REGULAMENT DE EXPLOATARE
BAZINAL
S.G.A.
HARGHITA
S.G.A.
COVASNA S.G.A. BRASOV
S.G.A.SI
BIU
S.G.A. VALCEA
S.G.A. OLT
ASPECTE LEGISLATIVE •Activitatea de gospodărire unitară, raţională şi complexă a apelor se organizează şi se desfăşoară pe bazine hidrografice, ca entităţi geografice individuale de gospodărirea resurselor de apă.
•Metodologia de elaborare si competenţele de avizare şi aprobare a regulamentelor de exploatare bazinală sunt reglementate prin ordinul M.M.G.A. 76 din 23 ianuarie 2006.
•Regulamentul de exploatare coordonată bazinal cuprinde regulile şi parametrii care asigură corelarea aplicării regulamentelor de exploatare pentru obiective hidrotehnice individuale, îndeplinirea exigenţelor gospodăririi cantitative şi calitative a apelor.
•Se coreleazã, în ceea ce priveşte regimurile de funcţionare ale amenajãrilor hidrotehnice, cu prevederile planul bazinal de apărare impotriva inundatiilor, gheturilor, secetei hidrologice, accidentelor la construcţii hidrotehnice, planul de prevenire si combatere a poluarilor accidentale si planul de avertizare-alarmare.
DATE GENERALE ALE BAZINULUI HIDROGRAFIC OLT •B.h. al r.Olt este situat în partea centrală şi de sud a ţării, fiind
cuprins între C.Orientali şi Pod.Târnavelor în partea sup. şi
C.Meridionali, dealurile subcarpatine şi C.Dunării în partea
inferioară. Se încadrează între 43o47’ – 46o45’ lat.nordică şi 23o35’ –
26o24’ long.estică şi are o orientare E–S, apoi N–S.
• R.Olt izvorăşte din C.Orientali la contactul dintre masivul calcaros
al Hăşmaşului Mare (1793 m), cu cristalinul masivului Sipoşului
(1566 m), de la altitudinea de 1450 mdM. B.h.Olt are o suprafaţă de
24050 Kmp şi o lung. a retelei hidrograf. de 9872 km, din care r.Olt
este de 615 km, fiind al patrulea ca mărime după Siret, Prut şi Mureş
.
•Caracterul fragmentat al reliefului se manifestă prin prezenţa
numeroaselor forme de relief, începând cu marile înălţimi
muntoase, care includ în interiorul lor largi depresiuni
intracarpatine şi terminând cu regiunile joase de câmpie.
Aproximând procentual suprafeţele ocupate de aceste forme de
relief rezultă : 31% munţi, 53% dealuri, 16% câmpie. Formaţiunile
geologice sunt, foarte diferite din punct de vedere al vârstei şi din
punct de vedere al constituţiei petrografice, fapt ce duce la o
variaţie coresp.hidrogeologică.
•Trecătoarea Turnu-Roşu împarte v.Oltului în două secţiuni mari :
una transilvăneană avand un curs sinuos, compus din mai multe
articulaţii si sectiunea munteană. Ieşind din defileu, Oltul
traversează zona deluroasă a subcarpaţilor unde valea se lărgeşte
si apar terase bine conturate. Urmează o zonă colinară ce face
trecerea intre piemontul Getic şi Câmpia Română. Zona de cîmpie
are un relief de acumulare lacustră, fluviatilă, format dintr-o
asociatie de interfluvii, cu microrelief de crovuri, văi şi terase.
RETEAUA HIDROGRAFICA În funcţie de elem. caract. ale cursului de apă sau de morfologia văii
se pot distinge trei sect.caract. ale Oltului:
1. Sect.Oltului sup. Izvor-Racoşul de Jos cu subsectoarele
1.1 Izvor-Tuşnad Băi Oltul îşi adună apele din m.Hăghimaş, vers.
vestic al m.Ciucului şi m.Harghita, travers. în întreg. Dep.Ciucurilor
până în dreptul loc.Tuşnad Băi de unde intră în Dep.Bârsei. O
caract.specif. a acestei zone o reprez. prez. num. izv. minerale. În
Dep.Ciucului, v.Oltului se lărg. prez. num. meandre, nr. afl. este mare,
dar de lungimi reduse şi debite mici datorită cantit reduse ale precip.
1.2 Tuşnad Băi - Racoşul de Jos Oltul travers. Dep. Bârsei, îşi
schimbă caract. văii principale, primeşte o serie de afl. mai imp. (Râul
Neagru, Ghimbăşel, Bârsa, Baraolt, Vârghiş) a căror bazine de
recepţie se form. în cuprinsul m. Vrancei, Buzău, Bârsei, Perşani,
Baraolt, Bodoc. La extrem. vestică a Dep. Bârsei, V.Oltului se îngust.
la trec. prin defileul Racoş, străj. de m.Perşani şi Baraolt. Reţ. hidro.
este bine dezv., colectorul princ. fiind Oltul, care are în cuprinsul dep.
un curs foarte domol, cu maluri joase, aportul cel mai mare de apă
prov. de la Râul Negru (2349 kmp) şi Bârsa (937 kmp).
2. Sect.Oltului mijlociu Racoşul de Jos-Rm. Vâlcea Depăşind pragul de la Racoşul de Jos şi confl. cu
Homorodul, Oltul intră în Dep.Făgăraş, pe care o travers.de la est la vest, primind num.afl. din
versantul nordic al m. Făgăraş şi puţine văi mici cu obârşia în dealurile Hârtibaciului.
2.1 Subsect. Racoşul de Jos-Turnu Roşu e caracterizat printr-o vale mai largă a Oltului cu pante
scăzute, num. meandre şi cu un caracter clar de asimetrie datorită num. afl. pe care-i primeşte pe
partea st., fapt ce explică dev. curentului spre dr. şi eroz. puter-nică din dealurile Hârtibaciului.
Dep.Sibiului, este despărţită de cea a Făgăraşului prin câteva coline înalte în jur de 600 m şi este
drenată de v.Cibinului (2194 kmp). Reţeaua hidro. ce travers. Dep. Sibiului, constituită din Hârtibaciul
unit cu Cibinul, are o dens. redusă, datorită litografiei şi precip. scăzute. Versantul nordic al m.
Făgăraş, se prezintă ca un abrupt puternic sub forma unei cueste tectonice şi de eroziune. Altit.
acestui abrupt depăşeşte 2500 m (Buteanu – 2508 m, Negoiu-2535 m, Moldoneanu-2500 m). Relieful
predominant este cel glaciar, reprez. prin creste alpine iar reţeaua hidrog. are o dens. mare fiind
reprez. prin râuri cu supraf. baz. mici, de formă alungită, văi înguste şi pante repezi.
2.1 Subsect. Turnu Roşu–Rm.Vâlcea Oltul pătrunde în defileu, valea se îngustează, versanţii devin
abrupţi, rez. aspectul tipic de defileu cu meandre puternic încătuşate, apoi se lărgeşte treptat la
ieşirea din defileu. Aprox. central, cu o dispoziţie perp. faţă de r.Olt se desf. Dep.Loviştei.
RETEAUA HIDROGRAFICA
B.H.ARGES
B.H.VEDEA
B.H.MURES
B.H.JIU
B.H.IALOMITA
B.H.SIRET
B.H.OLT
Reţ.hidr. între 1.4 km/kmp (Dep.Făgăraş) şi 0.1 km/kmp (zona inf.a
Oltului), cu media de 0.410 km/kmp, poate fi consid. densă.
3. Sectorul Oltului inferior cuprins între Rm. Vâlcea şi confluenţa cu Dunărea.
3.1 Subcarpaţii cu diviziunile lor Subcarpaţii reprezintă compartimentul cel mai înalt
lipit de Carpaţii şi din acest motiv cu cele mai pronunţate dependenţe de cadrul
montan de care se leagă genetic. Altitudiniile frecvente se situează între 800-1200 m.
Dealurile subcarpatice dintre Topolog (543 kmp) şi Luncavăţ (274 kmp) sunt orientate
perp. pe rama muntoasă. Au o struct. cutată, monoclină şi complexă.
3.2 Podişul Getic (Platforma Cotmeana şi Platforma Olteţului)
Unităţile de relief strabatute de Olt în acest subsector sunt subcarpaţii si zona
piemontană, reprezentată de dealurile Olteţului şi Cotmenei. La contactul dintre
subcarpati si dealurile Olteţului s-au dezvoltat mici depresiuni intracolinare. Litologia
dealurilor Olteţului este constituită din depozite miogene şi pliogene, reprezentată
prin pietrişuri, nisipuri, argile, marne care stau pe un fundament cristalin. Reţeaua
hidrografică din această regiune are un pronunţat caracter de convergenţă către
valea Oltului şi este reprezentată de Olteţ cu afluenţii săi, dar si de o serie de afluenti
direcţi ai Oltului.
Dealurile Cotmenei sunt reprez. de culmi monoclinale si depresiuni intercolinare,
constituite din depozite pliogene, reprezentate prin pietrisuri şi nisipuri.
3.3 Câmpia În partea de est, la zona de contact dintre Piemontul Getic şi Dunăre avem
c.Boianu, ce reprez. cea mai mare parte a interfluviului dintre Olt şi Vedea, făcând
parte din marea unitate geografică a c.Găvanului. Aceasta se impune atenţiei prin
abruptul vestic care domină v.Oltului, fiind însoţită de o puternică linie de izvoare. Pe
interfluvii se remarcă nr. mare de crovuri în care se formează lacuri.
În partea de vest a râului Olt, se găseşte c.Romanaţi. Se desf.ca un larg amfiteatru,
cu un câmp înalt în partea centrală care coboară în trepte, explicând şi scurgerea
vest-est a afl.Oltului. Altit.teraselor este între 27-28 m şi 7-10 m în zona Dunării.
Rau
l Neg
ru
Cib
in
Lo
tru
Top
olo
g
Olt
et
Du
nar
ea
Râul Olt are un număr de 191 afluenţi de ordinul I, cu o lungime de
3655 km şi o suprafaţă de 21257 kmp.
Bazinul Hidrografic Olt este al patrulea dintre bazinele mari ale
ţării şi cu traseul cel mai neaşteptat. Datorită variaţiilor mari ale
surselor de alimentare, respectiv a suprapunerii favorabile a lor în
timp, Oltul are un regim hidrologic compensat, bine echilibrat.
Profilul longitudinal al Oltului se distinge printr-o serie de trepte,
defilee, praguri, cu multiple posibilităţi de amenajări
hidroenergetice. Panta generală a râului Olt este de 2 ‰ şi a
principalilor afluenţi: râul Negru – 8.7 ‰, Cibin – 19.9 ‰, Lotru –
22.4 ‰, Topolog 17.0 ‰, Olteţ – 8.0 ‰.
În cursul superior al Oltului, viiturile cu debitele cele mai mari se formează din ploi, iar pe
versantul nordic al Munţilor Făgăraş din zăpezi şi ploi (provenienţă mixtă). Ca valori
record domină totuşi maximele pluviale.Pe r.Lotru debitul maxim înregistrat la staţia Valea
lui Stan, în anul 1964 a depăşit asigurarea de 10% (454 mc/s). Pentru pârâurile Govora,
Bistriţa, Luncavăţ. Pesceana, Cungrişoara, Mamu, Teslui, Beica, Cerna şi râul Olteţ
debitele maxime s-au înregistrat în anul 1991, fiind cuprinse între 5% - 1%.
DATE ŞI ELEMENTE CARACTERISTICE ALE SCURGERII MAXIME
Islaz - Moldoveni
Islaz - Moldoveni
Barajul Balan
Barajul Gura Raului
SHEMA DE AMENAJARE A BAZINULUI HIDROGRAFIC OLT Viitura din 1975 r.Olt la Cornet
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
1800
2000
01-Jul 04-Jul 07-Jul 10-Jul 13-Jul
T(ore)
Q (mc/s)
Viitura din 1991 r.Olte\ la Bal]
0
50
100
150
200
250
300
350
400
450
500
550
600
650
700
750
800
850
900
950
1000
1050
1100
1150
1200
30-Jun 03-Jul 06-Jul 09-Jul 12-Jul 15-Jul
T(ore)
Q (mc/s)Viitura din 1981 r.Cibin la T` lmaciu
0.00
50.00
100.00
150.00
200.00
250.00
300.00
350.00
02-May 05-May 08-May 11-May 14-May 17-May
T(ore)
Q (mc/s)
Infrastructura de gospodarire a apelor din administrarea D.A. Olt
16 acumulari, din care :
•5 acumulari permanente cu suma volumului brut de 48,0 mil.mc :
Mesteacanul, Frumoasa din judeţul Harghita, Săcele, Dopca din
judetul Brasov şi Gura Raului din judetul Sibiu;
•11 acumulari nepermanente cu suma volumului de atenuare
permanentă de 41,7 mil.mc :Suta din judetul Harghita, V. Cetatii din
judetul Braşov, Benesti, Retiş din judeţul Sibiu , Săltanesti, Brebeni,
Caracal, Diosti, Aleşteu, Grozăvesti, Drăghiceni din judetul Olt.
•919 Km indiguiri;
•854 Km regularizari;
•294 km apărări de mal cu consolidări;
•20 prize si noduri hidro., însumând un debit instalat de 210.18 mc/s,
cele mai importante fiind : Oclan, Vârghiş – jud. Harghita, Vulcan,
Dâmbu Morii, Ghimbăşel, Berivoi, Nod hidrotehnic Făgăraş, Rupea 2
buc., Măieruş – jud. Braşov, Priza Olt 3 buc. – jud. Valcea, Drăgăneşti,
Ipoteşti – jud. Olt
•7 staţii de pompare însumând un debit instalat de 46.3 mc/s;
•15 canale si aducţiuni însumând 101 km.
Barajul Dopca
jud.Brasov
ACUMULAREA BALAN JUDETUL HARGHITA
Acumularea BĂLAN, amplasată pe râul Olt la 3 km am. de
oraşul Bălan şi 40 km de mun. Mc.Ciuc, asigură alimentarea
cu apă potabilă a oraşului Bălan, necesarul de apă industrială
pentru C.N.C.A.F. MINVEST Deva - Filiala Bălan şi atenuarea
undelor de viitură (o tranşă nepermanentă de 283000 m3 –
atenuarea în lama deversantă). Debitul livrat de acumulare
este cuprins între 120 – 300 l/s. Acumularea controlează un
bazin de recepţie de 65 kmp, iar lungimea râului Olt de la izvor
până în amplasamentul barajului este de 8 Km.
Barajul MESTEACANU este un baraj din anrocamente cu corpul construit
din piatră de carieră nesortată cu greutatea de 10-200 Kg/buc. Inaltimea max.
a barajului este de 18,8 m iar lungimea la coronament este de 92 m.
LUCRARILE COMPONENTE ALE AMENAJARII
•Barajul de greutate din piatră nesortată cu
mască amonte din beton armat
•Deversor - liber situat central, peste corpul
barajului (deschidere 25 m)
•Disipator – în continuarea deversorului
•Priza de apă şi golirea de fund
• Casa vanelor
Sectiune transv.
prin corp baraj
Vedere in plan baraj.
Clasa II importanţă – STAS 4273-83
Categoria de importanţă “Deosebită”- NTLH021
ACUMULAREA FRUMOASA – JUDETUL HARGHITA
LUCRARILE COMPONENTE ALE AMENAJARII
•barajul de retenţie;
•evacuatorii : deversor tip palnie si galerie de
evac. tip clopot;
•turnul de priză şi manevră;
•aducţiunea.
Barajul se află amplasat pe pr. Frumoasa, afluent de stânga al r. Olt, la 1 km
av. de confl. cu pr. Solonca şi la 2,5 km am. de comuna Frumoasa. Acumularea
controlează un bazin de recepţie de 45,5 kmp din supraf. totală de 60 kmp.
Barajul este de tip neomogen, având prismele laterale din balast şi nucleu
central de argilă, iar taluzul amonte este protejat cu anrocamente.
Accesul la acumulare se face prin DN 12A Mc.Ciuc – Comăneşti.
Scopul princ. al amenajării îl constituie alim. cu apă potabilă a mun. Mc. Ciuc
cu un debit de 200 l/s. Atenuarea viiturilor se realiz. în lama deversantă,
reducand cu 20% debitul de prob. 5% şi cu 10% debitul de prob. 0,1 %.
Inaltimea max. a barajului este de 38 m iar lung.la coronament este de 506 m.
Clasa II importanţă – STAS 4273-83
Categoria de importanţă “Deosebită”- NTLH021
Sectiune transversala
prin corp baraj
Turnul de priză și manevră
Clasa I importanţă – STAS 4273-83
Categoria de importanţă “Deosebită”- NTLH021
ACUMULAREA GURA RAULUI – JUDETUL SIBIU
Barajul este situat pe r.Cibin la 2 km am. de com. Gura Râului. Realizarea acumulării s-a făcut
prin constr. unui baraj frontal cu contraforţi ciupercă. Barajul are o inaltime max. de 73,5 m, o
lung. la coron. de 328 m şi include 22 de ploturi cu gros. de 15 m. Contrafortul de tip ciupercă,
cu grosime variabilă a fost proiectat după principiul distribuirii optime a volumului de beton.
Acumularea are ca folosinţă princ. alim. cu apă a mun. Sibiu cu un debit de apă 1,44 mc/s şi
ca folosinţă sec. prod. de energie el. prin centrala realiz. la baza barajului ( Pi = 3,7 MW).
ACUMULAREA SACELE – JUDETUL BRASOV Clasa I importanţă – STAS 4273-83
Categoria de importanţă “Exceptionala”- NTLH021 Acumularea SĂCELE este amplasată pe râul Târlung, la cca. 3 km amonte
de municipiul Săcele şi la cca. 12 km de municipiul Braşov şi are ca
principală folosinţă alimentarea cu apă 2,05 mc/s. Ea este realizată de un
baraj din umpluturi de pământ cu nucleu din argilă. Acumularea control.
un bazin de recepţie de 166 kmp din supraf. totală de 485 kmp.
Inaltimea max. a barajului este de 50 m iar lung.la coron. este de 766 m.
Sectiune transversala
prin corp baraj
Turnul de priza si manevra
Bazinul disipator
al golirii de fund
Descarcatorul de ape mari
ACUMULAREA dopca – JUDETUL BRASOV Clasa III importanţă – STAS 4273-83
Categoria de importanţă “Deosebită”- NTLH021
Amplasamentul barajului Dopca se află pe pr.Valea Mare,
afl. de stânga al r.Olt, la 1.5 km am. de loc.Dopca, sat în
comp. com. Hoghiz, judeţul Braşov.
Accesul se face prin drumul DN 13 Braşov – Sighişoara.
Acumularea controlează un bazin de recepţie de 29,7 kmp
şi asigură alimentarea cu apă potabilă a zonei Rupea –
Homorod cu un debit de 80 l/s.
Barajul Dopca este un baraj din umpluturi, executat din
materiale locale extrase din cuveta lacului, cu mască din
beton armat, având înǎlţimea maximǎ de 18,0 m şi
lungimea la coronament de 175,0 m.
Descarcatorul de ape mari
Profil longitudinal prin
golirea de fund
AMENAJAREA HIDROENERGETICA A R.OLT
Amenajarea complexa a r.Olt a inceput in anul 1969, prin const. primei centrale
hidroenerg. Rm.Valcea. Potentialul hidroenerg. al b.h. Olt este evaluat de ISPH la 1867 MW,
cu o prod. de energie de 4442 GWh/an, reprez. 17% din potentialul raurilor interne.
Debitul instalat in hidrocentralele amenaj. pe r.Olt creste de la 180 mc/s in sect.sup. la
330 mc/s in sect. mijlociu o parte din sect.inf. , ajungand la 500 mc/s in restul sectorului
inferior (incepand cu CHE Ipotesti).
Cascada de acumulari de pe raul Olt se bazeaza pe o tipizare a barajelor.
Barajele au clasa a II-a de importanta, avand in compunere un baraj deversor de
tip mobil, din beton, echipat cu organe de manevra ce permit o reglare totala a
debitelor defluente si o atenuare controlata a undelor de viitura.
Sectiune transversala
prin barajul deversor
SISTEMUL INFORMAŢIONAL PENTRU EXPLOATARE
Informatiile ref. la expl. constr. hidro. se transmit la dispeceratul bazinal
indiferent de apartenenţa lor administrativă şi se referă la : niveluri în
acumulări, debite afluente, debite defluente (uzinate, golite, deversate, pt.
alim. cu apă) starea tehnică a echip. hidromec., comp. în timp a const.
• Debitele afluente ale r.Olt sunt măsurate la intrarea în cascadă ( Hoghiz) pt. cursul sup., staţia hidrom. Sebeş Olt , pt. cursul mij şi staţia hidrom.
Cornet, pt. cursul inf. iar pe afluenţi debitele sunt măsurate de staţiile hidrometrice amplasate aproape de confluenţa cu r.Olt.
• Inf. de protecţia calităţii apelor se referă la param. de calitate a apelor pe cursurile de apă şi lacuri, la abaterile de la normele admisibile de poluare.
• Informaţiile privind apărarea împotriva inundaţiilor se referă la situaţia viiturilor, la efectele acestora, la pagubele produse şi la măsurile preventive şi
operative luate, precum şi la solicitările de sprijin în cazurile când sunt depăşite posibilităţile locale.
• Prelucrarea inf. la dispeceratul bazinal se face utilizând, progr.DISPECER-APE, realizat de MOBIUS, care asigură schimbul de inf. şi între direcţiile de
ape limitrofe. Schimbul de informaţii între dispeceratul bazinal şi dispeceratul Hidroelectrica are caracter de dialog, după principiul feed-back.
• Sistemul informational meteorologic si hidrologic consta in
observarea, masurarea, inregistrarea si prelucrarea datelor
meteorologice si hidrologice, elaborarea prognozelor, avertizarilor si
alarmarilor, precum si in transmiterea acestora factorilor implicati in
managementul situatiilor de urgenta generate de riscurile specifice,
conform schemei fluxului informational predefinit, in vederea luarii
deciziilor si masurilor necesare.
• Sistemul informaţional hidrometeorologic şi de gospodărire a apelor
funcţ. în flux rapid (inf. transmise fiind utilizate în timp real la
fundamentarea deciziilor de exploatare) şi flux lent (cadastru).
• Informaţiile de intrare provin din urmatoarele surse: meteorologie,
hidrologie, expl. lucr. hidrotehnice, protecţia calităţii apelor, apararea
împotriva inund. şi gheţurilor.
• Informaţiile din domeniul hidrometeorologic se referă la mărimi
aleatoare serii de timp, care se culeg prin aparatură specifică, sau
prin observaţii directe cu personal uman. Aceste informaţii se
concentrează la dispeceratul bazinal de unde se transmit la
colectivele de prognoză la C.M.R., A.N.M. şi I.N.H.G.A.
REGIMURI DE FUNCŢIONARE ŞI REGULI DE EXPLOATARE Decizia privind regimul de funcţionare se stabileşte funcţie de mărimea debitelor
afluente pe râu în secţiunea barajului, temperatura mediului ambiant, starea fizică a
apei, starea tehnică a construcţiilor (praguri critice la AMC) şi instalaţiilor care
asigură siguranţa exploatării acumulării (organe de evacuare a apei, alimentarea cu
energie electrică a echipamentului hidromecanic, hidroagregate).
Cascada de lacuri de pe r.Olt funcţ. în regim "la vârf", uzinându-se volumele
cuprinse între NNR şi NMinEnerg., fără a se afecta alimentările cu apă care au
niveluri minime de exploatare sub cele energetice.
Principalele piese tehnice utilizate, din cadrul regulamentelor pe obiectiv ale
acumulărilor, pentru stabilirea şi aplicarea deciziei de exploatare, sunt :
•Curba capacităţii lacului de acumulare;
•Curbe de exploatare ale turbinelor (debit turbina funcţie de nivel în lac);
•Cheia limnimetrică aval;
•Curbele capacităţii de evacuare ale clapetelor.
•Cheile evacuarilor barajului la diferite manevre (ordinea de efectuare a manevrelor,
gradul de deschidere a stavilelor);
SISTEMUL SUPORT AL DECIZIEI DE EXPLOATARE
Starea
sistemului
Parametrii
definitorii ai
acumulărilor
Folosinţele
acumulărilor
Parametrii de
comportare şi
starea tehnică
Folosinţe
de apă
- precipitaţii
- temperaturi
- cote pe râuri
- debite
- calit. apelor
- prognoze
- avertizări
- cote apărare
- infl. folosinţe
- nivel lac
- volum
- debit afluent
- debit defluent
- progam de expl.
- grafic de sarcină
- capac.de evac.
- producere de
energie electrică
- alimentare cu apă
industrială
- regulariz. debite
- atenuarea undelor
de viitură
- piscicultură
- agrement
- comportarea în
timp a constr.
- criterii de
avertizare UCC
- funcţionarea
echipamentului
hidromecanic
-reparaţii
- ordinea de
prioritate
privind satisf.
folosinţelor
- instalaţii de
captare
- debite şi
volume la
folosinţe
SCHEMA DE STABILIRE A DECIZIEI DE EXPLOATARE
Top Related