9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

2 364 8( ) / 201

Literaturaparenetică V(I )

de Eugen Simion

Les scienceshumaines dans

le mondecontemporain

de Dan Berindei

Campaniageneraţionistă

în „Anno Domini”1928 (VI)

de Bianca Burţa Cernat

T. Maiorescu(„Dimineaţa”, 1937)

de E. Lovinescu

Livia (Maiorescu)Dymsza în

corespondenţă cuMihail Antoniade (IX)

Nr. ( ) / 2012 364 8

Mihaela BURUGĂ

secretar de re acţieiat d

CUPRINS

1

2/2018

FRAGMENTE CRITICEEugen SIMION: Literatura parenetică (IV). „Ceasornicul domnilor”

din Ţările Româneşti. Modelul omului „desăvârşit şi deplin”The Parenetic Literature (IV), “The Clock of Princes” in the Romanian Pricipalities. The Model of the “Perfect and Accomplished” Man . . . . . . . . . . . . . . . . 3

A GÂNDI EUROPADan BERINDEI: Umanioarele în lumea contemporană

Les sciences humaines dans le monde contemporain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

DOCUMENTLivia (Maiorescu) DYMSZA în corespondenţă cu Mihail Antoniade (IX)

Livia (Maiorescu) Dymsza: Correspondence with Mihail Antoniade (IX). . . . . . . . . 18E. LOVINESCU: T. Maiorescu („Dimineaţa”, 1937)

T. Maiorescu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Tudor NEDELCEA: Un excepţional discurs de recepţie

An Exceptional Academy Acceptance Speech . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

EMINESCUValentin COȘEREANU: Cronologie Eminescu (III)

Chronology of Eminescu (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

COMENTARIIBianca BURŢA-CERNAT: De vorbă cu „generaţia” sau în marginea ei.

Campania generaţionistă în „Anno Domini” 1928 (VI)Chatting with the “Generation” or at the Edge of It. The Generationist Campaign in “Anno Domini” 1928 (VI) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

Graţiela POPESCU: Mitodrama, gen proxim. Teatrul contemporan: mit şi spectacol Mitodrama, Proximate Genre. Myth and Performance in Contemporary Theatre . . 64

2

ARTE, SOCIETATEAdriana VULPE: Re-crearea Edenului ca intertext biblic în film şi în serialele

de televiziune. Adaptări ale romanelor lui Charles Dickens (NicholasNickleby, Martin Chuzzlewit, David Copperfield, Marile speranţe şi Prietenul nostrum comun) The Recreation of Eden as Biblical Intertext in Film and Television Series.Adaptations of Charles Dickens’s Novels (Nicholas Nickleby, Martin Chuzzlewit,David Copperfield, Great Expectations and Our Mutual Friend) . . . . . . . . . . . . . . . 73

Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului plasticIon Theodorescu-Sion (1882-1939)

3

Fragmentecritice

Studiul de fa�ă este consacrat scrierilor medievale, în mod special literaturii parenetice, gen maidegrabă neliterar, în care se oferă într-o manieră senten�ioasă învă�ături morale, sfaturi cu privire lademnitatea umană și smerenia/austeritatea religioasă, în strânsă determina�ie cu epoca. Este revi-zuită accep�iunea termenului de Ev Mediu (id est epocă de întuneric, misticism, scolastică, ascezăspirituală) arâtându-se, după istoricul Le Goff, că epoca respectivă a fost una a catedralelor, deci unade crea�ie veritabilă în care, alături de tipurile reprezentative (sfânt şi cavaler) s-a afirmat un al trei-lea personaj emblematic: cugetătorul solitar, spiritul meditativ care readuce, în umbra catedralelor,ideile, virtuţile şi miturile Antichităţii şi, totodată, se gândeşte pe sine în relaţie cu divinitatea, cău-tând un model de existenţă. O altă chestiune pe care studiul o propune spre dezbatere este aceea aliterarită�ii scrierilor parenetice, sub întreit aspect: (a) valoarea lor estetică; (b) influen�a și/sauapartenen�a la structurile culturale înainte de formarea limbilor literare; (c) alte însuşiri, semne,teme ale spiritualităţii naţionale, cum se procedează de regulă cu operele de ficţiune.Aceste scrieri, formând în opinia lui Umberto Eco „o cultură de manuscrise”, sunt analizate înurmătoarele secven�e: modelul bizantin, modelul occidental și scrierile parenetice ale „Evului Mediuromânesc”.Cuvinte-cheie: Ev Mediu, literatura parenetică, religie, morală, Bizan�, Occident, autori autoh-

toni, literaturitate.

This study is dedicated to the mediaeval writings, especially to the parenetic literature, a rather non-literary genre offering, in close determination with the age and in a sententious manner, moral tea-chings, advice regarding human dignity and humility/religious austerity. The conceptual term ofMiddle Ages (id est an age of darkness, mysticism, scholastics, spiritual asceticism) is revised; it isshown, according to historian Le Goff, that the respective age was one of cathedrals, therefore of realcreation in which, besides the representative types (the saint and the knight), a third emblematic cha-racter came into being: the solitary thinker, the meditative spirit who, looking for a model of existence,brings back the ideas, virtues and myths of Antiquity and, at the same time, thinks of himself in rela-tion with the Divinity. Another question which the study proposes for debate is the one of the literarycharacter of the parenetic writings, thought under a threefold aspect: (a) their aesthetic value; (b)influence and/or belonging to cultural structures before the literary languages were formed; (c) otherqualities, signs, topics of the national spirituality, as it is regularly done in revealing the fiction works. These writings, making up, in Umberto Eco’s opinion, „a culture of manuscripts”, are analysed inthe following sequences: the Byzantime model, the Occidental model and the paranetic writings ofthe „Romanian Middle Ages”.Keywords: Middle Ages, Parenetic Literature, Religion, Morality, Byzantium, Occident, auto-

chthonous authors, literary character.

Abstract

Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Sec�iei de Filologie şi Literatură, directorul Institutuluide Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology andLiterature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail:eugensimion@fnsa.ro.

Eugen SIMIONLiteratura parenetică (IV)

„Ceasornicul domnilor” din Ţările Româneşti. Modelulomului „desăvârşit şi deplin”

1. Antim IvireanulÎn 1715, Preasfinţitul şi păzitul de

Dumnezeu Metropolit Antim din Ivir tipă-reşte Sfătuiri creştine-politice către IoanŞtefan Cantacuzin Voevod, scrise în greceş-te1, după ce tot el tradusese şi tipărise, în1713, împreună cu Ioan Avramios – predica-torul Curţii – în text bilingv (greco-român),Pildele filosoficeşti ale părintelui Galard.Scrierea, redactată – cum precizează autorul– în limba greacă vulgară – cuprinde sfaturi,maxime, sentinţe luate din scriitorii greci şilatini, acomodate împrejurărilor şi timpu-lui. Unele sunt puse în versuri (“în stihurisimple politiceşti ritmice”), pentru a fi maiuşor de ţinut minte, desigur, voind ca edu-caţia Princepelui să fie cât mai desăvârşită(un termen frecvent în literatura pareneticădin cele trei secole în care ea se dezvoltă:XVI-XVII-XVIII, sugerând modelul Princi -pelui răsăritean, dar şi un concept mai gene-ral privitor la modelul uman al timpului).Antim Ivireanul adaugă în Sfătuirile sale şirugăciunile zilelor de peste săptămână, pen-tru ca nu cumva ele să fie ignorate. VirtuţilePrincipelui încep, în această parte de lume,cu iubirea faţă de Dumnezeu (“iubirea ceafierbinte”). Pe ea se sprijină tot ceea ceurmează: dorinţa şi puterea, de pildă, de aguverna “nejigurat şi plăcut lui Dum ne -zeu”, “râvna [...] să-şi înfrumuseţeze mora-vurile cu înţelepciune şi cu o cultură demnăde o domnie” etc. Ca să se facă înţeles şiascultat şi ca să respecte, evident, regulileretoriceşti ale genului, Antim redactează,întâi, un encomion în stihuri, traducândsemnele strălucite ale pecetei domneşti(Corbul, Crucea şi Vulturul) în stilul panegiri-cului dedicat de Erasmus lui Filip celFrumos: nobleţea neamului, glorioasa împărăţiea Romanilor pe care ar moşteni-o ŞtefanCantacuzino, destoinicia, apoi, de a guverna(reprezentată de Corb), în fine, fidelitatea faţăde religie şi reputaţia lui de a fi un “respectatapărător al Bisericii lui Cristos”...

Ca să fie înţelept, bine văzut, lăudat şiadmirat (“în veacuri nenumărate”) şi ca să

ştie să guverneze pe alţii şi pe sine însuşi,Principele ar trebui – după credinţa luiAntim Ivireanul – să trăiască cu vrednicie, săfie prudent şi blând, să se îngrijească de toţi, săfie liniştit, modest, să se lepede de la clevetire şiosândă, să se ferească de fapte necugetate şi să-iîndemne pe boierii săi să se lase de viclenie şinedreptăţi etc. Pentru ca toate acestea şi încăaltele notate în această proză sfătoasă şicolorată, nu lipsită de o anumită autoritatepe care i-o dă autorului rangul lui duhovni-cesc, Antim recomandă Principelui şi, prinel supuşilor săi, să trăiască “înţelepceşte” şisă alunge “nereligiozitatea şi răutateadegradatoare”. Să fie, cu alte vorbe, bunicreştini. Să se ferească de ispitele diavolului(“să ştii că demonul rânjeşte cu dulceaţă,dar bate cu ruşinare şi cu multă viclenie”) şisă fugă de îngâmfare şi de deşertăciunileîngâmfării. Cugetările, sfaturile, aforismelesunt luate de peste tot (de la Sfinţii Părinţi şi

4

Eugen Simion

1 Traduse în româneşte de Constantin Erbiceanu şi imprimate în 1890, la Bucureşti, de Tipografia“Cărţilor Bisericeşti”.

de la filosofi), iar unele pornesc, desigur, dela sine. Antim Ivireanul ştie să le formulezeadecvat în frazele sale bine chibzuite, cu unputernic subtext moralistic. Şi cu tonalitatealui părintească în care blândeţea se uneştecu o înţelepciune bine cumpănită:

“Virtutea, o fiule! este liniştea sufletului,cuviinţa Domnitorului şi a tuturor celor cese mântuiesc.”

......................................“O fiule! caută să învingi mai întâi pasiu-

nile tale, să fii blând şi îndurător cătră supu-şii tăi.”

.......................................“Căci începutul iubirei este lauda.

Defăimarea însă devine cauza inimiciţiei.”.......................................“Egalitatea adevărată să o găsească cu

toţii şi să ai prieteni ai tăi pe cei ce spun ade-vărul.”

........................................“Dacă, iubitul meu fiu, te vei păzi de trei

fiare, să ştii că vei afla medicamentul sufle-tesc: fugi de iubirea de argint ca de o fiară,de mânie ca de ceva foarte sălbatic şi depatimă.”

.......................................“Linguşitorul este ca o ciocănitoare, iar

mincinosul ca un tâlhar, nedreptul ca unmojic, ca o oglindă naturală.”

........................................“Rădăcină şi temelie este adunarea plă-

cută, iar convorbirea cuviincioasă este sarealucrurilor bune” etc.

Aceste propoziţii, cu valoare aforistică,recomandă valorile vieţii individuale şi,împreună, alcătuiesc un cod creştin de exis-tenţă. El se adresează cu precădere Princi -pelui (sau, în cazul de faţă, Domnitorului),dar este valabil pentru toţi. MitropolitulAntim, cu talent scriitoricesc, ştie să folo-sească stilul figurat, ştie să-şi noteze gându-rile fără multe podoabe. Traducătorul lui înromâneşte (Erbiceanu) îi pune, la rândul lui,bine în frază cugetările. “Fă-te roza virtuţii,floarea bine-facerii, pentru ca să te faci fiu alÎmpărăţiei de Sus”, îndeamnă el pe cel careare deja puterea în Domnie. Cugetăriledepăşesc de multe ori sfera puterii voievo-dale şi încearcă să definească, în genere,condiţia şi şansele omului care caută perfec-

ţiunea. Cel ce are puterea poate ajunge ladesăvârşire (perfecţiune) în trei chipuri:dacă păzeşte credinţa, dacă ştie să suportesoarta şi,al treilea, dacă guvernează cu judeca-tă şi înţelepciune. Şi ca să se înţeleagă cumtrebuie sensul acestor exerciţii spirituale,păstorul dă fiului său spiritual o pildă:

“Lumea aceasta socoteşte-o călătorie şicale, prin urmare să călătorim cu bine, pen-tru ca să fim lăudaţi de acei ce vin după noiîn lume. Un Domnitor mare fără dreptateeste ca un râu fără apă, după cum se expri-mă mulţimea dascălilor învăţaţi. Păzeşte-tede inamicul tău ce se arată în calea ta gra-ţios, blând, amic, ca înşelăciunea vulpei,pentru că falşul caută ocaziune ca să te înşa-le. Dacă voeşti să fii lăudat în veci şi să aiînaintea ochilor tăi lauda şi renumele, fălucruri demne de laudă şi renume. Să aimilă fiule de toţi supuşii, ocupă-te cu bună-voinţă ca să fie toţi în linişte, pentru că îngri-jirea păstorului este odihna turmei. O fiulmeu! gândeşte-te la acestea şi nu vei greşi,adu-ţi aminte din ce eşti creat, unde veimerge şi unde vei rămânea în eternitate.”sau:

“[...] nu-ţi bate joc, o fiule, de nenorociri-le altuia, căci soarta este comună şi viitorulneprevăzut; păcatul viclean urmează peomul ca umbra corpul nostru, când nepreumblăm” etc.

Ca să varieze discursul său moral şi pen-tru ca acela ce-l ascultă să-l ţină mai bineminte, Antim îşi pune uneori sfaturile în“stihuri politice rimate din opt silabe”. Aşaprocedează, de exemplu, atunci când vor-beşte despre virtuţile rugăciunii. Alcătu -ieşte o Antologie de sentinţă, adunând cuge-tări din scrierile teologilor şi înţelepţilor(printre ei se află şi Vasile cel Mare – “falaCezariei” – şi Ioan Hrisostomul), cu ideea căacestea “curăţă sufletul şi ornează pe om”.Rugăciunea, mai zice el, înfrumuseţeazăcorpul şi sufletul omului, uneşte pe om cuDumnezeu şi-l înalţă (“este sigiliul înţelep-ciunei, siguranţa păcii, paza curăţeniei, pri-varea de răutate, pedagogia mâniei şi cauzamodestiei, suspendarea urei şi uşurareaostenelei”).

După toate aceste cugetări sănătoase şisfaturi înţelepte, Mitropolitul adaugă în dis-

5

Literatura parenetică (IV)

6

Eugen Simion

cursul său moral şi spiritual 14 “rugăciunide ajutorinţă”, câte două pentru fiecare zi(de duminică până sâmbătă), prin carerobul lui Dumnezeu cere miluire şi iertareapăcatelor. Printre păcate se află şi “răzbelulnecuratelor [sale] cugetări”. Dar cine sesmereşte, aici, şi solicită iertare: cel care acompus aceste rugăciuni (autorul) sau celcare le repetă? Pentru a lămuri lucrurile,autorul (Antim din Ivir) adaugă câteva sti-huri ce explică subiectul cărţii şi, în acrostih,proprietatea intelectuală a textului (“lucra-rea lui Antim”). Semn de orgoliu scriitori-cesc sau sentimentul că autorul român care,obişnuit până acum să culeagă reflecţii depeste tot, ca albina mierea pentru stup, înce-pe să aibă sentimentul creaţiei intelectuale?Prevăzător, înţeleptul moralist religiosAntim se fereşte să taie firul în patru şi, adu-când încă o laudă Creatorului, îşi comparăsfaturile [sale] creştine politice cu Nilul care,curgând prin spaţii aride, le udă şi le rodeş-te. Comparaţie îndrăzneaţă:

“Lucrarea aceasta mică s-a dispus preabine, despărţindu-se toată în patru părţi.

Două părţi sunt de sentinţe, care înfrumuse-ţează foarte potrivit viaţa Domnitorilor. Lasfârşit s-au pus celelalte părţi, care mântu-iesc şi folosesc mult sufletul. Udând ca Nilulcu curgeri aurite sufletele, ce îmblânzesc peDumnezeu cel Atotputernic. În special apatra parte ne face fii curaţi, însă partea atreia ne conduce către dorinţa celei a patra.Deci cât poţi înfrumuseţează viaţa ta, ca săte faci fiu al lui Dumnezeu şi să-ţi mântuisufletul tău. Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă.”

Sfătuirile lui Antim Ivireanul sunt scriseîn stilul Învăţăturilor... lui Neagoe Basarab şi,coborând mai adânc în literatura religioasă,modelul lor se inspiră din scrierile pareneti-ce bizantine. Acestea combină teologia cureflecţia morală şi filosofică, voind a oferiatât viitorului domn (sau celui care a urcatdeja pe tronul domnesc), cât şi omului obiş-nuit, un manual de morală creştină. Antim,la curent cu această literatură, ocoleşte tre-burile politiceşti, deşi chiar titlul lucrăriianunţă că Sfătuirile sale sunt “creştine-poli-ticeşti”, şi se concentrează asupra proble-melor de morală creştină. Puţine se referă,propriu-zis, la arta sau ştiinţa puterii, cumface Machiavelli în Principele şi Erasmus înEducarea princepelui creştin. Antim recoman-dă, în genere, virtuţile creştine (mila, cum-pătarea, bunăvoinţa, înţelepciunea, mode-stia, prudenţa) şi, în primul rând, buna rân-duială duhovnicească. Modelul lui de exis-tenţă, luat din scrierile religioase şi din“parimii” este, cum s-a putut vedea, omulînţelept şi vrednic, bine văzut şi lăudat de toţi,om al păcii şi duşman al “scandalurilor”. Ellucrează ca să fie fericit şi ştie să facă şi pealţii să fie fericiţi. Pentru aceasta, trebuie săpăstreze, prin rugăciune şi fapte de miloste-nie, legătura cu Dumnezeu. Antim nu amin-teşte de virtuţile militare ale Principeluirăsăritean, deşi, în această parte, războaieles-au ţinut lanţ şi domniile n-au fost nicioda-tă liniştite şi nici lungi. Vorbeşte, în schimb,la tot pasul de virtutea morală a conducăto-rului bazată pe educaţia lui religioasă conti-nuă. “Desăvârşirea” (sau “perfecţiunea”) lacare aspiră omul răsăritean depinde deaceastă practică ortodoxă supravegheatăîndeaproape de biserică.

2. Nicolae MavrocordatNicolae Mavrocordat (1860 Constanti -

nopol – 1730 București) fiul marelui drago -man al Înaltei Por�i, Alexandru Mavro -cordat – Exaporitul, a urcat pe tronulMoldovei în două rândrui (1709, 1711-1716și, tot astfel, pe tronul ării Românești (ian.1716 – nov. 1716 și martie 1719 – septembrie1730). Cu el începe șirul domniilor fanarioteîn �ările române. Era un tânăr învă�at, poli-glot, vorbea – se spune – latina, turca, araba,greaca veche și neogreaca, ebraica, persanași, dintre limbile romanice, în afară deromână, franceza și italiana. Cercetătoriimai noi, îl prezintă ca pe un erudit repre-zentant, în păr�ile noastre, al iluminismuluitimpuriu. Avusese, ca preceptor, pe Manosdin Argos, pe Jacques Piperi din Chios (pen-tru latină) și pe Aubry de la Montraye2.Citise pe Bacon (Of Studies) și după uneleinforma�ii, Discursurile lui Machiavelli. Ascris el însuși un tratat Despre îndatoriri și olucrare despre învă�ământul moldovenesc(Despre studiul literelor și lectura căr�ilor. Aridicat Mânăstirea Văcărești în 1716 și astrâns, aici, o bibliotecă (“cea mai mare [...]din Europa de “sud-est” – zice JacquesBouchard), cu opere juridice, știin�ifice,medicale și a chemat la curtea lui oameni decultură din timpul său. Anton Maria delChiaro îl prezintă ca un despot plin de cru-zime, și, dacă ne luăm după ce s-a întâmplatcu Antim Ivireanul, acuza�ia pare întemeia-tă. Pentru că Mitropolitul manifestă simpa-tie fa�ă de boierii pământeni și ia parte la oconspira�ie pusă la cale de Cantacuzini,menită să-l îndepărteze pe Mavrocordat,acestea din urmă îl destituie și, avândconsim�ământul Patriarhului Ieremia de laConstantinopol, îl trimite pe “urgisitul deDumnezeu” Antim în surghiun, la o mânăs-tire aflată pe muntele Sinai. Nu ajunge acolopentru că, pe drum, paznicii lui, instrui�i șiplăti�i de iluministul răsăritean timpuriu, îl

ucid și-i aruncă trupul în râul Tungia, unafluent al Mari�ei. Destinul lumesc al auto-rului Didahiilor repetă, astfel, destinul tragical cronicarului moldovean Miron Costin,victima lui Constantin Cantemir, care nu seputeau lăuda deloc cu știin�a lui de carte.Mavrocordat, moralist erudit – cum vomvedea deîndată arată aceeași cruzime fa�ăde adversarii săi politici. Știin�a de carte nu-i îmblânzise prea mult firea (hirea). Nu-ischimbase, se vede, nici modul de a exercitaputerea. Semn că ra�iunile puterii nu �inseama, în mentalită�ile medievale răsări -tene, de școală, de filosofie, de erudi�ie, deprincipiile morale și nici de cultura celuicare exercită puterea. Cu atât mai pu�in decultura, erudi�ia, filosofia creștină șivirtu�ile spirituale ale celui care se opune,într-un chip sau altul, puterii. Are dreptate,se pare, Machiavelli: puterea este totdeaunacinică, oarbă și violentă. Tot el spune cămetoda eficace a unui Principe – pentru acuceri puterea și a o păstra este să-și lichide-ze, înainte de orice, adversarul (prece dentulprincipe), rudele și partizanii pe care nouaputere nu-i poate corupe. Medieva litatearăsăriteană cunoaște cam aceleași mentali -tă�i reguli. Deosebirea este doar că, aici,lucrurile merg mai repede, fără multe dile-me. Nu func�ionează, în mod cert prezum -�ia de nevinovă�ie. Suspiciunea se încheiede regulă, cu sugrumarea sau cu scurtareade cap.

Ca om de carte, Nicolae Mavrocordat alăsat altfel de urme în istoria românească. Înafară de tratatul citat mai înainte (Despreîndatoriri), și un Discurs împotriva tutunului(fără valoare literară, evident), el a lăsat unroman de medita�ie care a circulat (“cam oduzină de manuscrise” – spun cei care austudiat cazul) în cercurile aristocratice dinBucurești, la Constantinopol la MunteleAthos. Scris în greaca antică romanul (înmanuscris) este trimis, dovedește Jacques

7

Literatura parenetică (IV)

2 Vezi Jacques Bouchard, Nicolae Mavrocordat. Domn și cărturar al iluminismului timpuriu (1680-1730),București, 2006. Contribu�ii în legătură cu acest subiect aduce și T. Dinu, Dimitrie Cantemir și NicolaeMavrocordat – rivalită�i politice și literare la începutul secolului XVIII, București, 2011, și, mai înainte, Al.Du�u, Gabriel Strempel, Corneliu Dima-Drăgan, Cornelia Papacostea-Danielopol etc.

Bouchard, la biblioteca regelui Fran�ei, în1719, iar o copie, ajunge la Jean Le Clerc, laAmsterdam, cu scopul de a fi tradus înfran�uzește. Scopul nu este atins, așa căromanul Filoteu parerga (titlul grecesc) rămâ-ne în manuscris până în 1820, când este tipă-rit, la Viena, în limba în care a fost scris.Jaques Bouchard îl traduce în fran�uzește și-ltipărește Athènes Montréal, în 1989 (cu unavant-propos de C. Th. Dimars), sub titlul Lefoisirs de Philotée. În românește, apare înedi�ie bilingvă, în traducerea, din greacă șifranceză, de Claudiu Sfirchi-Laudat, cu titlulRăgazurile lui Filotheos. Sub formă de dialo-guri platoniene sau, mai degrabă, de discur-suri succesive, romanul discută despre mora-vuri, pasiuni, caractere, combate pe atei și pecei care cred în supersti�ii, face spe cula�ii des-pre nebunie, blânde�e și severitate. Un romaneseistic, așadar, de moravuri și despre mora-vuri, în spiritul scrierilor erudite europenedin secolele XVI-XVII. Nu știm dacă fiul

Exaporitului Alexandru Mavro cordat citisepe Erasmus sau pe Baldesar Castiglione, darmedita�iile eroului și naratorului său,Filotheos, amintesc într-o oarecare măsurăde convorbirile de la Curtea ducelui deUrbino, acolo unde se discută desprevirtu�ile curteanului perfect și în genere, aleomului desăvârșit, modelul Renașterii.Nicolae Mavrocordat, despot luminat maimult, în reflec�iile lui morale, în acest banchetromanesc, pe filosofii greci și, în genere, pescriitorii antichită�ii. Filotheos este un grec șicomentariile vizează nu numai pasiunile șiac�iunile omului; dar și realită�ile otomane,cu ambiguită�ile frapante.

Mai importantă, literar vorbind, estepentru noi opera direct moralistică a “Preacucernicului, prea înăl�atului domn și stă-pânitor al Moldovei și al Ungro-Valahiei,Kir Ioan Nicolae Alexandru Mavrocordat.El a scris, prin 1726, în grecește, desigur,niște Sfaturi și cugetări cu privire la moravuriși puteri traduse și publicate în 1914 de G.Murnu3. Sunt peste 800 de aforisme(senten�ii) scoase din căr�ile vechi de morală,din scrierile religioase și filosofice și, proba-bil, din seria parimiilor. Unele sunt laconiceși traduc în�elepciunea comună, acceptată,altele meditează, pe un spa�iu mai amplu, înjurul unor subiecte ce variază de la legăturaomului cu divinitatea la comportamentullui în via�a de toate zilele. Părerile și cugetă-rile nu se adresează decât indirect Princi -pelui virtual, oricum nu pregătirii, educa�ieilui, ci, repet, omului creștin în genere.Sfaturile se constituie, astfel, într-un manual(ghid) de bună purtare. Chiar de la început,Prea cucernicul Nicolae Alexandru Mavro -cordat își relativizează știin�a lui de a citisufletul omului, zicând că “omul e o fiin�ăschimbătoare, deșartă, felurită, așa încât efoarte cu anevoie să te pronun�i în chipsigur asupra firii lui, să-�i faci o idee cu totuldreaptă asupra lui”. Nu-i primul care ospune, dar este bine că, la 1726, el găseștecuvintele necesare pentru a nuan�a aceastăpărere despre firea schimbătoare a omului,de care vorbesc nu numai filosofii vechi, dar

8

Eugen Simion

3 Institutul de arte grafice Carol Göbl, București.

și căr�ile sfinte. Nicolae Mavrocordat este,din preocupările și reflec�iile lui un spiritsub�ire, înzestrat cu dar moralistic. Autorull-a citit, este limpede, pe Platon din momentce vorbește despre cunoașterea de sine ca vir-tute întemeietoare a spiritului și de concen-trarea, programatică, asupra posibilită�ilorlui de cunoaștere: “Îndeplinește-�i lucrul tăuși cunoaște-te pe tine însu�i; cunoaște cele cesunt ale tale, ce �i se cuvine și se impune șinu lua nicidecum cele străine drept ale tale;iubește și slujește-te pe tine însu�i mai multdecât toate celelalte. Lasă-te de îndeletnici-rile fără rost, mărginindu-te cu putere întine însu�i și �ine-te de cele ce �i se cad”.

Aceste reflec�ii nu lipsite, repet, de fine�e,ajung la noi prin frazele tălmăcitorului (G.Murnu), el însuși scriitor, bun cunoscător șiinspirat traducător în limba română al tex-telor vechi elene. Comentariile noastre înmarginea aforismelor lui Nicolae Mavro -cordat depind, așadar, într-o mare măsurăde capacitatea de expresie a intermediaru-lui. Cum originalitatea unei reflec�ii moraledepinde enorm de fine�ea limbajului în careeste formulată, nu ne rămâne, în acest caz(cazul tuturor scrierilor parenetice din lite-ratura noastră scrise în limba slavonă sau îngreacă), decât să intuim profunzimeamedita�iei și fine�ea gândirii autorului prinși dincolo de fine�ea limbajului norocos altălmăcitorului modern.

Revenind la medita�iile lui NicolaeMavrocordat: observăm că el insistă asupra– am putea spune – tehnicii de a medita, înce-pând cu știin�a de a nu te rătăci îmbră�ișândprea multe subiecte. Căci, zice el, “cel ce nuși-a pus în sine o �intă statornică și sigură,rătăcind se împrăștie și se răsfiră, crezândcă e pretutindeni, pe când el nu e nicăieri”.Laudă, apoi, modestia – ca to�i moraliștiidinaintea lui, spirite religioase. Modestia –“înflorind în suflet ca un frâu” – �ine pe locseme�ia, ascute puterea min�ii, potolește pizmași înmoaie dușmăniile. Dar, adaugă acest bunobservator al mora vurilor lumești, modestiatrebuie să aibă o limită pentru cei care mergpe calea virtu�ii: să nu-și depășească margi-nile. În genere, avertizează Nicolae Mavro -cor dat, omul virtuos trebuie să-și �ină cum-pătul în toate. Chiar și “în ascu�imea și

pătrunderea min�ii”. Să nu abuzeze desubtilită�ile analizei, căci, iarăși, nu-i bine.Moralistul grec pare a intui primejdiilesofisticii. Abu zul de fine�e în analiză duce laobnubilarea cunoașterii. Mintea nu trebuiesă fie îngâmfată. “Unii – scrie el – au obice-iul de a analiza și subtiliza într-atâta obiec-tul cugetării lor, încât mintea, chiar cândajunge la �inta dorită, nu se mul�umește înac�iunea ei, călăuzită de mândrie și îngâm-fare trece pe de lături sau zboară pe deasu-pra și ajunge la idei ciudate; căci cugetărileca și coardele; dacă le prea sub�iezi și leîntinzi crapă, pe când cele bine cugetate,întocmai ca și corpurile păstrate și solide, închip ușor întărite, dăinuiesc foarte mult”.Observa�ie fină. Se vede limpede că autoruli-a citit pe filosofii vechi și este la curent șicu antologia de Pilde filosofești ale părinteluiGalland pe care o tipărise, în 1713, AntimIvireanul. Multe dintre aceste învă�ăturisunt preluate de acolo, ne spun cei care austudiat circula�ia textelor în această epocă încare clauza drepturilor de autor nu existăîncă. Așa că sfaturile domnitorului sau ace-

9

Literatura parenetică (IV)

lea compuse de prela�ii care se adreseazăviitorului domnitor circulă slobod de la untext la altul, împreună cu altele – putembănui – create de noul autor.

Pildele lui Nicolae Mavrocordat sunt, demulte ori, zicători, proverbe, aforisme scoa-se din căr�ile religioase sau din Platon și dinal�i filosofi, vorbe de bun sim� și îndemnuride bună cuviin�ă și cumpătare. Termenul cese repetă în ele (și în altele, mai bine și maiîndelung dovedite) este în�elepciune. Perfec -�i unea omului se încheie, așadar, cuîn�elepciunea sau în�elepciunea (no�iune cumulte și adânci în�elesuri) este începutulperfec�iunii morale. Prima ei însușire esteștiin�a de a se acomoda cu împrejurările“fără răutate, a-�i înfrâna limba, a ierta pecei greși�i” dar și “a te supune celor maimari, a apuca pe dinainte prin binefaceri perivali [...], a rumega bine vorbele”. Sunt șirecomandări mai subtile, cum ar fi aceea caomul în�elept “să se mântuie prin tăcere”sau să aibă rușine de el însuși ori să aibă gustfraged și să se cerceteze pe sine cu cruzime. Suntși altele, nuan�e ce vin de departe, din tim-purile vechi, și privesc firea pe care ar trebuis-o aibă omul chibzuit și în toate potrivit, depildă, îndemnul ca el să nu ducă o via�ă pripi-tă, să-și cinstească tăcerea, căci ea este peceteaîn�elepciunii, să creadă inimei și să unească sin-ceritatea cu rușinea. Sunt însă și îndemnuri laobedien�ă, cum ar fi acela de a săruta mânape care n-o po�i tăia sau, cu privire la politică,ideea că necredin�a este mama siguran�ei.

Ca bun creștin Nicolae Mavrocordat nupoate ignora în manualul său de morală peDumnezeu. Îl invocă de multe ori, dar, tre-buie să recunoaștem, nu la tot pasul, cumfac înaintașii săi, prela�ii care povă�uiesc pePrincipe sau chiar pe Domnitor. NicolaeMavrocordat este, înainte de toate, un omde carte și înţelege că omul are nevoie pen-tru a fi un om desăvârșit, nu numai de evla-vie. De aceea lărgește considerabil aria decuprindere a învă�ăturilor sale. Admite că“religiozitatea este temelia în�elepciunii” șică “în�elepciunea lipsită de cucernicie eumbra neputincioasă a în�elepciunii, dar, pelângă în�elepciune, este nevoie și de altevirtu�i, mai modeste. Virtutea, de pildă, de anu abuza de putere. Domnitorul, scrie el

într-un rând, să nu abuzeze de duhul săuprofetic și de mândria lui de stăpânitor, căcimândria fără frâu este o mare nesocotin�ă.La orice lucru, trebuie “să ai înaintea ochilorpe Dumnezeu”, adaugă el. Și, în alt punct alprogramului său pedagogic avertizează:“în�eleptul chiar prin tăcere slăvește peDumnezeu”.

Mai numeroase și, uneori, mai originalesunt lec�iile de morală practică, așa cum amprecizat deja. Nicolae Mavrocordat a culesde pe unde a găsit (adică din scrieri pare -netice de peste tot și din toate domeniile)sfaturi și reguli de bună rânduială și debună purtare a omului, indiferent decondi�ia lui. Ele privesc nu numai morala,filosofia de via�ă, dar și închipuirile omuluiși modul de a privi unele fenomene. Omulsă nu-și împrăștie, de exemplu, minteapeste tot, ci numai unde și când trebuie. Săpună, altfel zis, frâu închipuirilor sale. Săînve�e “a simula neștiin�a”, când este ne -voie, și de a trăi după cum sunt împrejurările.Apoi, să știe că:

“Egoismul e mare ingușitor” / “Putereamin�ii ascultă adeseori de îndemnurile ini-mii”/ “Podoaba evlaviei e blânde�ea” / “Înfiecare om e o scânteie de virtute” / “Cel cecu încetineală umblă după un lucru, abiaapucă umbrele acestuia” / “Oricare om preainteligent e lingușitorul său propriu” /“Sănătatea limbii e mântuirea capului” /“Teme-te de mânia celui blând” / “Limbapoporului este condeiul mâniei divine” /“Mântuirea stă în dreptate” [...] Mântuirease naște uneori din frică” / “Stăruin�a firii emai tare decât pova�a în�elepciunii” /“Dragostea de sine e poate luminosul vehi-col al sufletului” / “Cei ce nesocotesc moar-tea nesocotesc totul” / “Virtutea tânără șineînfrântă e lipsită de prefacere” / “Să nu aiîncredere nici în fiarele, nici în relele domo-lite” / “Când păr�ile dau zor, mișcarea între-gului e mai înceată” / “Smulgându-te dinlumea de afară, strânge-te, pe cât e cuputin�ă, în tine”.

“Sfârșitul răbdării e începutul fericirii” șiîncă multe alte propozi�ii concentrate saumai dezvoltate (explica�ii), înso�ite de pildecare, fapt curios, nu vorbesc aproape delocde via�a de dincolo (acolo unde stăpânește

10

Eugen Simion

ordinea divină), ci de înţelepciunile șinesocotin�ele lumii de pe pământ. Sau, maiexact, de virtu�ile, patimile, viciile, nestator-niciile omului. În afară de în�elepciune, văzu-tă ca o fiică a adevărului, de chibzuin�ă,modestie, cumpătare, Nicolae Mavrocordatmeditează direct sau prin pove�ele filosoficepe care le culege din scrierile altora,însușirile firii omenești și la anxietă�ile ei.Fapt nou este că el pune accent, cum amvăzut, nu numai pe virtu�ile generale (cin-stea, credin�a, în�elepciunea, modestia), darși pe ascu�imea și pătrunderea min�ii și chiar,am putea spune, pe modestia modestiei, res-pingând abuzurile, exagerările, mân driilenesocotite. În�elept este ca toate să aibă mar-gini, spiritul să aibă rușine, zice el, adică săaibă măsura și marginile lui de cutezan�ă.Virtutea, în genere, “să stea pe calea mijlo-cie”, în�elepciunea poate învă�a “a se foloside la dușmani” și tot ea trebuie să creadă ini-mii, să fie, totuși, prudentă, pentru că “dupăsuiș [urmează] coborâș” și că “gura poporu-lui e un oracol”...

Se observă că un termen ce revine în pil-dele lui Nicolae Mavrocordat este frica. Îlregăsim în foarte multe aforisme, legat dealte no�iuni cum ar fi aceea de lege, ură, stă-pânire, mântuire. “Frica e mama urii” – scrieîntr-o propozi�ie, fără altă explica�ie. Sau, înaltă parte: “mântuirea se naște din frică”.Maxima din urmă ar necesita o justificare.Frica de D-zeu? Frica de moarte? Trecem.Nu toate aforismele pot fi explicate. În�elep -ciunea lor stă, uneori, în aproxima�ie, nelă-murire, în tainele ei. Nu scrie, în altă parte,autorul că “păzirea tainei e ajungerea sco-pului”? Scrie! Revenind la frică și laneînfricoșare, aflăm din altă pova�ă cuprinsăîn această antologie că “frica e grozav făcă-tor de minuni” și că neînfricarea naște uneori“succesiunea pericolelor”. Cu alte cuvinte,lipsa de frică (neînfricarea) poate provoca,într-un chip sau altul, desfășurarea eveni-mentelor. Este ceea ce sugerează, în altăpropozi�ie, memorialistul acesta iscusit: “celfricos e îndrăzne�, când nu are încotro” și, încontinuare: “frica cea prea mare este soraîndrăznelii”. Nebunia din frică, adică parteaei de întuneric, smintește însă mintea – “subpretext de siguran�ă și o abate de la drumul

mare” – avertizează moralistul, voind săechilibreze lucrurile. Chibzuin�a este și,pentru el, un mod de a gândi și de a reco-manda comportamentul omului ce tindespre adevăr și perfec�iune.

Lângă chibzuin�ă, în�elepciune, mântuire seaflă și alte no�iuni în acest excep�ional, înfelul lui, ghid de purtare a omului drept șicuminte, cum ar fi legea. Legea este peste totși trebuie să fie în toate cele făcute de omsau de stăpânitor (domn). Ea vegheazăchiar și iubirea, căci, zice Nicolae Mavro -cordat, “legile iubirii sunt mai largi decâtprescrip�iile legii”. Legile sunt divine șiomenești și, împreună, sunt ca “niște înfri -coșa�i [înfricoșători] supraveghetori șipedagogi [ce] păzesc și conduc mintea noas-tră, care-i în stare de pruncie și aproape denebunie”. Dar, aten�ie!, “legile omenești nucercetează visteriile sufletului”. Să nu con-fundăm, așadar, lucrurile, să nu amestecămlegile divine cu legile omenești ce cad înseama stăpânitorului (termen pe careNicolae Mavrocordat îl folosește în chipcurent pentru a numi cârmuitorul, domni-torul unui popor). O frază ne pune pe gân-duri în determinarea acestor competen�e:“Ra�iunea mântuirii comune e mama legi-lor, deci, ori de câte ori, în decursul vremii,unele legi păcătuiesc în paguba statului,interesul comun impun înlăturarea lor”. Ceputem în�elege de aici? Despre ce fel demântuire este vorba? Oricum, nu de mântui-rea ce vine de la legile divine! Mântuirea prinlegi nu poate fi decât prin legile omenești.Acestea pot fi, într-adevăr, schimbate atuncicând păcătuiesc și, dacă sunt schimbate, potaduce o mântuire (o binefacere) pentru ceiîn cauză (cauză comună). Această în�elegerea ra�iunii mântuirii comune (splendidă for -mulă, ea apar�ine, desigur, traducăto rului!)este întărită de reflec�ia ce-i urmează (a836ea) în calendarul moral parenetic întoc-mit de Nicolae Mavrocordat: “Sub umbralegilor fiecare doarme fără frică, căci –chezășuind siguran�a – to�i trăiesc și seveselesc, dar păzitorii sunt căpeteniile, șidacă acestea au mintea sănătoasă, legileînfloresc și dau roade foarte gustoase, iardacă sunt pornite spre tiranie, cu totul slabeși zadarnice sunt armele procurate de legi”.

11

Literatura parenetică (IV)

Este limpede, acum, legile care provoacământuirea socială sunt în mâinile omului,cealaltă mântuire supremă (de ordin reli-gios) rămâne, cum știm, un atribut al legilordivine. Trăiesc și se veselesc to�i sub umbralegilor, dorm ei fără frică? Așa zice, am re�inut,Nicolae Mavro cordat sau așa a găsit el într-o scriere parenetică anterioară. Nu-i nimicde răspuns. O utopie ce se repetă.

Să trecem mai bine de la legi la cei ce lepăzesc, căpeteniile, în frunte cu stăpânitorul.Cât de desăvârșit și deplin poate fi el, și,dacă este, cum ajunge să fie? Am notat dejacă Nicolae Mavrocordat vorbește relativpu�in de Principe și aproape deloc de for-marea lui morală, politică și intelectuală.Nu amintește nici de obârșia și mentalită�ilelui răsăritene (ortodoxe). Preferă să se adre-seze, mai spun o dată, omului, în genere,considerând, în mod cert, că cel ce vegheazălegile și stăpânește pe supușii săi, este și elun om ca to�i ceilal�i și că virtu�ile pe caretrebuie să le aibă sunt virtu�ile generale aleindividului comun. Ca și păcatele. O menta-litate mai de grabă democratică. Stăpânitorultrebuie să fie drept și să judece fără părtini-re, să fie în�elept, chibzuit, milos (Domnito -rul ortodox nu face însă mult caz de miloste-nie!), să nu fie lacom, să aibă ascu�ime deminte, să fie prietenos cu cei care merită, săștie să se adapteze împrejurărilor fără răutate,să se cerceteze cu cruzime pe sine însuși, înaintede a cerceta și judeca pe al�ii, să iubească adevă-rul, să folosească totdeauna cuvinte cu în�elesuriprecise, căci “cuvinte fără în�elesuri e o mareocară, să aibă răbdare, căci “nefericitul fărărăbdare e lampă fără undelemn” etc.

Ce Principe și, în general, ce om obișnuitn-ar dori să aibă aceste virtu�i? Ce-ar puteaavea un Stăpânitor în plus pentru a fi, demnde misia lui înaltă? Nicolae Mavrocordat nuspune în chip direct, explicit, dar ceva,totuși, ne spune în reflec�iile și pildele sale.Spune, întâi, că în politică nu trebuie să aicredin�ă (încredere) totală, desăvârșită.Dimpotrivă, credin�a lui e că “necredin�a înrela�iile politice e mama siguran�ei”: O idee(o credin�ă) pe care o repetă to�i când estevorba de politică. În cazul stăpânului chib-zuit și în�elept, este men�ionat faptul că pro-fitabile sunt mereu “virtu�ile mijlocii”, căci

virtu�ile în exces sunt păgubitoare, și toto-dată faptul că reformele, în politică, nu tre-buie făcute decât “încetul cu încetul și penesim�ite”. Nicolae Mavrocordat este,așadar, un organicist, un precursor al refor-melor fără pripeală, pe care le va înfăptui,peste un secol și jumătate, M. Kogălniceanuîn Principatele Unite.

Ce-ar mai fi în sarcina și putereaDomnitorului? Să nu împileze pe supușii luicu biruri dese, să nu scape din vedere că sco-pul de căpetenie al legilor este “fericireacelor ce alcătuiesc statul” și că “temelia sin-gură a fericirii e evlavia, iar stâlpii ei suntcinstea și cuviin�a moravurilor”.

După cum se poate observa, moralistulnu pune accent pe autoritatea și perfec -�iunea Principelui, luat generic, ci pe putereași cură�enia legilor. Nu-mi amintesc să fie,în cugetările sale, ideea că Principele repre-zintă pe D-zeu și nici că el poate să foloseas-că legile după dorin�a lui și să le impunăprin for�ă. O noutate, un progres, un primsemn de despăr�ire de mentalită�ile orienta-le. Articolul 824 din acest cod de în�elep ciu -ne și de bună folosin�ă a legilor lămureșteclar lucrurile: “În alcătuirea politică dom -nește sau legea sau for�a. Căci de multe orifor�a imitează legea, și unele legi cuprindmai mult for�a decât dreptatea. Iar nedrepta-tea are trei izvoare: for�a ne�ărmurită, în șe -lăciunea haină ce se ascunde sub forma legii,neîngăduirea și severitatea înăscute legii”.

Și, totuși Nicolae Mavrocordat nu estepână la capăt, un spirit sincronic, vrea –ade-vărat – respectul legilor și vrea ca statul săse conducă după legi drepte pentru to�i,într-un fragment notează că “nu se cuvineca stăpânirea să se modeleze după exemple-le timpului, căci ele sunt bastarzii timpuluiși aduc multă nenorocire”. Cere Prin�uluivirtual pacien�ă și, din nou, cunoaștere desine, amar (obiectivitate, stăpânire de sine) șicruzime când se cercetează pe sine și îi maicere ceea ce, înaintea lui, niciun alt moralistlegat de religie și putere n-a stipulat încodul de conduită al Principelui creștin, șianume, grija fa�ă de frumos căci “din tot ce-ifrumos, răsar de cele mai multe ori gra�iile”.Scrie, de asemenea, în fișa morală a Stăpâni -to rului despre tactica răbdării – cum am

12

Eugen Simion

re�inut din pildele citate mai înainte – cu unargument nou: “sfârșitul răbdării e începu-tul fericirii”. Sfârșitul sau începutul? Mainotează în comportamentul ideal al celuicare conduce: blânde�ea, mintea sistematică,păzirea tainei și scurtimea vorbei, urbanitatealimbajului, mefien�ă maximă fa�ă de cei carede dregătorii lingușitori și fa�ă de sfătuitoriinesinceri. Sfatul din urmă este îndelungargumentat, dovadă că Nicolae Mavro cor -dat cunoaște deja sau a învă�at de la al�ii,din căr�i, ce rol nefast pot avea curteniinăpădi�i, zice el, de “potopul răută�ii” și alintrigii, în via�a unui Principe și, fatal, alunei �ări:

“Cei îndrăgi�i de o domnie peste măsurăsunt de multe ori pacostea statului, porni�ifiind spre cele două extremită�i, nestator -nici, turburători, înșelători și într-un cuvântfăptuitori de toate relele”, și mai departe,lărgind cadrele tabloului: “E, hotărât, o pa -coste stăpânitorul ce dă ascultare cuvintelor

venite de la oricine; așa fiind el, aceastăboală cumplită bântuie pe to�i cei dim -prejurul lui; și unii dregători exploateazăsfiiciunea și lașitatea lui, trezind în sufletu-io năpraznică flacără cu mii și mii de cuvinteca și cu niște tăciuni, al�ii îi întăresc pizmaca niște furii răscolindu-i patimile împo -triva celor capabili și talenta�i, iar al�i defăi-mând pe mai mul�i îi spală petele de caresunt mânji�i, al�ii iară încol�ind pe rivalii lorîși câștigă siguran�a și pun mâna pe tot cerâvnesc; mul�i pun pe senă drame jalniceîmpotriva potrivnicilor; dar și cei care cin-stind caracterul potolit se găseau înainteîneca�i de potopul răută�ii și se temeau deșerpii cei ascunși, se abat și ei de la caleadreaptă trecând de partea celor ce daugoană pe calea răului cel neînfrânat, și cândlucrurile ajung la această treaptă de decăde-re, stăpâni�ii, bătu�i de valuri din toatepăr�ile, numai decât pier jalnic împreună custăpânitorul lor”.

Literatura parenetică (IV)

13

14

15

Les progrès incessants de l’humanité ontaffecté paradoxalement le statut et le rôledes sciences humaines. Elles se trouventaujourd’hui dans une position de progressi-ve marginalisation, ce qui se reflète dansl’enseignement et ce qui est plus grave dansla formation des jeunes. Au cours de ma trèslongue vie j’ai assisté à ce déplacement deplus en plus accentué produit dans l’ensei-gnement et ce qui est plus grave aux consé-quences de ce processus. Celles-ci se consta-tent en ce qui concerne chaque pays ou sur-tout les pays qui ont appliqué rigoureuse-ment cette nouvelle direction. La réalité estqu’il ne s’agit pas seulement d’un change-ment sans conséquences ou qui n’affectequ’un seul domaine, mais les effets sontbien plus graves et surtout elles dépassent

le domaine en cause. Les conséquences seressentent dans l’évolution de la commu-nauté humaine en ensemble et en plus àcelle de l’être humain soumis à ces change-ments.

Le rôle des sciences humaines resteessentiel et même indispensable dans la for-mation des intellectuels de tous lesdomaines. Le danger d’un rétrécissementde l’horizon des connaissances, d’une exa-gérée vision unilatérale, s’accentue. Danscette étape de mondialisation par laquelleon passe, s’impose au contraire uneconnaissance multiforme de diversdomaines ainsi que des problèmes de l’en-semble de la planète. L’évolution et sesdivers aspects et surtout celle des hommes,donc la connaissance du parcours des socié-

Dan BERINDEILes sciences humaines

dans le monde contemporain

Este necesar să relevăm rolul și statutul umanioarelor în lumea contemporană, astăzi ele aflându-seîntr-o progresivă marginalizare. Consecin�ele acestei marginalizări pot fi extrem de nefaste pentruevolu�ia și dezvoltarea comunită�ii umane. Necunoașterea acestor domenii, a umanioarelor, poateduce la pierderea sentimentelor umane și oamenii riscă să-și piardă de asemenea statutul de fiin�eomenești și să se comporte ca niște robo�i, ca niște mașini vii.Cuvinte-cheie: studiul umanioarelor, marginalizarea umanioarelor, lumea contemporană

robotizată, mașini vii.

It is necessary to reveal the role and status of human sciences in the contemporary world, todaythey are in a progressive marginalization. The consequences of this marginalization can be extre-mely damaging for the evolution and development of the human community. Ignorance of thesedomains, especially of human sciences, can lead to the loss of human feelings, and people also couldlose the status of human beings and behave like robots or as living machines.Keywords: human sciences study, marginalization of human sciences, robotized contemporary soci-

ety, living machines.

Abstract

Dan BERINDEI - Academician, e-mail: dan.berindei@acad.ro.

A gândiEuropa

16

Dan Berindei

tés humaines et en premier lieu de la cultureet des arts ne doivent pas être marginaliséeset négligées, car cela peut affecter grave-ment un avenir commun, si l’idée de conti-nuité et de solidarité n’est pas transmised’une génération à l’autre.

Les domaines des sciences humainessont ceux qui contribuent à la formation desjeunes en tant que hommes intégrés dans lasociété à laquelle ils appartiennent, quiconnaissent et surtout comprennent les pro-cessus historiques qui ont conduit à l’actuel-le réalité. Au cas contraire, le jeune estdésarmé et surtout il n’a pas à sa dispositionla connaissance des mécanismes de l’évolu-tion qui a eu lieu, ce qui pourrait l’empêcherou en tout cas qu’il soit retardé à faire faceaux situations de crise.

Un danger tout aussi grand peut surgirde ces progressives distances qu’on adopteface aux sciences humaines dans la forma-tion des jeunes. La non-connaissance de cesdomaines peut conduire à la perte des sen-timents humains. Les jeunes risquent queleur formation reste cantonnée, isolée, quepour eux la compréhension du monde resteincomplète et que surtout ils ne saisissentpas l’évolution dans son ensemble. Ils ris-

quent des mutations dans leur statut d’êtreshumains et qu’ils soient réduits à se com-porter en robots, en machines vivantes.

On oublie trop vite ce que les scienceshumaines peuvent offrir à chacun: un autrehorizon des choses, la compréhension del’évolution et surtout la possibilité d’abor-der ses propres recherches dans le cadred’un large ensemble qui les enrichissent.L’intérêt que maints grands savants ontporté aux domaines humains, le fait queleurs efforts et leurs réussites ont été d’uneplus impressionante envergure grâce àleurs connaissances dans ces domainesconfirment pleinement cette assertion. Lessciences humaines peuvent offrir à tous leshommes de science une base plus riche deleurs recherches et cela démontre que dansla formation de tous les hommes et et pre-mier lieu de ceux qui vont s’engager en tantque créateurs dans le vaste domaine dessciences la connaissance et donc l’étude dessciences humaines s’impose comme indis-pensable à un succès plus complet et sur-tout plus compréhensible pour un nombreplus grand de personnes, donc ayant plusd’effets. Les sciences humaines peuventoffrir “le sel et le poivre” à toute recherche !

Je reviens au problème fondamental dela nécessité que les jeunes soient formés entant que composants d’une communautéhumaine qui est en train de se mondialiser,processus très compliqué et plein d’obs-tacles. La crise de immigrants que les euro-péens vivent en est une preuve, mais aussiun signal pour l’avenir. Les problèmes quivont surgir progressivement vont s’accen-tuer. La solidarité de tous s’impose, maiségalement les hommes de la planète doiventtenir compte des provocations, surtout duproblème de la croissance démographiqueet du problème essentiel des ressources.Mais à cela s’ajoute le règlement au niveaumondial de la situation des hommes et desentités qu’ils forment, des pays, car la soli-darité doit aussi se baser sur une situationéquilibrée le plus possible. Il est indispen-sable que le niveau de vie et les règles decomportement soient aussi mondialisées ouglobalisées, processus très compliqué au

cours duquel on doit dépasser des obstaclesapparemment inévitables. Les scienceshumaines offrent une vision de l’humanitéqui évolue et qui a évolué, le tableau desmutations, l’explication de celles-ci, ainsique celle des processus en cours dont cer-tains ont des racines millénaires. Ellesaident à la compréhension du monde, deses problèmes, des modalités auxquelles ona fait appel pour y faire face à ceux-ci. Ellesoffrent une base réelle et extrêmement utileafin qu’on puisse résoudre les provocationsincessantes et qu’on assure un chemin libreà l’évolution et une croissance de plus enplus accélérée. Leur abandon ou leur non-utilisation est plus que nocive, c’est un dan-ger que l’humanité doit éviter en premierlieu en corrigeant l’actuelle situation et enconférant aux sciences humaines la placequ’elles méritent et le plein rôle formateurqu’elles peuvent mais aussi doivent détenir.

Les sciences humaines dans le monde contemporain

17

18

Către MIHAIL ANTONIADE 24 II 1940, Kurtuvianai

Stimate D-le Antoniade,Şi a trecut şi ziua pentru care 5 ani şi 9

luni am încercat să îndemn pe D-l [Rădu -lescu-]Pogoneanu să-şi termine lucrarea,

care n-a vrut să o lase tânărului Torouţiu.Din punctul de vedere al populari zării luiMaiorescu, măcinarea fiecărui fapt şi strecu-rarea prin creierii mai puţin abstracţi [dean-de?] (pentru a întrebuinţa vul gara formulă aIui [Rădulescu-]Pogo neanu) Doamnei[Rădulescu-]Pogoneanu e evident mai bine

Document

Abstract

Livia Dymsza în corespondenţă

cu Mihail Antoniade(IX)

Articolul de faţă prezintă un istoric al etapelor editării scrierilor lui Titu Maiorescu, de la moarteacăruia s-au împlinit, în iunie 2017, o sută de ani. Informaţiile focalizează pe documentele şi manus-crisele rămase de la Maiorescu şi moştenite de fiica sa, Livia (Maiorescu) Dymsza. În perioada anilor’20 şi ’30, Livia (Maiorescu) Dymsza s-a străduit să promoveze documentele literare prin interme-diul revistei „Convorbiri literare” şi, mai ales, să reediteze scrierile ilustrului ei părinte. Aceste stră-danii fac obiectul corespondenţei prezentate începând cu numărul de faţă dintre Livia (Maiorescu)Dymsza şi Mihail Antoniade, fost student al lui Titu Maiorescu, cunoscut avocat şi om de cultură.Sunt prezentate profilurile intelectuale ale celor doi corespondenţi şi rolul determinant jucat de ace-ştia în editarea şi pregătirea pentru viitor a totalităţii operelor lăsate culturii române de TituMaiorescu. Despre voluminoasa lor corespondenţă în legătură cu moştenirea spirituală maiorescia-nă nu s-a scris nimic până în prezent. Prin carcaterul lor inedit, scrisorile publicate acum în serialvor contribui la mai buna cunoaştere a personalităţii lui Titu Maiorescu şi, sub aspect editologic şiistorico-literar, la iluminarea contextului cultural, social şi politic în care au fost pregătite pentruapariţie.Cuvinte-cheie: Titu Maiorescu, documente, corespondenţă, jurnal, istorie literară, opere complete.

The present article records the history of preparing an edition of Titu Maiorescu’s writings tohonour the anniversary of one hundred years since his death. The information focuses on the docu-ments and manuscripts left by Maiorescu and inherited by his daughter, Livia (Maiorescu)Dymsza. During the 1920s and 30s, Livia (Maiorescu) Dymsza did her best to promote these lite-rary documents in the pages of the literary magazine „Convorbiri literare” and also to re-publishthe writings of her illustrious father. These efforts make up the substance of the correspondence thatwe now offer to our readers, starting with the present issue of our magazine, between Livia(Maiorescu) Dymsza and Mihail Antoniade, Titu Maiorescu’s former student, a well known attor-ney and a man of far-reaching culture. The article presents the intellectual profile of the two andthe major role they played in publishing and preparing for the future the massive oeuvre bestowedby Titu Maiorescu to Romanian culture. Nothing has been written so far on their correspondenceregarding Maiorescu’s spiritual legacy. These unknown letters, that we are now publishing for thefirst time, in installments, will facilitate a better understanding of Titu Maiorescu’s personality –and, from an editorial and historic-literary point of view, will shed new light on the cultural, socialand political context of their publication.Keywords: Titu Maiorescu, documents, correspondence, diary, literary history, complete works.

din punct de vedere literar şi autentic c’estune chose à refaire heureusement pour la posté-rité1. Aţi făcut mari lucruri. S-a publicat vol.II şi aţi împăcat doi duşmani aparenţi.Acum mai e în sarcina D-voastră, care aţibinevoit s-o luaţi asupra D-voastră – con-tractul – (vorbă să fie), adecă învoirea iscăli-tă cu Torouţiu că reface ediţia întreagă. Spercă-l veţi ajuta cu cele ce le ştiţi şi D-voastrădespre T. Maiorescu (20% după cheltuialascoasă, timp de 20 de ani), iar el va tipări tex-tul original, cu traducerea în josul paginei înlimba cum e autentică. Acum e toată greuta-tea libera rea de la Socec. Cum să poate caun editor care stipulează publicareaDiscursurilor..., vol. VI-VII – apoi nu se ţinede cuvânt, mă ţine de la ’22-’25 fără a nuface nimic, iar atunci când vreau să-i iau,editura invocă toate amintirile sentimentalecu Titu Maiorescu şi totuşi publică numaiCriticele şi Schopenhauer. Apoi la ’34, dinnou îşi ia editarea Însemnărilor..., de astădată fără condiţia să n-aibă alt editor drep-tul de publicare, iar cu condiţia că va publi-ca Operele complete – publicare care nu dinvina lui, ci din încetineala lui [Rădulescu-]Pogoneanu nu se sfârşeşte, cum era promis,până la toamna 1936. Cum să poate să nu segăsească un mod à l’amiable2 juri dic să măscap de el. El n-a împlinit nici publicareaDiscursurilor..., nici Operele complete. Ei,atunci cum? Autorul să fie condamnat a nu-şi publica acele Discursuri...? Înţeleg că el nupoate să rămâie cu toate volumele nevându-te, dar nu înţeleg dacă nu se poate găsi unfel de a-i vinde şi acele volume, cu toată edi-tura nouă?

S-a depus manuscrisul la Fundaţiune. Dece? Dacă s-au înţeles cu Torouţiu şi[Rădulescu-]Pogoneanu, precum e foarteconvenabil – cu ajutorul Atotputernicului,vor putea termina ultimele 2 volume poateîn 3 ani, iar nu în 6. De ce a depus şi caietelenepublicate? Era vor ba să depuie cele tipă-rite, să nu fie răspunderea pusă între doi oa -meni, din care unul are tendinţe de ceartă,ca o femeie clevetitoare (inspirat de energiaD-nei [Rădulescu-]Pog[oneanu]) iar pe celă-lalt nu-l cunosc decât din publicările lui atâtde însemnate şi nelucrative, Documenteleliterare.

Dar asta n-are nici o importanţă.Tzigara[-Samurcaş] e un om pe care-lcunosc de când era băiat tânăr şi pot scoatecând vreau acele manuscrise. Mă mir numaide felul puţin îngăduitor al oamenilor, carenu vor să înţeleagă că nu e vorba de vanita-tea sau persoana lor, ci de publicareaCuprinsului din acele caiete. Dacă ar trăiMimi Racottă, i-aş fi trimes, cu iscălituramea, rugămintea de-a libera D-lui Torou ţiucaietele până la 1886, de la Fundaţie, iarcelelalte, D-lui [Rădulescu-]Pogoneanu, totde la Fundaţie, ca să nu vă mai bată capul cuprostii formale. Ea nemaifiind, nici ZoeCămărăşescu, nici Lisette Bengescu nu suntpersoane care ar înţelege că, dacă doi seceartă, omul străin de toate aceste certuripoate să aducă şi să scoată de la Fundaţieacele manuscrise, fără să fie învinuit de vreoamestecare precum acum o face [Rădu -lescu-]Pogoneanu, susţinând că TituMaiorescu de So veja e atât de trivial ca stil(singura broşură cu totul exactă ca notiţebiografice) iar Mehedinţi că [Rădulescu-]Pogoneanu e leneş, moale şi face treabădestul de puţină.

Presupun că tânărul bucovinean “ne saità quel saint se vouer”3, el care vrea să fie totultipărit. “Et tout cela s’apell des adeptes deMaiorescu, des adeptes”4 ai acelui om care nutolera în “Junimea” certuri personale, ciu-daţi adepţi!

Aş vrea să ştiu cine a insuflat D-luiRădulescu-Motru ideea de a-mi telegrafia?Pe el îl cunosc puţin de tot, iar pe D-lStoicescu, rectorul Universităţii, care şi elmi-a telegrafiat, deloc.

Trebuie să ştiţi că micile sucursale“Postas Kurtuvenai” au o odăiţă mică, încare stau înghesuiţi pe frigul ăsta (35-40grade) un bărbat, care de-abia ştie să citeas-că, cu nevasta, care scrie mai bine, cu uncopil de 3 ani şi cu telefonul care-i leagă cuSianliai (gara, 30 kil[ometri]). Literă cu lite-ră, din centrala de la Sianliai, i s-a telefonat(încă într-o duminică!!) acea depeşă franţu-zească de 126 de cuvinte. (Je lui ai promis uncadeau pour cet acte héroïque5).

Frigul acesta mi-a înţepenit amândoigenunchii, umerele, ceafa, mâinile, încât nupot suci degetele – doar ochii şi mintea mi-

19

Livia Dymsza – Mihail Antoniade (IX)

au rămas teferi. Nu mă pot mişca, nu măpot îmbrăca, nici mânca. Azi e un viscolnebun, dar –15º, ce mi-a dat posibilitatea sămişc două degete ale mânei drepte, cu maregreutate şi dureri şi mai mari ţin condeiul şivreau să vă rog să mai telefonaţi o dată săvedeţi, după acea împă care formală, care erezultatul practic – dacă Torouţiu a vorbit cuSocec şi dacă s-au înţeles cu [Rădulescu-]Pogoneanu, încât el, purtat de admiraţiaprietenului. Răd[ulescu-]Motru, care îi atri-buie lui sin gur meritul de a fi scos în 6 anidouă volume scrise gata de Maiorescu, să-şicontinue “die schöpferische Tätogkeit”6, de-arevedea şi a[d]nota paginele scrise gata deMaiorescu.

Despre partea mea, să se certe sau să seîmpace, numai să “se tipărească” lucrul.Torouţiu, presupun, e “en plaine activité”7pentru numărul “Convorbirilor”. E evidentcă 1940 trecut fără a fi terminat ceva e indi-ferent dacă va fi publicată continuarea olună mai târziu sau mai devreme. Aş vreanumai să nu adoarmă acel curent de pace,încredinţaţi fiind toţi de mărinimia lor iarlucrul zăcând în casa de fier a lui Tzigara[-Samurcaş].

Nu ştiu cum să asigur pe Torouţiu că elva fi acel care va putea publica în editura luiOperele complete ale lui Maiorescu – numaisă mi se arate felul cum pot ieşi din EdituraSocec. Mi se pare că el să teme că[Rădulescu-]Pogoneanu ar putea (precumvăd din cuvintele lui Rădulescu-Motru),sich auspielen8 ca executor testamentar al tată-lui meu. Era Teodor Rosetti şi Tzigara[-Samurcaş] şi Lisette Bengescu şi pentrutipărire numit şi [Rădulescu-]Pogoneanu,însă eu cu toate drepturile.

[Rădulescu-]Pogoneanu singur e desigurun homme délicat et assez désintéressé (trèsvaniteux) entendons-nous, désintéressé – je neparle pas d’argent, mais elle est ambitieuse,énergique, vaniteuse et capable d’une grandehaine – je suppose que sans la connaîtreTorouţiu ressent cela. Je vous écris cela pour quevous puissiez mettre Torouţiu en sûreté, car jesuis sûre que vous n’êtes ni énergique commeTzigara[-Samurcaş] “der mit der Tür ins Hausfällt”9, ni comme Mehedinţi, qui ne vent entreren compromis avec rien. Si, après 1920, où notre

maison de campagne était envahie par 18 famil-les des valets, nous sommes depuis 8 ans seulesdans la maison, ce n’est ni avec force, ni avecrage que nous réussi, mais bien en tâchant d’ar-ranger les choses à l’amiable. Je ne suis pas là,avec cette malheureuse guerre où on regarde ces20 000 soldats russes campés à Siauliai, avec laterreur qu’on sera chassé ou massacré au prin-temps, on ne peut même quitter ce pays, mêmepas pour se traiter et regagner la faculté de sesmouvements tout mon espoir est dans votre acti-vité de médiateur juste et équitable, connaissantles lois et ayant votre caractère loyal et pacifica-teur. Je regrette de tout cœur de vous tourmen-ter, mais M. Racotta disait que vous étiez ungrand adepte de Maiorescu et c’est seulement aunom de mon père que j’ose vous importuner.Une fois la chose mise entre les mains deTorouţiu, je m’en lave les mains, j’ai encore undésir qu’une fois terminé, le journal soit remis àl’Académie, là où sont les manuscritsd’Eminescu avec le droit d’être consulté et utili-sé à partir de 1950; seulement personne n’enaura le besoin. Depuis 300 ans on n’a rien eu depareil comme cet hiver.

Les gouvernement, qui a exproprié toutes lesforêts il y a 15 ans, ne vend pas un morceaude bois cette année-ci. Mon gendre très pré-voyant avait une énorme provision qu’on pen-sait être suffisant pour au moins 2 ans, grâce àcela nous avons des chambres chaudes, tous nosvoisins ont 0-2,5 degrés. Le prêtre ici racontaitque tous les jours l’eau est gelée dans sa cruchede lavabo. Comprenez-vous les milliers d’inter-nés dans les granges? Je ne comprendre pas com-ment nous supporterons les 5-6-8 réfugiés enplus, que chacun de nous a dans son ménage.Souvent des types peu agréables. Avez-vous lu,même “Le Universul” qui sait déjà que la Russiene se contente pas de la base de 20 000 soldatsici, elle trouve que pour avoir la sûreté elle doitaugmenter cela – désagréable voisinage. Avez-vous lu les mensonges du Gauleiter Franck surle terrain occupé par les Allemands? Ma belle-sœur et la sœur de mon gendre errent, chasséesde leurs propriétés, sans abri, sans argent, et ilose dire qu’on laisse les gens tranquilles, chezl’une on a installé des Allemands venus des pro-vinces baltiques. Tous ces mensonges.

Monsieur Antoniade, vous écriviez une foisque vous étiez en train de construire une maison

20

Corespondenţă

– une fois racontez un peu plus où est-elle? Est-ce un horrible “Block” on bien une jolie maisoncomme Bucarest savait en avoir?

Une fois Torouţiu fixé comme éditeur, je vouspromets de ne plus vous importuner – mais quefaire entre [Rădulescu-]Pogon[eanu] qui injureMehed[inţi] de vulgaire, Mehedinţi que ne veutpas admettre les commentaires pourtant très uti-

les (pas littérairement “danda”, mais pour popu-lariser les Însemnări), Tzigara[-Samurcaş] quidit que Torouţiu n’est qu’un ambitieux (en toutcas, jolie ambition, de faire cette énorme dépensede sa poche pour publier les Documente litera-re) pour trouver un mezzo termine, pour avoir lejeune homme possesseur d’activité et d’enthou-siasme pour la “Junimea” et sa typographie,

21

Livia Dymsza – Mihail Antoniade (IX)

22

Corespondenţă

indispensable pour publier quelque chose avectoutes ces stupides récriminations personnelles.Goethe lea querelles féminines “sie sagt, dassersagt”10 etc. Sursum corda, Messieurs, au-des-sus de nous il y a le “Damocles schwert”11, dela grâce alors, d’un commun accord, il y a aurale “sauve qui peut”, Dieu nous en préserve. Ouf,ma main ne va plus. Pardon – et pardon – etsoyez bon, faites une paix active – avec Torouţiuet [Rădulescu-]Pogoneanu – pour qu’on puissefinir de publier.

Ma fille et moi nous vous prions de dire tousnos bons souvenirs à Madame Antoniade.Voulez-vous lire quelque chose de très bien écrit?Talleyrand par Duff Cooper – de l’amirautéanglaise, magnifique, et L’homme, cetInconnu du docteur Carrel.

Pardon, merci, soyez bon, ne vous fâchezpas.12

Livia Dymsza

1 E ceva ce trebuie reluat, din fericire, pentruposteritate (fr.).

2 În mod amiabil (fr.).3 Nu ştie ce să mai facă, încotro s-o apuce

(fr.).4 Şi toţi aceştia se declară adepţi ai lui

Maiorescu, adepţi (fr.).

5 I-am promis un cadou pentru această faptăeroică (fr.).

6 Activitate creatoare (germ.).7 În plina activitate (fr.).8 Se exclude (germ.).9 A da buza / a spune direct, pe şleau (germ.).10 Ea spune că el spune (germ.).11 Sabia lui Damocles (germ.).12 Un ora delicat şi destul de dezinteresat

(foarte vanitos); să ne înţelegem, când spundezinteresat, nu mă refer la bani; ea, însă, esteambiţioasă, energică, orgolioasă şi capabilă de oură profundă. Presupun că, deşi n-o cunoaşte,Torouţiu simte asta. Vă scriu ca să-i puteţigaranta lui Torouţiu publicarea, căci sunt sigurăcă D-voastră nu sunteţi nici impetuos caTzigara[-Samurcaş] [vezi nota 9] nici caMehedinţi, care refuză orice soluţie de compro-mis.

Dacă, după 1920, casa noastră, de la ţarăera inundată de 18 familii de servitori şidacă, de 8 ani încoace, suntem singuri încasă, asta n-am obţinut-o nici cu forţa, nicicu izbucniri de furie, ci încercând să aran-jăm lucrurile în mod amiabil. Eu nu suntacolo; din pricina acestui nenorocit de răz-boi, când vedem că 20 000 de soldaţi ruşi

sunt canto naţi la Siauliai şi când trăim tero-rizaţi de gândul că la primăvară o să nealunge de aici sau o să ne masacreze, nicimăcar nu ne trece prin minte că am puteaieşi din acest ţinut, nici chiar dacă ar trebuisă mergem la doctor să ne tratăm ca să redo-bândim putinţa de a ne mişca mai uşor; aşacă toată nădejdea mea e în D-voastră, demediator corect şi echitabil, de om carecunoaşte legile şi e din fire cinstit şi îm -păciuitor. Regret din suflet că vă dau bătaiede cap, dar D-l Racotta spunea că sunteţi unadept convins al lui Maiorescu, iar eu doarîn numele tatălui meu îndrăznesc să văderanjez.

După ce treaba va intra pe mâinile luiTorouţiu, eu mă retrag, mai având o singurădorinţă, şi anume, ca, după publicare,Jurnalul să fie încredinţat Academiei, acolounde se află şi manuscrisele lui Eminescu,cu dreptul de a fi consultat şi utilizat înce-pând din 1950. Numai că nimeni n-o s-ofacă.

De 300 de ani nu a mai fost pe aici o iarnăca asta. Guvernul, care a expropriat toatepădurile acum 15 ani, nu vinde în anul ăstanici măcar o surcică.

Ginerele meu, foarte prevăzător, avea oprovizie enormă de lemne, pe care o socoteasuficientă pentru doi ani; datorită ei avemacum căl dură în unele camere, în timp cevecinii noştri au între zero şi minus 2,5grade. Preotul de aici povestea că în fiecaredimineaţă găseşte apa din ulciorul de lalavabou îngheţată. Îi înţelegeţi pe oameniicu domiciliu forţat adăpostiţi în hambare,şuri etc. Nu ştiu cum o să-i suportăm pe cei5-6-8 refugiaţi în plus, pe fiecare dintre noia tre buit să-i primească în gospodăria lui.

De multe ori, nişte indivizi prea puţinagreabili.

Aţi citit oare – chiar şi “Universul” a aflatasta – că Rusia nu se mulţumeşte cu 20 000de soldaţi în baza de aici şi crede că, pentrua fi în deplina siguranţă, trebuie să le spo-rească numărul? Nesuferiţi vecini. Aţi cititminciunile Gauleiterului Franck despre teri-toriul ocupat de nemţi? Cumnata mea şisora ginerelui meu rătăcesc pe drumuri,alungate de pe proprietăţile lor, fără adă-post, fără bani, şi el îndrăzneşte să afirme că

oamenii n-au păţit nimic, au fost lăsaţi înpace, când la una dintre ele au fost cazaţinemţi din pro vinciile baltice. Minciuni pesteminciuni.

Domnule Antoniade, mi-aţi scris odatăcă v-aţi apucat să vă fa ceţi o casă. Povestiţi-mi mai multe despre ea, unde e situată? Ecum va vreun “bloc” oribil sau e o casă dinacelea cum ştia Bucureştiul să aibă?

Odată stabilit Torouţiu ca editor, vă pro-mit că n-o să vă mai importunez, dar cum sămă descurc – eu între [Rădulescu-]Pogoneanu (care îl insultă pe Mehedinţi,făcându-l “populist”), Mehedinţi (care nuvrea să admită comentariile, foarte utiletotuşi (nu în sens literar “danda”, ci pentrupopularizarea Însemnărilor...), Tzigara[-Samurcaş] (care zice că Torouţiu nu e decâtun ambiţios), oricum, fru moasă ambiţie săscoţi, din buzunar o sumă enormă ca săpublici Documentele literare), ce să fac eu,aşadar, ca să găsesc un mezzo ter mine (un ter-men “de mijloc”, o “medie”), adică un tânăractiv şi en tuziast pentru “Junimea”, dar şiposesor al unei tipografii, indispensabilepentru a publica ceva, în pofida tuturoracestor stupide acuzaţii, acestor “atacuri lapersoană”. Goethe despre certurile întrefemei: [vezi nota 10] etc. Sursum corda (Susinimile! Curaj!) domnilor, deasupra noastrăatârnă “Sabia lui Damocles”, aşa că fie-vămilă, puneţi-vă de acord, altminteri o săajungem la “scapă cine poate!” Ferească-neDomnul!

Of mâna nu mă mai ascultă. Scuze şi iarscuze, fiţi bun şi in stauraţi o pace activăîntre Torouţiu şi [Rădulescu-]Pogoneanu, casă se termine publicarea.

Fiica mea şi cu mine va rugăm să-i trans-miteţi Doamnei Antoniade gândurile noas-tre, cele. mai bune.

Vreţi să citiţi ceva foarte bine scris?Talleyrand de Duff Cooper – despre amirali-tatea engleză, o carte magnifică, şi Omul,acest necunoscut de doctor Carrel.

Scuze, mulţumiri, fiţi bun şi nu vă supă-raţi (fr.).

Traduceri de Ileana LitteraText îngrijit de Marin Diaconu

23

Livia Dymsza – Mihail Antoniade (IX)

Unii susţin că bătrânii ar trebui scuturaţidin pomi, cum fac triburile de sălbatici cubătrânii lor, priviţi ca simple guri inutilecomunităţii; alţii cred, dimpotrivă, că o ţarăfără bătrâni nu poate dura, aşa că, dacă nu-i are, ar trebui să-i împrumute sau să-i cum-pere de aiurea. În realitate, vârsta nu consti-tuie argumentul definitiv al necesităţiisociale a existenţei cuiva. Oamenii suntindispensabili sau nu prin valoarea lor indi-viduală. Sunt bătrâni care ar merita să fiescuturaţi din pomi din pricina încăpăţânăriicu care se pun de-a curmezişul evoluţieifireşti a civilizaţiei poporului lor, după cumsunt şi bătrâni care ajută printr-o experienţăacumulată la grăbirea acestui proces. În dia-lectica culturii române, Titu Maiorescu afost din aceştia din urmă.

*L-am cunoscut, fără ca vârsta şi firea mea

să-mi fi îngăduit o intimitate, cu care mulţise pot lăuda cu drept cuvânt. Am crescut

însă la umbra activităţii lui critice; am găsitîn el izvoarele ce mi-au alimentat cugetareaşi mi-au determinat formaţia spirituală, aşacă – fără să-i aprob ideologia socială pe caream şi combătut-o în Istoria civilizaţiei românemoderne – mă cred continuatorul doctrineilui în domeniul culturalului şi al esteticului,după cum tot în linia lui militează întreaganoastră critică literară. În atâtea tristeţi alezilei, aceasta e poate singura mângâiere cene întreţine truda şi ne alină durerea: moş-tenirea lui Maiorescu este bunul obştesc altuturor celor ce-şi simt o răspundere faţă deevoluţia literaturii noastre. Hotarul despăr-ţitor al artei de toate celelalte activităţi, ori-cât de nobile, este păzit de întreaga genera-ţie de critici ce şi-au aprins torţa de la lumi-na împrăştiată de el acum vreo şaizeci deani.”

Apariţia lui poate fi considerată ca provi-denţială pentru destinele literaturii româneşi, deşi şi-a tras izvoarele dintr-o înaltă cul-tură occidentală, încadrarea ei la datele

24

E. LOVINESCU

T. Maiorescu(„Dimineaţa”, 1937)

Încheiem ciclul documentar al corespondenţei fiicei lui Maiorescu, Livia Dymsza Maiorescu,adăugând întregului conţinut epistolar aceste gânduri, cu carcater emblematic, încredinţateziarului „Dimineaţa” de cel mai strălucit continuator al spiritului critic în cultura română,Eugen Lovinescu, autor, între altele, al cunoscutei monografii Titu Maiorescu (1943).Cuvinte-cheie: Titu Maiorescu, critică literară, omagiu, coninuitate, modernism, E. Lovinescu

We close the documentary cycle of the correspondence of Maiorescu’s daughter, Livia DymszaMaiorescu, adding to the whole epistolary content these emblematic thoughts, entrusted to“Dimineaţa” newspaper by the brightest continuator of the critical spirit in the Romanian cultu-re, Eugen Lovinescu, author, among others, of the well known monography Titu Maiorescu(1943).Keywords: Titu Maiorescu, literary criticism, homage, continuity, modernism, E. Lovinescu.

Abstract

noastre sufleteşti merită să fie privită camiraculoasă. Poziţia lui spirituală nu numaică a anticipat asupra epocii, intrând în con-flict cu toate misticismele fireşti de altfelunui popor tânăr, mânat de febra creşterii,dar poate fi considerat şi azi ca o poziţieanticipată asupra mentalităţii obşteşti ageneraţiei tinere, zguduită de noi convul-siuni mistice. Combătută la început de spi-ritul vremii şi de toţi oamenii aflaţi la postu-rile de comandă; combătută apoi de valulmişcării socialiste, ce împingea la confuziu-nea socialului cu esteticul; combătută înurmă de uraganul sămănătorist, care a reu-şit să tulbure din nou apele esteticii prinidealuri naţionale şi etice; combătută în sfâr-şit şi de poporanism, ultima prelungireautohtonizată a vechiului socialism – devreo douăzeci de ani acţiunea maiorescianăpărea totuşi a-şi fi stabilit primatul în dome-niul literaturii, instalându-se, astfel, la pos-

tul de comandă al culturii româneşti.Zguduirile seismice la care a fost supusă

ţara noastră – ca de altfel multe din ţărileOccidentului şi chiar ale Răsăritului – auavut însă din nou repercusiuni adânci asu-pra evoluţiei noastre literare şi aş putea zicechiar spirituale. Asistăm, astfel, de vreo câţi-va ani, dar mai ales de un an, la dezlănţui-rea unei vijelii naţionaliste ce a învolburatnoţiunile limpezi, pe care le credeam şi defi-nitive, stabilite atât de lapidar acum şaizecide ani de mintea luminoasă a lui T.Maiorescu.

“Niciodată literatura română n-a trăit oepocă mai tragică de confuziune naţională,la care s-a adăugat şi elementul pasional alunui misticism intransigent, ce vrea să seafirme creator prin negaţie, prin fanatism,prin ură şi prigoană. Tot ceea ce vedem deun an încheiat, prin urmărirea celor maimari scriitori ai ţării ca pornografi şi defăi-

25

T. Maiorescu

mători, prin deschideri de acţiuni judiciareşi arestări preventive, prin eliminarea dincadrele Universităţii a unui tânăr de marevaloare, exponent cultural al întregii salegeneraţii, este expresia dureroasă a acesteistări de spirit ce zguduie existenţa noastrăculturală. Faptul de a vedea întreaga criticătânără pe linia trasă de Maiorescu ca demar-caţie între diferitele domenii ale activităţii

omeneşti constituie desigur o bucurie pen-tru noi cei de la locul de veghe, dar nicioda-tă prezenţa bătrânului între noi nu ne-ar fifost mai binefăcătoare ca azi, pentru a neajuta cu marea autoritate a vârstei lui, cuprestigiul unei strălucite situaţii intelectualeşi sociale, prin care nimeni dintre noi nu-legalează.”

E. Lovinescu

26

27

„Personalitatea europeană a Elenei Văcă -rescu se constituie din îmsăşi complexitatea eivalorică: este o poetă ce se înscrie organic încadrul celor mai importante mişcări literare de lasfârşitul sec. al XIX-lea şi din prima jumătate asec. al XX-lea; este apoi o figură cu vocaţia euro-penităţii care s-a consacrat stabilirii de contactetemeinice între cultura românească şi cea france-ză; în sfârşit, a slujit cauza unităţii continentaleprin întreaga sa activitate (culturală, diplomati-că, literară)”, scrie Mihai Cimpoi în mono-grafia sa, Elena Văcărescu, poeta „neliniştiidivine”(Târgovişte, 2015).

Descendenta poeţilor Văcăreşti (Iancu îiera bunic, iar Ienăchiţă, străbunic), ElenaVăcărescu se naşte la Bucureşti, la 21 sep-tembrie 1864, ca fiică a Eufrusinei (n.Fălcoianu) şi a diplomatului Ioan Văcă -

rescu. Începe studiile cu profesori particu-lari, le continuă la Sorbona, aici stabilindlegături cu marii scriitori francezi. Talentulsău literar precoce este apreciat de V.Alecsandri şi Titu Maiorescu. Debuteazăeditorial în 1886 cu vol. Cântecele Aurorei,pentru care primeşte Premiul AcademieiFranceze, aceeaşi instituţie premiind-o şipentru următorul volum, Rapsodul de peDâmboviţa (1900).

Fascinată de personalitatea regineiElisabeta (Carmen Sylva), intră în suitaacesteia (1888-1891), şi, influenţată de regi-nă, se logodeşte în taină cu prinţul moşteni-tor Ferdinand, act dezavuat de rege şi deoamenii politici. Este obligată să accepteexilul în 1891, stabilindu-se la Paris, pentru

Autorul prezintă Discursul de recepţie al scriitoarei-diplomat Elena Văcărescu (1864-1947), cuprilejul primirii sale în Academia Română, în 1925, alături de altă scriitoare de sorginte (origine)română, Anna de Noailles, născută Brâncoveanu. Discursul este o lecţie de românism, de gândireprofundă şi de altruism al acestei personalităţi europene, care a slujit cauza unităţii continentaleprin întreaga sa activitate (culturală, diplomatică, literară).Cuvinte-cheie: Elena Văcărescu, discurs, Academia Română, românism, patriotism.

The author presents the reception speech of the writer-diplomat Elena Văcărescu (1864-1947), onthe occasion of her acceptance in the Romanian Academy, in 1925, alongside another writer ofRomanian origin, Anna de Noailles, born Brâncoveanu. The discourse is a lesson of Romanianpatriotism, the profound and altruistic thinking of this European personality, which served thecause of continental unity through her entire activity (cultural, diplomatic, literary).Keywords: Elena Văcărescu, speech, Romanian Academy, Romanian patriotism.

Abstract

Tudor NEDELCEA - Prof. dr., cercetător ştiinţific, Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolaescu-Plopşor” Craiova al Academiei Române, e-mail: tudornedelcea2006@yahoo.com

Tudor NEDELCEA

Un excepţional discurs de recepţie

tot restul vieţii (însăşi regina este pedepsi-tă). Şi, astfel, nu s-a putut realiza o căsătorieîntre urmaşa unor domni pământeni (erauromâni!?) şi un rege german. Multe datebiografice apar în cartea sa, Regi şi regine pecare i-am cunoscut (1904).

Deşi obligată să trăiască departe de ţară,ca alţi mari patrioţi români (Ioan InochenţiuMicu Clain, N. Bălcescu, A.I.Cuza, MirceaEliade, Emil Cioran, E. Ionescu, Şt. Baciu,Vintilă Horia, Brâncuşi, G. Enescu etc.).Elena Văcărescu se implică şi în alte activi-tăţi intelectuale europene spre a-şi promovaţara: membră a delegaţiei române pentruConferinţa de Pace de la Paris (alături de N.Titulescu), reprezentanta României laSocietatea Naţiunilor, deschide un salonliterar la Paris (1898), cofondatoare a Cer cu -lui Analelor din Bucureşti, a Ligii Culturale,a Bibiliotecii Universale pentru sprijinireatraducerilor, a Institutului Internaţional deCooperare Intelectuală (1924), a CaseiRomâneşti din Paris, a Catedrei „Eminescu”de la Nisa etc., membră în conducereaComisiei de Cooperare Intelectuală de la

Geneva şi a Comitetului Internaţional pen-tru Difuzarea Artelor prin Cinematograf,preşedinte de onoare a Academiei Femininede Litere de la Iaşi şi iniţiatoarea Premiului„Femina” pentru români, distinsă cuLegiunea de Onoare a Franţei. Traduce şipopularizează scriitorii români, pentru careare o sinceră veneraţie („De câte ori deschidvol. de «Poeme» al lui Eminescu am impresia cămă întorc acasă, după o călătorie lungă [...]; peEminescu nu-l pot uita. Confruntat cu mariimânuitori de liră, Eminescu nu scade, ci creş-te”). După război este numită consilier cul-tural pe lângă Ambasada României (1945) şimembră a delegaţiei române la Conferinţade Pace. La 15 septembrie 1945 îşi redactea-ză testamentul, înregistrat şi contrasemnatpentru autentificare de savantul SimionStoilov, ambasadorul României la Paris.Trece la cele veşnice la 17 februarie 1947, laParis, în 1959 fiind reînhumată în cavoulfamiliei de la Cimitirul Belu.

În 1925, este primită, alături de Anna deNoailles, născută Brâncoveanu, în Acade -mia Română, prilej de susţinere a tradiţio-nalului Discurs de recepţie, mai puţin cunos-cut azi. Dactilograma acestui discurs a fostpreluată în 1966 de Ion Stăvăruş – autorulmonografiei Elena Văcărescu (1974), a vol.Scrieri alese (1975) şi Memorii (1989) - de lafosta secretară a celebrei scriitoare. Dis -cursul său de recepţie este o autentică lecţiede românism, de gândire profundă, dealtruism şi poate sta alături de celelalte maridiscursuri (Rebreanu, Iorga, Blaga etc.). Estemotivul pentru care îl republicăm ca oautentică pagină de patriotism, azi cândpatriotismul ne este adus cu rachetele ame-ricane Patriots.

Acest discurs ar trebui citit şi recitit dedecidenţii noştri politici pentru actualitateaideilor sale deosebit de strigente.

Discursul de recepţie la Academia Română

Domnule Preşedinte, Domnilor Colegi,Când, acum câţiva ani, m-aţi chemat printre

dumneavoastră ca membră corespondentă, amîncercat una din emoţiunile cele mai adânci ale

28

Tudor Nedelcea

vieţii mele. Era un sentiment complex, ţesut dinbucurie şi tristeţe – bucuria de a mă simţi înţe-leasă şi recunoscută de dumneavoastră, tristeţeade a mă şti departe de pământul strămoşilor şicopilăriei mele. Mai presus de toate însă, ceasulacela deştepta în sufletul meu de nedezminţităromâncă mândria datoriei împlinite vreme dezeci de ani şi conştiinţa solidarităţii mele intimecu sufletul şi mintea românească, a căror aleasăexpresie sunteţi dumneavoastră.

Mai mult încă. Vedeam în gestul acesta dechemare un gest simbolic, în persoana mea cin-steaţi faima de peste hotare a românismului şiacordaţi aprobarea dumneavoastră unei atitu-dini statornice, unei acţiuni pasionate, în sfârşit,unei idei – ideea expansiunei noastre spiritualeîn Europa.

A vrut ursita ca acestei idei să-mi închinviaţa. Zadarnic încercam a scruta voinţa nede-sluşită, dar neiertătoare a destinului. Născutădin cel mai curat pământ românesc, crescutăgeneraţii după generaţii în volbura veacurilorromâneşti, eu am respirat adierea parfumată aprimăverilor noastre, am înfruntat crivăţulzăpezilor noastre... Poveşti străvechi mi-au ali-nat copilăria, iar înţelepciunea şi poezia rusticămi-au nutrit cele dintâi gânduri şi sentimente.Înrădăcinată într-un mediu de patriarhalăcomuniune cu întreg trecutul, cu întraga fire dela noi, substanţa mea sufletească e plămădită dincolori, din sunete, din toată comoara de senzaţii,de visuri, de tradiţiuni româneşti. Eu cred înputerea acestor influenţe elementare. Suntemalcătuiţi în armonie intimă cu înainţaşii noştrişi cu natura în care înflorim. Şipotul râurilornoastre repezi nu l-am auzit în altă parte.Pădurile foşnesc la noi cu foşnete grave şi ome-neşti. Lumina caldă, lumina francă a ceruluiromânesc se deosebeşte în aceeaşi măsură deînsorirea veselă a ţărilor din sud şi de clar-obscurul ţinuturilor septentrionale. La noi,valurile de grâu în luna mai posedă un caracterde măreţie vegetală, care nu aminteşte întrunimic cultura utilitaristă întâlnită aiurea. Sesimte în largul câmpiilor noastre înfrăţirea omu-lui cu solul, un fel de îndrăgostire a ţăranului cuglia; cerealele cresc la noi cu voie bună, fărăsiluirea industrializării şi ne plătesc fericirea lorobscură desfătându-ne sufletul ca nicăieri.Pădurea şi muntele, râul şi câmpia, lanurile şiflorile, anotimpurile, zorii şi amurgul, furtuna şi

zăpada – toate aceste stări şi fenomene naturaleîşi găsesc sub fiecare latitudine existenţa lor ori-ginală şi exprimă un timbru personal, o coloareindividuală.

Ţăranul nostru mi-a fost drag din copilărie:nu l-am întâlnit în altă parte. Aici, deosebireaeste cu totul evidentă. Atâta filozofică împăcarecu sine şi cu firea, atâta obscură statornicie înfelul său de a fi, atâta drag cu omenie, de cumin-ţenie şi de lucru frumos n-a fost hărăzit altuipopor pe lume. Cine n-a cunoscut de aproapeţăranul român nu poate înţelege pe deplin entu-ziasmul meu. Cine nu l-a ascultat cântându-şidurerea în faţa morţii şi bucuria în aburul pri-măverii, nu poate şti cu adevărat tot preţul dure-rii, tot preţul bucuriei. Există în sufletul rusticde la noi o plenitudine de simţire, o rotunjime degând, o anume autentică umanitate care se dato-reşte unor împrejurări unice. De obicei, chiaroamenii cei mai simpli îşi cioplesc idoli subforma de prejudecăţi artificiale şi nu privescviaţa şi lumea decât prin această prismă. Un vălle tulbură privirea. Singur ţăranul ştie a privilucrurile şi evenimentele cu ochi limpede şi ager,aşa cum i l-a lăsat Dumnezeu.

Iar dacă cineva mă întreabă de ce-mi iubescţara, îi răspund: îmi iubesc ţara pentru toată ori-ginalitatea ei autentică, din care s-a plămăditpropria-mi originalitate. Şi să nu se creadă cămă complic în contemplarea unei imagini făuritede mine în colori de legendă şi vis. Nu eu amfăurit aceste mari linii ale sufletului şi fireiromâneşti, ci ele m-au făurit pe mine. Pe aceastăarmătură de instincte şi tendinţe s-au altoittoată învăţătura şi toată experienţa pe cari le-amcăpătat: Platon şi Shakespeare, Shelley şi VictorHugo.

Ei bine, Domnilor, aşa cum sunt, am fostursită dezrădăcinării. Dezrădăcinare! Cuvântgreu, cuvânt trist, cuvânt tragic! Dorul meu defrumos şi de divin, nostalgia pământului născă-tor şi toată aspiraţia mea către desluşirea poeticăa tainelor eterne, nu le-am cântat în grai româ-nesc, ci în grai străin. Oameni de pretutindenimi-au acordat atenţia lor, mi-au ascultat cuvân-tul: şi le-am spus lor cuvânt neromânesc. Anide-a rândul am rămas departe de tot rostul exis-tenţei mele sufleteşti. Iar în vremea războiului,vestea catastrofei şi triumfului nostru îmi soseape drumuri întortocheate şi lungi, întârziere cesporea tortura neliniştei, întocmai ca aşteptareaveştilor de la o mamă cu viaţa primejduită...

29

Un excepţional discurs de recepţie

Dezrădăcinare! Şi totuşi, Domnilor, acestcuvânt dureros nu mi se potriveşte. Refuz să vădun fenomen de acest fel în existenţa mea tumul-toasă. Căci dacă eu nu eram în ţară, ţara era cumine. În depărtata Franţă, pe malul îngust alSenei, îmi transportasem penaţii şi un fragmentdin fiinţa românească. Sălaşul meu parizian afost întotdeauna un colţ de patrie românească. Încasa mea dăinuia nu numai un spirit românesc,ci o atmosferă, o atmosferă cu parfum patriarhalşi religios ce plutea deasupra sfintelor icoane.Mă simţeam acolo, departe, în misiune. Eramun sol al sufletului românesc, sortit să-i cântedestinele, să-l împărtăşească prietenilor şineprietenilor, să-l apere, să-l preeamărească.

Am pronunţat numele Franţei. Franţa! Unsentiment de nemărginită recunoştinţă îmiumple sufletul de câte ori evoc chipul acesteiţări. Franţa mi se înfăţişează ca un adevăratmiracol al civilizaţiei omeneşti. Şi ca orice altmiracol ea cere, spre a fi înţeleasă, o adevăratăpregătire. Călători de diferite naţionalităţi auvizitat-o în grabă şi s-au întors în ţările lor păs-trând în privire doar viziunea fugară aParisului, iar în suflet dispoziţia de a critica totceea ce nu izbutise să-i uimească...Sunt convin-să că dumneavoastră rămâneţi indiferenţi laafirmaţiile acestor pamfletari cu vederea scurtăşi cu ambiţii nemărturisite. Ei nu pot înţelegeFranţa şi poate nici nu vor s-o înţeleagă.

Căci patria lui Descartes, a lui Voltaire, a luiPasteur nu prezintă observării nimic violent,nimic senzaţional, nimic excesiv. Faptul franceza izbutit să realizeze o sinteză absolut unică înistoria omenirii, o sinteză între extreme şi întretendinţele dogmatice ale tuturor ideologiilor,atât în literatură, cât şi în societate. Se spuneuneori că Franţa e o ţară bătrână. E adevărat,dar cu o rezervă: bătrâneţea Franţei înseamnăînţelepciune, nu lipsă de vigoare. Dacă cinevaîndrăzneşte să pună la îndoială civismul fran-cez, sensul datoriei patriotice pe care-l posedăfiecare cetăţean, istoria vine să-l dezmintă cu omie de argumente şi de fapte. Franţa e patriatuturor reformelor, tuturor experienţelor socialeşi politice. Iar dacă astăzi păstrează acea cumin-ţenie de care se miră lumea întreagă, aceasta nudovedeşte nici oboseală, nici lipsă de curaj:aceasta dovedeşte pur şi simplu că poporul fran-cez, atât de încercat şi de frământat în trecutulsău, a învăţat din propria-i experienţă că progre-

sul spiritual şi ameliorarea condiţiilor de viaţănu se obţin decât într-o atmosferă de liniştegenerală, de moderaţie şi de muncă rodnică.Franţa rămâne, Domnilor, ţara temperată prinexcelenţă, ţara semitonurilor şi a discreţiunei.Bunul gust francez nu este o iluzie, ci un magis-tral adevăr. El înseamnă că francezul, renun-ţând la ambiţii supraomeneşti în artă ca şi în şti-inţa societăţii, se mărgineşte la simpla perfecţiu-ne omenească. Buna creştere, politeţea, vestitasociabilitate franceză, toate aceste apucături, pecare uneori străinii le interpretează cu zâmbet deironie, formează împreună un admirabil idealomenesc şi, în acelaşi timp, singurul mijloc deperfecţionare treptată a civilizaţiei. Să fie oareaceasta o pildă de dispreţuit? Mi se pare, dimpo-trivă, că în zilele noastre înnourate de tot felulde idei şi de acte excesive, echilibrul francez eplin de învăţăminte.

Nu e vorba, Domnilor, să luăm Franţa dreptmodel al dezvoltării noastre sociale şi spirituale.Am depăşit de mult stadiul imitaţiei servile.Nicio ţară din lume nu poate servi altei ţăridrept pildă permanentă. Numai istoria rău con-cepută pretinde că un fenomen omenesc se poatereproduce identic sub altă latitudine. Dacă însănu cerem nimănui un model, cerem tuturorexemple de meditat, exemple ce trebuiesc gânditecu gândire personală, în lumina împrejurărilorspecifice de la noi.

Întrucât mă priveşte, eu datorez Franţei maimult decât respectul pe care orice român ar tre-bui să-i închine. Pentru mine, Franţa rămâneţara care a primit solia mea românească, ţaracare, înţelegându-mi misiunea, mi-a înlesnit-ocu o generozitate pe care renunţ s-o descriu încolori ditirambice. În memoriile mele din vremearăzboiului se vor putea citi într-o zi fapte necu-noscute sau puţin cunoscute astăzi, care vorreleva toată sinceritatea alianţei franco-române,toată grija pe care ne-o purta nu numai oficiali-tatea, dar până şi publicul francez cel mai puţinpregătit să ne iubească. Şi veţi recunoaşte,Domnilor, că experienţa unei îndelungi colabo-rări cu Franţa îmi permite să proclam aici admi-raţia mea pentru o ţară care, ştiind în ce măsurăam rămas româncă în mijlocul ei, în ce măsurăfiecare gest şi fiecare cuvânt al meu reflecta ocerinţă a sufletului şi a intereselor româneşti,mi-a acordat un concurs constant şi nepre -cupeţit.

30

Tudor Nedelcea

Dar, Domnilor, n-am venit în faţa dumnea-voastră să povestesc propria-mi viaţă, înaintaşiimei m-au învăţat că viaţa trecătoare a omuluiatârnă uşor în cumpăna eternităţii. Suntem, fie-care dintre noi, o celulă dintr-un corp imens, pecare mintea nu-l poate pricepe în întregul său.Atât ştim că suferinţele noastre personale, căviaţa şi moartea fiecăruia se pierd în curgereavremilor. Lucru ciudat, omul transmite posteri-tăţii decât partea cea mai impersonală din perso-nalitatea sa. Ne mirăm uneori că viaţa unor ilus-tre personagii istorice nu ni s-a păstrat decât subforma simplificată a legendei sau ca un simbolabstract. Simplificare admirabilă, care ar trebuisă ne umple de umilinţă, căci ea dovedeşte fărăreplică nimicnicia vieţii personale! Alături depumnul de cenuşă, ce rămâne din trecerea noas-tră prin viaţă? Rămâne ceva imponderabil şitotuşi puternic, ceva nematerial, dar nespus deactiv, rămâne IDEEA, Domnilor! Fiecare omeste exponentul unei idei, iar adevăraţii nemuri-tori sunt acei cari au ştiut muri pentru idee.

Am servit şi eu, cu toată modestia, o Idee.Am servit ideea românească. Dacă arunc o pri-vire asupra trecutului meu, asupra trecutuluigeneraţiilor din care cobor, surprind în fiecareact manifestarea acestei idei româneşti. Am con-

ştiinţa de a fi respectat consemnul strămoşesc,străduindu-mă din toate puterile să colaborez la«creşterea limbei româneşti» şi la «a patriei cin-stire». Am încercat – vor spune alţii mai târziu,întrucât am izbutit – am încercat să răspândescpeste hotare faima neamului românesc şi am ser-vit în lume expansiunea sufletului românesc.Din această lungă experienţă de luptă, douăînvăţăminte de seamă am tras, pe cari vreau săvi le împărtăşesc acum în puţine cuvinte.

Am învăţat mai întâi că ideea românească nuse poate disocia de cultul trecutului românesc.Avem în ţară o şcoală istorică înfloritoare, repre-zentată de învăţaţi cu reputaţie universală. Pe zice trece, se desluşeşte o nouă filă a cărţii neamu-lui, se precizează o dată, se stabileşte o filiaţie defapte, se restituieşte cauza obscură a unui eveni-ment. Activitate admirabilă. Hărnicie mai pre-sus de orice laudă! În această privinţă,Domnilor, n-am decât o singură îndoială. Mi separe – şi cum aş dori să mă înşel! – că trudaînvăţaţilor noştri nu mai produce în marelepublic repercusiunea fecundă care este indispen-sabilă formării unui curent de opinie generală.Şi să ferească Dumnezeu poporul a cărui istorierămâne apanagiul unui mic număr de specia-lişti, oricât de inimoşi şi de geniali ar fi ei!

31

Un excepţional discurs de recepţie

Comuniunea pioasă cu înaintaşii noştri, înţele-gerea deplină şi imparţială a evenimentelor, inte-resul pentru activitatea generaţiilor ce ne-auprecedat rămân şi astăzi, mai ales astăzi, în mij-locul ameninţărilor de tot felul, singura şi ade-vărata garanţie a unui viitor în organică dezvol-tare. Dar ideea românească se va sprijini pe unal doilea factor, care nu contrazice decât în apa-renţă pe cel dintâi. Vreau să vorbesc de factorulinternaţional. Împrejurări numeroase, pe caridumneavoastră le cunoaşteţi ca şi mine, au hotă-rât în vremile moderne că un neam nu poateexista şi mai puţin încă propăşi decât în funcţiede vecinii lui, de popoarele continentului, depopoarele lumii întregi. Mai mult chiar: unneam nu-şi poate înţelege propria-i tradiţie, pro-priu-i destin decât comparându-se cu alteneamuri. Cine n-a citit decât o carte, cine n-astudiat decât un sistem filozofic sau politic, cinen-a contemplat decât un singur tablou sau o sin-gură statuie, acela nu poate pretinde la destoini-cia unui critic literar sau artistic, nici la înţelep-ciunea larg cuprinzătoare a omului de stat. Eucred că adevărata poziţiune a unui patriot lumi-nat şi cu răspundere nu poate rezulta decât dinîmbinarea lucidă şi echilibrată a factoruluinaţional cu factorul internaţional. Definind pe

alţii, ne definim pe noi înşine. În gama valoriloruniversale, să înscriem cu modestie valoareanoastră autentică, în lumina valorilor vecine.

Dacă cineva ar voi să pună la îndoială folosulexpansiunei spiritului românesc în străinătate, is-ar putea răspunde că, asemeni unui mizantropizolat în singurătatea gândurilor lui, un popornu există şi nu colaborează la civilizaţia univer-sală decât în măsura în care izbuteşte să-şi valo-rifice personalitatea. Trăiesc poate între noi indi-vidualităţi puternice cari au creat pentru pro-pria lor satisfacţie capodopere de frumuseţegenială. Aceste presupuse capodopere nu existădecât din clipa în care s-au impus admiraţieiobşteşti. Tot aşa se întâmplă cu popoarele ce seizolează într-un naţionalism îngust, dispreţuindfactorul internaţional şi preamărind exclusivpropria lor existenţă. Aceste popoare există fărăa exista şi oricât ar fi de puternică vitalitatea loriniţială, porţile viitorului le vor rămâne de-apururi închise.

Iată, Domnilor, câteva din învăţămintele pecari le trag din experienţa mea de propagare aromânismului. Datoria care decurge din acesteconsideraţii sumare se defineşte de la sine: nuvom reuşi să închegăm personalitatea noastră deStat şi de neam decât în lumina valorilor univer-

32

Tudor Nedelcea

sale. Tipul patriotului autentic mi se pare acelacare ştie să ţină cumpăna dreaptă între elemen-tul naţional şi factorul internaţional. Cu rădă-cini adânc înfipte în glia românească şi în sub-stanţa trecutului, sufletul nostru va îmbrăţişacu privire ageră şi nepărtinitoare toate orizontu-rile. Cu cât va privi mai departe, cu atât rădăci-nile lui vor pătrunde mai puternic în elementulnatal. O floare nu poate creşte şi rodi decât dove-dind potrivnicia plantelor parazite ce-o înăbu-şesc şi străbătând victorios în lumina însorită acerului larg cuprinzător.

Aceste consideraţii, Domnilor, m-au îndrep-tat pe nesimţite către Contesa Anna de Noailles,a cărei amintire doresc s-o celebrez în minutelece-mi rămân. Ilustra poetă franceză mi se pare afi posedat, printre alte numeroase virtuţi, şi peaceea de mesager al sufletului românesc în lume.Această vedere nu vi se va părea nouă, dumnea-voastră cari aţi manifestat un sentiment analogîn ziua când, odată cu mine, aţi chemat în sânulAcademiei pe Anna Brâncoveanu. MareleMaurice Barres, care i-a fost prieten drag şidevotat până la moarte, a recunoscut în dânsascânteia nestinsă a sufletului românesc: «Vousêtes venue du Danube comme Ronsard et deByzance comme Chenier... Ai venit de la Dunărecum a venit Ronsard», îi scria Barres. Cu prile-jul fiecărui volum nou, cu prilejul dureros almorţii, vreme de treizeci de ani, presa franceză acelebrat în Anna de Noailles, nu numai pe unautentic poet francez, dar şi pe coborâtoarea dincele mai vechi familii dunărene. Doresc să adaugla atâtea alte mărturii şi mărturia mea. Dorescca acest minut solemn să integrez, fie şi numaiparţial, spiritul şi opera Contesei de Noailles înpatrimoniul românesc.

Şi îndrăznesc, Domnilor, să afirm că mărtu-ria mea este autorizată. De Anna de Noailles măleagă treizeci şi cinci de ani de amintiri scumpe,o viaţă întreagă de prietenie devotată, luminoasăşi fără umbră, în restriştea încercărilor grele dinvremea războiului, Anna de Noailles era necon-tenit alături de mine, cu vorba ei blândă şi con-solatoare, cu îmbieri meşteşugite spre nădejde. I-am cunoscut viaţa şi gloria zi cu zi, ceas cu ceas.Îi ştiu suferinţele şi durerile, neliniştea şi tulbu-rarea. Şi vin să proclam aici că avem dreptul sărevendicăm pentru românime partea noastră dingloria poetei.

Descendentă, după tată, din familia Bibescu,aliată printr-o bunică Văcărescu cu propria-mi

familie, Anna de Noailles a fost o Brâncoveancăprin adopţiune. Soarta ei strălucită a vrut canumele Brâncovenilor să-i încununeze genealo-gia cu ghirlande de vechi tradiţii româneşti, cuacea bătrână atmosferă de fast patriarhal care ne-a rămas atât de scumpă. Mama ei cobora dinvechea familie fanariotă Musurus, pe care ovedem în lungul veacurilor trăind în cea maiautentică atmosferă bizantină. AnnaBrâncoveanu era, astfel, o sinteză româno-bizan-tină, o fericită sinteză de fineţe elenă şi de spon-taneitate românească. Taina acestui dublu ata-vism dăinuieşte, bogată şi fantastică, în toatăopera poetei, precum şi în viaţa ei paradoxală.

A fost o cuceritoare, dospită din farmec nede-finit şi din imperioasă voinţă.O văd mică şi fra-gilă, cu ochi vioi, cenuşii în ovalul de sidef alfigurii, cu mâini lungi şi nervoase... O văd alu-necând cu paşi mărunţi de zburătoare neobici-nuită cu mersul pământesc...O văd pătrunzândîn vreunul din aceste saloane pariziene unde seîntâlneşte tot ce Franţa are mai de seamă în toatedomeniile. O privire repede asupra grupurilorformate după afinităţi şi interese îi ajunge sprea-şi alege tactica ei de cuceritoare. Căci Anna deNoailles nu cobora printre muritori decât pentrua-i robi, pentru a-i înjuga la carul ei triumfal.Admiraţia şi entuziasmul îi sunt tot aşa de nece-sare ca aerul pe care-l respira. Încet, încet, se vadesprinde din mulţimea adoratorilor şi va plutideasupra contigentelor, singură şi fericită. Zeiţăzburdalnică şi copilărească! Zâmbetul ei distri-buit după cuviinţă îi deschide calea inimilor. Înjurul ei, cercul de ascultători devine mereu mailarg. Anna vorbeşte. Vorbeşte cu voce de cristal,în propoziţii precipitate, în cascadă de fraze.Povesteşte o întâmplare, evocă amintiri, descrieun lucru văzut, săgetează cutare personagiu cuun cuvânt ascuţit...Vorbeşte şi e ca şi cum arcânta. Apropieri nebănuite se nasc între lucruri,sugestiuni fascinante poartă sufletul ascultăto-rilor în sfera muzicală a gândurilor poetizate. Eo vrăjitoare ce transfigurează realitatea cu unsemn de baghetă magică. Lucrurile îşi schimbăfaţa; sentimentele şi ideile prind trup, devintransparente şi mai adevărate decât obiectelemateriale. Cuvântul poetei e o oglindă în care sereflectează adâncul tainic al vieţii spirituale şidivine. Un întreg univers ia fiinţă, un universmiraculos în care totul e alcătuit armonic şi sim-

33

Un excepţional discurs de recepţie

plu, un univers făurit din pietre preţioase, dinmunţi de aur, din râuri de argint, un universaidoma cu viziunea din „O mie una de nopţi”.Muritorii de rând se miră de această întâmplareminunată. Iar poeta, liberată de grija pămân-tească, uitând de toate şi de sine înseşi, evoluea-ză în lumea creată de dânsa şi, împăcată cuviaţa, domneşte.

A fost o cuceritoare de oameni, o vrăjitoare desuflete. De unde să-i fi venit acest instinct domi-nator dacă nu din Bizanţ? Uneori mi se pare căîntruchipa o împărăteasă bizantină, în veşmântde aur şi de purpură, o basilissă mândră demăreţia ei, îmbătată de visuri supraomeneşti şide parfumul voluptuos al luminilor de dincolo.

Astfel, Domnilor, Anna de Noailles a fost omare neadaptată. S-a rătăcit ca o stea în noapteaterestră. A căzut ca o zeiţă din Olimp într-olume grăbită, prozaică, plină de griji practice şide interese imediate. Ştiu, Domnilor, că într-unfel fiecare mare poet este un neadaptat: în aceastăneadaptare la condiţia omenească stă însăşi con-diţia divină a poeziei. Dar mai ştiu că rari, foarterari sunt poeţii care îşi trăiesc poezia până lacapăt, care îşi cântă viaţa ca ciocârlia, care cântăzorile în triluri mereu mai repezi şi mai sfâşie-toare. Cine a urmărit fulgerarea Contesei deNoailles pe firmamentul veacului nostru vaînţelege ca mine adevăratul rost ai poeziei crea-toare. Un cântec spontan năştea fără încetare pebuzele ei. Ce n-a cântat? Ce n-a transfigurat?De la aspectele generale ale creaţiunei, până lanotaţiunea infimă a unui subtil moment sufle-tesc. A cântat cerul şi lumina cu o bogăţie decolori neasemănată, în fiecare ceas al zilei şi alanotimpurilor. În cuibul sonor al cuvântului aprins cu măiestrie jocul capricios al luminii,miile de tonuri ale azurului. Florile n-au avutprietenă mai înduioşată, mai înţelegătoare şi maisubtilă. Toate fastele vegetale, creşterea copaci-lor, pocnirea primăvăratecă a mugurilor, viaţacomplexă a pădurii, a grădinii, a peisagiilor, s-areconstituit muzical în planul cu infinite ecourial sufletului său. «Mon coeur – vaste témoin dumonde...» (Inima, martur imens al lumii...)(Forces éternelles).

Adăugaţi la această transfigurare poetică auniversului, transfigurarea lumii sufleteşti.Anna de Noailles a trăit ca nimeni marea dramăa vieţii, dragostea, şi marea ei tragedie, moartea,le-a găsit sensul poetic, le-a integrat în lumea

misterelor dumnezeieşti. Iar misterul ultim, sen-sul suprem al vieţii şi neantului, cheia lumii fer-mecate pe care o crease în visul ei intens au plu-tit ca o veşnică întrebare în sufeltul frământat deo prealucidă curiozitate. În preajma marelui saltîn necunoscut, în pragul existenţelor pure şinecondiţionate de dincolo de lut, lira Contesei deNoailles a sunta cu tulburare şi nedumerire. PeDumnezeu l-a bănuit numai, fără să-l cunoască,fără să-l recunoască. De aici durerea tragică apoetei: să iubeşti lumea cu toate făpturile ei pânăa te topi într-o rază de lună, într-un bob de rouă,să te identifici cu zburătoarele cerului şi curodul livezilor, să înalţi lumea aceasta pe planulunei înţelegeri curate şi nobile, şi totuşi să cauţiorb până la sfârşit rostul atâtor frumuseţi, atâtoraparenţe! Să creezi fără să ştii de ce, să-ţi cânţiuimirea faţă de minunile firii şi să nu-i afli teme-iul dintâi şi din urmă: dureroasă tragedie,Domnilor, sub povara căreia Contesa de Noaillesa simţit încovoindu-se umărul ei plăpând...

A fost o inspirată în sensul cel mai precis alcuvântului. A cântat ca privighetoarea, ca cio-cârlia, fiindcă nu putea să nu cânte. PoeziaContesei de Noailles e o fatalitate. Ea curge de-adreptul dintr-un izvor dumnezeiesc, fără sforţa-re, fără sprijinul nici unei teorii, nici unei şcoliliterare. Nu cunosc, într-adevăr, un poet maidepărtat ca dânsa de orice teorie, de orice ideolo-gică prevedere a mijloacelor de înfăptuire poeti-că. Trupul ei puţin s-a mistuit la flacăra foculuilăuntric. Iar inima ei vastă s-a mistuit lumi-nând, desfătând, împărtăşind oamenilor posacişi grei daruri dumnezeieşti de graţie şi de fru-museţe.

A scris o poezie senzuală, scăldată în belşugde parfumuri şi conţinând ceva din savoareamirodeniilor arabe şi persane. E ca un rod greual verilor noastre calde, un rod mustos şi plin derumeniri ademenitoare. Fiecare senzaţie îşi reve-lează poetei propria ei personalitate, devine untip, o fiinţă, o idee, un sentiment. Poeta resimteatât de puternic ecoul lucrurilor ce-i întâlnescsimţurile, încât toată fiinţa ei se topeşte în azu-rul Lemanului, în verdele grădinii, în roşulaprins al florii. Sufletul ei se înalţă vehement, secoboară până la şoaptă, alunecând neîncetat pegama colorilor şi a sunetelor.

Nu din întâmplare sau dintr-o fantezie per-sonală întrebuinţez aceşti termeni muzicali.Căci poezia Contesei de Noailles îmi face impre-

34

Tudor Nedelcea

35

Un excepţional discurs de recepţie

sia unei vaste partituri muzicale cu infinitemodulaţii. Şi acest caracter mi se pare revelatorpentru natura temperamentului său poetic.Consideraţi unul din peisagiile ei scânteietoare,una din elegiile pe care i le inspira presimţireaneantului. Veţi descoperi că procedeul întrebuin-ţat nu este nici pictural, nici retoric. Peisagiileapar fără contur precis, fără nici o căutare plas-tică sau lapidară a liniei ori a volumului. Ele setopesc într-o curgere sonoră, sugerată atât demu zicalitatea vocalelor, cât mai ales de jocul şidegradarea nesimţită a colorilor. Nu logica în lăn -ţuirii ideilor explică trecerea de la o frază la alta,de la o strofă la altă strofă, ci o logică muzicală,un sens al orchestraţiei sentimentale care vreainstinctiv ca poemul să se moduleze melodic.

O mare neadaptată; o cântăreaţă cu inspira-ţie bogat curgătoare, dotată cu viziunea senzua-lă şi muzicală a lucrurilor şi a sufletului. Aşaam cunoscut-o. Dacă însă cercetez mai adâncnatura geniului ei frământat, ajung la concluziacare interesează de-a dreptul această comunica-re. Neadaptarea Contesei de Noailles se explicăprin raţiuni atavice. A fost o fiică a Orientuluinostru fierbinte, înrudită de aproape cu mitulacestui leagăn al civilizaţiei care a fost Asia.Transplantată în Occidentul tuturor prudente-lor şi al strictei măsuri, răsădind sufletul ei ilu-minat de irizări orientale în termenul bine zăgă-zuit al limbii franceze, Anna de Noailles şi-asuspinat prin fiecare vers, prin fiecare gest, nos-talgia paradisului pierdut. Nostalgie uneori con-ştientă, cele mai deseori nelămurită. Amănunteşi amintiri oarecum materiale vin să mărturi-sească obsesia Orientului în opera ei. Cu cepătrunzătoare melancolie a evocat pe acea stră-bună – Greaca cu ochii lungi – de la care recu-noaşte a fi primit plânsul poetic! O altă străbunăgreacă îşi profilează silueta în acelaşi poem dinvolumul Forces éternelles: poeta o vede bro-dând sau mânuind harpa la umbra unui chipa-ros; îi cunoaşte cuvioşia şi dragul pentru icoane-le de aur cu care îşi ctitorea mănăstirile. Iată o atreia bunică, pe care o reprezintă luându-şirămas bun de la Creta natală pe când corabia sedepărtează de ţărm. În gestul acesta de despărţi-re, eu închipuiesc tot destinul poetic al Conteseide Noailles, toată aspiraţia ei de mai târziu cătrelimanul natal, către insulele greceşti nimbate demitul homeric, către plaiurile bogate ale întregOrientului nostru. Nostalgia aceasta se dovedeş-

te atât de viguroasă încât versul francez economşi bine cumpănit parcă se sparge sub presiuneasubstanţei străine pe care o închide. În măsurilelui limpezi şi corecte se desfăşura o imensă baca-nală de sunete, de colori, de parfumuri, o lumeîntreagă de vehemente doruri şi de imnuri sen-zuale. Reţeaua metrică impune cu greu discipli-na ei rigidă luxului verbal, exuberanţei pe carepoeta le-a moştenit de la înaintaşii săi orientali.

Intimitatea ei cu lucrurile firii mi se pare aveni din acelaşi izvor oriental. Contesa deNoailles poseda acea viziune directă, acea pă -trundere în inima făpturilor, pe care Occidentulnu i le putea mijloci. Tendinţa ei către joculdezinteresat şi naraţional, gustul ei instinctivpentru toate capriciile, pentru toate contrasteleviolente, pentru colorile prea vii, toate aceste ele-mente descind din orizontul nostru oriental,grec, asiatic şi românesc.

Izvor românesc! Clocot de sânge românescalături de clocotul sângelui ionic şi asiatic! Săfie, Domnilor, o simplă întâmplare că unul dinultimele sale poeme închide în rimele lui mărtu-risirea de româncă a poetei? Acest prea frumospoem se intitulează Le souvenir des aieux(Amintirea strămoşilor) şi îmi este dedicat. A

Tudor Nedelcea

apărut în revista „l’Illustration” din septem-brie 1929, sub ocrotirea unei reproduceri a cioba-nului lui Grigorescu. Ajunsă la sfârşitul încănebănuit al vieţii sale fragede, prin ce miracolfiinţa românească s-a descătuşat în sufeltul poe-tei, smulgându-i ceea ce mi se pare a fi un ade-vărat Testament spiritual? Suferinţele noastreîn război, eroismul ţăranului-soldat va fi dat degândit acestui suflet solicitat de numeroase che-mări atavice. Se poate de asemeni ca apropiereaşi rudenia cu românca ferventă ce totdeauna amreprezentat în ochii ei, să nu fi rămas fără ecouîn sensibilitatea sinceră a poetei. Mă gândesc lageneraţia ei generoasă pentru baladele româneştipe care în tinereţea mea le adunasem din gurapoporului şi pe care le-am publicat pe franţuzeş-te în Rapsodul Dâmboviţei. Anna Brânco vea -nu simţea acolo vigoarea elementară a sufletuluiţărănesc de la noi. O mişca până la lacrimi acestlirism exprimat cu simplicitate epică şi desfăşu-rat în cadrul marilor evenimente ale creaţiunii.Cu ce căldură încerca să pătrundă taina acestornaive capodopere! În ele descoperea ecouri dinsufletul ei şi păstrez credinţa că la lumina lorContesa de Noailles a desluşit cu încetul semnelepe cari rasa românească le înscrisese în plăsmui-rea ei.

Oricare ar fi cauza revelaţii târzii, ea rămâneabsolut sigură, săpată pentru eternitate în mar-mura poemului pe care l-am citat. Poeta evocă«Patria depărtată şi visătoare» care-i formaseursita în torsul harnic al fusului, întrevede prinbruma depărtărilor ţărmuri bucolice, spaţiiscânteind din porumbul şi grâul lor, spaţiivegheate de un ţăran cu râsul pe buze, dar cumelncolia în suflet... Ne spune cum a înfiorat-oun cântec din fluier: poate că viaţa mea veşnicînsetată vine din acest cântec frenetic şi nomad– adaugă poeta pe gânduri. «Ţara aurită, vorbă-reaţă şi naivă», cu zile fără sfârşit de coloareazorilor, copii cu trupul gol, ziduri albe; biserici,morminte – toate aceste fugare viziuni româ-neşti capătă un prestigiu venerabil, căci «neştiu-torul suflet» al poetei din ele se născuse...

Vedeţi, Domnilor, că nu fără temei am încer-cat să revendic pentru patrimoniul românesc oparte din geniul poetic al Annei Brâncoveanu.Din sferele înalte unde sufletul ei complex şidureros va fi găsit pacea senică de care nu s-abucurat în viaţă, moarta ilustră ascultă, poate,aceste cuvinte ale mele şi sunt sigură, Domnilor,că le aprobă.

Elena Văcărescu

36

37

38

1867Ianuarie 1 La Blaj apare revista Archiva

pentru filologie şi istorie, editată de TimoteiCipariu.

Despre anul acesta, Călinescu va scrie: Oscurtă eclipsă de un an ascunde privirilor noas-tre o parte din traiectoria vieţii tinereşti a luiEminescu. Câteva informaţii, însă, rămân,aşa cum este aceasta despre interesul pecare-l poartă poetul pentru fratele lui,Nicolae, rămânându-ne doar în manuscrisciorna acestei scrisori, unde îi scrie unuiStimat Domn C.: În Timişoara trebuie să fitrăind un om sub numele de Nicolae Eminovici,scriitor la advocatul Emmerich Christian. Acestom este fratele meu. Nu ştiu de ani nimica de el;el n-a răspuns la multe scrisori trimise de-acasă,de aceea familia e-n eternă nesiguranţă, dacă emort sau mai trăieşte încă, şi dacă trăieşte cum?

Pe 15 ianuarie este botezată revista cunumele Convorbiri literare, acasă la Pogor,revistă care va deveni renumită pentru

direcţia Junimii ieşene, dar şi pentru publi-carea în paginile sale a celor mai importantedintre operele clasicilor literaturii române.Naşul ei fiind chiar Iacob Negruzzi, tot eleste propus să conducă publicaţia. Revista aapărut între 1867-1944. Din 1 aprilie 1885,redacţia s-a mutat la Bucureşti. Până în 1893,responsabilitatea redacţiei a deţinut-o IacobNegruzzi, iar după aceea I. Bogdan, S. Mehe -dinţi, Al. Tzigara-Samurcaş, I. E. Torouţiu.«Con vor biri literare» este organul literar şi cul-tural al societăţii «Junimea». După 1893,cuvântul decisiv în stabilirea sumarului l-a avutTitu Maiorescu, care a redactat şi programulacesteia. Publicaţia îşi propune să acorde o maimare importanţă criticii literare insistând asu-pra literaturii contemporane, pe care o aprecianumai în funcţie de valoarea ei artistică. [...] Înconştiinţa literară românească, «Convorbiri lite-rare» a intrat în primul rând datorită luiEminescu, Caragiale şi Creangă. [...] Deşi aten-ţia era îndreptată asupra literaturii contempora-ne, «Convorbirile...» n-au neglijat marile creaţii

Valentin COȘEREANUCronologie Eminescu

Via�a, opera, contextul socio-cultural raportate la manuscrise și amintirile

contemporanilor (III)

Așa cum reiese din subtitlul Cronologiei, aceasta se referă la via�a, opera și contextul socio-cultu-ral în care a trăit poetul Mihai Eminescu, ilustrat cu citate din manuscrise și din amintirile con-temporanilor.Cuvinte-cheie: via�a, opera, amintiri.

As it appears from the subtitle, the present work refers to the life, the work and the social and cul-tural context in which the poet Mihai Eminescu lived, illustrated with manuscript quotes andmemories of contemporaries.Keywords: life, work, memories.

Abstract

Valentin COȘEREANU - Muzeul Memorial Eminescu – Ipoteşti, e-mail: valycosereanu@gmail.com

Eminescu

ale deceniilor anterioare, publicând studii despreConachi, Hrisoverghi, Scavinschi sau C.Negruzzi. Meritul incontestabil al revistei esteacela că şi-a definit o direcţie polemică, punândîn mişcare idei şi înlăturând mediocrităţi.Critica şi istoria literară, istoria artelor, proble-mele limbii române au ţinut trează revista, iarmaterialele apărute au contribuit la unificarealimbii. [...] «Convorbirile...» au fost secondate deo serie de reviste aliate, care şi-au însuşit progra-mul ei, dar au susţinut şi câteva polemici care auprodus un mare răsunet. (Jurnalul Junimii)

Pe 31 ianuarie moare la Paris pictorulIngres.

Februarie 10 La Teatrul Bossel din Bucu -reşti are loc premiera piesei lui B .P. HasdeuRăzvan şi Vidra; joacă şi Eminescu într-un rolsecundar. Este şi va rămâne o bucată «cinstită»în literatura noastră, pentru că în această scriereînchipuirea este sănătoasă, caracterele sunt ori-ginale şi în mare parte bine păstrate. (I.L.Caragiale)

Martie 1 Apare tipărit primul număr alrevistei Convorbiri literare. Până la 1 aprilie1872 apare bilunar, apoi o dată pe lună.Numărul începe cu o introducere scrisă deMaiorescu, la care Negruzzi adaugă doarparagraful final, hotărându-se, totuşi, să fieiscălit de Iacob Negruzzi, în calitatea sa deredactor şef.

Martie 1 La Iaşi apare primul număr dinConvorbiri literare, revista societăţii Junimea.Publicaţie cu profil exclusiv literar, promo-toare a principiilor culturale junimiste.Pentru noi, băeţii mari, în curent cu literaturaromână, şi în parte cu cea străină, apariţia«Convorbirilor a fost un eveniment. «Convor -birile pe atunci nu se vindeau cu numărul, dartotdeauna căutam de mi le procuram. (Gh.Panu) Secretarul încetăţenit de redacţie alrevistei este Iacob Negruzzi. Apare în revis-tă începutul studiului lui Maiorescu, O cer-cetare critică a poeziei române la 1867. Totacum apare tipărită la tipografia Junimii,Gazeta de Iassi.

Aprilie Apare în revista Familia poeziaCe-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, iar Gazeta de

Iassi va publica în aprilie o cronică teatralădestinată turneului trupei teatrale a luiPascaly: Înainte de a ne permite orice remarcăasupra jocului artiştilor în fiecare piesă, trebuiesă declarăm cu plăcere că am constatat un mareprogres în arte, atât la D. Pascaly, cât şi mai alesla soţia sa, din timpul de când aceşti artişti demerit au apărut în Iaşi (Apud Petru Vintilă).

Pe 27 mai are loc încoronarea lui FranciscIosif drept rege ereditar şi apostolic alUngariei şi al ţinuturilor ce îi erau anexate.Aşadar şi Bucovinei.

În 2 iunie se dă un decret în vedereanumirii altei serii de membrii ai Societăţiiliterare române, pentru: V. Alecsandri, C.Negruzzi, V. A. Urechia, I. Heliade Rădu -lescu, A. Treboniu Laurian, C. A. Rosetti şi I.C. Massim.

În 30 iunie apare tipărită în Familia (nr.25, Anul III) poezia La Heliade, al cărei primtitlu este Os magna sonaturum, prin care poe-tul şi-l doreşte exemplu, dacă nu pentru totşirul vieţii, măcar ca un cântec de lebădă:

Astfel îţi e cântarea bătrâne EliadeCu glasul Providenţei prin stinsele

decadeCe-aruncă-n marea morţii popor peste

popor !Ruga-m-aş la Erato, să cânt ca Tine,

barde,De nu în viaţa-mi toată, dar cântecu-mi

de moarteSă fie ca Blestemul-Ţi – să-l cânt, apoi să

mor.

Pe 7 iulie, în dorinţa de a contribui laFundaţiunea Pumnuleană pentru execuţiaunui bust al profesorului, elevii liceului dinIaşi trimit o sumă de bani, bust carele să steaîn aula Soţietăţii literare din Cernăuţi, precumacela al nemuritorului său coleg SimeonBărnuţiu stă în aula Universităţii din Iaşi.Printre donatori: Vasile Conta, Lateş, MihailCodreanu, Vârgolici etc. Vă rugăm, se maiscrie în scrisoarea elevilor din Iaşi, ca, desunt portrete de ale lui Pumnul şi dacă unul nucostă mai mult decât un florin, ce întrece peste

39

Cronologie Eminescu (III)

suma de 14 galbeni, să ni trămiteţi unul cu adre-sa la Creţul Grigori, cl. VII, liceul din Iaşi; iarăşide-i mai scump, atunci florinul să rămână înfolosul fundaţiunii. (Apud Petru Vintilă)

Pe 20 iulie Titu Maiorescu este numitmembru al Societăţii literare române. În ceea cepriveşte relaţia acesteia cu Eminescu, Esteprincipial absurd să ne închipuim că Eminescu aputut să privească cu antipatie şi silă pe singurulom care l-a înţeles cât putea să-l înţeleagă de laînceput, pe unul din puţinii oameni cu care puteaavea un dialog pe toată întinderea vieţii sale spi-rituale, şi de aceea credem – spune Călinescu –că Eminescu, om cu deosebire superior, va fi fostîn stare de porniri de iritaţie şi ură împotriva cri-ticului său, de dispreţ însă niciodată.

August 1 Se înfiinţează SocietateaAcademică Română, primul preşedinte fiind,între 1867 şi 1870, scriitorul Ion Heliade-

Rădulescu. În acelaşi an, Societatea Aca -demică Română (viitoarea Academie Română)îşi înfiinţează propria Bibliotecă şi începeeditarea Analelor.

August-noiembrie Eminescu se află laBucureşti, fiind angajat ca sufleur şi copistîn trupa teatrală a lui Iorgu Caragiale.Atunci l-a cunoscut dramaturgul I. L.Caragiale, cu care se va împrieteni şi carerelatează în amintirile sale intitulate InNirvana întâlnirea primă: Eram foarte curiossă-l cunosc. Nu ştiu pentru ce, îmi închipuiampe tânărul aventurier ca pe o fiinţă extraordina-ră, un erou, un viitor om mare.// [...] Deşi îngenere teoria de la care plecam eu ca să gândescastfel – că, adică, un om mare trebuie în toate săfie ca neoamenii – era pripită, poate chiar delocîntemeiată, în speţă s-a dovedit cu prisos.//Tânărul sosi.// Era o frumuseţe ! O figură clasi-că încadrată de nişte plete mari negre; o frunte

40

Valentin Coșereanu

înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste feres-tre ale sufletului se vedea că cineva este înăun-tru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Aveaaerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o vecheicoană, un copil predestinat durerii, pe chipulcăruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.

Septembrie 2 Iacob Negruzzi îl invită săcolaboreze la Convorbiri... pe VasileAlecsandri; acesta primeşte, promiţând căva trimite spre publicare Comedia ciocoilor.

Tot în septembrie A. D. Xenopol pleacăcu o bursă a Junimii la studii în străinătate,la Berlin: Cum sfârşii bacalaureatul, Maiorescupropuse societăţii «Junimea», [...] să mă trimităcu ajutorul ei la Berlin, pentru a urma studiilesuperioare. Societatea îmi făcu o bursă de 150 degalbeni pe an şi eu plecai din Iaşi în septemvrie1867 împreună cu Gheorghe Negruzzi, fratelelui Iacob, ambii fii lui Constantin Negruzzi,apoi cu Dimitrie Iamandi şi Constantin Jianu,amândoi din Botoşani, spre capitala Prusiei mer-gând până la Cernăuţi cu o butică jidovească,căci drumul de fier încă nu era înfiinţat înRomânia. (A. D. Xenopol)

Pe 29 august societăţile teatrale ale luiMatei Millo şi Mihail Pascali se reunesc într-una singură, iar în septembrie, cum s-a ară-tat mai sus, are loc cunoştinţa lui Caragialecu Eminescu, relatare făcută de dramaturgîn In Nirvana. La cererea lui Caragiale,Eminescu îi citeşte o poezie: Era o bucatădedicată unei actriţe de care el era foarte înamo-rat... De-abia mai ţin minte. Ştiu atâta, că eravorba de strălucirea şi bogăţiile unui rege asiriannenorocit de o pasiune contrariată... cam aşaceva...

Octombrie 19 Eminescu scrie cerereacătre Ministerul Instrucţiunii, în numele luiIorgu Caragiale, spre a putea juca împreunăcu trupa sa, pe scena Teatrului Naţional.

Pe 22 octombrie este numit dr. Şuţu camedic primar la ospiciul Mărcuţa.

La 8 noiembrie, un nou poet se adresea-ză printr-o scrisoare către Iacob Negruzzi,pentru a fi publicat în Convorbiri literare.

Este Vasile Conta, viitorul filosof. Poezia vaapărea tipărită şi sun iniţialele B. C. (adicăBasile Conta):

Simţiam timpul cum se scurgeCum torentu-i pe pământTot răstoarnă şi distruge.

Timpul curge,Viaţa fuge,Şi cu-această suspinareNe târăşte la mormânt:O ! Nimic cât eşti de mare !

Noiembrie 15 Convorbiri literare publicărecenzia lui P. P. Carp la piesa lui B. P.Hasdeu, Răzvan şi Vidra, îndreptată şi adausăde D. Flachtenmacher. Criticul dramatic găseştepiesei lui Hasdeu: lipsă de acţiune, lipsă decaractere şi lipsă de stil. În ediţia a IV-a a lucră-rii sale dramatice, Hasdeu avea să reproducă înîntregime această recenzie, ca o prefaţă, ironi-zând lipsa de vocaţie critică şi literară a lui P. P.Carp. (Apud Petru Vintilă)

În data de 31 decembrie, în DicţionarulJunimii, Iacob Negruzzi descrie istoriculadunării materialelor celor mai rizibile:Pentru a dobândi onoarea dosarului o prostie derând nu ajunge, ci trebuie una extraordinară...Era un album mare şi voluminos de culoareroşie, care s-a pierdut la una din eratele ani-versare ale Junimii ieşene. Păcat de aşa omare pierdere, căci în el se aflau tăieturi dinziare dintre cele mai ridicole... Faptele sederulau în felul următor: dl. Maiorescu adu-cea lucruri pentru dosar. După ce intra în salonşi se aşeza pe scaun zicea:

Ei, ei, unde e Dosarul ? Am ceva. Dl. Pogor, vesel, se repezea în bibliotecă şi-l

aducea triumfal. Atunci dl. Maiorescu, cu omare gravitate şi seriozitate scotea jurnalul încare era însemnat cu creion verde partea încri-minată. Apoi citea. Dacă bucata era înflăcărată,o citea serios, bufnind din când în când de râs.Efectul era irezistibil. Dl. Pogor se repezea de-şiaducea pensonul şi guma şi o nouă capodoperăvenea să adauge la celelalte capodopere aleDosarului. (Gh. Panu)

Din evenimentele excepţionale editorialeale anului acesta: Capitalul lui Karl Marx, pe

41

Cronologie Eminescu (III)

care Eminescu îl va cunoaşte la Viena şiBerlin, Peer Gynt de H. Ibsen şi ThérèseRaquin de Zola.

1868An din care datează romanul eminescian

Geniu pustiu; Romanul meu am început a-lscrie parte dupe impresiuni nemijlocite din anul1868, pe când eram în Bucureşti, parte dupe unepizod ce mi l-a povestit un student dinTransilvania. Romanul fuse numit mai întâiGeniu furtunatec, apoi, ceva mai târziu,Naturi catilinare. Eminescu îşi notează episodultralnsilvănean, la Blaj, în călătoria din 1866,când face un popas mai lung în oraşul de peTârnave. Episodul istorisea întâmplări din revo-luţia transilvăneană din 1848 şi el stă la bazajurnalului lui Toma Nour. Când Eminescupăşeşte pe pământul Transilvaniei cunoşteaaceastă provincie din lecturile pe care le face laliceul din Cernăuţi. În biblioteca gimnaziştilorcernăuţeni se aflau lucrările lui Petru Maior«Istoria pentru începutul românilor în Dacia(Buda, 1812), Gh. Şincai, «Hronica românilor şia mai multor neamuri» (Iaşi, 1853-1854), A.Treboniu Laurian, «Istoria românilor (Iaşi,1883), o altă lucrare a lui A. Treboniu Laurian,publicată fără semnătură, «Documente istoricedespre starea politică şi ieratică a românilor dinTransilvania» (Viena, 1850), A. Papiu Ilarian,«Istoria românilor din Dacia superioară»(Viena, 1852), Dionisie Fotino, «Istoria generalăa Daciei», (Bucureşti, 1859), I. V. Rusu,«Compendiu de istoria Transilvaniei, (Sibiu,1864), I. Micu Moldoveanu, «Istoria Ardea -lului» (Blaj, 1866), etc. [...] aşadar, când păşeş-te pe pământul Transilvaniei, Eminescu era pre-gătit să înţeleagă realităţile sociale şi politice deaici şi va purta provinciei de obârşie a străbuni-lor săi un interes nedezminţit toată viaţa.Studentul transilvănean de la care îşi noteazăEminescu episodul din revoluţie este, după păre-rea noastră, Filimon Ilia, originar din «scaunul»Arieşului. (D. Vatamaniuc)

În 15 ianuarie apare la Budapesta ziarulFederaţiunea, iar Maiorescu publică înConvorbiri literare studiul intitulat Asuprapoeziei noastre populare, care elogiază volu-mul lui Alecsandri, cel care apărea tipărit cufinanţarea Azilului Elena Doamna: ...cartea d-

lui Alecsandri este şi va rămâne tot timpul ocomoară de adevărată poezie şi totodată de limbăsănătoasă, de notiţe caracteristice asupra datini-lor sociale, asupra istoriei naţionale şi, cu uncuvânt, asupra vieţii poporului român.

La 1 februarie se naşte la Ştefăneşti,judeţul Botoşani, pictorul Ştefan Luchian.

Pe 13 februarie (tocmai pe 13 !), IonCreangă merge la teatru. Un reporter îl în -con deiază în articolul Relativ mergerii preoţi-lor la teatru, după care mitropolitul îl sanc-ţionează, interzicându-i să slujească la bise-rică.

Pe 7 martie se naşte a doua fiică aVeronicăi Micle, Virginia-Lavinia.

Martie 22 Se naşte Mihail Dragomirescu,viitorul director al Convorbirilor... Acum,când se citesc la Junimea, unde făcură unmare efect, spune Negruzzi, Pastelurile luiAlecsandri: ele s-au citit şi recitit de multe ori,apoi le-am publicat în capul întâiului numărurmător al «Convorbirilor la 1 aprilie 1868. (I.Negruzzi)

Martie Apare la Iaşi manualul lui IonCreangă, Metodă nouă de scriere şi citire pen-tru uzul clasei I primare. De câte ori a avutocazia, Eminescu gazetarul a scris desprecărţile lui Creangă. Referitor la Povăţuitoriulla citire prin scriere după sistema fonetică deGheorghe Inăchescu şi Ioan Creangă, gaze-tarul scrie: La cea dintâi privire cartea se deose-beşte în mod favorabil prin espunerea clară şi viea metodului intuitiv. Eserciţiele de intuiţiune dela începutul cărţii arată că nu este numai rezul-tatul studielor teoretice dară fructul lungei espe-rienţe a unor învăţători înzestraţi de la naturăcu darul de a instrui.

Martie 31 Apare gazeta săptămânalăCurierul de Iaşi, gazetă la care Eminescu va firedactor în perioada iunie1876-octombrie1877. Familia anunţă despre ziar: Foaia aceas-ta va cuprinde ştirile telegrafice, numiri şi desti-tuiri din funcţiuni, ştirile locale de tot felul, pro-cesele civile şi criminale, licitaţiuni de moşii,

42

Valentin Coșereanu

case, etc., preţurile productelor, lista călătorilor,numărul depeşelor şi a scrisorilor intrate şi ieşi-te, numărul născuţilor, lista căsătoriţilor, numă-rul morţilor, numărul bolnavilor din ospitalurietc. etc. etc. Şi tot astfel de lucruri, care,rămâneau într-un anonimat perfect dacăjocul întâmplării nu făcea ca Eminescu sărestructureze publicaţia făcând-o dacă nunemuritoare, măcar citată obligatoriu.

Pe 5 aprilie autorităţile habsburgiceaprobă statutele Societăţii literare-sociale«România» a studenţilor români de la Uni -ver sitatea din Viena (Apud Petru Vintilă)

În acest an, Titu Maiorescu publică stu-diile În contra direcţiei de astăzi în culturaromână, în care critică epigonismul scriitori-lor postpaşoptişti, şi Limba română în jurnale-le din Austria, în care militează pentru păs-trarea individualităţii limbii române în pro-vinciile aflate sub dominaţie austriacă.

Începând cu acest an şi până în 1871, V.Alecsandri publică în Convorbiri literareciclul Pastelurilor.

Aprilie Se înfiinţează la BucureştiFilarmonica Română.

Mai 12 Publicaţia Curierul de Iaşi nu-luită pe Creangă, după episodul mergerii lateatru, nici cu împuşcatul ciorilor de peturla bisericii, publicând articolul intitulatilustrativ: Tragerea la ţintă şi vânatul de păsăriîn mijlocul oraşului, de unde se vede că şiatunci, ca şi astăzi, ziariştii care umblă cu totdinadinsul după senzaţional, au ce să scrie.Când însă e vorba de lucruri serioase, îşiuită menirea. După ce Mitropolitul ordonăo anchetă ecleziastică şi medicală, Creangărefuză să meargă la spitalul alienaţilor.

Mai-septembrie Se desfăşoară turneul în43

Cronologie Eminescu (III)

Ardeal (pe traseul: Bucureşti, Braşov, Sibiu,Lugoj, Timişoara, Arad, Oraviţa) al trupeiteatrale conduse de Mihai Pascaly. Întrecomponenţii trupei era şi poetul, care areastfel ocazia să-1 cunoască, la Arad, pe IosifVulcan. La întoarcerea trupei în Bucureşti,Eminescu este angajat ca sufleur şi copist laTeatrul Naţional din Bucureşti. La solicita-rea lui Pascaly, Eminescu traduce din limbagermană, pe care-o ştia la perfecţie, Artareprezentaţiunii dramatice de Th. Rötscher.Revista Familia, dar şi altele din Transilvaniavor scrie cronici şi vor urmări spectacolele şibanchetele date în cinstea trupei.Federaţiunea scrie: Până acum, noi, româniiardeleni, eram nefericiţi şi osândiţi a participatot în teatre străine, încât nu putem să ne facemo idee adevărată despre teatru, dar acum vedemteatrul român, un templu al adevăratei civiliza-ţiuni. (Apud Petru Vintilă)

Iunie 1 Maiorescu începe publicarea înfoileton a studiului intitulat Limba română înjurnalele din Austria în revista ieşeană, înnumerele 7, 8, 9 şi 10.

Iunie 18 Hermanstädtler Zeitung anunţăcâte ceva despre turneul trupei lui MihailPascali, dând şi componenţa acesteia.Printre actori se află şi Mihai Eminescu.

Iunie 29 Ieronim Bariţiu îl descrie peEminescu din această perioadă aşa cum ni-lînchipuim şi astăzi: ...un tânăr cu părul lungşi de culoare foarte frumoasă, cu nişte ochiexpresivi, vorbitori şi totodată misterioşi.

August 14 Ziarul Albina din Pesta, subtitlul Talia română publică un articol despresuccesul trupei Pascali: Ştiam noi că estesuavă limba română, ştiam că este încântătoareşi dulce tocmai aşa cât de sanctu este amorulromân pentru naţionalitatea sa, dar că ce poatesă facă această limbă pe scena teatrală, despreaceasta nimeni nu-şi poate face închipuiri maiînainte de a o auzi... (Apud Petru Vintilă)

August 22 Revista Familia evocă succesuldeosebit al trupei Pascali la Arad, cândMatilda Pascali a declamat poezia Copilaromână, poezia lui Iosif Vulcan.

August 24 Moare scriitorul ConstantinNegruzzi şi este înmormântat în curteabisericii din Hermeziu (Trifeştii Vechi), depe domeniul familiei. (n.1800)

Spre sfârşitul lui august apare în revistaFamilia poezia La o artistă. În manuscrisul2285, Eminescu nota: Nu pierd niciodată ocaziade-a lua parte la petrecerile populare. Ca un prie-ten pasionat al oamenilor (mai ales al poporului)când aceştia se adună în mase, simt că sunt oparte a totalităţii. E ceva dumnezeiesc în acestsentiment, aşa că orice serbare a poporului mi separe o sărbătoare a sufletului, o rugăciune cucer-nică. Într-un asemenea moment pare că deschidun mare Plutarch şi din feţele cele vesele, dar de-o tristeţă ascunsă, din mersul vioi sau obosit, dinlegănarea şi din gesturile diferite citesc biografiileunor oameni fără nume; dar nimeni nu va puteaînţelege vreodată pe cei renumiţi, fără a fi simţitvreodată pe cei necunoscuţi.

Pe 16 septembrie Eminescu va fi angajatca sufleur II şi copist al Teatrului Naţionalcu un salariu lunar de 450 de lei vechi.(Apud: Petru Vintilă, Romanul lui Eminescu).Ştefan Cacoveanu dă şi amănuntele despresituaţia de sufleur a poetului, la Bucureşti:De această slujbă nu se plângea, căci fiind el unmare ceteţ, se simţea în elementul lui, dar îi eraimpus să estragă în caiete deosebite şi să trans-crie toate rolurile din fiecare piesă ce se studia lateatru. Această treabă îi făcea zile negre. Caieteleşi piesa pururea-i stau pe masă şi-l chemau lalucru, iar el nu-şi putea călca pe inimă să seapuce.

Septembrie 18 Ştefan Cacovean, cel care-l descria pe poet în această perioadă ca peun tip roşcovan foarte frumos, spera din toatăinima să primească o bursă de studii de laSocietatea Transilvania, dar Eminescu i-aprezis următoarele: Să deie Dumnezeu ca ceiveniţi aici pentru studii, ca porumbul lui Noe,să se întoarcă la barcă cu ram de finic în gură.Conform previziunilor, Cacovean n-a luatbursa.

Octombrie 1 Familia publică încă o poe-zie a lui Eminescu: Amorul unei marmure.Cât priveşte atmosfera din odaia de lucru a

44

Valentin Coșereanu

poetului în această vreme, tot Cacoveanu dăinformaţiile: Cărţile le ţinea întinse pe jos, de lafereastră până lângă masă, pe paviment. Vor fifost până la 200 de volume, mai cu seamă cărţivechi, nemţeşti cea mai mare parte. Pe masă erautot felul de hârţulii scrise şi nescrise. O maşinămică de tinichea de făcut cafea turcească – icicafea, colo zahăr pulverizat, de lipsă pentru ca -fea ua cu caimac, caiete şi cărţi şi altele multe şimărunte, toate în dizordinea cea mai frumoasă.

Astra editează la Braşov revista Transil -vania, condusă până în 1893 de GeorgeBariţiu. Din 1881 revista apare la Sibiu.

Ştefan Cacoveanu spune în amintirilesale despre Eminescu următoarele: Dintoamna anului 1868 până în toamna anului1869, din câte ştiu eu, Eminescu n-a mai publi-cat nimic, dar poate să fi scris. El lucra ca albinaîn coşniţă. Aşa şi era şi aşa ni-l prezintă dinacest punct de vedere şi alţi apropiaţi ai săi,printre care şi Slavici care-i ştia bine obice-iurile.

Pe 28 decembrie, Ioan Slavici, la şedinţaSocietăţii Petru Maior a studenţilor românidin Budapesta, citeşte poezia lui A. Mure -şanu, Un devotament familiei Hurmu zachi.

1869An din care datează poemul dramatic

Andrei Mureşanu, rămas în manuscriseleeminesciene şi publicat mai târziu. În legă-tură cu relaţia actorului cu piesa dramatică,Eminescu îi mărturiseşte lui Şt. Cacovean:Nu se putea mira destul cum se face ca uniiactori, şi cu deosebire actriţe, dintr-o dramăîntreagă să nu cetească şi să nu ştie nimic decâtchiar numai rolul lor ? Acum îi povesteşteaceluiaşi Cacoveanu cum invitat fiind lamasă la Pascali, neavând batistă a folositşervetul de lângă farfurie, iar marele actor afăcut ochii mari, de broscoi. Dar povesteatoate acestea cu mare haz.

Februarie 8 Atât Eminescu cât şi Slavici aufost înscrişi chiar în luna februarie 1969 membriîn «Societatea literară ştiinţifică» cu toate că nuerau în Viena şi prietenii lor au plătit şi taxa deînscriere, dar abia după sosirea lor în Viena, întoamna anului 1869 au fost amândoi proclamaţi

membrii definitivi ai acestei societăţi. (T. V.Ştefanelli)

Februarie 27 Moare ConstantinHurmuzachi, în etate de 57 de ani, o viaţă nobi-lă, [...] era totdeauna, până la ultima răsuflare,mai puţin îngrijită de sine decât de fericireapatriei. (Necrolog în Foaia Societăţii...)

Februarie 28 Moare poetul francezLamartine.

O caracterizare a lui Şt. Cacovean esteuna tipică pentru Eminescu în aceastăperioadă: Era ca o fată mare. Nu l-am auzitniciodată să fi spus un lucru obscen, nici chiarîntre patru ochi, în râs ori într-adins. Înschimb, atunci când era vorba de poeziemai ales, era necruţător: Pe unul dintre noi îlpuse păcatele să-şi tipărească versurile: Să fivăzut pe Eminescu cât haz făcea din aceasta.Versurile erau slăbuţe. Era vorba de IoniţăBădescu.

Martie 7 Revista Familia publică poeziaJunii corupţi. Un text al lui I. D. Drăgănescupublicat în Familia (octombrie 1868) estesemnificativ în sensul junilor corupţi:Departe de a fi sceptic, el e vesel şi plin de spe-ranţe. Lustruit, frizat şi politicos, el frecventeazăla Paris toate universităţile, cunoaşte GrădinaPlantelor, studiază galeriile de pictură, explicăpe Rafael, admiră pe Michel-Ange, recitează peByron şi critică pe Lamartine. Setos de toate ştietoate,. Danţează la Mabille, se-mbracă laDussetois, supează la Maison-d’or şi se deşteap-tă la Clichy. Întors în ţară, aici e adevărat rege !Galant şi generos, femeile mor după dânsul.Prodig şi liberal, amicii îl aclamează. Şi astfel,din serbare în serbare, din triumf în triumf,orgolios şi plin de datorii, ca un patrician roman,el înaintează până când, obosit de vanităţilelumei, se face cronicar, alegător, prefect, se-nsoa-ră cu vreo moştenitoare sau se resemnează ca uncăţel la picioarele vreunei femei bătrâne. (ApudPerpessicius)

Pe 8 martie moare compozitorul francezHector Berlioz.

Martie 19 De acum datează întâiul recitaldat în Bucureşti de Carlotta Patti, sora

45

Cronologie Eminescu (III)

Adelinei Patti şi inspirată de aceasta dinurmă, poetul scrie două poezii cu un titlucomun: La o artistă. Prima este un sonet, iarcealaltă o poezie în tehnica distihului.

Aprilie 1 Moare Barbu D. Ştirbei, iarEminescu împreună cu Ioniţă Bădescu şi V.D. Păun scot o foaie volantă în careEminescu publică poezia La moarteaPrincepelui Ştirbey. Şi tot acum se constituiela Bucureşti societatea Orientul, care aveadrept scopuri promovarea culturii naţionaleşi studiul folclorului; Eminescu se numărăprintre membrii societăţii, revenindu-i sar-cina de a strânge folclor din Moldova.

Aprilie 11 Apare în Familia poeziaAmicului F. I. Filimon Ilea, îi fusese coleg laBlaj şi este cel de la care aude grozăviilerevoluţiei de la 1848, pe care le va trece apoiîn romanul Geniu pustiu.

Mai Evocând timpul petrecut în varaanului 1866 la Blaj, Ştefan Cacoveanu l-aîntrebat ce i-a plăcut mai mult la Blaj, iarpoetul îi răspunde fără urmă de ipocrizie şide ezitare: − Mi-a plăcut măgărarul de la semi-nar. Spunea poveşti minunate şi-l ascultam cumultă plăcere.

Iunie Eminescu însoţeşte trupa de teatruPascali în turneul din Moldova. Acum sedesfăşoară episodul dintre poet şi actorulPascali; văzându-l cu ghetele rupte îl trimitedându-i parale să-şi cumpere ghete şi haine.Seara Eminescu, întrebat dacă şi-a cumpă-rat, Eminescu îi arătă operele complete alelui Goethe şi ale lui Heine. Mai târziu, V. D.Păun, îi va povesti lui Bolinti neanudesprevestimentaţia poetului: ... era îmbrăcat cu ungheroc lung, negru şi vechi. M-a poftit să şeddinaintea lui şi a început să-mi dea sfaturipărinteşti pentru viitor... Puţin îi păsa lui decum era îmbrăcat. Între poet şi familie sereiau legăturile (întrerupte timp de trei ani),astfel încât în septembrie 1869, Mihai pleacăla Viena pentru studii universitare, avândsusţinerea financiară a căminarului.

Lui B. P. Hasdeu i se joacă piesa Răzvan şiVidra, la Bucureşti.

1869-1870 Poetul îşi asumă singur res-ponsabilitatea propriei vieţi: Ce au cu mine ?pâinea nu le-o mănânc, pragul nu li-l calc. Lase-me să-mi merg calea mea şi să trăiesc din puţi-nul meu, ar fi spus Eminescu referitor larelaţia cu părinţii, aşa încât se înscrie ca stu-dent extraordinar la Facultatea de Filosofiedin Viena; audiază în paralel şi cursuri dedrept, medicină, limbi romanice, istorieantică. Din perioada studenţiei vienezedatează prietenia poetului cu ardeleanulIoan Slavici, prietenie datorată preocupări-lor literare comune şi implicării celor doi înactivităţile desfăşurate de Societăţile studen-ţilor români de la Viena. În drum spre Viena,la Praga, în atelierului lui Jan Tomás, poetulpozează realizându-i-se astrala fotografiede la 18 ani. Slavici, prietenul său, va scriecă Eminescu Se înscrisese la facultatea de filo-sofie, nu însă spre a se pregăti pentru o anumităcarieră; audia deci şi la facultatea de drept, pre-cum şi la cea de medicină, unde câţiva dintre ceimai însemnaţi oameni de ştiinţă, cum erauIhering, Stein, Hirtl, Bruke, etc. ţineau cursuri,pentru el, foarte interesante. Mai asista şi laexperimentele chimice pe care Nicolae Teclu ni lefăcea nouă tinerilor români la AcademiaComercială, şi la deprinderile gimnastice, pe caretot sub conducerea lui Nicolae Teclu le făceam însala unei societăţi de gimnastică. (Ioan Slavici)

O schiţă de portret eminescian din aceas-tă perioadă este revelatoare: Era ca vremea:când senin, când înourat. Câteodată senin şimulţumit, umbla povestind ori fredonând voios,parcă lumea toată era a lui, din contră, altădatăera înourat şi tăcut, tăcerea ce premerge furtu-nii. Atunci dacă deschideai o discuţie, era vehe-ment, tuna şi fulgera, dar nu pentru persoanalui. Nu-i păsa de sine. Era cu casa-n spate, n-avea ce pierde nici ce câştiga. Năcazurile neamu-lui îl făceau să se revolte şi să izbucnească.Atunci vorbea ca un tribun. Aprins, strângeapumnul şi gesticula. «Pentru răzbunareaneamului e sfânt orice mijloc», zicea adeseori. Înastfel de stare îl auzeai răcnind: «Bată-i mânialui Dumnezeu» Aceasta era sudalma lui.(Ştefan Cacovean)

Octombrie Eminescu era înscris la Facul -tatea de filosofie numai ca auzitor extraordinar,nu ca student ordinar ca ceilalţi colegi, ceea ce

46

Valentin Coșereanu

dovedea că Eminescu nu trecuse la liceu exame-nul de bacalaureat sau de maturitate cum senumeşte el în Austria, şi de aceea nici nu puteafi primit ca student ordinar. Faptul că Eminescuasculta cursurile de la universitate numai castudent extraordinar avea ca urmare că nu puteafi admis la examene. I se testa numai în «Indexlectionum» la finea fiecărui semestru că a ascul-tat aceste obiecte la care se înscrisese şi pentrucare, chiar la înscriere, trebuia să plătească otaxă cuvenită. (T. V. Ştefanelli)

Noiembrie 2 Se naşte poeta IuliaHasdeu, fiica lui B. P. Hasdeu, una dintrecele mai talentate şi mai instruite fete dinsocietatea românească (m. 1888).

Noiembrie 12 Moare, la Iaşi, scriitorulGheorghe Asachi (n. 1788). Revista Familiascrie că Ceremonia funebrală a durat până searala şapte ore. Patrioticul guvern al României adat 2.000 lei pentru înmormântare neuitatuluiapostol al luminării Românilor din Moldova.(Petru Vintilă)

Noiembrie 15 Hasdeu va primi să intreîn societatea Românismul, în care activa şiEminescu.

Noiembrie 18 La Viena se unesc celedouă societăţi studenţeşti române, care erauoarecum rivale. Un aport de seamă îl arechiar Eminescu. Propun unire necondiciunată;societăţile să se declare de unite.

Noiembrie 28 La Viena, scrie Eminescuîntr-o scrisoare, eram sub influenţa nefastă afilosofiei lui Herbart, care prin firea ei te dispen-sează de studiul lui Kant. În această prelucrare aînţelesurilor s-a prelucrat şi însuşi intelectulmeu ca un înţeles herbartian, până la tocire.Când însă după această frământare şi luptă dedouă luni de zile, vine la sfârşit Zimmermann,zicând că există într-adevăr un suflet, dar că aces-ta e un atom, aruncai caietul indignat caietul meude note la dracu, şi n-am mai venit la cursuri.

Interesante şi credibile sunt amintirile luiSlavici în legătură cu limba vorbită deEminescu şi opinia lui în legătură cu aceas-ta: Eu rosteam la început vorbele cum se obişnu-ieşte prin Podgoria de la Arad. Eminescu se

enerva adeseori şi zicea că-i sfarm timpanulpocind vorbele, dar nu se supăra şi nu-şi pierdeasărita ca mulţi dintre gramaticii de atunci.După părerea lui, cea mai dulce şi mai bogată însunete era rostirea moldovenească. Ea însă nupoate să fie reprodusă prin literile pe care leavem. El stăruia pentru rostirea bucureşteană şiîndeosebi pentru cea din mahalaua Lucacilor,care e mai simplă şi poate să fie fixată cu destulăpreciziune. Îi plăcea însă tot ceea ce avea uncaracter particular nu numai în rostire, ci în şiîn genere în felul de a vorbi şi trăgea cu urecheacând catanele adunate la Viena din deosebitelepărţi ale împărăţiei stăteau de vorbă între ele.Adeseori întreba apoi «unde se zice aşa ?»

Decembrie Poetul scrie De ce să mori tu ?care va rămâne în manuscrisele sale şi se vapublica postum. Poezia va purta mai întâititlul Marta. Eminescu pe acea vreme nu bea,nu fuma, nu juca cărţi, nu prea ducea grijafemeilor, ba nici nu vorbea de ele decât de celeade prin cărţi. Felul lui de a fi era următorul:Pe strade umbla foarte des fredonând cu gânduldus, şi nu-i plăcea să-l deştepţi din această reve-rie. (Şt. Cacoveanu)

Decembrie 28 Tefelegraful român anunţă:Junimea studioasă română din Viena va serba înnoaptea de la 31 Dec. Spre 1 Ianuarie (1870)ajunul anului nou în palatul Schönbrun.

Iată şi trei evenimente editoriale remar-cabile ale anului care tocmai s-a sfârşit:Educaţia sentimentală a lui Gustave Flaubert,Fête galantes de Paul Varlaine şi Les Chants deMaldoror a lui Lautréamont.

1870Ianuarie 1 În revista Albina din Pesta,

Eminescu publică O scriere critică, recenzieasupra lucrării lui D. Petrino, Puţine cuvintedespre coruperea limbii române în Bucovina(Cernăuţi 1869), în care îl blamase pe AronPumnul; articolul eminescian este cauzaanimozităţii lui D. Petrino care îl va atacavirulent pe poet mai ales după l874.

An din care datează proiectul unei seriide conferinţe populare pe care Eminescu îşipropunea să le ţină în Maramureş; temelealese erau: Geniul naţional, În favoarea teatru-lui, Studiu asupra pronunţiei, Poezia populară.

47

Cronologie Eminescu (III)

Ianuarie 1 Cu ocazia Anului Nou,Eminescu, împreună cu un grup de studenţiromâni, îl vizitează la Döbling pe fostuldomnitor al României, Al. I. Cuza. Se spunecă pe ceilalţi colegi, domnitorul i-a hrănit şile-a dat de băut în timp ce i-a făcut plăceresă stea separat cu Eminescu de vorbă. Cevor fi vorbit rămâne un mister.

Ianuarie 10 În ziarul Traian se publicăApelul studenţilor români de la Viena în vedereaSerbării de la Putna, apel care va fi reluat şide alte publicaţii româneşti.

Ianuarie 12 Se desfăşoară o şedinţă asocietăţii studenţeşti România. Pe versoulconvocării Eminescu scrie cinci strofe subtitlul Maio:

Stau pierdut în gânduri triste, conversezcu idealuri

La actriţe fac palate – La Regine mă prezint

Într-o haină flenduroasă, dar cu faţa deîncânt.

Îmi cârpesc cerul cu stele, îmi cârpescmarea cu valuri.

Pare că e vorba aici şi de invitaţiile accep-tate de poet la dineurile Federicăi Bognar,starul necontestat al Burgtheatr-ului vienez.Când aceasta era întrebată ce caută unul caEminescu în înalta societate, căci nu eraîmbrăcat cum cerea eticheta celebra actriţăle răspundea ofiţerilor prea îndrăzneţi: Nunumai pentru vasta lui cultură, dar şi pentrufaptul că vorbeşte în subtilităţi de limbă germa-nă, ceea ce voi...

În ianuarie Eminescu se mută de la ogazdă la alta. Între timp, Veronica Micle,venind la Viena sub un pretext oarecare, înfapt dornică de un voiaj, trage la gazda abiaeliberată. Se zice că cineva i-a recomandat-os-o însoţească şi să-i arate oraşul, lucru pecare Eminescu îl face cu bucurie, cu atât maimult cu cât cunoştea bine istoricul clădirilorşi monumentelor. Acum se înfiripă mareadragoste, iar despărţirea va fi o atracţie şi

48

Valentin Coșereanu

mai mare. Este vremea faimoaselor versuricu iz studenţesc:

Prin ferestre uliţerniciNoi priveam la Madam MaierŞi priveam cum mamzell ReziŞi un Seppi joacă ştaier

Prea frumoasa mamzell Rezi,Amândoi cum o văzurăm,Într-o clipă – foarte tragic –Noi de ea ne-amorezurăm...

Chiar şi serioasele cursuri universitare îngă-duie mici glume, spune Petru Vintilă, adău-gând strofele:

Şi-apoi iar împreunăCa ştiinţei să sacrifici,Coale lungi cu-asirologiiCăutai să te edifici.

Eu pe bănci puneam în şiruriDe hârtie titireziiŞi oftând l-a ta urechePronunţam la mamzell Rezi.

Însă tu cu străşnicieAscultai de regii libiciUnde sunt acele vremuriTe-ntreaba-amicul Chibici...

Acum este vremea când poetul dă dova-da vocii sale de tenor şi când, la distracţiiceva mai restrânse cântă şi el cu mare patosEu sunt Barbu Lăutarul, Dragi boieri din lumeanouă, Frunză verde de piper, Cucuruz cu frun-za-n sus ori Mai turnaţi-mi în pahare.

Ianuarie 30 Acum apare articolul luiEminescu, Repertoriul nostru teatral, în caredă dovada cunoştinţelor sale din acestdomeniu. Iată şi un portret al poetului făcutde Slavici pentru acest timp: Om de veseliecopilărească, el râdea cu toată inima, încât ochiituturora se-ndreptau asupra lui. În clipa urmă-toare se-n-crunta însă, se strâmba ori îşi întorceacapul cu dispreţ. Cea mai mică contrazicere-lirita; muzica de cele mai multe ori îl supăra;şuierătura-l făcea să se cutremure; orişice scâr-ţâitură-l scotea din sărite...

Acum, în februarie, Iacob Negruzzi îl vacunoaşte, la Viena, pe Eminescu, depistân-du-l după alură, căci nu făcuseră cunoştinţăîncă. Scena este memorabilă. Cum Negruzziscrisese Viclenie şi amor, Eminescu îl încon-deiase în manuscrisul său (2257), aşadar îndeplină intimitate, câteva luări peste piciorpre versuri tocmite:

Neci n-aş plânge caro mio,De ar fi traducţiune –Rea ori bună, ea nu schimbăDin valoarea mea internă.Dar Negruzzi, mio caro,El a scris o comedie,Comedie-originală,Viclenie şi amorAcolo mă văd pe mineFigurând sub nume – ElenaIar pe Manuel il caroVăd că mi-l numesc Costică...

În amintirile sale, cel pe care-l luase întărbacă, adică Iacob Negruzzi, relateazăurmătoarele în legătură cu Venere şiMadonă, poezia trimisă de Eminescu laConvorbiri literare: Pe la sfârşitul lui februarie,sau începutul lunei martie 1870, mă întorceamîntr-o seară acasă de la o adunare. Aruncândochii din întâmplare asupra mesei mele de lucru,văzui o scrisoare nedeschisă pe care nu o băga-sem în seamă. Era adresată «RedactoruluiConvorbirilor literare» şi scrise cu litere mici şifine ca de o mână de femeie. Mi-am zis că trebuiesă fie de la una din numeroasele poete tinere dinprovincie care voiau să li se tipărească versurileîn revista noastră. Deschizând plicul găsii oscrisoare împreună cu o poezie intitulată«Venere şi Madonă», amândouă iscălite, M.Eminescu. Impresionat de frumuseţea şi acu-rateţea creaţiei, Negruzzi se adresează cuentuziasm lui Maiorescu: În sfârşit, am dat deun poet», la care criticul, după ce citeşte poe-zia, îi răspunde meditativ: Ai dreptate, acipare a fi un talent adevărat. Cine este acestEminescu ? Îşi va răspunde singur mai târ-ziu, când îl va aşeza în Eminescu şi poeziilelui, al doilea după Alecsandri.

Cum poetul era student auditor, nuputea împrumuta cărţi de la bibliotecaUniversităţii, aşa încât, apropiaţii împru-

49

Cronologie Eminescu (III)

mutau şi pentru el. Samoil Isopescu, spunecă Mergeam însă împreună cu Eminescu laBiblioteca curţii imperiale, de unde nu se puteauîmprumuta cărţi acasă. Pe cât ştiu, numai înaceastă bibliotecă publică citea dânsul. Şi citeamai cu seamă cărţi care nu se puteau afla în altebiblioteci publice. Acasă, unde citea în singu-rătate şi unde scria, era o atmosferă insu-portabilă, plină de fum gros de ţigară, încâtprietenii chiar nu rezistau mult înăuntru,spre marea bucurie a poetului, care nu pri-mea vizite cu bucurie, dimpotrivă era des-tul de ostil în astfel de cazuri, cum au relatatapropiaţii. În perioada aceasta Eminescumergea frecvent la Troidl, la cafenea. Aicilua Eminescu cafeaua cu lapte sau o cafeaneagră, cetea gazetele şi asculta cu multă aten-ţiune discuţiile tinerilor şi ştirile din ţară,spune Slavici, iar Dr. Isopescu sublinia şi elcă Eminescu rămânea la «masa bătrânilor» (V.Grigoroviţă şi alţii) unde discutau evenimenteledin Ardeal şi celelalte Ţări române, iar tinerii îşialegeau alte mese unde discutau «de ale lor».

Martie În vederea sărbătoririi a patrusute de ani de la ctitorirea mânăstirii Putnade către Ştefan cel Mare, studenţii româniînfiinţează un comitet central de organizare,în care Eminescu este ales secretar.Interesantă şi plină de tâlc este relatarea luiŞtefanelli în legătură cu sorgintea Serbăriiputnene: Eminescu mi-a spus-o singur că el aclocit această idee şi când l-am întrebat de ceretace aceasta şi nu o spune ca să ştie toţi, nunumai cunoscuţii săi cei mai de aproape, mi-arăspuns că nu ar fi recomandabil să ştie guver-nul austriac că Românii din România, adecăsupuşi străini, au propus aranjarea acestei ser-bări, dar el a sugerat ideea în mai multe părţi,aşa ca să nu se mai ştie de la cine anume vine...Numai că serbarea se va amâna pentru anulurmător din cauza războiului franco-pru-sac, dar şi a pierderii fondurilor adunate destudenţi. Este perioada în care Eminescufăcea mereu un fel de vânătoare de oameni, căciavea credinţa următoare: Pune pe fiecare,relatează Slavici, să facă ceea ce face cu plăcereşi nu numai lucrurile merg bine, dar ţi-i mai facişi prieteni buni.

Aprilie 3 Societatea literarie-ştiinţifică iadenumirea de România Jună, după modelul

celor ale altor popoare din Europa. Pentruinaugurarea societăţii «România Jună» era, deexemplu, nevoie de bani, căci sumele dăruite deaşa-zişi membrii fondatori nu sosiseră încă decâtîn parte. Vorba era deci să stăruim pe lângă ceimai bănoşi dintre Românii din Viena, ca să anti-cipeze ei. Aceştia erau Dumba, bancherii Perleaşi Mureşanu şi mai ales comisionarul B. C.Popovici, care ţinea să fie socotit drept un fel deMecena al Românilor. Eminescu nu era omulcare ştia să umble-n asemenea treburi. Se uitaînsă la dreapta şi la stânga şi găsea oameni carese simt măguliţi când îi rogi să pună «frac şiclac» pentru ca să bată mai la o uşă, mai la alta.(Ioan Slavici)

Aprilie 5 Eminescu publică în gazetaFederaţiunea din Pesta articolul Să facem uncongres, care este urmat de articolele În uniree tăria, Echilibrul, semnate cu pseudonimulVarro. Pentru aceste articole, autorităţileaustro-ungare vor încerca să-i intentezepoetului un proces de presă. Intelectualiiromâni şi ai celorlalte popoare oprimate de substăpânirea austro-ungară iau atitudine împotri-va pactului dualist şi cer deplina egalitate. [...]«Legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţi-lor», îşi propunea să reglementeze poziţia statu-lui ungar faţă de «naţionalităţi». Legea decretacă în Ungaria exista numai «o naţiune, naţiu-nea ungară unitară şi indivizibilă». Se ştergeaudintr-o singură trăsătură de condei românii, sâr-bii, croaţii, slovacii şi chiar germanii. [...]Eminescu pleda pentru un congres care să expri-me voinţa poporului român şi să transforme dis-cuţia cu privire la revendicările lor într-o dezba-tere europeană. (D. Vatamaniuc)

Aprilie 15 În Convorbiri literare apareVenere şi Madonă, prima poezie trimisă deEminescu pe adresa redactorului şef alrevistei, Iacob Negruzzi. Anterior publică-rii, poezia fusese citită de Titu Maiorescu înşedinţă la Junimea.

Eminescu, spune Petru Vintilă, scrie înlimba germană o poezie cu titlul «La Baudius».Versurile sunt închinate actriţei AugusteBaudius Wilbrandt. A. D. Xenopol spune:«Această poezie a fost scrisă de Eminescu înlimba germană, pe când era în Viena, şi dedicată

50

Valentin Coșereanu

51

Cronologie Eminescu (III)

actriţei germane Baudius. Traducerea e de mine.Originalul l-am pierdut. Acum fuge banche-rul Murăşanu cu banii depuşi pentru serba-rea de la Putna, în America.

Aprilie 28 Apare în Albina din Pestanecrologul morţii lui Ioan Neamţu, prietenal poetului, căruia îi va dedica poezia Lamoartea lui Neamţu, şi care va fi publicată capostumă mult mai târziu. Şi tot din scrierilelui Slavici aflăm că Deşi cânta mereu, aşa maipe şoptite, Eminescu nu avea slăbiciune pentrumuzică şi nu prea se ducea nici la concerte, nicila operă decât rar de tot – mai mult de dragulbaletelor. Vizitam însă adeseori galeriile detablouri, expoziţiunile şi colecţiunile de tot felul,iar dintre teatre îi plăcea mai ales al Curţii, undejucau atunci Wagner, Lewinski, Baumann,Gabilon, şi comicul Meixner, şi dintre femeiVoltar şi Bausius, pentru care el avea deosebităslăbiciune. El râdea mult, cu lacrimi şi zgomo-tos; îi era deci greu să asiste la comedii, căci râs-etele îi erau adeseori oarecum scandaloase...

Iacob Negruzzi, după Venere şi Madonă,primeşte a doua poezie, «Epigonii», careiarăşi a făcut mare efect în societatea noastră dincauza frumuseţii versurilor şi a originalităţiicugetării..., iar când îi scrie lui Xenopol,întrebându-l ce părere are, îi adaugă că laJunimea a fost peste măsură de înălţată.

Era vremea când, aşa cum a surprinsSlavici, El n-avea slăbiciuni pentru nimic. Toateporneau la dânsul din convingere, şi ceea ce noiceilalţi facem din iubire, el făcea din hotărârenestrămutată, iar ura se dedea la dânsul cu dis-preţ pe faţă. Niciodată nu l-am văzut plângândşi nu cred că era în stare să plângă, iar cu îndu-ioşare numai despre muma lui l-am auzit vor-bind... Acum nu-l slăbea deloc pe Slavici,însoţindu-l până la poarta cazărmii, incitân-du-l la filosofare şi cerându-i să nu lasenimic neexplicat în teorii.

Pe 9 iunie moare prozatorul CharlesDickens.

Pe 20 iunie mama poetului cere elibera-rea unui paşaport în vederea unei călătoriiîn străinătate cu fiica sa, Aglaia: Pentru DnaRallu Eminovici în etate de 53 de ani şi fiica sa

Aglaia de 18 ani ce voesc a merge în Europa pen-tru voiaj, garantez cu averea mea. Ca şiEminescu altădată, cele două se fotografiazăla Praga.

Iunie Aflat în voiaj în Austria, IacobNegruzzi îl întâlneşte pe poet la Viena, invi-tîndu-1 să se stabilească la Iaşi după termi-narea studiilor. În amintirile sale, Negruzzispune: Deodată se deschide uşa şi văd intrândun tânăr slab, palid, cu ochii vii şi visători toto-dată, cu părul negru, lung, ce i se cobora aproapepână la umeri, cu un zâmbet blând şi melancolic,cu fruntea înaltă şi inteligentă, îmbrăcat înhaine negre, vechi şi cam roase. Nu-l cunoşteanici din fotografie măcar, dar acest lucru nul-a împiedicat să meargă direct la dânsul şiîntinzându-i mâna să-i zică: − Bună ziua,domnule Eminescu !

Pe 19 iulie izbucneşte războiul franco-prusac.

August 15 Este publică pe prima paginăa revistei Convorbiri literare poezia Epigonii.În Direcţia nouă în poezia şi proza română,Maiorescu scrie despre Epigonii: ...cuprind oantiteză foarte exagerată. Pentru a arăta mici-mea epigonilor, se înalţă peste măsură poeţii meivechi, şi lauda ditirambică a lui Ţichindeal d.e. şia lui Heliade cu greu va putea încălzi cetitoriimai critici de astăzi. În scrisoarea din 17/61870 adresată lui Negruzzi, Eminescu îşiprecizase clar idea din Epigonii: Ideea funda-mentală e comparaţiunea dintre lucrarea încre-zută şi naivă a predecesorilor noştri şi lucrareanoastră trezită, dar rece. Prin operele liricilorromâni tineri se manifestă acel aer bolnav, deşidulce, pe care germanii o numesc Weltschmerz.Aşa Nicolau, aşa Scheletti, aşa Matilda Cugler[...] e ruptura între lumea bulgărului şi lumeaideii. Predecesorii noştri credeau în ceea ce scriu,cum Shakespeare credea în fantasmele sale. [...]Comparaţiunea din poezia mea cade în defavorulgeneraţiunei noi, şi – cred cu drept.

Pe 15 septembrie apare în Convorbiri lite-rare faimoasa Notiţă privind proiectata ser-bare de la Putna, iar într-o scrisoare poetulştiind bine de ce îi cere lui Negruzzi: Puneţisă o tipărească cu litere cât se poate de mici, nutrebuie să-i daţi nici cea mai externă o importan-

ţă pe care nu va fi capabilă de a o avea. În fondEminescu nu voia să se bată toba decât însurdină spre a nu trezi interesul autorităţi-lor habsburgice asupra evenimentului, ris-când să-l interzică. Precauţia îi venea şi dinaceea că Eminescu avea deja un proces depresă intentat de autorităţile habsburgice.

Ştefanelli spune că În toamna anului 1870[Eminescu] era şi mai aproape de bucovineni,probabil şi din cauza organizării viitoareiserbări de la Putna, căci a locuit în Dianagassenr. 8 într-o cameră împreună cu colegii săiSamuil Isopescu şi Iancu Cocinschi. În aceeaşicasă locuia şi colegul nostru Ioan Luţă, iar eulocuiam în aceeaşi stradă nr. 4, câţiva paşi maideparte de Eminescu. Tot Ştefanelli este celcare povesteşte că Într-o zi vine Eminescu lanoi – terminase tocmai atunci nuvela «Ser -manul Dionis» – şi pe tema acestei lucrări înce-puse a se certa cu Burlă. Nu-mi aduc bine amin-te care anume a fost cauza acestei certe: o anumi-tă ideie sau întreaga scriere. Şi nu e de mirarecă poetul altădată, în faţa lui Ioniţă Bumbacvăzând că-şi bate gura degeaba cu el, s-aridicat de la masă replicându-i, trântindcăciula pe masă: – Na, măi, mai vorbeşte şicăciulii mele, că eu m-am săturat de prostiile tale! Dealtfel discuţiile acestea în contradictoriuerau cumva la ordinea zilei, căci Eminescu,acasă se certa cu Isopescu, iar Discuţia deve-nea câteodată atât de înfocată încât IancuCocinschi zicea că atât Eminescu cât şi Isopescusunt nebuni şi începea să cânte căci era foartebun cântăreţ. Atunci Eminescu începea să râzăşi cânta şi el...

Octombrie 23 Moare Vasile Iuraşcu,bunicul dinspre mamă al poetului.

Noiembrie 1 În Convorbiri... apare tipări-tă prima parte din povestirea Făt Frumos dinlacrimă. Va fi tradus în limba germană de M.Gaster şi publicat în Bukarester Salon, înperioada octombrie 1883 − februarie 1884.

Decembrie 7 Moare Alexandre Dumas-Tatăl.

Decembrie Poetul compune De ce să moritu? cu titlul scris mai întâi, Marta apoiBlonda.

Decembrie 27 Aglaia Eminovici se căsă-toreşte cu profesorul Ioan Drogli, iar nuntaare loc la Ipoteşti, când din infatuare, proba-bil, căminarul promite ginerelui o zestre de2000 de galbeni. Într-o scrisoare, după cevorbeşte de deşertăciunea părintelui său,după părerea lui cea mai nesuferită din lume,Eminescu nu înţelege cum un om poate să pro-mită ceva ceea ce nici are nici poate avea...

I.C. Massim şi A.T. Laurian încep elabo-rarea Dicţionarului limbii române al Aca -demiei. Din acest an şi până în 1879, Al.Cihac redactează în limba franceză Dicţio -narul etimologic daco-român.

Interesant de ştiut, după relatarea luiIoan Slavici, deci mai mult decât credibilă,cum citea Eminescu: El citea, înainte de toate,mult şi cu o repeziciune uimitoare, nu vorbă cuvorbă, ci cuprinzând cu privirea fraze întregi.Era deci în curent cu publicaţiunile nouă, şi cucărţile vechi ce se găseau pe la anticari. În acelaşitimp ţinea să citească-n tignă şi nu se ducea pela bibliotecile publice. Îndată dar ce primea baniide acasă, îşi cumpăra cărţi şi timp de câteva zilenu-l mai vedea nimeni. O ducea-n cafele gătitede dânsul la maşina de spirt şi-n mezeluri cum-părate-n pripă. Deşi ţinea foarte mult la bibliote-ca lui, nevoia-l silea să înceapă a vinde dintrecărţile citite pe la anticari şi ajungea în cele dinurmă de nu mai avea nici cafea, petrecea zileîntregi fără ca să mănânce şi cerea câte o «piţu-lă» mai la unul, mai la altul... [...] Pentru el nuexista deosebirea, pe care o facem noi ceilalţi,între ziuă şi noapte, ba una din slăbiciunile luiera să profite de liniştea nopţilor, şi sunt foartemulte nopţile, pe care eu, om altfel prozaic, le-ampetrecut cu dânsul fie plimbându-ne pe străzileliniştite, fie stând la «masa de brad» şi luândcâte o sorbitură din cafeaua scursă de la maşinalui.

Este în aceşti doi ani, 1870-1871, laEminescu prietenia strânsă dintre el şi artis-ta Federika Bognar, primă artistă aBurgtheater-ului. S-a relatat în alt loc apro-pierea dintre cei doi şi replicile usturătoareale artistei când alţi invitaţi sclifosiţi ai înal-tei societăţi vieneze se întrebau ce cautăunul ca Eminescu (prost îmbrăcat şi cudegetele galbene de tutun) în preajma lor.

52

Valentin Coșereanu

53

Cu o oarecare întârziere, intră în dezba-terea generaţionistă şi G. Călinescu; maiîntâi cu observaţii din vârful condeiului,într-un articol din Viaţa literară, cu un titlu ceintrigă, Generaţia bombastică. Criticul încătânăr (căci are 29 de ani în 1928) priveşte cusuperioritate spre mai tinerii confraţi decurând pătrunşi în arena publicistică, pen-tru că ei „nu sunt creativi, ci formulativi, nufac critică, ci manifeste, nu judecă, ci pole-mizează”. Deşi „campionii” noii generaţiinu ies deocamdată din anonimat, acţiunea

lor indică, totuşi, „o căutare nouă”. Nu e însăvorba neapărat de o căutare întreprinsă de ogeneraţie cu totul nouă, adaugă imediatCălinescu, ci de „o orientare a generaţieimai bătrâne, în jurul căreia s-au strâns ele-mente de deosebite vârste” – cu sugestia(pertinentă) că, în pofida oricăror declaraţiide război, a oricăror proclamaţii, manifestesau tentative de autodefinire generaţionistă,e greu să separi generaţia celor foarte tineride aceea (imediat anterioară) a confraţilorcare au cu 10, 15 sau 20 de ani mai mult. Un

Bianca BURŢA-CERNAT

De vorbă cu „generaţia” sau în marginea ei.

Campania generaţionistă în „Anno Domini” 1928 (VI)

Studiul de faţă urmăreşte receptarea Itinerariului spiritual în presa culturală a anului 1928, dar şi– odată cu discuţiile suscitate de eseul lui Eliade – constituirea incipientă a unei conştiinţe de gene-raţie. Sunt avute în vedere, cu largi exemplificări şi contextualizări, articole de referinţă, multe din-tre ele polemice, în marginea conceptului de generaţie şi a conflictului dintre „tineri” şi „bătrîni”.Printre cei care s-au implicat în dezbatere se numără Nae Ionescu, Ion Petrovici, C. Rădulescu-Motru, Nichifor Crainic, Mihai Ralea, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Petru Comarnescu, E. Lovinescu, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Mihail Sebastian, C. Noica.Cuvinte-cheie: generaţie, manifest, program cultural, mesianism, controversă.

Cette étude porte sur la réception de l’Itinéraire spirituel de Mircea Eliade dans la presse cultu-relle de 1928 et aussi sur le début d’un processus extrêmement significatif: la prise de consciencede ce qu’on a appelé «la jeune génération d’entre les deux guerres». O a envisagé, par des richesexemplifications et contextualisations, beaucoup d’articles – la plupart polémiques – écrits enmarge de la notion de «génération» ou bien voués au conflit entr les «les jeunes gens» et «les vieil-lards». Parmi ceux qui se sont impliqués dat ce large débat, on peut compter Nae Ionescu, IonPetrovici, C. Rădulescu-Motru, Nichifor Crainic, Mihai Ralea, Cezar Petrescu, Camil Petrescu,Petru Comarnescu, E. Lovinescu, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Mihail Sebastian, C. Noica.Mots-clés: génération, manifeste, projet culturel, messianisme, controverse.

Résumé

Bianca BURŢA-CERNAT – Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, e-mail:bianca.cernat2015@gmail.com

Comentarii

54

Bianca Bur�a-Cernat

exemplu l-ar oferi, în acest sens, revistaGândirea, cu redactorii şi colaboratorii ei:

„Generaţia aceasta, aşa-zis nouă,nu este exclusiv mistică. Ortodoxăeste revista Gândirea cu generaţia eimixtă; noii tineri prezintă însă sim-ptome generale străine de ea, dacănu chiar ostile.

Întrucât este constructivă, acţiu-nea ortodoxă pune la contribuţieacţiunea celor două faze anterioare:estetică şi critică. Nichifor Crainic,Lucian Blaga, V. Voiculescu, [Ion]Marin Sadoveanu, Sandu Tudor,Damian Stănoiu, Minulescu tind săexprime liniştit starea mistică. Dacăcei mai tineri duc elanuri preţioasepentru întărirea acestui curent, ei facparte totuşi dintr-o categorie mailargă, nu mistică, ci frenetică”1 (Ge -neraţia bombastică).

Reţinem de aici şi următoarea nuanţă:generaţia tânără ar fi mai curând „frenetică”decât mistică. Şi în această frenezie, ea „vreaceva cu pasiune, fără să ştie anume ce, vreasă se afirme cu violenţă, fără să fie încă înstare, vrea să dărâme tot, fără să poată con-strui”. Dacă există o „nouă tendinţă” înlumea culturală românească, aceasta este„jurnalistică şi normativă, în vreme ce serii-le mai vechi continuă să fie artistice şi criti-ce”. Pentru că

„Juventus frenetica nu are pânăacum talent, nici circumspecţie criti-că. Are însă un mare avânt specula-tiv şi polemic. Ea culege informaţiimultiple de pretutindeni şi le adunăîn construcţii informe, sublime, darşi bombastice, cu documentaţie lău-dabilă, dar şi cu erori formidabile,cu pedanterie şi lirism”.

„Generaţia bombastică” e, altfel spus, ogeneraţie de publicşti – inteligenţi, „frene-

tici”, combativi, informaţi, dar încă necrea-tori...

Călinescu îşi reia o mare parte dintreaceste observaţii într-un alt articol din Viaţaromânească, publicat o săptămână mai târ-ziu: „Crinul Alb” şi „Laurul Negru”, afir-mând, ceva mai apăsat, că nu se poate dis-cuta încă despre o nouă generaţie, ci doardespre o nouă direcţie, „mistică-ortodoxă”,reprezentată de Nichifor Crainic şi NaeIonescu – dar în special de gruparea de laGândirea –, direcţie căreia „par” să i se ata-şeze şi „forţe tinere”2. Mesajul „CrinuluiAlb” e întâmpinat cu simpatie condescen-dentă – cu invocarea unor circumstanţe ate-nuante pentru „uşoara incoerenţă şi verbo-zitate uneori negramaticală a manifestului”.Dincolo de „candoarea” plină de promi-siuni („candoarea ce va împodobi icoana deaur a artei ortodoxe de mâine”) şi de impe-tuozitatea încă fără consecinţe a gestului de

1 G. Călinescu, „Generaţia bombastică”, în Viaţa literară, anul VIII, nr. 91, 27 octombrie 1928, p. 1-2.2 Idem, „«Crinul Alb» şi «Laurul Negru»”, în Viaţa literară, anul III, nr. 92, 3 noiembrie 1928, p. 1-2.

55

Campania generaţionistă în „Anno Domini” 1928 (VI)

frondă schiţat de semnatarii manifestului,criticul observă însă câteva semne ale inade-renţei tinerilor „frenetici” la ideea ortodo-xistă promovată, între alte cercuri, deGândirea:

„Noua generaţie declară a fi şieste frenetică, şi ar trebui” [în virtu-tea presupusesi sale aderenţe la ortodo-xie şi la ortodoxism] „să fie contem-plativă, este individualistă şi discur-sivă, şi ar trebui să fie impersonală şiintuitivă, este carnală şi păgânăpână la a dori realizarea tipului«Goethe», iar creştinismul trebuie săfie spiritual, interior şi auster. E ade-vărat că se porneşte de la asceză, spi-ritualitate, dar acestea sunt expresiifrenetice ale unei sexualităţi explozi-ve”.

Concluzia ce se desprinde în suita aces-tor observaţii (îndreptăţite, de altfel) poatepărea paradoxală: „Pentru a se realiza, nouageneraţie tânără trebuie să învingă cel maimare duşman: tinereţea”. Aceasta, desigur,în ipoteza în care „realizarea” de sine ageneraţiei ar însemna asumarea proiectuluispiritualist-ortodoxist.

Călinescu are de asemenea dreptate şiatunci când le reaminteşte mai tinerilor con-fraţi (între care îl numeşte pe unul dintreautorii Manifestului..., Ion Nestor) că ideearupturii radicale între generaţii este, în pla-nul realităţii, o imposibilitate (nimic nu senaşte din neant, nici o entitate nu-şi estesuficientă sieşi; nu există generaţie sponta-nee):

„Orice grupare nouă, ca şi indivi-dul fiziologic, are părinţi. Şi oriceşcoală începe prin a descoperi stră-moşi, rudenii, prieteni. Cea maipozitivă operă a curentelor noi a fostde a valorifica realităţi vechi”.

Iar mai departe, criticul formulează o se -rie de întrebări care nu sunt deloc retorice:

„Cine sunt, nominal, reprezen-tanţii noii generaţii? Pe câţi din ceimai bătrâni exaltă sau recunosc ceitineri? Cred că promovează sau credcă reînnoiesc? Recunosc şefi sau sedeclară şefi?” („Crinul Alb” şi„Laurul Negru”).

Tonul lui Călinescu în discuţia cu şi des-pre nou intraţii pe scena culturală se înăs-preşte două luni mai târziu, când, într-unarticol intitulat Invazia adolescenţilor, acuză„teroarea” exercitată de „tipul «mucosus»”:„Acesta te întreabă de vârstă şi-ţi dă un res-pect invers proporţinal cu numărul de ani.De munca ta nu te întreabă nimeni”3, criti-cul notând răspicat că „în lupta dintre valorivârsta nu are ce căuta”. Afirmaţie de bun-simţ, însoţită de o şarjă justificată, semna-lând cât de absurdă e această luptă dusă învirtutea unor „deosebiri de vârstă careajung uneori până la şase luni”... Dezba te -rea generaţionistă, care acaparase, în ulti-mul an – cu serioase desfăşurări de trupe –,destul de mult spaţiu în revistele culturale eamendată ca sterilă – nici „misticii”, nici„ra ţionaliştii” nereuşind să depăşească princreaţie efectivă limitele polemicii zgomo -toase:

„Ne-am fi aşteptat ca verbozita-tea tinerilor în discuţia dintre misticişi raţionalişti să aibă drept consecin-ţă luarea cu asalt a băncilor universi-tăţilor şi a meselor Bibliotecii Aca -demiei. Credeam că raţionaliştii vordovedi prin opere de gândire temei-nică binefacerile raţiunii, iar misticii,prin artă şi acţiune, asistenţa luiDumnezeu. Nimic din toate acestea.În mare parte tânăra generaţie este oasociaţiune ocultă cu scopul de aarunca în opinia publică, fără exa-men, nume de care nu se leagă nici oactivitate. Cu sprijinul sau indiferen-ţa vinovată a unor gazete, aceastăpleiadă conturbă seninătatea litere-lor române...” (Invazia adolescenţilor).

3 Idem, „Invazia adolescenţilor”, în Viaţa literară, anul IV, nr. 100, 12 ianuarie 1929, p. 1-2.

56

Bianca Bur�a-Cernat

Ca factor perturbator e citat şi PetruComarnescu, devenit, la sfârşitul lui 1928,redactor la recent apărutul cotidian bucu-reştean Ultima oră, unde gestionează paginaculturală – „tânăr inteligent şi simpatic, darorganizator al celei mai detestabile insurec-ţii de colegieni”, „unul dintre aceia careconfundă gazetăria cu literatura, crezând căgazetarul are misiunea de a judeca”. Ceea ceîl iritase pe Călinescu fusese un articol-pro-gram semnat de Comarnescu în primulnumăr al ziarului amintit – şi mai ales afir-maţia că „rostul unei pagini culturale zilni-ce poate depăşi câteodată chiar pe cel alrevistelor serioase, dacă atitudinile critice şiideologia celor ce-i însufleţesc scrisul suntexpuse la timp (...) şi au continuitate”4,având un impact mai rapid şi influenţîndun mai mare număr de cititori. Programulasumat de realizatorul paginii culturale dela Ultima oră includea – în intenţia de a sur-prinde actualitatea vie –, cumva contradic-

toriu, atât o „poziţiune (...) criticistă”, cât şiun interes special pentru „misticism şi cre-dinţă”, în ideea că „om întreg şi adevărat”nu poate fi decât „omul care poate primi însufletul său binefacerile culturii şi mântui-rea credinţei”. Comarnescu afirmă net: „N-avem apucături de gaşcă. Nu voim săapărăm tradiţionalismul împotriva moder-nismului sau viceversa. Valori se află şi-ntr-o parte, şi-n cealaltă...”, precizându-şi toto-dată perspectiva ideologică: „tradiţie, orto-doxism şi potenţarea lor prin împlinirilevremii de azi” (cu completarea că „noi nucerem rămânerea pe loc sau întoarcerea latrecut”). Entuziastul publicist îşi încredin-ţează cititorii că, parcurgând pagina cultu-rală a noului ziar (ce va consemna „proble-mele filosofiei culturii, dar şi producţie ori-ginală”, cronici de artă sau de spectacol,eseuri şi studii, anchete, revista preseiromâneşti şi străine etc....), „vor putea trăisimultan în Europa şi-n România”. Printrecolaboratorii anunţaţi se numără tineriiMircea Vulcănescu, Mircea Eliade, SanduTudor, Ionel Jianu, Grigore Cugler, C.Noica, Alexandru Sahia, I. Igiroşanu, MihailPolihroniade, Stelian Mateescu, BarbuBrezianu ş.a. Şarjând, G. Călinescu va reţinedin această înşiruire numai numele maiobscure, ca să-şi poată argumenta mai bineteza despre irelevanţa „adolescenţilor”intraţi cu zgomot în arena culturală, pole-mistul trecând, ca din întâmplare, pestenumele unor Eliade sau Vulcănescu (cu maimultă substanţă decât ceilalţi, totuşi...):

„D. Comarnescu se laudă la pagi-na culturală a ziarului Ultima oră (...)cu colaborarea (...) d-lor StelianMateescu (din nefericire cunoscut), I. Jianu (necunoscut), I. Orleanu(necunoscut), A. Broşteanu (necunos-cut), C. Noica (necunoscut), M. Poli -hroniade (abia cunoscut), V. Stoie(ne cunoscut), Marius Nestor (necu-noscut), A. Sahia (necunoscut), B.Bre zeanu (necunoscut), M. Corniv(necunoscut), I. Igiroşanu (gazetar),

4 Petru Comarnescu, „Programul paginii culturale”, în Ultima oră, anul I, nr. 1, 28 decembrie 1928, p. 2.

57

Campania generaţionistă în „Anno Domini” 1928 (VI)

G. Stroescu (necunoscut). Pe toţi ace-ştia îi numeşte valori. (...) Totuşi mi separe neserioasă exibiţia numelorînaintea operei”5 (Invazia adolescenţi-lor).

Foarte tânărului C. Noica i se acordă oatenţie specială, întrucât de curând, la rubri-ca de revista presei din Ultima oră, îşi îngă-duise câteva ironii la adresa revistei Gândirea,„admirabilă ca autoritate şi disciplină litera-ră”, dar „din ce în ce mai săracă în manifes-tări valoroase” şi, „în curând (...) o revistădevenită clişeu”6; ironiile ţintesc spreCălinescu însuşi, cu al cărui articol – De appa-ritione angelorum –, „o incoerenţă în câtevapagini”, ultimul număr din Gândirea „areproasta inspiraţie să debuteze”. Textul luiCălinescu era, într-adevăr, un eseu cam pro-lix, scris cu emfază lirică, unde, după o con-strucţie alegorică destul de confuză desprepătrunderea Spiritului în lume, se ajungea laconsideraţii hazardate despre „drumulpopoarelor” şi „organicitatea lui de esenţădivină” sau despre ortodoxism (deşi terme-nul potrivit ar fi fost acela de ortodoxie...) ca„singura credinţă legitimă” „în ţara mea”7.Astfel încât tânărul C. Noica ricanase:

„Dl. G. Călinescu (...) din niştepremise şubred echilibrate, trageîncheierea că «dacă naţiunea duce lainternaţionalism, credinţa implicăideea de naţiune ca reprezentantăparţială a divinităţii», lucru pe care aneglijat să-l spună Cel care ne-a datcuvântul creştin. De altfel, întreg arti-colul d-lui Călinescune atrage atenţiaasupra ideologiei gândiriste”8.

Dincolo de exprimarea excesiv de gongo-rică, avertismentul lui Călinescu referitor la„flagelantismul falşilor ortodocşi” şi la „spi-ritualitatea cu bici în mână”9 nu era totuşi

deloc deplasat – deşi încheierea suna oare-cum amenintător:

„Lucifer e nelinişte şi revoltă, Isuse aşteptare şi turburare blândă.Lucifer îşi vâră unghiile în carne devoluptatea urii, Isus vindecă rănile.Trepidaţiunea şi chiotul sunt semnede posedare şi indivizii chinuiţi deasemenea contorsiuni trebuie exor-cizaţi” (De apparitione angelorum).

(Vedea G. Călinescu în manifestărilefoarte tinerei generaţii demonismul abiaprefigurat al extremismului?!...)

În Invazia adolescenţilor, liceanul C. Noicadevine, în mod uşor de anticipat, obiect depamflet:

5 G. Călinescu, „Invazia adolescenţilor”, art. cit.6 C. Noica, „Ce se scrie”, în Ultima oră, anul I, nr. 7, 5 ianuarie 1929.7 G. Călinescu, „De apparitione angelorum”, în Gândirea, anul VIII, nr. 12, decembrie 1928, pp. 471-475.8 C. Noica, „Ce se scrie”, art. cit.9 G. Călinescu, „De apparitione angelorum”, art. cit.

58

Bianca Bur�a-Cernat

„Să nu râzi oare de aerele d-lui C.Noica care (cacofonia e inevitabilă)recomandă primenirea colaboratori-lor Gândirii, oameni în floarea vâr-stei, cari de-abia acum încep să-şidea măsura puterilor? Să nu râzicând acelaşi domn exaltă Revista lite-rară a Lic. «Sf. Sava»? Să nu se superenici d. Noica, elev de liceu mi separe, sau absolvent de curând, şi sănu creadă că aceste rânduri suntieşite din resentimentul pentrustrâmbătura sa din nas la articolulmeu”10.

Concluziile sunt din nou excesive, luândtente apocaliptice:

„Tinerii nu mai studiază. Facul -tatea de Litere a ajuns o instituţiecurat feminină, iar liceenii devin de-a dreptul ideologi, cu primul articolde gazetă. Seminariile universitarenu mai dau decât rari elevi, fiindcăprofesarea ştiinţei şi filosofiei a fostuzurpată de gazete”11.

C. Noica va contraataca într-o însemnare– pe cât de succintă, pe atât de veninoasă –din Ultima oră: „Logica d-lui Călinescu m-aconvins. Trebuie neapărat să scriu o carte.Se va numi: De obstinatione stultorum”12,revenind nu peste multă vreme cu alte alu-zii la „mentalitatea infantilă” a lumii literareromâneşti, unde e invocat excesiv şi abuzivargumentul autorităţii:

„Când un copil spune altuia:«Eşti prost!», secundul replică auto-mat: «Dar ce, tu eşti mai deştept?».La fel, când îndrăzneşti să spui des-pre un biped, membru aclamat alcirezii noastre literare, cum că încutare loc şi zi n-ar fi făcut mină

prea bună – şapte găligani profesio-nişti te înhaţă de guler, te caută dacăeşti imberb ori nu, îţi umblă prinbuzunare pentru a găsi hârtii care săte compromită şi conchid metalogic:«Vezi, mucosule, că nici tu nu eştimai deştept?». (...)

Şi, în continuare, dacă nu suntorator, n-am voie să discut retoricad-lui G. Călinescu”13.

O ripostă puternică vine şi din partea luiPetru Comarnescu, în paginile aceleiaşigazete. Mai întâi, îi reaminteşte contraopi-nentului că nici el nu are deocamdată o„operă” şi trimite la programul maximalist-voluntarist schiţat de tânărul critic înAscensiune (în 1928, cu doar o jumătate dean înainte):

„Dl Călinescu n-are calitatea săne impute că anticipăm valoareatinerilor care n-au încă nici o cartepublicată, pentru că însăşi domniasa este vinovat de a se fi lăudat şianticipat pe sine însuşi. (...)

Vra să zică, fără a fi ajuns notoriuşi cu autoritate neclintită, dlCălinescu a simţit chemarea criticiişi astfel s-a ridicat «din ce în ce maisus». Cel puţin aşa crede d-sa. De cenu-mi dă şi mie voie să fac nu pro-pria-mi ascensiune, ci a câtorvatineri valoroşi, asupra cărora amatras atenţia, fără ca să declar genia-litatea lor sau să măsor înălţimileparcurse de ei”14 (Revolta celor fărăde atitudini).

În plus, i se reproşează criticului „reauacredinţă” – pentru că, dintre cei pe careComarnescu îi anunţase ca viitori colabora-tori la pagina culturală de la Ultima oră,

10 Idem, „Invazia adolescenţilor”, art. cit.11 Ibidem.12 C. Noica, „Semnele Minervei (IV)”, în Ultima oră, anul I, nr. 16, 16 ianuarie 1929, p. 2.13 Idem, „Cronica revistelor”, în Ultima oră, anul I, nr. 24, 26 ianuarie 1929, p. 2.14 Petru Comarnescu, „Revolta celor fără de atitudini. Între diletantism şi rea-credinţă”, în Ultima oră,

anul I, nr. 18, 18 ianuarie 1929, p. 2.

59

Campania generaţionistă în „Anno Domini” 1928 (VI)

„d-sa omite toate personalităţile cu autorita-te”, „iar dintre tinerii valoroşi (...) omitenumele d-lor M. Vulcănescu şi SanduTudor, M. Eliade şi se ocupă numai de cei-lalţi, constatând (...) că numele anunţate (...)sunt ale unor «necunoscuţi»” – şi totodată„ineleganţa” atitudinii, căci „aduce poreclearhi-banalizate în deprinderile profesorilorde liceu, supăraţi pe elevii care îi încurcă cuîntrebări grele”. Mai important este însăfaptul că Petru Comarnescu ţine să-i expliceadversarului de idei „sensul acestei invaziia tinerilor”, într-un discurs de legitimare cepreia puncte importante din programulenunţat de Eliade în Itinerariu spiritual şireluate, în decursul unui an şi ceva (dar şimai târziu), în foarte multe dintre interven-ţiile congenerilor: afirmarea unei poziţii„etice” care nu se negociază şi totodatărevendicarea unei „poziţii spirituale” supe-rioare în raport cu o aşa-numită lipsă de

idealuri a „bătrânilor”, restabilirea unuisens al tradiţiei – până atunci ocultat – şi tra-sarea unei căi ce îmbină trăirea intensă şivocaţia apostolatului, idealul sintezei, alconstrucţiei culturale naţionale. Ceea cediferă în raport cu poziţia lui Eliade estenumai ideea – de neacceptat pentru autorulItinerariului spiritual! – că tânăra generaţie eo generaţie de tranziţie şi de sacrificiu, pre-gătind drumul pentru cei care vin: „Noiluptăm, trăim şi ne fărâmiţăm. Abia dupănoi (...) vor putea veni oamenii care într-adevăr vor avea ce «scrie»”. Pentru Eliade,în schimb, generaţia tânără nu putea să fiedecât – trebuia să fie – cea mai „binecuvân-tată”, mai creativă, mai „făgăduitoare” dinistoria românilor... Ne întoarcem însă laComarnescu:

„Nemulţumiţi de compromisuri-le bătrânilor, de lipsa de stil a exis-

60

Bianca Bur�a-Cernat

tenţei acestora, de sărăcia idealurilorîntârziate, este firesc ca tinerii dor-nici de un cult al valorilor, de o con-tinuare efectivă a tradiţiei, de unsens unitar şi autentic al vieţii, săinvadeze, să fie grăbiţi şi să luptepentru o spiritualitate nouă. (...)Tinerii vor competenţe şi adevăraţiapostoli. Şi fiindcă găsesc atât depuţini, ei netezesc căile celor ce vorveni. Invazia adolescenţilor înseam-nă, în orice caz, mai puţin interes,compromis şi materialism decâtcramponarea mediocrităţilor «matu-re». (...)

Noi vrem o altă ascensiune decâtcea comodă şi benevolă, de vis dul-ceag, a covorului sburător dinpoveştile orientale. Dl. Călinescu,zâmbeşte, visează şi va scrie cărţi.Noi luptăm, trăim şi ne fărâmiţăm”(Revolta celor fără de atitudini).

Mai multe dintre articolele publicate deComarnescu în Ultima oră (ca şi altele publi-cate mai înainte în Politica) reprezintă ple-doarii în favoarea tinerei generaţii, nuanţânduneori programul unei facţiuni a acesteia –mai precis, al facţiunii ce se va constitui,după întoarcerea lui Eliade din India (şidupă revenirea din America a lui Comar -nescu însuşi), în gruparea de la Criterion. Deexemplu, distanţarea unora dintre foartetinerii intelectuali în raport cu proiectul spi-ritualist (ortodoxist) al Gândirii, la care, ini-ţial, păruseră că ar fi aderat, măcar parţial,devine din 1929 din ce în ce mai evidentă.Fapt notat – cu febrilitate polemică – deComarnescu, într-un articol din 30 ianuarie1929, În jurul conferinţelor „Gândirii”, text cevine, între altele, în prelungirea polemicii cuG. Călinescu (dar şi cu alţi scriitori afiliaţirespectivei publicaţii, între care CezarPetrescu – prezent, cum am văzut, în dezba-terea generaţionistă). În aceeaşi direcţiemerg, de altfel, şi succintele, dar maliţioaseleînsemnări ale tânărului C. Noica (apărute totîn Ultima oră) despre revista condusă de

Nichifor Crainic. În articolul mai înainteamintit, Comarnescu se delimitează fărăechivoc de ideologul Gândirii, introducândtotodată nuanţe importante în discuţia – pur-tată uneori de pe poziţii extreme – pe temadihotomiei Orient-Occident şi, implicit, acelei mai dezirabile „orientări” a României.Spre Est sau spre Vest?! E o problemă falsă –crede, pe bună dreptate, Comarnescu –, logi-ca disjunctivă, maniheică, în termeni de„ori... ori...” neducând, de altfel, prea depar-te. Crainic e amendat aici (pornind de la oconferinţă pe care o susţinuse recent) pentrupoziţia sa extremă, utopic orientalizantă,anti-occidentală şi punând între parantezelatinitatea:

„Lăsând la o parte tonul şi iefti-nele mijloace întrebuinţate – o pildădin acestea ar fi sensul dat «orientă-rii», care nu se poate «orienta decâtdin Orient», subtilitate freudianădupă care n-am mai trebui să neocupăm de Apus, întrucât este apus,adică nu mai există –, trebuie să spu-nem că ideile d-lui Crainic nu vor săţie seama de un fapt al existenţeinoastre: latinitatea. Şarja d-luiCrainic, care crede că europenismînseamnă numai internaţionalism şidezrădăcinare naţională, este cu atâtmai periculoasă cu cât, apărândideea noastră naţională, nu apără şilatinitatea noastră, pe care d-sa,pare-se, n-o preţuieşte, faţă deOrientul în care vrea să ne bage cude-a sila. E o mare greşeală acestdezechilibru, această opunere a sin-tezei latino-dace, care suntem şi pecare doar în mod secundar influen-ţele bizantino-slavone, pe care lerecunoaştem desigur utile, au frec-ventat-o. (...) Abuzul şcolii latiniste afost corectat. Astăzi trebuie să corec-tăm abuzul filo-orientaliştilor noştri,ale căror idei sunt de-a dreptul peri-culoase” (În jurul conferinţelor„Gândirii”)15.

15 Petru Comarnescu, „În jurul conferinţélor «Gândirii»”, în Ultima oră, anul I, nr. 27, 30 ianuarie 1929, p. 2.

61

Campania generaţionistă în „Anno Domini” 1928 (VI)

Ca un distinguo, Comarnescu face oreverenţă în faţa lui Lucian Blaga, de a căruipersonalitate „Gândirea a avut norocul de a-şi fi legat existenţa”, dar care, la Gândirea luiNichifor Crainic, „n-a avut parte de înţele-gerea pe care ar fi meritat-o”. Observaţiaaceasta e un prilej pentru trimiterea unornoi săgeţi în direcţia lui G. Călinescu, alecărui comentarii de o „erudiţie barocă” l-arfi „mutilat şi umilit” „îngrozitor” pe poetul-filosof într-o conferinţă „penibilă” „despreBlaga «lăcusta filosofică şi poetică»”16.

Lui G. Călinescu îi răspunde acid, în ace-laşi număr din 30 ianuarie al ziarului Ultimaoră, un alt tânăr, Octav Şuluţiu. Criticului cu

doar câţiva ani mai vîrstnic i se aduce amin-te că a fost o vreme când traducea dinPapini şi scria „confesiuni (...) cu pieptulizbit de pumni” – dar „acela care a trecutpeste 25 de ani reneagă trecutul şi nici nu-irecunoaşte măcar existenţa”17. „Intoleranţad-lui Călinescu” vine dintr-o prea grăbitămaturizare, contrastând cu figurile unorGide, Papini sau Thibaudet, „oameni veşnictineri, deşi trecuţi peste pragul burghez allui 40”. Şi, în aceeaşi ordine de idei, apropode „creierul indigest” al unora: „De la 40 deani în sus, stomacul nu mai funcţioneazăbine. Păcat însă că aceste indicii de decaden-ţă totală se manifestă printre aceia pe cari i-am fi dorit fraţi în toate”. Intitulat Răspunsulunui alt adolescent, textul lui Şuluţiu e, defapt, o replică la un articol din Viaţa literară,semnat tot de un tânăr, viitorul esteticianAl. Dima, în apărarea lui G. Călinescu şi încontra „generaţiei tinere”: Răspunsul unuiadolescent. Unde ne sunt stăvilarele?. Al. Dimadeplîngea acolo „de zolanta mentalitate aacestei «generaţii tinere» tremurând denerăbdarea să parvină”:

„Însuşirea câtorva elemente cul-turale fără discernământ şi discipli-nă de cugetare, o sumă amorfă decunoştinţe de enciclopedie literară şifilosofică, plus o doză mai mult saumai puţin respectabilă de imaginaţiegazetărească transformă astăzi peorice tânăr de 20 de ani, într-un «cul-tural», o specie de oameni fără nici ospecialitate definită (...). Şi atunci, dece n-ar invada – cum minunat acaracterizat dl Călinescu – literele,artele şi filosofia românească?”18.

Şuluţiu nu-i dă numele, considerându-ldrept unul dintre aceia care „s-au născut cu

16 Pe un ton mai favorabil e comentată conferinţa lui Tudor Vianu despre Adrian Maniu (deşi publicistulremarcă şi aici nişte contradicţii şi inadvertenţe); însă aprecierile la adresa lui Vianu sunt urmate de unavertisment amuzat: „D. Vianu a ridicat nivelul, care sâmbăta aceasta va fi iremediabil zguduit de con-ferinţa d-lui Al. Bădăuţă despre d. Cezar Petrescu. Va fi o nenorocire mare, un prăpăd” (a se vedea arti-colul citat în nota anterioară).

17 Octav Şuluţiu, „Răspunsul altui adolescent”, în Ultima oră, anul I, nr. 27, 30 ianuarie 1929, p. 2.18 Al. Dima, „Răspunsul unui adolescent. Unde ne sunt stăvilarele?”, în Viaţa literară, anul IV, nr. 101, 19

ianuarie-2 februarie 1929.

62

Bianca Bur�a-Cernat

barbă”, „din faşă (...) doctorali şi întru nimicdeosebiţi de academicieni”. Există douăfeluri de tinereţe, crede Şuluţiu: cea „adevă-rată”, „setoasă de ideal” şi „cealaltă tinere-ţe”, care nu-i decât un „avort neizbutit”19.Dar iată şi o profesiune de credinţă genera-ţionistă:

„Nouă, umililor adolescenţi, nedisplace uniformitatea. Vrem jazz-ulinfernal şi viaţa trăită din plin. Sămuşcăm din fructul amar al expe-rienţei. Vrem perfecţiunea (...).Progresul psihologic ne atrage şi deaceea erezia ne caracterizează. (...)Comoditatea prejudecăţilor trecutede la om la om este semn de impo-tenţă. (...) Şi deşi ştim că adevărul nupoate fi ajuns ca o cană cu lapte şiniciodată nu ne vom putea răcoribuzele în răcoarea lui, luptăm şi nezbuciumăm fiindcă aşa vrem. Vreauşi fac: iată cuvintele ce ar trebui săinspire respect antecedenţilor, iar nuironie.

Trecem ca automobilul, val-vâr-tej, împroşcînd cu noroi. Tinereţeafierbe sub presiune. Îi displac sentin-ţele date şi formulele plesnind delene sănătoasă” (Răspunsul altui ado-lescent).

După repetatele ricanări ale lui Comar -nescu şi Noica din Ultima oră – cărora li seadaugă, iată, şi atacul lui Şuluţiu –, G.Călinescu scrie un nou pamflet, Fronda copii-lor, mai virulent şi mai pitoresc în accentelesale imprecative decît Invazia adolescenţilor.Despre pretenţia „unei părţi maladive” atinerei generaţii de a se impune prin campa-nii de presă, înainte de a urma calea uneiobligatorii „asceze intelectuale” prin „uni-versităţi şi biblioteci”, Călinescu discută întermeni de „boală a adolescenţilor”, „sufe-rinţă contagioasă a unei tinerimi care com-promite sforţările generoase ale noilor

generţii tăcute şi oneste”; „e vorba aci de alocaliza o epidemie”20 – insistă polemistul,îngroşând cât poate liniile acestui tablou almaladiei şi degenerescenţei, în încercareadisperată de a-şi anihila retoric adversarii,malefici „exponenţi ai nimicului”, incarnaţiîntr-un „roi de muşte bâzâitoare”. Tonul eacela al pamfletului gros: „Ceea ce face d.Comarnescu şi banda sa este aşa de mizer şide trist, încât, strivind cu piciorul aceastăactivitate, rămâne, ca la miriapozii din piv-niţi, o mucilagine hâdă şi un miros fetid”.„Aventurieri fără cultură şi seriozitate”,inapţi de efort intelectual şi de construcţie,crede Călinescu, tinerii gălăgioşi care seagită în paginile gazetelor (al căror spirit arfi acelaşi cu spiritul cafenelei...) se mărgi-nesc la organizarea unor „exibiţii de boxintelectual între indivizi necunoscuţi”. Înceea ce îl priveşte pe Comarnescu, acesta e,pur şi simplu, un „marchiz ridicol al litere-lor române”, „un polichinelle convulsiv (...),cu obraji de infantă agresivă, cu alură char-lstonieră” şi cu sânge „incolor şi veşted”...

Ajunsă în acest stadiu, evident că pole-mica se împotmoleşte, degenerând înimprecaţie. Replica tânărului Noica (somatsă se pronunţe asupra poeziei abia după ceva reuşi să scrie „un poem bun”...) e, fireşte,pe măsură, tratând reacţia călinesciană cape un „caz” interesant „din motive (...) ştiin-ţifice”21 – sugestiile medicale trec astfel dinpamfletul călinescian în textul şarjat al luiNoica. Contraopinentul prezintă „simpto-murile unei boli grave”; e „un domn, unprofesor de liceu, şi-n orele libere scribincendiat”, care „zvâcneşte săptămânal, încoloanele Vieţii literare”, în articole ale căror„incoerenţe şi ilogisme” C. Noica vrea să leaducă la vedere „tăind cu bisturiul în argu-mentaţia veteranului”. Adversarul e ridicu-lizat sistematic, pe alocuri printr-o spumoa-să argumentaţie sofistică, pe un ton de poz-naşă superioritate ironică (pe care o vomregăsi şi la tânărul Eugen Ionescu sau înparodiile lui Antistihus...):

19 Octav Şuluţiu, art. cit.20 G. Călinescu, „Fronda copiilor”, în Viaţa literară, anul IV, nr. 102, 2-16 februarie 1929, p. 1-2.21 C. Noica, „Cînd ai vedenii...”, în Ultima oră, anul I, nr. 33, 6 februarie 1929, p. 2.

Campania generaţionistă în „Anno Domini” 1928 (VI)

„Nemulţumit de onoarea pe carene-o făcuse numindu-ne adoles-cenţi, dl Călinescu reveni: Frondacopiilor. Se anunţă, pentru numereleviitoare ale revistei gazdă, Războiulsugarilor; şi, în sfârşit – finis coronatopus –, Avalanşa foetusurilor”.

Iar concluzia e întrucâtva surprinzătoare,pentru că reduce – în mod spectaculos – oîntreagă polemică generaţionistă la o răfuia-lă personală (acuzându-şi contraopinentulde prezumţiozitate, tânărul Noica devine, larândul său, prezumţios):

„Propriu-zis, articolele d-luiCălinescu spun două lucruri: 1) ado-lescentul Noica (pentru că ceilalţi pecare-i numeşte n-au nimic de-a facecu «insurecţia» Ultimei ore) nu-şivede de treabă (facultate şi lecturi);2) acelaşi adolescent spune obrăzni-cii neîntemeiate la adresa mea, a luiTudor Arghezi şi a Gândirii. (...)

Îi mulţumesc, în orice caz, degrija ce o poartă viitorului meu, cucare sper să n-aibă nici o vecinătate”(Cînd ai vedenii...).

În orice caz, membru activ al tinereigeneraţii, încă de la sfârşitul anilor ’20,când, elev de liceu încă, intră combativ înpublicistică, Noica nu-şi proclamă zgomo-tos susţinerea pentru generaţia sa – deşiparticipă la desantul acesteia... – şi priveştecu o oarecare mefienţă excesul de autodefi-niri şi de teoretizări generaţioniste. El este,printre prietenii săi, un caz mai aparte – unintelectual raţionalist rătăcit printre „iraţio-nalişti”, „mistici” şi elogiatori ai „elanuluivital”. Generaţia sa este, de altfel, mai etero-genă decât se acceptă, de regulă, în studiilece i-au fost dedicate până acum. Nici unadintre etichetele ce i-au fost aplicate – „trăi-rism” şi existenţialism, între altele – nu i sepotriveşte fără rest. Cât despre eticheta„Generaţia ’27”, acceptată deja, ca formulăal cărei caracter definitoriu nu mai e pussub semnul întrebării, inclusiv în programe-le universitare, ea nu numai că este hazar-dată, dar, în plus, prin anumite implicaţiicontextuale, nici nu e o bună recomandarepentru gruparea pe care pretinde că o defi-neşte...

63

64

Actul teatral catarcticRecuperarea critică a mythosului justifi-

că instrumente critice diverse, de la inter-pretarea semiotică la investigarea scheme-lor narative ale antropologiei culturale. Aşacum, teatrul avangardist, în secolul XX,sfida teatrul epic, tradiţionalist, promovândinterculturalismul şi ritualizarea, „nu fără

riscul de a cădea în folclor”1, prin accesareamitologiei.

În scenariul iniţiatic al nuvelelor fantasti-ce eliadeşti (scenarizate), mitul se materiali-zează prin actele revelatorii ale spectacolu-lui, resacralizat în “echivocul” suprarealist.Viziunea dizarmonică a acestui universcăzut în istorism, incapacitatea de “a intraîn rezonanţă cu prezentul veşnic” 2 îşi sub-

Graţiela POPESCUMitodrama, gen proxim.

Teatrul contemporan: mit şi spectacol

Mecanismele spectaculare ale ritualului şi cele ale reprezentaţiei teatrale seamănă izbitor. Punctelecomune între ritual şi punere în scenă sunt trama narativă şi mimesisul. Prin asimilarea miturilor/mitografiilor, redefinindu-se ca mit, ceremonial, teatrul contemporan experimental parcurge trepteleunei arheologii abisale, resuscitând teatralitatea prin recurs la funcţiile magice ale spectacolului.Această catabasă în teritoriul mistic, ce delimitează teatrul „total” al Antichităţii de formula sa ulte-rioară, epică, povestită, realistă, nu doar refundamentează teatralitatea, dar induce şi o modalitatesacrosantă de percepţie.Cuvinte-cheie: mit, mitodramă, spectacol, teatru contemporan.

The spectacular mechanisms of the ritual and of the theatrical performance resemble strikingly. Thecommon points between ritual and staging are narrative texture and mimesis. By assimilation ofmyths / mythographies, redefining itself as a myth, ritual, the experimental contemporary theatregoes through the steps of an abyssal archaeology, reviving theatricality the appealing the magicalfunctions of the show.This katabasis inside the mystical territory, delineating "total" theatre of antiquity from the later,epic, storied, realistic formula, not only does re-ground theatricality, but induces also a sacrosanctway of perception.Keywords: myth, mitodrama, performance, contemporary theatre.

Abstract

Graţiela POPESCU - filolog dr., e-mail: ely_giuvara@protonmail.com1 “Această legătură este la fel de imperativă precum produc�ia de teatru avangardist tinde să treacă în

fa�a modelului istoricist ca o confruntare între culturile cele mai diverse, și (nu fără riscul de a cădeaîn folclor) prin tendin�a de întoarcere la ritual, la mit și antropologie, ca un model integrant al tuturorexperien�elor “.

65

Teatrul contemporan: mit şi spectacol

minează fatalitatea («defatalizarea lumii»,după Proudhon) printr-o eschatologie nu aspaimei, ci a exaltării şi euforiei. Remarcămaceste dispoziţii/depoziţii şi în viziuneaeliadescă a semnalizării sacrului3, consub-stanţial adevărurilor mitologice.

Mythos-ul, povestea, ficţiunea, pierdereasacralităţii reprezintă o degradare ontologi-că, nu semantică. În timp ce limbajul cărţilorsacre reprezintă maximum semnificativ(semnificatul unei priorităţi absolute),Nietzsche consideră mitul degradat într-unsemnificat oarecare. ,,Oare ce înţeles aveamitul tragic pentru greci în perioada lor ceamai strălucită de putere şi îndrăzneală?“4Dacă mentalitatea mitică înlocuise religia,cea dintâi este resorbită acum de o utopiesemiologică. În condiţiile deplasării semni-ficaţiilor mitului de la sacru la profan, înconcepţia aristotelică, acesta devine o formăde artă (arta ca o imitaţie a verosimilului şi anecesarului).5 Serii de omologii disociazăRoger Caillois6, prin intermediul unor teoriia interdictelor, antagonice, fractalice, într-obipartiţie a societăţii, separând sacrul deprofan. În lipsa riturilor, mitul îşi pierdecapacitatea de a fi trăit, devenind literatură.Desacralizarea mitului, în mitografii, şi-agăsit un instrumentar pe măsură, în perso-najul mitic. Theuth, zeul-scrib din Phaidros7,devine un adjuvant pentru hypómnesis(,,aducere-aminte“).

Raporturile antichităţii cu sacrul nu

exprimau simplist cauzalitatea. Sacrul adevenit comunitar prin iniţieri, acţiunisociale. Structura, codul de comunicare aunui text dogmatic, presupune preexistenţaunui adevăr absolut, sacral, în timp ce codu-rile convenţiei teatrale presupun relativismşi iluzia construită prin reprezentare.

Mecanismele spectaculare ale ritualuluifragmentează un epos în straturi temporalediverse, sălbăticie8 figurativă ce nu reuşeştesă organizeze “fluent” înlănţuirile eveni-menţiale. Ambiguitatea creată de fragmen-tarismul narativ şi dezordinea temporală,ţin de registrul mentalităţilor colective:sacrul e abordat prin ritual, la un nivel cano-nic.9

Există tehnici moderne narative ale tea-trului şi tehnici corporale care asociazăreproducerea mimetică a ritului (performan-ce). 10 Strategiile mimetice ale teatrului con-struiesc un spaţiu al imaginarului desacrali-zat, prin demitizare ritualică, tensionat,maniheist, o recuperare (profană), artistică,a justiţiei binelul divin.

,,Teatrul nu poate exista decât atuncicând există conflict, divorţ, diviziune şiantagonisme. Universul este în criză perpe-tuă. Fără criză, fără ameninţarea morţii, nuexistă decât moartea. Deci: există criză înteatru numai atunci când teatrul nu expri-mă criza“, sunt notiţele lui Eugen Ionescu,în paradigma teatrului avangardist, careteatralizare a violenţei originare.11

2 Depărtaţi cu mai multe trepte de magica vârstă de aur, de ,,prezentul veşnic al cărui simulacru, doar,ni-l mai putem imagina, căzuţi fără drept de apel în eternitatea negativă (n.n. – sincopă a unei durateguvernate benefic de un mântuitor), universul (însuşi) fiind abolit, ne vlăguim la spectacolul propriilornoastre aparenţe“, Emil Cioran, Istorie şi utopie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, Vârsta de aur, p.103–123.

3 Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, Editura Humanitas, București, 1995.4 Friedrich Nietzsche, Naşterea tragediei, p. 166-177, în Victor Ernest Maşek (editor), De la Apollo la Faust

– Dialog între civilizaţii, dialog între culturi, Editura Meridiane, Bucureşti 1978.5 Aristotel, Poetica, traducere de D.M. Pippidi, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1965.6 “Sacrul respectului: teoria interdictelor”, “Biparti�ia societă�ii”, “Legi sfinte și sacrilegii”, “Ierarhie și

lezmajestate”, în Roger Caillois, Omul şi sacrul, Editura Nemira, Bucureşti 1997, Colecţia ,,Totem“, p.65-95.

7 Platon, Phaidros, în Antologie platoniciană. Miturile lui Platon, Humanitas, Bucureşti, p. 91–92.8 Claude Lévi-Strauss, Antropologia structurală, București, Editura Politică, 1978, p.99-120 ; “Geneza

miturilor și a ritualurilor, în René Girard, Violenţa şi sacrul, Editura Nemira, 1995, Colecţia ,,Totem“, p.99-130.

9 Emile Durkheim, Formele elementare ale vieţii religioase, Editura Polirom, Iaşi, 1995, p. 322–356.10 Imita�iile violente caracterizează ac�iunea tragică, în René Girard, op. cit., despre “criza sacrificială”,

în tragedia greacă, p. 7-77.

66

Graţiela Popescu

Compune un spaţiu extradogmatic, mar-cat de rit şi ahetipuri ce reconstruiesc unmetalimbaj teatral. Seducţia unei “mitocri-tici” este extinsă, hermeneutic, de la RolandBarthes la Umberto Eco.12

Moartea tragediei: parodierea tragicului mitologic

în secolul XX (farsa tragică)În defavoarea tragediei clasicizante, a

dramei tradiţionale şi ca o derogare de lalimitele acesteia, teatrul secolului XX pro-punea resuscitarea farsei tragice. GeorgesSteiner explică dispariţia tragicului prinmoartea divinităţii (o anunţase solemn şiNietzsche).13

Paradoxul dezvăluirilor ionesciene, dinNote şi contranote14, privind modul de per-cepere a fenomenului teatral, mecanismulparticipării la structuri concrete ale imagi -narului determină aceeaşi nevoie de incen -diere a structurilor tradiţionale, ideologi-zante, istorizante. Moartea tragediei, camodalitate literară, nerealizarea categorieiestetice a tragicului în literatura contempo-rană, se motivează prin incapacitatea de rei-terare a structurii tradiţionale a acesteia:situaţia-limită (situaţia tragică), legată detranscendent în tragedia antică elenă (într-oepocă a determinismului de factură reli-gioasă) sau în tragedia shakespeariană (afir-mată prin caractere ale situaţiei tragice carereprezentau ele însele limita tragică), în dra-maturgia secolului nostru se realizează ca osituaţie existenţială; apoi, abolirea necesită-ţii tragice; dispariţia coliziunii de valori;absenţa catastrofei antice, imposibil de rea-lizat la nivel tragic existenţial. În dramaexistenţialistă sau în farsa tragică (teatrul

absurdului), impuritatea categoriei esteticea tragicului nu implică şi dispariţia catego-riei existenţiale a tragicului.

Situaţia-limită, în textele existenţialişti-lor, nemaifiind o contradicţie între libertateşi necesitate, devine cădere ontologică,aruncare în existenţă. Deşi subiectele mitice s-au menţinut în numeroase drame din litera-tura secolului nostru, tragicul din tragediamitică a antichităţii nu a fost reeditat.

Dispariţia tragicului poate fi motivată îndublul context al imposibilităţii realizăriitragicului aristotelic în veacul nostru şi altendinţelor de restructurare a dramaturgieicontemporane prin negarea structurii dra-matice clasice. Astfel, situaţia tragicămodernă ce tensionează drama mitică aepocii noastre nu transcrie tradiţionale tememitice. Cu cât structurile mitodramei seîndepărtează de modelul tragediei antice,respectând un weltanschauung contem -poran, situaţia tragică se autentifică într-orealitate tragică actuală.

Mitul se manifestă în conştiinţa spiritelorcontemporane, terorizate de ritmul tre -pidant al vieţii moderne ca o defulare a an -goasei, un succedaneu al existenţei echili -brate, calme.

În condiţiile dispariţiei tragediei ca gen,sentimentul tragic, activat paroxistic de unsecol alienant, îşi caută modalităţi de comu-nicare prin intermediul teatrului modern(spectacole experimentale, performance-uri).

Mentalităţile omului integrat, înregimen-tat sub automatismul “lucrurilor” inteligen-te (“internet of things”, de exemplu) inducdisponibilităţile necesare apariţiei unor noistructuri teatrale, în care expresivitatea nuîşi află nucleul în epic.

În defavoarea tragediei clasicizante, adramei tradiţionale, şi ca o derogare de la

11 Teatrul ca permanentă stare de criză, tensiune intelectuală născută din divor�, alteritate, antagonism,Eugen Ionescu, Însemnări despre teatru în Note şi contranote, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 236.

12 Mitul ca semn, în Roland Barthes, Mitologii, Institutul European, 1997; Isabella Pezzini, Introduzione aBarthes, Roma-Bari, Laterza, 2014, p. 194; “semiotics as a critical discourse:Roland Barthes’Mythologies”,http://uniroma1.academia.edu/isabella pezzini.

13 “dispariţia divinităţii este cauza care provoacă moartea tragediei”; ,,(...) tragedia este acea formă deartă care cere cu necesitate aparenţa prezenţei divinităţii. Ea este moartă acum pentru că umbra aces-teia nu mai cade peste noi, cum cădea peste Agamemnon, peste Macbeth, peste Athalie“, în GeorgesSteiner, La mort de la tragédie, Editions du Seuil, 1965, p. 253.

67

Teatrul contemporan: mit şi spectacol

limitele acesteia, teatrul secolului XX pro-punea resuscitarea farsei tragice. Printr-o“cultură netragică”, diferenţia Nietzscheproblema estetică a decadenţei tragediei.14

Adelina Piatkowski, renumit elenist, înJocurile cu satyri în antichitatea greco-romană,abordează universul satyrodramei, prezen-tând elementele care au contribuit la naşte-

14 Gianni Vattimo, Redefinire a decadenţei/ Moartea tragediei şi triumf al lui ratio în Subiectul şi masca.Nietzsche şi problema eliberării: analiză a celor două principii din Naşterea tragediei – eliberarea de dioni-siac şi eliberarea dionisiacului de constrângerile lumii limitei şi a rolurilor sociale, Editura Pontica,2001, p. 49–83.

68

Graţiela Popescu

rea tragediei şi, în paralel, a dramei satyrice,istoricul, structura şi substanţa dramatică ajocurilor cu satyri, substratul unor mituridin fondul epic grec. Concepută în limitepur estetice, experienţa dionisiacă are locnumai în cadrul societăţii convenţiilor şi arolurilor. Ea nu reuşeşte să se constituie calume alternativă (eliberare provizorie însaturnalii spre exemplu).15

Pătrunderea în alte spaţii ficţionale, ris-cul adaptării mitului la un alt climat de exis-tenţă, ar putea apărea doar ca produsulunui spirit mimetic, steril, manierist. Palin -geneza miturilor în dramaturgia contempo-rană se face, cel mai adesea în zodia parodi-cului şi a alegoriei, explorând sacrul arhéprin actualizare şi metamorfoză inepuizabi-lă de sensuri: ,,Sensul ca rezervă instantaneede istorie pentru formă“, cum ar ziceRoland Barthes.

Paradoxul dezvăluirilor ionesciene, dinNote şi contranote, privind modul de perce-pere a fenomenului teatral, în anii ‘60,mecanismul participării la structuri concre-te ale imaginarului, susţinea aceeaşi nevoiede incendiere a structurilor tradiţionale.,,Unii îi reproşează teatrului, astăzi, că nu eal timpului său. După părerea mea, el estechiar prea mult aşa. Fiecare timp cere intro-ducerea unui extra-timp incomunicabil, întimp comunicabil, orice istorie este valabilăatunci când este transistorică; în individualse citeşte universalul“.16

În Marginalii la o poetică a farsei tragice17,Romul Munteanu consideră această specieliterară, citindu-l pe Eco, operă deschisă.

Având o structură alegorică sau parabo-lică identificabilă la scriitorii existenţialişti,farsa tragică a secolului XX, poate stârniinteresul teatrului nonfigurativ (absurd,

antiteatru, teatru antirealist, antiburghez, pre-luând definirile ionesciene ale absurduluiavangardist). Romul Munteau interpreteazădegradarea tragediei ca o consecinţă adegradării sociale, a tragicului cotidian,farsa tragică (formulă hibridă) combinând, înacest context, comicul şi tragicul.

Miturile şi-au pierdut semnificaţia(sacră) originară şi, resemantizate, capteazăsimboluri, parabole ale umanităţii. Prinresemnificare au devenit alegorii ale lumiimoderne. Tragedia se repliază în mituri, pa -rabole şi drame ontologice, la existenţialişti.

Pierzându-şi funcţionalitatea clasică, tra-gicul mitologic a captat semnificaţii parodi-ce.

Arhetipuri ale tragediei antice în alegoriile lumii moderne

Personajul mitic manifestă un evidentdramatism. Soarta acţionează implacabil,eroul neavând multe posibilităţi de opţiune.Iată câteva argumente în demonstrarea pro-ductivităţii miturilor homerice: literaturaantică se hrăneşte din substanţa homerică,poeţii tragici exploatează legendele caluluitroian (Eschil în Orestia, Sofocle în Aiax,Euripide în Troienele, Hecuba, Elena,Iphigenia); poeţii lirici preiau imagini, filoso-fii comentază miturile epopeilor; actoriiinvocă ,,topoi“ homerici. Literatura latinăîncepe cu traducerea ,,Odiseei“, în limbalatină, a lui Livius Andronicus. Epopeearomană (Naevius, Ennius) este tot o prelu-crare după Homer. Mitologia eposuluihomeric preluat în tragediile clasice secaracterizează prin pasiunea pentru genea-logiile divine şi antropomorfism. Lumeazeilor din eposul homeric este o lume de tip

15 Adelina Piatkowski, Jocurile cu satyri în antichitatea greco-romană, Editura Polirom, 1998, (Colecţia,,Collegium“), p.118; Satyrii: făpturi mixte om-animal, atestă trecerea de la religii străvechi zoomorfela antropomorfizarea divinităţilor; au generat o sumă de cicluri mitice folosite adesea în dramele sati-rice. Cartea conţine exemplificări multiple din opere ale unor autori reprezentativi de drame satyrice,de la Pratinas din Phlins, până la marii tragedieni greci, Eschil, Sofocle şi Euripide.

16 Eugen Ionescu, op.cit., p. 223.17 ,,În spiritul acestei interferenţe de procedee literare, scopuri şi alianţe dintre categoriile estetice

(ipostazele existenţiale ale personajelor, simbolurile criptice etc.), farsa tragică s-a configurat prin anu-mite convenţii artistice specifice, ca operă deschisă“, în Romul Munteanu, Marginalii la o poetică a farseitragice : Farsa tragică, Editura Univers, Bucureşti, 1989, p. 254.

69

Teatrul contemporan: mit şi spectacol

poetic, calchiată după lumea umană a ,,vâr-stei de aur“, vârsta mito-poetică.18

Lucian Blaga vorbeşte despre omulhomeric, conlocuitor cu zeii, ce intervin întreburile omeneşti. ,,În spaţiul mărginitintermundan, oamenii sunt conlocuitori cuzeii, într-un fel de familiaritate ierarhică cuei.“19. Marii tragici greci erau profundataşaţi de destinul cetăţii. În ,,Patosuladevărului în Oedip“, Studii de literaturăuniversală şi comparată (Editura Academiei,1963), Tudor Vianu scria: ,,Încă din primulei moment de seamă, tragedia va aduce decimărturia ei de laudă pentru toate înălţărileomului, a tuturor victoriilor lui împotrivaviolenţei şi a subjugării. Demnitatea ome -nească a obţinut în tragedia greceascăprimul ei monument.“ (poetica tragiculuieste una a grandorii ).

Obsesia sacrului în teatrul contemporanrevine în esteticile teatrale. Prin ipostazeleexistenţiale ale personajului arhetipal esteevidentă prelucrarea/ resemantizarea, paro-dică şi grotescă, prin farsă tragică – a tragicu-lui mitologic de către scriitorii existenţia-lişti. Devenite adevărate mituri ale antichi-tăţii, personaje ca Oreste, Electra, Ifigenia,Antigona sunt captate de dramaturgia con-temporană păstrând mitologia eternei reîn-toarceri sau actualizarea sacrului arhé…

Autorii contemporani, manierizândgenul, tentează o originalitate plină de ris-curi. Reluarea motivului mitic, îmbrăcat înalte costume, ar fi greu de înţeles în contex-tul teatrului antiiluzionist al secolului nos-tru. Un clasicism original, prin conturareaunei umanităţi “elitiste”, superioare, prinidealism şi puritatea caracterelor, conturaJean Giraudoux în: Amphytrion 38, Electra,

Război cu Troia nu se face.20 (prieteniaAlcmenei pentru Jupiter, în Amphytrion 38, atreizeci şi opta versiune a mitului respectivîn istoria teatrului; necesitatea luptei pentruscopuri nobile, nu vindicativ, în Război cuTroia nu se face; imoralitatea socială, înElectra; puritatea imposibilă, în Eurydice, deAnouilh, unde Orfeu este un muzicantambulant iar Eurydice o actriţă de mâna adoua) etc.21

Demitizarea existenţialistă din Muştele22este evidentă în parodierea instrumentelordivine ale puterii (Jupiter), dar şi factorilorsociali ai interdicţiei (Egist). În egală mă -sură, Egist şi Jupiter, reprezentanţii ordiniiterestre şi divine, îşi manifestă pasiuneapentru ordine devoratoare. Jupiter întreţineîn oameni spaimele, simbolizate prinmuştele care înnegresc cerul Argosului.Experienţa absurdului existenţial – înCaligula23, de Camus, este proiectată înmecanismele derizorii, stereotipe ale vieţiicotidiene. Impactul internaţional al Enattendant Godot (1953) al lui Samuel Becketta concentrat atenţia asupra unui nou stil dedramă antirealistă în Franţa, ce va devenicel mai de succes teatru de avangardă asecolului. Apariţia în 1942 a operei luiCamus, Le Mythe de Sisyphe24 a făcut dinabsurd un slogan literar la modă.

În Cersy-la-Salle/ Însemnări despre teatru25(1953), Ionesco defineşte absurdul ca pe untermen nou care este ,,suficient de vag încâtsă nu însemne nimic altceva şi să reprezinteo definiţie a nimicului“26. El considerălumea ,,nu absurdă, ci incredibilă“. Uniidau sens existenţei, stabilesc reguli ,,rezona-bile“. Doar aceia care caută sursele

18 Umanizarea divinului ca trăsătură a religiei greceşti; pe de altă parte, credinţa în fatum-moira (putereaimpersonală) este ireductibilă la orice tentativă de umanizare : “Moira nu este o divinitate căreia să ise fi atribuit vreodată o formă omenească. Este un fel de lege, necunoscută a universului, căruia îiasigură stabilitatea“, Andre Bonnard, Civilizaţia greacă, Editura Ştiinţifică, 1967, vol. I, p. 77.

19 Lucian Blaga, Despre gândirea magică, Editura Garamond, 1992, p. 83.20 Jean Giraudoux, vol. Război cu Troia nu se face, EPL, 1966; Amphytrion 38, Electra, Război cu Troia nu se

face în volumul Teatru, Bucureşti, ELU, 1969.21 Teatrul francez contemporan, Bucureşti, ELU, 1965.22 Jean-Paul Sartre, Teatru, vol. I-II, Bucureşti, ELU, 1962.23 Camus, Teatru (Caligula, Neînţelegerea), Editura Univers, Bucureşti, 1970.24 Mitul lui Sisif, Bucureşti, ELU, 1969; Faţa şi reversul, Mitul lui Sisif, Omul revoltat, Vara, Col. ,,Opere XX“,

RAO, 1994.25 Eugène Ionesco, Cerisy-la-Salle/Însemnări despre teatru, în Note şi contranote, p. 223.26 Idem, p. 224.

70

existenţei sau care încearcă să o înţeleagă înansamblu fac ca incomprehensibilul săapară. Termenul alternativ propus deIonesco este ,,théâtre de dérision“.

Jurnalul lui Ionesco, din 10 aprilie 1951,numeşte ,,La cantatrice chauve“, teatru abs-tract27. Dramă pură. Anti-tematic, anti-ide-ologic, antisocial-realist, anti-filosofic, anti-

Graţiela Popescu

27 Eugen Ionesco, op.cit., p. 226.

71

bulevardier, redescoperirea unui nou teatruliber. În Note despre teatru (1953), recunoaştecă a dorit să golească acţiunea dramatică detot ,,ceea ce îi este particular: intriga,însuşirile accidentale ale personajelor,numele lor, poziţia socială, trecutul istoric,motivele aparente ale conflictului dramatic,precum şi toate justificările, explicaţiile şi

logica conflictului“.28 Liber de orice dis-trageri exterioare, teatrul din interior iones-cian exprimă dorinţe reprimate, realităţilesecrete, miturile.

“Totul este limbaj în teatru” a spusIonesco, invocându-i pe structuraliştii de laPraga, practicieni ai semnului lingvistic...

Teatrul contemporan: mit şi spectacol

Bibliografie

Aristotel. (1965). Poetica. traducere D.M.Pippidi, Editura Academiei, Bucureşti.

Barthes, Roland. (1997). Mitologii, InstitutulEuropean, Bucureşti.

Bonnard, Andre. (1967). Civilizaţia greacă,Editura Ştiinţifică, vol. I, Bucureşti.

Blaga, Lucian. (1992). Despre gândirea magi-că, Editura Garamond, Bucureşti.

Caillois, Roger. (1997). Omul şi sacrul,Editura Nemira, Bucureşti, ColecţiaTotem.

Caillois, Roger. (2000). Mitul şi omul, EdituraNemira, Colecţia Totem.

Carlson, Marvin. (1993). Theories of theTheatre/ A Historical and Critical Survey,from the Greeks to the Present, CornellUniversity Press.

Cioran, Emil. (1997). Istorie şi utopie, EdituraHumanitas, Bucureşti.

Claude Lévi-Strauss. (1978). Antropologiastructurală, Editura Politică, Bucureşti.

Durand, Gilbert. (1998). Figuri mitice şi chi-puri ale operei/ De la mitocritică lamitanaliză, Editura Nemira, Bucureşti,Colecţia Totem.

Durkheim, Émile. (1995). Formele elementareale vieţii religioase, Editura Polirom, Iaşi,Colecţia Plural.

Eliade, Mircea. (1995). Sacrul şi profanul,Editura Humanitas, Bucureşti.

Esslin, Martin. (2016). Teatrul modern, înJohn Russsell Brown, Istoria teatrului uni-versal, Editura Nemira, Colecţia Yorick.ro.

Gassner, John. (1972). Formă şi idee în teatrulmodern, Editura Meridiane, Bucureşti.

Ionesco, Eugène. (1992). Note şi contranote,Editura Humanitas, Bucureşti.

Kershaw, Baz. (1992). The Politics ofPerformance/ Radical Theatre as CulturalIntervention, Routledge, London andNew York.

Maşek, Victor Ernest (editor). (1978). De laApollo la Faust – Dialog între civilizaţii, dia-log între culturi, Editura Meridiane,Bucureşti.

Munteanu, Romul. (1989). Farsa tragică,Editura Univers, Bucureşti.

Pavis, Patrice. (1992). Theatre at theCrossroads of Culture, Routledge, Londonand New York.

Piatkowski, Adelina. (1998). Jocurile cu satyriîn antichitatea greco-romană, EdituraPolirom, Iaşi, Colecţia Collegium. Litere.

Pezzini, Isabella. (2014). Introduzione aBarthes, Roma-Bari, Laterza.

Teatrul francez contemporan. (1965). vol. I-II,ELU, Bucureşti.

Vattimo, Gianni. (2001). Subiectul şi masca,Nietzsche şi problema eliberării, EdituraPontica.

Vernant, Jean-Pierre. (1995). Mit şi gândire înGrecia antică, Editura Meridiane,Bucureşti, Colecţia Artă şi religie.

28 Ibid, p. 225.

73

Nicholas Nickleby, Martin Chuzzlewit,David Copperfield, Great Expectations

and Our Mutual Friend

We shall look at adaptations as a way ofrecuperating the Biblical text that has fallenout of fashion by revisiting it in an epoch inwhich current sensibilities are no longer intune with the Biblical message. The aim ofthis paper is to analyze how the Bible hasbeen appropriated in society and, as aresult, in literature and how the culturalcontext dictates the use of Biblical imagery

in film and television series adaptations ofthe literary works, also exploring how textsare adapted cross-culturally.

This paper explores intertextuality as atool of which Charles Dickens availed him-self to approach the Biblical truths.However, understanding intertexuality innowadays adaptations is possible only tothe extent that intertexts become apparentas part of the archetypal system. We shalluse the Biblical intertexts as a point of originfor the quoted works of literature and fortheir subsequent adaptations. We want to

Adriana VULPEThe Recreation of Eden

as Biblical Intertext in Film and Television Series

Adaptations of Charles Dickens’s Novels

Lucrarea de faţă analizează adaptările de film după operele lui Charles Dickens ca un mod de a recu-pera textul biblic, care nu mai este la modă în zilele noastre şi cu care publicul nu mai este familiar.Vom răspunde la întrebarea în ce mod Biblia a fost asimilată în societate şi, drept urmare, în lite-ratură, în ce mod contextul cultural dictează folosirea imaginilor biblice în filmele şi serialele dupăoperele lui Charles Dickens şi felul în care textele au fost adaptate transcultural. Ne propunem săexplorăm modul în care textul scris şi filmat este, de fapt, unic, fiindcă reprezintă o combinaţie„nouă” de intertexte, în cazul nostru, interacţiunea multi-faţetată a diverselor arhetipuri dincadrul matricei culturale.Cuvinte-cheie: adaptare, intertextualitate, matrice literară, Biblia, Grădina Edenului.

This paper explores Charles Dickens’s film adaptations as a way of recuperating the Biblical textthat has fallen out of fashion, in an epoch in which the large audience is no familiar with the Biblicalmessage. It will answer the question of how the Bible has been appropriated in society and, as aresult, in literature and how the cultural context dictates the use of Biblical imagery in film andtelevision series adaptations of the literary works, also exploring how texts are adapted cross-cul-turally. We want to see how the written or filmed text is unique as it stands for a “new”, but sli-ghtly distinct combination of intertexts, in our case the multifaceted interaction of the variousarchetypes within the literary matrix.Keywords: adaptation, intertextuality, literary matrix Bible, Garden of Eden.

Abstract

Adriana Cristina VULPE, e-mail: adriana.vulpe@yahoo.com

Arte,societate

see how the written or filmed text is uniqueas it stands for a “new”, but slightly distinctcombination of intertexts, in our case themultifaceted interaction of the variousarchetypes within the literary matrix. Alltexts have a common source, the literarymatrix, which allows the reading andunderstanding accross generations andmedia. Therefore intertextuality demonstra-tes that all texts have a unique origin andtheir reception is only a matter of consciousor unconscious decoding of the variousintertexts: only those works that resonatewith many people will have success.

Charles Dickens who was the writer“next to the Bible and Shakespeare” in sales(as The Book Monthly reported in 1906) wasan influential figure whose use of the HolyScripture in his fiction appealed to the wideVictorian audience’s knowledge of theBiblical texts, thus strengthening his rela-tion with the general public.

From the beginning of the 20th century,the literary works mentioned in the titlehave been adapted in many productionsand we would like to see how the Biblicalintertext has been culturally translated bythe producers in an epoch in which thewide audience is no longer familiar with theGreat Code, that is the Bible, as NorthropFrye has called it.

In The Great Code. The Bible and theLiterature, Northrop Frye points out that herecently understood that anyone who stud-ies English literature and has not read theBible does not understand what he is read-ing. (Frye 2006: 14) He takes up Blake’s ideathat the Bible is the Great Code of Art.

In Reworking the Bible: The LiteraryReception History of Fourteen Biblical Stories,Anthony C. Swindell uses Gerard Genette’s”hypertext” for the adaptation of theBiblical text and ”pretext” for the Biblicalanecdote instead of Genette’s ”hypotext”.Although the general public is no longerfamiliar with the Bible, he invokes the read-ers’ subjectivity, which for AnthonySwindell signifies ”thinking the Bible as asource of continuing wisdom about thehuman situation” (Swindell, 2010:16); wis-dom that may be nuanced by the producers

of the adaptations with the study of theabove-mentioned hypertexts, which add“extra dimension” to the adapted text,terms that we shall also use as theoreticaltools.

This paper will focus on the Biblicalintertext of the Garden of Eden and how itis recreated by the authors of the adapta-tions proposed in the title. The choice forthe adaptations was dictated by the wish toprovide productions from very differenttime frames (from the beginning of the 20thcentury to the beginning of the 21st), verydifferent geographical and cultural spaces(British, American and Italian), with theobvious, sine-qua-non option for one BBCversion representative for the Heritage tra-dition, and also more recent BBC produc-tions, in order to be able to notice the con-textual variations and their intertextuality.

Charles Dickens’s novel Nicholas Nicklebyand the two television films suggested fordiscussion (the 2001 British and the 2002American version) start as a departure fromEden, caused by his father’s death, and end

74

Adriana Vulpe

with a return in the Garden, guaranteed bythe blissful marriage and the happy ending,the reward of Heaven for the hero, but inearthly terms consisting in a gorgeous cot-tage in the countryside. The physical pro-ductions are more convincing in this respectthan the novel. The atmosphere and thenature they describe are not exceedinglypicturesque, nevertheless both movies pres-ent a world more enjoyable to live in thanthat described by Dickens’ novels.

The 2002 American version of NicholasNickleby makes use of the alternations ofcontrasting settings in order to enhance thetheme of the lost and regained Eden. Italternately tells what happens to variouscharacters and the viewers are introducedin the idyllic countryside where theNickleby family lived until the death ofNicholas’s father, which brought about theshift in the location of the movie, that is tothe dirty streets of London and the crueland ugly countryside where the horribleschool of Dotheboys is situated. The usualDickensian opposition countryside/Edenversus city/Hell does not operate in thenovel Nicholas Nickleby.

The 2001 British television movie (200minutes), written by Martyn Hesford, tells astory richer in details than the 2002 version(132 minutes), especially in presentingNicholas’s romantic feelings and thus in theconstruction of the earthly Eden intendedby Dickens himself. Both indoor and out-door scenes progress from darker to lighteras the story develops, suggesting thus therecreation of Eden from where the charac-ters have been chased away at the begin-ning of the movie. The ladies’ beautifuldresses and hairstyles and the gentlemen’slovely cravats and hats, MadameMantalini’s shop (which does not appear inthe 2002 American production), filled withcolourful fabrics, add to the optimistic con-clusion of the movie. This adaptation wonthe British company television, RTSTelevision Award 2001 and BAFTA TVAward 2002, for Best Costume Design(Barbara Kidd) and BAFTA Nomination forBest Production Design 2002.

The novel Martin Chuzzlewit opens witha parody of the pastoral vision, as Pecksniff

describes his garden to Old MartinChuzzlewit: “…’Primitive, my dear sir, or ifI am not mistaken, Adam was the first ofour calling, My Eve, I grieve to say, is nomore, sir, but’ here he pointed to his spade,and shook his head, as if he was not cheer-ful without an effort, ‘but I do a little bit ofAdam still’” (Dickens, Martin Chuzzlewit,1998: 364).

The parody of Eden continues with thefamous American swamp called the new“terrestrial Paradise” (Dickens, MartinChuzzlewit ,1998:485):

“A flat morass, bestrewn withfallen timber, a marsh on which thegood growth of the earth seemed tohave been wrecked and cast away,that from its decomposing ashes vileand ugly things might rise; wherethe very trees took the aspect ofhuge weeds, begotten of the slimefrom which they sprung, by the hotsun that burnt them up…

At last, they stopped. At Edentoo. The waters of the Deluge nighthave left it but a week before: sochoked with slime and mattedgrowth was the hideous swampswhich bore that name.” (Dickens,Martin Chuzzlewit, 1998:485)

The promise of a favourable environ-ment, a friendly garden is replaced by sug-gestions of death-bringing chaos: the set-tlers at Eden “worked as hopelessly andsadly as a gang of convicts in a penal settle-ment” (Dickens, Martin Chuzzlewit,1998:487). The hostility of nature, the out-break of the natural elements, bears noresemblance to the life in the archetypalGarden of Eden. Here the parody is themain tool of representing the falsity of bothdomestic and social life.

The 1994 BBC adaptation of MartinChuzzlewit opens in a gorgeous countryside,with beautiful interiors, with impressiveattention to detail, which suggests the calmand beauty of a faked reality, in utter con-trast with what the viewers are to discoverabout the characters.

75

The Recreation of Eden as Biblical Intertext

The screenwriter himself of the six-partminiseries, David Lodge, told Dickens’sfans not to expect much of this adaptationof Martin Chuzzlewit. The American sceneshad been severely shortened and the endingmodified and “was still subject of disputebetween adaptor and director (…) This wasnot Dickens’s Martin Chuzzlewit – art fromone medium does not move directly intoanother. This was an excellent, tautly writ-ten, superbly acted and imaginatively direc-ted serial story in which Dickens’s plot andcharacters were re-read and rewritten forthe 1990s” (Purton, 1995:51). David Lodgewould have wanted the miniseries to endwith the wedding scene, the earthly recre-ation of the Paradise, but it actually endswith Tom Pinch melancholic words addres-sed to Ruth: “You think of me, Ruth, and itis very natural that you should, as if I werea character from a book...” (Dickens, MartinChuzzlewit, 1998:760). It is a typical postmo-dern ending, which actually representDickens’s words from an earlier scene.

Similarly, in Our Mutual Friend, theGarden of Eden is not recreated or found inrural England, but is a lost paradise: “theeverlastingly green garden seemed to be leftfor everlasting, unregainable and far away”(Dickens, Martin Chuzzlewit, 1998:360).However the endings of both MartinChuzzlewit and Our Mutual Friend expressDickens’s confidence in the power of man’sspiritual regeneration and renewal of lifethrough kindness and generosity and ulti-mately through love.

In David Copperfield, Dickens associateshell with the city and Paradise with thecountryside. Thus, David Copperfield’sdeparture from home can be linked toAdam’s banishment from the Garden ofEden.

Although not as illustriously or elabo-rately produced as the 1999 BBC adaptationof David Copperfield, the HallmarkEntertainment production with a 3-hourlength , with Hugh Dancy in the role ofadult David, best illustrates the idea of lostand regained Paradise, in the sense that itstarts, develops and ends as a nicely fash-ioned period drama, which makes extensive

uses of gorgeous settings, interiors and cos-tumes and a very refined sense of romanti-cism. One of the best suggestions of therecreation of Eden resides in the scenesbetween Agnes and David, which are full ofcomfort, respect and good-quality banter,proposing the viewer the possibility of arelationship seemingly unaltered by the pri-mordial sin. The 1999 BBC miniseries is notas romantic as its American or Italian (2009)peer, but in offering the viewers a wonder-ful sense of completion and making thewhole story a full circle, it conveysDickens’s hope in the victory of good versusevil. Sarah Cardwell’s postmodern intertex-tuality of television productions is richlyinfused in the 60-80 minutes of David’s chil-dhood, in which Harry Potter fans will asso-ciate seeing Daniel Radcliffe as youngDavid with his huge interpretation of HarryPotter. Despite its three and a half hours,this BBC adaptation of Charles Dickensseems too compressed and truncated, butthe director Simon Curtis made it shimmerwith natural light in an evocative country-side. Alongside the Italian 2009 version, thisis one of the most optimistic adaptations ofDavid Copperfield.

In the novel Great Expectations, Pip disre-gards the archetypal connotation of chaosattached to the Satis House and garden andis convinced that “she reserved it for me torestore the desolate house, admit the sun-shine into the dark rooms, set the clocks agoing and the cold hearths a blazing, teardown the cobwebs, destroy the vermin – inshort, do all the shining deeds of the youngknight of romance, and marry the Princess(Dickens, Great Expectations, 1992:323). Hedeludes himself that he was chosen to recre-ate the Garden of Eden out of rot and decay.However, at the end of the novel GreatExpectations, the rebirth of nature: “some ofthe old ivy had struck root anew, and wasgrowing green on low quiet mounds ofruin” speaks of a recreation of the Garden ofEden, after Pip’s immersion in the baptismalwater which bestows a new life upon him,and is left to fulfil his ideal of earthly loveand domestic felicity.

Out of the four adaptations proposed76

Adriana Vulpe

here for the novel Great Expectations, the1999 BBC miniseries is, probably, thegloomiest, as it gives great length to thescenes in which the camera roves over thesullen Kentish countryside, the dark interi-or of Miss Havisham’s decaying mansion

and the lurid back streets of a not so pleas-ant Victorian London, in which light is in aconstant and unequal battle with the dark,or sometimes with another symbol of evil,the vivid and sinister red of a punched noseor of a butchered pig. It is dark, dreary and

77

The Recreation of Eden as Biblical Intertext

very much in tune with Dickens’s atmos-phere. This is supported by director JulianJarrold’s decision to infuse it a minimalistand quiet feel, in accordance with a scarceuse of background music, very long sweep-ing shots along the desolate and barrencountryside and the technique of montagewhich allowed the truncation of wholechapters at a time. His minimalist and darkapproach proposes the viewers first an anti-recreation of Eden, followed by the spiritualregeneration and rebirth of the hero.

The 1946 version, directed by DavidLean, has long been considered the best ofall Dickens’s films, mainly because it doeswhat few adaptations of famous books do,in the sense that it manages to create a ver-sion which does not contradict the one wealready have in our mind. Talking about theadaptation process, Lean advised the youngfilmmakers to choose what they want to doin the novel and to do it proudly, even cutout characters, if it is necessary: not to keep

every character, but just to take a sniff ofeach one. His attitude towards classic litera-ture has turned his film into what has beencalled quintessential Dickensian cinema, themost enjoyed version of the most adaptednovel of all times. Therefore Pip is animatedby the self-deluding conviction that he hasthe great calling to restore the Lost Paradiseof Satis House.

In utter contrast with Lean’s productionis Alfonso Cuaron’s 1998 version, the mostcriticized and rejected by Dickens’s loversand a disappointment for Cuaron himself,who regrets his involvement in this project.It is an updated story, in which the SatisHouse is a Florida mansion choked in vege-tation, with Ethan Hawke as Pip, GwynethPaltrow as Estella and Anne Bancroft asMiss Havisham. The horror and pathos arestill there, nature and characters are waitingto be redeemed as it is beautifully suggestedby cinematographer Emmanuel Lubezki’suse of lighting and backlighting like a

Adriana Vulpe

78

79

painter. The Florida mansion is a very orig-inal and exciting image of Paradise Lost andthe perfect prison for Miss Dinsmore, whostands for Miss Havisham, but Cuaronchanged all the characters names, neverthe-less maintaining the original title, whichprobably represented the main problem inthe reception process. Not only did hechange all the character names, but also thenarrative thread shifts from coming of ageand spiritual regeneration to the devastat-ing, horrible consequences of MissDinsmore’s revenge. Anne Bancroft is sucha strong presence that she is said to upholdthe rest of the cast, until the childrenbecome adults and leave the Dinsmore resi-dence and therefore she disappears fromthe film. And yet I found Cuaron’s attemptat recreating Paradiso Perduto as an intrigu-ing translation of this archetype from oneperiod to another and from one culture intoanother. Cuaron’s obsession with the greencolour, that we have already seen in his ear-lier production A Little Princess (1995) atfirst seems to support this idea of recreatingthe Lost Paradise, but he makes it clash withred, the opposite of green, in a series of keyscenes and the effect is totally reversed. InCuaron’s Great Expectations, the use of red,actually becomes more meaningful thanthat of green and the overall impression isthat this movie has too much green, withoutserving a clear, specific purpose. On theother hand, the “red” scenes, at the begin-ning of the film, and those involving Robert

de Niro who stands for Magwitch, aliasLustig, are incredibly good.

The adaptations proposed for discussionwere from very different time frames (fromthe beginning of the 20th century to thebeginning of the 21st) and from very differ-ent geographical and cultural spaces(British, American and Italian) and theyexhibited mentality and context bound dif-ferences in their approach to the Biblicalintertext. But since archetypes are cognitivepatterns that the human imagination uses tomake sense of the world, we have seen howthe analysed adaptations express a yearningfor a single, consistent, coherent, unifiedmeaning. The continuous overlapping, butalso conflicting uses of the archetypes in theDickensian work and the various adapta-tions both speak of and deny our nostalgiafor unity, in their evocation of multi-layeredmeanings and in the creation of an intertex-tually intertwining fabric that is the basis ofall adaptation.

A novel or an adaptation seasoned withbiblical language provides psychologicalreassurance and a consistent archetypalscheme, in which the reader and the audien-ce find meaning for the present and reassu-rance in an existent model of history. For thereader and the audience, re-encountering aBible text from their earlier reading makesthem unify the different stages of his expe-rience, as filtered through the “book of life”.Therefore, at least during this encounter,life might seem steadily and whole.

The Recreation of Eden as Biblical Intertext

Bibliography

Primary Sources

Dickens, Charles. Nicholas Nickleby,Wordsworth Editions, 1998.

Dickens, Charles. Martin Chuzzlewit,Wordsworth Editions, 1998.

Dickens, Charles. David Copperfield,Wordsworth Editions. 1992.

Dickens, Charles. Great Expectations,Wordsworth Editions, 1992.

Dickens, Charles. Our Mutual Friend,Wordsworth Editions, 1998.

Nicholas Nickleby, film, Potboiler Produc tions,Hart-Sharp Entertainment, 2002.Screenplay and direction Douglas McGrath.Based on the novel Nicholas Nickleby (1839)by Charles Dickens.

Nicholas Nickleby, television film, CompanyTelevision, 2001.Screenplay Martin Hesford, directed byStephen Whittaker.Based on the novel Nicholas Nickleby (1839)by Charles Dickens.

80

Adriana Vulpe

Martin Chuzzlewit, TV miniseries, BBC, “MyBBC Collection”, 1994.Screenplay David Lodge, directed by PedrJames.Based on the novel Martin Chuzzlewit(1844) by Charles Dickens.

David Copperfield, film, MGM, 1935.Screenplay Hugh Walpole, HowardEstabrook and Lenore J. Coffee, directedby George Cukor.Based on the novel David Copperfield (1850)by Charles Dickens.

David Copperfield, eight-part television series,RAI, 1965.Screenplay and direction Anton GiulioMajano.Based on the novel David Copperfield (1850)by Charles Dickens.

David Copperfield, television movie, 20-thCentury Fox, 1969.Screenplay Jack Pulman, directed byDelbert Mann.Based on the novel David Copperfield (1850)by Charles Dickens.

David Copperfield, television movie, BBC, 1999.Screenplay Adrian Hodges, directed bySimon Curtis.Based on the novel David Copperfield (1850)by Charles Dickens.

David Copperfield, television movie, Hallmark,2000.Screenplay John Goldsmith, directed byPeter Medak.Based on the novel David Copperfield (1850)by Charles Dickens.

David Copperfield, television movie, RAIFiction, 2009.Screenplay Francesco Arlanch, FrancescoBalletta and Salvatore Basile.Directed by Ambrogio Lo Giudice.Based on the novel David Copperfield (1850)by Charles Dickens.

Great Expectations, film, Cineguild, 1946.Screenplay Ronald Neame, David andAnthony Havelock Allen.Directed by David Lean.Based on the novel Great Expectations(1861) by Charles Dickens.

Great Expectations, film, 1998, Art LinsonProductions, Twentieth Century Fox, USA.Screenplay Alfonso Cuaron, David Mamet,Mitch Glazer.Directed by Alfonso Cuaron.Based on the novel Great Expectations(1861) by Charles Dickens.

Great Expectations, television film, BBC, 1999.Screenplay Tony Marchant, directed byJulian Jarrold.Based on the novel Great Expectations(1861) by Charles Dickens.

Great Expectations, television series, 2011, BBC.Screenplay Sarah Phelps, directed by BrianKirk.Based on the novel Great Expectations(1861) by Charles Dickens.

Our Mutual Friend, television series, BBC,1976.Screenplay Julia Jones and DonaldChurchill.Directed by Peter Hammond.Based on the novel Our Mutual Friend(1865) by Charles Dickens.

Our Mutual Friend, television series, BBC,1998.Screenplay Sandy Welch, directed byJulian Farino.Based on the novel Our Mutual Friend(1865) by Charles Dickens.

Secondary Sources

Bottez, Monica. Aspects of the Victorian Novel:Recurrent Images in Charles Dickens’s Work.Bucureşti: Tipografia UniversităţiiBucureşti, 1985.

Frye, Northrop. The Great Code. The Bible andLiterature. Toronto: University of TorontoPress, 2006.

Genette, Gerard [1982]. Literature in the SecondDegree. University of Nebraska Press, 1997.

Purton, Valerie. Dickensian 91.435, Spring1995.

Swindell, C. Anthony. Reworking the Bible: TheLiterary Reception History of Fourteen BiblicalStories. Sheffield: Sheffield Phoenix Press,2010.