Capitolul I: Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului digestiv
Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca funcții principale
digestia și absorbția principiilor alimentarii și totodată eliminarea rezidurilor neasimilabile ale
alimentelor ingerate.
Organele aparatului digestiv formează un tub de calibru diferit în diferitele sale
segmente tubul digestiv și glandele anexe.
I.1 Tubul digestiv
Tubul digestiv este alcătuit pe toată întinderea sa din patru tunici: mucoasă, submucoasă,
musculară și adventice.
Tunica mucoasă căptușește interiorul tubului digestiv și este constituită dintr-un epitelui
pavimentos stratificat în segmentele superioare ( cavitatea bucală, faringe, esofag ), unde
alimentele sunt doar transportate și un epiteliu cilindric unistratificat în restul tubului, unde au loc
procese de selecție și absorbție.
Tunica submucoasă este formată dintr-un țesut conjunctiv lax conțin o bogată
rețea
vasculară de fibre vegetative (plexul Meissner) iar la nivelul stomacului și duodenului are și
glande provenite din mucoasă. De la nuvelul esofagului și pană la anus, intre mucoasă și
submucoasă există și un strat subțire de țesut muscular neted a cărei contracție formează pliuri ale
mucoasei. Tunica musculară asigură dinamica peretelui digestiv; este alcătuită
din fibre musculare netede în restul tubului digestiv, dispuse în două straturi: intern- cu dispoziţie
circulară şi extern- cu dispoziţie longitudinală. La nuvelul coonului ecest strat este concentrat în 2-
3 benzi musculare, formând pe toată lungimea sa, teniile. La anumite niveluri, musculatura
circulară se îngroaşă constituind sfincterele ( esofagian, cardial şi piloric) iar la capătul distal al
tubului digestiv există şi un sfincter anal constituit din fibre musculare striate. În grosimea tunicii
musculare se afla plexul nervos vegetativ Auerbach.
Tunica externă (adventicea) este constituită din ţesut
conjunctiv lax în jurul faringelui, esofaguluişi părţi inferioare a rectului şi dintr-un ţesut
conjunctiv dens, de seroasa peritoneală, în celelalte segmente ale tubului digestiv.
Cavitatea bucală este despărţită de fosele nazale prin bolta palatină. Comunică anterior cu
exteriorul prin orificiul bucal şi posterior cu faringele. În cavitatea bucală se găsesc limba şi dinţii.
Limba este un organ musculo-fibros acoperit de mucoasă, care îndeplineşte roluri
importante în procesele de masticaţie şi deglutiţie, în vorbire, în perceperea gustului alimentelor,
avand sensibilitate la tact, presiune, cald, rece şi durere.
Dinţii sunt formaţiuni osoase dure, inplantate în alveolele dentare, adaptate pentru
tăierea, zdrobirea şi măcinarea alimentelor; de asemenea, au rol în vorbire, în pronunţarea unor
consoane.
Faringele este un conduct musculofibros, situat înaintea coloanei vertebrale cervicale, ce
reprezintă o răspântie a căilor respiratorii şi digestive. Astfel,realizează legătura între fosele nazale
şi laringe, precum şi între cavitatea bucală şi esofag. Musculatura faringelui, constituită din fibre
musculare striate cu dispoziţie circulară şi longitudinală deţine un rol important în deglutiţie.
I.4.Esofagul
Este un segment tubular lung de 25-30 cm la adult, realizând legatura între faringe şi
esofag. Când este gol are aspectul unui tub turtit, iar când trec alimentele prin el se lărgeşte şi are
un diametru de 2-2,5 cm. Porneşte de la partea inferioară a laringo-faringelui, coboară vertical
între coloană şi trahee, trece prin mediastenul posterior, străbate diafragme prin orificiul
diafragmatic esofagian şi se deschide în stomac. Din punct de vedere topografic, esofagul se
împarte în trei segmente:
- porţiunea cervicală (esofagul cervical) aşezată la nivelul gâtului, se află în raport cu
traheea, lobii tiroidei, artera carotidă, coloana vertebrală. La nivelul cartilajului cricoid prezintă o
îngustare numită strâmtoarea cricoideană;
- porţiunea toracală ( esofagul toracal) este adăpostită în cavitatea toracică. Prezintă
strâmtoarea bronhoaotică şi o strâmtoare diafragmatică şi vine în raport cu segmentul toracic al
traheii, cu bronhia stângă, faţa posterioară a pericardului, marea venă azigos şi aorta;
- porţiunea abdominală (esofagul abdominal) se află sub diafragm şi se continuă cu cardia; are o
lungime de 1-2 cm.
Strucura esofagului
Esofagul este format de la exterior spre interior din patru tunici:
Adventicea esofagului continuă adventicea faringelui. La nivelul porţiunii abdominale a
esofagului, această tunică este înlocuită parţial de peritoneul visceral şi poartă numele de tunică
seroasă.
Tunicea musculară este formată din fibre musculare cu dispoziţie longitudinală şi
circulară. Fibrele longitudinale sunt spre exterior, iar cele circulare către interior. Fibrele circulare
au rolul primordial în transportul bolului alimentar. Extremitatea superioară a esofagului este
alcătuită din muşchi striaţi, extremitatea inferioară din muşchi netezi iar porţiunea dintre cele două
extremităţi este formată dintr-un amestec de muşchi netezi şi striaţi.
Tunicea submucoasă este continuarea fibroasei faringiene. Este o formaţiune conjunctivă
alcătuită din fascicule din fibre conjunctive dispuse încrucişat, precum şi din fibre elastice.
Tunicea mucoasă este continuarea mucoasei faringiene şi căptuşeşte esofagul. Este
alcătuită din epiteliu pavimentos stratificat, corion, glande seromucoase şi un strat subţire
muscular, musculatura mucoasei formând cute ce permit dilatarea lumenului esofagului la trecerea
bolului alimentar.
5. Stomacul
Situat în abdomen, în loja gastrică, este segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. In
poziţie verticală stomacul are forma literei J , cu doua feţe (anterioară şi posterioară), două
margini sau curburi (marea şi mica curbura) şi două orificii : cardia, prin care comunică cu
esofagul şi pilorul, care face legatura cu duodenul.
Topografic şi funcţional, se descriu două porţiuni: porţiunea verticală constituită din fundul
stomacului (fornix sau camera cu aer), care nu se umple cu alimente şi corpul stomacului –
porţiunea orizontală formată din antrul şi canalul piloric care se termină la orificiul piloric.
Vascularizaţie
Esofagul primeşte sânge prin artere care provin din mai multe trunchiuri: artere esofagiene
superioare provenite din arterele tiroidiene inferioare, ramuri ale arterei subclaviculare; arterele
esofagiene inferioare care iau naştere din ramuri ale aortei abdominale.
Venele alcătuiesc plexul venos submucos şi plexul venos periesofagian care se varsă în
venele tiroidiene, venele azigos şi venele coronare stomahice.
Limfaticele porţiunilor cervicală şi toracală merg la ganglioni recurenţiali şi esofagieni, iar
limfaticele porţiunilor abdominale, la ganglioni gastrici inferiori.
Inervaţie
Esofagul este inervat de filete nervoase parasinaptice provenite din nervul vag V şi filete
simpatice, care formează un plex muscular (Meissner) şi un plex submucos ( Auerbach).
Fiziologie
Esofagul intervine în actul deglutiţiei. După ce bolul alimentar a pătruns în esofag, este
condus de contracţia şi relaxarea muşchilor circulatori din peretele esofagului dând naştere la
undele perestatice. Prin aceste relăxări şi contracţii, bolul alimentar este împins din esofag până la
cardia, pe care o deschide şi astfel ajunge la stomac.
Viteza undei perestaltice de deglutiţie este mai rapidă în prima porţiune a esofagului, unde
musculatura circulară este formată din fibre striate şi mai lentă în partea caudală a acestuia, care
este alcătuită din fibre netede. În partea mijlocie viteza are o valore intermediară aici făcându-se
trecerea de la musculature striată la cea netedă.
Lichidele sunt trecute în esofag prin contracţia mai ales a muşchiului melohiodian,
acţionând ca un fel de "piston bucal". Atunci când se înghite o singură gură de apă, aceasta este
trecută prin esofag, asemănător bolului alimentar, printr-o undă perestaltică. Când au loc
înghiţituri rapide şi succesive, musculature circulară se relaxează şi esofagul rămâne deschis
asemănător unui tub prin care lichidul se scurge foarte repede.
Dacă sfincterul cardiei este şi el relaxat, lichidul trece direct în stomac, însă este contractat,
greutatea coloanei de lichid ce se colectează în partea inferioară a esofagului determinând
deschiderea acestuia.
Mucoasa gastrică prezintă numeroase cute care îi măresc suprafaţa şi este formată dintr-un
epiteliu cilindric unistratificat. Mucoasa gastrică are numeroase orificii prin care se deschid
glanede gastrice.
Glandele cardiale şi pilorice secretă mucus iar cele ale fundului şi corpului gastric au în
strucura lor celule care secretă pepsinogen, celule care secretă HCI şi celule accesorii care sectetă
mucus.
Intestinul subţire
Este segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste 4 m), se intinde de la pilor pană la
valvula ileo-cepcală, prin care se deschide in intestinal gros. Intestinul subţire este diferenţiat în
trei segmente : duodenul, jejunul şi ileonul.
Duodenul – porţiunea iniţială fixă a intestinului subţire are lungimea de 25-30 cm, formă
de potcoavă şi cuprinde în concavitatea sa capul pancreasului. Mucoasa duodenală conţine glande
asemănătoare celor pilorice dar şi glande de tip intestinal.
Jejunul şi ileonul – porţiunile mobile se intend până la valvula ileocecală, fără a se putea
face o delimitare precisă între jejun şi eleon. La acest nivel mucoasa prezină un număr mare de
vilozităţi intestinale, care măresc mult suprafaţa, favorizând procesul de absorbţie.
La suprafaţă, vilozitatea intestinală are un strat epithelial ale cărui celule prezintă la polul
apical o membrană cu microvili, dispozitiv structural care măreşte suprafaţa de resorbţie. Sub
epiteliu se găsesc: o bogată reţea sangvină şi chiliferul central limfatic. În vilozitate se găsesc
ţesut conjunctiv, precum şi fibre musculare netede care prin contracţia lor împing sângele şi limfa
împreună cu substanţele resorbite în lumenul intestinului. Inervaţia intestinului subţire este
asigurată prin ramuri simpatice şi parasimpatice provenite din plexurile celiac şi mesenteric
superior şi din cele două plexuri intrinseci, care asigură un automatism intestinal.
1.7.Intestinul gros
Este ultimul segment al tubului digestiv. Intestinul gros are o lungime de aproximativ 1,7
m şi un calibru superior faţă de intestinul subţire. Se descriu mai multe porţiuni : cecul, segmentul
situat sub valvula ileo-cecală şi terminat intr-un fund de sac, prezentând la acest nivel apendicele
vermiform; colonul ce formează un cadru constituit de segmentele ascendent, transvers, colonul ce
formează un cadru constituit de segmentele ascendent, transvers, descendent şi sigmoid; rectul,
ultima parte a intestinului gros, care se termină cu canalul anal – ce se deschide prin anus.
Mucoasa intestinului gros, formând în interior plici semicirculare, nu mai prezintă vilozităţi. În
segmentele inferioare creşte numărul celulelor care secretă mucus.
1.8. Glandele anexe ale tubului digestiv
Glandele salivare : parotide, sublinguale şi submaxilare, sunt situate în vecinătatea
cavităţii bucale, cu care comunică prin canalele excretoare. Glandele parotide au o secreţie
seroasă, cele sublinguale – o secreţie mucoasă, iar cele submaxilare au ambele tipuri de secreţie.
Ficatul , cea mai mare glandă din corpul uman (cantăreşte aproximativ 1,5 Kg la adult), in
afara multiplelor roluri metabolice, are şi o secreţie exocrină – bila – care se elimină în perioadele
digestive în duoden. Ficatul este situat în cavitatea abdominală, sub bolta diafragmatică, în loja
hepatică.
Se disting două feţe: una superioară, diafragmatică şi alta inferioară, viscerala. Pe faţa
superioară se observă doi lobi: drept şi stâng.
Faţa inferioară prezintă două şanţuri longitudinale împărţite printr-un şanţ transversal . La
partea anterioară a şanţului longitudinal drept se află vezica biliară, iar la partea posterioară vena
cavă inferioară . În şanţul transversal se află hilul hepatic. Şanţurile de pe partea inferioară
delimitează patru lobi: drept, stâng, anterior şi posterior. Lobul hepatic este format din: hepatocite,
capilar, sinusoide şi canalicuri biliari. Căile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul
hepatic comun care rezultă din unirea canalelor hepatice şi care se continuăcu canalul coledoc care
se dechide în duoden. Din calea biliară principală se desprinde canalul cistic prin care bila ajunge
înjunge în vezica biliară.
Pancreasul , glanda mixtă, este situat retroperitoneal, în afara stomacului, având o poziţie
transversală. Pancreasului i se descriu : un cap, situat în potcoava duodenală, un corp şi o coadă.
Pancreasul exocrin secretă sucul pancreatic care este colectat în două canale mari: canalul
principal Wirsung, care se deschide în duoden, împreună cu coledocul (prin orificiul Oddi), şi un
canal excretor secundar.
Pancreasul endocrin secretă şi glancaconul cu rol în digestia glucidelor.
CAPITOLUL II: CANCERUL ESOFAGIAN
2.1. Noțiuni despre boală
1. Definiție
Cancerul esofagian este o tumoare malignă care interesează elementele structurale ale
esofagului și care manifestă clinic prin sindrom esofagian, asociat cu semne generale de
impregnaere neoplazică.
2. Etiologie
Etiologia cancerului esofagian este necunoscută, mecanismul de producere a bolii fiind cel
al bolii canceroase în general. El reprezintă 5-7 % din cancerele digestive și poate să apară la orice
vârstă, cel mai adesea după vârsta de 50 de ani cu o frecvență de patru ori mai mare la bărbați
decât la femei. Se cunoaște o serie de factori de risc, care prin iritație cronică mecanică, chimică și
termică a mucoasei esofagiene favorizează apariția CE. Printre ei se numără: esofagite cronice,
cicatricele esogagiene postcaustice, tumorile esofagiene benigne acalizia, hernia hiatală,
faringoesofagita etrofică, consumul exagerta de băuturi fierbinți, alcooluri concentrate, tutun., etc.
3. Caracterizare
În treimea superioară a esofagului, aproape toate carcionoamele sunt de origine
scuoamocelulară.
În treimea mijlocie tot celulele scumoase sunt cele mai comune cu excepția cazurilor în
care epiteliul cilindric se întinde până la acest nivel.
În treimea inferioară tumorile scuamocelulare predomină în raport de 7:3. Totuși,
adenocarcinoamele sunt raportate cu o frecvență crescută, probabil, datorită asocierii cu reflexul
gastroesofagian cronic și asocierii acestuia cu înlocuirea epiteliului normal cu unul de tip cilindric.
Dintre leziunile predispozante fac parte acalazia esofagiană, structură cu evoluție
prelungită și sindromul Plummer-Vinson. În apariția cancerului esofagian sunt implicați și factori
de mediu, afecțiunea având o incidență mai mai mare în anumite regiuni ( de ex. Bretania,
Normandia și Transkoi).
Tumora diseminează în mod tipic de-a lungul submucoasei esofagiene. Diseminarea
limfatică este orientată către ganglionii supraclaviculari, subdiafragmatici sau mediasternali.
Esofagul are raporturi cu alte structuri vitale din mediastern ce pot fi interesate de invazia locală,
de aceea ce excepția cazurilor aflate în stadii precoce, excizia chirurgicală completă este dificil de
realizat, iar prognosticul este în general sumbru.
2.2. Simptomatologia bolii
Simptomatologia clinică este funcție atât de localizare și extinderea tumorii esofagiene cât
și de forma macroscopică a acesteia. Simptomele de la debut sunt de cele mai multe ori expresia
unei leziunineoplazice avansate.
Simptome subiective
Principalele simptome subiective sunt: disfagia, durerea, regurcitația.
Disfagia- reprezintă simptomul fundamental șe este definită ca o progresie una dificilă
mergând până la oprirea bolului alimentar pe traectul esofagului. În majoritatea cazurilor, este de
la început ușoară și intermitentă, devenind în scurt timp continuă și progresivă, apărând la boluri
alimentare din ce în ce mai mici, apoil chiar și la lichide. Rareori, disfagia poate fi acută, intensă,
prin oprirea completă a bolului alimentar la nivelul stenozei esofagiene.
Durerea- este un simptom care apare de obicei mai târziu dupa disfagie și se intensifică
progresiv. Cel mai adesea este resimțită ca pirozis postprandial, adică sub formă de arsură
retrosternală ci iradieri către baza gâtului și mandibulă suge-rând crizele de angină pectorală. În
această sitație, durerea este determinată de re-fluxul acid gastro esofagian. În cancerul esofagian
ulcerat durerea poate fi prezentă de la început, are sediu fix funcție de localizarea tumorii și se
datorește invadării neosenzitive din submucoasa de către procesul neoplazic. Durerea poate fi atât
de intensă încât cedează numai la administrarea de opiacee.
Regurgitația- reprezintă tăcerea conținutului esogagian sau gastric în cavitatea bucală,
fără efort de vomă și este determinată de stenizarea esofagului prin procesul tumoral. Când tumora
esofagiană este localizată superior, bolul alimentar este eliminat nemodificat, imediat după
deglutiție. În localizările tumorale inferioare cu dilatație esofagiană importantă, regurcitațiile sunt
tardiviști abudente, iar alimentele pot fi amestecate cu mucus, sânge sau fragmente de sânge
tumoral. Alte simptome care întregesc sindromul esofagian sunt: erucațiile, siloreea și vărsăturile.
În stadiile avansate ale cancerului esofagian se adaugă anorezii, astenii, pierderi în greutate și
uneori subfebrilitatea. Deasemenea, pot fi prezente și simptome din partea organelor invadate de
procesul neoplazic, tulburări de fonație (răgușeală, voce bitonală, tuse, asfixie).
Simptome obiectve
În stadiul incipient al bolii, examenul fizic al bolnavului nu furnizează date deosebite. Într-
o fază avansată pot fi prezente următoarele semne: paloarea tegumentală, emaciere, tumefierea
ganglionilor limfatici (cervicali, supraclaviculari, axilari), hepatomegalie, cașexie, tulburări de
glutiție.
2.3. Metode de investigație
A. Examenul clinic
Anamneza: în mod tipic, pacientul se prezintă cu un istoric de scurtă durată de disfagie
progresivă, care afectează la început numai alimentele solide, apoi progresează până când
înghițirea lichidelor poate deveni o problemă. Pot apărea dureri retrosternale (de obicei acesta este
un simptom tardiv, regurgitație sau vărsături cu firișoare de sânge și mucus). Frecvent se relatează
o scădere considerabilă în greutate.
Inspecția ne oferă date concrete, specifice Ce; bolnavul poate fi palid, cașetic, facies
suferind, astenic, ca urmare a aportului scăzut de substanțe prin apariția deficiențelor de deglutiție.
Palparea În stadii avansate, se pot palpaganglionii limfatici axilari, cervicali,
supraclaviculari, hepatomegalie.
Primul pas în conduita tratamentului cancerului esofagian este a evolua grdaul de
invazie a tumorii și starea generală a pacientului, deziderat ce poate fi realizat prin următoarele
exploatării.
B. Examenul de laborator
Hemoglobina poate fi scăzută datorită absorției reduse de Fe;
VSH-ul crescut
Teste de funcție hepatică pot sugera existența metastazelor (crește bilirubina și fosfoza
alcalina în sânge) sau pot fi malnutriția (hipoproteinemia)
C. Examenul radiologic
Determină imagini radiologice diferite în funcție de aspectul macroscopic al tumorii. El
începe prin efectuarea unei esofagografii.
Esofagografia se face cu substanță de contrast (Sulfat de Ba) respectându-se tehnica de la
examenul tranzitului barital digestiv. Are drept scop studierea morfologiei și funcționalității
orgabelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului.
Pregătirea materialelor și prepararea substanței de contrast
Materialele necesare sunt următoarele:
- sulfat de Ba- 150g;
- cană sau pahar;
- lingură de lemn;
- purgativ;
Se pregăteşte suspensia de bariu. Cantitatea de 150 g sulf de bariu se amestecă cu o
cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă, la care se adaugă apa rece la 200-
300g, amestecându-se cu o lingură de lemn.
Pregătirea psihică
- Se anunţă pacientul cu două zele înainte, explicându-i necesitatea tehnicii şi importanţa ei
pentru diagnosticul bolii.
- Se explică pacientului tehnica de investigaţie;
- Se anunţă pacientul că în dimineaţa examenului nu trebuie şi să respecte regimul
alimentar.
Pregătirea fizică
- Se administrează pacientului cu 1-2 zile înaintea examenului, regim, alimentar, lichid,
neflatulent;
- Seara în ajunul examenării se efectuează o clismă evacuatoare;
- În dimineaţa examenului, pacientul este condus la serviciul de radiologie.
Participarea la examen
- Pacientul (dupa ce şi-a dezbrăcat toracele) este condus sub ecran, unde i se oferă cana cu
sulfat de bariu pregătit;
- La comanda medicului, pacientul va înghiţi sulfatul de bariu dizolvat şi omogenizat;
- După terminarea examinării, pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat.
- Pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului) după
2,8,24 ore pentru a se urmări sub ecranul radiologic evacuarea stomacului, umplerea intestinului
subţire şi a colonului;
- La 2 ore după începutul examinării pacientul poate să mănânce.
Îngrijirea pacientului după tehnică
- Se administrează un purgativ (o lingură de parafină) după terminarea examinării;
- Pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb;
Cu 2-3 zile înainte de examinare nu se administreayă medicamente u conţinut de bismut,
iod, calciu sau bariu pe cale bucală (împiedică vizibilitatea organului de examinat).
Esofagografia cu sulfat de bariu determina imagini radiologice diferite de aspectul macroscopic
al tumorii. Astfel:
Lacuna- este expresia unei tumori vegetante, care determină o umplere parţială sau o lipsă
de umplere cu bariu a lumenului esofagian. Imaginea lacunară are contur neregulat, estompat, iar
mucoasa din jurul ei preyintă nişte pliuri distorsionate sau întrerupte.
Nişa malignă- se constată în forma ulcerativă a cancerului esofagian.
Conturul esofagian neregulat se obsrvă în forma infiltrativă a cancerului esofagian alături
de delimitarea imprecisă, rigiditate a yonei şi undele perisaltice care se opresc la acest nivel.
Stenozarea poate fi dispusă axial sau excentric si se datoreaza proliferării endocavitare a
procesului neoplazic. Segmentul suprastenotic se întinde mai puţin evident de cât în cayul unei
stenoze benign, care cere o evoluţie mai îndelungată.
Examenul radiologic continuă cu:
Radiografia toracică cu sau fără bronhoscopie. Acesta va arăta (după caz trecerea
substanţei de constrast în arborele respirator ceea ce denotă prezenţa unei fistule esofagotraheeale
sau esofagobronşice.
Radiografia toracică are drept scop studierea morfologiei şi a funcţionalităţii plămânilor
precum şi modificările de volum şi formă ale inimii bolnavului.
Pregătirea psihică
- Se anunţă şi se explică tehnica de lucru;
- Bolnavul va fi condus la serviciul de radilogie;
-I se explică acestuia cum trebuie să se comporte în timpul examinării.
Pregătirea fizică
- Se dezbracă complet regiunea toracică;
- Se îndepărtează obiectele radioopace;
- Pacientul este aşezat în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte în
spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran;
- În timpul examenului radiologic bolnavul va fi ajutat să ia poziţiile cerute de medic
Bronhoscopia constă în explorarea arborelui treheobronşic şi se face cu bronhoscopul rigid sau flexibil.
Pregătirea materialelor necesare
• măşti de unică folosinţă;
• casolete cu măşti sterile, tampoane şi comprese de tifon sterile;
• casolete cu tampoane, pense şi oglindă frontală;
• tăviţă renală;
• seringă laringeană;
Pregătirea psihică a bolnavului
• i se explică,mai întâi,necesitatea şi tehnica examenului;
• cu o zi înainte de examinare se face o testare la xilină 2%;
• dimineaţa,bolnavul nu trebuie să mănânce;
• bolnavul este condus în camera de bronhoscopie.
Pregătirea fizică
•asistenta aşează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal cu extremitatea cefalică în
extensie;
•sub umerii lui se plasează o pernă tare care ajută la extensia capului;
•asistenta serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate de acesta.
Supravegherea pacientului după examen
•după examinare, pacientul nu va mănca timp de 1 oră;
•asistenta va supraveghea pulsul şi tensiunea arterială;
•anunţă imediat medicul dacă survin modificări de la valorile normale.
Incidentele şi accidentele care pot să apară în urma examenului medical
•hemoragia
•suprainfecţia
•dureri în cavitatea bucală
•disfagie
•dureri retrosternale,cefalee
•insomnie,tuse,expectoraţie.
D.Examenul endoscopic
Fibroscopia esofagiană permite vizualizarea directă a tumorii, precum şi efectuarea biopsiei
din mai multe zone ale leziunii, conferind certitudinea diagnosticului.
Examenul începe cu:
Esofagoscopia constă în examinarea lumenului esofagian cu un aparat numit
esofagoscop,în scop diagnostic sau terapeutic (extragerea corpilor străini, incizarea unor abcese,
sclerozarea varicelor esofagiene.
Material necesar
•măşti de unică folosinţă sau casolete de măşti sterile;
•două şorţuri de cauciuc (medic şi asistentă);
•pipe Guedell;
•tăviţă renală;
•casoleta de comprese sterile;
•porttampoane;
•substanţă anestezică (Xilocaină spray, Stomacoyna spray sau Novocaina 1% şi Xilina pentru
badijonarea locală);
•mănuşi sterile;
•ochelari de protecţie;
•esofagoscopul cu toate anexele sterilizate;
•substanţe dezinfectante:Glutaraldehida,Cidex,alcool 90%:
•recipient cu soluţie de Glutaraldehidă pentru dezinfecţia pipelor folosite;
•alt recipient cu soluţie de Glutaraldehidă pentru aspiraţie;apă distilată pentru
spălarea lentilelor din interior;
•medicamente: sedaţive,cardiotonice,trusa antişoc,substanţă medicamentoasă pentru screlozarea varicelor esofagiene;•depărtător de gură (în serviciile ORL),oglinda frontală cu sursa de lumină corespunzătoare, aspirator de salivă cu sondele corespunzătoare.
Pregătirea psihicăAsistenta:
•identifică cunoştinţele pe care le are pacientul,legat de procedură şi cunoştinţe despre eventuala
afecţiune pentru care se efectuează examinarea;
•identifică intensitatea fricii şi clarifică unele percepţii eronate legate de obiectul fricii;
•informează şi explică procedura şi îi spune pacientului ce va simţi în timpul examinării;
•îl convinge de necesitatea şi importanţa investigaţiei;
•îi va spune că va fi tot timpul alături de el,asigurându-l că îl înţelege temerile,
•îl roagă să coopereze.
Asistenta trebuie să fie capabilă ca printr-un dialog cu pacientul să stabilească o relaţie de
interacţiune şi să-1 încurajeze; o comunicare eficace,făcută cu abilitate şi competenţă de către
asistentă îl face pe pacient să se deschidă şi să fie cooperant,săa+şi descarce
sentimentele,exprimându-şi frica, anxietatea. în felul acesta, el se uşurează şi îşi diminuează
anxietatea.
Pregătirea fizică
In ziua premergătoare examinării,execută testare la xilină 2% pentru a depista o alergie la
acest anestezic; la indicaţia medicului pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării,
cât şi în dimineaţa examinării. Pacientul trebuie anunţat că nu trebuie să mănânce dimineaţa.
Pentru anestezie, e aşezat pe un scaun, în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală, sau o
scuipătoare, iar cu mâna stângă, după ce îşi deschide larg gura, îşi scoate limba şi-o imobilizează
cu două degete deasupra şi cu policele dedesubt.
Intr-un prim timp, medicul, cu ajutorul unui spray cu xilină 2% îi anesteziază
limba, orofaringele, hipofaringel, urmând să anestezieze esofagul cu xilină picătură cu picătură.
Pacientul este condus în camera de esofagoscopie. Asistenta I aşează pacientul pe
masa de examinare în decubit dorsal, cu extremitatea cefalică întinsă. Sub umerii lui se plasează o
pernă tare care ridică capul cu 12-15 cm şi la extensia acestuia. Orientează capul în direcţia
indicată de medic pentru a permite acestuia o orientare cât mai completă.
Supravegherea pacientului după esofagoscopie: Pacientul nu va mânca o oră înainte de operaţie. In
acest timp asistenta va supraveghea parametrii (puls,TA) anunţând imediat medicul dacă survin
modificări. Asistenta va avea la îndemână hemostatice, pe care le va administra la nevoie:
Adrenostazin, Dicinine, EAC, Venostat.
B. Biopsia ganglionilor limfatici
Orice ganglion cervical mărit de volum trebuie bipsiat înainte de a decide asupra unei
intervenţii chirurgicale de anvergură.
Pregătirea materialelor
- câmpuri de protecţie a mesei de operaţie;
- dezinfectante pentru tegumente:alcool, alcool iodat etc.;
- instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim-Silverman, ace cu diametrul de 1-2 mm şi lungimi
diferite, seringi de 5-20 ml, ace pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, mănuşi, comprese,
tampoane, pense hemostatice;
- alte materiale: lame de microscop, hârtie de filtru, vas cu 50 de ml ser fiziologic, tăviţă renală;
- medicamente: tonicardiace, hemostatice, sânge izo-grup şi izo-RH.
Pregătirea psihică
Se informează bolnavul asupra necesităţii funcţiei, a poziţiei care va sta,se asugură că
durerea va fi înlăturată prin anestezie, se instruieşte cum să se comporte în timpul puncţiei.
Pregătirea fizică
• se fac cu câteva zile înainte TS, TC, numărul de trombocite, timpul de protrombină;
• se asigură poziţia care va fi funcţie de localizarea şi mărimea ganglioanelor.
Execuţia puncţiei
Se face de către medic şi două asistente care îsi vor spăla şi dezinfecta mâinile. Medicul
alege locul puncţiei, asistenta II aşază pacientul în poziţie corespunzătoare, iar asistenta I
pregăteşte locul puncţiei şi se dezinfectează tegumentele. Medicul face anestezia locală servit fiind
de asistenta I, iar asistenta menţine poziţia pacientului. Locul puncţiei se protejează cu câmpuri
sterile. Medicul execută puncţia, aspiră ţesutul. Asistenta II supraveghează pacientul pulsul,
respiraţia, culoarea feţei. Se îndepărtează acul, se badijonează locul puncţiei cu tinctură de iod, se
aplică pansament compresiv şi se fixează cu benzi de romplast.
Îngrijiri după puncţie: pacientul rămâne la pat 24-48h, e locul puncţiei se aplică o pungă cu
gheaţă, după caz.
Pregătirea materialelor extrase pentru trimiterea la laborator
Fragmente de ţesuturi se îndepărtează din ace prin insuflare de aer cu seringa şi sunt
pregătite de medic sub formă de amprente pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri. Se
întocmeşte buletinul de trimitere la laboratorul de anatomie patologică.
F. Examenul citologic
Examenul microscopic al lichidului de spălătură esofagiană poate să evidenţieze celule
neoplazice într-o proporţie de până la 95% din cazuri, fiind deosebit de util în diagnosticul precoce
al cancerului esofagian.
Spălătura esofagiană (lavaj esofagian)
Pregătirea materialelor
de protecţie: -2 şorţuri din material plastic
- muşama, traverse - prosoape
sterile: -două seringi de 20 ml
-casoletă cu mănuşi de cauciuc
-pensă hemostatică
nesterile: -cană de sticlă sau metal
-pâlnie,apă caldă la 25-26°C -recipient
pentru captarea lichidului (găleată,lighean) -scaun.
Medicamente: - cărbune animal sau alt antidot la indicaţia medicului.
Pregătirea psihică
Se anunţă şi se explică pacientului importanţa examenului şi a colaborării sale.
Pregătirea fizică
se aşază pe scaun şi se protejează cu un prosop în jurul gâtului;
se aşază şorţul de cauciuc;
se îndepărtează proteza dentară (când este cazul);
i se oferă tăviţă renală şi este rugat să o ţină sub bărbie (pentru captarea salivei);
Execuţie
Asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuşile şi şorţul de cauciuc, umezeşte sonda
şi se aşază în dreapta pacientului şi îi fixează capul între mână şi torace, cere pacientului să
deschidă gura şi să respire adânc.
Introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai
aproape de rădăcinile limbei invitând pacientul să înghită. Prin deglutiţie sonda pătrunde în
esofag. La capătul sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul toracelui pacientului. Se
verifică temperatura lichidului de spălăturî şi se umple pâlnia. Se ridică pâlnia până deasupra
capului pacientului. înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu 30-40 cm sub nivelul
epigastrului pentru a se aduna în ea conţinutul din esofag. Se goleşte conținutul pâlniei în vasul
colector. Se repetă operaţia până lichidul este curat, limpede fară resturi alimentare şi substanţe
străine. Se îndepărtează pâlnia,se pensează capătul liber al sondei, după care se extrage cu atenţie,
pentru a se împiedica scurgerea conţinutului ei în faring, de unde ar putea fi aspirat de pacient.
Pregătirea produsului pentru examenul de laborator
Din lichidul recoltat se va trimite un eşantion la laborator pentru examinarea tipului de
celule eliminate.
Îngrijirea după lavaj
Pacientului i se oferă un pahar cu apă să-şi clătească gura,se şterg mucozităţile de pe faţă şi
bărbie,se îndepărtează tăviţa şi şorţul,se aşază pacientul in poziţie normală.
G. Tomografia axilară computerizată
Poate oferi un tablou al gradului de invazie mediasternală.
în urma acestor exporări ar trebui să fie posibil să se stabilească dacă tumora este potenţial
curabilă prin rezecţie locală şi dacă pacientul este capabil să suporte o intervenţie majoră.
2.4.Tratament
Tratamentul de bază rămâne cel chirurgical, însă este însoţit de un tratament igieno-dietetic
şi paliativ.
a) Tratamentul igieno-dietetic. Bolnavul se va îngriji asupra unei alimentaţii de
consistenţă semilichidă, lichidă pe cât posibil cu o valoare calorică, nutritivă ridicată, cu mese,
regulate, în cantităţi mici şi la intervale scurte. În stenozele esofagiene se va face lavaj esofagian şi
bucal pentru dezobstrurarea esofagului, asigurarea permeabilităţii lui şi prevenirea în acest fel a
suprainfecţiei prin produşi de putrefacţie daţi de stagnarea resturilor alimentare. Această terapie
are o componentă igienică şi una profilactică de prevenire a aspiraţiilor accidentale de resturi
alimentare prin trahee.
In ceea ce priveşte temperatura alimentelor,se va evita consumul de alimente
fierbinţi,reci sau iritante de altă natură.
b) Tratamentul simptomatic vizează în principal reducerea durerii prin
administrarea de analgezice.
c) Tratamentul chirurgical reprezintă măsura terapeutică de elecţie şi
constă în rezecţia tumorii urmată de esofagoplastie. Dar această cură radicală se practică numai în
situaţia în care diagnosticul este relativ precoce şi bolnavii nu prezintă semne de invazie
neoplazică mediasternală sau la distanţă. Când tratamentul radical nu se poate efectua din cauza
complicaţiilor bolii, se recurge la gastronomia de alimentaţie şi la cobaltoterapie.
2.5.Pregătire preoperatorie
Pregătirea psihică
Având în vedere natura bolii şi prognosticul ei,pregătirea psihică are un rol deosebit în
terapie şi aceasta se face ţinând cont de structura psihică a bolnavului. încă de la începutul
investigaţiilor,bolnavului i se va explica necesitatea supunerii la aceste proceduri şi se va
contracara tendinţa de a sustrage supunerii lor,manifestare apărută deseori la cancerofobi. Aceasta
frică obsesivă poate apărea ca urmare a unor factori de mediu (persoane care lucrează în preajma
bolnavului canceroşi-cadre medicale sau auxiliare, sau care provin din familii ce au avut un astfel
de suferind), starea somatică a bolnavului. Modul de a aduce la cunoştinţă diagnosticul trebuie să
fie funcţie de structura personalităţii pacientului:rezistenţă,maturitate psihică. Cadrele
medicale,trebuie să-şi controleze atât conţinitul afirmaţiilor cât şi expresiile mimice. Nu se
vorbeşte în şoaptă în prezenţa bolnavului. Se vor suprima senzaţiile dureroase, se va prelungi
somnul fiziologic şi se vor trata suferinţele psihice mari în legătură cu boala.
Pregătirea fizică
Pregătirea preoperatorie trebuie să ţină seama de particularităţile procesului patologic şi
mai ales de gradul în care acesta a dereglat constantele bilogice. Pregătirea preoperatorie are ca
scop corectarea constantelor homeostazice şi să aducă bolnavul în condiţia de a suporta actul
operator.
Pentru corectarea hipoproteinemiei se vor administra suplimente calorice sau se va
recurge la alimentarea parentală prin:transfuzii,perfuzii cu plasmă,hodrolizate de proteine,acizi
aminaţi esenţilai,acizi aminaţi sintetici,lipide sintetice.
Perfuzia cu plasmă se va face în cantităţi mici 200-500 ml repetată la 2-3
zile,deoarece administrată în cantitate mare este eliminată în proporţie de 50%.
Hidrolizatele de proteine sunt foarte indicate,deoarece administrate
pe cale digestivă scutesc organismul de efort digestiei lor,iar parental au avantajul că nu se produc
accidente anafilactice. Hidrolizatele de proteine se peroduc prin scindarea moleculelor proteice
sub acţiunea acizilor,alcalilor sau enzimelor. Valoarea lor nutritivă este ridicată. în organism sunt
resintetizate grăbind refacerea bilanţului proteic. Rezultatele cele mai bune se obţin când sunt
administrate împreună cu glucoza care se pare că intervine în procesul de sinteză,în plus aceasta
econimiseşte consumul de proteine pentru nevoile calorigene ale organismului.
Acizii aminaţi esenţiali menţinerii şi creşterii unui organism adult sunt:triptofanul 0,25
g;fenilalanina l,lg;izoleucina 0,7g; lizina 0,8g;teronina 0,5gvalina 0,8g; metionina l,lg; leucina
1,1,g. Pentru a-şi activa aceşti opt acizi aminaţi esenţiali, trebuie administraţi concomitent şi
asociaşi cu glucoză.
În aceste condiţii participă la reconstrucţia diferitelor proteine plasmatice, globuline,
hemoglobulină etc. Fiecare dintre ei au şi acţiune proprie. De exemplu, meteonina are acţiune
asupra metabolismului şi troficităţii celulei hepatice.
Acizii aminaţi sintetici sunt în număr de 11 din totalul celor 18 care alcătuiesc
structura proteinelor. Amestecul celor 18 în proporţie de 8% în soluţie glucozată 5% s-a dovedit
activ în menţinerea şi refacerea bilanţului azotat.
Lipidele esenţiale se folosesc pentru acţiunea lor indirectă reducând
consumul de proteine cu scop calorigen.
Concomitent cu folosirea proteinelor,glucidelor şi
lipidelor,sunt necesare substanţe electrolitice sub formă de lichide hidroelectrolitice administrate
parenteral de tipul sol.Rienger,ser fiziologic, glucoză,etc..
Perfuzia este o injecţie prelungită parenterală de
introducere picătură cu picătură iv sau sc,a unei cantităţi de soluţie cu sau fară medicamente.
Scopurile urmărite prin perfuzie privesc:
aportul parental de lichide
hidratere volumică
hidratare şi mineralizare
reglarea metabolismului acido-bazic.
Instrumentar şi materiale necesare
perfuzor, trusă de perfuzie, ace şi seringi sterile
garou
stativ pentru perfuzie
pernă tare cu muşama şi aleza cu soluţie de perfuzat la temperatura corpului
tăviţă renală, medicală
tampoane, alcool, şeucoplast.
Pregătirea psihică a bolnavului
este informat asupra scopului şi durata perfuziei
asigurarea unei poziţii cât mai comodă şi relaxată prin decubir dorsal, semişezând.
Pregătirea fizică
dezinfecţia şi spălarea zonei,radere,degresare
îndepărtarea ceasului,a bijuteriilor etc.
bolnavului i se recomandă săa urineze înaintea intervenţiei la care urmează a fi supus.
Tehnica efectuării perfuziei
În realizarea perfuziei se parcurg următoarele etape:
asistenta îşi spală şi îşi degresează mâinile
se alică garoul
se puncţionează vena aleasă
la apariţia jetului de sânge se dezleagă garoul şi se daptaează rapid perfuzorul la ac
se dechide prestubul şi cu ajutorul picurptorului se reglează ritmul de curgere de 60 pic/min
se fixează tubul şi acul cu luucoplast
se imibilizează braţul bolnavului
starea bolnavului este permanent supravegheată.
Incidentele şi accidentele perfuziei. In timpul perfuziei pot apărea următoarele situatii nedorite:
supraîncărcarea volumică care duce în final la edem pulmonar acut
ruperea venei
perfuzie paravenoasă prin poziţionarea greşită a acului
embolia gazoasă, uleioasă
coagularea pe ac
cefalee
hematom.
Încercarea de a corecta deficitul nutritiv prin aceste măsuri trebuie să asigure 4.000 cal/zi.
Pentru corectarea anemiei se va recurge la transfuzia cu sânge care va reechilibra valoarea
hemoglobinei şi se va asigura o mai bună oxigenare a ţesuturilor. Există unele reguli tehnice
privind transfuzia de sânge. Astfel:
a) sistemul de închidere se verifică să fie integru şi aspectul macroscopic următorul:
-zona superioară omogenă, clară, galben citrină = plasma
-zona de mijloc foarte subţire, albicioasă = leucicitele depuse
-zona inferioară omogenă, roşu închis formată din hematiile sedimentate.
b) se efectuează testul de compatibilitate dintre sângele donatorului şi primitorului şi aceasta se
face prin punerea în contact a unei picături din plasma primitorului cu o picătură de 10 ori mai
mică din sângele donatorului. Lama conţinând acest amestec se introduce la termpstat (37°C) timp
de 30 minute, apoi se face citirea. O cât de uşoară aglutinare a hematiilor indică incompatibilitatea
celor două tipuri de sânge. Dacă picătura rămâne clară, sângele este compatibil şi se poate
transfuzia (proba Janbreau).
c) încălzirea treptată a sângelui la temperatura corpului.
Transfuzia de sânge
În pregătirea bolnavului preoperatoriu pentru corectarea anemiei instalată lent nu este
nevoie de o transfuzie directă de sânge. Metoda utilizată viziază tehnica transfuziei indirecte cu
sânge izo-grup şi izo-Rh de la donator cunoscut prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC
cu stabilizator anticoagulant.
Pregătirea materielelor
toate materielele menţionate anterior la perfuzia iv
trusă pentru perfuzat sânge în picurător
sânge izo-grup şi izo-Rh
materiele necesare pentru controlul grupei sanguine
medicamente pentru eventuale accidente
îbvelitoare de flanelă
casoletă cu câmpuri sterile
aparat cu oxigen
se verifică aspectul macroscopic al sângelui după regulile descrise anterior tehnicii.
Pregătirea psihică
i se explică necesitatea şi riscul transfuziei
dacă este posibil,pacinetul îşi exprimă consimţământul în scris
dacă pacientul refuză transfuzia,nu se va efectua
aparţinătorii nu au drept de hotărâre.
Pregătirea fizică
pacientul nu va mânca
se aşază în decubit dorsal, comod cu braţul în extensie şi supinaţie
i se adimistrează romergen dacă este alergic
se acoperă cu învelitoarea
Tehica propriu-zisă: Montarea flaconului
spălarea mâinilor cu apă şi săpun
asistenta îmbracă mănuşi sterile pentru protecţie
se fectuează proba de compatibilitate Jambreau pentru fiecare flacon
se îndepărtează dopul de parafină
se dezinfectează dopul cu tictură de iod
se montează aparatul de perfuzat
evacuarea aerului din tubul de perfuzie
se fixează flaconul în stativ.
Efectuarea puncţiei veniase
se alege o venă şi se puncţionează
se îndepărtează garoul şi se ataşează amboul aparatului la cui de perfuzat Efectuarea
probei biologice Oelecher:
se fixează acul,amboul şi extremitatea tubului la piele
se lasă 20-30 ml sânge să curgă prin picurător şi se reglează ritmul la 10-15 picături/minut timp de
5 minute.
se supraveghează pacientul. Dacă apar semne de incompatibilitate se continuă perfuzia.
Efectuarea transfuziei:
Dacă apar semne de incompatibilitate se stabileşte ritmul picăturilor/minut şi se continuă
transfuzia pregătindu-se flaconul următor dacă este cazul.
Încheierea transfuziei:
se reţin din fiecare flacon 5-6 ml sânge pentru verificări ulterioare în caz de accidente post-
transfunzoinale
se închide prestbulul, se aplică pensă între ambou şi tubul de control
se retrage acul şi se comprimă vena cu tampon steril
se aplică pansament steril la locul puncţiei şi se fixează.
Îngrijiri ulterioare transfuziei:
se aşază bolnavul comod şi se acoperă
se asigură temperatura camerei la 1-2°C mai ridicată
se oferă pacientului lichide calde
se alimentează la 2 ore după terminarea transfuziei
se notează în foaia de observaţie numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat.
În cazul tumorilor localizate în treimea inferioară sunt necesare spălăturile esofagiene.
Cavitatea bucală trebuie, de asemenea, curăţată.
Paralel cu toate aceste măsuri de pregătire a organismului, se practică ambioterapia
profilactică.
Pregătirea preoperatorie în seara zilei precedente
a) Pregătirea pielii.
- baia generală, duş, spălatul părului
- se limpezeşte abundent şi se şterge foarte bine
- se verifică regiunea inghinală, ombilicul, axială, unghiile tăiate
scurt, relăcuite, picioarele, spaţiile intergitatale
- toaleta bucodentară
- toaleta nasului
- rasul se practică cât mai aproape de
momentul intervenţiei pentru a se evita proliferarea germenilor la nivelul escoriaţiilor cutanate
b) Pregătirea tubului digestiv
-bea numai lichide dulci, alimentaţie lejeră
-clismă evacuatoare
-lavaj esofagian
În ziua intervenţiei, pacientul nu mai bea apă.
c) In salon
-se face o clismă cu 4 ore înaintea intervenţiei
-se îndepărtează bijuteriile, proteza dentară, agrafe de păr
-se rebadijoneajă cu antiseptic regiunea rasă
-se îmbracă pacientul cu lenjerie curată
-se pregăteşte foaia de observaţie, analize, radiografii care vor însoţi
pacientul.
Transportul pacientului în sala de operaţie se face însoţit de asistenta medicală, care are obligaţia de a
preda pacientul asistentei de la anestezie, împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite ulterior şi
foarte importante pentru intervenţie. Transportul se face cu brancard, pat rulant, cărucior funcţie de bolnav.
Pacientul trebuie să fie aşezat confortabil şi acoperit.
e) In sala de preanestezie:
-se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele eczeme
-se verifică starea de curăţenie; regiunea inghinală, ombilicul, axilele, unghiile
-se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară
-se pregătesc zonele pentru perfuzie prin badijonare cu antiseptice colorate
-instalarea sondei urinare.
f) In sala de operaţie:
-se execută ultima parte a pregătirii bolnavului
-se instalează şi se fixează pacientul pe masa de operaţie
-monitorizarea funcţiilor vitale
-menţinerea unui abord venos
-pregătirea câmpului operator
-badijonarea cu alcool pentru degresarea şi curaţirea pielii de antisepticul anterior
-badijonarea cu tinctură de iod se face începând cu linia de incizie de la centru spre periferie şi se
termină cu zonele septice -ajută la instalarea câmpului steril textil
Pentru pacienţii dependenţi, cu 24 ore înainte, se fac 2 toalete generale la pat.
Tipul de intervenţie practicată de localizarea tumorii.
a) Faringo-laringo-esofagotomie
În această operaţie este necesar ca alături de esofag să se rezece şi
laringele.Traheostomia permanentă este inevitabilă. Restabilizarea continuităţii se face în regiunea
cervicală prin suturarea fundusului gastric la partea inferioară a faringelui, sau prin interpoziţia
unui segment de colon sau de jejun. Acest segment poate fi poziţionat intratoracic (retrosternal sau
paravertebral) ori subcutanat înaintea sternului.
b) Esofagectomia totală
Acest procedeu este efectuat pentru tumorile localizate în treimea medie a esofagului. Se
face incizie abdominală prin care se mobilizează stomacul şi se evaluează gradul de diseminare a
tumorii. Dacă leziunea este rezecabilă, se deschide toracele printr-o toracotomie dreaptă. Tumora
este rezecată cu margini normale largi şi în continuare fie se aduce stomacul în torace pentru a fi
anastomozat cu capătul proximal al esofagului (operaţia Ivor-Lewis),fie se interpune un grefon de
jejun sau colon cu pedicul vascular.
c) Esofago-gastectromia
Procedeul se întrebuinţează pentru carcinoamele din treimea inferioară a esofagului şi de la
joncţiunea esofago-gastrică. Se mobilizează stomacul şi esofagul inferior şi se palpează ficatul.
Dacă se apreciază că tumora este rezecabilă, se descghide toracele de-a lungul coastei a opta
(printr-o incizie toraco-abdominală stângă) şi se rezecă porţiunea inferioară a esofagului la un loc
cu tumora în întregime, tot stomacul sau numai o parte, splina şi marele epiplon. Restabilizarea
continuităţii se face prin anastomoza capătului proximal al esofagului cu porţiunea gastrică rămasă
sau, dacă stomacul a fost rezecat în întregime cu o ansă jejunală.
2.6.Ingrijiri postoperatorii
l.O operaţie de asemenea amploare va avea nevoie de îngrijire acordată în cadrul
serviciului de terapie intensivă, unde parametrii vitali sunt monitorizaţi.
a) Aparatul cardoivascular: puls periferic, tensiune arterială, alura ventriculară,
presiunea venoasă centrală, ECG.
b) Aparatul respirator: frecvenţa şi ritmul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor
respiratorii. c) Aparatul urinar: curba diurezei şi debitul urinar în ml/oră,g urinei,
ureea sangvină şi ureea urinară.
d) Aparatul digestiv: starea abdominală, staza gastrică (cantitate,
calitate). e) Curba febrilă.
f) SNC prin EEG, presiune intracraniană
g) Probe de coagulare :timp de coagulare,
timp Howell,timp de protrombină etc. h) Echilibrul acido-bazic: ph-sanguin,
PO2, PCO2 i) Ionograma: Na, K, CI, Ca.
j) Hematocrit, hemogramă
2. Poziţia bolnavului în pat este de obicei decubit dorsal. In cazul în care bolnavului i s-a
practicat toracotomie trebuie să beneficieze de anlgezie suficientă pentru aputea respira adecvat şi
tuşi. Aceasta se poate realiza prin blocaj eintercostale cu un anestezic cu durată lungă de acţiune
(de exemplu, Marcaine), prin anestezie epidurală toracică sau prin administrare parenterală de
opiacee. în primele zile se vor efectua radiografii toracice zilnice.
3. Calmarea durerii postoperatorii se face cu analgezice obişniute însă curba durerii creşte în
noaptea de după operaţie scăzând progresiv la 48 ore,situaţie în care se folosesc opiaceele. Acestea
accentuează pareza postoperatorie şi maschează eventulalele complicaţii.
3. Mobilizarea bolnavului se face în funcţie de starea bolnavului. Se începe cu mobilizarea pasivă
în pat urmată de cea activă. Se previn complicaţiile precum tromboflebite, bronhopneumonii,
escare, etc.
Reluarea alimentaţiei. La 6-7- zile de la operaţie se face un pasaj baritat pentru a observa
integritatea anastomozei. Dacă aceasta este integră, se administrează lichide limpezi care sunt
crescute gradat până se ajunge la o dietă uşoară. Până atunci, alimentarea şi reechilibrarea
hidroelectrolitică şi nutritiv calorică pe cale parentală. Dacă tranzitul baritat evidenţiază o scurgere
la nivelul anastomozei,pacientul este menţinut cu „nimic per oral" până ce anastomoza se vindecă.
Mai există o alternativă ce constă în trecerea unui tub nazogastric pe la nivelul anastomozei până
în jejun prin care se poate începe alimentarea din a 4-a, a 5-a zi.
Prevenirea şi combaterea complicaţiilor inflamatorii.
Complicaţiile pulmonare: dacă se practică toracotomie, drenul toracic trebuie să rămână
potent, bolnavul primeşte analgezice şi fizioterapie corespunzătoare.
Complicaţiile tromboembolice se previn prin mobilizare precoce supravegheată de
anticoagulante.
Complicaţiile urinare se previn prin evitarea sondajului vezical, medicaţie de stimulare a
micţiunii (alfa şi betablocante).
7.Supravegherea evoluţiei plăgii. Se efcuează pansamente zilnice cu curăţarea şi
aseptizarea plăgii sau la nevioe,de mai multe oro pe zi, verificându-se aspectul tegumentelor din
jur, secreţiei, curba febrilă, natura pansamentului scos (infiltrat-aspectul secreţiei, culoare, miros).
După caz se recoltează secreţie într-o eprubetă sterilă cu un tampon de la nivelul plăgii se trimite
la laborator unde se stabileşte dacă există germen patogen, natura lui cu efectuarea antibiogramei.
Complicaţiile postoperatorii ce pot să apară sunt: infecţia pulmonară asociată cu alelectazie
pulmonară sau penumotorax precum şi dezlipire parţială a anastomozei care dă naştere unei fistule
esofagiene. De aceea, până la vindecarea anastomozei, bolnavului i se impune „NIMIC PER
ORAL".
Tratamenttil prin radioterapie este utilizat în prezent la pacienţii cu carcinom
scuamo-celular care nu ar suporta o intervenţie chirurgicală şi la pacienţii cu carcinom esofagian
care interesează porţiunea organului de deasupra crosei aortice. In unele cazuri radioterapia este
utilă pentru tratamentul paleativ al disfagiei. Cincizeci la suta din pacienţi necesită dilataţii
esofagiene la distanţă după iradiere. Dintre complicaţii fac parte leucopenia, fibroza pulmonară, şi
comprensiunea medulară.
Metodele de paliaţie. Dintre 100 de pacienţi, 60 vor fi diagnosticaţi cu tumori
nerezecabile şi la mulţi dintre eceştia va trebui să se aplice o formă sau alta de tratament
simptomatic. Simptomul cel mai important este disfagia, care poate fi tratată prin:
1 .intubaţie transtumorală; 2.procedeu by-pass; 3.iradieri.
Intubatia transtumorală constă în: instalarea unui tub prin stenoză pentru a beneficia de
un lumen care să permită alimentarea cu o dietă lichiodă şi semisolidă. Aceste tuburi au tendinţa
de a se bloca şi se pot deplasa din poziţia lor. Există mai multe tipuri de tuburi: Celestin, Socittar
şi Mosseau- Barbin. După instalarea şi fixarea unui astfel de tub pacientul va înghiţi numai
alimente bine mestecate şi va bea lichide multe. Băuturile gazoase sunt eficace pentru curăţirea şi
fixarea tubului.
Procedeul by-pass constă în mobilizarea unei anse jejunale şi suturarea ei la esofag deasupra
tumorii. Radioterapia poate
ameliora disfagia.
CAPITOLUL III
PREZENTAREA BOLNAVILOR
3.1.Bolnavul A
1 .Identitatea persoanei îngrijite:
-internat la data de 16.05.2012
-numele şi prenumele: P.G. -vârsta: 64 an i
-sexul :masculin
-greutatea: 50kg -înălţimea: 1,61 m
Mediul familial:
-copiii: 4
-stare civilă: căsătorit
-fraţi şi surori: 2 surori şi 3 fraţi
-relaţiile cu fraţii şi surorile: bune
-persoane care pot fi anunţate: soţia, 2 copii şi 2 surori
-adresa: Strada Vasile Lupu nr.84 Vaslui
-telefon la domiciliu: fară telefon
-locul de muncă: pensionar de vârstă
Mediul social:
-limba vorbită: română -
naţionalitatea: română -relaţia cu
exteriorul.fotbal
-probleme :bronşită tabacică 4.Starea de
sănătate -motivele
internării: -disfagie
-disfagie totală
-vărsături
-ceşexie
Istoricul bolii: debut în urmă cu aproximativ 1 lună când bolnavul remarcă dificultăţi la înghiţire
din ce în ce mai persistente, la început pentru lichide (disfagie paradoxală), apă şi pentru solide. În
ultima săptămână, uşoare vărsături alimentare frecvente. Scăderea ponderală: circa 10 kg în 3
săptămâni. Este internat în Secţia gastroenterologie. După tranzit baritat se descoperă o tumoare
vegetantă în treimea superioară a esofagului pe aproximativ 14 cm. Se transferă la Secţia
Chirurgie pentru diagnostic şi tratament.
-operaţii precedente :fară
-tratament în curs: nici unul
-obişnuinţe :tabagism
-alergii cunoscute:-
5.0bişnuinţe de viaţă:
-obişnuinţe de viaţă înaintea internării: fumător, mese neregulate, dezechilibrate
calitativ.
6.Psihologia în raport cu boala:
Bolnavul se află în faza în care nu poate să se obişnuiască cu ideea cancerului. Sentimente
de neputinţă, de frustrare. Nu este mulţumit de nimic. Iritabilitate. După externare, pacientul va
respecta indicaţiile medicului de a se alimenta pe gastrotornă etc.
3.2.BoInavuI B
1 .Identitatea persoanei îngrijite:
-internat la data de :25.04.2.012
-numele şi prenumele: L.F.
-vârsta: 67
-sexul :masculin
-greutatea:48 kg
-înălţimea:
2. Mediul familial:
-copii: 5
-stare civilă: văduv
-fraţi şi surori: 2 fraţi şi o soră
-relaţiile cu fraţii şi surorile: bune
-persoane care pot fi anunţate: copiii
-adresa:Satul Munteni,Comuna Munteni
-telefon la domicilui: fară telefon
-locul de muncă: agricultor
3. Mediul social:
- limba vorbită: română
- naţionalitatea: română
- religie: ortodoxă
relaţia cu exteriorul :fară -probleme: -tabagism: -BPOC
-alcoolism
-laringită
-glosită
4.Starea de sănătate
-motivele internării:-disfagie totală
-caşexie
-istoricul bolii:debut în urmă cu aproximativ două săptămâni când bolnavul observă
apariţia disfagiei,iniţial pentru solide,ulterior şi pentru lichide,scădere ponderală până la caşexie.
Este internat în Secţia medicală pentru sindrom infecţios bronşitic însoţit de o mică
hemoptizie,bolnavul fiind cunoscut ce numeroase schele pulmonare TBC,bronşite,tabagism
cronic.Rx gastroduodenală efectuată arată exestenţa unui neoplasm eofagian,forma ulcero-
vegetantă în treimea medie a esofagului toracic pe aproximativ 12 cm. Se internează în Chirurgie
pentru diagnostic şi tratament de specialitate.
-operaţii precedente :fară -tratament în curs:Glubifer 3 cp/zi -obişnuinţe: alcool,tutun -alergii
cunoscute:-
5.0bişnuinţe de viaţă:
-obiceiuri de viaţă înaintea internării;alcoolic,fumător,tranzit normal -obişnuinţe alimentare mese
neregulate,condimentate,neechilibrate.
6.Psihologia în raport cu boala:
Pacientul pare a fi în faza de tocmeală la început,apoi de depresie şi acceptare. După
externare,pacientul va respecta indicaţiile medicului de a se alimenta pe gastrostomă cu alimente
consistente,uşor digerabile,de consistenşă păstoasă fară a depăşi 500 ml la o masă de 5-6 ori/zi. Va
fi antenată atât familia cât şi individul în acest proces. Va fi informat asupra necesităţii igieneo
pielii din jurul stomei şi i se va explica cum se face aceasta.Evită fumatul,tutunul,alcoolul. Revine
la control la 30 zile.
Bolnavul C
l.Identitatea persoanei îngrijite:
-internat la data de:20.05.2010* -numele şi prenumele:F.C. -vârsta;.7G ani > -sexul: masculin -
greutatea: 5 2kg -înălţimea: 1,68 m.
Mediul familial:
-copii: 2
-stare civilă:căsătorit
-fraţi şi surori: 1 soră şi 2 fraţi
-relaţiile cu fraţii şi surorile :bune
-persoane care pot fi anunţate:soţia şi copiii
-adresa:Crasna,judeţul Vaslui
-telefon la domiciliu: fară telefon
.locul de muncă:pensionar caz boală.
Mediul social:
-limba vorbită:română
-naţionalitatea:română
-religia:ortodoxă
-relaţia cu exteriorul:fară hobby-uri
42
-probleme: TBC pulmonar 2003;bronşită cronică tabagică 2009;anemie
hipocromă,feriprevă;aritmie extrasistolică ventriculară.
43
4.Starea de sănătate:
-motivele internării:-disfagie
-disfagie totală
-dispnee
-caşexie
-istoricul bolii :debut cu 2 luni în urmă,deşi bolnavul relatează că
( /V
disfagie pentru lichide a prezentat de peste 4 luni,dar nu a dat atenţie. In ultimele 8 săptămâni,însă
a remarcat o agravare a difagiei,a dispneei şi o scădere ponderală foarte marcată(20 kg). Internat
în Secţia gastroenterologie,unde i se face RX gastro-duodenală; se descoperă o tumoare în
treimea superioară a esofagului de circa 15 cm. Se internează în Secţia Chirurgie.
-operaţii precedente:fară -tratament anterior:fară -obişnuinţe: alcool,tutun -alergii cunoscute:-
5,Obişnuinţe de viaţă
-obiceiuri de viaţă înaintea internării:alcoolism,tabagism -obişnuinţe alimentare:mese
neregulate,carenţă nutriţională.
6.Psihologia în raport cu boala:
pacientul este foarte descurajat,foarte trist şi se află în faza de răspuns agresiv la
ameninţarea vitală. Ulterior,trăieşte un sentiment de inferioritate,din cauza pierderii imaginii de
sine (în cursul operaţiei) pentru ca,în sfarţit,să se semneze în faţa soartei nemiloase.
27
CAPITOLUL IV
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVILOR
Stabilirea gradului de dependenţă după modelul conceput de Virginia Henderson
Nevoia Manifestări de independenţăSursa de dificultate Manifestări de depedenţă
la.A respira -respiraţiaritmică,
liniştită.suplă,mişcări simetrice
ale hemitora- celui stâng şi
drept -nr.resp./min 16-18 -
mucoasă resp.umedă, secreţii
reduse, transpiraţii dense
-comprensiune traheală
-anxietate
-tabagism
-poziţie inadecvată
-deshidratare
-dipnee cu trahipnee -tuse
uscată -mucoase uscate
lb.A menţine o
bună circulaţie
-puls ritmic -nr.bătăi/min 60-
80 -TA 120-140/75-90 mmHg
-tegumente calde,normal
colorate
-deshidratare -tahicardie
-tegumente pal ide,reci -pliu
cutanat prezent -puls
filiform
2.Nevoia de a bea
şi a mânca
-dentiţie bună,mucoasă bucală
roz şi umedă -masticaţie
eficace,uşoară -reflex de
deglutiţie prezent -2-3 mese /zi
-obiceiuri alimentare
neconforme cu dieta specifică
diagnosticului -obstacol
esofagian cu îngustarea
lumenului -consum redus de
lichide şi săruri minerale
-anorexie -disfagie -vărsături
-greşeli în alegerea
alimentelor
-consum redus de lichide şi
săruri minerale -caşexie
-urină concentrată -
tegumente şi mucoase uscate
3.A elimina URINA: Frecvenţa 5-6/zi -ritm
mai scăzut noaptea de 3 ori
-culoarea galben deschis -
Ph=4,5-7,5 -g=1010-1025 la
25°C -cantitae =1200-1800/24
ore -aspect transparent
-hidratare ineficientă -oligurie
-absenţa nisturiei
-culoare galben brun
-pH=4
-g=1030
-cantitate-700ml
-aspect închis28
SCAUNUL: -absenţa mişcării -scaun la 3 zile
-frecvenţa 1/1-2 zile -peristaltism leneş -pierderea orarului
-orarul.ritmic -alimente în cantitate redusă -redusă
-cantitate-150-200g/zi fără reziduri vegetale -fecaloame
-forma cilindrică -brună
-culoare brună -fecaloid
-miros fecaloid
TRANSPIRAŢIA:
-componenta 99% apă,l% -consum redus de lichide -redusă
reziduu uscat -igienă precară din cauza -miros greoi
-cantitate-minimă dificultăţilor fizice:astenie,
-miros variabil funcţie de oboseală, hopotonie
deprinderile igienice şi musculară
consum alimentar
PH=5,2
VĂRSĂTURILE:
-orarul -obstacol esofagian -cu ocazia ingestiei de
-cantitatea alimente de consistenţă
-conţinutul solidă
-mirosul -variabilă,funcţie de
-forţa de proiecţie cantitatea ingerată
-simptome ce însoţesc -conţinutalimentar
vărsăturile -fără miros
-fără efort,fără greaţă
EXPECTORAŢIA:
-cantitate redusă -fumatul -absenţa expectoraţiei
-mucoasa căilor respiratorii
uscată
4.A se mişca şi -postură inadecvată: -hipotonie musculară -chinostatism
a avea o bună -ortostatism -crampe musculare -şezând
postură -chinostatism (hipocalcemie) -TA scăzută în ortostatism
-şezând -dificultate în a respira -pups filiform,celer>
-mişcare adecvată -tulburări psihice 80/min
-TA şi pulsul se modifică în -diminuarea interesului
raport cu intensitatea
efortului depus
-postura inadecvată
POSTURA: -durere -decubit lateral drept sau
-drenarea căilor stâng
respiratorii,evitarea
29
asfixiei mecanice sau a
bronheolitei alimentare
5.A dormi şi a se
odihni
SOMNUL: -durata 7-9 ore -
calitate:fară întreruperi
regenerator,calm,vise
agreabile,plăcute,fară
coşmaruri
-durere -anxietate
-senzaţie de sufocare -
disconfort de mediu -
inadaptare la condiţiile de
spital
-neacceptatea bolii căldură
-somn agitat,cu întreruperi în
4-5 prize/noapte
REPAUS:
-alternarea perioadei de repaus
cu activitate -stare de confort
-apatia
-reducerea interesului pentru
propria-i persoană -
transpiraţie,cameră
neaerisită,nr. mare de pacienţi
în acelaşi salon
-absenţa activităţilor -
disconfort
6. A se îmbrăca şi
dezbrăca
VESTIMENTAŢIA: -
sugerează apartenenţa la un
grup social
-conturează personalitatea -
lejeră,comodă,conformă cu
gusturile bolnavului -curată
- mobilizare dificilă -durere
-tulburări psihice -veşminte
inconfortabile
-incapacitatea de a se
îmbrăca şi dezbrăca singur -
imbrăcămintea inadecvată
taliei
-apatie în a se îmbrăca
7. A menţine
temperatura în
limitele normale
-TEMPERATURA: -36-37°C-
corpul -18-25°C-mediul
ambiant
-temperatura mediului ambiant
scăzută -deshidratare
-temperatura3 5,5 °C -
TA=90/60mmHg -cianoza
tegumentelor şi mucoaselor -
somnolenţă
8A fi curat,
îngrijit, a proteja
tegumentele şi
mucoasele
-coloraţie normală a
tegumentelor, fanerelor, părul
bine îngrij ir, spălate -periajul
dinţilor după ficare masă
-baie parţială zilnică şi
generaşă/săpt
-mucoasă umedă,fose nazale
libere
-absenîa vit C din alimentaţie -
neputinţa de a se deplasa la
toaletă
-gingivită -păr nepieptănat -
unghii crescute -axile
transpirate -miros dezagrabil
9. A evita
pericolele
PREVENIREA: -infecţiilor
pulmonare -altor boli
-risc de aspiraţie alimentară -drenaj postural -alimentaţie
neadecvată
30
—
]
31
-agresiunilor(fizice, -nerecunoaşterea alimentelor -nerespectarea orarului
chimice,mecanice,umane, permise,consistenţa lor meselor(2 ori/zi neregulat)
animale,autoagresiune) -componenta lor şi -consum redus de lichide
respectarea orarului şi -ingestia de Aspirină pe
SECURITATE cantităţii ingerate nemâncate şi fără protecţie
PSIHOLOGICĂ: -nerecunoaşterea efectului prin tamponare
-control emoţional nociv al Aspirinei -încercare de suicid
-metode de destindere şi administrate fară protecţia -cameră supraîncşlzită cu
relaxare mucoasei gastrice aer uscat
(ulceraţii+HDS) -poluare fonică
SECURITATE -instabilitate emoţională
SOCIOLOGICĂ -vecinătatea atelierului de
-mediu salubru reparaţii cu clinica
-umidificarea aerului -cameră neaerisită
-temperatura ambientă
18,3-25°C
-absenţa poluării
fonice,chimice,microbiene
10.A comunica -M. DE ORDIN BIOLOGIC
-acuitate -diminuarea auzului,a
(vizuală,auditivă,sensibilitate percepţiei şi a interpretării
tactilă) cuvintelor ce îi sunt
-expresie nonverbală adresate
(mişcări,gesturi,posturi, -imposibilitatea de a
facies expresiv,privire răspunde pe seama
semnificativă) întrebărilor
-preocupare exagerată faţă
-limbaj clar,precis,ritm de boală, de sine în general
moderat şi sentimentul de persecuţie
M. DE ORDIN
PSIHOLOGIC:
-ţin de personalitatea -hipoacuzie
individului(cunoaştere de
sine)
M. DE ORDIN
SOCIOLOGIC:
-apartenenţa la un grup social -egocentrism -incapaciteta de a participa
-stabilirea de relaţii -integrare la activităţi religioase ale
armonioase în familie,locul dificilă,nesociabilitate grupului din care face parte
de muncă,în grupul de -anxietate -regim alimentar nedorit
prieteni -stress -insuficienta cunoaştere de
32
PLAN DE ÎNGRIJIRE-BOLNAV A
11 .A acţiona
conform
propriilor
convingeri si
valori,a-şi
practica religia
-oboseală
-deplasare anevoioasă -
respiraţie dificilă -sumenaj
-dificultatea de as e adapta la
dieta specifică bolii -lipsa
cunoaşterii
-incapacitatea de a participa
la activităţi religioase ale
grupului din care face parte -
regim alimentar nedorit -
insuficienta cunoaştere de
sine şi amediului
12. Afi preocupat
în vedera
realizării
-integritate fizică şi psihică
-activitate pozitivă
-stima de sine
-a lua decizii
-dragostea faţă de muncă
-aprecierea muncii
-ambiţia
motivaţia
-recreerea
-incapacitatea de a se adapta la
realitate -iritabilitate
-sentiment de neputinţă -
frustrare
-insatisfacţie faţă de sistemul
de îngrijiri
13 A se recrea -stare de relazare,destindere -
sentiment de mulţimire,de
plăcere
-senzaţia de emoţie agrabilă
legată de satisfacerea nevoii de
relazare
-distracţie,divertisment,
înveselire
-rutină
-oboseală
-durerea
-readaptarea la rolul de bolnav
şi boală -nerecunoaşterea celor
din jur
-refuzul de a participa la
activităţi recreative
14 A învăţa -dorinţa şi interesul de a învăţa
-acumularea de cunoştinţe -
modificarea
comportamentului faţă de
sănătate
-durere
-dezvoltare intelectuală
redusă
-memoria
-anxietatea
-interes scăzut faţă de
sănătatea sa
-aşteaptă momentul final
33
Data Probleme Obiective Intervenţii Evaluare
16.V.2010 -oboseală
-deshridatare
-cădere în
greutate
-oligurie
-vărsătură
-asigurarea
confortului
-reechilibrarea
hidroelectrolitică şi
nutriţională
-hidratare
-cameră bine aerisită -perfuzii
intravenoase cu R
1000ml,610/200 ml, KC1 60
ml,NACl 80 ml -pregăteşte
bulionul alimentar bogat în surse
nutritive şi îl administrează pe
sonda Gayon cu 500 ml la o
masă. Injectare lentă
-educă pacientul în a-şi predăti
singur alimentele
-pacientul se
simte bine,
relaxat,comod -
creşte diureza -
senzaţia de
saţietate -absenţa
vomei
17.V.2G-1-0-bolnav caşetic -
mucoase uscate -pliu
cutanat prezent -
pansament infiltrat -
disconfort
-reechilibrarea
nutriţională şi
hidroelectrolitică -
pansament curat
uscat,absorbant -
asigurarea
confortului
-asistă pacientul în a-şi pregăti
singur conţinutul alimentar -
schimbă pansamentul din jurul
stomei
-întinde cearşaful de pe pat,face
ordine pe noptiera bonavului
aeriseşte încăperea -asigură
liniştea
-bolnav destins
preocupat pentru
sănătatea sa -
poziţie comodă
în pat
18.V.2010
7
-iritabilitate psihică -
durere provocată de
arsura pielii din jurul
stomei ca urmare a
revărsării sucului
gastric
-ridicarea
moralului
bolnavului
-tegumente
curate,uscate,fară
leziuni
-discuţii pe marginea bolii
sale,încurajarea bolnavului dând
exemple de situaţii similare care
s-au rezolvat cu bine
-se schimbă pansamentul -se
aplică unguiente protectoare în
jur(Jecozinc) -Algocalmin
fi( im)
-acceptă
infirmitatea sa
-prezintă
tegumente
uscate
-absenţa
durerii
19.V.2010 -intoleranţă digestivă
diaree -insomnie
-stabilirea cauzei
care a provocat
diareea
-sedarea bolnavului -
măsuri de reducere a
scaunelor moi şi
implicit a
deshidratării
-asistenta verifică dacă
alimentele sunt
fermentate,reduce zaharurile din
alimentaţie -administrează cu
prudenţă alimentele bine
fierte(ceai,supă) -administrează
capsule de tipul Imodenim(l
caps cu acazia fiecărui scaun
fără a depăşi 5 caps/zi)
-suprimarea
scaunelor
diareice, a durerii
şi a crampelor
abdominale -
somn liniştit,
odihnitor
-perfuzie cu R lOOOml -
diazepam tb 1 seara
20.V.M44 -izolare -singurătate -implicarea familiei
în îngrijirea
pacientului
-poartă discuţii în familie şi o
antrenează în îngrijirea
pacientului
-familia ajută
pacientul să se
îngrijeacsă şi
devine sprijin
fizic şi psihic al
bolnavului
34
35
Nevoi fundamentale după modelul conceput de Virginia Henderson
I
36
-cantitatea -conţinut alimentar
-conţinutul -dureri abdominale
-mirosul -greaţă
-forţa de proiecţie
-simptome ce însoţesc
vărsăturile
4.A se mişca POSTURA:
şi a avea o -în picioare (ortostatism) -instabilitate emoţională -vorbeşte mult,precipitat
bună postură -capul drept înainte -dezechilibru endocrin -bună dispoziţie
-spatele drept nemitivată
-braţele pe lângă corp -bolnav hiperactiv
-şolduri,gambe drepte
-şezând
-cap drept
-spatele drept,rezemat
-braţele sprijinite
-coapsele orizontale
-gambele verticale
-piciorul cu gamba-90°C
-chinostatism
-decubit dorsal
-decubit lateral,stâng sau
drept
MIŞCAREA ADECVATĂ -dezechilibru psihic -hiperreactivitate
-mişcare activă fară
motivaţie sau scop precis
5.A dormi şi SOMNUL:
a se odihni -durata: 7-9 ore -aţipiri în timpul zilei -somn agitat,cu alternanţe
-calitate:fară întreruperi -sentiment de depresie,de tristeţe veghe somn,neodihnitor,
regenerator,bun,vise -preocuparea de boala sa şi de facies subru,ochi
agrabile, plăcute, fară teama de a nu fi acceptat de încercănaţi
coşmaruri grupul social din care afacut
parte
-anxietate
-stress
REPAUS: -lipsa de concentrare
-stare de conform -obsesia bolii -încercarea de a participa la
-alternarea perioadei de -dificultate de integrare activităţi care nu-1 satisfac
repaus cu activitate şi nu le duce până la capăt
-sentimente de
nemulţumire
37
-oboseală
-sentiment de inutilitate şi
frustrare
-culpabilitate
6.A se âmbrăca
şi dezbrăca
VESTIMENTAŢIA: -lej
eră,comodă,curată, conform
cu gusturile bolnavului
-putinţa de a se îmbrăca
singur
-absenţa unei porţiuni din menmre
superioare -dezinteres faţă de
aspectul său exterior
-incapacitatea de ase
îmbrăca singur -acces de
melancolie
7.A menţine
temperatura în
limitele normale
TEMPERATURA: -36-37°C-
corpul -18-25°C-meuiu
ambiant -culoarea
tegumentelor roz,temperatură
călduţă -transpiraţie minimă
-suprainfectarea plăgii la perete -febră-37,8°C -transpiraţie
-senzaţie de frig(frisoane)
8.A fi
curat,îngrijit,a
proteja
tegumentele şi
mucoasele
-tegumente normal
colorate,unghiile curăţate,
îngrij ite,părul pieptănat -
periajul dinţilor -igiena
auriculară,inghinală,axilară,a
organelor genitale,fose nazale
libere
-revărsat al sucului gastric pe
tegumente din jurul stomei -
imobilizare
-refuzul de a participa la propria-i
igienă
-iritaţia tegumentelor din
jurul
stomei, roşeaţă, arsuri,
durere -igienă precară a
pielii -bolnav nebărbierit -
început de uscare
9.A evita
pericolele
PREVENIREA: -infecţiilor
pulmonare -exceselor de
decubit -autoagresiunilor
SECURITATE
PSIHOLOGICĂ: -control
emoţional -metode de
destindere şi relaxare
-nerecunoaşterea riscurilor la care
se supune refuzând să consume
alimente bogate în mod echilibrat
în principii şi vitamine -
nerecunoaşterea riscurilor la care
se expune refuzând mobilizarea
-imobilizare -slăbiciune
-caşexie,hipoproteinemie -
deshidratare
10. A
comunica
M. DE ORDIN BIOLOGIC: -
acuitate (vizuală,auditivă,
sensibilitate tactilă) -expresii
nonverbale
(mişcări,gesturi,posturi,facies
expresiv,privire
-senilitate -anxietate
-dificultate de a se integra în
colectiv corelată cu frica faţă de
boală,mijloace de investigaţie şi
-hipoacuzie -diminuarea
simţului gustativ -dislexie -
resociabilitate
I
38
semnificativă) intervenţii chirurgicale -frica de a comunica pe
-limbaj clar,precis,ritm -neîncredere în personalul plan afectiv cu semenii
moderat medical şi în semenii săi suspiciune
M. DE ORDIN
PSIHOLOGIC
-exprimare uşoară
-imagine pozitivă de sine
-percepţia corectă a
mesajelor
-atitudine receptivă şi de
încredere în sine
-capacitatea de a angaja şi
menţine o relaţie stabilă cu
semenii săi
M. DE ORDIN
SOCIOLOGIC
-stabilirea de relaţii
armonioase în familie,locul
de muncă,în grupul de
prieteni
11.A acţiona -senzaţia de pierdere a libertăţii -sentiment de frustrare
Conform de acţiune -absenţa documentelor
propriilor -anxietate;lipsa cunoaşterii de religioase
convingeri şi sine şi amediului -culpabilitate
valori,a-şi -dezaprobarea celor din jur cu
Practica care încearcă să converseze pe
Religia această temă sau să se desfăşoare
după un ritual
12.A fi -integritate fizică şi psihică -descuraj are,depresie -tristeţe asociată cu
preocupat în -activitate pozitivă -agresivitate nemulţumire
Vederea ,stima de sine -sentiment de inferioritate şi -comportament
Realizării -a lua decizii pierderea imaginii de sine provocator,pus mereu pe
-dragostea faţă de muncă -diminuarea ceartă
-aprecierea muncii motivaţiei,interesului,concentrării-nu poate accepta noua
-ambiţia -disperare stare în care se
-motivaţia găseşte,modul cum
arată,înfăţişarea sa
-nu consideră
necesar să efectueze
activitate,este
39
dezinteresat,neatent -stare
de deznşdejde,de suferinţă
13.A se recreea-starea de relaxare, destindere
-senzaţia de emoţie agrabilă
legată de satisfacerea nevoii
de relazare
-distracţie,divertisment,
inveselire
-plictiseală
-tristeţe
-durere
-neadaptarea la rolul bolnav şi
boală
-lipsa de interes pentru
activităţile curente -stare
afectivă manifestată prin
indispoziţie şi insatisfacţie
care împiedică bolnavul să
se înveselească
14.A învăţa -dorinţa şi interesul de a
învăţa
-acumularea de cunoştinţe -
formarea şi deprinderea
comportamentului faţă de
sănătate
-lipsa interesului faţă de educaţie
şi cultură
-nesiguranţa şi frica de
necunoscut
absenţa cunoştinţelor
referitoare: -
boală,prevenirea
îmbolnăvirilor -importanţa
respectării tratamentului -
prevenirea complicaţiilor -
perioada de convalescenţă -
reintegrarea socio-
profesională
-ignoră măsurile ce pot fi
luate pentru redobândirea
independenţei
40
PLAN DE ÎNGRIJIRE-BOLNAV B
Data Probleme Obiective Intervenţii Evaluare
25.V.2010 -respiraţie dificilă -
mucoase respiratorii
uscate -dezechilibru
psihic
-deshidratare
-să respire liber pe nas
-să prezinte mucoase
respiratorii umede şi
libere
-să se hidrateze -să fie
echilibrat psihic
-umezeşte aerul din încăpere
(vase cu apă călduţă) -repaus
vocal absolut -favorizează
modalităţi de comunicare
nonverbală -pregăteşte
pacientul psihic în vederea
aplicării tehnicilor de îngrijire
-rehidratare pe cale
orală:ceai,supe călduţe,lapte
şi parenterală.
Infuzii,Hemocel,Dextran 40 şi
70,R 1000,G
1000,vitamine,aminoacizi
Pacientul respiră mai
bine,reuşeşte să se
adapteze stilului de
comunicare -are o
diureză bună
26.V.20Î0*
hkl
-alimentaţie
inadecvată prin
deficit -pacientul să
cunoască mai întâi
tehnicile aplicate şi
să i se explice
necesitatea
-pacientul să fie
echilibrat nutriţional -
pregătire psihică
-explorează obiceiurile
alimentare,preferinţele sale şi
posibilitatea de a consuma din
acestea -serveşte pacientul cu
alimente
semilichide,lichide,călduţe, de
5-6 ori pe zi -pregăteşte
bulionul alimentar şi îl
administrează prin sonda
Gyon -asigură climat
confortabil -explică scopul
intervenţiilor
-se acomodeză cu
regi ul alimentar
-înţelege
necesitatea
respectării dietei
-se supune relativ
greu tehinicilor
aplicate
-este echilibrat
psihic
27.V.2010. -diaree 3-6 scaune/zi-oprirea diareei -
crampe abdominale -
iritaţia tegumentelor
perianale
-se administrează ceai de
mentă,sunătoare -se
recoltează probă pentru
coprocultură
-se alimentează parenteral -se
administrază:Papaverină,
Scobutil,Piafen -se
administrează medicamente
ca Metronidazol,Furazalidon,
Imodin,Streptomicină per os -
se pudrează tegumentele
perianale
-reducerea
numărului de
scaune pe zi la 3
-reechilibrarea
motrică
-stabilirea
cauzei:alimentară
-stoparea
spasmelor
intestinale şi
durerii
-obţinerea stării de
confort
28.v.ma -oboseală
-hiperreactivitate
-dezinteres pentru
măsurile de igienă
-comunicare
ineficientă
-disconfort
-pacientul să
beneficieze de somn
corespunzător cantitati
şi calitativ
-învaţă pacientul să practice
activitate de relaxare înainte
de culcare(citit,vizionări de
emisiuni TV)
-să facă o baie călduţă şi să
consume lichide calde -
observă şi notează orarul
somnului -stabileşte cauza
hiperreacivităţii -întocmeşte
program de odihnă
corespunzător -administrează
sedative -urmăreşte efectul
acestora -aeriseşte bine
camera -umidifică aerul -
asigură liniştea
-pacientul se
obişnuieşte cu
programul indicat -
obţirne un somn
liniştit,reconfortant
29.V.20i6 Febră37,8°C -
transpiraţie -frison
-să menţină
temperatura în limite
fiziologice -să fie
echilibrat
hidroelectrolitic să aibă
o stare de bine fizic şi
psihic
-măsoară temperatura -
administrează lichide calde -
ridică temperatura camerei cu
1-2° C
-schimbă lenjeria de pat şi
corp
-menţine igiena tegumentelor
-administrează
antibiotice:Alcalor,etc.
-bolnavul se sinte
comod
-scade febra cu 1°C41
■ ■••«M.........................................................................
Tabel lc.
Nevoifundamentale după modelul conceput de Virginia Henderson
Nevoia Manifestări de independenţă Sursa de dificultate Manifestări de dependenţă
1 a.A respira -fircvenşa: 16-18/min -respiraţie
ritmică, liniştită
-mucoasă resp.umedă, secreţii
reduse,transparente -simetria
hemitoracelui
-sechele TBC -scleroenfîzem
pulmonar -anxietate
-respiraţie dificilă
polipneică -hemoptizii -tuse
neproductivă -raluri
crepitante în expir la baza
hemitoracelui stâng
-facies cianotic
lb.A menţine o
bunî circulaţie
PULSUL:
-frecvenţa: 60-80/min -
ritmicitate
-coloraţie roz a tegumentelor şi
extremităţilor -tegumente calde
TA 120-140/75-90 mmHg
-alterarea muşchiului cardiac
-situaţie de criză
(respiratorie)
-anxietate
-puls
filiform,aritmie,celer=
100/min -tegumente reci -
extremităţi cianotice -TA
scăzut= 100/60 mmHg
-zgomote cardiace
neregulate fără sufluri
supraadăugate
2.A bea şi a mânca-dentiţie bună
-mucoasa bucală roz şi umedă -
limba roz
-masticaţie uşoară.gura închisă -
reflex de deglutiţie prezent -
apetit prezent
-consum de lichide după nevoi -
alegerea alimentelor -orarul
meselor 2-3 mese)zi+2 gustări
-dezechilibru
hidroelectrolitic şi metabolic -
alterarea mucoasei căilor
digetive
-obstacol esofagian -lipsa
cunoaşterii
-anorexie -disfagie
-absenţa dinţilor,carii
dentare
-tegumente uscate,
pierderea elasticităţii -
greşeli în alegera
alimentelor
-consum redus de lichide -
pierdere în greutate -urină
concentrată -tegumente şi
mucoase uscate
3 A elimina URINA: -frecvenţa 5-6/zi -
culoare galben deschis(citri) -
pH=4,5-7,5
-deshidratare
-interesarea parenchimului
renal(nefrită)
-micţiuni fiziologice -
oligurie
-urini concentrate,de
42
-g=1010-1025 -absenşa vit C din aspect tulbure
-cantitate= 1200-1800/zi alimentaţie şi a proteinelor -tegumente uscate
-aspect transparent -pliu cutanat prezent
-glosetă şi gingivită
SCAUNUL:
-frecvenţa 1-2/1-2 zile -perestaltism leneş -1 scaun la 3-4 zile
-ritmic -prezenţa de hemoroizi -consistenţă omogenă
-consistenţă- păstoasă,omogenăinterni şi fisuri anale -forma-bile
-forma cilindrică ţlipsa de mişcare conglomerate, multiglobale
-culoare brună -senzaţie dureroasă la
-miros fecaloid defecare
-emisie de sânge
TRANSPIRAŢIA:
-soluţie apoasă,acidă -vasoconstricţie periferică -transpiraţie redusă,urât
pH=5,2 sau uşor alcalină -climat rece mirositoare
-mirosul variază funcţie de -igienă precară
climat şi deprinderile igienice
ale individului
EXPECTORAŢIA:
-minimă -alterarea parenchimului -expectoraţie
-consistenţă mucoasă pulmonar roşie,sangvinolentă,
-în condiţii fiziologice acest -sechele TBC fetidă,
mucus nu determină tuşea mucoasă 100 ml/24 h
4.A se mişca şi a POSTURA:
avea o bună -ortostatismxapul drept, -durere -clinostatism
Postură spatele drept,braţele pe lângă -anxietate -şezând
corp,şolduri şi gambe -stress -TA scăzută în ortostatism
drepte,piciorul în unghi de -sufocare -puls filiform,celer>
90° cu gamba -deshitdatare 80/min
-şezândxap drept,spate -denutriţie -diminuarea interesului
drept,rezemat,braţe -sentiment de neputinţă şi
sprijinite,coapse neadaptare la boală
orizontale,gambele
verticale,piciorul în unghi
de 90° cu gamba
-chinostatism:
-dorsal
-decubit -lateral-drept
-stâng
-ventral
MIŞCAREA:
-adducţie
-flexie
-rotaţie
-pronaţie,suspinaţie -
circumducţie
TA-funcţie de postură şi efort
Puls-creşte funcţie de efort
5.A se odihni SOMNUL: Durata: 7-9 ore
-calitate:regenerator,calm,fară
întreruperi şi coşmaruri,vise
agreabile,plăcute
REPAUS:
Alternanţa repaus,activitate -
programarea activităţilor funcţie
de necesitatea organismului şi
de efectul lor benefic
-insomnie
-iritabilitate
-durere
-anxietate
-respiraţie dificilă
-dezinteres faţă de sine
-teama de necunoscut
-agresivitate
comportamentală
-somn
intermitent,întrerupt de
crizele de sufocare
nocturne,nelin iştitor,
neodihnitor
-refuzul de a participa la
activităţi recreative
6. A se îmbrăca şi
dezbrăca
VESTIMENTAŢIA: -
lejeră,comodă,curată,conform
cu gusturile bolnavului -
sugerează apartenenţa la un
grup sau clasă socială
-desconsideraţie faţă de sine -
apatie
-se îmbracă greoi -îşi
încheie nasturii dezordonat
-nu încheie şireturile la
pantofi sau pantaloni de
pijama
7.A menţine
temperatura în
limite normale
TEMPERATURA: -36-37°C-
corpul -18/25°C-mediu ambiant
-încăpere rece -dezhidratare
-îmbrăcăminte neadecvată
-hopotermie -TA-100/70
mmHg -tegumente
reci,palide, extremităţi
cianotice
8. A fi
curat,îngrijit,a
proteja
tegumentele şi
mucoasele
-coloraţie normală a
tegumentelor,fanerele,părul bine
îngrijit
-periajul dinţilor 2-3 ori/zi -
mucoasă umedă, fose nazale
libere
-tegumente integre
-participă cu dificultate la
actul igienei personale -
delăsare
-deshidratare-tabagism
-păr netuns -bolnav neras -
unghii netăiate -baie
superficială -lenjerie
neschimbată -miros
dezagrabil -mucoase uscate
9.A evita
pericolele
PREVENIREA: -infecţiilor
pulmonare -altor boli -
agresiunilor şi autoagresiunilor
-deshidratare,
hipoproteinemie -lipsa
cunoaşterii -dezechilibru
psihic
-edeme,leziuni ale pielii -
protezarea celor din jur
împotriva contaminării
TBC,folosirea scuipătorilor
-surmenaj,fatigabilitate -
depresie -suferinţă renală
43
SECURITATE
PSIHOLOGICĂ:
-mediu salubru
-umidificarea aerului
-temperatura ambientă
18,3-25°C
-absenţa poluaării
fonice,chimice,microbiene
10.A comunica M. DE ORDIN BILOGIC:
-acuitate (vizuală,auditivă, -sentiment de neputinţă -frica de a comunica cu
sensibilitate tactilă) -subaprecierea capacităţii cei din jur şi de a-şi
-expresii nonverbale sale intelectuale şi de împărtăşi sentimentul de
(mişcări,gesturi,posturi,facies sociabilitate starea de boală sau discuţii
expresiv,privire semnificativă) -lipsa cunoaşterii pe alte teme cu semenii lui
-limbaj clar,precis -teama de necunoscut -comunicare redusă
predominant gestică
-izolare
M. DE ORDIN PSIHOLOGIC
-exprimare uşoară -manifestare impulsivă
-imagine pozitivă de sine -agresivitate -percepţia negativă pe care
-percepţia corectă a mesajelor -devalorizare individul o are faţă de
-atitudine receptivă şi de -apatie valoarea personală şi
încredere în sine competenţa sa
-capacitatea de a angaja şi -indiferenţă faţă de sine şi
menţine o relaţie stabilă cu cei din jur
semenii săi
M. DE ORDIN SOCIOLOGIC
-stabilirea de relaţii armonioase
în familie,locul de muncă,în
societate
11 .A acţiona -credinţe -depresie,disperare -manifestări de furie
Conform -convingeri -anxietate împotriva lui Dumnezeu
propriilor -religie -dezechilibru psihic
convingeri şi -ritual,rit
Valori -spiritualitate
-valori
-libertăţi
-spiritualitate
12A fi -integritate fizică şi psihică -descurajare -stare sufletească de
preocupat în -manifestări de bucurie şi -depresie tristeţe asociată cu
Vederea fericire -neîncredere în personalul nemulţumire
13.A se recreea -stare mulţumire sufletească
-plăcerea de a face lucruei
frumoase,satisfăcătoare -
înveseliri,stare de bine fizic şi
psihic
-anxietate -durere
-dezechilibru psihic
-obsesia de sfârşitul imediat
inevitabil -refuzul de a
participa la activităţi
recreative, sentimentul de
frustrare faţă de semenii săi
14.A învăţa -interesul de a învăţa -
acumulare de noi cunoştinţe
-neacceptarea bolii -durere -refuzul de a învăţa -
anxietate
44
PLAN DE ÎNGRIJIRE -BOLNAV C
45
Data Problema Obiectice Intervenţii Evaluare
2.V.304-0»
Ml
-oligurie
-tegumente
uscate
-glosită
-gingivită
-instabilitate
-rehidratare şi
echilibrarea din punct
de vedere nutriţional
-adimistrează soluţii de
tipul:Glucoza 6%, 10%,20%
Rienger 1000ml,aminoacizi
completate cu vitamina
C,A,complexul B
-stare de confort
uşor crescută -
diureza crescută
2oVl -expectoraţie
sangvinolentic,
mucoasă,fetidă -
respiraţie dificilă
-drenarea căilor
respiratorii -educaţia
asupra mijloacelor de
protejare a celor din
jur
-educă pacientul să tuşească cu
gura închisă şi să elimine în
scuipători
-să nu stropească înjur -curăţă
mucoasa bucală şi dinţii cu
tampoane -mânuieşte
scuipătorile cu prudenţă,le
dezinfectează cu fenol3%
-pacientul îşi
eliberează căile
respiratorii,respiră
mai bine
leii* -igienă precară -să prezinte
tegumente şi mucoase
curate -să-şi
redobândească stima
de sine
-ajută pacientul să-şi facă
toaleta
-pregăteşte materialele pentru
baie
-asigură temperatura apei şi a
camerei
-ajută pacientul să-şi facă baie,
să-şi taie unghiile,să-şi perie
părul
-ajută pacientul să-şi schimbe
atitudinea faţă de aspectul său
fizic
-starea de bine şi
confort fizic şi
psihic
5.V2-010
lo\l
-se îmbracă greoi -
îşi încheie nasturii
dezordonat -nu-şi
încheie şireturile la
pantofi
-să cunoască
importamţa nevoii de
a se îmbrăca şi
dezbrăca -să se
îmbrace şi dezbrace
singur
-educă pacientul în ce priveşte
importanţa acestui lucru -
supraveghează zilnic interesul
persoanei în a se îmbrăca şi
dezbrăca
-încurajează pacientul
-se observă
creşterea interesului
bolnavului pentru
ţinuta şi persoana sa
6.V.2WT
2(0(1
-comunicare re
dusă,stingheră -
izolare
-să-şi poată împărtăşi
sentimentele cu cei
din jur -să comunice
eficace
-antrenează bolnavul în diverse
activităţi care să-i dea sentime
ntul de utilitate -dă posibilitatea
pacientului să-şi exprime
nevoile, sentimentele,ideile şi
dorinţele
-schimbări zilnice
spre bine în
dispoziţia
bolnavului -
stabileşte legături cu
semenii
46
CAPITOLUL V EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
Educaţia pentru sănătate în ceea ce priveşte cancerului esofagian se referă la prevenirea
apariţiei cancerului esofagian prin evitarea factorilor de risc în principal şi instruirea pacienţilor
care au dobândit această afecţiune asupra conduitei ce urmează să o adopte în legătură cu boala
lor. Putem vorbi deci despre o profilaxie primară şi una secundară.
Profilaxia primară se poate face prin diferite broşuri sau reviste pe teme de sănătate,prin
mijloace audio-video (diverse emisiuni privind factorii de risc) sau abordarea în şcoli a unor
discuţii pe aceste teme de educaţie,de la vârste fragede. Cunoscându-se factorii de risc
(fumatul,alcoolul,iritaţiile chimice sau termice) se vor arăta efectele nocive ale fumatului asupra
sănătăţii în general,a consumului de alimente fierbinţi care irită mucoasa tubului digestiv,precum
şi riscul ingerării de substanţe chimice în mod accidental sau voit care poate finaliza după o lungă
evoluţie trecând prin mai multe faze cu cancer esofagian.
Cunoscându-se antecedentele familiale şi nu numai,în acest caz este bine să se procedeze
la efectuarea unor teste preventive pentru a se depista precoce un eventual debut al bolii
canceroase esofagiene.
Profilaxia secundară se referă la măsurile pe care trebuie să le ia bolnavii ce au dobândit
afecţiuni ce favorizează apariţia cancerului esofagian şi anume: esofagetile cronice,ulcerele
esofagiene,stenozele esofagiene,cicatricile esofagiene postcaustice,tumorile esofagiene
benigne,hernia
hiatală,faringoesofagita atrofică. în toate aceste situaţii se va trata fiecare afecţiune în parte în mod
corespunzător,tratament însoţit de un regim de viaţă şi igieno-dietetic corespunzător cu evitarea
tuturor factorilor de risc.
Profilaxia terţiară. După practicarea celei mai eficiente metode terapeutice,bolnavii vor fi
luaţi în evidenţa dispensarelor de oncologie teritoriale urmând a li se prescrie radioterapia şi
tratamentul cu citostatice în paralel cu controlul constantelor sangvine.
Bibliografie
2. Angelescu N.,.Propedeutica medico-chirurgicală. Editura medicală,Bucureşti,
1992
3. Baltă,Georgeta,Metaxatos Antoaneta,Kyovski Aglâia,Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor,Editura Didactică şi Pedagogică
47
4. Baltă,Georgeta,Stănescu I.,Titirică Lucreţia şi colab.,Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,1983
5. Bancu,V.E .patologie chirurgicală,EdituraDidactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1978
[ 5 ] B runn er- S uddarth, Textbook of Medical surgical Nursing, Ediţia a VI.
a. Burloi,D.,Constantinescu C.,Curs de semiologie şi terapeutică chirurgicală.Editura Medicală,Bucureşti, 1976
b. Cârmaciu,R.^4«atow/a şi fiziologia omului. Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1983
c. Gavrilescu,G.,Pafo/og/a esofagului.Editura Medicală,Bucureşti, 1974
d. Gavriliu, D.,Chirurgia esofagului.Editam Medicală,Bucureşti,1960
e. Gligor,G.,Semiologie medicală. Editura Dacia Cluj-Napoca,1978
f. Goia,I ^Propedeutică medicală. Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1964
g. Hortolomei N.Jurai I.,Chirurgie. Editura Medicală,Bucureşti,1960
h. Kufmann,A.,Propedeutică şi semiologie chirurgicală,Editura Dacia Cluj-
Napoca,1968
48