aliment sau produs alimentar reprezintă orice produs sau substanţă, indiferent dacă este
procesată integral, parţial ori neprocesată, destinată consumului uman ori preconizată a fi
destinată consumului uman.
În consecinţă, băuturile, fie alcoolice, fie nonalcoolice sunt incluse în produse
alimentare, astfel încât, petenta face parte din unităţile enumerate în cap. II, pct. 1 lit. a) din
Anexa 1 cuprinsă în norma sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind
procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată prin
Ordinul nr. 111/2008.
Totodată, instanţa reţine că există şi alte dispoziţii relevante cu privire la obligaţia
petentei, respectiv dispoziţiile cuprinse în Anexa nr. 9 din Norma aprobată prin Ordinul
111/2008 care indică activităţile supuse înregistrării şi controlului pentru siguranţa
alimentelor.
Conform dispoziţiilor art. 24 din Norma aprobată prin Ordinul nr. 111/2008,
activităţile din unităţile prevăzute în anexa nr. 1 sunt supuse controlului sanitar veterinar şi
pentru siguranţa alimentelor, direcţiile sanitar veterinare putând dispune sancţionarea
contravenţională şi alte măsuri expres reglementate.
Susţinerile petentei conform cărora funcţionează pe baza declaraţiei pe proprie
răspundere depuse la Registrul Comerţului, fără a fi necesare alte formalităţi nu sunt relevante
sub aspectul calităţii de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa. Astfel, cele două
aspecte sunt chestiuni diferite, formalităţile necesar a fi îndeplinite pentru obţinerea înscrierii
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
295
la Registrul Comerţului nu înlătură obligaţiile care incumbă petentei în baza altor prevederi
legale, obligaţii subsecvente celei de înscriere la Registrul Comerţului.
Faţă de aspectele redate, instanţa, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 apreciază că
procesul-verbal este legal şi temeinic sub aspectul constatării situaţiei de fapt şi al încadrării
juridice a faptei reţinute în sarcina petentei.
Cu privire la capătul subsidiar formulat de petentă prin care a solicitat înlocuirea
sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului sau reducerea amenzii, instanţa reţine că
potrivit art. 5 alin 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunea
stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, iar conform art. 21
alin 3 din OG nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ,
ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de
săvârşire a acesteia, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale
contravenientului.
Faţă de toate împrejurările constatate în cauză, instanţa reţine că sancţiunea aplicată de
agentul constatator este corect individualizată, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu
avertisment şi nici reducerea cuantumului amenzii.
Astfel, instanţa are în vedere faptul că, deşi petenta a solicitat înlocuirea sancţiunii
amenzii cu sancţiunea avertismentului sau reducerea amenzii, nu a arătat împrejurările
existente care să determine o reindividualizare a sancţiunii aplicate, iar necunoaşterea legii cu
privire la obligaţiile care îi revin faţă de activităţile desfăşurate ori aprecierea subiectivă că
fapta nu înregistrează un grad ridicat de pericol de social nu sunt aspecte care să fie favorabile
petentei.
Susţinerile petentei conform cărora fapta săvârşită nu denotă un pericol social ridicat
care să justifice aplicarea maximului amenzii, în condiţiile în care fapta semnifică doar
neobţinerea unui document, nu sunt întemeiate. Astfel, prin înregistrarea sanitar veterinară se
confirmă faptul că activitatea este desfăşurată în condiţii de siguranţă, iar populaţia nu va fi
afectată în urma consumului alimentelor comercializate de unitatea supusă înregistrării, or, în
lipsa acestei înregistrări care nu este eliberată automat şi nu reprezintă un simplu document,
petenta nu este îndreptăţită să susţină că localul în care funcţionează îndeplineşte toate
condiţiile pentru o funcţionare corespunzătoare.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
296
Totodată, invocarea de către petentă a unei lacune legislative nu este întemeiată,
reglementările legislative fiind clare în ceea ce priveşte obligaţia petentei de obţinere a
înregistrării sanitar veterinare, iar petenta avea obligaţia de a se informa corespunzător pentru
a funcţiona legal în momentul în care a decis desfăşurarea unei activităţi care poate afecta
publicul.
În defavoarea petentei este faptul că aceasta desfăşoară activitatea începând cu data de
26.06.2014, iar în prezent nu a probat faptul că a făcut demersuri pentru obţinerea înregistrării
până în data controlului. Faptul că ulterior aplicării amenzii, petenta a demarat o procedură
pentru a obţine informaţii referitoare la obligaţia obţinerii înregistrării sanitar veterinare nu au
relevanţă sub aspectul reindividualizării sancţiunii.
În ceea ce priveşte măsura interzicerii activităţii, dispusă prin ordonanţa nr. 54,
instanţa precizează că această măsură nu a fost dispusă prin procesul-verbal de contravenţie,
act supus controlului pe calea procedurii plângerii, reglementată de art. 31 din OG nr. 2/2001,
la care a recurs petenta, iar această măsură, având în vedere dispoziţiile legale care o
reglementează, nu funcţionează ca o sancţiune contravenţională complementară, astfel încât
excedează acestui cadru procesual.
În consecinţă, faţă de cele expuse, instanţa apreciază că sancţiunea amenzii în cuantum
de 10.000 de lei aplicată petentei este proporţională cu gradul de pericol social al faptei, fapta
petentei putând antrena consecinţe la nivelul vieţii şi sănătăţii umane, domeniu care necesită o
protecţie ridicată.
Pentru motivele expuse anterior, instanţa, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, va
respinge plângerea formulată, ca nefiind întemeiată.
10. Plângere contravenţională. Temeinicie. Importanţa încadrării corecte a faptei
săvârşite.
Prin urmare, instanţa reţine că petentul nu se putea face vinovat de nerespectarea
culorii roşii a semaforului cât timp acesta nu i se adresa, dat fiind faptul că acesta nu a
pătruns în intersecţie pentru efectuarea manevrei de întoarcere, astfel cum rezultă din
declaraţiile martorilor.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
297
Totodată, instanţa reţine că eventualele nerespectări ale dispoziţiilor în materia
circulaţiei rutiere săvârşite de către petent la momentul efectuării virajului la stânga pe
sensul opus de mers, înainte de a intra în intersecţie, sunt sancţionate în mod distinct de alte
prevederi din legislaţia ce reglementează circulaţia pe drumurile publice, iar nu de
prevederile art. 52 alin. 1 din RAOUG. nr.195/2002, astfel că petentul nu poate fi tras la
răspundere contravenţională în baza acestui temei.
Sentinţa civilă nr.6056723.05.2017, definitivă
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la
data de ….2017, sub nr. …/300/2017, petentul M. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata
D. G. P. M. B. anularea procesului verbal de contravenţie seria PBX, nr. ....
În motivarea plângerii formulate petentul a precizat că nu a comis fapta menţionată în
procesul verbal, respectiv nerespectarea culorii roşii a semaforului cu ocazia virajului la
stânga, pe str. Barbu Văcărescu, astfel că solicită anularea actului contestat întrucât fapta nu
există.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii formulate, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri
(f.5-7) şi a probei testimoniale cu martorii D.I. şi B.G.M.(f.11).
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei potrivit dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr.
80/2013 (f.13).
La data de 03.04.2017, intimata a formulat şi depus la dosarul cauzei întâmpinare prin
care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat în esenţă că la data de 19.02.2017, petentul a condus auto
cu nr. …. pe str. Barbu Văcărescu, iar la intersecţia cu str. Mihail Glinka nu a respectat
semnificaţia culorii roşii a semaforului electric care funcţiona normal pătrunzând în
intersecţie, fiind astfel încălcate prevederile art. 52 din R.A.O.U.G. nr.195/2002.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.16 şi art. 17 din O.G. nr.
2/2001 şi art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr.195/2002.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
298
În dovedirea susţinerilor formulate, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu
înscrisuri şi a precizat că se opune audierii în calitate de martor a persoanelor prevăzute la art.
315 C.P.C.
La data de 20.04.2017, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat la termenul din data de 15.05.2017,
pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi pentru petent proba
testimonială cu audierea martorilor D.I.şi B.G.M., declaraţiile acestora din urmă fiind
administrate, consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
La acelaşi termen, instanţa a procedat la ascultarea petentului în temeiul art. 34 din
O.G. nr. 2/2001, cele declarate de acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea
dată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin procesul verbal seria PBX nr. ....., petentul M.G. a fost sancţionat
contravenţional cu amendă în cuantum de 580 lei, în temeiul art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr.
195/2002 rap. la art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr.195/2002. S-a reţinut în cuprinsul
procesului verbal contestat că la data de ….2017, ora 02:10, a condus auto cu nr. …. din
direcţia Şos. Ştefan cel Mare, pe str. Barbu Văcărescu şi a efectuat virajul stânga fără a
respecta semnificaţia culorii roşii a semaforului electric ce funcţiona normal şi i se adresa.
Având în vedere data întocmirii procesului verbal contestat, instanţa constată că
plângerea contravenţională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1)
din O.G. nr. 2/2001.
În drept, sub aspectul legalităţii procesului verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa
reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nefiind
identificate motive de nulitate ce ar putea atrage ineficacitatea procesului-verbal, astfel cum
acestea sunt prevăzute art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal contestat, analizând motivele invocate
de petent, instanţa apreciază că acestea sunt întemeiate, acestea fiind susţinute de dovezile
administrate în cauză.
Instanţa reţine că în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului în cauza Haiducu contra României (par.12), în materia circulaţiei rutiere, prevederile
art. 6 § 2 din Convenţie nu se opune aplicării unui mecanism ce ar instaura o prezumţie
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
299
relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic
imposibil să se sancţioneze încălcările legislaţiei în materie de circulaţie rutieră, ce intră în
competenţa poliţiei.
Totuşi, instanța reține că potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, instanțele interne trebuie să
fie în măsură să confirme procesul-verbal de contravenție în cadrul unei proceduri care să
respecte principiul contradictorialității şi pe baza probelor apreciate ca fiind concludente şi
suficiente, doar astfel fiind exclusă apariția arbitrariului (cauza Neața contra României, par.
37).
Aşadar, sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între
scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin
impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei
sancţionate contravenţional. Petentul trebuie să beneficieze de o posibilitate efectivă de
contestare a faptelor reținute în sarcina sa, iar instanța este datoare să asigure toate garanțiile
efectivității dreptului la apărare, garanții manifestate în principal prin posibilitatea de a
propune probe și formula apărări care să înfrângă prezumția de legalitate și temeinicie a
procesului verbal, precum și posibilitatea dezbaterii contradictorii a chestiunilor invocate de
părți.
Astfel, instanţa constată că fapta descrisă în actul sancţionator a fost percepută în mod
direct şi nemijlocit de agentul constatator aflat în exercitarea atribuţiilor specifice de serviciu.
În situaţia în care actul de constatare a contravenţiei a fost încheiat ca urmare a percepţiilor
proprii ale agentului constatator, cum este cazul în speţă, există o prezumţie relativă în
favoarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei în sensul că acesta reflectă adevărul.
În consecinţă, procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt menţionate
în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 C.P.C.
Astfel, cel care pretinde că situaţia de fapt reţinută în actul constatator nu corespunde
realităţii, trebuie să dovedească acest fapt.
Instanţa reţine că în cauza dedusă petentul a reuşit prin probele propuse şi administrate
să răstoarne prezumţia de temeinicie a procesului verbal contestat, declaraţiile martorilor
coroborându-se cu susţinerile petentului din plângerea formulată, respectiv cele făcute în faţa
instanţei la momentul ascultării sale. Astfel, declaraţiile date de ambii martori audiaţi se
coroborează, iar potrivit acestora, maşina petentului se afla a treia staţionată la semaforul care
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
300
afişa culoarea roşie, însă petentul nu a pătruns în intersecţie, ci a virat stânga anterior,
schimbând direcţia de mers pe sensul opus.
Prin urmare, instanţa reţine că petentul nu se putea face vinovat de nerespectarea
culorii roşii a semaforului cât timp acesta nu i se adresa, dat fiind faptul că acesta nu a pătruns
în intersecţie pentru efectuarea manevrei de întoarcere, astfel cum rezultă din declaraţiile
martorilor.
Totodată, instanţa reţine că eventualele nerespectări ale dispoziţiilor în materia
circulaţiei rutiere săvârşite de către petent la momentul efectuării virajului la stânga pe sensul
opus de mers, înainte de a intra în intersecţie, sunt sancţionate în mod distinct de alte
prevederi din legislaţia ce reglementează circulaţia pe drumurile publice, iar nu de prevederile
art. 52 alin. 1 din RAOUG. nr.195/2002, astfel că petentul nu poate fi tras la răspundere
contravenţională în baza acestui temei.
Dat fiind faptul că în atare situaţie procesul verbal contestat nu se mai bucură de
prezumţia de legalitate şi temeinicie, aceasta fiind o prezumţie relativă răsturnată de pârât prin
dovezile administrate, iar intimata nu a prezentat alte dovezi în susţinerea temeiniciei
procesului verbal contestat, instanţa urmează a da eficienţă principiului in dubio pro reo.
Prin urmare, instanţa reţine că potrivit dovezilor administrate în cauză petentul a reuşit
să răstoarne prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul verbal de
contravenţie în ipoteza în care fapta este constatată cu propriile simţuri de către agentul
constatator şi a dovedit că nu a încălcat prevederile art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr.
195/2002, acesta fiind în mod netemeinic sancţionat.
Dat fiind faptul că prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal de
contravenţie se analizează în raport cu prezumţia de nevinovăţie, precum şi faptul că prin
dovezile administrate petentul a reuşit să încline balanţa în favoarea prezumţiei din urmă,
instanţa, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, urmează să admită plângerea contravenţională
şi să anuleze procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PBX, nr. ...,
pe cale de consecinţă petentul fiind exonerat de sancţiunile aplicate prin acesta.
Potrivit art. 453 alin.1 C.P.C., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea
părţii care a câştigat, să îi plătească acestuia cheltuieli de judecată. Faţă de modul de
soluţionare al plângerii contravenţionale, în sensul admiterii acesteia, precum şi în raport de
faptul că petentul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată şi a depus
dovada efectuării acestora, instanţa va dispune obligarea intimatei la plata către petent a sumei
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
301
de 220 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (20 lei) şi
onorariu de avocat (200 lei).
DREPT PENAL
1. Infracţiunea de delapidare. Infracţiunea continuată. Schimbarea de încadrare
juridică. Latura civilă – condiţii.
Potrivit art. 35 C.pen. infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la
diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect
pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Pentru a determina actele materiale care intră în conținutul infracțiunii de delapidare
săvârșite de inculpată, este necesară probarea elementului material al infracțiunii de
delapidare pentru fiecare act material săvârșit în temeiul rezolutei infracționale unice. Astfel,
deși din raportul de expertiză contabilă judiciară rezultă faptul că nu pot fi determinate
datele la care inculpata a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, instanța reține că din
înscrisurile atașate expertizei rezultă faptul că lipsesc borderouri aferente unor luni diferite,
ceea ce înseamnă că acestea trebuiau completate la intervale diferite de timp cu atât mai mult
cu cât secția externă a serviciului de medicină legală încasa în numerar contravaloarea
prestaţiilor către persoane fizice pe bază de chitanţă –(carnetele de chitanţe fiind ridicate pe
baza de “bon de consum” de la sediul spitalului) şi depunea în casieria unităţii numerarul
împreună cu borderoul centralizat al chitanţelor la care ataşa copii ale chitanţelor aferente;
Carnetele de chitanţiere consumate erau depuse la sediul spitalului în original. Încasările
aferente prestaţiilor celorlalte secţii ale spitalului secţii aflate în incinta spitalului se făceau
direct în casieria spitalului. Prin urmare, fiecare omisiune de înregistrare în casierie în
scopul neevidențierii diverselor sume de bani, înglobează elementele constitutive ale
infracțiunii de delapidare, rezoluția infracțională a inculpatei fiind unică, neîntreruptă. În
completare, instanța reține faptul că pentru existența infracțiunii unice, nu este necesară o
rezoluție infracțională care să aibă în vedere în mod concret până la detalii faptele succesive
ce urmează a fi săvârșite fiind suficient să existe o hotărâre generică cu obiective clare,
hotărâre urmată ca o consecință imediată de mai multe fapte comise la intervale de timp
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
302
diferite. Ori, se distinge în activitatea infracțională a inculpatei, rezoluția infracțională clar
delimitată, actele materiale fiind săvârșite în mod indubitabil la intervale diferite de timp.
Reține instanța faptul că subiectul pasiv este unic, fiind astfel aplicabile dispozițiile sus-
menționate.
Sentinţa penală nr. 288/14.04.2017, definitivă
Prin rechizitoriul din data de ...2016 în dosarul nr. …/P/2014 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti privind pe inculpata T.D., trimisă în judecată în
stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. și ped. de art. 295 alin. 1
C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În fapt au fost reținute următoarele:
Inculpata T.D., în calitate de casier al Spitalului Clinic Județean de Urgență ..., și-a
însușit în perioada ianuarie – septembrie 2010 suma de 29.296 lei prin neînregistrarea tuturor
borderourilor întocmite și depuse de Serviciul de Medicină Legală în casieria centrală, în
momentul încasării, omițând înregistrarea de chitanțe eliberate de casierie cu precădere la
schimbarea datei în Registrul de Casă prima chitanță a zilei curente fiind 1,2,3 sau mai multe
numere distanță nu a înregistrat chitanțe chiar și la mijlocul paginii Registrului de Casă pentru
ziua în curs, a schimbat des chitanțierul sărind și intercalând plaje de numere aceste
operațiuni/omisiuni fiind efectuate cu scopul neevidențierii diverselor sume de bani și al
creării oportunității însușirii acestora, fapt care a avut loc.
În drept, inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu pentru săvârșirea
infracțiunii de delapidare fapta prev. și ped. de art. 295 alin. 1 din C. pen. cu aplic.art.5 alin.1
C.pen.,
Au fost indicate la fila 8 a rechizitoriului, toate mijloacele de probă pe care s-a întemeiat
actul de inculpare, respectiv: - declaraţie martor A.E.; declaraţie martor B.C.D.;
declaraţie martor N.M.; declaraţii martor I.C.; declaraţia olografă/suspect/inculpat T.D.;
înscrisuri - chitanţe, procese verbale, referate, note explicative, fişa de post, registre casa s.a.;
raport de expertiză contabilă 214/29.01.2016.
Apărarea inculpatei – pe parcursul urmăririi penale, inculpata a avut o atitudine
sinceră, recunoscând săvârşirea infracţiunii. Inculpata nu a recunoscut integral prejudiciul
afirmat de persoana vătămată, parte civilă în prezenta cauză.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
303
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prin rechizitoriu s-a precizat faptul că persoana
vătămată Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ... s-a constitui parte civilă în procesul penal cu
suma de 24296 lei, deoarece inculpata a achitat anterior suma de 5.000 lei.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de ...11.2016 , în temeiul art. 346 alin.
1 NCPP, judecătorul de cameră preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea
dată, a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul din data de 12.10.2016 în
dosarul nr. …/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti privind pe
inculpata T.D., trimisă în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de
delapidare prev. și ped. de art. 295 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. a
administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Totodată a dispus începerea
judecății apreciind că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În şedinţa publică din 21.03.2017 , instanţa a dispus citirea actului de sesizare, a adus
inculpatului la cunoştinţă învinuirea, precum şi dispoziţiile art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 şi
disp. art. 396 alin. 10 Cpp. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Instanţa a încuviinţat cererea inculpatului de aplicare a prev. art. 374 alin. 4 NCPP,
după care s-a procedat la audierea acesteia, potrivit art. 375 alin. 1 Cpp., declaraţia sa, prin
care a recunoscut comiterea faptelor, fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
A fost administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că situaţia de fapt
reţinută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă
administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, probe care au
fost recunoscute şi însuşite de către inculpată, precum şi declaraţiile date de inculpată în faţa
instanţei, prin care a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reţinută prin actul de
sesizare, respectiv:
În calitate de casier al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă ..., inculpata T.D. şi-a
însuşit în perioada ianuarie – septembrie 2010 suma de 29.296 lei prin neînregistrarea tuturor
borderourilor întocmite şi depuse de Serviciul Medicină Legală, în casieria centrală, în
momentul încasării, omiţând înregistrarea de chitanţe eliberate în casierie, cu precădere la
schimbarea datei în Registrul de Casă, prima chitanţă a zilei curente fiind la 1,2,3 sau mai
multe numere distanţă, nu a înregistrat chitanţe chiar şi la mijlocul paginii Registrului de Casă
pentru ziua în curs, a schimbat des chitanţierul, sărind şi intercalând plajele de numere, aceste
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
304
acţiuni/omisiuni fiind efectuate în scopul neevidenţierii diverselor sume de bani şi al creării
oportunităţii însuşirii acestora, fapt care a avut loc.
Pentru reținerea situației de fapt mai sus menționate, instanța s-a raportat la
următoarele mijloace de probă:
La data de 15.11.2010 SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTE ... s-a
adresat Politiei Sectorului 2 București cu o plângere solicitând efectuarea de cercetări fata de
numita T.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, plângerea fiind înregistrata pe rolul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sub nr…../P/2010. S-a arătat faptul
că la data de 27.09.2010 în urma verificărilor efectuate de către Serviciul Financiar Contabil
în casieria Spitalului Clinic Județean de Urgenta ..., s-a constatat o lipsa din gestiune, autorul
fiind casiera unității T.M.D., prejudiciul fiind în cuantum de 65.300 lei.
Din declarația martorului I.C. (f. 14-15 d.u.p. vol. 1) a rezultat faptul că este angajata
a SPITALULUI CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ... în funcţia de director financiar-
contabil. Cunoaște faptul ca în perioada 28.09.2007 - 18.10.2010 T.D. a fost angajata a
SPITALULUI CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ... în funcția de casier. Conform
atribuțiilor de serviciu T.D. trebuia sa încaseze în numerar contravaloarea diverselor taxe
pentru servicii prestate de angajații spitalului, sa întocmească registrul de casa și era delegatul
spitalului în relația cu Trezoreria Județului ... pentru a efectua operațiuni de depunere sau
ridicare documente și bani legat de conturile spitalului deschise la Trezorerie. în data de
23.09.2010 a fost efectuat un control inopinat asupra documentelor financiar contabile din
luna septembrie 2010 şi s-a constatat ca în mod nejustificat se regăsesc borderouri de încasări
ale Serviciului de Medicina Legala aferente lunii iunie 2010. în urma acestui control a fost
efectuata o verificare în data de 24.09.2010 asupra casieriei spitalului și s-a constatat o serie
de alte borderouri de încasări ale Serviciului de Medicina Legala aferente lunilor iunie și
august neînregistrate în registrele de casa și fără acoperire în numerarul existent în casierie,
borderouri în valoare de 24.331 lei, valoare inițială. Fiind întrebată despre lipsa banilor din
casieri, T.D. a recunoscut ca a folosit banii în scop personal, motivând ca a avut probleme în
familie și a avut nevoie de bani promițând ca va achita suma de 24.116 lei pana la data de
08.10.2010. în acest sens a dat o nota explicativa scrisa înregistrată de spital sub
nr.8443/27.09.2010. în data de 30.09.2010 s-a efectuat un nou control în casierie în urma
căruia s-a constatat o lipsa în valoare de 43.894,45 lei din gestiunea doamnei T.D.. în aceasta
verificare s-a confruntat soldul înregistrat la data de 30.09.2010 în valoare de 12.921,45 lei cu
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
305
soldul disponibil în numerar în valoare de 39 lei, plus contravaloarea borderourilor de încasări
de la Secția de Medicina Legala neînregistrate în valoare de 31.012 lei, rezultând prin
diferența o lipsa în gestiune în valoare de 43.894,45 lei. în data de 19.10.2010 T.D. a achitat
suma de 3.000 lei din prejudiciu. Din data de 18.10.2010 doamnei T.D. i s-a desfăcut
contractul de munca și după data de 19.10.2010 aceasta nu a mai avut niciun contact cu
SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ....
Din declarația martorului N.M. (f. 16-17 d.u.p. vol. 1) rezultă că în perioada 2006 –
decembrie 2011 a fost angajata a SPITALULUI CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ... în
funcția de referent economic și apoi economist. Aceasta a arătat faptul că cunoaște că T.D. a
fost angajata a SPITALULUI CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ... în funcția de casier.
Conform atribuțiilor de serviciu T.D. trebuia sa încaseze veniturile de la I.M.L., sa
înregistreze chitanțele provenite din încasări și sa le introducă registrul de casa. Banii
proveniți din încasări trebuiau depuși la Trezorerie. în toamna anului 2010 o persoana de la
contabilitate a observat lipsa în registrul de casa a înregistrărilor borderourilor de la I.M.L. în
baza acestei observații s-a efectuat un control de către o comisie formata din I.C., N.M. și
jurista spitalului. în urma controlului efectuat asupra documentelor și numerarului existent în
casierie s-a constatat o lipsa în gestiunea doamnei T.D. a cărei suma nu își aduce aminte.
Fiind întrebată despre aceasta lipsa doamna T.D. a argumentat ca fiica sa a făcut copie după
cheia de la casierie și ca a intrat pe ascuns noaptea și a furat banii. După părerea ei doamna
T.D. primea borderourile de la I.M.L., elibera chitanțe pentru contravaloarea fiecărui borderou
și banii ii baga în casierie, după care în loc sa-i înregistreze în registrul de casa și sa-i predea
la Trezorerie, aceasta ascundea borderourile și își însușea banii. Mai precizează ca T.D.
modifica unele chitanțe sau pe altele nu le trecea în registrul de casa.
Din fișa postului de casier pe care era încadrată inculpata rezultă faptul că aceasta
răspundea de înregistrarea corecta şi la timp a operațiunilor economice desfășurate prin
casieria spitalului, ținea evidenta veniturilor propriii pe secţii /compartimente, ștampila
ordonanțarea plaților efectuate de către unitate precum și cec-urile numerar verificând atât
sumele cat și existenta semnăturilor persoanelor autorizate, comunica telefonic SML sumele
virate de către beneficiarii acestor servicii către spital ş.a. (f.19-20 d.u.p. vol. 1). La dosar a
fost anexată şi nota explicativă din data de 8443/27.09.2010 din care reiese faptul că în luna
mai 2010 a sesizat lipsa sumei de 25511 lei din casierie, sumă care era depuse de SML iar tot
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
306
atunci a constatat lipsa celui de-al doilea rând de chei precum şi faptul că a aflat persoana care
le-a luat dar nu a recuperat suma de bani dar se obligă să o achite până la data de 08.10.2010
să depună suma de 24.116 lei. Prin nota explicativă nr. 8580/01.10.2010 inculpata a arătat
faptul că “din luna mai lipsesc fără implicarea persoanelor din conducere şi fără a le aduce la
cunoștința acestora lipsesc sume de bani din casieria unității în valoare de 43.994,45 lei. Mă
oblig să achit aceste sume în cel mai scurt timp posibil.”
Din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil J. N., au
rezultat următoarele concluzii: T.D. a fost angajată la Spitalul clinic Judeţean de Urgenţă ... în
perioada 01.04.2008 -18.10.2010 în funcţia de casier debutant. S-a stabilit faptul că la
30.09.2010 trebuia să se afle în casieria spitalului trebuia sa se afle suma de 12.919,80 lei
acesta nefiind un sold final exact deoarece nu au fost puse la dispoziţia expertului chitanţele
lipsă pentru a avea cunoştinţă de sumele înscrise în acestea. Cu privire la metodologia de
lucru în ceea ce privește relația cu Institutul de medicină legală, expertul a reținut faptul că
secția externă încasa în numerar contravaloarea prestaţiilor către persoane fizice pe bază de
chitanţă –(carnetele de chitanţe fiind ridicate pe baza de “bon de consum” de la sediul
spitalului) şi depunea în casieria unităţii numerarul împreună cu borderoul centralizat al
chitanţelor la care ataşa copii ale chitanţelor aferente; Carnetele de chitanţiere consumate erau
depuse la sediul spitalului în original. Încasările aferente prestaţiilor celorlalte secţii ale
spitalului secţii aflate în incinta spitalului se făceau direct în casieria spitalului. Verificarea
concordanţei între chitanţe, registru de casă, borderouri şi corectitudinea întocmirii acestora
erau în sarcina angajatei biroului financiar contabil N.M.. În cadrul obiectivului nr. 5 expertul
a făcut o analiză detaliată pe luni - ianuarie 2010 –septembrie 2010 - a situației încasărilor şi
a plaților efectuate prin casierie reieşind că: în cazul încasărilor și plăților efectuate în
registrul de casă - totalul încasărilor a fost de 367.301,24 iar totalul plăţilor 354381,44
reieşind un sold final de 12.919,80 lei. iar totalul încasărilor efective și plăți prin casierie
367.301.24 lei, totalul încasărilor înregistrate, încasate neînregistrate total 29.296 lei, astfel că
soldul final înregistrat în casă trebuia să fie la 30.09.2010 în cuantum de 42.215,8 lei.
Conform răspunsului dat la obiectivul nr. 6 pentru perioada 01.01.2010 – 30.09.2010 s-a
determinat lipsa sumei de 29.296 lei, suma care rezultă exclusiv din neînregistrarea în
registrul de Casă a Borderourilor întocmite, conform chitanţelor emise pentru serviciile
prestate de medicină legală. Suma constatată lipsă din casieria unităţii provine din diferenţa
înregistrată între valoarea borderourilor depuse de către SML și valoarea înregistrată a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
307
acestora în documentele financiar-contabile. Expertul nu a putut preciza cu exactitate data la
care a fost cauzat prejudiciul neexistând diverse documente care pot atesta situaţia de fapt.
În principiu, s-a arătat prejudiciul calculat pentru fiecare lună în parte, neputând
evidenţia actele materiale executate de inculpată, acestea neputând fi stabilite, decât generic.
Conform răspunsului dat la obiectivul nr. 7 al expertizei contabile modalităţile prin care s-a
produs prejudiciul sunt următoarele : neînregistrarea tuturor borderourilor întocmite şi depuse
de SML în casieria centrală, în momentul încasării, omiterea înregistrării de chitanţe eliberate
în casierie, cu precădere la schimbarea datei în Registrul de Casă, prima Chitanţă a zilei
curente fiind la 1,2,3 sau mai multe numere distanţă, neînregistrarea de chitanţe chiar şi al
mijlocul paginii Registrului de Casă pentru ziua în curs, schimbările foarte dese de chitanţier,
sărind şi intercalând plajele de numere.
Concluzia raportului întocmit este aceea că în perioada 01.01.2010 – 30.09.2010
lipsește din casieria SPITALULUI CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ... suma totala de
29.296 lei. Aceasta suma rezulta exclusiv din neînregistrarea în registrul de casa a
borderourilor întocmite conform chitanțelor emise pentru serviciile prestate de Serviciul de
Medicina Legala. în datele de 19.10.2010 și 02.11.2010 T.D.a achitat SPITALULUI CLINIC
JUDETEAN DE URGENTA ... 3.000 lei, respectiv 2.000 lei.
Din declarația martorului I.C. rezultă că în momentul în care erau necesare niște
cheltuieli pentru spital cu privire la lucruri administrative care nu se puteau plăți cu ordine de
plata, Serviciul Contabilitate întocmea o dispoziție de plata cu suma menționată intr-un referat
privind necesitatea sumei respective, era vizata de persoana responsabila cu controlul
financiar preventiv și în final aprobata de managerul spitalului. Dispozițiile de plata erau
întocmite pe numele celor care aveau nevoie de bani la momentul respectiv pentru cheltuielile
administrative ale spitalului. Tot aceste persoane mergeau cu dispozițiile de plata la casierie
unde le predau și si ridicau sumele menționate pe acestea. Dispozițiile de plata erau
înregistrate de casiera în registrul de casa. După ce folosea suma de bani ridicata din casierie,
persoana respectiva trebuia sa depună la Serviciul Contabilitate documentele justificative
pentru cheltuielile efectuate. Nu a trimis niciodată persoane ca sa ridice bani de la casiera
T.D. fără ca acestea sa aibă dispoziții de plata cu care sa justifice ridicarea sumelor respective.
Nu a auzit ca A.E. sau B.D. sa fi solicitat sume de bani de la casiera T.D. direct sau prin
intermediul unor persoane. Toata suma de bani identificata ca fiind lipsa în gestiunea casierei
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
308
T.D., cu ocazia efectuării controlului, i se datorează acesteia, fapt recunoscut și de ea la
momentul respectiv.
Din declarația martorului A.E. a rezultat faptul că din anul 2009 deține funcția de
manager în cadrul SPITALULUI CLINIC JUDETEAN DE URGENTA .... Cunoaște faptul
ca o perioada de timp T.D. a fost casiera în cadrul SPITALULUI CLINIC JUDETEAN DE
URGENTA .... în anul 2010, în urma unor suspiciuni legate de activitatea casierei T.D. a
dispus efectuarea unui control intern de către Serviciul Financiar, condus de I.C., asupra
activității casieriei spitalului. în urma controlului au fost constatate mai multe nereguli privind
activitatea casierei T.D. ce au constat în lipsa unor sume de bani din gestiunea casieriei.
Urmare acestei constatări a fost depusa o plângere la politie și a fost constituita o comisie de
disciplina care sa cerceteze aceasta situație. La comisia de disciplina T.D. a declarat ca fiica
acesteia a venit în lipsa ei și a sustras banii respectivi. Inițial a fost găsita ca lipsa în gestiune,
pe o perioada scurta de timp, suma de aproximativ 40.000 lei, însă după extinderea perioadei
verificate, s-a constatat ca lipsa în gestiune este mai mare, de aproximativ 170.000 lei. Nu a
trimis niciodată persoane sa ridice bani din casierie deoarece: Aceasta procedura nu este
prevăzută de procedurile legale ; Singurele moduri prin care se puteau scoate bani din
casierie fiind în cazul avansurilor pentru decontare sau deconturilor; Aceste operațiuni erau
efectuate de către cei care solicitau sume de bani pentru cheltuielile spitalului și numai după
aprobarea documentelor justificative de către manager sau directorul economic. Conform
procedurilor legale și a regulamentului spitalului, casiera avea obligația de a refuza eliberarea
sumelor de bani fără prezentarea documentelor justificative. Precizează faptul ca, în
conformitate cu organigrama spitalului, casiera T.D. era în subordinea directa a directorului
economic și numai lipsa acestuia ar fi avut relații de serviciu directe cu aceasta privind
semnarea unor documente. Nu a ridicat niciodată în nume personal sau pentru spital sume de
bani din casierie.
Din declarația martorului B.C.D. rezultă că din mai 2009 deține funcția de sef Secție
Clinica R.M.F.B. în cadrul SPITALULUI CLINIC JUDETEAN DE URGENTA .... Cunoaște
faptul ca T.D. a fost angajata în cadrul spitalului în funcția de casiera. Nu a avut nicio relație
de serviciu cu casiera T.D.. Nu a trimis niciodată persoane care, în numele sau, sa solicite
sume de bani din casierie. Nu i-a solicitat casierei T.D. sa-i elibereze bani din casierie,
indiferent de motiv. Nu avea calitatea de ordonator de credite pentru a dispune retragerea de
bani pentru cheltuielile spitalului. A aflat de la conducerea spitalului ca doamna T.D., casiera
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
309
spitalului, a fost depistata la o verificare, ca ar fi sustras mai multe sume de bani, în perioada
2009-2010, pe care le-a folosit în interes personal, însă el nu are nicio legătura cu aceasta
situație.
În final, instanța reține faptul că inculpata, în cursul urmăririi penale a avut o atitudine
oscilantă cu privire la motivele pentru care lipseau din casă sumele de bani la care se face
referire în raportul de expertiză contabilă. Cu toate acestea, în fața instanței, aceasta a
recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, declarația sa coroborându-se cu
întreg materialul de urmărire penală.
Cu titlu prealabil, instanța reține cererea formulată de reprezentantul Ministerului
Public de schimbare a încadrării juridice a faptei din fapta de delapidare prev. și ped. De art.
295 C.pen. în infracțiunea de delapidare în formă continuată prev. și ped. De art. 295 C.pen.
cu aplicarea art. 35 C.pen.
Cererea formulată este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 35 C.pen. infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la
diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect
pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Pentru a determina actele materiale care intră în conținutul infracțiunii de delapidare săvârșite
de inculpată, este necesară probarea elementului material al infracțiunii de delapidare pentru
fiecare act material săvârșit în temeiul rezolutei infracționale unice. Astfel, deși din raportul
de expertiză contabilă judiciară rezultă faptul că nu pot fi determinate datele la care inculpata
a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, instanța reține că din înscrisurile atașate expertizei
rezultă faptul că lipsesc borderouri aferente unor luni diferite, ceea ce înseamnă că acestea
trebuiau completate la intervale diferite de timp cu atât mai mult cu cât secția externă a
serviciului de medicină legală încasa în numerar contravaloarea prestaţiilor către persoane
fizice pe bază de chitanţă –(carnetele de chitanţe fiind ridicate pe baza de “bon de consum” de
la sediul spitalului) şi depunea în casieria unităţii numerarul împreună cu borderoul
centralizat al chitanţelor la care ataşa copii ale chitanţelor aferente; Carnetele de chitanţiere
consumate erau depuse la sediul spitalului în original. Încasările aferente prestaţiilor celorlalte
secţii ale spitalului secţii aflate în incinta spitalului se făceau direct în casieria spitalului. Prin
urmare, fiecare omisiune de înregistrare în casierie în scopul neevidențierii diverselor sume de
bani, înglobează elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, rezoluția infracțională a
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
310
inculpatei fiind unică, neîntreruptă. În completare, instanța reține faptul că pentru existența
infracțiunii unice, nu este necesară o rezoluție infracțională care să aibă în vedere în mod
concret până la detalii faptele succesive ce urmează a fi săvârșite fiind suficient să existe o
hotărâre generică cu obiective clare, hotărâre urmată ca o consecință imediată de mai multe
fapte comise la intervale de timp diferite. Ori, se distinge în activitatea infracțională a
inculpatei, rezoluția infracțională clar delimitată, actele materiale fiind săvârșite în mod
indubitabil la intervale diferite de timp. Reține instanța faptul că subiectul pasiv este unic,
fiind astfel aplicabile dispozițiile sus-menționate.
Pentru aceleași considerente devin aplicabile și dispozițiile art. 41 alin. 2 C.pen. 1968,
cu mențiunea că o condiție a unității subiectului pasiv a fost introdusă potrivit noii
reglementări.
Concluzionând, în baza art. 386 C.pr.pen. va admite cererea de schimbare a încadrării
juridice a faptei formulate de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea de delapidare
prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. în infracțiunea de delapidare în formă continuată prev. de art.
295 alin. 1 rap. la art. 35 alin. 1 C.pen.
În continuare, instanța reține faptul că inculpata a comis faptele deduse judecății
de delapidare ianuarie-septembrie 2010. În această împrejurare, instanţa reţine că a operat o
succesiune de legi penale în ceea ce privește faptele pentru care inculpata este trimisă în
judecată, intrând în vigoare la data de 01.02.2014 Noile Coduri Penale și Procesual Penale.
Pe cale de consecință, instanța constată că potrivit art.5 alin. 1 C.pen., în cazul în care
de la săvârșire a infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai
multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Astfel, faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată întrunesc potrivit
dispozițiilor Vechiului Cod Penal elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare în
formă continuată (art. 215 indice 1 alin. 1 V.C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 și alin. 2 cu
limite de pedeapsă de la 1 la 15 ani închisoare și luarea în considerare a regimului juridic
propriu infracțiunii continuate. Aceleași fapte întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor de delapidare (art. 295 alin. 1 C.pen. cu limite de pedeapsă de la 2 ani la 7 ani
închisoare și luarea în considerare a regimului juridic propriu infracțiunii continuate cu aplic.
art. 35, alin. (1) din C. pen. – mai multe acte materiale), potrivit actualelor reglementări.
Din analiza limitelor de pedeapsă ale infracțiunilor pentru care inculpata este trimisă în
judecată comparativ cu limitele de pedeapsă prevăzute potrivit vechii reglementări, a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
311
termenului de prescripție al răspunderii penale (faptele fiind săvârșite în cursul anului 2010
momentul consumării și epuizării infracțiunilor fiind cel al ultimei omisiuni de înscriere), a
efectelor condamnării prin prisma decăderilor și interdicțiilor pe care le-ar putea suferi
inculpatul, dar și ca urmare a aplicării criteriilor prevăzute de Decizia 265/2014 a Curții
Constituționale, instanța concluzionează că legea penală mai favorabilă inculpatei este legea
nouă. Aceasta deoarece instanța se va orienta către o pedeapsă cu închisoarea orientată către
mediu limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de delapidare în formă
continuată, limitele de pedeapsă pentru această infracțiune fiind semnificativ mai mici decât
cele reglementate potrivit vechii reglementări.
Pe cale de consecință, instanța urmează să analizeze întrunirea elementelor
constitutive ale infracțiunii de delapidare potrivit art. 295 C.pen. rap. La art. 5 C.pen.
Astfel, în drept, faptele reținute în sarcina inculpatei care în calitate de casier al
Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă ... şi-a însuşit în perioada ianuarie – septembrie 2010
suma de 29.296 lei prin neînregistrarea tuturor borderourilor întocmite şi depuse de Serviciul
Medicină Legală, în casieria centrală, în momentul încasării, omiţând înregistrarea de chitanţe
eliberate în casierie, cu precădere la schimbarea datei în Registrul de Casă, prima chitanţă a
zilei curente fiind la 1,2,3 sau mai multe numere distanţă, nu a înregistrat chitanţe chiar şi la
mijlocul paginii Registrului de Casă pentru ziua în curs, a schimbat des chitanţierul, sărind şi
intercalând plajele de numere, aceste acţiuni/omisiuni fiind efectuate în scopul neevidenţierii
diverselor sume de bani şi al creării oportunităţii însuşirii acestora, fapt care a avut loc,
constituie elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată, faptă
prev. de art. 295 al. 1 C.P. rap. La art. 35 C.pen. cu aplicare art. 5 C.pen.
Instanța reține ca fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare
atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv.
Acțiunea însușirii sumelor de bani menționate mai sus, reprezintă elementul material
al infracțiunii de delapidare săvârșită în formă continuată prin mai multe acte materiale.
Inculpata T.D. prin omisiunea înregistrării de chitanțe eliberate în casierie cu precădere la
schimbarea datei în Registrul de Casă, prima chitanţă a zilei curente fiind la 1,2,3 sau mai
multe numere distanţă, nu a înregistrat chitanţe chiar şi la mijlocul paginii Registrului de Casă
pentru ziua în curs, a schimbat des chitanţierul, sărind şi intercalând plajele de numere, aceste
acţiuni/omisiuni fiind efectuate în scopul neevidenţierii diverselor sume de bani şi al creării
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
312
oportunităţii însuşirii acestora, fapt care a avut loc, a creat premisele săvârșirii infracțiunii în
forma însușirii în calitate de funcţionar public, în interesul său de bani, pe care îi gestiona.
Urmarea imediată a fost aceea a creării unui prejudiciu cert părții civile în cuantumul
precizat mai sus, sumele încă nefiind restituite în integralitate persoanei vătămate. Legătura de
cauzalitate rezultă din întreg materialul probatoriu administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța concluzionează că inculpatul a
săvârșit faptele cu intenție directă astfel cum apare ea descrisă în cuprinsul art. 16 alin. 1 lit. a
din V.C.pen., aceasta prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărindu-l.
Reține instanța faptul că inculpata, la data săvârșirii faptei în formă continuată avea
calitatea de funcționar public în sensul legii penale, astfel cum rezultă din cuprinsul fișei
postului la care s-a făcut referire mai sus. În plus, potrivit art. 175 C.pen. aceasta exercita în
cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital
integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
Față de toate aceste aspecte, instanța reține că fapta există, a fost săvârșită de inculpată
și constituie infracțiunea de delapidare în formă continuată prev. și ped. De art. 295 alin. 1
rap. La art. 35 și art. 5 C.pen., urmând să dispună condamnarea acesteia la o pedeapsă în
limitele prevăzute de lege.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanţa
va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, scopurile
pedepsei, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reţinând în acest sens
modalitatea de comitere a acestora, respectiv cu premeditare, prin utilizarea în vederea
îndeplinirii activității infracționale a funcției deținute, profitând de împrejudarea că avea în
competență încasarea sumelor de bani de la alte instituții cu care unitatea unde își desfășura
activitatea se afla în relații interinstituționale.
Prin folosirea calității pe care o deținea în mod legal inculpata a adus o gravă atingere
relațiilor sociale cu caracter patrimonial pe care le avea cu persoana vătămată, inculpata
profitând de această poziție care în principal se caracteriza prin accesul la sume de bani
însemnate. Inculpata a încălcat, prin faptele sale, nu numai obligaţia pe care o are fiecare
persoană de a nu aduce atingere patrimoniului altuia, ci şi obligaţia specială pe care o are în
această privinţă, tocmai datorită calităţii sale de funcţionar public. Se va avea în vedere, de
asemenea, la individualizarea pedepsei, şi împrejurarea că inculpata a perseverat în actele
antisociale până la momentul la care a fost identificată de organele de conducere ale persoanei
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
313
vătămate care au generat un control inopinat. Această perseverență infracțională nu poate fi
ignorată cu atât mai mult cu cât prejudiciul adus părții civile SPITALULUI CLINIC
JUDETEAN DE URGENTA ..., prejudiciu neachitat până în prezent în integralitate, deși prin
notele explicative date în cursul anului 2010 inculpata s-a angajat să achite prejudiciul. Deși
nu poate fi cunoscut cu exactitate numărul maxim de acte materiale, instanța se va raporta la
perioada pe care au fost înregistrate lipsuri din gestiune, apreciind cî 10 luni de zile inculpata
a perseverat într-o atitudine infracțională greu de justificat chiar și de starea de sănătate a
acesteia. De asemenea, perioada infracțională mare și atitudinea inculpatei la momentul la
care a fost descoperită de organele de conducere a părții civile, conduc la concluzia că dacă nu
ar fi fost evidențiate lipsurile din gestiune aceasta ar fi continuat activitatea infracțională.
La individualizarea pedepsei, se va avea în vedere, pe de altă parte, şi atitudinea
sinceră a inculpatei manifestată în faţa organelor de urmărire penală (în mod circumstanțiat) și
în fața instanței atitudine ce atrage aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p. privind
reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi
cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii – în situaţia recunoaşterii săvârşirii faptelor, în
modalitatea reţinută prin rechizitoriu.
Instanța va face de asemenea aplicarea art. 36 C.pen. privind pedeapsa în caz de
infracțiune continuată, putând majora maximum pedepselor prevăzute pentru infracțiunile de
delapidare cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei cu închisoarea și cel mult o treime în cazul
pedepsei amenzii.
De asemenea, sub aspectul circumstanțelor atenunante legale, instanța reține că nu își
găsesc aplicabilitatea susținerile inculpatei prin apărător în sensul aplicării dispozițiilor art. 75
lir. A C.pen. ca urmare a faptului că în aproximativ 7 ani de la săvârșirea infracțiunii,
inculpata deși a încercat achitarea prejudiciului, aceasta nu a manifestat interes pentru
acoperirea sumei integral și nu a depus toate diligențele pentru a achita periodic câte o sumă
de bani chiar și în contextul în care nu a cunoscut cuantumul exact al prejudiciului afirmat de
persoana vătămată.
La aplicarea pedepsei pentru infracțiunea de delapidare, cu limitele de pedeapsă astfel
cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor menționate mai sus, instanța va ține cont
și de situația concretă a inculpatei punându-le în balanță alături de acte materiale săvârșite de
către acesta. Astfel, instanța reține faptul că inculpata nu are antecedente penale este cetăţean
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
314
român, este divorțată, are studii medii și este în prezenta angajată. Aceasta a încercat în
permanență să își asigure existența prin muncă. Deși inconsecventă, atitudinea inculpatei este
apreciată de instanță în favoarea acesteia, inculpata încercând să recunoască faptele săvârșite
pe tot parcursul cercetărilor. Are în vedere instanța și situația medicală a inculpatei, dar și
faptul că aparent situația în care se afla la data săvârșirii infracțiunii au condus-o spre
însușirea sumelor de bani. Instanța apreciază că activitatea infracțională relativ veche este una
singulară în viața inculpatei, aceasta prezentând garanții suficiente că lăsată în libertate nu va
mai comite alte fapte penale cu atât mai mult cu cât se va găsi sub atenta supraveghere a
organelor statului.
Pentru aceste considerente (cu luarea în considerare pe de o parte a perseverenței
infracționale a inculpatei până la momentul descoperirii de către organul de cercetare prin
prisma numărului actelor materiale și a gravității deosebite a faptelor ca urmare a calității
pe care inculpata a deținut-o și pe de altă parte prin raportare la situația concretă a acesteia)
instanța va aplica inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată în
temeiul art. 295 C.p. rap. la art. 35 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.proc.pen,
pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, orientată spre mediu limitelor de pedeapsă la care s-a
ajuns ca urmare a reținerii tuturor cauzelor de reducere și de majorare a limitelor de pedeapsă.
În baza art. 67 alin. 2 C.p. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi g) C. pen. respectiv, exercitarea
drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de care s-a folosit
pentru săvârşirea infracţiunii (casier), pe o perioadă de 3 ani calculată conform art. 68 alin. 1
lit. b Cp., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe. Aceasta deoarece instanţa apreciază
că natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, precum şi împrejurările cauzei şi persoana
inculpatei, aspecte deja analizate, conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în
exercitarea acestor drepturi, interzicerea fiind proporţională cu gravitatea şi urmările produse
de fapta săvârşită de către inculpat. În privința interzicerii dreptului de a exercita profesia de
care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, instanța reține că deși inculpata nu mai exercită
în prezent profesia de casier, interzicerea va avea efecte pentru viitor pentru ca inculpatul să
nu mai poată deține pe o perioadă de 3 ani o astfel de funcție.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi g) C. pen. Va interzice
inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
315
în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de
a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (casier) aceasta urmând să
fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.
În baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi
stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.. Instanța
apreciază că, față de considerente exprimate anterior și în ceea ce privește individualizarea
executării pedepsei închisorii aplicate, singura modalitate de executare a acesteia este cea a
suspendării sub supraveghere. Aceasta deoarece instanța consideră că este unica formă a
executării care poate să răspundă nevoii de reacție socială și scopului preventiv și punitiv al
pedepsei închisorii. Executarea pedepse în regim de detenție nu este una care poate fi luată în
prezenta cauză deoarece inculpata a dat dovezi și garanții îndestulătoare că se poate supune
oricăror măsuri de supraveghere impuse de instanță. Cu atât mai mult cu cât pedeapsa
închisorii în regim de detenție este cea mai drastică pedeapsă ce poate fi aplicată unui
inculpat, numai în cazul în care se apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins printr-o altă
formă de executare. Ori față de dispozițiile art. 91 C.pen., instanța constată că sunt îndeplinite
toate cerințele pentru suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel că pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoarea de 2 ani și 6 luni ani;
inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an (astfel
cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatei); inculpata și-a manifestat acordul pentru
prestarea unei munci în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatei de conduita
avută anterior săvârșirii infracțiunii, instanța apreciază că se impune suspendarea sub
supraveghere a pedepsei aplicate.
În baza art. 93 alin. 1 C. pen. va obliga inculpata ca pe durata termenului de
supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de
Probaţiune ..., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune
desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare
care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă.
În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va
presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile în cadrul în
cadrul …. sau în cadrul …….
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
316
În temeiul art. 404 alin. 2 Cpp., va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96
alin. 1 CP, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată Clinic
Județean de Urgență ... s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 65.300 lei
reprezentând daune materiale. În esență, partea civilă a solicitat să se constate că debitul
solicitat rezultă din adresa 9080/04.11.2010 înregistrată la D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 2
București – Serviciul de investigare a fraudelor sub nr. 2808994/04.11.2010 și declarația nr.
8580 din 01.10.2010 a inculpatei T.D. prin care aceasta și-a asumat lipsa constatată din
evidențele contabile.
Însușirea unor sume de bani de către inculpată în calitate de casier în perioada ianuarie
septembrie 2010 rezultă din toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța apreciază că pentru atragerea răspunderii civile delictuale a inculpatului,
trebuie îndeplinite o serie de condiții respectiv existența unei fapte ilicite, săvârșite de către
inculpată, existența unui prejudiciu afirmat de către partea civilă și existența unei legături de
cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Cu privire la condiția existenței unui prejudiciu, instanța reamintește dispozițiile faptul
că prejudiciul trebuie să fie cert (adică existenta și întinderea sa să fie sigure - este cert
prejudicial actual fiind un prejudiciu deja produs, cât și prejudiciul viitor care este sigur ca
se va produce ca urmare a producerii faptei ilicite, fiind astfel posibil de evaluat); sa fie
direct, ( constituind un efect nemijlocit al faptei ilicite de care se leagă printr-un raport de
cauzalitate); să nu fi fost acoperit încă. Potrivit dispozițiilor menționate prejudiciul se repară
integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un
prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă
pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl
realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau
limitarea prejudiciului. Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un
avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii
avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a
victimei.
Sub aspectul întinderii prejudiciului, instanța reține faptul că inculpata a recunoscut în
parte prejudiciul creat, astfel cum rezultă din expertiza judiciară contabilă, respectiv suma de
29.296 lei, precizând că a achitat în parte acest prejudiciu făcând plăți în cuantum de 7.000
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
317
lei. Cu privire la achitarea parțială a prejudiciului, instanța reține chitanțele seria
SCJ/118/18.11.2016, nr. 280/02.11.2010 și 141/20.10.2010, atașate la dosarul cauzei,
însumând 7.000 lei. Prin urmare, pentru suma de 22.296 lei, instanța urmează să pronunțe o
hotărâre cu obligarea inculpatei la plata sumei menționate mai sus ca urmare a recunoașterii
parțiale a debitului.
Cu privire la diferența dintre prejudiciul recunoscut de inculpată și prejudiciul afirmat
de partea civilă (65.300 lei) instanța are în vedere faptul că acesta nu este cert și nu poate fi
obligată inculpata la plata acestei sume.
Astfel, din întreg materialul probator nu a rezultat faptul că inculpata a produs un
prejudiciu mai mare decât cel care a fost reținut prin expertiza contabilă, chiar dacă aceasta
aparent a recunoscut în cadrul anchetelor interne (astfel cum rezultă din notele explicative
date în 2010) că a produs prejudiciul respectiv. Înscrisul opus inculpatei nu este contestat,
fiind însă circumstanțiată recunoașterea în sensul că nu se cunoștea exact prejudiciul produs.
Reține instanța ca fiind corectă argumentația inculpatei cu privire la cuantumul prejudiciului
produs și rezultat ca urmare a administrării probei cu expertiza. Este adevărat că în cuprinsul
expertizei se face referire la faptul că nu poate fi stabilit cu exactitate prejudiciul produs părții
civile, însă acest aspect nu înlătură obligația părții civile de a-și proba pretențiile civile,
acțiunea civilă fiind guvernată în esență de principiul disponibilității părților. În prezenta
cauză, diferența de prejudiciu afirmată de partea civilă nu rezultă din nici un mijloc de probă
administrat..
Pe cale de consecință în baza art. 25 C.pr.pen., raportat la art. 19 și art. 998-999
V.C.civ. va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean
de Urgență ... și obligă inculpata la plata sumei de 22.296 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. va obliga inculpata la plata sumei de inculpata la
plata sumei de 3.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, fiind stabilită o culpă
procesuală în sarcina acesteia prin raportare la soluția pronunțată.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
318
2. Distincţia dintre infracţiunea de violenţă în familie şi infracţiunea de loviri şi alte
violenţe. Noţiunea de membru de familie.
Pentru reținerea dispozițiilor art. 199 C.pen. este necesar a fi analizată relația de
familie dintre inculpat și persoana vătămată. Astfel, potrivit art. 199 C.pen. dacă faptele
prevăzute de art. 18, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie,
maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime. Sunt membri de
familie potrivit art. 177 C.pen., ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora,
precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; soţul; persoanele
care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în
care convieţuiesc. Inculpatul și persoana vătămată sunt veri și din materialul probator
administrat în cauză nu rezultă faptul că aceștia au relații asemănătoare celor de soți, părinți
și copii și că ar conviețui, motiv pentru care, în baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen. va admite
cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către Parchetul de pe lângă
Judecătoria Sectorului 2 București și va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din
art. 199 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2 C.pen. în art. 193 alin. 2 C.pen.
Sentinţa penală nr. 854/27.12.2016, definitivă
Prin rechizitoriul nr. ..../P/2014 din data de 11.07.2016 a fost trimis în judecată
inculpatul C.C.A. cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de violență în
familie prev. și ped. de art. 199 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2 C.pen., pentru aceea că la data
de 30.11.2014 l-a agresat fizic pe vărul său C.G.L. provocându-i leziuni traumatice pentru
care a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale.
Cauza a fost înregistrată la data de 12.07.2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti, sub nr. …/300/2016.
În actul de sesizare a instanţei a fost reţinută, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 30.11.2014 l-a agresat fizic pe vărul său C.G.L. provocându-i leziuni
traumatice pentru care a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că Spitalul Clinic de Urgență Sf.
Pantelimon s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 250,13 lei. Persoana vătămată
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
319
C.G.L. a precizat faptul că se constituie parte civilă în prezenta cauză suma urmând a fi
precizată ulterior.
În cursul urmăririi penale, nu au fost luate măsuri preventive faţă de inculpat.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de ...09.2016 în temeiul art. 346
NCPP, judecătorul de cameră preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea
dată, a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. ../P/2014 din data de
11.07.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a administrării
probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei faţă
de inculpatul C.C.A., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de violență în
familie prev. și ped. de art. 199 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2 C.pen
La solicitarea instanţei, a fost comunicată şi ataşată la dosar fişa de cazier a
inculpatului, în vederea lămuririi antecedentelor penale şi verificării încadrării juridice a
faptelor reţinute în sarcina acestuia (f. 8 d.i.).
În şedinţa publică din data de 13.12.2016, instanţa a dispus citirea actului de sesizare, a
adus inculpatului la cunoştinţă învinuirea, precum şi dispoziţiile art. 374 alin. 4, art. 375 alin.
1 şi disp. art. 396 alin. 10 Cpp. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Inculpatul a precizat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor, astfel cum au fost
reţinute în sarcina acestuia în cuprinsul actului de sesizare şi că doreşte să se prevaleze de
prevederile art. 375 alin. 1 Cpp., că îşi însuşeşte actul de sesizare şi mijloacele de probă
administrate în cauză.
Instanţa a încuviinţat cererea inculpatului de aplicare a prev. art. 374 alin. 4 NCPP, după
care s-a procedat la audierea acestuia, potrivit art. 375 alin. 1 Cpp., declaraţia acestuia, prin
care a recunoscut comiterea faptelor, fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
Inculpatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere depunând la
dosar contractul individual de muncă nr. ……. în registrul general de evidență a salariaților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că situaţia de fapt
reţinută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă
administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, probe care au
fost recunoscute şi însuşite de către inculpat, precum şi declaraţia dată de către acesta în faţa
instanţei, prin care a recunoscut comiterea faptelor, în modalitatea reţinută prin actul de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
320
sesizare, respectiv: la data de 30.11.2014 inculpatul C.C.A., l-a agresat fizic pe vărul său
C.G.L. provocându-i leziuni traumatice pentru care a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale.
Fiind audiat de către instanţă, inculpatul C.C.A. a recunoscut comiterea faptelor,
astfel cum au fost reţinute prin actul de sesizare, declaraţia acestuia fiind coroborată cu toate
celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracţiunii din 30.11.2015, în
urma sesizării Dispeceratului 112, un echipaj de poliţie s-a deplasat în str. Abanosului, nr.10,
bl.5 şi a luat cunoştinţă de faptul că au avut loc agresiuni între mai multe persoane (C.F.,
C.V.D., C. G. L., C.D., C.D.), C.G.L. fiind transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf.
Pantelimon, unde i s-a stabilit diagnosticul de „plagă înjunghiată subscapular stânga, plagă
tăiată antebraţ stânga”; din plângerea formulată la data de 01.12.2016 de persoana vătămată
C.G.L. potrivit căreia la 30.11.2014, în jurul orei 17.00, în timp ce era în casă cu bunica sa
C.L., a auzit ţipete în faţa blocului, iar când a ieşit l-a văzut pe C.D., căzut la pământ, lovit de
C.F., şi pentru că numiţii C.D. şi C.L. erau injuriaţi şi ameninţaţi de C.I. şi C.C.A., a încercat
să intervină pentru a aplana conflictul, dar a fost înjunghiat, pe la spate, cu un cuţit, de către
C.C.A., provocându-i-se două plăgi, una în spate în partea stângă şi alta la mâna stângă,
fiind totodată ameninţat de C.I. şi C.C.A.; din certificatul medico-legal nr.A2/6816/2014 din
care rezultă faptul că C.G.L. a prezentat leziuni traumatice (plagă înjunghiată hemitorace
stâng dorsal inferior, plagă tăiată antebraţ stâng) care au putut fi produse prin lovire cu corp
tăietor înţepător (posibil cuţit sau similar), care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale
şi care nu au pus în primejdie viaţa victimei; din declarațiile inculpatului C.C.A. (vărul lui C.
G. L.) a care a recunoscut lovirea lui C.G.L. cu un cuţit, dar numai la mână, nu şi în zona
spatelui, deşi, la 23.02.2015, nu a exclus lovirea din greşeală şi în zona spatelui, având totuși
o atitudine oscilantă. A susţinut că, la data de 30.11.2014, in jurul orei 17.00, fiind la
domiciliu împreună cu tatăl său C.I. şi auzind bătăi puternice în uşă, a deschis uşa şi a aflat
de la vărul său in vârstă de 10 ani, C.C.(fiul lui C.F.), că tatăl său C.F. este bătut de C.D.,
C.I.C., C.R. şi C. G. L., motiv pentru care s-au deplasat la locul incidentului, ajungând după
terminarea scandalului, când la faţa locului erau C.F. (care prezenta urme de lovituri pe faţă
şi corp), C.R., C. G. L., B.M. şi C.S., C.D.(tatăl) fiind în apartament. În timpul discuţiilor,
C.G.L. a intrat în casă, dar a revenit după 3 minute ţipând”M-a tăiat! M-a tăiat!”, fără ca el
să-i vadă tăietura sau să vadă că-i curge sânge; examinarea poligraf , inculpatul C.C.A. a
afirmat că el este persoana care, la data de 30.11.2014, l-a tăiat cu cuţitul la mână şi în zona
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
321
spatelui pe C. G. L.. Cu aceeaşi ocazie a susţinut că, auzindu-i pe verii săi mai mici spunând
„să ieşim afară, că îl omoară pe tatăl lor, C.F., a luat cuţitul şi a ieşit, văzându-i certându-se
în faţa blocului 5 pe C.F., C.R., C.G.L. şi părinţii lui Gabriel (C.R. şi B.M.), tatăl lui, C.I.
încercând să-i despartă; din raportul de constatare criminalistică nr.447.216/20.02.2015, din
care rezultă faptul că C.C.A. nu a minţit când a spus că l-a tăiat cu cuţitul pe C.G.L. în zona
braţului şi la spate; din declarația; din declarația inculpatului dată în 23.02.2015, în care a
recunoscut că, auzindu-l pe vărul său C.C., in vârstă de 10 ani, spunând „să ieşim afară, că îl
omoară pe tatăl lui”, a plecat de acasă după tatăl lui, C.I., luând cu el un cuţit de bucătărie,
ajungând la locul incidentului unde se certau C.F., C.R., C.G.L. şi ceilalţi unchi ai lui C.G.,
cu numele de familie C., şi pentru că, la un moment dat, C.G.L. a venit spre el cu intenţia de
a-l lovi şi reproşându-i că se bagă pentru C.F., i-a fost frică şi l-a lovit cu cuţitul în zona
mâinii stângi şi probabil l-a atins, din greşeală, şi în zona spatelui. Cuţitul l-a aruncat; din
declarațiile lui C.I. care a susţinut că, fiind la domiciliu împreună cu fiul său C.C.A. şi aflând
de la nepotul său în vârstă de 10 ani, C.C.(fiul lui C.F.), că tatăl său C.F. este bătut, s-au
deplasat la locul incidentului, ajungând după terminarea scandalului, când la faţa locului era
C.F. (care prezenta urme de lovituri pe faţă şi corp şi de la care a aflat că a fost bătut de
C.D., C. (M.)D., C.R. şi C. G. L., aceştia fiind găsiţi de el la intrarea în bloc, mai puţin C.D.
(tatăl) care intrase în casă, iar la un moment dat, C.G.L. a intrat în casă, dar a revenit după 3
minute ţipând că l-a tăiat C.C.A.; din declarațiile numitei B.M. care a susţinut că, fiind la
domiciliu cu concubinul său C.R. şi auzind ţipete în faţa blocului, a ieşit împreună cu acesta,
întâlnindu-se pe scara blocului cu C.S. de la care a aflat că C.F. l-a bătut pe C.D.(fratele
său), iar când a ajuns în faţa blocului, i-a găsit pe C.L.(mamă) şi C.D.(frate) plângând şi
spunând să fie chemată poliţia pentru că a fost bătut de C.F. fără motiv. La faţa locului au
venit apoi şi C.I. şi C.C.A., şi, văzând intenţia agresivă a celor trei, au încercat să se retragă
în scara blocului, însă în acel moment, C.F. a lovit-o pe C.L.. Ea s-a aplecat să o ridice pe
mama sa, C.L., şi, în timp ce o ridica pe aceasta, l-a văzut pe C.C.A. că s-a repezit asupra lui
C.G.L. şi l-a lovit, de două ori, în mână şi în spate, la scurt timp auzindu-l pe acesta că a fost
tăiat cu cuţitul de către C.C.A., ea personal nevăzând cuţitul şi crezând că l-a lovit cu
pumnul. Înainte şi după ce C.G.L. a fost lovit cu cuţitul de către C.C.A., atât C.F. cât şi C.I.
au ameninţat cu acte de violenţă pe C.D., C.G.L. şi pe celelalte persoane din familia ei, fără
ca vreo persoană din familia ei să-i ameninţe pe cei doi sau pe C.C.A.. Nu a auzit ca numitul
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
322
C.C.A. să fi ameninţat pe cineva. Nu a văzut nicio persoană care să-l agreseze pe C.F. şi nu a
văzut ca acesta să prezinte urme de violenţă pe faţă sau pe corp. Nu a observat ce s-a
întâmplat între C.F. şi C.D. întrucât atunci când a ieşit din casă, fratele ei era la o distanţă
de aprox.3-4m şi plângea, fiind lovit în zona urechii şi povestind ulterior că F.l-ar fi lovit, iar
el a căzut peste un gard. Deşi ea şi ceilalţi membri ai familiei au încercat să discute cu C.F.,
acesta se manifesta foarte agresiv şi le adresa ameninţări; din declarațiile lui C.R. (fratele
lui C.F. şi tatăl lui C. G. L.) a susţinut că, fiind la domiciliu şi auzind ţipete în faţa blocului, a
ieşit şi l-a văzut pe C.D.(fiul) plângând şi strigând să cheme poliţia pentru că a fost bătut de
C.F., la faţa locului fiind şi B.M., C.L., C.S. şi C. G. L., iar ulterior venind C.I.şi C.C.A.. La
un moment dat, C.F. a lovit-o pe C.L., B.M. a încercat să o ridice, iar C.C.A. l-a lovit pe
C.G.L. care a fost tras de acolo de C.S.. L-a văzut pe C.D. cu urme de lovituri la faţă şi
umflat, iar C.F. nu avea atunci urme pe faţă şi corp. Nimeni nu l-a lovit pe C.F.; din
declarațiile lui C.S. potrivit cărora la un moment dat, C.F. a lovit-o pe C.L. şi, în timp ce
încercau să o ridice pe aceasta, C.C.A. l-a lovit pe C. G. L., astfel că ea s-a repezit şi l-a tras
pe acesta, la scurt timp, C.G.L. constatând că îi curge sânge.
În drept, fapta reţinută în sarcina inculpatului, constând în aceea că la data de
30.11.2014 inculpatul C.C.A., l-a agresat fizic pe vărul său C.G.L. provocându-i leziuni
traumatice pentru care a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) Cod
penal.
Pentru reținerea dispozițiilor art. 199 C.pen. este necesar a fi analizată relația de familie
dintre inculpat și persoana vătămată. Astfel, potrivit art. 199 C.pen. dacă faptele prevăzute de
art. 18, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special
al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime. Sunt membri de familie potrivit art.
177 C.pen., ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele
devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; soţul; persoanele care au stabilit relaţii
asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.
Inculpatul și persoana vătămată sunt veri și din materialul probator administrat în cauză nu
rezultă faptul că aceștia au relații asemănătoare celor de soți, părinți și copii și că ar conviețui,
motiv pentru care, în baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen. va admite cererea de schimbare a
încadrării juridice formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
323
și va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 199 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2
C.pen. în art. 193 alin. 2 C.pen.
În privința întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe,
sub aspectul laturii obiective, în ceea ce priveşte elementul material acesta constă în fapta
inculpatului de lovire a persoanei vătămate, fiindu-i produse acesteia leziuni traumatice care
au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Urmarea imediată constă în producerea leziunilor traumatice asupra persoanei
vătămate, leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale
(astfel cum rezultă din certificatul medico-legal f. 26 d.u.p.), iar legătura de cauzalitate dintre
leziunile provocate persoanei vătămate şi loviturile aplicate de către inculpat la data de
30.11.2014 rezultă din probele administrate în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, modalitatea vinovăției cu care inculpatul a săvârșit
fapta este intenția directă, întrucât acesta l-a agresat pe vărul său provocându-i leziuni
traumatice.
Având în vedere faptul că fapta descrisă mai sus a fost săvârșită de inculpat, constituie
infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, instanța urmează să
dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 193 alin.
2 C.pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în
vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen, respectiv
împrejurările și modul de comitere a infracțiunii – săvârșirea de către inculpat a unor acțiuni
de lovire asupra unei rude (văr) și într-un loc public (în fața blocului unde locuiesc ambele
părți); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și care privește integritatea fizică a
persoanei vătămate, căreia i-au fost provocate leziuni traumatice care au necesitat pentru
vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, precum și starea de pericol creată pentru persoanele
prezente acea zonă (București, sect. 2); motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,
constând în conflicte preexistente dintre cele două familii (C. și C.) care în mod evident s-au
aplecat și asupra copiilor acestora; natura infracțiunilor care constituie antecedente penale ale
infractorului – inculpatul nu are antecedente penale; circumstanțele personale ale inculpatului
care a avut o atitudine sinceră în fața instanței, recunoscând faptele reținute în sarcina sa astfel
cum acestea rezultă din cuprinsul materialului probator administrat în cauză, este integrat în
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
324
mediul social, fiind angajat al S.C. … S.R.L, în baza contractului individual de muncă nr. ….,
mediu profesional în care este bine văzut astfel cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar
(f. 36). Rezultă de asemenea din înscrisurile depuse în circumstanțiere faptul că inculpatul
este bine văzut ca vecin (f. 35 d.u.p.).
Instanţa constată că inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., astfel că limitele
de pedeapsă stabilite de legea penală și care vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei
vor fi stabilite cu aplicarea cauzei speciale de reducere.
Așadar, în privința infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2
C.pen., instanța va aplica inculpatului pedeapsa amenzii penale având în vedere criteriile de
individualizare enunțate anterior, iar limitele care vor fi avute în vedere la individualizarea
pedepsei sunt cuprinse între 135 zile amendă și 225 zile amendă. Având în vedere faptul că
acțiunea inculpatului a fost consecința conflictelor preexistente între familii pe fondul unor
violențe între mai multe persoane, dar și ca urmare a faptului că loviturile aplicate au fost apte
să creeze vătămări care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, instanța se orientează
către maximum pedepsei amnezii, gravitatea faptei fiind relativ crescută. Instanța reține și
faptul că inculpatul a reacționat disproporționat chiar și în contextul unor manifestări violente
a altor persoane rude cu acesta.
Prin urmare, reținând și prevederile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală,
instanţa va aplica inculpatului pedeapsa amenzii de 2.400 lei (200 de zile amendă, suma
corespunzătoare unei zile amendă- 12 lei) pentru săvârşirea infracţiunii de lovire și alte
violențe.
Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 alin. 1 cod penal privind
înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată s-a
constituit parte civilă cu suma de 308 lei reprezentând daune materiale și 5000 Euro
reprezentând daune morale echivalentul a 22.528 lei a data de 31.10.2016, inculpatul
recunoscând prejudiciul în totalitate (f. 29 d.i.).
Cu privire la condiția existenței unui prejudiciu, instanța reamintește dispozițiile art.
1385 C.civ. potrivit cărora prejudiciul trebuie să fie cert (adică existenta și întinderea sa să fie
sigure - este cert prejudicial actual fiind un prejudiciu deja produs, cât și prejudiciul viitor
care este sigur ca se va produce ca urmare a producerii faptei ilicite, fiind astfel posibil de
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
325
evaluat); sa fie direct, ( constituind un efect nemijlocit al faptei ilicite de care se leagă printr-
un raport de cauzalitate); să nu fi fost acoperit încă. Potrivit dispozițiilor menționate
prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Instanța reține că prejudiciul (material și moral) afirmat de partea civilă reprezentând
despăgubiri pentru tratarea vătămărilor suferite. În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța
reține dispozițiile art. 23 alin. 2 și 3 C.pr.pen., inculpatul recunoscând în tot pretențiile părții
civile apreciind însă că nu poate achita tot prejudiciul o singură dată. Instanța nu poate cenzura
această sumă atâta vreme cât inculpatul a recunoscut-o, astfel cum rezultă din textele legale
menționate mai sus (”în cazul recunoașterii pretențiilor civile instanța obligă la despăgubiri în
măsura recunoașterii”).
Pe în baza art. 397 rap. la art. 23 alin. 2 C.pr.pen., rap. la art. 1357 C.civ. va admite
acțiunea civilă formulată de partea civilă C.G.L.și va obliga inculpatul la plata sumei de 308
lei reprezentând daune materiale și 5.000 euro (echivalentul a 22.528 lei la cursul BNR din
data de 31.10.2016) reprezentând daune morale.
Conform art. 320 Alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,
persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au
obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând
cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând
cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile
având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate
drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea
procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti,
indiferent de faza de judecată.
Cu privire la fapta ilicită, aşa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a
constat în pricinuirea unei vătămări corporale părții civile C.G.L. care a necesitat pentru
vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, vătămare produsă ca urmare loviturilor aplicate de
inculpat. Consecinţa/urmarea imediată a faptei inculpatului a constat în vătămarea corporală a
părții civile. Raportul de cauzalitate a fost dovedit mai presus de orice îndoială potrivit
considerentelor mai sus expuse. Vinovăţia inculpatului a fost, de asemenea, probată. Aşadar,
instanţa reţine că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate cele patru condiţii necesare
angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
326
Prejudiciul cauzat părților civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon ca urmare
a faptei ilicite, aflată în relație directă cu aceasta constă în cheltuielile pe care aceste instituții
le-au efectuat pentru acordarea îngrijirilor medicale. Aceste sume de bani sunt pe deplin
probate, fiind depuse în acest sens deconturile de cheltuieli (f. 12 d.i.; 136-148 d.u.p.)
efectuate pentru asigurarea asistenței medicale de urgență.
Pe cale de consecință, în baza art. 23 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 1357 şi art. 1.392
C.civ. va admite în tot acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon
şi va obliga inculpatul la plata sumei de 250,13 lei cu titlu de prejudiciu material creat ca
urmare a spitalizării persoanei vătămate.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de
700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat (sumă ce nu include onorariul cuvenit
apărătorului din oficiu), față de soluția de condamnare pronunțată în prezenta cauză.
Cu privire la cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă, instanța are în vedere cu
titlu prealabil faptul că prin hotarârea din 17 decembrie 2004 în cauza Cumpănă și Mazăre
împotriva României, Curtea a reamintit faptul că în aplicarea art. 41 din Conventie, aceasta
acordă doar cheltuieli de judecata cu privire la care se stabilește că au fost cu adevarat
suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă.
De asemenea, în hotarârea din 28 septembrie 2004 în cauza Sabou și Pîrcalab
împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fața Curții, aceasta
trebuie să stabilească dacă au fost cu adevarat suportate, că acestea au fost necesare și că au o
valoare rezonabilă (Nilsen si Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62,
CEDO 1999-VIII).
Față de solicitarea părții civile, instanța are în vedere că un cuantum al cheltuielilor
judiciare avansate de partea civilă, de 1.500 lei este nerezonabil prin raportare la lucrările din
prezenta cauză. Astfel, în cauză au fost acordate 2 termene de judecată, la care partea civilă a
fost prezentă și asistată de avocat ales. De asemenea, a mai depus o singură cerere de
precizare a sumelor solicitate cu titlu de daune morale și materiale, nefiind administrate
probe cu privire la fundamentarea acestor daune ca urmare a recunoașterii de către inculpat a
întregului prejudiciu afirmat. Prin urmare, nu se justifică acordarea unor cheltuieli de
judecată în cuantumul solicitat. În plus, instanța are în vedere și cuantumul cheltuielilor
judiciare avansate de stat stabilite, acestea reprezentând un criteriu al proporționalității.
Instanța reamintește că limitarea cheltuielilor avansate de partea civilă nu produce efecte în
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
327
privința contractului de asistență juridică semnat de părțile contractante, ci se raportează
numai la cuantumul ce urmează a fi imputat inculpatului ca urmare a atitudinii procesuale
culpabile.
Pe cale de consecință, în baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. va admite în parte cererea
formulată de partea civilă și obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli
judiciare avansate de partea civilă, către aceasta.
3. Infracţiunea de ultraj. Actio libera in causa. Intoxicaţie voluntară cu alcool
Starea de beţie avansată, astfel cum a fost semnalată de inculpat, stare în care se afla
la momentul comiterii faptelor de ultraj, nu poate fi invocată, în mod eficient, ca o apărare.
Astfel, intoxicaţia autoindusă cu alcool nu se poate constitui într-o circumstanţă atenuantă
sau într-o apărare eficientă pentru inculpat cu consecinţe pozitive asupra individualizării
pedepsei, întrucât această acţiune, de intoxicare cu alcool s-a desfăşurat în condiţiile unei
voinţe libere, cauza acesteia situându-se la un moment în care autorul dispunea în mod liber
de voinţa sa.
Aşadar, ne aflăm în situaţia unei actio libera in causa, care nu poate fi văzută decât
ca un reproş adus inculpatului întrucât tocmai această stare, la care acesta a contribuit în
mod intenţionat, a condus la un comportament antijuridic, respectiv la comiterea unei fapte
prevăzute de legea penală.
Prin urmare, întrucât starea de intoxicaţie voluntară invocată de petent şi confirmată
de probele administrate în cauză, nu îndeplineşte condiţiile cauzei de neimputabilitate dar
nici condiţiile pentru a fi reţinută ca circumstanţă agravantă judiciară, atunci aceasta va fi
avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei în interiorul limitelor de pedeapsă.
Sentinţa penală nr. 173/16.03.2016, definitivă
Prin rechizitoriul nr…/P/2015 din data de 18.01.2016, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a
inculpatului M.M., sub aspectul săvârșirii a două infracţiuni de ultraj, prev. şi ped. de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
328
dispoziţiile art. 257 alin. 1 şi 4 din C. pen. raportat la disp. art. 193 alin. 2 din C. pen. (fapta
comisă faţă de agentul de poliţie C.I.C.) şi disp. art. 257 alin. 1 şi 4 din C. pen. raportat la
disp. art. 193 alin. 1 din C. pen. (fapta comisă faţă de agentul de poliţie B.R.), cu aplicarea
disp. art. 38 alin. 1 din C. pen.
Cauza a fost înregistrată la data de 19.01.2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti, sub nr. 2040/300/2016.
În fapt în rechizitoriu s-au reţinut următoarele:
La data de 24.11.2015, inculpatul M.M., cu prilejul intervenţiei organelor de ordine
publică din cadrul Secţiei 8 Poliţie la imobilul din.. sector 2, Bucureşti, unde se solicitase
intervenţia organelor de ordine publică de către numitele M.P. şi I.M.C. prin SNUAU 112, a
agresat fizic, prin lovirea cu pumnul în zona feţei, pe agentul şef adjunct de poliţie B.R. şi pe
agentul de poliţie C.I., aceştia din urmă fiind în exercitarea atribuţiunilor de serviciu care
implică exerciţiul autorităţii de stat, ambii agenţi prezentând leziuni traumatice în urma
agresiunilor dar numai agentul C.I.C. a prezentat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale.
…………………………………………………………………………..
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că persoana vătămată B.R. nu a precizat
dacă se constituie parte civilă, iar persoana vătămată C.I.C. a precizat că se constituie parte
civilă, urmând să indice ulterior cu ce sumă.
În cursul urmăririi penale, faţă de inculpatul M.M. au fost luate măsuri preventive
astfel: prin ordonanţa din data de 24.11.2015 s-a dispus reţinerea inculpatului M.M., pe o
durată de 24 ore, începând de la data de 24.11.2015, ora 14.20, până la data de 25.11.2015,
ora 14.20.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de ...11.2015 judecătorul de
drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a admis propunerea
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucuresti de arestare preventivă a inculpatului
M.M. şi a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile începând de la
data de 25.11.2015 până la data de 24.12.2015, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare
preventivă cu nr. …/25.11.2015.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 17.12.2015 judecătorul
de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a admis propunerea
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucuresti de prelungire a arestării preventive a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
329
inculpatului M.M. şi a dispus prelungirea arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de
30 de zile începând de la data de 25.12.2015 până la data de 23.01.2016, inclusiv.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21.01.2016, judecătorul de cameră
preliminară, potrivit art. 207 alin. 2 C. proc. pen., a verificat din oficiu legalitatea şi
temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.M. şi, în temeiul art. 348 C.proc.pen.
raportat la art. 207 alin. 2 şi 4 C.proc.pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii
arestării preventive a inculpatului şi a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost ulterior menţinută.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de ….2016, în temeiul art. 346 alin. 2
C.p.p., judecătorul de cameră preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea
dată, a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. .…./P/2015 din data de
….2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a administrării probelor
şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei faţă de
inculpatul M.M., sub aspectul săvârșirii a două infracţiuni de ultraj, prev. şi ped. de
dispoziţiile art. 257 alin. 1 şi 4 din C. pen. raportat la disp. art. 193 alin. 2 din C. pen. (fapta
comisă faţă de agentul de poliţie C.I.C.) şi disp. art. 257 alin. 1 şi 4 din C. pen. raportat la
disp. art. 193 alin. 1 din C. pen. (fapta comisă faţă de agentul de poliţie B.R.), cu aplicarea
disp. art. 38 alin. 1 din C. pen.
La solicitarea instanţei, a fost comunicată şi ataşată la dosar fişa de cazier judiciar a
inculpatului, în vederea lămuririi antecedentelor penale şi verificării încadrării juridice a
faptelor reţinute în sarcina acestuia.
În şedinţa publică din 16.03.2016, instanţa a dispus citirea actului de sesizare, a adus
inculpatului la cunoştinţă învinuirea, precum şi dispoziţiile art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 şi
disp. art. 396 alin. 10 Cpp. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Inculpatul a precizat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor, astfel cum au fost
reţinute de parchet în sarcina acestuia şi că doreşte să se prevaleze de prevederile art. 375 alin.
1 Cpp., că îşi însuşeşte actul de sesizare şi mijloacele de probă administrate în cauză.
Instanţa a încuviinţat cererea inculpatului de aplicare a prev. art. 374 alin. 4 C.p.p.
după care s-a procedat la audierea acestuia, potrivit art. 375 alin. 1 C.p.p., declaraţia acestuia,
prin care a recunoscut comiterea faptelor, fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
330
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că situaţia de
fapt reţinută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă
administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, probe care au
fost recunoscute şi însuşite de către inculpat, precum şi declaraţiile date de către acesta în faţa
instanţei, prin care a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reţinută prin actul de
sesizare, respectiv:
„La data de 24.11.2015, organele de poliţie judiciară din cadoul Secţiei 8 Poliţie s-au
sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în data de 24.11.2015, în jurul orelor 02:50,
inculpatul M.M., cu prilejul intervenţiei organelor de ordine publică din cadrul aceleiaşi
unităţi de politie la imobilul din … sector 2, Bucureşti, unde se solicitase intervenţia
organelor de ordine publică de către numita M.P. prin SNUAU 112, a agresat fizic, prin
lovirea cu pumnul în zona feţei, pe agentul şef adjunct de poliţie B.R. şi agentul de poliţie
C.I., aceştia din urmă fiind în exercitarea atribuţiunilor de serviciu care implică exerciţiul
autorităţii de stat.
În fapt, la data de 24.11.2015, agenţii de poliţie B.R. şi C.I.C., ambii din cadrul
Secţiei 8 Poliţie - Biroul Ordine Publică, s-au deplasat la imobilul din str. str. Orzari, nr. 39,
sector 2, unde se solicitase intervenţia organelor de poliţie de către numita M.P. prin SNUAU
112, aceasta reclamând faptul că inculpatul M.M., pe fondul unei stări de ebrietate şi a unei
situaţii conflictuale mai vechi, încearcă să intre peste ea în locuinţă şi îi aducea injurii şi
ameninţări. Cu prilejul acestei intervenţii, agenţii de ordine publică au condus la sediul
secţiei pe inculpatul M.M. şi numitul D.F., prieten al inculpatului. Inculpatului M.M. i-a fost
aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 500 de lei, prevăzută de
dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/ 1991.
După ce numitul M.M. a părăsit sediul Secţiei 8 Poliţie, la scurt timp, a apărut o
nouă sesizare la SNUAU 112, formulată de către numita I.M.C., care a reclamat faptul că se
teme de faptul că acelaşi M.M. ar putea avea acelaşi comportament agresiv faţă de mama sa,
M.P., când se va întoarce, fiind solicitată totodată şi intervenţia cadrelor medicale, întrucât
numitei M.V., bunica apelantei, i se făcuse rău.
La faţa locului s-a deplasat acelaşi echipaj format din agenţii B.R. şi C.I.C., care
au încercat mai multe minute să-l convingă pe inculpat să părăsească imobilul, având în
vedere că acesta nu mai locuia acolo, şi să nu mai aducă ameninţări numitelor M.P. şi M.V..
La faţa locului a apărut şi o ambulanţă a Serviciului de ambulanţă Bucureşti-Ilfov, cadre din
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
331
acesta instituţie, respectiv martorii C.G. şi B.R., intrând în locuinţa numitei M.V. pentru a
acorda acesteia îngrijiri medicale, susnumita fiind hipertensivă.
Inculpatul M.M., a păstrat aceeaşi atitudine faţă de numita M.P., exercitând injurii
la adresa acesteia şi lovind cu piciorul în uşa locuinţei acesteia. La un moment dat, sub
pretextul că doreşte să îşi ia nişte haine din locuinţa fostei sale soţii, care locuia la etajul unu
al aceluiaşi imobil în care locuiau M.P. şi M.V., a intrat în curtea imobilului.
Agentul B.R., a încercat să îl oprească, în scopul de împiedica escaladarea
conflictului dintre M.M. şi M.P.. În acest moment, deşi agentul de poliţie B.R. îi solicita lui
M.M. să se liniştească şi să plece acasă, acesta din urmă l-a lovit pe agentul de poliţie cu
pumnul în zona feţei, agentul de poliţie făcând câţiva paşi în retragere.
În acest moment, agentul C.I.C., care observase cele întâmplate, a intervenit
încercând să-l imobilizeze de la spate pe numitul M.M., care, reuşind să scape temporar de
priza agentului de poliţie, l-a lovit şi pe acesta cu pumnul în zona feţei.
După ce a exercitat actele de violenţă asupra celor doi poliţişti, numitul M.M. a
reuşit să se refugieze în interiorul imobilului, la etajul unu al acestuia.
În urma deplasării celor doi agenţi B.R. şi C.I.C. la INML Mina Minovici şi a
investigaţiilor medico-legale prealabile efectuate au rezultat următoarele aspecte: leziunile
traumatice suferite de agentul B.R. nu necesită zile de îngrijiri medicale iar leziunile
traumatice suferite de către agentul C.I.C. necesită un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. . . / ../2015, eliberat la data de 18.12.2015 de
I.N.M.L. - Mina Minovici rezultă că B.R. a prezentat la data examinării, respectiv 24.11.2015,
următoarele leziuni traumatice: "retromastoidian stâng - echimoză roşiatică de 1,5/1 cm şi
acuza dureri mastoidiene şi la nivelul articulaţiei temporo - mandibulare, spontan şi la
palpare", leziuni ce puteau fi produse prin lovire cu corp dur, puteau fi produse la data de
24.11.2015 şi nu au necesitat număr zile de îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. A l / 10649/2015, eliberat la data de 18.12.2015 de
I.N.M.L. - Mina Minovici rezultă că C.I.C. a prezentat la data examinării, respectiv
24.11.2015, următoarele leziuni traumatice : "hemibuza superioară, bilaterală, faţă
vestibulară: câte o echimoză violaceu-roşietică, de 2,5/2 cm fiecare, pe fond intens tumefiat
deformat regional; hemibuza inferioară, faţă tegumentară, paracomisural stâna: echimoza
roşietică, de 1,05 cm cu echivalenţă vestibulară, pe fond tumefiat; infraorbitar dreapta: o
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
332
plagă orizontală de 1,2/0,1 cm, cu margini nete afróntate prin sutură, centrând o echimoză
infra-orbitară-palpebrală inferioară, de 5/3 cm, pe fond tumefiat, sub pansament discret
îmbibat sangvin", leziuni ce puteau fi produse prin lovire cu corp dur, puteau fi produse la
data de 24.11.2015 şi au necesitat un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Din adresa copia certificată pentru conformitate cu originalul de pe "Organizarea
Dispozitivului de Siguranţă Publică" rezultă că în data de 23/24.11.2015, echipajul format
din agenţii B.R .şi C.I.C. era în exercitarea atribuţiilor de serviciu, având în itinerariul de
patrulare şi zona străzii Orzari.
Fiind audiat, agentul de poliţie C.I.C. a relatat următoarele aspecte şi împrejurări ale
cauzei : în data de 24.11.2015, în jurul orei 01 :25, în timp ce se afla în exercitarea
atribuţiilor de serviciu în schimbul III, împreună cu colegul său B.R., au fost îndrumaţi de
dispecerat să se deplaseze la imobilul din str. … sector 2, unde o persoană de sex masculin
încercă să intre în casă peste vecina sa. Cei doi agenţi de ordine publică au ajuns la imobilul
în cauză, au găsit la faţa locului o persoană de sex bărbătesc, în vădită stare de ebrietate,
care ţipa şi aducea injurii unei vecine pe nume "P.". Individul, după ce agenţii de poliţie l-au
întrebat ce se întâmplă, a intrat în curtea imobilului şi a început să lovească cu picioarele în
uşa imobilului de la parter, unde locuia vecina sa M.P. împreună cu mama acesteia M.V..
Agenţii de poliţie au încercat să-l liniştească pe acel individ, identificat ca fiind inculpatul
M.M.. în acest timp a apărut la faţa locului şi un prieten de-al inculpatului, pe nume D.F.,
care i-a solicitat şi el inculpatului să se liniştească. în timp ce agenţii de ordine publică
purtau discuţii cu inculpatul, încercând să afle de ce are acest tip de comportament faţă de
M.P., aceasta a ieşit pe fereastra apartamentului, inculpatul a scuipat-o şi injuriat-o pe
vecina sa. Văzând că situaţia escaladează, persoana vătămată C.I.C. i-a adus la cunoştinţa
inculpatului că va fi sancţionat contravenţional şi i-a solicitat acestuia să îi însoţească la
sediul secţiei de poliţie pe agenţi. în acest moment, inculpatul le-a adus injurii agenţilor de
poliţie, a desfăcut cureaua de la pantaloni şi a efectuat un gest obscen faţă de agenţii de
poliţie. După acest moment, agenţii de poliţie au procedat la imobilizarea inculpatului, eşi
prietenul acestuia, numitul D.F., a încercat să împiedice acest lucru, şi i-au condus pe
inculpat şi prietenul acestuia la sediul Secţiei 8 Poliţie,unde i-au aplicat inculpatului o
amendă contravenţională în cuantum de 500 lei. După ce inculpatul M.M. şi martorul D.F.
au părăsit sediul secţiei de poliţie, la scurt timp, agenţi B.R. şi C.I.C. au fost anunţaţi prin
dispecerat să se deplaseze din nou la imobilul din … sector 2, întrucât aceeaşi apelantă,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
333
martora M.P., a solicitat din nou intervenţia organelor de poliţie, întrucât era foarte posibil
ca inculpatul să se întoarcă la acel imobil şi să-i facă rău. Susnumita a solicitata totodată şi
intervenţia ambulanţei întrucât mamei sale, M.V., i se făcuse rău, aceasta având afecţiuni
cardiace.
Cei doi genţi de poliţie au ajuns în scurt timp la imobilul din … sector 2, aproximativ
în acelaşi timp ajungând şi cadrele medicale din Serviciul de ambulanţă Bucureștii Ilfov.
Agenţii de poliţie au intrat în locuinţa numitelor M.P. şi M.V. pentru a sta de vorbă cu
acestea, moment în care în faţa curţii au apărut inculpatul M.M. şi D.F.. Agentul C.I.C. a
arătat că, după ce e i-au observat pe cei doi pe geamul locuinţei de la parter, au mers la
aceştia şi i-au întrebat ce caută din nou la acel imobil. Aceştia au răspuns că s-au întors
pentru a lua o geacă a inculpatului M.M., pe care acesta o lăsase în locuinţa fostei sale soţii.
Martorul D.F. a intrat în curtea imobilului pentru a aduce geaca, iar în timpul discuţiilor
purtate de agenţii de poliţie cu inculpatul M.M. pentru a-l determina pe acesta să nu mai facă
scandal şi să părăsească imobilul, brusc, inculpatul a intrat în curtea imobilului, fiind vizibil
într-o stare de nervozitate crescută, proferând injurii la adresa vecinelor de la parterul
imobilului. Agentul B.R. a intrat în curtea locuinţei după inculpat, cu scopul de a împiedica o
escaladare a conflictului dintre acesta şi numitele M.P. şi M.V.. Agentul C.I.C., fiind încă în
faţa porţii, a auzit o pufnitură în uşa persoanei care făcuse reclamaţia prin SNUAU 112, iar
în momentul în care s-a uitat spre inculpat l-a observat pe acesta sprijinindu-se de zidul
casei, părând dezechilibrat. în acest moment, agentul B.R. s-a îndreptat spre inculpat şi i-a
solicitat să se calmeze şi să plece acasă. Inculpatul s-a apropiat de agentul B.R. şi l-a lovit pe
acesta cu pumnul în zona stângă a feţei. B.R. s-a retras puţin în spate, iar agentul C.I.C. a
intervenit în momentul în care inculpatul încerca să-l lovească pe colegul său a doua oară,
prinzându-l pe inculpat cu braţele de umeri. Inculpatul s-a răsucit şi l-a lovit pe agentul
C.I.C. cu pumnul în zona feţei. Persoana vătămată C.I.C. nu a putu preciza dacă a fost lovit
odată sau de mai multe ori, din cauza impactului amorţindu-i zona în care a fost lovit. Cei doi
agenţi au solicitat sprijin prin staţie altor echipaje de poliţie din cadrul secţiei de poliţie iar
inculpatul s-a refugiat la etajul unu al imobilului, în locuinţa fostei sale soţii. întrucât agentul
C.I.C. prezenta leziuni sângerânde la nivelul feţei, fapt confirmat şi de agentul B.R., cadrele
medicale deja aflate la locul incidentului i-au acordat şi acestuia îngrijiri medicale. Persoana
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
334
vătămată C.I.C. a susţinut că nici el şi nici colegul său nu au exercitat violenţe faţă de
inculpatul M.M., cu excepţia celor necesare şi inerente activităţii de imobilizare a acestuia.
Fiind audiat, agentul B.R. confirmă aspectele şi împrejurările relatate de colegul său
C.I.C. şi expuse mai sus, cu următoarele amendamente şi precizări: inculpatul M.M. nu
numai că a adus injurii numitelor M.P. şi M.V., dar şi a exercitat ameninţări cu comiterea
unor acte de violenţă fizică numitei M.P., aspecte sesizate de către agentul de poliţie atât cu
prilejul primei intervenţii cât şi cu prilejul celei de a doua intervenţii.
La momentul celei de a doua intervenţii, agentul B.R., observând cum inculpatul
M.M., folosindu-se de faptul că a intrat în curtea imobilului pentru a-şi recupera geaca, a
lovit cu piciorul uşa de la locuinţa numitei M.P. şi i-a adus acesteia din nou injurii şi
ameninţări cu săvârşirea unor acte de violenţă asupra acesteia, a intrat în curtea imobilului
din str. … sector 2, l-a apucat pe inculpat de braţe dar acesta, având în vedere şi starea
vădită de ebrietate în care se afla, s-a dezechilibrat şi a căzut în fund, lovindu-se la cotul
stâng.
Persoana vătămată B.R. nu a observat în mod direct şi nemijlocit momentul lovirii
colegului său de către inculpat, dar a precizat în cadrul audierii că l-a observat pe colegul
său cum a intervenit imediat după ce el a fost lovit de către inculpatul M.M..
Totodată, imediat după acesta intervenție l-a observat pe colegul său C.I.C. cum
sângera în zona dreapta a feţei iar pe inculpat cum s-a refugiat la etajul unu al imobilului.
Colegul său, care i-a relatat că a fost şi el lovit de către inculpat cu pumnul în zona feţei, a
fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca pentru îngrijiri
medicale.
Agentul de poliţie a mai precizat că nici el şi nici colegul său nu au exercitat acte de
violenţă fizică asupra inculpatului, cu excepția celor inerente activităţii de imobilizare a
acestuia.
Din declaraţiile coroborate al martorelor M.P., M.V. şi I.M.C. rezultă următoarele
aspecte şi împrejurări al incidentului: La data de 24.11.2015, în jurul orei, 01:00, când
numita M.P. s-a întors la locuinţa din str. …, sector 2, i-a fost relatat de către mama sa,
numita M.V., faptul că la uşa apartamentului a venit fostul vecin M.M., care a lovit cu
picioarele în uşa locuinţei şi i-a adresat injurii şi ameninţări. în timp ce se afla în locuinţa sa,
numita M.P. a auzit cum cineva lovea cu pumnii şi picioarele în uşa locuinţei, ameninţând şi
înjurând. După ce a realizat că acea persoană este numitul M.M., a sunat la SNUAU 112,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
335
solicitând ajutorul organelor de poliţie. în momentul în care au ajuns la faţa locului organele
de poliţie, numita M.P. a deschis fereastra şi a constat că numitul M.M. aducea injurii şi
ameninţări organelor de poliţie. Tot martora M.P. a observat cum agenţii de poliţie au
încercat să tempereze comportamentul lui M.M. şi, neavând nici un succes cu acest demers, l-
au condus pe acesta la sediul unităţii de poliţie. La locuinţa numitei M.P. a sosit şi fiica
acesteia, numita I.M.C..
Văzând că numitei M.V. i s-a făcut rău, aceasta având hipertensiune arterială, numita
I.M.C. a solicitat prin SNUAU 112 asistenţă medicală pentru bunica sa, martora solicitând
din nou ajutorul organelor de poliţie întrucât bănuia că inculpatul M.M. s-ar putea întoarce
la imobil şi să facă din nou probleme.
După ce la faţa locului au ajuns atât cadrele medicale cât şi agenţii de
poliţie, aceiaşi ca la prima intervenţie, martora M.P. a observat cum
inculpatul M.M. a venit cu un taxi la imobil. Inculpatul a intrat din nou în curte, a început să
o ameninţe din nou pe M.P. şi să-i aducă acesteia
injurii, încercând totodată să bruscheze uşa locuinţei acesteia. Au intrat şi agenţii în curtea
imobilului, încercând să-l liniştească pe inculpat, martora M.P. observând cum acesta i-a
îmbrâncit pe agenţii de poliţie, ba chiar lovindu-l pe unul dintre agenţi cu pumnul în zona
feţei, agentul lovit prezentând ulterior o leziune sângerândă în zona în care a fost lovit.
In cauză au fost audiaţi şi martorii B.R. şi C.G., ambii din cadrul Serviciului de
Ambulanţă Bucuresti Ilfov care s-au deplasat la data de 24.11.2015 la imobilul din str..
sector 2, pentru a acorda asistenţă medicală numitei M.V.. Din declaraţiile coroborate ale
celor doi martori, rezultă următoarele aspecte şi împrejurări ale cauzei: în noaptea de
24.11.2015, cei doi martori, în urma unei sesizări SNUAU 112, s-au deplasat cu ambulanţa
având nr. .., la imobilul din str. .. sectorul 2, unde o persoană având suferinţe cardiace
necesita asistenţă medicală. Cei doi martori au ajuns la imobilul în cauză, constatând că în
faţa locuinţei se afla un echipaj de poliţie care purta discuţii aprinse cu un cetăţean, respectiv
inculpatul M.M.. Cei doi martori au intrat în locuinţa numitei M.V. pentru a acorda acesteia
asistenţă medicală. în timp ce se aflau în locuinţa apelantei, cei doi martori au auzit zgomot
de lovituri în uşa locuinţei, inculpatul M.M. chiar încercând să deschidă uşa, dar a fost
blocat de martorul B.R.. Imediat s-au auzit nişte zgomote în curtea imobilului, iar martorul
B.R. a auzit cum numita M.P. a strigat că « I-a spart ochiul poliţistului», referindu-se la
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
336
acţiunea de lovire a agentului C.I.C. de către inculpatul M.M.. La scurt timp, agenţii de
poliţie au anunţat persoanele din locuinţa apelante că pot ieşi în siguranţă din casă. Cei doi
martori l-au observat pe inculpat la etajul unu al imobilului, iar unul dintre agenţii de poliţie
prezenta leziune sângerândă la nivelul feţei iar celălalt acuza dureri în zona cervicală.
Referitor la condiţiile de luminozitate din curtea imobilului unde a avut loc incidentul, cei doi
martori au susţinut că erau condiţii slabe de luminozitate dar că se putea distinge fizionomia
unei persoane, oricare ar fi fost aceasta.
Fiind audiaţi, agenţii D.F.C., şi S.M.A.., agenţi de poliţie din cadrul Secţiei 8 Poliţie
care s-au deplasat la data de 24.11.2015 în str. … sector 2, ca echipaje suplimentare alături
de Z.L., acesta din urmă neputând fi audiat în calitate de martor în cauză, au relatat
următoarele: Ambii agenţi de poliţie audiaţi în calitate de martori s-au deplasat la imobilul
din str. .. sector 2, la ambele incidente cu inculpatul, atât la cel în baza căruia inculpatul a
fost dus prin imobilizare la sediul secției şi sancţionat contravenţional, cât şi la cel în care
inculpatul i-a agresat fizic pe cei doi colegi, B.R. şi C.I.C.. La faţa locului mai era prezent un
bărbat, martorul D.F., care, la ambele incidente, a cerut să fie luat de organele de poliţie,
pentru că «el a făcut tot». Cei doi martori nu au fost prezenţi la momentul în care inculpatul
i-a lovit pe cei doi colegi de serviciu, dar aspectele reţinute şi de către organele judiciare cu
privire la situaţia de fapt le-au fost relatate de către agenţii agresaţi, martorii constatând că
agentul C.I.C. prime asistenţă medicală de la Serviciul de Ambulanţă Bucureşti Ilfov.
Martorii au mai relatat şi faptul că la faţa locului a venit şi mama inculpatului care l-a rugat
pe acesta să meargă la sediul secţiei de poliţie pentru a da lămuriri, dar inculpatul a refuzat
acest lucru. Referitor la condiţiile de iluminat, martorii au susţinut că interiorul curţii nu
avea iluminare proprie dar primea lumină de la sistemul public de iluminat de pe strada ...
În cauză a fost audiat şi martorul D.F., prieten al inculpatului M.M., martorul
relatând următoarele: în noaptea de 23/24.11.2015, împreună cu inculpatul M.M., s-au
deplasat LA mai multe locaţii împreună cu acesta, respectiv la inculpat acasă şi la locuinţa
mamei acestuia, unde de fiecare dată au consumat băuturi alcoolice, ţuică şi vin. Ajunşi la
imobilul din str. … sectorul 2, unde anterior a locuit şi inculpatul, au urcat la etajul unu al
imobilului. Martorul a relatat că nu au avut nici un fel de discuţii cu vreo persoană de la
parterul imobilului, dar auzit cum o persoană de sex femeiesc vorbeşte pe un ton ridicat din
locuinţa de la parter. La faţa locului au venit mai mulţi agenţi de poliţie, inculpatul şi
martorul purtând discuţii cu aceştia, organele de poliţie solicitând-le celor doi să plece la
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
337
propriile locuinţe. Martorul a mai susţinut faptul că, la un moment dat, inculpatul, fiind
enervat de cerinţele agenţilor de poliţie, a lovit cu piciorul uşa de la apartamentul de la
parter. Cei doi au fost conduşi la sediul secţiei de poliţie, unde inculpatul a fost sancţionat
contravenţional. După ce a părăsit sediul unităţii de poliţie, martorul D.F. s-a întors la
imobilul din str. .. unde a găsit mai mulţi agenţi de poliţie, printre care se aflau şi cei doi care
au venit iniţial. Martorul a observat cum unul dintre agenţii de poliţie avea un bandaj pe
partea dreaptă a feţei, agentul de poliţie întrebându-l pe martor «Vezi ce a făcut prietenul
tău?». Susţinerile martorului D.F. potrivit cărora inculpatul a lovit doar o singură dată uşa
vecinelor şi că nu a fost prezent la incidentul cu agenţii de poliţie, soldat cu agresarea
acestora, urmează a fi înlăturat deoarece sunt contrazise de celelalte mijloace de probă
administrate în cauză şi ca fiind făcute pro causa, având în vedere relaţia de prietenie dintre
inculpat şi martor.
În cauză a fost audiată şi martora P.A., martor audiat la solicitarea inculpatului, din
declaraţia acesteia reţinând următoarele: Incidentul a fost pornit de persoanele care locuiesc
la parterul imobilului în momentul în care inculpatul, dorind să coboare de la etajul unu al
imobilului, a atins din greşeală cu piciorul uşa imobilului de la parter. Numitele M.P. şi M.V.
au fost cele care au adus injurii inculpatului, tot acestea fiind şi cele care au solicitat
prezenţa organelor de poliţie. Martora nu a putut preciza dacă inculpatul a lovit sau nu vreun
agent de poliţie, ea nesesizând acest fapt în mod direct. Susţinerile martorei cu privire la
faptul că aceasta nu a observat dacă inculpatul a lovit sau nu agenţii de poliţie trebuie
interpretate în contextul materialului probator, adică în sensul că martora nu a asistat la cele
două incidente, pe toată durata acestora, martora relatând în cauză doar aspecte din faţa
iniţială a celor petrecute în data de 24.11.2015, şi anume împrejurările cauzei desfăşurate
pană la sosirea organelor de poliţie.
În cadrul audierilor, inculpatul M.M. nu a recunoscut comiterea infracţiunilor în
forma reţinută de organele judiciare, acesta susţinând că a fost el agresat primul de agenţii
de poliţie şi că a lovit în ripostă, dar din cauza întunericului nu a văzut pe cine a lovit. Acesta
a susţinut că a fost lovit de mai multe ori, chiar căzut la pământ fiind, în zona abdomenului şi
a spatelui. Inculpatul a afirmat că a lovit şi el la rândul lui, dar nu a ştiut că loveşte agenţi de
poliţie ci crezând că îl loveşte pe actualul concubin al fostei sale soţii.”
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
338
Fiind audiat de către instanţă, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, astfel cum au
fost reţinute prin actul de sesizare, declaraţia acestuia de recunoaştere, cea dată în faţa
instanţei de judecată, coroborându-se cu toate celelalte mijloace de probă administrate în
cauză, astfel cum au fost arătate anterior.
Prin urmare, în drept, fapta reţinută în sarcina inculpatului M.M., care, la data de
24.11.2015, cu prilejul intervenţiei organelor de ordine publică din cadrul Secţiei 8 Poliţie la
imobilul din str. .. sector 2, Bucureşti, unde se solicitase intervenţia organelor de ordine
publică de către numitele M.P. şi I.M.C. prin SNUAU 112, a agresat fizic, prin lovirea cu
pumnul în zona feţei, pe agentul şef adjunct de poliţie B.R. şi agentul de poliţie C.I., aceştia
din urmă fiind în exercitarea atribuţiunilor de serviciu care implică exerciţiul autorităţii de
stat, ambii agenţi prezentând leziuni traumatice în urma agresiunilor dar numai agentul C.I.C.
a prezentat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, realizează conţinutul constitutiv, atât sub
latura sa obiectivă dar şi sub aspectul laturii subiective, a două infracţiuni de ultraj, fapte
prev. şi ped. de dispoziţiile art. 257 alin. 1 şi 4 din C. pen. raportat la disp. art. 193 alin. 2 din
C. pen.(fapta comisă faţă de agentul de poliţie C.I.C.) şi dişp. art. 257 alin. 1 şi 4 din C. pen.
raportat la disp. art. 193 alin. 1 din C.pen. (fapta comisă faţă de agentul de poliţie B.R.) cu
aplicarea dispoziţiilor privind concursul real de infracţiuni, prev. de art. 38 alin 1 din C.pen.
În considerarea celor expuse, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că
faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpat, fiind astfel
îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.p.p., instanţa va dispune condamnarea
inculpatului la pedeapsa închisorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa
va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP şi gradul
ridicat de pericol social al faptelor de lovire, prin prisma calităţilor speciale deţinute de
victime, precum şi prin prisma consecinţelor însemnate ale acestora (şi aici se au în vedere
leziunile traumatice aduse persoanelor vătămate, una dintre acestea necesitând 8-9 de zile de
îngrijiri medicale pentru vindecare), prin comiterea faptelor de lovire a unui funcţionar al
statului -poliţist-, inculpatul încălcând în mod flagrant obligaţia pe care o avea de a manifesta
respect faţă de autoritatea de stat, faţă de funcţionarul care îndeplineşte o atribuţie ce implică
exerciţiul acestei autorităţi, faptele fiind cu atât mai grave cu cât au afectat şi relaţiile sociale
referitoare la integritatea corporală şi sănătatea persoanei.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
339
Gravitatea însemnată a faptelor de lovire îndreptate împotriva unor poliţişti aflaţi în
exercitarea atribuţiilor de serviciu rezidă şi din împrejurarea că inculpatul a acţionat în mod
conştient (dând chiar dovadă de o îndrăzneală sporită prin aceea că faptele au fost comise cu
ocazia unei a doua intervenţii a organelor de poliţie, după ce anterior, în aceeaşi zi, fusese
condus la sediul secţiei de poliţie unde i se aplicase o amendă contravenţională de 500 ron, în
baza legii nr. 61/1991, prin urmare inculpatul, deşi fusese sancţionat, a persistat în
comportamentul său violent), prin aceasta relevând ignoranţă faţă de normele de convieţuire
socială, corelativ cu o vădită stare de pericol pentru ordinea publică, cu consecinţa afectării
însemnate a relaţiilor sociale protejate de legiuitor, respectiv relaţiile referitoare la respectul
datorat autorităţii de stat, dar şi relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală şi sănătatea
persoanei.
Starea de beţie avansată, astfel cum a fost semnalată de inculpat, stare în care se afla la
momentul comiterii faptelor de ultraj, nu poate fi invocată, în mod eficient, ca o apărare.
Astfel, intoxicaţia autoindusă cu alcool nu se poate constitui într-o circumstanţă atenuantă sau
într-o apărare eficientă pentru inculpat cu consecinţe pozitive asupra individualizării pedepsei,
întrucât această acţiune, de intoxicare cu alcool s-a desfăşurat în condiţiile unei voinţe libere,
cauza acesteia situându-se la un moment în care autorul dispunea în mod liber de voinţa sa.
Aşadar, ne aflăm în situaţia unei actio libera in causa, care nu poate fi văzută decât ca
un reproş adus inculpatului întrucât tocmai această stare, la care acesta a contribuit în mod
intenţionat, a condus la un comportament antijuridic, respectiv la comiterea unei fapte
prevăzute de legea penală.
Prin urmare, întrucât starea de intoxicaţie voluntară invocată de petent şi confirmată de
probele administrate în cauză, nu îndeplineşte condiţiile cauzei de neimputabilitate dar nici
condiţiile pentru a fi reţinută ca circumstanţă agravantă judiciară, atunci aceasta va fi avută în
vedere în procesul de individualizare a pedepsei în interiorul limitelor de pedeapsă.
Mai departe, tot la individualizarea pedepsei (deşi s-a reţinut în privinţa inculpatului,
ca neavând antecedente penale întrucât, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar aflată la
dosar, acesta este reabilitat), se va ţine cont şi de împrejurarea că inculpatul anterior a fost
condamnat pentru comiterea unor fapte de tâlhărie în formă calificată, ceea ce atestă
împrejurarea că violenţele manifestate şi constituite într-o faptă prevăzută de legea penală, nu
reprezintă un caz izolat, astfel cum a susţinut apărarea.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
340
Prin aceasta, se reţine în sensul că inculpatul a mai uzat în precedent de violenţe şi
deci comportamentul său antisocial a recidivat, cu consecinţa comiterii unor noi fapte penale.
Toate aceste aspecte reclamă măsuri ferme din partea organelor judiciare competente,
instanţa apreciind oportună pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi
faţă de regulile de convieţuire socială, executarea pedepsei în regim de detenţie, de către
inculpat.
În concluzie, faptele săvârşite de inculpat, în condiţiile descrise în actul de sesizare şi
recunoscute de acesta, sunt de natură să aibă o puternică rezonanţă socială negativă, prin
crearea unei stări de insecuritate pentru ordinea publică, condiţii în care acestea au adus
atingere, în primul rând autorităţii de stat.
Dar, pe de altă parte, la individualizarea pedepselor, se avea în vedere şi atitudinea
sinceră a inculpatului, manifestată în faţa instanţei, poziţie procesuală care atrage aplicarea
prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii – în
situaţia recunoaşterii săvârşirii faptelor în modalitatea reţinută prin rechizitoriu.
În considerarea celor expuse, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că
faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, fiind astfel îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2, în temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C.p., raportat la art. 193
alin. 1 şi 2 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.proc.pen., va condamna pe inculpatul M.M. la
pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (faptă comisă în dauna
părţii civile C.I.C.).
În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C.p., raportat la art. 193 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 396
alin. 10 C.proc.pen., va condamna pe inculpatul M.M., la pedeapsa de 3 luni închisoare,
pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (faptă comisă în dauna persoanei vătămate B.R.).
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b rap. la art. 38 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa
cea mai grea de 6 luni închisoare pe care o sporeşte cu 1 lună închisoare, reprezentând o
treime din cealaltă pedeapsă aplicată, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 luni
închisoare.
În baza art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului M.M. pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C. pen. respectiv,
dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
341
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani calculată conform art.
68 alin. 1 lit. c Cp., de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C. pen. va interzice
inculpatului M.M., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile
publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 72 C.p., va deduce din durata pedepsei închisorii, perioada când inculpatul
M.M. a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv din data de 24.11.2015 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 C.proc.pen. va menţine măsura arestării preventive luată faţă de
inculpat.
Sub aspectul laturii civile, se reţine că, potrivit disp. art. 397 NCPP instanţa se
pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile, iar potrivit disp. art.19 alin. 5 NCPP,
repararea pagubei penale se va face potrivit legii civile.
De asemenea, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal trebuie să
îndeplinească, pentru admisibilitatea ei, condiţiile prevăzute de disp. art. 1357 C.Civ. şi art.
1381 şi urm. C civ., respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a unei legături de
cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei autorului.
Persoana vătămată C.I.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu suma de 1000
lei cu titlu de despăgubiri constând în daune materiale constând în contravaloarea
combustibilului consumat de la Zalău la Bucureşti, fără ca acesta să depună la dosarul cauzei
şi nici să indice dovezi care să ateste înregistrarea unui atare prejudiciu.
Ori, potrivit disp. art. 20 alin. 2 C.p.p., „constituirea de parte civilă se face în scris sau
oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea
se întemeiază”.
Întrucât partea civilă C.I.C. nu a depus vreo dovadă a întinderii pretenţiilor sale
materiale în cuantum de 1000 lei, în baza art. 19, art. 25 şi 397 C.pr.pen. raportat la disp.
art.1357 C.civ., instanţa va respinge solicitarea acestuia de acordare a daunelor materiale în
cuantum de 1000 lei, ca neîntemeiată.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
342
Totodată, în baza aceloraşi dispoziţii legale, va admite în parte acţiunea civilă
formulată de partea civilă C.I.C. şi va obliga pe inculpatul M.M. la plata către această parte
civilă, a sumei de 7000 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
Aceasta întrucât, prin săvârşirea faptei de lovire săvârşite asupra victimei C.I.C.,
instanţa reţine crearea implicită şi a unor daune morale, dată fiind modalitatea de comitere a
faptelor şi consecinţele acestora, respectiv producerea unor leziuni traumatice ce au necesitat
pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, instanţa apreciază că s-a creat şi un prejudiciu nepatrimonial în dauna acestei
persoane vătămate, constituit în daune colaterale reprezentate de necesitatea deplasărilor
regulate la unităţile spitaliceşti pentru îngrijirile ce s-au impus în urma leziunilor suferite şi
diminuarea temporară a capacităţii de muncă, toate acestea constituindu-se în factori care
lipsesc persoana vătămată de posibilitatea de a participa în mod firesc la viaţa socială şi a se
bucura de avantajele acestei părţi.
Întrucât toate aceste neajunsuri au generat o limitare a posibilităţilor de deplasare şi
de desfăşurare a vieţii private fireşti, îndreptăţesc persoana vătămată la reparaţii echitabile
care, în opinia instanţei, se pot regăsi, în mod rezonabil, într-un cuantum de 7.000 lei.
Va lua act că persoana vătămată B.R. nu se constituie parte civilă în cauza penală.
În temeiul art. 274 alin. 1 CPP va obliga inculpatul la plata sumei de 1600 lei, cu titlu
de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
4. Aplicarea legii penale în timp. Infracţiunea de vătămare corporală. Condiţiile
provocării.
Raportat la condițiile provocării, instanța apreciază că a existat un act de violență
îndreptat împotriva făptuitorului, neimputabil inculpatului (factorului determinant al acțiunii
violente a persoanei vătămate fiind prezența inculpatului la locul întâlnirii dintre martor și
persoana vătămată astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat), apt să
creeze o puternică stare de tulburare (ca urmare a atitudinii recalcitrante a persoanei
vătămate coroborate cu lansarea unui atac asupra inculpatului), infracțiunea a fost comisă
față de persoana care a efectuat actul de provocare, a fost săvârșită cu intenție de către
inculpat, a fost determinată de actul de provocare și a fost posterioară actului de provocare.
Rezultă din probatoriul administrat, faptul că persoana vătămată a bruscat martora,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
343
inculpatul fiind decis să intervină moment în care persoana vătămată a reacționat violent
fiind nelămurit cu privire la prezenta concubinului fostei soții la locul de întâlnire al celor
doi. Prin raportare la circumstanțele concrete, atacul era unul deja consumat prin încercarea
de lovire a inculpatului, nemaiexistând nici un risc (față de statura diferită a părților
implicate, de diferența de forțe și de pregătirea anterioară a inculpatului) ca persoana
vătămată să continue acțiunea violentă.
Astfel, nu poate instanța reține legitima apărare drept cauză care să înlăture caracterul
penal al faptei deoarece inculpatul a procedat la lovirea victimei în mod repetat, însuși acesta
precizând că după ce l-a lovit acesta a căzut și că ulterior se ținea după inculpat ”ca un
cățel”. Ori din declarațiile inculpatului rezultă că loviturile ulterioare ale acestuia nu au avut
drept scop înlăturarea unui atac imediat îndreptat asupra sa. Cu toate acestea este vorba de
o provocare a inculpatului față de faptul că, persoana vătămată a încercat lovirea acestuia
impunând astfel o reacție din partea inculpatului.
Instanța va înlătura apărarea inculpatului relativă la relația ulterioară dintre acesta și
persoana vătămată, aceasta fiind invocată în scopul de a induce instanței ipoteza unei iertări
a inculpatului de către persoana vătămată. Reține instanța faptul că în prezenta cauză
acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, neputând fi mediat conflictul penal și nici
exista o cauză care să înlăture răspunderea penală precum împăcarea sau retragerea
plângerii penale. De altfel nici persoana vătămată, la data audierii nemijlocite în fața
instanței, nu a considerat că relația ulterioară cu inculpatul are vreo importanță asupra
infracțiunii săvârșite.
Sentința penală nr. 759/25.11.2016, definitivă
(modificată în apel sub aspectul laturii civile)
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti
la data de ...05.2016 în dosarul nr. …/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de
libertate a inculpatului O.V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art.
194 alin. 1 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
344
În fapt, s-a reținut faptul că, inculpatul O.V., la data de 31.05.2009, în jurul orelor
17.00, inculpatul, în timp ce se afla la intersecţia ..., a agresat-o fizic pe persoana vătămată
P.M.R., fostul soţ al concubinei sale, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat spre
vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale și au fost de natură să-i pună viaţa in
pericol.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă judecătoria Sectorului 2 București, au fost
indicate următoarele mijloace de probă: declaraţii persoana vătămată P.M.R., declaraţii martor
U.F., declaraţie martor G.A.I., declaraţii suspect/inculpat O.V., proces-verbal de constatare a
efectuării actelor premergătoare; proces-verbal de recunoaştere din planşă fotografica a
făptuitorului, de către P.M.R., certificat medico-lcgal nr. …/09.06.2009 şi bilet de externare,
adresă de constituire parte civilă - Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, procese-verbale
de efectuare a unor verificări si investigaţii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că persoana vătămată P.M.R. nu s-a
constituit parte civilă în cauză, însă s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic de Urgenţă ”Sf.
Pantelimon” Bucureşti cu suma de 1.925, 12 lei, cu titlu de prejudiciu material.
În cursul urmăririi penale, nu au fost luate măsuri preventive faţă de inculpat,
Prin încheierea din camera de consiliu din data de ….2016 în temeiul art. 346 alin. 1
NCPP, judecătorul de cameră preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea
dată, a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. …/2009 din data de
...05.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti privind pe inculpatul
O.V., cercetat în stare de deținere în altă cauză pentru săvârșirea unei infracțiuni vătămare
corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplicarea art. 41 slin. 1 C.pen. și art. 5 alin.
1 C.pen..
La solicitarea instanţei, a fost comunicată şi ataşată la dosar fişa de cazier a
inculpatului, în vederea lămuririi antecedentelor penale şi verificării încadrării juridice a
faptelor reţinute în sarcina acestuia.
În şedinţa publică din data de ….2016, instanţa a dispus citirea actului de sesizare, a
adus inculpatului la cunoştinţă învinuirea, precum şi dispoziţiile art. 374 alin. 4, art. 375 alin.
1 şi disp. art. 396 alin. 10 Cpp. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Inculpatul a precizat că nu recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor, astfel cum au fost
reţinute în sarcina acestuia în cuprinsul actului de sesizare şi că doreşte ca prezenta cauză să
se soluționeze potrivit procedurii de drept comun.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
345
La același termen de judecată au fost încuviințate administrarea probelor testimoniale și
cu înscrisuri, urmând a fi audiată și persoana vătămată.
Inculpatul a înțeles să dea declarații în prezenta cauză, cele susținute de acesta fiind
consemnate și atașate a dosarul cauzei la filele 22-24.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 31.05.2009, în jurul orelor 17.00 în timp ce se afla la intersecţia ..., a
agresat-o fizic pe persoana vătămată P.M.R. (fostul soţ al martorei S.F.) ca urmare a unei
acțiuni violente a acestuia, pe fondul unor discuții în contradictoriu de la acel moment,
cauzându-i numitului P.M.R., leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 25 zile de
îngrijiri medicale și au fost de natură să-i pună viaţa in pericol.
La reținerea situației de fapt menționate mai sus, instanța are în vedere faptul că la
data de 31.05.2009 organele de cercetare penală au fost sesizați cu privire la exercitarea unor
violențe asupra persoanei vătămate P.M.R., acesta fiind internat de urgență la Spitalul Clini de
Urgență Sf. Pantelimon.
Din declarațiile persoanei vătămate date în cursul urmăririi penale rezultă faptul că în
acea zi stabilise împreună cu fosta sa soție (martora Stoica fostă U.F.) să se întâlnească pentru
a discuta anumite aspecte legale de fetița acestora în vârstă de 3. A observat că martora era
însoțită de un individ despre care cunoștea că este concubinul fostei sale soții. Persoana
vătămată a învederat faptul că a reproșat acesteia faptul că era însoțit de concubinul ei. În
declarațiile inițiale, persoana vătămată a afirmat faptul că a fost lovit inițial cu pumnul în față
de către inculpatul care s-a simțit ofensat de reproșurile sale (declarația dată în 26.11.2009-f.
17-18 d.u.p. coroborată cu declarația dată în 26.06.2009 – f. 19-20 d.u.p. și cu declarația dată
la data de 24.06.2015 f. 22-25 d.u.p.). Ulterior deși a încercat să se îndepărteze de inculpat
acesta l-a lovit fie cu piciorul fie cu pumnul în spate, persoana vătămată căzând la pământ,
observând totodată cum martora împreună cu minora în vârstă de 3 ani au urcat într-un
autobuz (f. 24 d.u.p.). Persoana vătămată a arătat faptul că inculpatul l-a mai luat de gât și l-a
tras pe o bancă lovindu-l de câteva ori cu pumnul și spunând să o lase pe martoră în pace. Din
declarația persoanei vătămate dată în fața instanței a rezultat faptul că într-adevăr s-a îndreptat
către inculpat, la momentul de început al altercației și s-a interpretat că voia să dea în el, când
de fapt el s-a apărat (declarația din data de 15.11.2016 - dosar instanță).
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
346
Din certificatul medico legal nr. …./09.06.2009 întocmit de către I.N.M.L. ”Mina
Minovici” rezultă faptul că persoana vătămată P.M.R. a prezentat leziuni traumatice care s-au
putut produce în data de 31.05.2009 prin lovire cu corp dur, care au necesitat cca. 25 zile de
îngrijiri medicale, fiind de natură să pună în primejdie viața victimei.
Faptul că inculpatul este persoana care a aplicat loviturile asupra persoanei vătămate
rezultă din declarațiile acesteia, dar și din procesul verbal de recunoaștere după fotografii
întocmit la data de 15.06.2009 (f. 34 d.u.p.), planșele foto fiind întocmite în prezența
martorului G.A.I. ( f. 38-39 d.u.p. și declarația din data de 15.11.2016 luată în fața instanței de
judecată).
Din declarația martorei S. ( fostă U., fostă P.) F. rezultă faptul că la acea dată, după ce
în prealabil a discutat cu fostul soț cu privire la copilul minor, s-a deplasat împreună cu
concubinul acesteia, inculpatul O.V., în zona străzii Sportului. Martora a precizat că persoana
vătămată a început să o înjure și să îi spună să meargă cu el acasă luând-o de mâini motiv
pentru care inculpatul O.V. s-a apropiat de ei și i-a spus persoanei vătămate să nu mai insiste.
Martora a afirmat că persoana vătămată a vrut să îl lovească pe inculpat, reușind acest lucru,
motiv pentru care inculpatul a ripostat. Martora a afirmat că a avut loc o altercație între cei doi
și că aceștia s-au lovit reciproc (f. 40-41 d.u.p.). Fiind audiată în fața instanței martora a
afirmat aceleași lucruri menținând declarația potrivit căreia persoana vătămată a dat un pumn
inculpatului precizând totodată că nu îl cunoaște pe fostul soț ca fiind o persoană violentă, dar
că într-adevăr mai are excese ”cum a făcut și în sală”. A apreciat martora că acțiunea
inculpatului a fost una de apărare și că nu a mai asistat ulterior la continuarea altercației
(declarație martor din data de 15.11.2016), concentrându-se mai mult pe siguranța fetiței. Cu
privire la primul pumn aplicat, martora a susținut în mod constant că persoana vătămată a
exercitat prima violențe asupra inculpatului, acesta din urmă încercând să se apere.
Din declarațiile inculpatului O.V. rezultă faptul că s-a deplasat cu concubina sa
(martora Stoica fostă U., fostă P.F.) în zona străzii Sportului, auzind conversația dintre
martoră și persoana vătămată care a afirmat ”Să nu vină cu jegosul și libidinosul ala cu tine”
făcând referire la inculpat. A afirmat inculpatul că nu au ajuns la locul de întâlnire în același
timp deoarece a lăsat-o pe concubina sa mai în față pentru a nu fi văzut de persoana vătămată.
Inculpatul a mai afirmat faptul că a observat că persoana vătămată a prins-o de mână pe
martoră smucind-o spre el, motiv pentru care a decis să intervină. Persoana vătămată l-a
înjurat și a venit spre el să îl lovească și reușind acest lucru. Inculpatul a precizat că l-a lovit și
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
347
el cu pumnul în față după care persoana vătămată a căzut. Inculpatul a apreciat că s-au lovit
reciproc ajutându-l să se urce în autobuz (f. 49-52 d.u.p.), neprecizând nimic de aplicarea unor
lovituri după ce martora a părăsit locul împreună cu minora.
În cursul judecății inculpatul a declarat în esență aceleași evenimente, precizând că
persoana vătămată era mai agresivă și că martorei îi era frică de acesta. A precizat că nu mai
știe cine a dat prima lovitură, că nu l-a lovit pe P.M.R. în spate și că, la un moment dat nu a
mai vrut să continue cearta, vrând să plece. A fost însă lovit de persoana vătămată care se
ținea de inculpat ”ca un cățel” potrivit declarațiilor inculpatului. A precizat inculpatul că a
practicat box la amatori și după aceea pentru întreținere (f. 22-24 d.i.).
Instanța reține faptul că declarațiile persoanei vătămate și ale inculpatului sunt
divizibile sub aspect probator, în sensul în care, în măsura în care elementele facturale
constatate nu sunt coroborate cu restul materialului probator, acestea pot fi înlăturate în parte.
În baza probelor administrate în etapa cercetării judecătorești, instanța reține fără
putere de tăgadă faptul că asupra persoanei vătămate s-au exercitat violențe de o gravitate
deosebită, acestea fiind apte să pună în primejdie viața.
Cu titlu prealabil, instanța reține, față de susținerile persoanei vătămate relative la
faptul că s-a apărat (”m-am îndreptat spre el și s-a interpretat că vreau să dau în el când de
fapt eu m-am apărat” – declarația dată în fața instanței la data de 15.11.2016) că la momentul
de început a interacțiunii dintre cele două părți, conflictul nu era actual, inculpatul neexcitând
nici un act de violență fizică sau verbală asupra persoanei vătămate, astfel cum rezultă atât din
declarațiile martorului ocular, cât și din declarațiile persoanei vătămate P.R., coroborate cu
declarațiile inculpatului.
Remarcă instanța faptul că declarațiile persoanei vătămate, ale martorului ocular și ale
inculpatului se coroborează în esență sub aspectele existenței altercației, a locului săvârșirii
infracțiunii și a persoanelor care au participat la acest conflict. Cu privire la inițiativa primului
act de violență, instanța reține declarațiile consecvente ale martorului ocular S. (Fostă U.,
fostă P.) F. și ale inculpatului O.V., potrivit cărora persoana vătămată a avut o atitudine
recalcitrantă și a încercat să îl lovească pe inculpat. Sub acest aspect instanța înlătură
susținerile persoanei vătămate din cursul urmăririi penale, potrivit cărora inculpatul, după ce
i-a adresat câteva cuvinte l-a lovit, deoarece acestea nu se coroborează cu declarațiile
martorului ocular. Reține instanța faptul că persoana vătămată fiind audiată nemijlocit la
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
348
termenul din data de 15.11.2016 a afirmat faptul că ”într-adevăr m-am îndreptat spre el și s-a
interpretat că vreau să dau în el când de fapt eu m-am apărat”. Ori la acest moment
conflictul, potrivit susținerilor martorei, nu era actual.
Constată instanța că cele trei persoane audiate, au perceput aceeași situație de fapt în
mod diferit relatând-o ca atare. Elementele asupra cărora cele trei declarații coincid sunt
acelea că inițiativa violentă a aparținut persoanei vătămate inițial, iar inculpatul a încercat
inițial să se apere.
Cu toate acestea, reține instanța faptul că susținerile inculpatului potrivit cărora a
încercat să stopeze atacul și ulterior, după ce persoana vătămată a căzut, sunt lipsite de
fundament, urmând a fi înlăturate ca urmare a faptului că din raportul medico-legal rezultă
faptul că persoana vătămată a prezentat leziuni la nivelul spatelui care au generat leziuni
traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, fiind pusă în primejdie viața
acesteia. Ori, atâta vreme cât leziunile au fost create la data de 31.05.2009, fiind exclusă
rănirea persoanei vătămate ca urmare a căzăturii, este cert că acestea au fost create de inculpat
și prin raportare la succesiunea evenimentelor astfel cum a fost relatată de persoana vătămată,
sub aspectul chestiunilor neînlăturate de instanță. Loviturile aplicate persoanei vătămate au
fost de o intensitate deosebită apte să producă un pneumotorax total stâng cu mic nivel
hidroaeric la nivelul sinului costdiafragmatic stâng. Nu poate primi instanța susținerea
faptului că persoana vătămată a fost ajutată de inculpat să se urce în autobuz, fără exercitarea
unor violențe fizice, din moment ce din același raport de expertiză rezultă gravitatea
leziunilor, fiind greu de crezut că atacul persoanei vătămate putea fi încă actual prin raportare
la pregătirea fizică a inculpatului, care a afirmat că a practicat box.
În privinţa încadrării juridice, fapta inculpatului O.V. care la data de 31.05.2009, în jurul
orelor 17.00 în timp ce se afla la intersecţia ..., a agresat-o fizic pe persoana vătămată P.M.R.
(fostul soţ al concubinei sale) ca urmare a unei acțiuni violente a acestuia, pe fondul unor
discuții în contradictoriu de la acel moment, cauzându-i numitului P.M.R., leziuni ce au
necesitat spre vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale și au fost de natură să-i pună
viaţa in pericol, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală
gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 2 V. C.pen., dar și elementele constitutive ale infracțiunii
de vătămare corporală prev. și ped. de art. 194 alin. 1 lit. E C.pen.
Având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la data pronunțării
prezentei hotărâri au intervenit mai multe legi penale, cu titlu prealabil se impune a se analiza
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
349
legea penală mai favorabilă, pentru ca mai apoi întrunirea elementelor constitutive ale
infracțiunii să se raporteze la norma incriminatorie mai favorabilă inculpatului.
Instanța reține că limitele de pedeapsă prevăzute de ambele texte normative prevăd
același minim special (2 ani), dar față de incidența în cauză a recidivei postexecutorii, instanța
apreciază faptul că legea penală mai favorabilă este legea veche ca urmare a regimului
acesteia sub imperiul legii vechi.
Acestea fiind reținute, instanța constată că legea penală mai favorabilă este legea veche
și în temeiul art. 386 C.pr.pen. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 194
alin. 1 lit. E cu rap la art. 41 alin. 1 și art. 5 C.pen., în art. 182 alin. 2 V. C.pen. cu aplicarea
art. 73 alin. 1 lit. B și art. 76 alin. 1 lit. D V.cod penal raportat la art. 37 alin. 1 lit. b cu aplic.
Art. 39 alin. 4 V.C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
În privința întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală
gravă, sub aspectul laturii obiective, în ceea ce priveşte elementul material acesta constă în
fapta inculpatului de lovire a persoanei vătămate, fiindu-i produse acesteia leziuni traumatice
care au pus în primejdie viața persoanei vătămate.
Urmarea imediată constă în producerea leziunilor traumatice asupra persoanei
vătămate, leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 25 zile de îngrijiri medicale (astfel
cum rezultă din certificatul medico-legal f. 27 d.u.p.), fiind pusă în primejdie viața acesteia,
iar legătura de cauzalitate dintre leziunile provocate persoanei vătămate şi loviturile aplicate
de către inculpat la data de 31.05.2009 rezultă din probele administrate în cauză și analizate
mai sus.
Sub aspectul laturii subiective, modalitatea vinovăției cu care inculpatul a săvârșit
fapta este intenția indirectă, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a
urmărit a acceptat producerea lui, prin aplicarea loviturilor astfel cum a rezultat mai sus.
Având în vedere condamnarea inculpatului dată prin sentința penală nr. …/24.04.2000 a
Tribunalului București Secția A II-A definitivă la data de 07.06.2001 prin respingerea
recursului declarat de inculpat de către Curtea Supremă de Justiție, instanța reține incidența în
cauză a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b cu aplic. Art. 39 alin. 4 V.C.pen. Fapta a fost săvârșită
de inculpat înainte de a interveni reabilitarea judecătorească, după executarea unei pedepse
mai mari de un an, aplicate prin sentința mai sus menționată, în stare de recidivă
postexecutorie.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
350
Constată instanța că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. b C.pen. 1968
relative la reținerea circumstanței atenuante a provocării. Astfel, din probatoriul administrat în
prezenta cauză, instanța constată faptul că inculpatul a reacționat ca urmare a unei puternice
tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produse prin violență.
Astfel, din declarația martorului ocular S.F. dată în prezenta cauză la data de
15.11.2016, rezultă faptul că persoana vătămată a întrebat ce e cu inculpatul acolo și că a dat
primul pumn, neexistând nicio discuție între cei doi. Inculpatul a ripostat, astfel cum rezultă și
din propriile sale declarații coroborate cu declarațiile martorei și ale persoanei vătămate,
reacția acestuia fiind una disproporționată față de amenințarea reală pe care persoana
vătămată o prezenta asupra propriei persoane.
Raportat la condițiile provocării, instanța apreciază că a existat un act de violență
îndreptat împotriva făptuitorului (astfel cum rezultă din declarațiile martorei oculare, ale
inculpatului și ale persoanei vătămate), neimputabil inculpatului (factorului determinant al
acțiunii violente a persoanei vătămate fiind prezența inculpatului la locul întâlnirii dintre
martor și persoana vătămată astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat),
apt să creeze o puternică stare de tulburare (ca urmare a atitudinii recalcitrante a persoanei
vătămate coroborate cu lansarea unui atac asupra inculpatului), infracțiunea a fost comisă
față de persoana care a efectuat actul de provocare, a fost săvârșită cu intenție de către
inculpat, a fost determinată de actul de provocare și a fost posterioară actului de provocare.
Rezultă din probatoriul administrat (declarație martor și declarație inculpat), faptul că
persoana vătămată a bruscat martora, inculpatul fiind decis să intervină moment în care
persoana vătămată a reacționat violent fiind nelămurit cu privire la prezenta concubinului
fostei soții la locul de întâlnire al celor doi. Prin raportare la circumstanțele concrete, atacul
era unul deja consumat prin încercarea de lovire a inculpatului, nemaiexistând nici un risc
(față de statura diferită a părților implicate, de diferența de forțe și de pregătirea anterioară
a inculpatului) ca persoana vătămată să continue acțiunea violentă.
Astfel, nu poate instanța reține legitima apărare drept cauză care să înlăture caracterul
penal al faptei deoarece inculpatul a procedat la lovirea victimei în mod repetat, însuși acesta
precizând că după ce l-a lovit acesta a căzut și că ulterior se ținea după inculpat ”ca un cățel”.
Ori din declarațiile inculpatului rezultă că loviturile ulterioare ale acestuia nu au avut drept
scop înlăturarea unui atac imediat îndreptat asupra sa. Cu toate acestea este vorba de o
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
351
provocare a inculpatului față de faptul că, persoana vătămată a încercat lovirea acestuia
impunând astfel o reacție din partea inculpatului.
Instanța va înlătura apărarea inculpatului relativă la relația ulterioară dintre acesta și
persoana vătămată, aceasta fiind invocată în scopul de a induce instanței ipoteza unei iertări a
inculpatului de către persoana vătămată. Reține instanța faptul că în prezenta cauză acțiunea
penală a fost pusă în mișcare din oficiu, neputând fi mediat conflictul penal și nici exista o
cauză care să înlăture răspunderea penală precum împăcarea sau retragerea plângerii penale.
De altfel nici persoana vătămată, la data audierii nemijlocite în fața instanței, nu a considerat
că relația ulterioară cu inculpatul are vreo importanță asupra infracțiunii săvârșite.
Având în vedere faptul că fapta descrisă mai sus a fost săvârșită de inculpat, constituie
infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, instanța urmează să
dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 182 alin.
2 V. C.pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea
săvârșită, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72
C.pen. 1968, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele
folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului
produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit,
natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita
după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea
de sănătate, situaţia familială şi socială. Instanța va aplica toate cauzele de reducere și
agravare a pedepsei.
Instanţa reţine că gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite este unul crescut,
prin exercitarea violențelor punându-se în pericol viața persoanei vătămate. Reține instanța și
faptul că violențele au fost exercitate în plină stradă, inculpatul continuând aplicarea
loviturilor chiar după aducerea victimei într-o imposibilitate fizică de a riposta. Instanța mai
are în vedere factorul declanșator al conflictului, dar și reacția inculpatului care deși aflat pe o
poziție superioară din punct de vedere fizic, a continuat aplicarea loviturilor chiar după
căderea persoanei vătămate. Mai are în vedere instanța faptul că au fost exercitate violențele
în prezența copilului minor al persoanei vătămate, în plină stradă, fără teama de a fi prins de
către organele de cercetare, în timpul zilei, pe o rută intens circulată, în văzul trecătorilor,
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
352
aspecte apte să aducă victimei o gravă atingere asupra demnității, în plus față de intensitatea
loviturilor aplicate.
În ceea ce-l priveşte pe inculpat, instanţa reţine că acesta are în prezent 50 de ani, este
cunoscut ca având o fire violentă față de condamnările anterioare, este cetățean român, are 10
clase, acționează impulsiv și violent, nu are un loc de muncă și este în prezent încarcerat ca
urmare a arestului preventiv dispus în altă cauză.
Faţă de reţinerea unei circumstanţe atenuante, de faptul că minimul special al pedepsei
pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C.pen. este de 2
ani, de reținerea recidivei postexecutorii, instanţa urmează să facă aplicarea art. 76 alin. 1 lit.
d) C.pen. şi, coborând pedeapsa sub acest minim, să aplice inculpatului pedeapsa de 2 ani
închisoare. Pedeapsa este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și răspunde nevoii de
reacție socială, urmând a fi executată în regim penitenciar ca urmare a criteriilor expuse mai
sus.
În temeiul art. 71 C.pen., văzând şi decizia LXXIV (74)/2007 dată în interesul legii de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, cu luarea în considerare a dispozițiilor art.
12 alin. 1 din Legea 187/2012, instanţa îi va interzice inculpatului pentru perioada executării
pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a şi lit. b) C.pen. (respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective
publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), constatând că este
nedemn să le exercite și apreciind că interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură
disproporţionată în raport cu gravitatea faptei şi că nu este necesară interzicerea vreunui drept
prev. de art. 64 lit. c) C.pen.
Va constata că inculpatul a fost arestat în altă cauză.
Va lua act că persoana vătămată P.M.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform art. 320 Alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,
persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au
obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând
cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând
cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile
având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate
drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
353
procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti,
indiferent de faza de judecată.
Cu privire la fapta ilicită, aşa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a
constat în pricinuirea unei vătămări corporale persoanei vătămate P.M.R. care a necesitat
pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, vătămare produsă ca urmare loviturilor aplicate
de inculpat. Consecinţa/urmarea imediată a faptei inculpatului a constat în vătămarea
corporală a persoanei vătămate fiind provocat un pneumotorax prin agresiune. Raportul de
cauzalitate a fost dovedit mai presus de orice îndoială potrivit considerentelor mai sus expuse.
Vinovăţia inculpatului a fost, de asemenea, probată. Aşadar, instanţa reţine că sunt îndeplinite,
în mod cumulativ, toate cele patru condiţii necesare angajării răspunderii civile delictuale a
inculpatului.
Prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon ca urmare a
faptei ilicite, aflată în relație directă cu aceasta constă în cheltuielile pe care aceste instituții le-
au efectuat pentru acordarea îngrijirilor medicale. Aceste sume de bani sunt pe deplin probate,
fiind depuse în acest sens deconturile de cheltuieli (f. 28 d.u.p.; 32-33 d.u.p.) efectuate pentru
asigurarea asistenței medicale de urgență și pentru internarea persoanei timp de 5 zile.
În baza art. 25 C.pr.pen. rap. la art. 998-999 V. C.civ. va admite în tot acţiunea civilă
formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon București şi va obliga inculpatul O.V.
la plata sumei de 1.925,12 lei cu titlu de prejudiciu material.
În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP, va obliga inculpatul la plata sumei de 900 lei,
cheltuieli judiciare către stat, în sarcina acestuia fiind reținută o culpă procesuală.
În baza art. 274 alin. 1 teza finală Cp.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
av. R. D.S. în cuantum de 520 de lei, urmează a fi avansat din fondurile speciale alocate de
Ministerul Justiţiei şi rămân în sarcina statului.
5. Infracţiunea de şantaj. Achitare. Subiectul pasiv al infracţiunii de şantaj. Noţiunea
de « constrângere »
Această premisă nu poate fi avută în vedere de către instanţă întrucât
„constrângerea” prevăzută de lege, astfel cum apare descrisă în conţinutul constitutiv al
infracţiunii de şantaj, nu se regăseşte în cauză având în vedere că doctrina şi practica
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
354
judiciară sunt constante în a statua că răul cu care se „ameninţă” trebuie să fie injust, iar
astfel nu constituie infracţiune ameninţarea cu formularea unei plângeri sau acţiuni în
justiţie, aceasta nereprezentând altceva decât realizarea unui drept împotriva celui
ameninţat, prin folosirea unei căi legale.
……………………………………………………………………………………………………
Simpla menţionare a infracţiunii de şantaj în cuprinsul plângerii penale şi afirmarea
unei anumite stări emoţionale “sunt foarte stresat de atitudinea membrilor familiei C. şi am
anumite temeri cu privire la integritatea fizică, în sensul în care cunosc că aceştia au fost
implicaţi în comiterea mai multorinfracţiuni cu violenţă”, în lipsa oricăror dovezi care să
ateste că inculpaţii au exercitat acte de constrângere morală sau fizică asupra martorului,
apte de a influenţa modul liber de a acţiona, nu sunt de natură a crea judecătorului
convingerea că, într-adevăr, asupra martorului D.M.D. s-au comis acte de violenţă, în sens
larg, de natură a-l determina pe acesta să dea, să facă, să nu facă, sau să sufere un
prejudiciu material.
Sintetizând, în cauză ar fi putut deţine o astfel de calitate numai SC ... SRL, societate
potenţial vătămată (nu s-a făcut dovada unei vătămări materiale, acestea fiind doar
invocate), angajată în două litigii civile cu inculpaţii C.N. şi C.E., având ca obiect anulare
autorizaţie de construire, însă o persoană juridică nu poate fi subiect pasiv al infracţiunii de
şanţaj, întrucât acestă infracţiune vizează numai libertatea morală a unei persoane.
Sentinta penală nr. 413/05.07.2016, definitivă
Prin Rechizitoriul emis la data de ...2015, în dosarul penal nr. …/P/2015 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe
sub nr. …./300/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a
inculpaţilor C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj, faptă prev. de art. 207 alin. 1 şi
3 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., C.N. şi C.E., ambii sub aspectul săvârşirii infracţiunii
de şantaj, faptă prev. de art. 207 alin. 1 şi 3 C.pen.
În actul de sesizare a instanţei, în esenţă, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
„Începând cu luna noiembrie a anului 2014, inculpaţii C.N., C.G. şi C.E., prin acte
repetate, i-au solicitat persoanei vătămate D.M.D., directorul societăţii ...S.R.L, să le remită
un apartament, autoturisme sau suma de 60.000 de euro, pentru a retrage şi a nu introduce
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
355
diferite acţiuni la instanţă sau alte autorităţi, cu privire la imobilul din str. Cireşului nr 40 A,
sector 2 Bucureşti, de natura să împiedice vânzarea apartamentelor din imobil.”
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă :
declaraţii persoană vătămată D.M.D., (vol. I, f. 30-52); declaraţii inculpat C.G., (vol. II, f.
149-153); Declaraţii inculpat C.E., (vol. II, f. 160-164); declaraţii inculpat C.N., (vol. II, f.
171 -175); declaraţie martor S.L.F., (vol. II, f. 100-103); declaraţie martor G.O., (vol. II, f.
104-107); declaraţie martor D.A., (vol. II, f. 108-109); declaraţie martor C.G., (vol. II, f. 110-
111); declaraţie martor C.N., (vol. II, f. 112-113); procese-verbale de recunoaştere dintr-un
grup de fotografii efectuate de către persoana vătămată D.M.D. şi martorul S.L.F., (vol. I, f.
53-74); procese-verbale de redare a conversaţiilor înregistrate de către persoana vătămată
D.M.D., (vol. I, f. 76-86); procese-verbale de redare a conversaţiilor telefonice
interceptate şi înregistrate, (vol. I, f. 186-242); procese-verbale de redare a înregistrărilor
audio ambientale, (vol. I, f. 138-184); procese-verbale de efectuare a percheziţiilor
domiciliare (vol. I, f. 260-296); documente şi înscrisuri referitoare la acţiunile civile
introduse la Judecătoria sector 2 Bucureşti, (vol. II, f. 1-99).
După derularea procedurii de cameră preliminară, prin Încheierea din camera de
consiliu din data de ….2015, cu motivarea din cuprinsul încheierii, judecătorul a dispus
respingerea, ca nefondate, a cererilor formulate de inculpaţii C.G., C.N. şi C.E., vizând
nelegala sesizare a instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării a actelor de
urmărire penală, iar în temeiul art. 346 alin. 1, 2 CPP rap. la art. 342 CPP a constatat
legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul emis la data de 08.04.2015, în dosarul de
urmărire penală nr. 519/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 Bucureşti,
privind pe inculpaţii C.G., C.N. şi C.E., a administrării probelor şi a efectuării a actelor de
urmărire penală,
De asemenea, s-a dispus începerea judecăţii cauzei faţă de inculpaţi sub aspectul
infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu.
După înaintarea cauzei spre soluţionare pe fond , în şedinţa publică 08.12.2015,
instanţa a dispus citirea actului de sesizare, a adus inculpaţilor la cunoştinţă învinuirile,
precum şi dispoziţiile art. 375 alin. 1 Cpp. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoaşterii
vinovăţiei.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
356
Inculpaţii au arătat instanţei că nu recunosc comiterea faptelor, că nu doresc să se
prevaleze de prevederile art. 375 alin. 1 Cpp. rap. l art. 396 alin. 10 C.p.p. privind judecarea
cauzei în procedură abreviată şi şi-au rezervat dreptul de a da declaraţii ulterior, pe parcursul
cercetării judecătoreşti.
Prin încheierea de şedinţă din data de 08.12.2015, cu motivarea din cuprinsul acesteia,
instanţa a încuviinţat administrarea în cauză a probelor cu înscrisuri şi testimonială cu
audierea martorilor propuşi prin actul de sesizare a instanţei.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică din 19.01.2016, instanţa a
procedat la audierea inculpaţilor C.G., C.E. şi C.N., ale căror declaraţii au fost consemnate şi
ataşate la filele 45-49, vol. 3 dosar instanţă, în şedinţa publică din 16.02.2016 s-a procedat la
audierea martorilor propuşi prin rechizitoriu, C.N. şi C.G., ale căror declaraţii au fost
consemnate şi ataşate la filele 103 şi 104, vol 3 dosar instanţă, în şedinţa publică din
15.03.2016 s-a procedat la audierea martorilor Ştefan L.F., G.O. şi A. D. ale căror declaraţii
au fost consemnate şi ataşate la filele121, 122 şi 123, vol. 3 dosar instanţă, iar în şedinţa
publică din 12.04.2016 a fost audiat în calitate de martor, după ce a renunţat expres la
calitatea de persoană vătămată, D.M.D., ale cărui declaraţii au fost consemnate şi ataşate la
filelel 161-162, vol. 3 dosar instanţă.
Tot sub aspect probator, fiind avute în vedere declaraţiile martorului S.L.F., care a
arătat că D.M.D. era angajat al SC ... SRL, instanţa a pus în vedere martorului să depună la
dosar dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale.
Răspunzând solicitării instanţei, martorul S.L.F. a comunicat la dosar dovezile
solicitate, acestea diind depuse la flele 148, 149 vol. 3 dosar instanţă.
La dosar au fost comunicate fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.
În fapt, analizând lucrările dosarului şi materialul probator administrat în cauză,
instanţa reţine următoarele :
Prin rechizitoriul nr. …/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2
Bucureşti, inculpaţii C.N., C.G. şi C.E. au fost trimişi în judecată sub aspectul comiterii de
către fiecare dintre aceştia a infracţiunii de şantaj, fapte constând în aceea că începând cu luna
noiembrie 2014, prin acte repetate, i-au solicitat persoanei vătămate D.M.D., director al SC
...S.R.L, să le remită un apartament, autoturisme sau suma de 60.000 de euro, pentru a
retrage şi a nu introduce diferite acţiuni la instanţă sau alte autorităţi, cu privire la imobilul
din str. .. sector 2 Bucureşti, de natura să împiedice vânzarea apartamentelor din imobil.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
357
Analizând situaţia de fapt reţinută de către procuror, instanţa constată, în esenţă, că
ceea ce li se impută inculpaţilor ar fi comiterea unor fapte de solicitare a unor sume de bani
sau bunuri, în schimbul retragerii unor acţiuni în justiţie sau al nepromovării unor noi astfel de
acţiuni sau de alte demersuri către autorităţi.
Prin urmare, sintetizând, după cum rezultă şi din economia întregului rechizitoriu, se
apreciază de către procuror că promovarea unor acţiuni în justiţie sau adresarea unor petiţii
diferitelor autorităţi ar constitui fapte de „ameninţare” apte de a „constrânge” o persoană
fizică, în accepţiunea art. 207 C.p., să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul
obţinerii unui folos patrimonial.
Este îndeobşte cunoscut, potrivit practicii şi doctrinei juridice, că „ameninţarea” cu un
drept, dreptul de petiţionare în speţă, nu poate constitui o ameninţare în sensul legii penale,
întrucât această „ameninţare” nu este de natură a deturna şi influenţa factorul volitiv al unei
persoane fizice.
Tot astfel, promovarea unor cereri şi acţiuni civile în mod repetat, doar în situaţia
aprecierii lor în mod irevocabil ca fiind neîntemeiate, poate constitui doar un abuz de drept
care poate fi sancţionat pe cale civilă, iar pe calea unei plângeri penale.
Potrivit doctrinei abuzului de drept, orice drept trebuie exercitat numai in conformitate
cu menirea sa naturala si in limitele sale normale, adică in armonie cu starea contemporana a
relaţiilor si a uzurilor sociale Uzul dreptului in limitele menţionate îl protejează pe titular
împotriva oricărei responsabilităţi pentru prejudiciile pe care le-ar putea determina, pe când
exercitarea de o maniera anormala, prin deturnarea dreptului de la menirea „normala” si
obişnuinţa, constituie abuz de drept, cu consecinţa obligării la repararea prejudiciului astfel
produs.
Astfel, se remarcă că în situaţia de fapt reţinută de către procuror, premisa declanşării
demersului judiciar o constituie existenţa unui abuz de drept, împrejurare ce reiese clar din
susţinerea că inculpaţii ar fi solicitat sume de bani sau autoturisme pentru „a retrage şi a nu
introduce diferite acţiuni la instanţă sau alte autorităţi”.
Această premisă nu poate fi avută în vedere de către instanţă întrucât „constrângerea”
prevăzută de lege, astfel cum apare descrisă în conţinutul constitutiv al infracţiunii de şantaj,
nu se regăseşte în cauză având în vedere că doctrina şi practica judiciară sunt constante în a
statua că răul cu care se „ameninţă” trebuie să fie injust, iar astfel nu constituie infracţiune
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
358
ameninţarea cu formularea unei plângeri sau acţiuni în justiţie, aceasta nereprezentând altceva
decât realizarea unui drept împotriva celui ameninţat, prin folosirea unei căi legale.
În plus, aprecierea asupra existenţei abuzului de drept o poate face doar instanţa în faţa
căreia se promovează acţiuni (în speţă acţiuni civile vizând anularea unei autorizaţii de
construire), iar în situaţia existenţei acestuia pot fi luate măsuri împotriva celui care abuzează
de un drept.
Nimic nu împiedica pe reprezentanţii SC ...S.R.L să acţioneze în direcţia amintită,
pentru a combate abuzul de drept din partea inculpaţilor, putând obţine şi daune interese în
situaţia în care cererile lor erau neîntemeiate.
Însă, în loc să aştepte soluţionarea în faţa instanţelor civile a acţiunilor promovate de
inculpaţii C.N. şi C.E., pentru a combate demersurile lor judiciare, martorul D.M.D. (calitate
pe care a dobândit-o în cursul judecării pe fond a cauzei, după cum se va detalia mai departe),
la iniţiativa sa şi fără a fi constrâns în vreun fel, i-a contactat pe inculpaţi, a aflat care erau
pretenţiilor lor băneşti pentru a-şi retrage acţiunile civile, a făcut propuneri băneşti acestora
sau le-a oferit bunuri (autoturisme după cum a recunoscut martorul), s-a întâlnit cu inculpaţii
în mod repetat în locuri publice, a purtat convorbiri telefonice cu aceştia, a acceptat purtarea
unor negocieri repetate şi numeroase cu privire la sume de bani etc., cu toate că nu intenţiona
să dea curs cererilor inculpaţilor, în scopul de a-i face să creadă, în mod fals, pe C.N., C.G. şi
C.E. că cererile lor sunt justificate şi vor fi satisfăcute.
Modalitatea calculată în care a acţionat martorul D.M.D., astfel cum a fost descrisă
anterior, este de natură să releve că, de fapt, acesta nu s-a regăsit nicicum în situaţia de fapt
reţinută prin rechizitoriu – că ar fi fost constrâns să de bani sau alte valori -, ci dimpotrivă
relevă că intenţia sa a fost de a-i atrage pe inculpaţi, prin discuţii repetate şi crearea senzaţiei
că cererilor lor sunt întemeiate şi li se va da curs, pe tărâmul dreptului penal.
Tocmai această premisă eronată, existenţa unei constrângeri care în realitate nu a
existat, a fost avută în vedere la trimiterea în judecată a inculpaţilor, iar instanţa urmează a o
înlătura pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
De asemenea, pentru aceleaşi motive, instanţa va înlătura şi concluziile procurorului,
exprimate cu ocazia analizării elementelor constitutive ale infracţiunii, potrivit cărora
constrângerea exercitată asupra persoanei vătămate D.M.D. ar consta în ameninţarea cu
producerea unei fapte păgubitoare, respectiv blocarea vânzării apartamentelor din imobilul
din strada … Astfel, nu se poate reţine că blocarea vânzării unor apartamente ar putea
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
359
constitui în mod real o ameninţare în sensul legii penale, întrucât eventuala „blocare” nu era
atributul inculpaţilor ci doar al instanţelor civile care soluţionau cererile şi acţiunile formulate
de inculpaţi. Dacă acţiunile civile şi petiţiile acestora erau nefondate, reprezentanţii SC
...S.R.L aveau posibilităţi legale, după cum se va detalia în continuare, de a anihila acţiunile
inculpaţilor şi de a ridica eventualele măsuri stabilite de autorităţi (de ex. notarea unor acţiuni
la cartea funciară) prin promovarea unor acţiuni în justiţie contrare celor iniţiate de inculpaţi.
Mai mult, pentru blocarea vânzării de apartamente, SC ...S.R.L putea obţine daune
compensatorii de la inculpaţi pentru a acoperi eventualele prejudicii.
Astfel, atâta vreme cât reprezentanţii SC ...S.R.L aveau numeroase posibilităţi legale
de a bloca acţiunile inculpaţilor C.N. şi C.E., dar de care nu au uzat, ci au preferat prin
negocieri repetate să le anihileze, instanţa poate reţine că premisa avută în vedere de către
procuror – ameninţarea cu producerea unei fapte păgubitoare – nu este judicioasă.
Prin urmare, situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, sub aspectul existenţei unei
constrângeri din partea inculpaţilor pentru a obţine în mod injust un folos, nu se susţine
probator, motiv pentru care instanţa urmează să o înlăture, reţinând însă că, într-adevăr, între
inculpaţi şi martorul D.M.D., în mod liber, s-au purtat negocieri repetate pentru ca inculpaţii
C.N. şi C.E. să îşi retragă, în schimbul unei sume de bani, o acţiune civilă sau să nu
promoveze noi acţiuni şi petiţii vizând anularea autorizaţiei de construire obţinută de SC
...S.R.L.
La reţinerea celor expuse anterior instanţa a avut în vedere întregul material probator
administrat pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, cu următoarele
aprecieri:
Astfel, la data de ….2015, martorul D.M.D. (în cursul judecării cauzei a renunţat
expres la calitatea de persoană vătămată în cauză) s-a adresat cu plângere penală Parchetului
de pe lângă Judecătoria sector 2 Bucureşti, reclamând faptul că, începând cu luna august a
anului 2014, numiţii C.G. şi C.N., l-ar fi şantajat „cerându-i sume de bani, în scopul retragerii
unor plângeri la instanţe din Bucureşti”, formulate de către aceştia împotriva asociaţilor SC ...
SRL, societate al cărei director este.
A mai arătat că încă din anul 2013 SC ... SRL a început pregătirea, iar ulterior
edificarea unei construcţii la adresa din Bucureşti, sector 2, cu respectarea autorizaţiei şi a
documentaţiei obţinute de la Primăria sector 2 Bucureşti, iar până la momentul formulării
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
360
plângerii, fără vreun temei legal după aprecierea sa, inculpatul C.N. şi alte persoane au depus
plângeri la Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria sector 2 Bucureşti, formulate împotriva
societăţii al cărei director este şi a Primăriei sector 2 Bucureşti, invocând nelegalitatea
autorizaţiei de construire. În ceea ce priveşte plângerea depusă la Tribunalul Bucureşti
martorul a arătat că acesta ar fi fost respinsă, ca nefondată, iar în ceea ce priveşte plângerea
adresată Judecătoriei sector 2 Bucureşti a arătat că acesta este în curs de judecată, iar în
schimbul retragerii acesteia şi pentru a nu fi depuse noi plângeri C.G. şi C.N. i-ar fi solicitat
diferite sume de bani, începând de la 100.000 de Euro şi până la 50.000 de Euro, garantând în
schimbul primirii banilor că nici ei şi nici alte persoane nu vor mai depune plângeri pe viitor.
Martorul a mai arătat că aceste persoane au luat certificate de grefă de la instanţă, pe
care le-au depus la cartea funciară, blocând astfel înstrăinarea imobilului pe care îl
construieşte SC ... SRL.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, martorul D.M.D. a reiterat susţinerile din
plângerea penală, declarând că este director al SC ... SRL, cu sediul în Bucureşti, iar din luna
februarie 2014 societatea în cauză construieşte un imobil la adresa din Bucureşti, str. Cireşului
nr. 40A, sector 2, fiind obţinută în acest sens autorizaţia de construcţie nr. …../..09.2010
eliberată de Primăria Sectorului 2 Bucureşti, autorizaţie prelungită în anul 2013 pentru încă 12
luni.
La data la care s-a început pregătirea construcţiei, S.L.F., administratorul firmei, i-a
adus la cunoştinţă că a fost acostat pe şantier de un individ care 1-a ameninţat (acest fapt nu a
fost dovedit) că nu va construi imobilul, fiindcă el nu vrea acest lucru, individ despre care a
aflat ulterior că se numeşte C.G., zis „B.”.
A mai arătat că la începutul anului 2014, C.N. a depus la Tribunalul Bucureşti o cerere
de chemare în judecată, formulată împotriva numitului G.O. (proprietar la acel moment al
terenului din str. .., sector 2) şi Primăria Sectorului 2 (autoritate care a emis autorizaţia de
construcţie) prin care solicita anularea autorizaţiei de construcţie nr. …/...2010 pentru
imobilul ce urma să fie edificat de SC ... SRL. A mai susţinut că soluţionarea cererii în
cauză, reclamantul – inculpatul C.N. - nu s-au prezentat la termenele de judecată pentru a-şi
susţine plângerea, fapt pentru care, la sfârşitul lunii septembrie 2014, Tribunalul Bucureşti a
respins cererea, ca fiind nefondată, soluţie ce nu a fost atacată de reclamanţi.
Ulterior, la data de 14.09.2014, înainte de finalizarea primului proces, C.N. a formulat
o nouă cerere, având obiect similar, la Judecătoria Sectorului 2, contestând şi solicitând
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
361
anularea autorizaţiei de construcţie pentru imobilul din Bucureşti, … sector 2, acţiune
nefinalizată.
În plus, martorul a declarat că, încă din luna februarie a anului 2014 şi până la data
depunerii sesizării, C.N. şi alte persoane instigate de către acesta au sesizat Poliţia Locală şi
secţia de poliţie competentă teritorial, reclamând diverse fapte, cu scopul de a şicana şi a
trimite diverse controale la locul în care se construieşte imobilul în cauză, iar ca urmare a
acţiunilor depuse în instanţă, litigiile fiind notate în Cartea Funciară, tranzacţiile cu privire la
imobil erau blocate în tot sau în parte.
Având în vedere această situaţie, în luna noiembrie 2014 1-a contactat personal şi a
avut o întâlnire cu inculpatul C.G., zis „B.”, fiul inculpatului C.N., iar cu această ocazie acesta
i-a transmis faptul că tatăl său o să îşi retragă cererea formulată la instanţă şi nu va mai
depune alte sesizări dacă constructorul îi va da fie un apartament în acel imobil în valoare de
100.000 euro, fie minim suma de 50.000 euro. În schimb, C.G., zis „B.”, i-a precizat că, dacă
nu primeşte aceşti bani, va face tot posibilul ca acel imobil să nu fie terminat vreodată.
Ulterior, la o altă întâlnire pe care a avut-o tot cu C.G., discuţie la care a participat şi numitul
"S.", pretenţiile lui C.N. au crescut la 60.000 euro, sumă de bani pe care ar fi trebuit să o
plătească în faţa unui notar sau mediator dar care nu ar fi trebuit să fie menţionată în actul
încheiat.
Martorul a mai arătat că până la momentul audierii – 14.01.2015 - nu a fost contactat
de către inculpatul C.N., solicitările acestuia fiindu-i transmise prin Inculpatul C.G..
În declaraţia din data de 20.02.2015, martorul a mai arătat că din spusele inculpatului
C.G. a aflat că mama sa a pregăti un dosar stufos pe care îl va introduce la instanţă, cu scopul
de a bloca activitatea SC ... SRL, în cazul în care nu vor primi sumele solicitate.
Fiind audiat la data de 06.03.2015, martorul D.M.D. a arătat că s-a întâlnit cu toţi
inculpaţii, C.G., C.N. şi C.E. la un bar de pe str. Inişor, iar cu ocazia acelei întâlniri inculpata
i-a expus ce planuri are cu acţiunile pe care le-a adresat instanţei, şi a precizat că a pregătit un
nou dosar pe care îl va înainta către instanţă şi Disciplina în Construcţii, iar C.N. i-a spus că
va trebui sa plătească pentru a nu-i bloca activitatea firmei.
Fiind audiat la data de 12.032015, martorul D.M.D. a declarat că, urmare a cererilor
insistente ale inculpaţilor, este foarte stresat de atitudinea acestora şi are anumite temeri
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
362
legate de integritatea sa corporală având în vedere că, din câte cunoaşte, inculpaţii ar fi fost
implicaţi în comiterea mai multor infracţiuni cu violenţă.
Analizând declaraţiile martorului, date pe parcursul urmăriri penale, instanţa constată
că martorul s-a simţit „ameninţat” şi „stresat” de demersurile judiciare şi plângeri către
diferite autorităţi promovate de inculpaţi sau de cele pe care ar fi putut să le iniţieze în vederea
anulării autorizaţiei de construire a SC ... SRL, iar nu din alte motive.
Fiind audiat pe parcursul cercetării judecătoreşti, în calitate de martor, după ce a
indicat expres că nu deţine calitatea de persoană vătămată în cauză, martorul D.M.D. a
declarat că nu ştie de ce re calitatea de persoană vătămată în dosar, deoarece, personal, nu a
suferit nici un fel de prejudiciu, că nu s-am simţit constrâns material sau moral, întrucât
patrimoniul meu nu suferea prejudiciu, însă SC ... a suferit pierderi. că înainte de momentul
noiembrie 2014 îl cunoştea doar pe C.G., zis „B.”, de aprox. 8-10 ani, iar pe ceilalţi inculpaţi
nu i-a cunoscut înainte de acest moment, ci ulterior. A mai arătat că era un prieten al
inculpatului C.G., apelând la serviciile acestuia pentru diferite operaţiuni, intermedieri de
vânzare-cumpărare imobile, mai precis C.G. i-a adus nişte clienţi, că a activat în cadrul SC ...,
în calitate de manager, pentru o perioadă scurtă de timp, de 3 luni, cu începere din decembrie
2014- ianuarie 2015, până în martie 2015, documente mele de muncă fiind înregistrate la
ITM. În ceea ce priveşte imobilul din str...., a arătat că SC ..., ca antreprenor, a început
edificarea unui imobil începând cu anului 2014, iar în cursul aceluiaşi an, de la directorul
societăţii, a aflat că o persoană s-a aflat interesat de construcţia în cauză şi a solicitat
documentele în baza cărora se ridica construcţia. Ulterior, a aflat că persoana în cauză este
chiar inculpatul C.G., pe care îl cunoştea. Precizează că la nivelul verii anului 2014 nu era
angajat al SC ..., însă era implicat în societate, finanţând-o, cu scopul achiziţionării unor
apartamente din cadrul imobilului, că îi ştia pe cei din conducerea societăţii SC ..., pe
martorii G.O., S.L.F. şi pe ceilalţi martori cu excepţia lui C.G.. După ce şi-a dat seama că îl
cunoaşte pe C.G., pentru a vedea care sunt problemele, i-a solicitat martorului A.D., rudă de-
a inculpaţilor, să mijlocească o întâlnire cu C.G.. Prima întâlnire pe care a avut-o cu
inculpatul C.G. a avut loc în apropierea sediului SC ..., iar acesta i-a spus că tatăl său este
nemulţumit de ridicarea construcţiei, că s-a obţinut autorizaţie de construcţie pentru un regim
mai ridicat, că pune la îndoială autenticitatea autorizaţiei şi că i se aduc şi alte prejudicii, flux
ridicat de persoane în zonă, problema locurilor de parcare. Această nemulţumire era dată şi de
faptul că el nu obţinuse regim de înălţime mai ridicat, pentru imobilul pe care îl avea vizavi.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
363
Cu aceeaşi ocazie, C.G. i-a mai spus că trebuie să se întâlnească cu tatăl său deoarece el nu
avea un cuvânt de spus. A mai precizat că pe fondul acelei prime întâlniri inculpatul C.G. nu
i-a solicitat o sumă de bani.
A mai arătat martorul D.M.D. că, din câte ştie, în cursul verii 2014 inculpatul C.N.
iniţiase un proces civil împotriva SC ..., solicitând anularea autorizaţie de construire, pe care o
considera nelegală. După aprox. 1 lună de la prima întâlnire avută cu C.G., a avut o nouă
întâlnire cu acesta în incinta unei cafenele, iar cu aceasta ocazie a aflat de la inculpat că tatăl
său solicită 100.000 de Euro, pentru a renunţa la procesul având ca obiect anularea
autorizaţiei de construire. În prealabil C.G. îi solicitase telefonic să se întâlnească cu tatăl său
cu privire la aceeaşi chestiune, însă a refuzat, iar ulterior le-a comunicat directorilor societăţii
SC ..., lui G.O. şi S.L.F., care sunt solicitările inculpatului, iar aceştia au zis că nu pot da
aceşti bani, pentru că documentele sunt legale.
Ulterior, posibil în cursul lunilor noiembrie-decembrie 2014, până în Crăciun, i-a
solicitat martorului D.A. să îl conducă la adresa din str. .., pentru a avea o întâlnire cu
inculpatul C.G. şi părinţii săi, lucru pe care l-a şi făcut, întâlnindu-se cu inculpatul C.G.. A
aflat cu ocazia acestei întâlniri, de la inculpatul C.G., modalitatea în care urma să fie făcuta
plata sumei de 50.000 de Euro, sumă care s-a diminuat ca urmare a faptului că nu a luat
legătura cu inculpaţii, respectiv la un cabinet notarial, în prezenta uni mediator. I-a mai spus
inculpatul că în momentul predării banilor inculpaţii urmau să renunţe la procesul civil.
Ştiind că nu se va realiza această înţelegere, nu a mai luat legătura cu inculpatul C.G..
Cu ocazia întâlnirilor pe care le-a avut cu inculpatul C.G., martorul D.M.D. a
menţionat expres că nu s-a simţit ameninţat, nu s-a simţit în pericol fizic, singura presiune
manifestându-se din partea unor clienţi care plătiseră avansuri şi doreau să cumpere
apartamente în imobilul respectiv, însă contractele nu se puteau încheia contrate în formă
autentică ca urmare a litigiului civil avut cu inculpaţii. Tot în ceea ce priveşte această
presiune martorul a mai arătat că acesta se datora şi faptului că potenţialii clienţi, aflând de
litigiul civil cu inculpaţii, renunţau să mai încheie tranzacţii cu constructorul.
În ceea ce priveşte întâlnirile avute cu inculpaţii, D.M.D. a mai susţinut că a fost
invitat să-l vizitez pe C.N. însă a refuza deoarece nu putea să ii zică dacă se materializează sau
nu, în condiţiile lor, tranzacţia menţionată anterior. Arată că el ştia sigur că tranzacţia nu se va
finaliza, însă din punctul de vedere al inculpaţilor existata posibilitatea ca aceasta să se
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
364
finalizeze, şi în plus nu vroia să rişte alte litigii împotriva societăţii. Cu ocazia ultimei întâlniri
şi-a dat seama că nu se putea ajunge la vreo înţelegere cu C.N., singura variată fiind să-i dea
suma solicitată, cu riscul ca acesta să nu se ţină de cuvânt şi să iniţieze alte procese sau să
apelez la organele competente. Într-o discuţie cu inculpatul C.G., într-un cerc de prieteni i-a
zis inculpatului că suma de bani nu i se va plăti tatălui său şi să îl convingă să renunţe la
acţiunile iniţiate, însă acesta a zisă că a încercat, însă C.N. nu doreşte să facă acest lucru.
Văzând că nu se poate ajunge la nici o înţelegere, a luat legătura cu directorii societăţii, iar
aceştia au zis că singura posibilitatea era să se adreseze cu plângere penală organelor în drept,
la momentul respectiv fiind angajat al SC ....
Martorul a mai arătat că s-a întâlnit cu C.G., într-un bar pe str. .., în apropierea
locuinţei inculpatului, purtând tehnică de ascultare, iar cu această ocaziei C.G. i-a zis că
doreşte să se întâlnească cu părinţii săi şi să rezolve problema. Astfel, a avut loc o întâlnire cu
C.N. şi C.E., în acel bar, în cursul lunii februarie 2015, fiind cea de a doua întâlnire pe care a
avut-o în acest local. A precizat că, pe fondul fiecărei întâlniri, C.G. nu i-a cerut bani pentru
sine ci pentru tatăl său C.N., acesta fiind cel care a iniţiat acţiunile în instanţă. Şi cu ocazia
primei întâlniri din bar a purtat tehnică de înregistrare. Si cu ocazia primei întâlniri
inculpatul C.G. i-a comunicat că tatăl său nu renunţă la pretenţiile sale şi totodată, i-a solicitat
să se întâlnească cu tatăl său, însă a refuzat. Revenind la cea de-a doua discuţie din local, arătă
că s-a întâlnit cu inculpaţii C.E. şi C.N., iar cu această ocazie aceştia i-au solicitat suma de
50.000 de Euro, pentru a renunţa la procesele iniţiate de ei, urmând a se prezenta la notar. A
mai precizat că pe fondul primei întâlniri din localul de pe str. .. cu scopul de a întreţine
discuţia şi pentru a părea interesat, a făcut oferta de a remite 2 autoturisme, un BMW X6 şi un
Audi A8, în locul sumei de bani, iar cu această ocazie C.G. a spus că îi va transmite tatălui
său. A avut şi o ultimă întâlnire cu toţi inculpaţii, în domiciliul lui C.N., iar cu această ocazie
au discutat despre modalitatea în care urma să fie remise cele două autovehicule şi cum urma
să se finalizeze litigiile dintre societate şi inculpaţi, urmând ca după ce va face rost de suma
de bani să-i fie restituite autoturismele. Pentru aceste autovehicule urma să se întocmească
acte de vânzare-cumpărare, ele urmând să îi revină dacă va fi dată suma de bani. Cu aceeaşi
ocazie C.N. i-a dat nr. său de telefon şi i-a zis că urmează să discute numai cu el, fiind cel
care hotărăşte.
Încă o dată martorul a precizat că, personal, din punct de vedere fizic nu s-a simţit
ameninţat de inculpaţi, ameninţarea decurgând din pierderile societăţii ca urmare a acţiunii
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
365
inculpaţilor, că a simţit o presiune psihică începând cu ianuarie 2015, după ce perioada de
încheiere a actelor autentice începea să se apropie, iar firma nu se mai putea autofinanţa din
vânzări pentru a edifica mai departe construcţia.
În ceea ce priveşte activitatea sa în cadrul SC ..., martorul D.M. a declarat că a semnat
documentele de personal ale angajaţilor care lucrau la imobilul din str. …, că nu poate preciza
cu exactitate când a început colaborarea cu societatea, în noiembrie-decembrie 2014 sau
ianuarie 2015, că nu a încheiat niciun contract cu SC ... de achiziţionare a unor apartament
datorită problemelor amintite anterior.
Martorul a mai arătat că i s-au părut injuste, incorecte modalităţile prin care inculpaţii
au încercat să obţină suma de bani, chiar şi inculpatului C.G. părându-i-se injuste solicitările
tatălui său.
Analizând declaraţiile date de martor pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa
constată că, în esenţă, D.M.D. şi-a menţinut declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale
reclamând o stare de temere, presiune psihică, ca urmare a imposibilităţii societăţii de a
înstrăina apartamente în imobilul pe care îl edifica în vecinătatea inculpaţilor.
La data de 25.03.2015, în faza de urmărire penală, la solicitarea inculpaţilor, a fost
audiat martorul A.D. zis „S.", ocazie cu care acesta a declarat că în anul 1992 s-a căsătorit cu
C.E., verişoara unui fost prieten pe nume C.G. zis „B.”. În acest context, i-a cunoscut şi pe
părinţii lui „B.”, respectiv pe C.N. si C.E., care locuiesc intr-un imobil situat pe strada … din
sectorul 2 al capitalei. Din anul 2007 îl cunoaşte pe D.M. împreuna cu care se întâlnea
ocazional pentru a petrece timpul liber.
În luna noiembrie 2014, D.M. 1-a apelat telefonic şi i-a spus că doreşte să se
întâlnească pentru a discuta ceva. S-au întâlnit, ocazie cu care acesta i-a zis că, împreună cu
un asociat de-al sau, pe nume O., construieşte un imobil situat în vecinătatea casei părinţilor
lui C.G. zis B. şi că are nişte probleme cu ei. I-a explicat că părinţii lui B. au intentat un
proces la judecătorie şi că acest lucru blochează tranzacţionarea apartamentelor, fiind
efectuată o menţiune la cartea funciară. Acesta i-a spus că până la acel moment nu a discutat
nimic cu familia C. şi 1-a rugat să ia el legătura cu B. pentru a discuta cu părinţii săi, el fiind
dispus să ofere o sumă de bani pentru retragerea dosarului dar fără a menţiona cât, rugându-1
pe martor să îi întrebe ce suma ar dori.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
366
Ulterior a fost sunat de B. care i-a spus că a vorbit cu D.M. şi au stabilit să se
întâlnească în zona Bd. Magheru, la un club de poker, pentru a discuta despre problema
menţionată mai sus. B. i-a solicitat să meargă şi el la această discuţie. S-au întâlnit toţi trei la
club ocazie cu care D. şi B. au discutat, martorul A.D. dându-şi seama despre faptul că ei deja
discutaseră înainte şi vorbiseră despre o sumă de bani, respectiv 50000 de euro, pe care D.
urma să o plătească lui C.N.. De faţă cu el, D.M. i-a spus lui C.G. că trebuie să vorbească cu
asociatul său Ovidiu pentru a stabili dacă este şi el de acord cu aceasta sumă. B. i-a propus lui
D.M. ca această sumă de bani sa fie dată în prezenţa unui mediator, pentru ca apoi familia C.
sa îşi retragă acţiunea de la instanţă Şi să nu mai formuleze vreodată astfel de acţiuni cu
acelaşi obiect.
Totodată, B. a spus că aceşti bani reprezintă o despăgubire a familiei sale pentru
zgomotul produs pe timpul efectuării construcţiei, praful produs, faptul că aceasta umbreşte
imobilul proprietatea părinţilor precum Şi că nu ar fi amenajate locuri de parcare.
Martorul a mai arătat că în luna ianuarie 2015 a fost sunat de către D.M. care i-a spus
că a discutat cu O. şi au hotărât să dea suma de 50000 de euro lui C.N., solicitându-i să ia
legătura cu acesta din urma. Martorul nu a putut explica de ce D.M. mai apela în continuare la
el pentru a vorbi cu membrii familiei C., în condiţiile în care ei se cunoşteau deja şi se
puseseră de acord cum să procedeze. S-a întâlnit cu D.M. chiar în faţa porţii imobilului în care
locuieşte C.N. Şi l-a invitat în casă pentru a discuta problema dar acesta a refuzat categoric,
motivând că îi este ruşine. Martorul a intrat în casă şi i-a spus lui N.C. faptul că D. este afară,
dar nu doreşte sa intre, inculpatul C.N. rugându-l să îi transmită că a discutat cu un mediator
şi că urmează doar să facă programarea dacă D. este de acord. I-a transmis aceasta propunere,
D. fiind de acord, după care s-au despărţit spunând că va lua legătura el personal cu C.N..
După câteva zile martorul s-a întâlnit din nou cu D. care i-a spus că a discutat cu C.N. şi că au
căzut de acord să plătească suma de 10000 de euro şi un autoturism marca Audi.
Analizând declaraţiile martorului A.D. zis „S.", instanţa reţine că acesta a confirmat
susţinerile inculpaţilor care au arătat că martorul D.M.D. este acela care a avut iniţiativa de a-i
întâlni pe inculpaţi şi de a le oferi acestora o sumă de bani pentru a renunţa la demersurile
judiciare iniţiate în vederea anulării autorizaţiei de construire.
Fiind audiat de către instanţă, martorul A.D. zis „S." a declarat că a fost căsătorit cu
nepoata inculpaţilor C.N. şi E., numita C.E., că îi cunoaşte pe membrii familie C. din 1995,
iar cu martorul D.M. este prieten din anul 2006. În cursul anului 2014, nu îşi aminteşte data
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
367
exactă, a fost sunat de D.M. care i-a adus la cunoştinţă ca are un litigiu cu membrii familiei
C., în legătură cu edificarea unui imobil, litigiu care îl împiedică să vândă apartamente ca
urmare a unor notări la careta funciară. Cu aceeaşi ocazie martorul D. i-a spus că este dispus
să ofere şi o sumă de bani pentru stingerea litigiului menţionându-i suma de 20.000 de Euro.
După ce s-a întâlnit cu D.M., s-a deplasat la domiciliul lui C.N. şi a stat de vorbă cu acesta, iar
C.N. a zisă că nu vrea nici o sumă de bani şi că urmează calea legală, ulterior, din câte
cunoaşte, între martorul D.M. şi inculpatul C.G. au avut loc discuţii legate de acel litigiu,
lucru pe care l-a aflat de la ambele persoane. A mai arătat martorul că, în cursul luni
noiembrie 2014 a fost sunat de martorul D.M., care i-a solicita să se deplaseze din nou la
domiciliul lui C.N. pentru a discuta despre litigiu, lucru pe care l-a făcut la insistenţele lui D.,
astfel că s-au întâlnit în domiciliul inculpatului C.N., iar în prezenţa sa au avut loc discuţii
între inculpat şi D.M., de faţă nefiind inculpatul C.G.. Cu ocazia acestei întâlniri martorul
D.M. i-a oferit inculpatului C.N. suma de 40.000 euro pentru stingerea litigiului, părţile
convenind să se prezinte la mediator, la notar, iar ulterior în instanţă pentru a încheia o
mediere, înţelegere şi pentru retragerea acţiunilor judecătoreşti. Ştie că părţile nu s-au
prezentat la mediator, deoarece D.M. a spus că nu poate face acest lucru întrucât G.O., este
plecat în Elveţia. I-a mai spus D., că după ce se va întoarce martorul G.O., se va încheia
tranzacţia. Ulterior, a mai fost prezent la o întâlnire dintre D.M. şi inculpatul C.G., ce a avut
loc într-un bar din apropierea locuinţei inculpaţilor, cu această ocazie au avut loc discuţii cu
privire la litigiul dintre părţi, auzindu-l pe D. M. spunând că nu se poate încheia o tranzacţie
până ce nu se întoarce G.O. din Elveţia. A mai declarat că l-a auzit pe inculpatul C.G. când i-a
cerut lui D. suma de 20 mii euro pentru stingerea litigiului, D.M. fiind de acord să plătească
suma respectivă.
În ceea ce îl priveşte pe martorul D. M., martorul A.D. zis „S." nu l-a perceput, pe
perioada litigiului avut cu inculpaţii C., să fi fost temător, speriat, ameninţat, că la un moment
dat D. M. i-a spus, fără a manifesta vreo temere, că urmează să meargă la domiciliul lui C.N.
pentru a sta de vorbă, că asupra lui D.M. nu s-au făcut presiuni de către inculpaţi pentru
obţinerea unei sume de bani. Totodată, a mai arătat că suma iniţială de 20.000 de euro, asupra
căreia părţile au convenit nu a rămas aceeaşi, întrucât D.M. a fost dispusă să ofere mai mult,
50.000 de euro, în momentul în care a auzit că inculpaţii doresc să urmeze calea legală pentru
stingerea litigiului. Precizează că în decembrie 2014 inculpaţii erau programaţi la notar şi
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
368
mediator pentru a stinge litigiul, însă D.M. că nu s-a prezentat la mediator şi la notariat
pentru încheierea tranzacţiei întrucât pe şantierul imobilului a avut loc un incident, un
muncitor căzând de la înălţime. În plus, nu l-a auzit pe C.G. să solicite să-i fire remise
autoturisme în schimbul încheierii litigiului.
Se reţine astfel de către instanţă că martorul A.D. zis „S." a reconfirmat susţinerile
inculpaţilor care au arătat că martorul D.M.D. este acela care a avut iniţiativa de a-i întâlni pe
inculpaţi şi de a le oferi acestora o sumă de bani pentru a renunţa la demersurile judiciare
iniţiate în vederea anulării autorizaţiei de construire, precizând că D.M.D. era dispus să ofere
20.000 de Euro.
Pe parcursul urmăririi penale, la data de 31.03.2015, tot la solicitarea inculpaţilor, a
fost audiat martorul C.N., fratele inculpatului C.N., ocazie cu care acesta a declarat, după cum
s-a reţinut prin rechizitoriu, că din anul 2003 deţine un hotel - restaurant situat pe strada …
din sectorul 2 din Bucureşti. În vara anului 2014, nu mai reţine exact data, la restaurantul
hotelului a venit un cetăţean pe care îl cunoştea sub numele de „O.”, acesta dorind să îi
vorbească, întrebându-l dacă este rudă cu C.N. ce locuieşte pe strada …. I-a răspuns că sunt
fraţi, moment în care O. i-a povestit că el este administrator la o societate de construcţii şi că
are un imobil în curs de construcţie vizavi de casa lui C.N.. Acesta a recunoscut că, din cauza
lucrărilor a provocat multe neplăceri vecinilor şi că nu a amenajat locuri de parcare din cauza
lipsei de teren. A menţionat că fratele său C.N. îi face neplăceri în sensul că depune tot felul
de reclamaţii la instituţiile statului precum şi că a depus o acţiune civilă în instanţă pentru
anularea autorizaţiei de construcţie. Cu aceeaşi ocazie, O. 1-a rugat să vorbească cu C.N.
pentru a intermedia o întâlnire între ei, pentru a discuta despre rezolvarea diferendelor, dar
fără a preciza nimic despre modul în care dorea să rezolve aceste probleme, însă a spus că îi
poate crea multe necazuri dacă nu îşi vede de treaba lui, fără a preciza exact. Martorul a vorbit
cu fratele său, aflând că în zilele următoare O. a mers acasă la acesta. C.N. 1-a sunat la un
moment dat şi i-a spus despre discuţia cu Ovidiu, precizând că acesta 1-a ameninţat că o să îi
facă necazuri dacă nu îşi retrage plângerile.
Fiind audiat de către instanţă, martorul C.N. a declarat că îşi menţine declaraţiile date
anterior în cauză, precizând că îl cunoaşte pe martorul G.O., fiind client de-al său la
restaurantul pe care îl deţine, iar cu ocazia unei întâlniri G.O. l-a întrebat dacă sunt fratele
inculpatului C.N., după care i-a spus că doreşte să discute cu fratele său, întrucât el
construieşte un imobil în vecinătatea lui C.N., iar fratele său i-ar fi blocat construcţia la
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
369
cadastru şi prin reclamaţii făcute la Primărie. A mai arătat că l-a sunat pe inculpatul C.N., i-a
spus de discuţia cu martorul G., iar fratele său i-a spus că se construieşte un imobil în
apropierea sa, fiind însă nemulţumit de acesta fapt, motiv pentru care a făcut sesizări la
Primăria Sector 2 şi la Inspectoratul de Stat în Construcţii, pentru a reclama regimul de
înălţime, P+6, în condiţiile în care el a primit autorizaţie doar pentru o clădire de P+2. C.N.
i-a spus că îl primeşte pe martorul Grigorescu pentru a discuta, însă în prezenţa sa nu au avut
loc discuţii între aceştia. A doua zi s-a întâlnit cu G.O. care i-a adus la cunoştinţă că a stat de
vorbă cu fratele său şi că s-au înţeles. G.O. nu i-a spus că i-ar fi fost cerută vreo sumă de
bani, neauzindu-l nici pe fratele meu sau pe ceilalţi inculpaţi să-i fi cerut vreo sumă de bani
martorului. Martorul a mai precizat că nu i s-a părut ca martorul G.O. să se teamă de
inculpaţi, că l-a cunoscut pe martorul D. prin intermediul ginerelui său, A.D., iar D.M. îl
ajuta pe G.O. în activitatea sa.
Analizând declaraţiile martorului C.N., atât cele din faza de urmărire penală cât şi cele
date pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine că acesta, alături de martorul A.D. zis
„S.", că iniţiativa de a discuta cu inculpaţii au avut-o martorii D.M.D. şi G.O., iar nu inculpaţii
C., aspect ce denotă că ambii martori, în realitate, nu se temeau de inculpaţi.
De asemenea, la data de 25.03.2015, a fost audiat martorul C.G., persoană care are un
cabinet individual de avocatură Şi mediere în municipiul Bucureşti, ocazie cu care acesta a
declarat că, în perioada 2011 - 2012 a cunoscut-o pe C.E. în condiţiile în care era avocatul
Asociaţiei de proprietari din …..
In luna decembrie 2014, susnumita 1-a contactat telefonic şi i-a cerut o consultaţie.
Venind la birou, 1-a întrebat despre procedura medierii, precizându-i că are un litigiu cu un
vecin din zona străzii …., constând în aceea că acesta din urmă ar fi construit un imobil în
baza unei autorizaţii obţinute ilegal. I-a spus că are convingerea despre ilegalitatea autorizaţiei
întrucât obţinuse anumite acte de la Primăria Sectorului 2 Şi cunoştea reglementările de
urbanism din zonă. De asemenea, C.E. i-a spus că a adresat nenumărate solicitări la Primărie
Şi alte instituţii cu atribuţii de control pe această linie dar niciodată nu a fost mulţumită de
răspunsurile primite.
Astfel, C.E. 1-a întrebat dacă poate media cu titularii autorizaţiei de construcţie
stingerea litigiului privitor la imobilul menţionat Şi cum poate face înţelegerea. De asemenea,
aceasta a întrebat dacă poate primi o sumă de bani în schimbul stingerii litigiului care însemna
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
370
renunţarea la acţiunea civilă aflată pe rolul instanţei de judecată Şi încheierea unui acord cu
recunoaşterea de către vecinul său a prejudiciului produs şi cu acceptul acestuia de a o
despăgubi. în momentul în care C.E. i-a pus la dispoziţie actele obţinute de ea, martorul a
văzut o încheiere de intabulare la cartea funciară prin care se notase un litigiu cu privire la
imobilul din strada Cireşului ceea ce însemna că o eventuală vânzare a imobilului era
îngreunată.
Fiind audiat de către instanţă, martorul C.G. a declarat că îşi menţin declaraţiile date
pe parcursul urmăririi penale, că a fost apărătorul inculpatului C.N. pe parcursul urmăririi
penale, asistându-l o singură dată la o contestaţie la măsura arestului preventiv, cât şi faptul
că a mai fost apărătorul lui într-o cauză civilă, înregistrată la JS2, ulterior declinată la TB,
prin care inculpatul a solicitat anularea unei autorizaţie de construire. A precizat că în
decembrie 2014 a fost contactat telefonic de inculpata C.E., ce i-a solicitat o întrevedere
legată de mediere, având loc un nr. de 4, 5 întâlniri, iar pe fondul primei întrevederi au
discutat despre procedura medierii, C.E. spunându-i că se află într-un litigiu cu un vecin
care edifică o construcţie în apropierea casei sale, că nu sunt îndeplinite normele legale
privind ridicarea construcţiei, că nu e respectată autorizaţia de construire, iar cu această ocazie
i-a spus că trebuie încheiat un contract de mediere, că trebuie chemată partea adversă, pentru
a se încerca încheierea unui acord. Martorul a mai precizat că de la inculpată ştie că aceasta a
avut un conflict de aceeaşi natură cu nişte vecini din zonă, care o acuzau că nu respectă
regimul de înălţime din zonă, iar în final C.E. ar fi încheiat un acord de mediere cu acele
persoane, acesta plătind unor vecini o sumă de bani. Susţine că a încheiat cu C.E. şi C.N. un
contract de asistenţă juridică, ca avocat, după ce procedura medierii nu s-a concretizat, iar ca
urmare a acestui fapt a întreprins demersuri la cadastru, la Primăria Sector 2, la Inspectoratul
de Stat în Construcţii şi a contactat un expert în urbanism în legătură cu imobilul ce se ridica
în vecinătatea inculpaţilor, pentru a formula un punct de vedere. De asemenea, a încheiat un
contract de asistenţă juridică, pentru a le acorda asistenţă juridică într-un dosar civil, având ca
obiect anulare autorizaţie de construire, iniţial înregistrat la JS2, ulterior declinat la TB.
Precizează că a constat din documentele de la cadastru, că fusese notat şi un alt litigiu
anterior, iar inculpata i-a solicitat să notez la Oficiul de Cadastru şi litigiul în care le acorda
asistenţă juridică. Din punctul său de vedere, martorul a menţionat că inculpata se considera
vătămată cu adevărat în drepturile sale şi tocmai de aceea i-a recomandat să discute cu partea
adversă.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
371
Analizând declaraţiile martorului C.G., instanţa reţine că martorul confirmă
susţinerile inculpaţilor, astfel cum vor fi arătate anterior, că aceştia doreau în mod real, fiind
convinşi că au fost lezaţi, anularea autorizaţiei de construire obţinută de SC ... SRL, după care
au căutat prin intermediul aceluiaşi martor să obţină informaţii privind stingerea pe cale
amiabilă a litigiilor cu această societate.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul C.G. a declarat că îl cunoaşte pe
D.M. din 2009, iar la sfârşitul anului 2014 a fost contactat de către acesta pentru a-i
intermedia o întâlnire cu părinţii săi care formulaseră mai multe acţiuni care îl împiedicau să
vândă imobilul pe care îl construia în vecinătate. A mai afirmat, după cum a declarat şi
martorul A.D., că D. M. D. a fost cel care era dispus să dea o sumă pentru a rezolva
problema, el sau părinţii săi nesolicitând vreo sumă de bani.
A mai precizat că, la începutul lunii martie 2015, a fost sunat de către D.M. şi i-a
propus să se întâlnească la barul „I.” din apropierea casei unde locuieşte, dar să cheme şi pe
unul dintre părinţii săi pentru a participa la discuţii. A sunat-o pe mama sa, C.E. şi a chemat-o
la bar, s-a întâlnit cu D.M. şi în scurt timp a venit şi mama sa care îşi uitase acasă tableta
electronică, motiv pentru care l-a sunat pe tatăl său, C.N., să vină la bar să o aducă, deoarece
mama sa dorea să îi arate martorului D. diverse documente.
Cu ocazia discuţiilor purtate despre acţiunile din instanţă, martorul D.M. a spus că este
de acord să plătească inculpatului C.N. suma de 20000 de euro, dar problema era că, la acel
moment, nu avea bani lichizi. De aceea a avansat propunerea de a da un autoturism marca
Audi A8 care însă era trecut pe o firmă dar că acest autoturism va rămâne în posesia lui D. S.
până la remiterea în fapt a sumei convenite. Tatăl său nu a fost de acord cu aceste propuneri şi
i-a spus lui D. că va accepta să retragă acţiunile în momentul în care va veni cu cei 20000 de
euro. Ulterior, martorul D.M. a venit acasă la tatăl său, au stat la masă şi au discutat despre
problema construcţiei, mama sa spunând că este nemulţumită şi are acte în acest sens despre
faptul că, deşi planul urbanistic zonal şi autorizaţia de construcţie a imobilului este pentru P+2
pe o suprafaţă de 180 de metri pătraţi, s-a construit o clădire mai înaltă, P+6, pe o suprafaţă
de 500 de metri, fără locuri de parcare pentru 35 de apartamente. Din discuţiile purtate, mama
sa era convinsă de faptul că autorizaţia de construcţie a fost emisă în mod ilegal deoarece
construcţia era mai mare decât P+2, în acest caz autorizaţia trebuind să fie emisă de Primăria
Capitalei.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
372
Discuţiile s-au finalizat cu soluţia stabilită anterior, respectiv de remitere a sumei de
20000 de euro, în faţa unui notar şi a unui mediator, iar suma de 40.000 de euro să o ia D. S.
şi D., aceasta pentru a justifica în faţa lui O..
Inculpatul a mai arătat că nu a făcut presiuni asupra lui D.M. şi nici părinţii săi nu au
făcut aceasta şi nici nu i-au adresat expresii de ameninţare.
Fiind audiat de către instanţă pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul C.G. a
arătat că îl cunoaşte pe martorul D.M. de aprox. 8-9 ani, că în trecut au jucat jocuri de noroc,
că a împrumutat de mai multe ori bani de la martor, iar în noiembrie 2014 a primit un mesaj
de la D. prin care îl anunţa că doreşte să se vadă pentru a avea o discuţie. S-a întâlnit cu
martorul în zona „D.”, la o casă de pariuri, după care martorul i-a spus că este prieten cu
martorul G.O. pe care îl împrumută cu bani, pentru derularea unor afaceri şi că are o sumă de
40.000 mii de euro blocată pe fondul unui litigiu civil pe care G.O. îl are cu părinţii săi. La
solicitarea martorului de a se întâlni cu părinţii săi, i-a arătat că este de acord şi au stabilit
câteva întâlniri, una în decembrie 2014, la un mediator. Întâlnirea la mediator nu a avut loc
întrucât a fost sunat de D. care a precizat că urmează să ne vedem în ianuarie 2015. De
asemenea, a mai aranjat alte două întâlniri, prima în apropierea locuinţei părinţilor, la
sfârşitul luni februarie 2015, în barul „I.”, iar cea de-a doua a avut loc după aprox. două zile.
La prima întâlnire au fost prezenţi părinţii săi, aceştia şi martorul discutând de litigiul civil pe
care îl aveau, iar pe fondul acestei discuţii martorul le-a făcut o ofertă părinţilor săi ca să-şi
retragă acţiunea civilă, spunând că le dă 60.000 de euro. Părinţii săi i-au zis martorului D.
să se întâlnească la mediator cu proprietarul clădirii. Cu ocazia celei de a doua întâlniri,
martorul D. i-a vizitat pe părinţi săi la domiciliul lor, ocazie cu care au purtat aceleaşi
discuţii.
Inculpatul a confirmat că ceilalţi inculpaţi i-au prezentat martorului D. M. D. mai
multe înscrisuri cu privire la litigiu, însă nu i-a auzit să spună că urmează să introducă noi
acţiuni civile sau că urmează să facă plângeri la autorităţi în legătură cu construcţia imobilului
din str. Cireşului.
Analizând declaraţiile inculpatului C.G., din coroborarea cu celelalte probe, instanţa
reţine pe de o parte că iniţiativa de a-i întâlni pe inculpaţi şi de a purta negocieri cu aceştia a
aparţinut martorului D. M. D., iar pe de altă parte reţine că din partea martorului nu s-a
manifestat nicio temere de a-i întâlni pe inculpaţi ci, dimpotrivă, s-a întâlnit cu aceştia în mod
repetat în locuri publice şi în domiciliul inculpaţilor.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
373
Tocmai această temere a fost avută în vedere la trimiterea în judecată a inculpaţilor,
relevându-se prezenţa unei constrângeri, însă din modalitatea în care a acţionat D. M. D. nu
reiese că acesta ar fi acţionat sub imperiul unor ameninţări de natură a-l determina de a
acţiona contrar voinţei sale.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul C.N. a declarat, în sinteză, că a
primit un apel telefonic de la un ins care s-a recomandat a fi proprietarul imobilului aflat în
construcţie pe str. …, sector 2 Bucureşti, acesta spunându-i că doreşte să se întâlnească pentru
a discuta pe subiectul procesului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2. Fiind de acord, s-a
întâlnit cu acea persoană, martorul D. M. D., la un bar situat pe str. I., ocazie cu care martorul
le-a oferit suma de 20.000 euro (pe care urma să o obţină din vânzarea unor autoturisme)
pentru a-şi retrage acţiunea civilă. De asemenea, inculpatul C.N. a precizat că nu a exercitat
presiuni asupra acestei persoane pentru a-i remite bani sau alte bunuri şi că, în concepţia sa, a
acţionat legal atunci când a introdus acţiunea la instanţa de judecată, respectiv că nu a avut
niciodată intenţia de a şantaja pe cineva mai ales că, în anul 2008, şi el ar fi plătit suma de
50000 de Euro unor vecini, pentru o situaţie similară, atunci când a construit un imobil.
Fiind audiat de către instanţă cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă,
inculpatul C.N. a precizat că martorul D. M. D. l-a contactat prin intermediul fiului său (cu
care se cunoştea de aproximativ 2 ani), pentru a-i oferi 20.000 de Euro, în schimbul renunţării
la demersurile sale judiciare, însă el i-a solicitat martorului o sumă mai mare, 60.000 Euro,
suma reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a ridicării unei construcţii în
vecinătate de către SC ... SRL. Inculpatul a precizat că, pe lângă alte demersuri pe care le-a
iniţiat la autorităţile statului, a mai introdus o a doua acţiune în justiţie, cu acelaşi obiect –
anularea autorizaţie de construire -, prima fiind anulată ca netimbrată, cererile sale având ca
obiect demolarea clădirii, iar nu acţiuni în pretenţii.
La data de 30.03.2015, inculpatul C.N. a declarat că în luna decembrie 2014 martorul
A.D., zis S., a venit acasă la el şi i-a transmis că „M.”, martorul D. M. D., reprezentantul
firmei de construcţii, doreşte să îi achite suma de 20.000 de Euro pentru a-şi retrage acţiunea
de la instanţă, lucru cu care a fost de acord, dar cu condiţia de a merge şi de a întocmi un act
de mediere la un notar.
Inculpatul C.N. a recunoscut că s-a întâlnit cu martorul D.M. D. la barul „I.”,
împreună cu soţia sa C.E. şi fiul său C.G., loc în care au discutat şi au stabilit ca un
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
374
autoturism marca „Audi A8” să fie remis de către martorul D.M.D. lui „S.”, care îl va păstra
până în momentul în care acesta va face rost de bani pentru a-i remite cei 20.000 de euro.
Inculpatul a precizat că niciodată nu i-a cerut fiului său C.G. să negocieze în numele
lui sau al soţiei sale cu D.M. sau cu G.O. primirea unor sume de bani. În schimb fiul său i-a
povestit că D.M. era cel care îl contacta şi îi propunea să ia legătura cu tatăl său pentru a-i
remite sume de bani în schimbul retragerii plângerilor.
Fiind audiat de către instanţă pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul C.N. a
declarat că în cursul lunii septembrie 2013 a constat că vizavi de locuinţa sa se construieşte un
imobil, că de la muncitori aflat că imobilul e construit de numitul „O.”, persoană pe care nu a
încercat să o contacteze, însă după un timp a fost vizitat acasă de martorul G.O.. G.O. i-a
spus că el e proprietarul imobilul, el replicându-i martorului că dacă imobilul va fi mai înalt,
decât planul zonei, o să demareze acţiune în justiţie. Ulterior, după ce a început construcţia, a
iniţiat demersuri la autorităţi şi a aflat că este o construcţie cu regimul „P+6”. Văzând că
imobilul ce se ridica nu avea nivelul de înălţime al zonei, el şi soţia sa au cereri în justiţie şi
la parchet reclamând comiterea unor infracţiuni. În cursul lunii noiembrie-decembrie 2014, a
fost vizitat de A.D. care i-a zis că martorul D. ar vrea să se înţeleagă cu privire la litigiile pe
care le promovase, martorul rămânând afara. A.D. i-a făcut o ofertă din partea lui D. să-i fie
remisă suma de 30.000 euro, şi a fost de acord, însă suma de bani trebuia dată în faţa
notarului, după care îmi retrăgea acţiunea în justiţie. La propunerea lui A.D. au stabilit o
întâlnire la notar, însă aceasta nu a mai avut loc deoarece D. nu s-a prezentat. A mai arătat că
nu i-a cerut lui A.D. nicio sună de bani. Pe data de 03.02 2015, fiul său s-a întâlnit cu martorul
D. în faţa locuinţei lor, după care împreună cu soţia sa s-au deplasat la barul I., din apropiere,
iar după un timp a mers şi eu la bar, iar după ce s-au întâlnit cu toţii, D. le-a făcut aceeaşi
ofertă de 60.000 de euro, astfel cum a stabilit în toamnă. D. a afirmat că le poate oferi şi nişte
maşini. Nu au cerut cu acea ocazie martorului D., niciunul, să le dea vreo sumă de bani, ci
acesta le-a făcut oferta respectivă. La 2 zile l-a sunat personal pe martorul D., iar acesta i-a
vizitat la domiciliu, urmând să definitiveze înţelegerea verbală avută anterior, însă martorul
le-a spus că nu are bani lichizi, iar el i-a spus că poate să-şi vândă maşinile, iar dacă nu
procesul civil se va derula în continuare.
Inculpatul a mai arătat că nu i-a creat martorului D. nici o stare de temere, nu l-a
ameninţat în vreun fel, discuţiile pe care le-au avut au fost simple negocieri, că martorul D. se
cunoştea cu fiul său, cu nepotul meu, martorul A.D. şi cu fratele meu, martorul C.N..
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
375
Inculpatul a mai arătat că a avut un litigiu civil similar cu o vecină din apropiere,
când şi-a ridicat propria casă, fiind obligat printr-o acţiune în despăgubiri, pentru obturarea
luminii, la plata de 50.000 de euro, astfel că a considerat că dacă vecina sa a fost îndreptăţită
să obţină această sumă de bani şi el este îndreptăţit să obţin o sumă de bani de la constructorul
imobilului, SC ... SRL.
Analizând declaraţiile inculpatului, instanţa reţine că acesta nu a recunoscut comiterea
unor fapte de constrângere asupra martorului D.M.D., susţinând că discuţiile dintre acestea au
fost fireşti şi au reprezentat simple negocieri.
Fiind audiată pe parcursul urmăririi penale, inculpata C.E. a declarat că nu a şantajat
persoana vătămată, aceasta fiind cea care i-a contactat pentru a se înţelege pe cale amiabilă, că
avea la cunoştinţă de faptul că litigiile cu privire la un imobil se înscriau în Cartea Funciară,
fapt ce îl împiedica pe proprietar să vândă, şi că au fost de acord să fie despăgubiţi întrucât
toate demersurile anterioare se soldaseră cu eşecuri, despăgubirile fiind echivalentul
prejudiciului creat de zgomot şi de faptul că imobilul obtura lumina locuinţei. A mai arătat că,
încă din luna decembrie 2014, de când „S.” a venit cu propunerea lui D.M.D., le-a transmis că
doreşte să rezolve conflictul pe cale legală, în prezenţa unui mediator, la notar, urmând să
meargă ulterior pentru a da declaraţii autentice. A luat legătura cu un mediator care i-a
explicat care sunt procedurile. A mai susţinut inculpata că propunerea de iniţiere a discuţiilor
şi propunerea de a i se oferi sume de bani a venit partea martorului D.M., acesta dorind să
treacă în acte o sumă de bani mai mare de 20000 de euro, respectiv suma de 60000 de euro,
din care familia sa să ia cei 20.000 de euro, iar restul îl lua martorul D., iar asociatului său
G.O. îi spunea că se cerea o sumă mai mare.
Fiind audiată de către instanţă, inculpata C.E. a declarat că în cursul anului 2013
vizavi de locuinţa a început construcţia unui imobil, un bloc de 6 etaje şi ştiind că în zonă nu
pot fi construite imobile cu astfel înălţime, a făcut demersuri la primărie şi Disciplina în
construcţii şi alte autorităţi pentru a afla despre ce este vorba. De la Disciplina în construcţii a
aflat că, trecând un termen de 2 ani de la emiterea autorizaţiei, constructorul nu mai poate fi
controlat, iar de la primărie a primit un răspuns potrivit căruia, în situaţia în care suntem
nemulţumiţi, ne putem adresa instanţei. Arată că au fost nemulţumiţi deoarece imobilul este
unul cu 35 apartamente, fără locuri de parcare, că li se opturează lumina, motiv pentru care
au formulat o acţiune în justiţie, la Tribunalul Bucureşti în vederea anulării autorizaţie de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
376
construire. Fiind plecaţi, nu au putut achita taxa de timbru în termen de 10 zile, ci mai târziu,
iar acţiunea promovată a fost respinsă, ca netimbrată. A stat de vorbă cu un avocat, care i-a a
spus că taxa de timbru o poate folosi pentru a introduce o nouă acţiune, iar după o perioadă
scurtă am promovat o nouă acţiune la Judecătoria Sector 2, întrucât erau interesaţi să oprească
ridicarea construcţiei. Într-una din zile, în timp ce eram în curte cu soţul meu, au fost vizitaţi
de G.O., proprietarul terenului, care a purtat o discuţie cu soţul său despre construcţia
respectivă şi a auzit când martorul G. spunea că este o persoană puternică influentă, că va
ridica imobilul orice ar face, întrucât au mai făcut şi în alte zone, iar că în imobil trei
apartamente au fost promise primarului O., lui R.A. şi numitului Ş.. A mai arătat că numitul
G.O. este prieten cu cumnatul meu C.N., aspect confirmat de martorul C.N.. Nu i-a cerut
acestuia vreo sumă de bani pentru a opri demersurile la autorităţi. A mai arătat că, în cursul
lunilor noiembrie-decembrie 2014, s-a prezentat la magazinul său din str. .., un domn cu o
funcţie mai importantă în poliţie, numitul „B.”, care a precizat că la intervenţia lui G.O., ii
roagă să ajungă la o înţelegere, iar în cursul luni decembrie 2014 au fost vizitaţi acasă de
martorul A.D., care le-a spus că doreşte ca numitul D.M. să se înţeleagă cu ei asupra litigiului
civil, întrucât are blocată suma de 400.000 de euro pe care i-o dădu-se lui G.O.. La momentul
vizitei se afla afară şi numitul D.. Precizează că nu l-a văzut, însă nepotul său A.D. i-a spus
acest lucru. A.D. le-a spus că urmează să le dea suma de 30.000 Euro, iar el şi cu martorul D.
urmau să împartă diferenţa până de 60.000 de Euro, fiind de acord cu propunerea, însă actele
trebuiau să se întocmească la notar în prezenţa unui mediator. După ce am primit oferta a
consultat un mediator şi un avocat, luând legătura cu martorul C.G., care i-a sfătuit să se
înţeleagă cu constructorul. În continuare, a stabilit o întâlnire la notariat în perioada
Crăciunului 2014, însă aceasta nu a mai avut loc, deoarece pe şantier un tânăr a căzut şi a
decedat. Întâlnirea trebuia să aibă loc cu martorii D.M. şi G.O.. La sfârşitul lunii februarie
începutul luni martie 2015, când a ajuns acasă, i-a întâlnit pe fiul său şi pe martorul D., ce i-a
fost prezentat ca fiind cel se ocupă de construcţie, după care împreună cu aceştia a mers la un
bar pentru a sta de vorbă. În timpul discuţiilor martorul D.M. le-a oferit bani, iar ea a spus că
nu vrea bani şi îi deranjează că lipsesc parcările şi zona este foarte aglomerată. Între timp în
bar a apărut şi soţul său, acesta spunându-i martorului D. că rămâne valabilă discuţia din
decembrie prin care am acceptat oferta lui, precizând că niciunul nu i-a cerut martorului vreo
sumă de bani. După o zi sau două au avut o nouă întâlnire cu D.M. care i-a vizitat la
domiciliu, neavând loc nicio discuţie legată de oferta sa sau de bani. Tot cu această ocazie i-a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
377
arătat martorului D. planul zonei. Nu consideră că martorul D. s-a simţit ameninţat de
membrii familiei sale.
Analizând declaraţiile inculpatei, instanţa reţine că aceasta nu a recunoscut comiterea
unor fapte de constrângere asupra martorului D.M.D., însă a confirmat că între inculpaţi şi
martorul D. M. D., la iniţiativa martorului, s-u purtat discuţii legate de litigiul civil dintre
inculpaţi şi SC ... SRL, respectiv negocieri a sumelor de bani pe care le solicitat în schimbul
retragerii acţiunii civile vizând anularea autorizaţiei de construire.
Analiza probelor :
Studiind în ansamblu materialul probator administrat în cauză instanţa constată că
faptele de şantaj reţinute în sarcina inculpaţilor, sub aspect obiectiv, nu se circumscriu
conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 207 C.p., având în vedere, pe de o parte,
împrejurarea că, în realitate, în cauză nu a existat pe tot parcursul procesului penal o persoană
fizică vătămată, iar pe de altă parte dat fiind faptul că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei
constrângeri, în accepţiunea legii penale, din partea inculpaţilor C.N., C.E. şi C.G. de a
determina vreo persoană fizică să dea, să facă sau să sufere ceva, în scopul dobândirii unui
folos patrimonial.
Potrivit art. 81 alin. 2 C.p.p, privind drepturile persoanei vătămate “Persoana care a
suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr-o faptă penală pentru care acţiunea
penală se pune în mişcare din oficiu şi care nu doreşte să participe la procesul penal trebuie
să înştiinţeze despre aceasta organul judiciar, care, dacă apreciază necesar, o va putea audia
în calitate de martor”.
Astfel în ceea ce priveşte primul aspect, martorul D.M.D., persoană care a deţinut în
mod nejustificat calitatea de persoană vătămată până în momentul audierii sale în faza
cercetării judecătoreşti, a declarat expres instanţei că renunţă la calitatea de persoană vătămată
în cauză (după cum s-a reţinut prin încheierea din 12.04.2016), având în vedere că, după cum
a declarat în faţa instanei cu ocazia audierii sale, “nu ştiu de ce are calitatea de persoană
vătămată în dosar, deoarece, personal, nu am suferit nici un fel de prejudiciu, că nu m-am
simţit constrâns material sau moral, întrucât patrimoniul meu nu suferea prejudiciu”, “cu
ocazia întâlnirilor pe care le-am avut cu C.G. eu nu m-am simţit ameninţat, nu m-am simţit în
pericole fizic, presiunea însă se manifesta din partea clienţi care doreau să cumpere
apartamente în imobilul respectiv, dat fiind faptul că nu se puteau încheia contrate în formă
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
378
autentică”, “personal din punct de vedere fizic nu m-am simţit ameninţat de inculpaţi,
ameninţarea decurgea din pierderile societăţii ca urmare a acţiunii inculpaţilor”, “Eu nu m-
am simţit constrâns material sau moral, întrucât patrimoniul meu nu suferea prejudicii, însă
societatea comercială a suferit pierderi”, “Am acţionat exclusiv în calitate de angajat al
firmei”.
Prin urmare, pe de o parte, date fiind susţinerile şi recunoaşterile martorului D.M.D.,
iar pe de altă parte având în vedere că nu s-a făcut dovada existenţei unei “constrângeri” în
accepţiunea art. 207 C.p., instanţa reţine că această persoană nu a deţinut, în realitate, nicicând
calitatea de persoană vătămată în cauză, martorul acţionând în cauză doar în calitate de
reprezentant / interpus al unei persoane juridice vizată de un litigiu civil promovat de inculpaţi
- SC ... SRL -, iar nu în nume personal. Simplul fapt că martorul D.M.D. a formulat plângere
penală sub aspectul infraţiunii de şantaj, în sine, în lipsa dovedirii existenţei oricărei vătămări
(lipsa unei constrângeri fizice sau morale, ameninţare ectc.) comise asupra sa, nu poate fi de
natură a-i conferi lui D.M.D. calitatea de persoană vătămată.
Astfel, susţinând că nu a suferit nicio vătămare şi, pe de altă parte, nefăcând dovada
existenţei vreunei vătămări de natura celei sancţionate de art. 207 C.p., instanţa constată că, de
fapt, D.M.D. nu a deţinut în cauză, în niciun moment, calitatea de persoană vătămată. Prin
urmare, lipsind acestă condiţie – o persoană fizică, iar nu juridică, vătămată - , instanţa reţine
că lipseşte situaţia premisă cerută de art. 207 C.p.
În plus, date fiind cele arătate anterior, nu se poate reţine nici că la momentul
depunerii plângerii penale martorul ar fi deţinut calitatea de persoană vătămată, nefiind
întrunită condiţia deja arătată – persoană fizică vătămată -, deoarece renunţarea la calitatea de
persoană vătămată s-a făcut tocmai pentru că D.M.D. nu si-a recunoscut această calitare, încâ
din primele faze ale procesului penal.
Chiar dacă, în principiu, s-ar aprecia contrarul, în prezenţa manifestării retroactive a
acestei voinţe, de a nu-şi recunoaşte calitatea de persoană vătămată, instanţa nu poate conferi
în mod artificial martorului, în pofida susţinerilor şi dorinţei sale, o altă calitate decât cea în
care se regăseşte de fapt.
În plus, sub acelaşi aspect al lipsei calităţii de persoană vătămată, din analiza
ansamblului materialului probator, astfel cum se va arăta şi în continuare, D.M.D. nici nu se
putea regăsi în calitate de persoană vătămată, având în vedere că nu s-a făcut deloc dovada
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
379
existenţei vreunor fapte de “constrângere”, în accepţiunea legii penale – fie constrângere
fizică sau morală - , de natură a-l vătăma pe acesta şi de a atrage acestă calitate procesuală.
Dimpotrivă, martorul nici nu a acţionat în cauză ca o persoană vătămată care să se fi
aflat sub imperiul unei temeri fizice sau morale (acestă temere a fost negată nu numai de
D.M.D., dar şi de toţi martorii audiaţi în cauză), ci a acţionat mai degrabă în scop provocator,
având în vedere că a avut iniţiaţiva de a se întâlni prin interpuşi cu inculpaţii, de a angaja la
propria sa iniţiativă discuţii legate de eventualele doleanţe pe care le-ar avea inculpaţii
(martorul a recunoscut acest lucru expres), a angajat în mod repetat negocieri cu privire la
cuantumul sumei de bani ce i se solicita de către inculpaţi, a căutat persoane din anturajul
inculpaţilor pentru a se apropia de aceştia şi pentru a le crea senzaţia că este o persoană de
încredere, a purtat discuţii amicale cu inculpatul C.G. pe care îl cunoştea de foarte mult timp,
a lăsat de înţeles inculpaţilor că este de acord cu cererile băneşti ale acestora, a venit cu
propuneri noi – oferirea din proprie iniţiativă de autoturisme - cu scopul de a-i atrage pe
inculpaţi în discuţii repetate pe tema banilor, cu scopul evident de a lăsa de înţeles că aceştia
insistă în obţinerea de sume de bani, nu le-a comunicat inculpaţilor, cu toate că ştia contrariul,
că din partea societăţii cu care se aflau în litigii civile nu vor primi nicio sumă de bani sau
bunuri etc., toate acestea fiind făcute cu scopul de a-i determina pe inculpaţi să acţioneze
tocmai într-o modalitate care să se poată circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de
şanţaj.
Astfel, maniera în care a acţionat persoana vătămată, persoană care nu a manifestat
vreo stare de temere, ci dimpotrivă, a acţionat deplin calculat, raţional şi fără vreo emoţie,
relevă că aceasta a încercat o stratagemă prin care să anihileze demersurile judiciare iniţiate
de inculpaţi, de anulare în faţa instanţelor civile a autorizaţiei de construire obţinute de SC ...
SRL, respectiv să-i atragă atragă pe aceştia în discuţii ample şi dese legate de sumele de bani
pe care le solicitau membri familiei C. pentru a crea în mod fals impresia unor presiuni,
constrângeri etc. sancţionabile de legea penală.
Martorul D.M.D. avea în mod neîngrădit posibilitatea de a le spune inculpaţilor
adevărul, după cum a recunoscut, că refuză expres să le dea vreo sumă de bani şi să accepte
posibilitatea de a tranşa în faţa instanţelor civile litigiul privind anularea autorizaţiei de
construire, însă nu a făcut acest lucru, firesc de altfel, ci s-a angajat în reperarea de persoane
din anturajul inculpaţilor care să creeze falsa impresie că este o persoană de încredere, a iniţiat
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
380
numeroase întâlniri, discuţii, negocieri, a făcut propuneri băneşti şi de oferire a unor bunuri –
maşini etc. -, tocmai pentru a lăsa organelor de cercetare penală impresia că este supusă unor
acte de şantaj.
Simpla menţionare a infracţiunii de şantaj în cuprinsul plângerii penale şi afirmarea
unei anumite stări emoţionale “sunt foarte stresat de atitudinea membrilor familiei C. şi am
anumite temeri cu privire la integritatea fizică, în sensul în care cunosc că aceştia au fost
implicaţi în comiterea mai multorinfracţiuni cu violenţă”, în lipsa oricăror dovezi care să
ateste că inculpaţii au exercitat acte de constrângere morală sau fizică asupra martorului, apte
de a influenţa modul liber de a acţiona, nu sunt de natură a crea judecătorului convingerea că,
într-adevăr, asupra martorului D.M.D. s-au comis acte de violenţă, în sens larg, de natură a-l
determina pe acesta să dea, să facă, să nu facă, sau să sufere un prejudiciu material.
Dimpotrivă, “temerile de natură fizică” invocate de către martor, sunt nefondate, din fişele de
cazier judiciar ale inculpaţilor nerezultând că aceştia ar fi persoane ca autoare de fapte penale
cu violenţă (inculpaţii C.N. şi C.E. nefiind cunoscuţi cu antededente penale).
În plus, nici din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi toate transcrierile
convorbirilor telefonice şi ale discuţiilor personale dintre martorul D.M.D. şi inculpaţi, nu
există dovezi care să ateste cu certitudine că inculpaţii au exercitat acte de constrângere,
ameninţări, presiuni fizice sau psihice asupra vreunei persoane din dosar în scopul obţinerii
unui folos patrimonial, discuţiile acestora având caracterul unor îndelungi negocieri.
Astfel, temerea afirmată de martorul D.M.D., că SC ... SRL va suferi pierderi, ca
urmare a acţiunilor civile deja iniţiate sau pe care urmau să le promoveze inculpaţii, nu poate
constitui o “temere” în accepţiunea legii penale, întrucât “ameninţarea” cu un drept –
promovarea unui demers judiciar, în speţă acţiuni civile sau petiţii având ca obiect anularea
unei autorizaţii de construire - nu constituie o ameninţare potrivit doctrinei şi practicii
judiciare.
Martorul D.M.D. şi ceilalţi reprezentanţi ai SC ... SRL aveau posibilitatea neîngradită
de a comunica inculpaţilor, în mod expres, că nu doresc să le satisfacă pretenţiile materiale pe
care aceştia le solicitau în schimbul vătămărilor create de construirea unui imobil de către
această societate şi să refuze clar să mai comunice cu aceştia, lucru pe care nu l-au făcut
pentru motivele deja arătate (au acţionat cu scopul vădit de a-i determina pe inculpaţi să
comită acte care, potenţial, să fie sancţionabile penal), după care puteau să acţioneze pe calea
unor acţiuni în justiţie distincte pentru a sancţiona eventualul abuz de drept din partea
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
381
inculpaţilor (pentru a dovedi caracterul injust şi abuziv al cererilor prin care solicitau anularea
autorizaţiei de construire) şi de a obţine în judecată civilă eventualele daune materiale
suferite ca urmare a faptelor inculpaţilor (imposibilitatea de a înstrăina apartamente în
imobilul pe care îl edificau).
Însă, ignorând acestă posibilitate conferită legal (de a sancţiona abuzul de drept şi de a
cere daune compensatorii pentru pagubele eventuale ale SC ... SRL) şi acţionând vădit în
scopul anihilării demersurilor juridice ale inculpaţilor pe calea unei plângeri penale, mai facile
şi cu un puternic impact inhibator-volitiv asupra celor împotriva cărora este formulată,
martorul D.M.D. a făcut dovada că scopul său nu a fost acela de a se proteja pe sine de
eventuale constrângeri ale inculpaţilor, ci de a-i determina pe inculpaţi să renunţe la
demersurile judiciare iniţiate sau pe care doreau să le iniţieze în faţa instanţelor civile. În plus,
caracterul just sau injust al acţiunilor civile ale inculpaţilor nu are nicio relevanţă în cauză,
sub aspectul infracţiunii de şantaj, în condiţiile în care martorul sau ceilalţi reprezentanţi ai SC
... SRL aveau la dispoziţie o serie întreagă de instrumente legale prin care să combată şi să
înlăture efectele cererilor civile şi reclamaţiilor iniţiate de inculpaţi.
În aceste condiţii, date fiind cele expuse anterior, în mod implicit, în lipsa atât a unor
constrângeri de natură a crea o stare reală de temere, cât a unui potenţial prejudiciu personal,
instanţa reţine că faptelor reclamate le lipseşte relevanţa penală, că nu se circumscriu
elementului material al infraţiuniii de şantaj, că sunt afectate de un puternic dubiu care, firesc,
profită inculpaţilor.
Sintetizând, în cauză ar fi putut deţine o astfel de calitate numai SC ... SRL, societate
potenţial vătămată (nu s-a făcut dovada unei vătămări materiale, acestea fiind doar invocate),
angajată în două litigii civile cu inculpaţii C.N. şi C.E., având ca obiect anulare autorizaţie de
construire, însă o persoană juridică nu poate fi subiect pasiv al infracţiunii de şanţaj, întrucât
acestă infracţiune vizează numai libertatea morală a unei persoane.
Date fiind cele reţinute anterior, instanţa apreciază fiind deplin plauzibile, veridice, dar
şi dovedite, susţinerile martorului D.M.D. prin care a arătat că, personal, nu s-a simţit
ameninţat, constrâns moral sau material de inculpaţi, singura sa temere, dar care nu era una
care să alarmeze în sensul legii penale, fiind că SC ... SRL nu va reuşi să vândă apartamente
ca urmare a acţinilor în justiţie (care nu constituie o ameninţare în sensul legii) promovate de
inculpaţi.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
382
Însă, dacă martorul D.M.D. şi ceilalţi reprezentanţi ai SC ... SRL ar fi exprimat un
refuz expres la cererile inculpaţilor şi dacă le-ar fi spus că cererile lor (acţiunile de anulare
autorizaţie de contruire) le apreciază ca nejustificate, lucru pe care nu l-au făcut din motivele
deja amintite, iar cu toate acestea inculpaţii ar fi făcut în continuare presiuni asupra
martorilor, sub rezerva dovedirii unei constrângeri reale, am fi putut fi, ipotetic, în prezenţa
infracţiunii de şantaj. Dar, în condiţiile în care martorul s-a angajat din proprie iniţiativă de a-i
întâlni pe inculpaţi, de a purta negocieri repetate, personal şi telefonic, cu privire la anumite
sume de bani, de a avea întâlniri numeroase cu inculpaţii în locuri publice (barul “I.”), deci
unde se beneficia de siguranţă personală etc., în prezenţa unor cunoscuţi comuni, cu scopul
de a crea inculpaţilor, în mod fals, convingerea că este de acord cu cererile acestora, instanţa
apreciază că faptele reclamate în sarcina inculpaţilor, sub aspect obiectiv, nu se înscriu în
sfera celor sancţionate de art. 207 C.p., plângerea penală fiind iniţiată cu scopul de a-i
determina pe inculpaţi, sub imperiul temerii că vor fi supuşi unor demersuri judiciare de
natură penală, să renunţe la acţiunile civile pe care le-au iniţiat sau pe care doreau să le
iniţieze (aspect confirmat de martorul D.M.D. care a afirmat în faţa instanţei că acţiunile
iniţiate de inculpaţi împiedicau vânzarea de apartamente).
Totodată, în ceea ce priveşte aspectul justeţii juridice şi al temeiniciei acţiunilor civile
promovate de inculpaţii C.N. şi C.E. doar instanţele civile de judecată erau în măsură să se
pronunţe cu privire la acestea, procurorul fiind astfel lipsit de posibilitatea de a aprecia în ce
măsură aceste acţiuni civile, în lipsa unor hotărâri definitive şi irevocabile, constituie o
modalitate injustă de a obţine un folos patrimonial în accepţiunea art. 207 C.p.
Sintetizând, promovarea chiar şi abuzivă din partea inculpaţilor a unor acţiuni civile
împotriva SC ... SRL şi altor persoane, în legătură cu imobilul din str. Cireşului, sector 2, nu
poate fi nicicum asimilată unei modalităţi injuste de a obţine un folos patrimonial, în sensul
legii penale, având în vedere că dreptul de petiţionare este unul neîngrădit şi proteguit de
lege.
Prin urmare, în cauză nu există niciun element faptic care să contureze fapte ale
inculpaţilor de constrângere efectivă (în sensul legii penale), de ameninţare reală şi concretă,
iar nu doar afirmată, astfel că se va reţine că simplele afirmaţii ale martorului D.M.D. din
plângerea penală sunt lipsite de fundamnat probator.
De asemenea, analizând toate transcrierile interceptărilor efectuate în cauză, astfel cum
au fost redate în cuprinsul rechizitoriului, instanţa constată că acestea nu sunt apte de a
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
383
contura o altă situaţie de fapt decât cea reţinută anterior, având în vedere că pe parcursul
discuţiilor nu au fost proferate de inculpaţi expresii sau cuvinte care să constituie ameninţări
în accepţiunea legii penale şi care să contureze intenţia de a constrânge.
Atâta vreme cât martorul D.M.D. avea posibilitatea neîngrădită de a se opune ferm,
clar şi concret solicitărilor inculpaţilor (niciodată cu ocazia convorbirilor telefonice şi al
discuţiilor purtate personal cu inculpaţii nu a făcut acest lucru), cu toate că luase hotărârea de
a nu nu le da inculpaţilor vreo sumă de bani (după cum a declarat personal în instanţă),
preferând să se angajeze în negocieri repetate cu inculpaţii pentru a crea impresia că este de
acord cu revendicările acestora (care nu îl vizau pe martor ci SC ... SRL), instanţa
concluzionează că, în realitate, nu au existat fapte de constrângere care să-l fi determinat pe
martor să adopte o conduită diferită de cea pe care şi-o dorea în mod obişnuit.
În câteva cuvinte, lipsa“constrângerii” pe tot parcursul faptelor reclamate, a atras pe
cale de consecinţă lipsa calitaţii de persoană vătămată a martorului D.M.D., încă din
momentul iniţierii de către martor a dicuţiilor cu inculpaţii, astfel cum s-a apreciat şi
argumentat anterior de către instanţă, cu ocazia analizării calităţii de persoană vătămată a lui
D.M.D., concluzia fiind astfel în acord deplin cu susţinerile martorului care a arătat că nu se
regăseşte în postura de persoană vătămată.
Astfel, în condiţiile în care D.M.D. nu a suferit vreo vătămare (acesta nu a existat
pentru motivele expuse anterior – lipsa totală a constrângerii -), iar SC ... SRL nu poate deţine
acestă calitate în cauză, instanţa va reţine că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, de a iniţia
acţiuni civile şi de a cere o sumă de bani pentru a renunţa la acestea, nu se încriu, cu
pricizările anterioare, în sfera ilicitului penal.
Potrivit art. 207 alin. 1 şi 3 C.p. infracţiunea de şantaj constă în constrângerea unei
persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un
folos nepatrimonial, respectiv patrimonial, pentru sine ori pentru altul.
Raportând modul de a acţiona al inculpaţilor C. Gheeorghe, C.N. şi C.E., astfel cum s-
a reţinut anterior, la elemenele laturii obiective ale acestei infracţiuni, instanţa constată că nu
suntem în prezenţa unor fapte de natura celor sanţionate de acest text de lege, nefiind intrunite
obiectiv elentele constitutive ale infracţiunii de şantaj, faptele acestora nefiind prevăzute de
legea penală. Cel mult, faptele inculpaţilor de a promova acţiuni civile (au fost doar două),
doar în ipoteza în care nişte sentinţe civile ar fi consfinţit că sunt nefondate, pot constitui un
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
384
abuz de drept sancţionabil, mai ales în condiţiile în care fapta de a “ameninţa” pe cineva cu
chemarea în judecată nu constituie o ameninţare în sensul legii penale.
Având în vedere că faptele inculpaţilor nu sunt prevăzute de legea penală, cu
argumentele expuse anterior, în baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit.
b C.proc.pen. îi va achită pe inculpaţii C.G., C.N. şi C.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii
de şantaj, prev. de art. 207 alin. 1 şi 3 C.p.
Va constata că inculpatul C.G. a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză din data de
12.03.2015 până la data de 19.06.2015 şi arestat la domiciliu din 19.06.2015 până la data de
06.08.2015, când a fost pus în libertate sub control judiciar.
Va constata că inculpatul C.G. a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză din data de
12.03.2015 până la data de 07.04.2015, când a fost pus în libertate sub control judiciar.
Va constată că inculpata C.E. a fost reţinută şi arestată preventiv în cauză din data de
12.03.2015 până la data de 07.04.2015, când a fost pusă în libertate sub control judiciar.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne
în sarcina acestuia.
DREPT PROCESUAL PENAL
1. Acord de mediere. Limitele mandatului reprezentantului
Instanța apreciază că, deși încheierea unui acord de mediere în vederea înlăturării
răspunderii penale pentru o faptă de furt constituie un acte de dispoziție, iar în cuprinsul
procurii menționate nu se face referire la un astfel de act, din enumerarea actelor pe care le
pot face mandatarii rezultă că mandatul nu a fost depășit.
Mandatarii sunt îndreptățiți ca unul din ei, acționând individual, să reprezinte
societatea cu puteri depline în relațiile cu terții și să semneze toate documentele necesare
desfășurării activității curente a societății.
Se arată că mandatarii pot semna convenții și notificări, inclusiv anumite tipuri de
contracte enumerate, dar fără a se limita la acestea. Instanța constată că deși mandatul
privește în esență acte de administrare a activității comerciale, calificarea acestora drept
acte de administrare are în vedere raportarea la masa patrimonială afectată (patrimoniul SC
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
385
MI SRL), chiar dacă sunt incluse acte ce pot fi calificate ca fiind de dispoziție prin raportare
la un anume bun sau drept.
Sentința penală nr. 756/24.11.2016, definitivă
Prin rechizitoriul nr.X/P/X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată inculpaţilor DAF sub aspectul săvârşirii infracţiunii
de furt, prev de art. 228 alin. 1 C.pen. și CN sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt, prev de
art. 228 alin. 1 C.pen..
În actul de sesizare s-a reţinut: La data de 19.04.2015, inculpaţii DAF şi CN au
sustras din MI Colentina bunuri în valoare de 198,27 lei, fiind depistaţi ulterior de un echipaj
de poliţie cu produsele asupra lor.
Rechizitoriul a fost întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de
depistare, plângere şi declaraţie reprezentant persoană vătămată, declaraţie martor DC,
proces- verbal de vizionare imagini înregistrate de camerele de supraveghere, proces-verbal
de consemnare a declaraţiilor numiţilor DAF şi CN, proces-verbal de predare produse către
persoana vătămată, declaraţii inculpat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr.
X/300/2015.
Prin încheierea de cameră preliminară din 13.01.2016, în baza art. 346 alin. 2
C.proc.pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării
actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.
În şedinţa publică din 01.06.2016 avocatul inculpaţilor a învedat că mediatorul nu a
finalizat acordul de mediere întrucât inculpaţii nu a reuşit să achite onorariul. A precizat că
mediatorul i-a comunicat faptul că acordul de mediere, contractul şi procesul-verbal de
încheiere al medierii sunt finalizate. A solicitat amânarea cauzei pentru a depune la dosar
acordul de mediere. A depus la dosar un înscris privind corespondenţa efectuată cu
mediatorul. Instanţa a respins cererea de amânare ca neîntemeiată, având în vedere că au fost
acordate mai multe termene pentru soluţionarea amiabilă a cauzei, iar la dosar nu exista
dovada realizării unui acord de mediere.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
386
Potrivit art. 374 alin. 1 C.proc.pen., instanţa a făcut o prezentare succintă a actului de
sesizare, după care judecarea cauzei s-a desfăşurat conform dispoziţiilor art. 374 alin. 4, art.
375 şi art. 377 C.proc.pen., administrându-se proba cu înscrisuri şi fiind audiați inculpații,
care au recunoscut fapta astfel cum este descrisă în rechizitoriu, declaraţiile fiind consemnate
şi ataşate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din 14.09.2016 avocatul inculpaților a depus la dosar un set
de înscrisuri între care se afla și acordul de mediere nr. x/30.05.2016 încheiat în cadrul
procedurii conduse de mediatorul BG între inculpați, asistați de avocat BMA, și persoana
vătămată SC MI SRL, reprezentată prin SM.
În drept, instanţa reţine că infracţiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 C.pen. face parte
dintre infracţiunile pentru care este posibilă împăcarea părţilor, cauză de înlăturare a
răspunderii penale, conform alin. 231 alin. 2 C.pen. şi art. 159 C.pen., precum şi caz în care
exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Conform art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, în latura penală a procesului,
dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care,
potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea
penală.
Conform art. 16 alin. 1 lit. g) teza finală C.proc.pen., „acţiunea penală nu poate fi
pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: [...] g) [...] a
fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii".
Prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-au hotărât următoarele: 1. în
aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei
de mediator, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură
răspunderea penală, distinctă de împăcare; 2. încheierea unui acord de mediere în condiţiile
Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot
cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.
Prin Decizia nr. 397/2016 din 15 iunie 2016 Curtea Constituțională a admis o
excepţie de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006
privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9
din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materie penală, sunt constituţionale în măsura în care încheierea unui
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
387
acord de mediere cu privire la infracţiunile pentru care poate interveni împăcarea produce
efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.
Instanța constată că acordul de mediere nr. x a fost încheiat la 30.05.2016, anterior
datei de 01.06.2016, când s-a depășit momentul citirii ori prezentării succinte a actului de
sesizare a instanţei, reglementat de art. 374 alin. 1 C.proc.pen. Are în vedere data încheierii
acordului, 30.05.2016, chiar dacă depunerea sa la dosar s-a făcut după etapa reglementată de
art. 374 alin. 1 C.proc.pen.
Instanța constată că acordul nr. x/30.05.2016, vizând soluționarea litigiului ce
formează obiectul dosarului nr. x/300/2015, privind infracțiunea de furt – art. 228 C.pen.,
exprimă voința părților de a se împăca și de a stinge conflictul penal existent.
Se arată că reprezentantul persoanei vătămate SC MI SRL nu are nicio pretenție de la
inculpați, materială ori morală, aceștia urmând a fi exonerați de răspundere penală, procesul
penal urmând să înceteze.
Persoana vătămată SC MI SRL a fost reprezentată în procedura de mediere prin
SMA în baza procurii autentificate de notarul public NB cu nr. x/01.07.2015 (f. 83-84;
intitulată „Procură specială”).
Instanța apreciază că, deși încheierea unui acord de mediere în vederea înlăturării
răspunderii penale pentru o faptă de furt constituie un acte de dispoziție, iar în cuprinsul
procurii menționate nu se face referire la un astfel de act, din enumerarea actelor pe care le
pot face mandatarii rezultă că mandatul nu a fost depășit. Mandatarii (inclusiv SMA) sunt
îndreptățiți ca unul din ei, acționând individual, să reprezinte societatea cu puteri depline în
relațiile cu terții și să semneze toate documentele necesare desfășurării activității curente a
societății. Se arată că mandatarii pot semna convenții și notificări, inclusiv anumite tipuri de
contracte enumerate, dar fără a se limita la acestea. Instanța constată că deși mandatul privește
în esență acte de administrare a activității comerciale, calificarea acestora drept acte de
administrare are în vedere raportarea la masa patrimonială afectată (patrimoniul SC MI SRL),
chiar dacă sunt incluse acte ce pot fi calificate ca fiind de dispoziție prin raportare la un
anume bun sau drept.
Având în vedere cele arătate, urmează să dispună încetarea procesului penal în baza
art. 396 alin. 1, 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.proc.pen.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
388
Procedura camerei preliminare. Verificarea legalității actului de sesizare și a administrării
probelor
Cu privire la argumentele invocate de inculpaţi, judecătorul constată că acestea sunt
neîntemeiate având în vedere faptul că expertiza contabilă este o probă care a fost legal
administrată în cursul urmăririi penale, neexistând nici un motiv de nulitate relativă incident
în cauză. Este adevărat că judecătorul nu a putut identifica o soluționare dată obiecțiunilor
la expertiza contabilă efectuată în cauză de către procuror, însă acest element în sine nu
poate atrage incidența dispozițiilor privitoare la nulități. Aceasta deoarece chiar dacă există
o vătămare produsă în cadrul dreptului la apărare al inculpaților, vătămarea poate fi
înlăturară prin reiterarea cererilor în fața instanței de judecată care va aprecia cu privire la
admisibilitatea și utilitatea probei.
Cu privire la argumentele în favoarea excluderii aceleiași probe, invocate de
inculpata ST, judecătorul reține că acestea nu sunt veritabile cereri în vederea excluderii
probei deoarece vizează elemente de fapt pe care inculpata a considerat că trebuie avute în
vedere. În concret inculpata nu invocă nelegalitatea administrării probei, ci netemeinicia
concluziilor acesteia apreciind că nu au fost avute în vedere cheltuieli efectuate în numele
părții civile. Și aceste aspecte vor fi cercetate, în măsura reiterării în fața instanței de
judecată, sub aspectul utilității.
Încheiere din data de 23.12.2015, definitivă
Prin rechizitoriul nr. X/P/2014 din data de 29.09.2015 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, înregistrat la această instanţă sub nr. x/300/2015, s-a
dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor FBI, trimis în judecată sub
aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, prev. de art. 295 alin.(1) C.p. cu aplic. art. 35
alin.(1) C.p. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin.(1) C.p., cu aplic.
art. 35 alin.(1) C.p., ambele cu aplic. art. 38 alin.(1) C.p. şi art. 5 alin.(1) C.p., SV, trimis în
judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, prev. de art. 295 alin.(1) C.p. cu
aplic. art. 35 alin.(1) C.p. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.
47 C.p. rap. la art. 322 alin.(1) C.p., cu aplic. art. 35 alin.(1) C.p., ambele cu aplic. art. 38
alin.(1) C.p. şi art. 5 alin.(1) C.p. şi ST, trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor
de complicitate la delapidare, prev. de art. 48 alin.(1) C.p. rap. la art. 295 alin.(1) C.p., cu
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
389
aplic. art. 35 alin.(1) C.p. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin.(1)
C.p., cu aplic. art. 35 alin.(1) C.p., ambele cu aplic. art. 38 alin.(1) C.p. şi art. 5 alin.(1) C.p.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt, în esență, că:
La data de 12.12.2013, a fost înregistrată la I.G.P.R. – Direcţia de Investigare a Criminalităţii
Economice sesizarea din oficiu a organului de cercetare penală cu privire la numiţii SV, secretar
general şi membru în Consiliul de Administraţie al FRC; FB, contabil şef, membru în Consiliul de
Administraţie şi Comisia de Disciplină a FRC; IC, membru în Consiliul de Administraţie al FRC şi
CO, membru în Consiliul de Administraţie al FRC.
La data de 16.01.2014, dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti
sub numărul unic x/P/2014.
La data de 12.02.2014, prin ordonanţa organului de cercetare penală, a fost dispusă începerea
urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, delapidare, fals în înscrisuri sub
semnătură privată prev. de art. 297 alin. 1, art. 295 şi art. 322 C. Pen. precum şi evaziune fiscală prev.
de art. 6 şi art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
La data de 10.07.2014, prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Bucureşti, a fost dispusă clasarea cauzei privind infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art.
9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, dosarul primind numărul unic x/P/2014.
La data de 22.07.2014, cauza a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sectorului 2 Bucureşti, dosarul primind numărul unic x/P/2014.
În urma cercetărilor efectuate şi prin coroborarea probelor administrate, au
rezultat următoarele:
Potrivit actului de sesizare, la data întocmirii acestui înscris existau suspiciuni cu privire la
faptul că destinaţia sumelor de bani alocate de MTS către FRC nu a fost respectată de către numiţii SV,
secretar general şi membru în Consiliul de Administraţie al FRC, FBI, contabil şef, membru în
Consiliul de Administraţie şi Comisia de Disciplină a FRC şi ST, referent în cadrul FRC, sumele de
bani fiind distribuite la evenimente sportive care nu s-au mai desfăşurat, situaţie reflectată în alocarea
de către MTS a bugetului aferent participării României la Campionatul Mondial de Cicloros din
America. Sumele de bani ar fi fost decontate corespunzător şi cheltuite în alte scopuri decât cele pentru
care fuseseră alocate, la competiţia respectivă neparticipând niciun sportiv care să reprezinte România.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
390
Totodată, suspiciunea folosirii sumelor de bani din bugetul FRC în interes personal a rezultat
din faptul că inculpaţii SV şi FBI aveau specimen de semnătură în bancă, precum şi card aferent
contului FRC. Astfel, sumele de bani virate de către MTS cu destinaţii speciale, reprezentând premiile
ce trebuiau plătite, erau retrase de către deţinătorii cardurilor din contul FRC în alte scopuri.
În acelaşi timp, FRC figurează cu datorii mari la bugetul general consolidat al statului,
corespunzătoare reţinerii şi nevirării sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă.
Pe de altă parte, în contabilitatea FRC există o serie de documente justificative false care au
acoperit sumele de bani retrase de-a lungul timpului, fiind astfel folosite tranzacţii şi operaţiuni fictive.
În acest sens, la data de 17.01.2014, organele de cercetare penală din cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei Române – Direcţia de Investigare a Criminalităţii Economice s-au deplasat la sediul
FRC de unde, în temeiul art. 96-97 C.p.p., au fost ridicate o serie de documente financiar contabile. Cu
aceeaşi ocazie, la sediul FRC au fost identificate mai multe facturi necompletate, aparţinând
următoarelor societăţi comerciale : S.C. IG S.R.L.; S.C. DM S.R.L.; S.C. TG S.R.L.; S.C. NGS S.R.L.;
S.C. FFI S.R.L.; S.C. L FM S.R.L.; S.C. AP S.R.L.
Prin ordonanţa I.G.P.R. – D.I.C.E. din data de 30.06.2014, au fost supuse verificărilor relaţiile
comerciale pe care FRC le-a desfăşurat cu cele 20 de societăţi comerciale de pe raza Municipiului
Bucureşti. Respectivele relaţii comerciale constau în achiziţii de diverse materiale, cu precădere piese
de schimb pentru biciclete (ghidoane, schimbătoare faţă, schimbătoare spate, braţe angrenaj, pedale,
manete, pinioane, spiţe, etc.), aspect reflectat în mai multe facturi fiscale ridicate de la sediul FRC.
Societăţile comerciale implicate în aparenta relaţie comercială cu Federaţia Română de Tenis
sunt următoarele : S.C. SI S.R.L., S.C. R S.R.L., S.C. F S.R.L., S.C. C R I S.R.L., S.C. N D S.R.L.,
S.C. S D S.R.L., S.C. AA T S.R.L., S.C. A P S.R.L., S.C. U G S.R.L.,S.C. D C S.R.L., S.C. F M C
S.R.L., S.C. DS S.R.L., S.C. CT S.R.L., S.C. QD S.R.L., S.C. DM S.R.L., S.C. A S.R.L., S.C. OLI
S.R.L., S.C. NGI S.R.L., S.C FMT S.R.L., S.C. F L C S.R.L.
Fiind întrebaţi de către organele de cercetare penală, reprezentanţii respectivelor societăţi au
declarat că nu au avut niciodată relaţii comerciale cu FRC, aspecte consemnate în procesele verbale de
verificare întocmite la faţa locului.
Mai mult, cu toate că facturile ridicate de la FRC atestau achiziţii exclusiv de piese şi alte
materiale folosite în interesul şi conform scopului FRC, s-a constatat că societăţile comerciale verificate
au alt obiect de activitate, astfel cum rezultă din menţiunile înregistrate la Oficiul Registrului
Comerţului. Cu titlu exemplificativ enumerăm : S.C. DC S.R.L. are ca principal obiect de activitate de
comerţ cu ridicata de vopsele şi materiale auxiliare acestora, S.C. FM S.R.L. are ca principal obiect de
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
391
activitate fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjeria de corp), S.C. DS S.R.L. are ca
principal obiect de activitate fabricarea încălţămintei, S.C. QD S.R.L. are ca principal obiect de
activitate intermedieri în comerţul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile şi
semifabricate, S.C. A S.R.L. are ca principal obiect de activitate activităţi de design specializat, etc.
După verificările efectuate la societăţile mai sus menţionate, au fost audiate, în calitate de
martor, 11 persoane – reprezentanţi ai acestora, care declară că nu au avut niciodată relaţii comerciale
cu FRC şi nu cunosc nicio persoană care s-a ocupat de administrarea FRC.
În paralel, s-a procedat la audierea unor angajaţi şi colaboratori ai FRC.
Astfel, din declaraţia martorului AV, instructor sportiv la FRC începând cu luna decembrie
2003, care s-a ocupat cu organizarea tehnică a competiţiilor interne şi internaţionale, respectiv
cheltuielile de cazare, combustibilul, barem arbitraj, etc., rezultă că mare parte din cheltuieli se făceau
cash sau prin virament bancar, în prima dintre situaţii, numerarul fiindu-i înmânat fie de ST –
referent/casiere în cadrul FRC, fie de FBI. Martorul arată că în legătură cu competiţiile pe care le
organiza, acesta se ocupa de întocmirea traseului şi a planului de securitate. În mod normal, echipele îşi
anunţau intenţia de participare la competiţia respectivă prin e-mail, iar cu o săptămână înainte de start,
confirmau câte persoane se prezintă. După organizarea concursului, însă, acesta nu avea acces la
cheltuielile făcute de FRC pentru organizarea respectivei competiţii. Totodată, în legătura cu ultima
competiţie internaţională “Turul României”, acesta arată că au fost câteva probleme referitoare la
numărul de participanţi, aspect pe care l-a aflat de la numitul FBI, care întocmea decontul către COSR.
Fiind întrebat dacă a văzut facturi necompletate (în alb) sau facturi care au fost completate la sediul
Federaţiei Române de Ciclism, acesta arată că în luna august 2012 a primit de la numita ST, într-o
pungă, mai multe facturi completate şi necompletate cu indicaţia de a le distruge, fără a primi alte
detalii suplimentare. Martorul AV arată că acest lucru s-a întâmplat după întocmirea decontului pentru
organizarea competiţiei “Turul României”. Mai mult, acesta precizează că a auzit discuţii referitoare la
anumite “găuri” care se rezolvau cu o factură, însă nu a văzut pe nimeni completând facturi.
Cu privire la cardurile de debit existente la nivelul FRC, martorul AV declară că acestea erau
deţinute de fostul secretar general SV ile şi de fostul contabil, FBI, care le utilizau inclusiv în interes
personal, aspect constatat de martor cu ocazia vizualizării unor facturi privind cumpărături efectuate la
S. , K. , etc.
Martorul HHLP, care ocupă funcţia de secretar general la FRC începând cu data de 09.12.2013,
declară că antrenorului federal i se subordonează trezorierul (contabilul şef) în relaţia cu deplasările la
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
392
competiţii, iar pe linie financiară, acesta se subordonează secretarului general. Întrebat fiind, dacă, de
când ocupă funcţia de secretar general, a făcut achiziţii, acesta declară că de la numirea sa în funcţia de
secretar general nu a făcut nicio achiziţie şi nu a semnat niciun document contabil. Deoarece conturile
FRC sunt blocate, plăţile pentru organizarea competiţiilor au fost făcute de numitul PN, preşedinte al
FRC din data de 06.12.2013, din banii proprii.
La data de 28.07.2014, în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x/25.07.2014, emis de
către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, B.R.D. – GSG a pus la dispoziţia organelor de cercetare
penală lista persoanelor împuternicite să efectueze operaţiuni pe conturile FRC, pentru perioada
27.02.2006 - 05.04.2013, împuterniciţi pe conturile F fiind SV, secretar general şi FB, trezorier, iar
pentru perioada 05.04.2013 – prezent, împuterniciţi pe conturi fiind NCE, actualul preşedinte al FRCm
şi FB, trezorier.
La data de 04.08.2014, au fost audiaţi martorii BM şi BC, primul având funcţia de mecanic, iar
cel de-al doilea de antrenor în cadrul FRC, ambii figurând ca persoane delegate pe facturile de la S.C.
SI S.R.L., S.C. R S.R.L., S.C. F S.R.L., S.C. C R I S.R.L., S.C. N D S.R.L., S.C. S D S.R.L., S.C. AA
T S.R.L., S.C. A P S.R.L., S.C. U G S.R.L.,S.C. D C S.R.L., S.C. F M C S.R.L., S.C. DS S.R.L., S.C.
CT S.R.L., S.C. QD S.R.L., S.C. DM S.R.L., S.C. A S.R.L., S.C. OLI S.R.L., S.C. NGI S.R.L., S.C
FMT S.R.L., S.C. F L C S.R.L. Aceştia nu recunosc semnăturile ce apar pe facturi în dreptul rubricii
“Delegat”. Martorii BM şi BC nu recunosc niciuna dintre societăţile comerciale de la care au provenit
facturile fictive şi afirmă că nu au semnat niciodată facturile emise în numele societăţilor furnizoare la
rubrica „Delegat”. Totodată, martorul BC nu recunoaşte întocmirea şi semnarea deconturilor de
cheltuieli utilizate pentru ridicarea sumelor de bani din casierie, ce apar întocmite pe numele lui.
Fiind audiată cu privire la circuitul documentelor, inculpata ST, referent/casier în cadrul FRC,
arată că în momentul în care se prezenta necesarul de cheltuieli pentru a doua zi însoţite de notele de
fundamentare, se întocmea cecul care trebuia să fie semnat de către contabilul şef şi secretarul general,
respectiv de către inculpaţii FB şi SV, fiind necesară semnătura ambilor. Totodată, nota de
fundamentare pentru necesarul de echipament sau alte servicii era semnată de către aceştia. După ce se
întocmea cecul, se retrăgeau banii din bancă de către inc. ST singură sau, când era vorba de sume mai
mari, însoţită de către cineva, după care erau introduşi în casierie şi trecuţi în registrul de casă. După
aceea, având în vedere notele de fundamentare, se întocmeau dispoziţiile de plată şi erau acordaţi banii
titularilor de decont. La final, titularii de decont se prezentau cu actele justificative, respectiv factura şi
chitanţa aferentă materialelor înscrise pe notele de fundamentare. De precizat că de fiecare dată când se
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
393
făceau achiziţii de mărfuri, se întocmea nota de intrare recepţie care era completată de către inc. ST şi
semnată de către comisia de recepţie.
Cu privire la faptul că societăţile comerciale S.C. SI S.R.L., S.C. R S.R.L., S.C. F S.R.L., S.C.
C R I S.R.L., S.C. N D S.R.L., S.C. S D S.R.L., S.C. AA T S.R.L., S.C. A P S.R.L., S.C. U G
S.R.L.,S.C. D C S.R.L., S.C. F M C S.R.L., S.C. DS S.R.L., S.C. CT S.R.L., S.C. QD S.R.L., S.C. DM
S.R.L., S.C. A S.R.L., S.C. OLI S.R.L., S.C. NGI S.R.L., S.C FMT S.R.L., S.C. F L C S.R.L. de la care
proveneau facturile aduse ca documente justificative nu au avut niciodată vreo relaţie comercială cu
FRC, inc. ST arătă că, în cadrul FRC, era de notorietate faptul că piesele de schimb pentru biciclete
erau în fapt achiziţionate din diverse târguri din Bucureşti, în special din târgul V şi nu de la furnizorii
în numele cărora erau emise facturile pe baza cărora erau acordate sumele cu titlu de avans de
trezorerie.
În acest sens, inculpata ST arată că, la cererea inculpaţilor SV şi FBI, completa personal, la
toate rubricile, facturile fiscale emise în numele societăților către FRC în perioada 2008-2014. Martorul
arată că aceştia o determinau să completeze facturile menţionate, iar în schimbul acestui serviciu îi
acordau liber în fiecare vineri, profitând de faptul că avea anumite probleme în familie, respectiv starea
de sănătate a tatălui său care locuia în provincie şi necesita îngrijire permanentă.
Cu privire la semnăturile aplicate pe facturile fiscale la rubrica “Delegat” emise în numele
societăților, în dreptul numelor “BM” şi „BC”, inc. ST, arătă că acestea erau aplicate de către ea
personal, iar în legătură cu semnăturile aplicate pe deconturile de cheltuieli, la rubrica titular, întocmite
în numele mecanicului BM şi antrenorului BC şi scrisul aplicat pe aceste documente, menţionează că
au existat cazuri în care a mai semnat şi completat deconturi de acest tip.
Totodată, inculpata mai precizează că niciodată banii retraşi în numerar din bancă având ca
justificare nota de fundamentare, decontul şi facturile aparent emise de societăţile sus-menţionate, nu au
fost înmânaţi persoanelor care apar ca titulari pe aceste documente, respectiv BM şi BC, ci doar
inculpaţilor SV şi FBI. Au existat şi cazuri în care martora a predat sume de bani numiţilor BM şi BC,
însă pentru achiziţii reale.
Inculpata mai arată că niciodată nu a beneficiat în mod ilegal de sume de bani obţinute prin
decontările de achiziţii descrise în prezenta declaraţie, singura sursă de venit a acesteia fiind salariul în
cuantum de 2.300 Lei. În final, adaugă faptul că a recurs la completarea facturilor, deconturilor, notelor
de intrare recepţie marfă, deoarece se temea că va fi concediată de conducerea FRC.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
394
Fiind întrebat ce aspecte cunoaşte cu privire la săvârşirea infracţiunii de delapidare constând în
folosirea unor facturi fictive spre decontarea unor avansuri de trezorerie din casieria FRC, inculpatul
SV recunoaşte că a efectuat asemenea operaţiuni la nivelul FRC, împreună cu contabilul şef, inc. FBI şi
casiera, inc. ST, detaliind, după cum urmează:
În calitate de secretar general, personal sau împreună cu contabilul şef, constata necesarul unor
sume de bani pentru diferite activităţi în cadrul F pentru care nu puteau asigura fonduri în mod legal,
respectiv: pentru obţinerea unor contracte de sponsorizare era necesar ca reprezentantul sponsorului să
primească o sumă de bani ori diferite “atenţii”, cum ar fi echipament sportiv, obiecte de uz personal,
accesorii, etc., toate cu titlu de “comision” pentru înlesnirea încheierii contractelor de sponsorizare,
pentru susţinerea cheltuielilor ocazionate de întâlnirile cu reprezentanţii organizatorilor la competiţia
sportivă Turul României şi pentru plata unor prime cu ocazia diferitelor sărbători legale pentru toţi
angajaţii FRC.
În vederea acoperirii acestor sume, la cererea inculpatului SV sau a inculpatului FBI, inculpata
ST întocmea o notă de fundamentare în care era trecută suma ce urma a fi retrasă de la bancă, un titular
al notei, scopul în care urma să fie folosită (achiziţii piese de schimb pentru biciclete), fiind completate
astfel toate rubricile, notă de fundamentare care era aprobată de către inc. SV, în calitate de Secretar
General al F.R.C. şi de către contabilul şef – inc. FBI. Pe baza acestei note de fundamentare, inculpata
ST completa decontul pentru cheltuieli.
De precizat că, atât nota de fundamentare cât şi decontul de cheltuieli trebuiau să aibă un titular,
în numele căruia se făcea cererea pentru achiziţionare piese de schimb biciclete. Din declaraţia inc. SV
reiese faptul că, pentru toate notele de fundamentare si deconturile de cheltuieli, erau trecuţi ca titulari
BM, mecanic în cadrul FRC şi BC – antrenor în cadrul FRC, deoarece ei se ocupau în mod obişnuit cu
achiziţionarea de piese de schimb.
Acesta arată că decontul de cheltuieli, la fel ca şi nota de fundamentare şi toate celelalte
documente aferente retragerii de numerar din bancă, era completat integral de către numita ST, iar în
dreptul rubricii “Titular” semnătura era executată tot de aceasta.
Pe baza notei de fundamentare şi a decontului de cheltuieli întocmite în modul mai sus arătat,
inc. ST, completa cecul, instrument de plată folosit pentru retragerea sumelor în numerar de la bancă,
care era semnat de către inc. SV şi inc. FBI, în calitate de împuterniciţi pe contul F.R.C., după care
banii erau retraşi din bancă de către inc. ST.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
395
Ulterior acestor operaţiuni, banii erau introduşi în casierie, trecuţi în registrul de casă, după care
înmânaţi de către ST, unuia dintre cei doi inculpaţi, SV sau FBI, în vederea folosirii în scopurile mai
sus arătate.
Inculpatul SV, arătă că niciodată, nici acesta, nici ceilalţi doi inculpaţi nu au folosit banii în
interes propriu. De asemenea, inculpatul precizează că banii proveneau din contul de venituri proprii al
FRC (unde intrau sumele reprezentând sponsorizări, taxe plătite de cluburile afiliate etc.), nefiind vorba
despre sume alocate de MTS.
Cu privire la facturile fictive întocmite în numele societăţilor., inc. SV menţionează că facturile
erau completate integral şi semnate în dreptul rubricii “Delegat” de către inc. ST, conform
instrucţiunilor primite de la acesta sau de la inc. FBI. Cu privire la semnăturile şi ştampilele din dreptul
rubricii rezervate societăţii emitente a facturilor, inc. SV arată că facturile erau semnate şi ştampilate
încă de la procurare.
Pe de altă parte, mai adaugă faptul că pentru piesele de schimb care erau fictiv achiziţionate
erau întocmite note de intrare recepţie care erau completate integral de către inc. ST şi semnate în fals
de către aceasta la rubrica „Semnătura Delegatului” în dreptul căreia era trecut numele persoanei ce
apărea înscrisă pe factură, respectiv BM şi BC.
Fiind audiat în calitate de suspect cu privire la infracţiunea de delapidare, numitul FBI a
declarat iniţial că nu cunoaşte niciun aspect referitor la circuitul documentelor justificative fictive după
cum a fost descris mai sus de inc. SV şi inc. ST, adăugând faptul că nu a avut vreo implicare nici cu
privire la completarea în fals de către numita ST a notelor de fundamentare, deconturilor pentru
cheltuieli, facturilor fictive sau a notelor de intrare recepţie a pieselor.
Ulterior, în declaraţia dată ca inculpat, FBI a afirmat că recunoaşte comiterea faptelor reţinute
în sarcina sa astfel cum au fost descrise în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale.
La data de 05.08.2014, organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei Române, în baza mandatelor de percheziţie nr. x,y,z din 24.07.2014 emise de
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, au efectuat percheziţii la domiciliile inc. SV şi FBI, precum şi la
sediul FRC. De la sediul FRC au fost ridicate două laptopuri folosite de către inc. SV şi FBI pentru
efectuarea de înregistrări contabile şi alte operaţiuni cu privire la FRC. Totodată, în aceeaşi locaţie, a
fost identificată o factură fiscală emisă de S.C. CT S.R.L. cu decontul de cheltuieli aferent din anul
2008.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
396
Cele două laptopuri au fost suspuse unei percheziţii informatice, însă nu au rezultat probe
concludente pentru faptele ce fac obiectul cauzei, ulterior fiind restituite FRC.
Pentru clarificarea situaţiei financiare, organele de cercetare penală au dispus iniţial efectuarea
unei constatări tehnico-contabile.
Potrivit raportului de constatare contabilă din 14.07.2014, întocmit de către expertul contabil
SIT privind situaţia FRC, au fost identificate achiziţii si decontări ale unor piese de schimb în baza
unor facturi fictive, în valoare de 156.490,26 Lei, iar în ceea ce priveşte contribuţiile datorate bugetului
de stat aferente anilor 2009, 2010 si 2012, suma se ridică la 321.588,00 Lei.
Inculpatul SV a consemnat suma de 156.490 Lei prin chitanţa seria TA nr. x la CEC BANK la
07.08.2014, iar la trezorerie a achitat suma de 157.414 Lei conform chitanţei TS 9 nr. x (din 07.08.2014
Trezoreria Sector 3).
În cauză a fost dispusă şi efectuarea unei expertize contabile, prin concluziile raportului de
expertiză întocmit de expertul desemnat constatându-se un prejudiciu cauzat FRC în cuantum de
152.206,26 Lei, reprezentând plata unor facturi cu caracter fictiv privind cheltuieli cu materiale şi
servicii.
Raportul de expertiză financiar contabilă a fost adus la cunoştinţa părţilor, iar FRC a precizat
că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.183.246,26 Lei (reprezentând prejudiciul
total constatat de expertul desemnat – inclusiv sume datorate bugetului general consolidat).
Pentru lămurirea unor aspecte invocate de părţi, s-a procedat la audierea expertului desemnat
GS, acesta menţinându-şi concluzia că FRC a fost prejudiciată cu suma de 152.206,26 Lei,
reprezentând plata unor facturi cu caracter fictiv privind cheltuieli cu materiale şi servicii.
În cauză a fost efectuată şi o constatare tehnico-ştiinţifică grafică, din concluziile raportului nr.
x din data de 02.02.2015, întocmit de D.G.P.M.B. – Serviciul Criminalistic rezultând că scrisul de pe
documentele enumerate în cuprinsul rechizitoriului a fost executat de FBI; semnăturile de Ia rubricile
indicate în cuprinsul rechizitoriului nu au fost executate de BM si nu se poate stabili daca au fost
executate de BC, FBI, ST, SV sau orice alta persoana intricat sunt contrafaceri realizate prin imitarea
liberă a unor semnături autentice ale numitului BM; semnăturile de la rubricile indicate în cuprinsul
rechizitoriului au fost executate de FBI; semnăturile de la rubrica Comisia de recepție/Semnătura au
fost executate de ST; Semnăturile de la rubrica Comisia de Recepţie /Semnătura, au fost executate de
ST; Nu se poate stabili dacă semnăturile de la rubrica Comisia de recepţie /Semnătura au fost
executate de BM, FBI, ST, BC si SV întrucât categoriile de semnături puse la dispoziţie nu conţin
elemente comparabile grafoscopic.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
397
Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu este susţinută cu următoarele mijloace de probă
indicate prin actul de sesizare al instanţei Vol. II Procese-verbale percheziţii domiciliare (f. 118-
121; f. 126-129); Adresă BRD – GSG fişe specimene semnături şi rulaje conturi (f. 151-165);
Declaraţie martor HHLP (f. 203-204); Declaraţie martor PN (f. 207-208; 212-213); Declaraţie
martor AV (f. 214-216); Declaraţie martor BC (f. 218-226); Declaraţie martor BM (f. 227-229);
Declaraţie martor NCE (f. 230-235); Declaraţie martor FCR (f. 237-239); Vol. III Declaraţii inc.
FBI (f. 114-119; f. 221); Declaraţii inc. SV (f. 152-155; f. 239-240); Declaraţii inc. ST (f. 195-
198; f. 257-258); Vol. V Statutul FRC (f. 46-54); Verificări la societăţile emitente ale facturilor
de achiziţie piese de schimb, cu audieri ale reprezentanţilor acestora (f. 91-326); Vol. VI
Procese-verbale ridicare probe de scris (f. 2-32); Documente decontare falsificate (f. 170-282);
Raport de constatare tehnico-ştiinţifică (f. 316-408); Vol. VII Constatare tehnico-contabilă (f. 4-
50); Raport expertiză contabilă judiciară (f. 108-231).
Prin cererea depusă la dosar la data de 08.12.2015, inculpatul FBI, prin apărător ales, a
invocat o serie de motive de nulitate relativă a urmăririi penale şi a solicitat, în esență,
excluderea probelor administrate în cursul urmăririi penale care s-au îndeplinit fără
respectarea dreptului la apărare. S-a apreciat că rechizitoriul este lovit de nulitate relativă și s-
a solicitat ca începerea judecății să se facă cu respectarea dispozițiilor art. 346 alin. 5
C.pr.pen.
Astfel, inculpatul a solicitat ca judecătorul de cameră preliminară să dispună
declararea nulităţii relative a rechizitoriului deoarece, în esență, nu s-a făcut nicio referire la
dosarul de urmărire penală nr.x/P/2014 care a fost conexat la prezentul dosar de urmărire
penală. Inculpatul a mai apreciat că probele au fost nelegal administrate ca urmare a ridicării
înscrisurilor de la o persoană care nu avea calitatea de a reprezenta FRC și că nu au fost
identificate organele de conducere ale FRC. Inculpatul a concluzionat că expertiza contabilă
administrată în cauză nu s-a bazat pe toate actele contabile existente parte din acestea fiind
descompletate și modificate din punct de vedere al structurii de evidențiere în contabilitatea
FRC, în vederea atragerii răspunderii inculpatului în mod injust.
Cu privire la expertiza tehnică inculpatul a învederat judecătorului în esență că aceasta
se referă la p perioadă diferită față de cea reținută prin rechizitoriu.
S-a mai precizat că restituirea unui laptop s-a efectuat către o persoană care nu era
reprezentant legal al FRC.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
398
Inculpatul a apreciat de asemenea că prejudiciul indicat în rechizitoriu nu reflectă
instanței situația reală. În plus s-a precizat că nu s-a răspuns obiecțiunilor formulate.
Prin cererea formulată la data de 09.11.2015, inculpata ST a formulat cereri și excepții
privitoare la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În esență inculpata a solicitat excluderea probei cu expertiza contabilă și pe cale de
consecință restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București
pentru efectuarea unei expertize contabile care să țină seama de toate probele existente la
dosarul de urmărire penală care atrag sau nu existența unui prejudiciu și obligația inculpaților
de a restitui acest prejudiciu. În susținerea cererii inculpata a învederat faptul că nu s-a ținut
cont de cheltuielile efectuate pentru organizarea competițiilor sportive în anii 2009, 2010,
2012 apreciindu-se că aceasta și-a însușit banii respectivi. Inculpata a apreciat că dacă și-ar fi
însușit sumele respective, competițiile sportive nu ar mai fi putut fi organizate.
Cererea a fost comunicată parchetului în conformitate cu dispoziţiile art. 344 alin. 4
C.pr.pen., nefiind formulate note scrise cu privire la susţinerile inculpaţilor.
Analizând excepţiile invocate de inculpaţi, prin avocat, judecătorul de cameră
preliminară constată că sunt neîntemeiate.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul este regulamentar
întocmit, cuprinde datele referitoare la fapte, la încadrările juridice, la profilul moral şi de
personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi
la cheltuielile judiciare.
Totodată, judecătorul constată că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi
temeiniciei de prim-procurorul parchetului, potrivit art. 328 alin. 1 C.pr.pen., existând pe
prima pagină a acestuia menţiunea că această verificare a fost făcută, precum şi semnătura
prim-procurorului parchetului în acest sens.
Cu privire la argumentele invocate de inculpaţi, judecătorul constată că acestea sunt
neîntemeiate având în vedere faptul că expertiza contabilă este o probă care a fost legal
administrată în cursul urmăririi penale, neexistând nici un motiv de nulitate relativă incident
în cauză (f. 108-149 vol. 7 d.u.p.). Este adevărat că judecătorul nu a putut identifica o
soluționare dată obiecțiunilor la expertiza contabilă efectuată în cauză de către procuror însă
acest element în sine nu poate atrage incidența dispozițiilor privitoare la nulități. Aceasta
deoarece chiar dacă există o vătămare produsă în cadrul dreptului la apărare al inculpaților,
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
399
vătămarea poate fi înlăturară prin reiterarea cererilor în fața instanței de judecată care va
aprecia cu privire la admisibilitatea și utilitatea probei.
Cu privire la argumentele în favoarea excluderii aceleiași probe, invocate de inculpata
ST, judecătorul reține că acestea nu sunt veritabile cereri în vederea excluderii probei
deoarece vizează elemente de fapt pe care inculpata a considerat că trebuie avute în vedere. În
concret inculpata nu invocă nelegalitatea administrării probei, ci netemeinicia concluziilor
acesteia apreciind că nu au fost avute în vedere cheltuieli efectuate în numele părții civile. Și
aceste aspecte vor fi cercetate, în măsura reiterării în fața instanței de judecată, sub aspectul
utilității.
Faptul că nu s-a făcut trimitere în cadrul rechizitoriului la un alt dosar de urmărire
penală, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută sau relativă a actului de sesizare prin
raportare la dispozițiile art. 280-282 C.pr.pen. deoarece această omisiune (astfel cum a fost
apreciată de inculpați), nu impietează asupra observării situației de fapt și de drept imputate
inculpaților.
Cu privire la lipsa unei dovezi a calității de reprezentant a persoanelor de la care s-au
ridicat înscrisurile ce au fost avute în vedere la întocmirea expertizei contabile, judecătorul
reține dispozițiile art. 169-170 C.pr.pen. și art. 156 și urm. C.pr.pen. potrivit cărora organele
judiciare pot dispune ridicarea bunurilor și înscrisurilor de la orice persoană care le are în
deținere. Prin urmare este lipsit de relevanță dacă au fost sau nu identificate organele care
reprezintă Federația în relația cu terții.
Nu în ultimul rând judecătorul reține faptul că nu reprezintă un veritabil motiv de
nulitate relativă a actului de sesizare al instanței reținerea greșită a unui prejudiciu în cauză
câtă vreme acesta poate fi supus cenzurii instanței de judecată, aceasta nefiind ținută de cifra
înscrisă în cuprinsul rechizitoriului.
Pe de altă parte, judecătorul constată că, în faza de urmărire penală, probele au fost în
mod legal administrate şi actele de cercetare legal efectuate.
Judecătorul nu poate lua în considerare argumentele inculpaţilor relative la excluderea
probelor, având în vedere că acestea au fost analizate anterior.
Prin urmare, în ceea ce priveşte solicitarea inculpaților, prin avocați, de restituire a
cauzei la parchet, judecătorul apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 346
alin. 3 C.pr.pen., având în vedere că rechizitoriul a fost întocmit regulamentar, nu au fost
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
400
excluse toate probele administrate în cursul urmăririi penale, iar procurorul nu a solicitat
restituirea cauzei.
2. Procedura de confiscare. Excepția de neconstituționalitate a art.372 alin 1 lit. c) din
Codul penal
Judecătorul de cameră preliminară care a invocat excepția de neconstituționalitate
apreciază că sintagma „fără drept” nu este suficient de clară încât destinatarii normei de
incriminare în discuție să poată să prevadă, chiar beneficiind de asistenţă juridică adecvată,
efectele juridice ale portului obiectelor enumerate. De vreme ce legiuitorul a introdus o astfel
de cerință esențială în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 372 alin. 1 C.pen., înseamnă
că a prevăzut și existența unor situații în care portul obiectelor enumerate în circumstanțele
arătate nu constituie infracțiune. Nu a stabilit însă, nici în mod direct și nici prin trimitere
expresă ori implicită la o altă normă, care sunt criteriile de stabilire a lipsei dreptului.
Situația nu este similară acelor reglementări în care se folosește sintagma „fără drept”
în care aceasta nu este definită, dar dreptul este prezumat a lipsi în toate cazurile în care nu
se stabilește că a fost dobândit, având în vedere specificul obiectului juridic al infracțiunii
(exemple: art. 224 C.pen. – violarea de domiciliu; art. 225 C.pen. – violarea sediului
profesional).
Încheiere din data de 03.02.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a solicitat confiscarea în
baza art. 112 lit. b) C.pen. a sprayului iritant lacrimogen ridicat de la CSM şi depus la camera
de corpuri delicte a Poliţiei Sectorului 2 Bucureşti, conform dovezii seria H nr. 0159186 (f. 10
dosar nr. x/P/2015).
S-a arătat că nu s-a formulat plângere conform art. 339 alin. 4 împotriva ordonanței
procurorului de renunțare la urmărire penală. În drept s-au invocat dispozițiile art. 5491
C.proc.pen.
S-au ataşat înscrisuri, inclusiv dosarul nr. x/P/2015.
Examinând cererea pe baza dispoziţiilor legale incidente în materie, judecătorul de
cameră preliminară apreciază că aceasta este întemeiată. Astfel, prin ordonanţa nr. x/P/2015
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
401
din 15.12.2030.09.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti,
ordonanţă îndreptată prin procesul-verbal din 17.12.2015 și necontestată în termen legal, s-a
dispus în temeiul art. 318 alin.1 C.proc.pen. renunţarea la urmărire penală în cauza având ca
obiect infracţiunea prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. c) C.pen. Conform art. 318 alin. 5 raportat
la art. 315 alin. 2 lit. c) C.proc.pen., s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară
din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti pentru a dispune cu privire la măsura de
siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 112 alin. 1 lit. b) C.pen. în ceea ce priveşte
sprayului iritant lacrimogen ridicat de la CSM şi depus la camera de corpuri delicte a Poliţiei
Sectorului 2 Bucureşti, conform dovezii seria H nr. 0159186 (f. 10 dosar nr. 5993/P/2015).
S-a reţinut că în data de 12.05.2015, în jurul orei 01:20, organele de poliție din cadrul
Secției 6 au observat în Parcul Circului mai multe persoane, între care se afla și CSM. În urma
controlului corporal efectuat asupra acestuia, asupra sa, în buzunarul gecii, a fost găsit un
spray lacrimogen marca „Perfecta 110” de culoare portocalie, de 40 ml. CSM le-a declarat
polițiștilor că a cumpărat sprayul dintr-un magazin și că îl poartă în scop de autoapărare.
Procurorul a mai reținut că fapta cercetată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 372 alin. 1 lit. c) C.pen., portul sprayului fiind realizat într-un parc, loc de
agrement.
Judecătorul constată că deţinerea de către CSM a sprayului indicat este interzisă de lege
– art. 372 alin. 1 lit. c) C.pen.
Faţă de cele expuse, în baza prevederilor art. 5491 alin 3 lit. b) C.proc.pen., judecătorul
de cameră preliminară constată că se impune admiterea sesizării privind confiscarea. Constată
însă că temeiul corect al acesteia este art. 112 lit. f) C.pen., nu art. 112 lit. b) C.pen.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Judecătorul constată însă totodată că se impune sesizarea Curţii Constituţionale în
baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 cu excepţia privind neconstituţionalitatea art.
372 alin. 1 lit. c) C.pen.
Sesizarea Curţii Constituţionale cu excepția menționată, raportată la art. 22 și art. 23 din
Constituție și la cerința previzibilității legii, a fost pusă în discuție din oficiu în ședințele de
judecată din 13.01.2017 și 27.01.2017.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat în temeiul art. 29 alin. 4 raportat la art. 29
alin. 1 din Legea 47/1992 admiterea excepţiei invocate din oficiu şi să se dispună sesizarea
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
402
Curţii Constituţionale, având în vedere că dispoziţiile art. 372 alin. 1 lit. c) C.pen. încalcă
dispoziţiile art. 23 din Constituţia României, având în vedere cerințele privind claritatea şi
previzibilitatea normelor juridice.
CSM nu a comunicat vreo opinie în legătură cu excepția invocată.
În cauză sunt întrunite condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Excepția ridicată din oficiu are legătură cu soluționarea cauzei de față, de vreme ce
tocmai dispoziția criticată constituie atât norma de incriminare a infracțiunii pentru care s-a
dat o soluție de renunțare la urmărire penală, cât și temeiul în drept al reținerii caracterului
nelegal al deținerii sprayului, ce impune soluția de confiscare.
Prevederile art. 372 alin. 1 lit. c) C.pen. nu au fost deja constatate ca fiind
neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că dispozițiile art. 372 alin. 1 lit. c) C.pen.
sunt neconstituționale, norma de incriminare fiind lipsită de claritate și previzibilitate. Mai
mult, constituie o îngrădire a libertății individuale cu caracter arbitrar, a cărei proporționalitate
cu un interes legitim (inclusiv prevenirea infracționalității, apărarea ordinii publice) nu este
justificată.
Art. 372 alin. 1 din Codul penal reglementează o formă a infracțiunii de port sau
folosire fără drept de obiecte periculoase astfel:
„Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri
special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în
comun:
a) cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate
anume pentru tăiere, înţepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru şocuri
electrice;
c) substanţe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă.”
Curtea Constituțională a decis în mod constant că standardul constituţional de protecţie
a libertăţii individuale impune ca limitarea acesteia să se realizeze într-un cadru normativ
care, pe de o parte, să stabilească expres cazurile de limitare a acestei valori constituţionale,
iar, pe de altă parte, să prevadă într-un mod clar, precis şi previzibil aceste cazuri (ex.: Decizia
nr. 553 din 16 iulie 2015, Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015). În cazul infracţiunilor
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
403
legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar
cuprinsul normei legale sau trebuie ca acesta să poată fi identificat cu uşurinţă prin trimiterea
la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea
stabilirii existenţei/inexistenţei infracţiunii.
Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a
elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată
să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit
acesteia. Latura obiectivă a infracţiunii reglementate de art. 372 alin. 1 din Codul penal,
inclusiv varianta de la litera c), se realizează prin acţiunea de a purta fără drept unul cel puțin
unul dintre obiectele enumerate la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri
special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în
comun. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acţiunea ce constituie
elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea
faptei şi nu trebuie dovedită. Infracțiunea se săvârșește cu intenție, iar latura subiectivă este
indisolubil legată de semnificația sintagmei „fără drept”.
Prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, Curtea Constituțională a reţinut că una
dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative şi că, de
principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre
acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de
clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului
normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să
prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-
un act determinat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743
din 2 iunie 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013).
Cu privire la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, "nullum crimen sine lege,
nulla poena sine lege", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa,
că garanţiile consacrate de art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale reprezintă o componentă esenţială a supremaţiei legii şi
ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecţie a drepturilor omului, după cum
atestă faptul că art. 15 din Convenţie nu permite nicio derogare de la aceste garanţii în caz de
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
404
război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii. Aşa cum rezultă din obiectul şi
scopul său, art. 7 paragraful 1 trebuie interpretat şi aplicat în aşa fel încât să se asigure o
protecţie efectivă împotriva urmăririlor şi a condamnărilor penale arbitrare. Noţiunea de
"drept" utilizată în art. 7 paragraful 1, ce corespunde celei de "lege" din cuprinsul altor
articole din Convenţie, înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară şi
presupune cerinţe calitative, îndeosebi cele cu privire la accesibilitate şi previzibilitate. Aceste
cerinţe calitative trebuie întrunite atât în ceea ce priveşte definiţia unei infracţiuni, cât şi cu
privire la pedeapsa aplicabilă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este
îndeplinită cerinţa ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele atunci când un
justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie
cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanţe şi, dacă este cazul, în urma obţinerii
unei asistenţe juridice adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa
penală şi care este pedeapsa aplicabilă (ex: cauzele Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva
României – paragrafele 33 şi 34, Mihai Toma împotriva României – paragraful 26, Del Rio
Prada împotriva Spaniei – paragrafele 77, 79 şi 91). De asemenea, jurisprudenţa Curţii de
Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut, în mod implicit, necesitatea respectării aşteptărilor
legitime ale cetăţenilor cărora li se adresează o reglementare legală (ex. – cauza C-550/09 -
Proces penal împotriva lui E. şi F. – paragraful 59).
Judecătorul de cameră preliminară care a invocat excepția apreciază că sintagma „fără
drept” nu este suficient de clară încât destinatarii normei de incriminare în discuție să poată să
prevadă, chiar beneficiind de asistenţă juridică adecvată, efectele juridice ale portului
obiectelor enumerate. De vreme ce legiuitorul a introdus o astfel de cerință esențială în
conținutul infracțiunii prevăzute de art. 372 alin. 1 C.pen., înseamnă că a prevăzut și existența
unor situații în care portul obiectelor enumerate în circumstanțele arătate nu constituie
infracțiune. Nu a stabilit însă, nici în mod direct și nici prin trimitere expresă ori implicită la o
altă normă, care sunt criteriile de stabilire a lipsei dreptului.
Situația nu este similară acelor reglementări în care se folosește sintagma „fără drept” în
care aceasta nu este definită, dar dreptul este prezumat a lipsi în toate cazurile în care nu se
stabilește că a fost dobândit, având în vedere specificul obiectului juridic al infracțiunii
(exemple: art. 224 C.pen. – violarea de domiciliu; art. 225 C.pen. – violarea sediului
profesional).
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
405
Judecătorul apreciază că nu se poate accepta ca sintagma „fără drept” să fie interpretată
în cazul art. 372 C.pen. în sensul că vizează toate situațiile care nu sunt exceptate în mod
expres prin prevederea în lege a dreptului de port de obiecte dintre cele enumerate. În
condițiile în care unele dintre obiectele enumerate sunt unele care pot avea o utilizare
obișnuită care să nu implice agresivitate (cuțit, orice obiecte confecționate anume pentru
tăiere), în vreme ce altele sunt în mod special menite a fi folosite la autoapărare (spray iritant),
iar circumstanțele enumerate acoperă o sferă foarte largă de situații, inclusiv unele în care
folosirea obiectelor enumerate ar fi firească (inclusiv parcuri urbane, parcuri naturale, care
sunt locuri special amenajate inclusiv pentru agrement; inclusiv mijloacele de transport în
comun spre astfel de locuri), s-ar ajunge ca activități considerate firești (exemple: picnic,
drumeții) să fie imposibil de realizat în mod legal.
Având în vedere situația concretă din cauza de față, judecătorul constată că sprayul
iritant lacrimogen (nu paralizant) este prin natura sa conceput ca un obiect de dimensiuni
reduse care să fie purtat pentru a fi folosit în caz de necesitate de autoapărare, fără a produce
în caz de folosire vătămări grave. Nu există vreo procedură specială de autorizare a
achiziționări unui astfel de spray, astfel că orice cetățean major o poate face. Statul permite
comercializarea acestui tip de spray direct către populație în condițiile în care destinația sa
este evidentă, fiind conceput pentru a fi purtat.
Cu alte cuvinte, statul creează toate premisele pentru a se produce situația pe care pe
care o incriminează ca fiind infracțiune. În afară de cel din cauza de față, un exemplu
ilustrativ este cazul in care o persoană care se consideră vulnerabilă își achiziționează cel mai
facil și inofensiv mijloc de apărare disponibil, un spray iritant lacrimogen, pentru a-l purta tot
timpul în poșetă, ipoteză conformă scopului pentru care este comercializat. În momentul în
care o astfel de persoană ar pătrunde într-un parc ori într-un mijloc de transport în comun
(situație foarte probabilă, mai ales că stațiile de transport în comun și unele parcuri constituie
locuri în care probabilitatea de a fi supus unei agresiuni este relativ mare și pentru astfel de
locuri ar purta sprayul), ar deveni infractor. Faptul că este puțin probabilă descoperirea faptei
unei o astfel de persoane de către polițiști, fiind puțin probabil să fie controlată, nu
îmbunătățește calitatea legii, care incriminează fapta ca infracțiune.
Nu trebuie acceptată constituționalitatea unei legi dacă la baza reglementării a stat
argumentul incredulității – faptul că persoanele care au elaborat legea au considerat că
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
406
aplicarea ei la situații de felul celor indicate este puțin probabilă sau incredibilă, astfel că au
considerat că acest lucru nu se va întâmpla, chiar dacă se poate întâmpla. Legea trebuie să fie
clară și previzibilă pentru toate situațiile.
Norma de incriminare în discuție creează premisele unor limitări ale libertății
individuale pentru care nu poate fi justificat caracterul necesar ori proporțional pentru
protejarea unui interes legitim. Aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5)
referitor la principiul respectării legilor şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor
internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7
paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Aduce atingere și dispozițiilor art. 23 alin. 1 din
Constituție. În condițiile în care limitează în mod nejustificat dreptul persoanei la autoapărare,
aduce atingere în mod implicit și dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Constituție.
Principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să
legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin
asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale. Art. 372
alin. 1 lit. c) C.pen. nu respectă aceste principii.
3. Confirmarea renunțării la urmărirea penală. Criterii de apreciere în dispunerea
soluției
Judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul a făcut o corectă
interpretare și aplicare a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 - 4 C.pr.pen. Astfel, având în vedere
lipsa unor martori care să confirme o altă modalitate de derulare a incidentului decât cea
recunoscută de suspect, poziţia sinceră, necombătută de martori, lipsa antecedentelor penale,
conţinutul faptei, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, contextul în care au fost
adresate ameninţările, distanţa relativ mare (cca.20m) dintre suspect şi agenţii de poliţie în
momentul în care au fost adresate ameninţările şi pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea care face obiectul cauzei care nu depăşeşte 7 ani închisoare, se apreciază că în
raport de conţinutul, de împrejurările, de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei – care
nu relevă o periculozitatea socială ridicată, cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea
procesului penal ar fi în mod vădit disproporţionate raportate la gravitatea faptei.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
407
Încheierea din data de 04.10.2016, definitivă
La data de 01.07.2016 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti
cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti de confirmare a ordonanţei
de renunţare la urmărirea penală nr. x/P/2015 din 30.06.2016.
Odată cu cererea a fost înaintat dosarul de urmărire penală în care s-a adoptat
ordonanța supusă confirmării.
Verificând, potrivit art. 318 alin. 15 C.pr.pen., legalitatea şi temeinicia soluţiei de
renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de
urmărire penală (nefiind depuse înscrisuri noi), judecătorul reţine următoarele:
Prin ordonanţa nr. x/P/2015 din 30.06.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sectorului 2 Bucureşti a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de GRM, sub aspectul
infracţiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen.; clasarea cauzei sub aspectul
săvârşirii infracţiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. 1 C.pen..
Din probele administrate reiese că în data de 28.02.2015, în urma sesizării primite
prin Serviciul 112, cu privire la executarea unor lucrări pe o proprietate privată fără
consimţământul proprietarului, echipajul de poliţie format din agenţii PI şi CT, s-au deplasat
la adresa din Intr. C nr. x, sector 2 Bucureşti, şi au constatat că o persoană de sex masculin, de
aprox. 1,70 m înălţime, îmbrăcat în haine de culoare închisă, identificat ca fiind GMR, tăia
arbori cu o drujbă, refuzând să însoţească echipajul la secţia 7 Poliţie, pentru lămurirea
situaţiei, pornind drujba şi îndreptându-se cu ea spre cei doi agenţi de poliţie, aducându-le
acestora ameninţări cu acte de violenţă, cu moartea.
GRM, fiind audiat în calitate de suspect, a recunoscut că a adresat agenţilor de poliţie
ameninţări în sensul că îi taie, îi omoară dacă nu îl lasă în pace, dar numai după ce a scăpat
din mâinile acestora, care intenţionau să-1 ducă la sediul Secţiei 7 Poliţie fără a-i spune dacă
s-a făcut sau nu vreo sesizare împotriva lui, şi a mers la cca.20m de ei, de unde a luat drujba
şi a pornit-o, aceste ameninţări adresându-le doar pentru a-i împiedica pe agenţi să se
apropie de el şi pentru a putea intra în curte, ulterior plecării poliţiei.
Acesta a precizat că, la data de 28.02.2015, având în vedere că pe terenul viran,
neîngrădit, situat lângă el, se adunase mizerie, resturi aruncate de diverse persoane venite în
Complexul comercial E, are copii, şi, cu toate sesizările făcute la primărie, terenul nu a fost
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
408
igienizat, a hotărât să taie nişte pomi din curtea sa, dar şi de pe acel teren şi să îl igienizeze. În
timp ce desfăşura această activitate, a venit un echipaj de poliţie care 1-a întrebat unde este
nr.20, iar el le-a spus că acolo nu există nr.20, numărul imobilului său (18) fiind ultimul de pe
stradă, terenul de lângă el nefiind îngrădit, în actele lui figurând ca teren viran, şi i-a trimis pe
cealaltă parte a străzii pentru a verifica dacă nr.20 este acolo.
Judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul a făcut o corectă interpretare
și aplicare a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 - 4 C.pr.pen. Astfel, având în vedere lipsa unor
martori care să confirme o altă modalitate de derulare a incidentului decât cea recunoscută de
suspect, poziţia sinceră, necombătută de martori, lipsa antecedentelor penale, conţinutul
faptei, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, contextul în care au fost adresate
ameninţările {potrivit suspectului, pentru a-i împiedica pe cei doi agenţi de poliţie să se
apropie de el şi pentru ca el să poată intra în curte, pentru că se încerca introducerea lui în
maşină şi conducerea la sediul secţiei de poliţie fără a i se da şi explicaţii), deplasarea lui
ulterioară, de bunăvoie, la sediul secţiei de poliţie şi sancţionarea lui contravenţională cu suma
de 6000 lei (pentru opoziţia la conducerea la sediul secţiei de poliţie şi comportamentul faţă
de organelle de poliţie), distanţa relativ mare (cca.20m) dintre suspect şi agenţii de poliţie în
momentul în care au fost adresate ameninţările şi pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea care face obiectul cauzei care nu depăşeşte 7 ani închisoare, se apreciază că în
raport de conţinutul, de împrejurările, de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei – care nu
relevă o periculozitatea socială ridicată, cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea
procesului penal ar fi în mod vădit disproporţionate raportate la gravitatea faptei.
Faţă de considerentele care precedă, judecătorul urmează să admită cererea parchetului
şi să confirme soluţia de renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţa în discuţie.
4. Contestație la executare. Imposibilitatea modificării dispozițiilor care au intrat în
puterea de lucru judecat
Contestaţia la executare nu este o cale de atac, fie ea ordinară sau extraordinară,
care să ducă la retractarea sau reformarea hotărârii, ci un procedeu jurisdicţional de
soluţionare a plângerilor îndreptate împotriva executării. În faza executării, aspectele legate
de existenţa faptei, încadrarea juridică ori existenţa vinovăţiei au intrat în puterea lucrului
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
409
judecat. Nici reindividualizarea pedepsei nu poate fi realizată în cadrul unei contestaţii la
executare.
Contestatorul-condamnat a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. 1 lit c) C.proc.pen.
Deși condamnatul a invocat nelămuriri privind hotărârea de condamnare și existența unor
cauze de micșorare a pedepsei, susținerile sale nu se circumscriu unor cazuri de contestație
la executare.
Susţinerile contestatorului cu privire la greșita adăugare a unui un rest de pedeapsă
de 1563 zile dintr-un mandat anterior nu mai pot fi analizate în procedura de executare, de
vreme ce au fost analizate de instanța care a dispus condamnarea și nu reprezintă probleme
survenite în timpul executării.
Sentința penală nr. 779/07.12.2016, definitivă
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de
18.02.2016 sub nr. x/302/2016, petentul VM a arătat că formulează contestație în anulare
împotriva pedepsei de 3 ani şi 8 luni şi 1563 zile închisoare aplicate prin sentinţa penală nr.
x/2015 a Judecătoriei Sectorului 2.
În motivare, petentul a arătat în esență că la pedeapsa sus menţionată i s-a adăugat un
rest de pedeapsă de 1563 zile dintr-un mandat anterior, pe care l-a executat în întregime în
perioada 24.08.1991 -5.06.2013, solicitând anularea acestui rest.
La primul termen de judecată, petentul a depus la dosar două cereri de completare a
contestaţiei în anulare, invocând în esență același motiv. În drept, a invocat art. 427-art. 432
C.proc.pen.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, inclusiv: copia mandatului de
executare a pedepsei închisorii nr.x/2015 din 10.02.2016 emis de Judecătoria sectorului 2 şi
sentinţa penală nr. x1998 a Tribunalului Cluj.
Prin sentința penală nr. x/04.04.2016 Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis
excepţia de necompetenţă teritorială invocată de instanţă din oficiu și a declinat competenţa
de soluţionare a cauzei privind pe petentul VM în favoarea Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti. A reținut că instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere este
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti și și-a întemeiat soluția pe art. 42 raportat la art. 429
C.proc.pen.
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
410
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de
25.04.2016 sub nr. x300/2016.
La termenul de judecată din 10.05.2016 petentul-condamnat a arătat că înţelege să-şi
precizeze cererea ca fiind contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c)
C.proc.pen. Având în vedere Hotărârea CSM nr. 367/2008 şi obiectul cauzei, reținut de
instanță a fi contestaţie la executare întemeiată pe articolul 598 alin 1 lit. c) din Codul de
procedură penală, cauza a fost înaintată pe cale administrativă completului C5 penal, ce a
pronunţat sentinţa penală nr. x/2015.
În vederea soluţionării cauzei s-au administrat înscrisuri – hotărârile judecătorești
relevante, fișa de cazier judiciar a condamnatului, un extras din baza de date a ANP.
Examinând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. x/14.08.2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti
în dosarul nr. x/300/2015 s-au hotărât cu privire la contestatorul VM următoarele:
În baza 213 alin 1 şi 3 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. şi art. 41 alin. 1
C.pen. îl condamnă pe inculpatul VM (zis O, fiul lui C si T, născut la 05.02.1973 in Bucureşti,
domiciliat in sat G, Oraş F, Jud. C; arestat preventiv în baza mandatului de arestare
preventiva nr. x/05.06.2014 emis de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia Penala in
dosarul nr. x/300/2014) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de
proxenetism în formă continuată.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), f) şi n) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă
complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte
funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi
tutore sau curator, precum şi dreptul de comunicare cu persoanele vătămate RNM, VMC şi
MMA ori de a se apropia de acestea, toate pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b), f) şi n) C. pen. interzice
inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile
publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum şi dreptul de comunicare cu
persoanele vătămate RNM, VMC şi MMA ori de a se apropia de acestea, de la rămânerea
definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
principale.
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
411
În baza 220 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. şi art. 41 alin. 1 C.pen. îl
condamnă pe inculpatul VM la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii
continuate de act sexual cu un minor (faţă de RNM).
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), f) şi n) C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă
complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte
funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi
tutore sau curator, precum şi dreptul de comunicare cu persoanele vătămate RNM, VMC şi
MMA ori de a se apropia de acestea, toate pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b), f) şi n) C. pen. interzice
inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile
publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum şi dreptul de comunicare cu
persoanele vătămate RNM, VMC şi MMA ori de a se apropia de acestea, de la rămânerea
definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
principale.
În baza 220 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. şi art. 41 alin. 1 C.pen. îl
condamnă pe inculpatul VM la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii
continuate de act sexual cu un minor (faţă de VMC).
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), f) şi n) C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă
complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte
funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi
tutore sau curator, precum şi dreptul de comunicare cu persoanele vătămate RNM, VMC şi
MMA ori de a se apropia de acestea, toate pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b), f) şi n) C. pen. interzice
inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile
publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum şi dreptul de comunicare cu
persoanele vătămate RNM, VMC şi MMA ori de a se apropia de acestea, de la rămânerea
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
412
definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
principale.
În baza art. 104 alin. 2 C.pen. revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei
de 20 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. X/D/2012 a Tribunalului Cluj şi
dispune executarea restului de pedeapsă de 1563 zile.
Constată concursul de infracţiuni şi în baza art. 38 alin. 1 C.pen. raportat la art. 39
alin.1 lit. b) C.pen. contopeşte pedepsele stabilite. Aplică pedeapsa cea mai grea, de 3 ani
închisoare, sporită cu o treime din celelalte două pedepse – 8 luni, inculpatul VM, rezultând 3
ani şi 8 luni închisoare. În baza art. 43 alin. 1 şi 2 C.pen. adaugă la pedeapsa rezultantă de 3
ani şi 8 luni închisoare restul de 1563 zile, inculpatul având de executat 3 ani, 8 luni şi 1563
zile închisoare.
În baza art. 45 alin. 3 lit. a) şi art. 66 alin. 1 lit. a), b), f) şi n) C.pen. interzice
inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile
publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum şi dreptul de comunicare cu
persoanele vătămate RNM, VMC şi MMA ori de a se apropia de acestea, toate pe o perioadă
de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 5 şi art. 65 alin. 1 raportat la art. 65 alin. 1 raportat la art. 66
alin. 1 lit. a), b), f) şi n) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea
drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, precum şi
dreptul de comunicare cu persoanele vătămate RNM, VMC şi MMA ori de a se apropia de
acestea, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.proc.pen. rap. menţine măsura arestării preventive luată
cu privire la inculpatul VM.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 72 C.pen deduce din
pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 04.06.2014 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2007 dispune prelevarea de probe biologice de la
inculpatul VM pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Prin decizia penală nr. X/A/10.02.2016 Curtea de Apel București a respins ca nefondat
apelul inculpatului VM împotriva sentinţei penale nr. X/14.08.2015. A dispus deducerea din
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
413
pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi arestării preventive de la 04.06.2014 la zi. A menținut
celelalte dispoziții privindu-l pe inculpat ale sentinței apelate.
Analizând obiectul cererii, astfel cum a fost precizat verbal de către inculpat în ședința
din 10.05.2016 și de către avocat în ședința din 07.12.2016, instanța constată că nu se impune
recalificarea juridică. Condamnatul a arătat cu claritate că nu vrea judecarea unei contestații în
anulare, ci a unei contestații la executare. Deși a invocat drept temeiuri inițiale art. 427-art.
432 C.proc.pen., ulterior condamnatul a invocat art. 598 alin. 1 lit. c) C.proc.pen. și a arătat că
motivul formulării cererii îl reprezintă greșita adăugare a unui un rest de pedeapsă de 1563
zile dintr-un mandat anterior.
Nu se impune o recalificare a cererii drept contestație în anulare, având în vedere că
acest lucru nu ar corespunde voinței reale a contestatorului și, mai mult, ar lipsi de la început
cererea de eficiență, de vreme ce nu s-a invocat vreun motiv care să aibă măcar o legătură
aparentă cu motivele enumerate în art. 426 C.proc.pen.
În consecință, nu se impune nici declinarea judecării cauzei, Judecătoria Sectorului 2
București fiind competentă să judece contestația la executare, conform motivelor indicate deja
în practica, odată cu arătarea soluției de respingere ca neîntemeiată a excepției de
necompetență teritorială.
Contestaţia la executare nu este o cale de atac, fie ea ordinară sau extraordinară, care
să ducă la retractarea sau reformarea hotărârii, ci un procedeu jurisdicţional de soluţionare a
plângerilor îndreptate împotriva executării. În faza executării, aspectele legate de existenţa
faptei, încadrarea juridică ori existenţa vinovăţiei au intrat în puterea lucrului judecat. Nici
reindividualizarea pedepsei nu poate fi realizată în cadrul unei contestaţii la executare.
Contestatorul-condamnat a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. 1 lit c) C.proc.pen.
Deși condamnatul a invocat nelămuriri privind hotărârea de condamnare și existența unor
cauze de micșorare a pedepsei, susținerile sale nu se circumscriu unor cazuri de contestație la
executare.
Susţinerile contestatorului cu privire la greșita adăugare a unui un rest de pedeapsă de
1563 zile dintr-un mandat anterior nu mai pot fi analizate în procedura de executare, de vreme
ce au fost analizate de instanța care a dispus condamnarea și nu reprezintă probleme survenite
în timpul executării. Instanța de apel a analizat la rândul său această problemă, chiar dacă nu a
făcut referire expresă la ea, de vreme ce a respins apelul lui VM și menținut celelalte
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
414
dispoziții privindu-l pe inculpat ale sentinței apelate în afara dispoziției privind deducerea
duratei reţinerii şi arestării preventive. Instanța de apel a menținut regimul sancționator stabilit
și nu a dispus deducerea din pedeapsă a vreunei perioade anterioare datei de 04.06.2014.
În consecință, problema componentelor pedepsei principale rezultante și a perioadelor
executate anterior deduse a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat, nemaiputând primi
o altă soluție în cursul executării pedepsei.
Nelămurirea contestatorului cu privire la legalitatea adăugării restului de pedeapsă
invocat fără a se deduce perioadele executate anterior și perioadele deduse prin hotărârile
anterioare este nejustificată. Prin sentinţa penală nr. X/14.08.2015 s-a reținut că activitatea
infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada februarie-martie 2014. S-a reținut starea
de recidivă.
Conform fișei de cazier judiciar, VM a fost condamnat la pedepsa de 20 ani închisoare
prin sentinţa penală nr. X/D/2012 a Tribunalului Cluj și liberat condiționat la 05.06.2013 cu
un rest neexecutat de 1563 zile.
Conform art. 104 C.proc.pen., dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu
rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa
revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Dacă după acordarea liberării cel
condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere
şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui
termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru
noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau
pluralitate intermediară.
Având în vedere săvârșirea noilor infracțiuni în perioada februarie-martie 2014,
înainte de împlinirea restului rest neexecutat de 1563 zile, calculat începând cu 05.06.2013,
tratamentul sancționator era impus de lege. În baza art. 104 alin. 2 C.pen. s-a revocat liberarea
condiţionată din executarea pedepsei de 20 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr.
X/D/2012 a Tribunalului Cluj şi s-a dispus dispune executarea restului de pedeapsă de 1563
zile.
Deducerea perioadelor executate anterior ar lipsi de eficiență dispozițiile art. 43 alin.1
C.pen. și art. 104 alin. 2 C.pen. cu privire la restul rămas de executat. Dacă legiuitorul ar fi
avut în vedere deducerea perioadelor executate anterior ar fi prevăzut contopirea cu întreaga
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
415
pedeapsă. Altfel, s-ar ajunge la situația ca perioadele executate anterior să primească o dublă
eficiență.
Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia la
executare.
5. Cereri privind executarea – Încuviințarea părăsirii teritoriul României
Instanţa constată că petentul nu a făcut dovada motivelor invocate în sprijinul cererii,
respectiv că desfăşoară sezonier activităţi cu caracter comercial, că ar deţine în acest sens o
societate comercială sau o asociaţie familială având ca obiect de activitate comercializarea
de bunuri uzate din import. Dimpotrivă, prin înscrisurile depuse la dosar, cerere de angajare
în muncă pe perioadă nedeterminată, ca şofer în Elveţia, susţinerile apărătorului
condamnatului şi declaraţia numitei Alina Ciurariu prin care a arătat că doreşte ca petentul
să o însoţească în Elveţia pentru putea „convieţui în continuare” cu minorul ce se va naşte
din relaţia lor, instanţa constată că, în realitate, condamnatul urmăreşte să părăsească
teritoriul României definitiv sau pentru o perioadă îndelungată, împrejurare ce echivalează
cu o sustragere de la regimul de supraveghere instituit cu privire la persoana sa, făcând
astfel inoperabile măsurile de supraveghere dispuse faţă de acesta.
Sentința penală nr. 209/12.04.2016, definitivă
Prin cererea adresată Judecătoriei sector 2 Bucureşti la data de 23.02.2016, sub nr.
X/300/2016, petentul condamnat CML, aflat sub supraveghere în baza sentinţei penale nr.
X/26.11.2015 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, invocând motive de ordin economic, urgente,
a solicitat instanţei să-i fie încuviinţată părăsirea teritoriului României.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că măsura dispusă împotriva sa
constituie o restrângere excesiva a dreptului său la libera circulaţie si a dreptului la munca in
UE, atâta timp cat este cetăţean european, că trebuie să se deplaseze în Elveţia sau în alta tara
din Europa cel puţin o data pe luna, circa 14 zile in prima sau a doua parte a lunii, pentru a
cumpăra bunuri de ocazie,in special mobilier dar si alte obiecte de uz casnic pe care sa le
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
416
valorifice in târgurile specializate din Bucureşti, organizate in acest sens, că aceasta
activitate îi este necesara pentru întreţinerea mamei sale, numita CI care este bolnava si are o
pensie lunar de 400 lei ,a copilului său minor, CMD care este elev, mai ales în condiţiile în
care nu a găsit de lucru în Bucureşti.
În subsidiar, petentul a solicitat ca lunar, pentru circa 14 zile, sa i se permită să
părăsească teritoriul instanţei pentru a se deplasa in Elveția sau in alta tara din Europa pentru
a cumpăra bunuri de ocazie,in special mobilier dar si alte obiecte de uz casnic pe care sa le
valorific in târgurile specializate din Bucureşti organizate in acest sens, urmând să respecte
toate celelalte obligaţii stabilite prin hotărârile penale de condamnare respectiv, ridicarea
măsurii ori modificarea acesteia fiindu-i necesara si pentru obţinerea de sume de bani in
vederea acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat in valoare de 20.201 de lei cu care
ANAF s-a constituit parte civila împotriva sa.
Cererea a fost întemeiată în drept, fiind invocate dispoziţiile art. 93 alin. 2 lit. d şi ale
art. 95 alin. 1 teza a II-a şi alin. 2 C.p.p. şi art. 2 paragraf 1 şi 2 din Protocolul nr. 4 CEDO.
Ataşat cererii a fost depusă sentinţa penală de condamnare, nr. X/26.11.2015 a
Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
În dovedirea cererii petentul a depus la dosar, în fotocopii necertificate, acte medicale
– ecografie -, caracterizări, permis de şedere al numitei CA, ofertă de angajare în muncă din
partea unei societăţi elveţiene.
Analizând lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :
Prin sentinţa penală nr. X/26.11.2015, pronunţată în dosarul penal nr. X/300/2014 al al
Judecătoriei sector 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. X/18.02.2016 a Curţii de
Apel Bucureşti, faţă de condamnat s-a dispus „În baza art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din
Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin.
1 C.p.cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b) C.pen., art. 76 alin. 1 C.pen., art. 79 alin. 1 C.p., şi art.
396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul CML la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare,
pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată.; În baza art. 67 alin. 2
C.pen., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de
art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau
în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,
pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, conform art. 68 alin. 1
lit. b C.p.; În baza art. 65 alin. 1 C.pen., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
417
exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen., respectiv a drepturilor de a
fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat.; În temeiul art. 91 C.pen., dispune suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 4 ani, termen de supraveghere
stabilit în condiţiile art. 92 C.pen.; În temeiul art. 93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de
supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se
prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească
vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil,
schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea
locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul
mijloacelor sale de existenţă.; În temeiul art. 93 alin. 2 lit. d) C.pen., impune
inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.; În baza art.
93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă
neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administraţiei
Domeniului Public – Sector 2 sau în cadrul Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor
Comunitare, conform deciziei consilierului de probaţiune.; În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen.
pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 alin. 1, 2 şi alin. 4-6 C. pen., referitoare la
situaţiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv
săvârşirea unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere, nerespectarea, cu
rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta hotărâre sau neîndeplinirea
integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre.; În baza art. 404 alin. 4 lit. a) C.pr.pen.
rap. la art. 72 C.pen. constată că inculpatul a fost reţinut , arestat preventiv şi arestat la
domiciliu în prezenta cauză de la data de 19.06.2014 până la data de 10.06.2015, perioadă ce
urmează a fi dedusă în prezenta cauză; În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la
plata sumei de 1.600 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.”.
Astfel cum rezultă din sentinţa de condamnare, petentului i-a fost impusă obligaţia de
a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.
Potrivit art. 46 art. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a
măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, persoana
supravegheată doreşte să părăsească teritoriul ţării, în condiţiile în care prin hotărârea
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
418
judecătorească are impusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. i), respectiv art. 93 alin.
(2) lit. d) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, solicită instanţei
de executare încuviinţarea în acest sens, iar cererea persoanei supravegheate poate fi
încuviinţată pe o durată ce nu poate depăşi 30 de zile într-un an, durata permisiunii
incluzându-se în termenul de supraveghere.
În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată la termenul de astăzi, petentul a arătat
că solicită a i se încuviinţa părăsirea teritoriului României pentru a se deplasa în Elveţia sau
în alta tara din Europa cel puţin o data pe luna, circa 14 zile in prima sau a doua parte a
lunii, pentru a cumpăra bunuri de ocazie, in special mobilier dar si alte obiecte de uz casnic
pe care sa le valorifice in târgurile specializate din Bucureşti, că activitate necesara pentru
întreţinerea mamei sale şi a copilului său minor, în condiţiile în care nu a găsit de lucru în
Bucureşti.
Analizând cererea şi lucrările dosarului instanţa constată că petentul nu a făcut dovada
motivelor invocate în sprijinul cererii, respectiv că desfăşoară sezonier activităţi cu caracter
comercial, că ar deţine în acest sens o societate comercială sau o asociaţie familială având ca
obiect de activitate comercializarea de bunuri uzate din import.
În plus, condamnatul nu a dovedit că este tatăl unui copil minor de a cărui îngrijire şi
educaţie se ocupă, că mama sa este bolnavă şi lipsită de resurse financiare, cât şi faptul că ar fi
întreprins demersuri în vederea angajării pe teritoriul României, demersuri care să fi rămas
fără rezultat (nu a depus la dosar dovezi/cereri de angajare de la agenţiile locale de ocupare a
forţei de muncă, de la instituţii publice şi private etc.).
Dimpotrivă, prin înscrisurile depuse la dosar, cerere de angajare în muncă pe perioadă
nedeterminată, ca şofer în Elveţia, susţinerile apărătorului condamnatului şi declaraţia numitei
AC prin care a arătat că doreşte ca petentul să o însoţească în Elveţia pentru putea „convieţui
în continuare” cu minorul ce se va naşte din relaţia lor, instanţa constată că, în realitate,
condamnatul urmăreşte să părăsească teritoriul României definitiv sau pentru o perioadă
îndelungată, împrejurare ce echivalează cu o sustragere de la regimul de supraveghere instituit
cu privire la persoana sa.
Având în vedere că petentul nu a făcut dovada motivelor invocate în sprijinul cererii,
cât şi faptul că acesta doreşte să părăsească teritoriul României definitiv sau pentru o perioadă
îndelungată de timp, făcând astfel inoperabile măsurile de supraveghere dispuse faţă de acesta
JUDECĂTORIA
SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37
Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22
e-mail: [email protected]
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora
li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a
proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu
respectarea art. 71-74 C.civ.
419
prin sentinţa penală nr. X/26.11.2015 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, instanţa constată că
cererea este nedovedită, motiv pentru care o va respinge.