Adrian JICU

Poezia care curgeprin vine: Emilian

Galaicu-Pãun

pagina 3

Liviu FRANGA

Autointerviu. Treiîntrebãri esenþiale

pentru mine

pagina 10

Constantin GHERASIM

„iGen“, prologulunui viitor ambiguu

pagina 7

Nr. 617

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 58 (serie nouã) • ianuarie 2021 • 4,00 lei •

Elena CIOBANU

Spectrullui Mengele

pagina 9

Violeta Savu, în dialog cu Constantin Þînteanu:

„Frumosulstã împreunã cu urâtul

în orice“

paginile 12 – 13

Gheorghe IORGA

În afara canonului.Puneri în serie,

cicluri literare, configurãri

pagina 19

•• AAuurree ll SSttaanncciiuu

Pe 18 decembrie, filiala Bacãu a UniuniiArtiºtilor Plastici din România a deschisExpoziþia Anualã la Galeriile „Frunzetti“. Cele 61de lucrãri de picturã, graficã, sculpturã, tapiserieºi obiect a 44 de artiºti profesioniºti încã mai potfi vizitate de cãtre iubitorii artelor plastice pânãla sfârºitul lunii ianuarie 2021.

În deschiderea din decembrie, desfãºuratãfãrã public conform restricþiilor din acea perioa-dã, dar din fericire filmatã de artistul vizualPetru-Teodor Moldovan (filmul poate fi vizionatpe YouTube la adresa https://www.youtube.com/-watch?v=r8n6n1Xw9Xk), Carmen Poenaru,artist plastic ºi preºedintã a filialei UAP Bacãu, aprecizat: „Expoziþia încununeazã munca ar-tiºtilor din anul 2020. Deºi a fost un an foartegreu, totuºi ei au gãsit resursele de energie ºi

creativitate, izolarea fiind un prilej de a medita ºia lucra mai mult. Aº numi lucrãrile realizate înacest an de introspecþie. Am remarcat la cei maimulþi dintre plasticieni nu doar lucrãri noi, ci ºiabordãri noi. Chiar dacã au traversat perioadagrea a pandemiei, ei au fost activi, au participatcu lucrãri la bienale, trienale, expoziþii inter-naþionale. Cei mai curajoºi au participat inclusivla simpozioane ºi tabere de creaþie, desigurrespectând rigorile sanitare impuse“.

În continuare, Carmen Poenaru i-a felicitat pecei doi laureaþi ai Premiului Filialei Bacãu aUniunii Artiºtilor Plastici din România pentruactivitãþile fructuoase din anul 2020: LuminiþaRadu, artistã graficianã, ºi Ovidiu Ungureanu,artist vizual. (Red.)

Poetul, fost redactor alRevistei „Ateneu”, a primit pen-tru volumul „Cartea lui Mircea.Canal” (Iaºi, Ed. „Junimea”,2020) prestigiosul premiu, acor-dat de Revista „România lite-rarã”. În eseul „Acrobatulmetaforei”, Daniel-ªtefanPocovnicu, oprindu-se la volu-mul premiat, afirmã: „Gravitateasubiectului acestor cântecelirice, forjate sub presiunea con-centraþionarã a anilor ’50, ce cugreu s-ar putea numi chiar ºiexperienþã penitenciarã, relevãun neaºteptat Ovidiu Genaru.Tematic ºi stilistic, lirismul e maiimploziv decât ne-au programataºteptãrile lecturii de pânãacum. E poezia unei sensibilitãþicu procurã, derivatã dintr-oexperienþã a terorii împãrtãºitãfrãþeºte în vechi ºi adânci confi-denþe; fiindcã cea mai importan-tã parte a volumului, „Cartea luiMircea”, e rezultatul transcrierii

lirice a experienþei terifiante afratelui sãu. Iar cele câtevapoeme adunate în secþiunea„Canal” au rezultat din prelu-crarea unor notaþii lãsate în pãs-trare de un vecin, rudã îndepãr-tatã, supravieþuitoare aCanalului. [...] Volumul impuneprin forþa expresivitãþii primare,dar confirmã cheia de boltã aînþelegerii întregii sale creaþiipoetice. Din subteranele sufe-rinþei exacerbate, Ovidiu Genarudemonstreazã cã-ºi datoreazãredutabila forþã poeticã neînce-tatei reveniri spre teluric, spreprozaic, la concret, la comun, lapovestea eroicã sau banalã”(Revista „Ateneu”, nr. 608,aprilie 2020, p. 21).

Însuºi Ovidiu Genaru mãr-turiseºte: „Printre însemnãrilemele am gãsit relatãrile unui ve-cin care scãpase viu de laCanal. Era prin anul 1968. Omul

mi-a cerut discreþie, de teamaunei noi arestãri. Ce mi-apovestit atunci azi pare ficþiune.Intelighenþia româneascã tre-buia masacratã. Satrapii au fostdintre noi, românii, iar vinovaþiin-au fost traºi la rãspundereniciodatã. Relatãrile sunt auten-tice. Doar transcrierea lorexpresiv-afectivã îmi aparþine.

Am scris aceastã carte înmemoria fratelui meu Mircea,fost deþinut politic la 18 ani, laSuceava ºi Târgºorul Nou, întreanii 1948 ºi 1950. Numele lui,Mircea Bibire, figureazã pezidurile Memorialului VictimelorComunismului ºi al Rezistenþei,Sighetul Marmaþiei”. (Red.)

ianuarie 20212

actualitate

Anuala UAP Bacãu,în pandemie

Premiul „Cartea anului 2020”,pentru Ovidiu Genaru

Revista de Culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964) : Radu CÂRNECI

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./Fax: 0234-512497 • • e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia ELENA Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO42 TREZ 0612 1G33 5000 XXXX

Director : Carmen MIHALACHERedactori: Ioan DÃNILÃ (redactor asociat), Adrian JICU,

Marius MANTA, Dan PERªA,ªtefan RADU (secr. gen. de red.), Violeta SAVU

• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru • 5948465000058

12

FFrraaggmmeennttaarriiuummÎNAPOI LA TEATRU! Un prim pas spre normalitate: trupa

bãcãuanã s-a reîntâlnit cu publicul duminicã, 17 ianuarie,oferindu-i premiera cu piesa lui Pierre Chesnot „Iar te sinu-cizi, iubito?” Semne bune anul (cultural) are.

ÎN ACTUALITATE. Biblioteca Judeþeanã „C. Sturdza” a ame-najat o expoziþie de carte rarã, la secþia Patrimoniu, dedicatãlui Mihai Eminescu, o alta de carte nouã la secþia Împrumutºi o mapã tematicã pentru Vasile Sporici ºi Iulian Antonescu,la Periodice.

DIN FRUMUSEÞEA LUMII VÃZUTE. „Supunerea, ascultarea ºiînfrânarea – tripticul desãvârºirii” (Calinic Argeºeanul, în„Argeº” 12/2020).

UNIVERSALITATEA PASIUNII. Brazilianul Antonio-LuizPereira a postat pe internet o fotografie înfãþiºându-l cu albu-mul „Impresionismul – fascinaþie ºi culoare”, de Vasile Doroººi Claudiu Doroº, cu care a fost premiat la o expoziþiefilatelicã.

(SÃ) TRÃIASCÃ! Pãrinþii unui bãiat nenãscut încã se aºteptauca evenimentul sã fie în primele zile ale lui ianuarie. Prunculs-a grãbit ºi a venit pe lume pe 30 decembrie. A primit unnume adecvat: Vivaan.

ANTICIPARE. RRC, prezentând Revista „Ateneu”, a apreciatrubrica lui Liviu Franga, „Vademecum”. Sã fi intuit cã pestepuþinã vreme universitarul bucureºtean va fi distins cuPremiul pentru Publicisticã acordat de revista bãcãuanã?

STRÃINI LA NOI. În decembrie, „Luna cadourilor” ieri ºi azi,am dorit sã cumpãr o carte de la un stand specializatdintr-un supermarket. Dintre cele aproape 100 de titluri, doarunul era al unui autor român: „Liceenii”, de George ªovu.

ARS LONGA. Octavian Andronic a fost „un caricaturist deexcepþie, apropiat de un alt prieten de-al meu ºi coleg decãtãnie, Vasile Crãiþã-Mândrã”, scrie Dumitru Avram, în„Flacãra...” din 18 dec.

IARêI LATINA. Neputându-se apãra (doar e o limbã moartã,nu?), limba latinã, cãreia omenirea îi datoreazã enorm, emereu în pericol. „Seamãnã cu situaþia dramaticã a unui scri-itor: de câte ori se punea problema desfiinþãrii unui post,acela era al lui Macedonski” (Ion Popescu-Sireteanu).

PREMIU. Dumitru V. Marin a primit distincþia „Prestanþã jurna-listicã” din partea U.Z.P.R., la 30 de ani de activitate aGrupului de Presã „Cvintet Terra” din Vaslui.

22... Aleg ziua aceasta pentru a-l vizita pe Valeriu Bogdãneþ:la 22 dec. Nicolae Labiº a plecat din aceastã lume. „Aer, aer,aer!” ar fi fost ultimele sale cuvinte.

AD MULTOS ANNOS! Iulian Bãicuº (50), Gheorghe Chiþimuº(70), Felicia Donceanu (90)

IN MEMORIAM. Mirela Arsith, filozoful comunicator; MihaiMaica, arhitectul; Stela Dumitroaia, filologa buhuºeanã; IonRadu, matematicianul; Vasile Ghenadi, teoreticianul voleiului

Al. IOANID

„O trestie în vârful cãreia e înfipt uncap de Christ romantic“ – aºa îl carac-terizeazã Al. Cistelecan pe EmilianGalaicu-Pãun, în prefaþa antologieisanG d’encre, apãrutã în 2020, încolecþia de poezie a Editurii „Cartier“din Chiºinãu. O trestie gânditoare &simþitoare, aº adãuga eu, fiindcã acestvolum defineºte profilul unuia dintre ceimai interesanþi creatori de dincolo dePrut: poet, prozator, eseist ºi traducã-tor, intrat foarte serios în malaxorul li-teraturii postdecembriste, pe care oilustreazã pe filierã basarabeanã, cuparticularitãþile ei, sublimate într-o scri-iturã aparte.

*Înainte de toate, se pune întrebarea

care sunt raporturile lui EmilianGalaicu-Pãun cu poezia. Iar rãspunsuleste sugerat încã din titlul acesteiantologii, un inspirat joc de cuvinte, încare se ascunde întreaga lui concepþiedespre scris ºi, de ce nu, despre lume.Din titlul ãsta ºãgalnic ºi barbian sedesfac, ca dintr-un ghem, mai multecapete interpretative, în care putemvedea tot atâtea elemente constitutivepentru o poeticã autosacrificialã. Nu edoar o trimitere la concepþia de secolXVIII, potrivit cãreia umorile sunt înstrânsã legãturã cu sângele, ci ºi oasumare a poeziei ca unicã raþiune dea fi. Prin vinele lui Galaicu-Pãun curgesânge poetic, iar aluzia la cernealã(„encre“) e un indiciu semnificativ pen-tru o viaþã dedicatã, întru totul, scrisului.Chiar dacã asta presupune ardere desine. Adicã sã (te) scrii cu propriulsânge. Sã-þi iei sânge, ca în medicinaempiricã, care pornea de la prezumþiacã sângele rãu trebuie eliminat pentru atãmãdui organismul. Or tocmai astaface, în felul sãu, în scrisul sãu,Galaicu-Pãun.

*Selecþia operatã de Al. Cistelecan e

revelatoare nu doar pentru cã îþi oferãperspectiva întregului, ci ºi pentru cãdecupeazã vârfurile unei poezii simpto-matice pentru fenomenul literar depeste Prut, cu tensiunile sale inevitabile

pentru un autor prins între culturaromânã ºi cea rusã, cãreia i se adaugã,ca un agent coagulant, influenþafrancezã. O identitate multiplã sau, maidegrabã, scindatã, care se resimte înpoezia sa ca expresie a cãutãrii desine.

Temele poeziei lui Galaicu-Pãun secircumscriu problematicii identitare. Elvine dintr-o tradiþie literarã construitã înjurul ideii de neam ºi de limbã, undepoezia înseamnã, înainte de toate, oformã de exaltare a conºtiinþei deneam. De rezistenþã în faþa unei istoriiparºive. Coborâtor din Mateevici, Vieruºi Druþã, Galaicu-Pãun ilustreazã o altãvârstã a negocierii etnicului cu esteticul.E suficient sã citãm, în acest sens,poemul Amendament la Articolul 13 alConstituþiei Republicii Moldova, pentru

a înþelege cã a scrie poezie la Chiºinãue un pic altfel: „Cum ai/ liiinge/ debunãvoie/ la/ - 20° C/ ºinele/ de cale/feratã/ în urma/ trenului/ care þi-a/deportat/ neamu-n/ Siberia –/ iatã ce/vrea sã/ spunã/ a vorbi/ limba/moldoveneascã!“ Sau, de ce nu, grupa-jul dedicat mamei, care, deºi aparesporadic, devine figura tutelarã aîntregii cãrþi. Pentru cã, dincolo dedragostea maternã, ea a fost cea care„i-a umplut stilou cu cernealã albastrã“,aºa cum ne-o dezvãluie splendidulpoem cu caracter programatic numitcãlimara lui Mutter.

*Citite în diacronie, volumele lui

Emilian Galaicu-Pãun trãdeazã ºi odespãrþire de mizele ideologice, prinintegrarea lor într-o poezie care ºi-a de-pãºit dimensiunea tezistã, regãsind-ope cea esteticã. O regãsire dificilã, carepresupune mult, foarte mult intertext, ºireciclarea unor procedee specificeavangardei ºi textualismului. Asimilarealor este însã parþialã, amintind deApollinaire.

Livrescã mai peste marginile iertate,poezia sa e blindatã nu doar cu refe-rinþe culturale, ci ºi cu trimiteri autobi-ografice, cum sunt cele despre aniimoscoviþi, când el ºi colegii fãceau lite-raturã pentru a se „eli elibera de lecturi“.Nici când vorbeºte despre sine ºidespre experienþele sale intime, EMGnu se poate elibera de mirajul inter-textului, care îi devine o a doua naturã.De aici o anume senzaþie de artificiali-tate, salvatã de cotitura ironicã, depoanta care face discursul digerabil:„când de-odatã tu rãsãriºi în cale-mi,/

perestroikã, tu!... restul e literaturã“. ªimulte alte asemenea rãsuciri & rãs-turnãri de sens, care imprimã poezieisale un profil intelectualizant-raþional,de o rãcealã siberianã.

*Trebuie menþionatã ºi compoziþia

simetricã a volumului, care se deschidecu A (II)Rh+eu (2019), pentru a conti-nua, în sens invers, cu Arme grãitoare(2009), Yin Time (1999), Cel bãtut îlduce pe cel nebãtut (1994), Levitaþiideasupra hãului (1991), Abece-dor(1989) ºi Apa. 3D (2019). Nu ºtiu dacãvolumele se înghit unele pe altele,într-o continuitate autodevoratoare,cum crede Al. Cistelecan. Mie îmi lasãimpresia unei propensiuni autoscopice.Nu întâmplãtor, în finalul antologiei suntincluse texte din Apa. 3D (2019), ceeace indicã o ieºire din stricta cronologieºi o plasare simbolicã între douãextremitãþi, care, de fapt, vorbescdespre permanenta zbatere a poetuluiîntre realitate ºi idealitate, între condiþiade apatrid ºi cea de arheu. Pentru cãda, „miezul iradiant – ºi inexorcizabil,de fapt – al poeziei lui Emilian Galaicu-Pãun þine de coincidenþa dintre naºtereºi moarte, inseparabilitatea, indistincþialor.“

*Ceea ce nu s-a subliniat îndeajuns la

Emilian Galaicu-Pãun este grija pentruconstrucþie, pentru dispunerea graficã apoemelor. Ea trãdeazã nu doar disponi-bilitate ludicã. Aº înclina sã cred cãtotul vine din convingerea cã existãlegãturi tainice între ceea ce secheamã, cu un cliºeu, formã ºi fond.Textele sale mi-au amintit de un inter-viu în care Nichita Stãnescu respingea,polemic, ideea kantianã potrivit cãreiaforma perfectã atrage conþinutul, pro-punând o rãsturnare semnificativã arelaþiei dintre cele douã noþiuni. Ei bine,într-un fel, asta se întâmplã ºi în sanGd’encre ºi mai ales în grupajul iniþial dinA (II)Rh+eu, unde poemele au o formã(aproape) fixã, fiind alcãtuite de 20 deversuri. Nu despre ostentaþie e vorba,ci despre o trimitere cãtre o altã temãmajorã a creaþiei sale: iubirea. Pentrucã vârstele poeziei lui EMG sunt, îndefinitiv, vârstele iubirii. Pentru cã „nicioprivire nu s-a zdrobit de pãmânt“ ºi pen-tru cã „iubirii toate vârstele-s supuse“.Pentru cã „sângele ia poziþie de drepþiîn faþa iubirii“. ªi mai ales pentru cã„într-o zi/ n-am sã te/ mai pot/îmbrãþiºa/ decât cu/ paranteza/închisã);/ (deschisã/ cu 30 de ani/ maitârziu,/ a ta încã n/-are somn! –/ secheamã/ cã eºti/ speranþa (mea)/ deviaþã,/ atât doar/ cã nu ºtiu:/ crai-nou?lunã plinã?“

Pe scurt, sanG d’encre nu face altce-va decât sã-mi confirme pre-judecatacã sângele apã nu se face. Cã EmilianGalaicu-Pãun este un poet puternic,pentru care graniþa viaþã-scris nu (mai)existã.

Anul acesta, tolba lui Moº-Crãciun a fost plinã de cãrþicu teme ºi formate diferite. Înultima vreme citesc de toate.Uneori, sunt un copil nostal-gic ºi recitesc volume caremi-au fãcut plãcere încopilãrie. Alteori, mã îndreptspre noutãþi, chiar dacãacestea nu sunt neapãrat li-terare. Sunt atrasã de cevatimp de cãrþile pentru copii.Despre unele dintre acesteaam mai scris ºi nu mã potopri sã deschid cu multãplãcere cãrþile de popu-larizare a ºtiinþei printre ceimici, deoarece am o curiozi-tate pe care nu pot s-o as-cund. Am avut încã de micão orientare clarã spre filolo-gie, iar acum vreau sã-miexplic de ce nu am fostatrasã de ºtiinþã.

La Didactica PublishingHouse, au apãrut douã cãrþifoarte interesante: Dr. Albert

prezintã prima mea cartedespre Relativitate ºi Dr.Albert prezintã prima meacarte despre FizicaCuanticã. Autorul SheddadKaid-Salah Ferrón are douãlicenþe: fizicã ºi farmacie. I-aplãcut mereu sã predeacopiilor, adaptând ºtiinþa lanivelul lor de înþelegere, ºi l-aluat alãturi pe EduardAltarriba, grafician ºi ilustra-tor talentat care conduce laBarcelona un studio inde-pendent, Alababala, undecreeazã animaþii distractiveºi practice pentru copii.Aºadar, ei au gândit în abor-darea acestor teme dificileun design grafic atractiv,respectând rigoarea ºtiinþi-ficã, iar informaþia au adap-tat-o nivelului cognitiv alcopilului, punând-o în relaþiecu aspecte ale vieþii cotidinepentru a înþelege utilitatea ºiimportanþa demersului ºtiinþi-

fic. Prezentate astfel, temeledevin atractive nu numaipentru copii, ci ºi pentru filo-logul din mine care a înþelesde ce nu s-a apropiat de ºti-inþã. Criticul Alex ªtefãnescuspunea cã literatura este unact de seducþie, iar afirmaþialui trebuie extinsã ºi la cãrþilede ºtiinþã. Cititorul trebuiecaptivat indiferent de subiec-tul cãrþii, iar ºtiinþa are nevoiede poveste.

Tot de la DPH, MoºCrãciun mi-a adus patru cãrþicare prezintã personalitãþidin diferite domenii: Mozart,Marie Curie, MariaMontessori, Leonardo daVinci. Intenþia este uºor deînþeles: educaþia prin referirela un model. ªi în aceastãserie se poate recunoaºte uncuplu de autori: Jane Kent ascris povestea, alegând cafiecare personalitate sã-ºiprezinte viaþa, ºi Isabel

Munoz a transpus-o în ima-gini calde ºi inspirate. Lasfârºitul cãrþii, ele au realizatgrafic un parcurs biograficschematic, pentru ca miculcititor sã reþinã cele maiimportante aspecte, auadãugat 10 întrebãri ºirãspunsuri.

Cele ºase cãrþi din tolbalui Moº-Crãciun pe care amales sã vi le prezint azi mi-auamintit de Spania, întrucâtilustratorii locuiesc laBarcelona. Sunt doi ani decând am vizitat Muzeulªtiinþelor din Valencia, undeîºi dau întâlnire vizitatorii dediferite vârste ºi se implicã înacþiuni interactive care aulegãturã cu evoluþia vieþii, ºiastfel le este facilitat accesulla ºtiinþã ºi tehnologie. Maiavem multe de învãþat pânãvom avea un muzeu destinatºtiinþelor, însã, pânã atunci,sã citim ºi sã înþelegem cãºtiinþa se învaþã prin experi-mente ºi poate fi prezentatãca o poveste.

Gabriela GÎRMACEA

cronica literarã

ianuarie 2021 3

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Poezia care curge prin vine:Emilian Galaicu-Pãun

PPoovveeººttii ddiinn ttoollbbaa MMooººuulluuii

ianuarie 20214

ateneu

Ianuarie 2021. Urmãresc, peYoutube, Tatãl nostru, de FeliciaDonceanu, inspirat realizat, cu FlorinEstefan ºi Ovidiu-Lipan Þãndãricã.Doamna liedului românesc, nãscutã înBacãu la 28 ianuarie, a atins 90 de ani.Discipolã a maestrului Mihail Jora, cucare a studiat compoziþia, l-a cunoscutpe George Bacovia, cãruia i-a cântatmuzica. Ne mãrturisea cândva: „Cabãcãuancã, am trãit aievea, copil fiind,într-un climat realmente «bacovian» ºiexplicabil a fost poate ca, în timp, sã-mirememorez nu numai sonoritatea tristãa Fanfarei militare, ci ºi atâtea altele,deoarece o parte din biografie mi-arãmas aninatã sub cerul plumburiu aloraºului natal“.

Scrie tot timpul. Plãmãdeºte ºi acum,îi sunt cerute lucrãri noi, pentru feluriteansambluri. Are o vivacitate de invidiat,trãieºte viaþa frumos, cu sens, ca pe opoveste. Alege bob cu bob ºi pãstreazãdoar esenþa, pe care ne-o dãruieºtesub îndemnul cã „muzica trebuieneapãrat sã facã bine“!

L-a cântat ºi pe poetul nepereche,cel ce mãrturisea: „Poate cã povestea epartea cea mai frumoasã a vieþiiomeneºti…“ Eminesciana – sonata-glossã pentru clarinet solo, în magnificainterpretare a lui Aurelian-Octav Pop,te cucereºte ºi te alinã de Vreme trece,vreme vine,/ Toate-s vechi ºi nouãtoate.

Cei care o cunosc, cei care îi ascultãmuzicile sau îi privesc instrumentele,pe care le imagineazã ºi singurã leconfecþioneazã, o admirã ºi o preþuiesc.Felicia Donceanu este prezentatã, dealtminteri, pe Wikipedia ca pictoriþã,sculptoriþã, compozitoare. Deºi ordineae alta, important este sã aflãm despreharul cu care slujeºte arta, despre poli-cromia, sincretismul care o conduc dela vers la sunet, de la cuvinte scrijelitecu peniþa, la creionul ºi guma care-i

sunt martore travaliului artistic.Scorneºte, animã personaje, îi vinmereu idei, cu care capteazã atenþiaascultãtorului mic – vezi Aventurile luiClopoþel – ºi a celui ce a crescut ºi vinemereu sã repete paºii copilãriei.

A studiat la Conservatorul CiprianPorumbescu, astãzi UniversitateaNaþionalã de Muzicã din Bucureºti, locîn care i se cântã luna aceasta creaþii.A fost pânã în anul 1984 redactor laEditura Muzicalã a UniuniiCompozitorilor ºi Muzicologilor, uniunecare o premiazã de mai multe ori. Dacãvorbim de distincþii, sã nu uitãm cã în1981 primeºte Ordinul Cultural clasa I,în 1984 Premiul George Enescu alAcademiei Române, ºi în 2010, întrea-ga activitate îi este rãsplãtitã cu MarelePremiu al UCMR. Dupã ce este distin-sã cu Menþiune la ConcursulInternaþional de Compoziþie de laMannheim, în 1961, Felicia Donceanua compus, patru ani mai târziu, muzicapentru spectacolele de teatru Tartuffe,de Molière ºi Mãsurã pentru mãsurã,de William Shakespeare. A abordat maimulte genuri muzicale, devenindcunoscutã mai cu seamã graþielucrãrilor camerale, în care esteprezentã vocea, într-o varietate a

ciclurilor de lieduri, de piese corale sauvocal-instrumentale, cu pronunþat ca-racter ludic. Tot ea scrie ºi textele pen-tru varii partituri muzicale, construitedramaturgic, arãtându-ºi talentul degrafician, ilustrator de cãrþi pentru copiisau coperþi de carte ºi disc.

Multe dintre lucrãrile compuse facistorie ºi vom enumera doar câteva:Imagini, pe versuri de Mihai Eminescu,Cântece de fatã frumoasã, Cântând cuIenãchiþã Vãcãrescu, Abþibilder, dupãTristan Tzara, Mãrgele, pe versuri deTudor Arghezi, RugãciuneaDomneascã, Invocatio, Mãiastra,Yolanda (omagiu sopranei YolandaMãrculescu), Clopote la soroc, La pia-tra de hotar, Ponti Euxini Clepsydra,dupã Ovidiu, compusã acum 50 deani…

Anul trecut, în Studioul „Mihail Jora“al Societãþii Române de RadiodifuziuneBucureºti, violonista Diana Jipa ºipianistul ªtefan Doniga au interpretatSonata I a Feliciei Donceanu, alãturi delucrãri semnate de Hilda Jerea, VioletaDinescu (în aranjamentul lui Vlad-Rãzvan Baciu), Carmen-PetraBasacopol, Liana Alexandra ºi LauraManolache, în cadrul ProiectuluiDoamnele muzicii româneºti. La aniver-

sare, este sãrbãtoritã online, laBucureºti, la UNMB, cu un programintegral la Cluj-Napoca. Dintre inter-preþii consacraþi, pe care i-a cucerit ºicu ajutorul cãrora a trimis mesajul sãupublicului, vom enumera, selectiv, peGeorgeta Stoleriu, Claudia Codreanu,Antonela Bârnat, Bianca ºi RemusManoleanu, Verona Maier, InnaOncescu, Trio Mozaic: Diana ºi OanaSpânu, Emil Viºenescu, harpista StanaBunea, în Legenda unui zbor, ValentinTeodorian din Picolicomando…

În Bacãu, la Sala Ateneu, cu public,orchestra Filarmonicii Mihail Jora inter-preteazã opusul În Þara de Sus, subbagheta dirijorului Alexandru Ganea.

Ca ºi personalitatea sa, luminoasã,echilibratã, muzica pe care o fãureºtecu debordantã fantezie este naturalã,cantabilã, fireascã, nealteratã de zbu-ciumul secolului în care ne aflãm, ºipare a sfida timpul. Ceasul de voie bu-nã, de zâmbet ºãgalnic, al seninãtãþii,curge egal într-o finã clepsidrã, cu folos.

Pentru un artist, esenþialã esterecunoaºterea. ªi slavã Domnului,îngerul ce o apãrã de rele a ferit-o deizolare ºi de uitare. Felicia se transfor-mã în floare, în pasãre cântãtoare, înrãsãrit, în suflet de copil, în zânã bunãcare ocroteºte ce-i frumos ºi bun.Fiecare dintre creaþiile FelicieiDonceanu – ea însãºi o voce sensibilã,expresivã, fermecãtoare, care are cevade transmis ºi o face într-o manierãunicã, cu neputinþã de imitat – este oilustrare a bogatei lumi interioare aautoarei. ªi este gândit/ simþit sã fie deleac, pentru a vindeca, pentru a trezisufletul la viaþã. Felicia Donceanu areun stil inconfundabil, ºi întocmirile salesonore ºi vizuale – adevãrate Tablourivivante intrate în patrimoniul culturalromânesc – au darul de a bucura con-stant ºi de a înnobila spiritual. Încheiemcu o simplã urare: Sã ne trãiþi!

Cunoscutul ºi apreciatul scri-itor bãcãuan Cornel Galben,membru al filialei Galaþi-Brãila aUniunii Scriitorilor din România,îi face curioºi pentru a ºapteaoarã pe cititorii sãi printr-un nouJurnal, intitulat semnificativ„Sunt un fiu risipitor“ (Iaºi, Ed.PIM, 2020). Cartea se adaugãcelorlalte ºase Jurnale publi-cate, începând cu 2012: Ieºireadin lume; Ultima sutã; Primulprag; 1000 de paºi; Zile de tre-cere; Pe faþã ºi pe dos. Celepeste 300 de pagini aleJurnalului apãrut în 2020,având ca repere anii 2018-2019, consemneazã o sumãapreciabilã de lamentãri: „Suntun fiu risipitor, bãtându-mi jocde preþioasele clipe dãruite zide zi de bunul Dumnezeu“; „ºiziua de azi s-a dus dupã alteleirosite“; „iarãºi am avut o noaptede coºmar ºi o zi în care n-ammiºcat un deget“; „n-am rãstur-nat pãmântul nici azi“; „mã miºcca un melc“. Când reuºeºte sãscrie câte ceva, este dezamãgitde „demisia bocciului deTudose“ (care a pus România„într-o situaþie penibilã ºi totalneonorantã pentru o þarã carese vrea europeanã“), bulversatde faptul cã este în „a treia zi încare nu avem apã la robinet“sau enervat „pe camarila ticã-loºitã de la Bucureºti“. Alteori,„destãinuitorul“ este însã maiconciliant cu rezultatele proprieisale munci: „Dacã aº avearãgazul sã recitesc paginilescrise pânã acum, cred cã aºgãsi ºi câteva lucruri maiacãtãrii“.

Din fericire, citindu-i carteaconstatãm cu satisfacþie cãautorul cocheteazã cu modes-tia, vrând parcã sã culeagã ºimai multe laude pentru bogataºi diversificata sa activitate: cre-ator literar, cititor, animator cul-tural. E satisfãcut de elogiile pecare le primeºte pentru apariþiarevistei Cadran cultural, iarprezenþa sa la activitãþi cultu-rale, literare, artistice ºi ºtiinþi-fice, organizate în spaþiulmoldovean, în special, dã con-sistenþã ºi valoare manifes-

tãrilor respective (lansãri decarte, expoziþii, întâlniri cu scri-itori, dialoguri profesionale, sim-pozioane ºi sesiuni ºtiinþificetematice, colaborarea la publi-caþii de profil etc.) ªi toate aces-tea în condiþiile unei fecundecreaþii literare, jurnalistice ºi deîmpãtimit cititor.

Cornel Galben este un meti-culos cronicar al vremurilortrãite zi de zi, dialogurile sale cuconfraþi într-ale scrisului – scri-itori, redactori de reviste, istoriciºi critici literari, artiºti, demnitari

în domeniul culturii – au sub-stanþã, transmit judecãþi ºi stãride spirit, contureazã o ade-vãratã viziune spiritualã. CornelGalben „duce“ dialoguri profe-sionale cu personalitãþi mai multsau mai puþin cunoscute, darcare-i pun în evidenþã un elevatºi diversificat bagaj cultural:Florin Dochia, Valeriu Cristea,Eugen Ungureanu, ValeriuAnghel, Valeria Manta-Tãicuþu,Petre Isachi, Dumitru Brãneanu,Rodica Lãzãrescu, GrigoreCodrescu, Dan Perºa, AdrianLupu, Constantin Cãlin, PetreVlase, Emilian Marcu etc. Apoi,aflãm cã autorul Jurnalului esteun frecvent participant la mani-festãri culturale organizate deinstituþii de profil din Bacãu(Biblioteca Judeþeanã „CostacheSturdza“, Teatrul Municipal„Bacovia“, Complexul Muzeal„Iulian Antonescu“, AnsamblulFolcloric „Busuiocul“, Universi-tatea „Vasile Alecsandri“,Centrul de Culturã „GeorgeApostu“, Filarmonica „MihailJora“, Teatrul de Varã „RaduBeligan“, redacþiile revistelor„Ateneu“ ºi „Plumb“ etc.) saudin spaþiul cultural moldovenesc(Piatra-Neamþ, Iaºi, Oneºti,Galaþi, Brãila, Adjud etc.).

Autorul celui de-al ºapteleaJurnal este un creºtin practi-cant: duminicã de duminicãmerge la slujbã, la bisericã,luând parte la Sfânta Liturghie,iar masa de prânz îl gãseºtealãturi de întreaga familie,trãind momentul cu destindereºi bucurie, ca un bun familist.

Cornel Galben se dovedeºtea fi un mare iubitor de sport, înmod deosebit de tenis. Este alã-turi de fetele noastre – SimonaHalep, Irina Begu, SoranaCîrstea, Monica Niculescu, AnaBogdan, Mihaela Buzãrnescuetc. – la toate turneele la careparticipã, mai mari sau mai mici,trãieºte din plin bucuria victori-ilor acestora ºi amãrãciuneaînfrângerilor.

Jurnalul lui Cornel Galben neface cunoºtinþã cu un om foarteactiv; contrar titlului ales, nueste „un risipitor“, ci un entuzi-ast animator cultural care nu-ºiprecupeþeºte timpul pentru a fiîn mijlocul evenimentelor cultu-rale. Are o plãcere deosebitãsã-ºi petreacã mult timp în „ate-lierul“ revistei „Cadran cultural“pe care a ctitorit-o ºi o conduce.Tocmai prin paleta bogatã ºidiversificatã de gesturi cultura-le, dovedeºte cã este într-o per-manentã competiþie cu timpul.

Cu aceastã carte, CornelGalben depãºeºte graniþa a 30de volume publicate. Un succespentru care meritã aplauzelenoastre, ale cititorilor.

Gh. NAZARE

SSuunntt uunn ffiiuu rriissiippiittoorr

Ozana KALMUSKI-ZAREA

Clepsydra

ianuarie 2021 5

educaþie

Aºa ar putea fi definitmomentul din biografia profe-sionalã a lui Sergiu ªerban(1935-2005), unul dintre ceimai importanþi dascãli delimba ºi literatura românã pecare i-a avut Bacãul. A fostsuficient sã zãboveascã doiani (1968-1970) în spaþiulLiceului Pedagogic „ªtefan celMare” Bacãu pentru a conturaimaginea unui profesor deforþã, cu o personalitate in-telectualã care depãºeagraniþele ºcolii pe care odeservea ºi ale zonei geogra-fice. Învãþãtori ºi educatoarecare au avut privilegiul de a sefi aflat sub bagheta strãlucitu-lui mentor (ori ca elevi, ori încalitate de cursanþi/ candidaþiîn protocolul pregãtirii grade-lor didactice) mi-au mãrturisit,peste ani, cã au deprins obunã limbã ºi literaturãromânã, de care s-au servitapoi lejer la catedra ºcolilorprimare. În acei ani fiinþa pe

lângã liceele pedagogice dinþarã o formã specialã pentrupregãtirea cadrelor necesareîn grãdiniþe ºi în clasele I-IV:institutele pedagogice de 2ani. Sergiu ªerban s-a dove-dit extrem de priceput în aaºeza materia de predat pro-gramatã pentru 4,5 sau chiar6 ani (în liceul pedagogic

curent) în doar doi ani, sinte-tizând eficient comparti-mentele limbii, genurile ºispeciile literare, didactica dis-ciplinei. În discuþiile pe carele-am avut cu el în cancelariaªcolii Generale Nr. 19 (azi,„Al. I. Cuza”), în anii ’80, fãceareferiri la acea perioadã ºisublinia neliniºtea de care eracuprins la gândul cã, deºi eraun parcurs de numai doi ani,viitorii educatori trebuiaupregãtiþi la nivel de perfor-manþã. Mai apoi, ca ºef alcomisiei metodice ºi al cercu-lui pedagogic, coordonator alRevistei „Convorbiri didacti-ce”, autor de manuale ºi auxi-liare didactice – ipostaze încare l-am cunoscut ºi dupã1990 –, mãrturisea cã uceni-cia de la Pedagogic l-a formatpentru multã vreme. Mãrturiestau lucrãrile publicate (înspecial de pregãtire a gimna-ziºtilor pentru limba românã –foneticã, vocabular, morfosin-

taxã, stilisticã –, dar ºi pentruliteratura românã). „Limbaromânã. O gramaticã agreºelilor” (parafrazã dupãIorgu Iordan) ºi îndrumarulpentru însuºirea lexicului suntinstrumente de lucru inclusivpentru studenþii filologi.

Momentul de vârf l-a con-stituit câºtigarea concursuluide manuale ºcolare, în 1998(pentru clasa a IV-a) ºi 1999(pentru clasa a VII-a), laEditura All, realizate împreunãcu fiica sa, Anca ªerban. Pecopertã, dupã cum se vede,apare o denumire sinteticã –„Limba românã”, credinþacelor doi autori fiind uºordeductibilã: literatura este unprodus oferit cititorului antre-nat înainte de toate în subti-litãþile lingvistice propriioricãrui idiom. Editura All apus la dispoziþia ºcolilor unpachet complet: manual, ca-ietul elevului ºi ghidul profe-sorului (acesta din urmãaproape cã a dispãrut caspecie). Deloc întâmplãtor,Anca ªerban, profesoarã laªcoala Gimnazialã Nr. 79Bucureºti, este coautoare amanualului de limba ºi literatu-ra românã pentru clasa a VIII-a,ediþia 2020 (Editura „CorintLogistic”), alãturi de AmaliaStoenescu, Luminiþa Preda,Andreea Nistor, Ciprian Nistorºi Lucica Minchevici.

DDDDoorriinneell IIIIcchhiimm,,eettnnoolloogguull

ªi-a dedicat în-treaga viaþã cerce-tãrii spiritualitãþiiromâneºti reflectateîn patrimoniul mate-rial ºi în cel imaterial.Dorinel Ichim (19 iul.1941, satul Cãbeºti,com. Podul Turcului,jud. Bacãu – 9 dec.2020, Bacãu) ºi-alegat numele de

câteva performanþe: a înfiinþat primul muzeude etnologie (etnografie comparatã) dinMoldova, în municipiul Bacãu; a adunat miide piese, posibile exponate în secþiile deprofil; a cercetat peste 1500 de biserici,începând cu cele din eparhiile judeþelor dinMoldova de Mijloc; a colaborat cu etnologide primã mãrime din România: PaulPetrescu, Elena Secoºan etc.; a publicatpeste 30 de cãrþi (unele, împreunã cu soþia,Florica Ichim): monografii ale localitãþilor(Cãbeºti, Podul Turcului, Poiana Sãratã,Glãvãneºti, Plopana), ale meºteºugurilor(olãritul; coautor, Feodosia Rotaru, subegida Centrului Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Bacãu) sau ale comunitãþilorceangãieºti („Catolicii moldoveni”); a deli-mitat ºi cercetat zonele etnografice Trotuº,Bacãu ºi Colinele Tutovei etc.

Studierea arhitecturii populare a generat„lucrãri remarcabile” (Iordan Datcu,Dicþionarul etnologilor români, 2006),despre bisericile din Moldova, Basarabia ºiBucovina, iar experienþa de consilier laDirecþia Judeþeanã pentru Culturã a produso lucrare importantã despre monumenteleistorice bãcãuane. Pentru cartea dedicatãTransilvaniei, în 2018, a primit felicitãri de lapreºedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop. A colaborat încã din anii ’70 laRevista „Ateneu”, unde au apãrut secvenþedin viitoarele cãrþi. La începutul acestui anva apãrea o lucrare (la Editura „Magic Print”din Oneºti) despre bisericile de zid dinjudeþul Bacãu, cãreia a reuºit sã-irevizuiascã conþinutul ºi forma.

Dorinel Ichim – expresie a pasiunii de/pentru o viaþã de cercetãtor.

IIIIaaaannnnccccuuuu GGGGrrrraaaammmmaaaa,,,,„„„„ îîîînnnn bbbbrrrraaaaþþþþeeeelllleeee îîîînnnnsssseeeerrrrããããrrrriiii iiii ””””Este titlul uneia

dintre poeziile publi-cate de scriitorulbãcãuan în Revista„Ateneu” dupã anul2000. Rubrica„Poesis” i-a stat demulte ori la dispo-ziþie, mãcar pentrufaptul de a fi debutatîn 1976 în publicaþia întemeiatã de GrigoreTabacaru ºi George Bacovia. Iancu Grama(8 nov. 1933, satul Vizureni, com. Tutova,jud. Vaslui – 6 ian. 2021, Bacãu) ilustreazãcazul profesorului de geografie care ºi-aurmat drumul ascuns al înzestrãrii artistice,asemenea unui alt bãcãuan: Laurenþiu Stan(geograful-pictor). A cunoscut zãbava cufolos asupra cuvântului, pe care l-a întorspe toate feþele, pentru a se consola cu acel„cuvânt rostit în tãcere”. Titlurile poeziilortipãrite în „Ateneu” sunt relevante: „Numitu-m-am pasãre, apoi numitu-m-am gând” ºi„Iluzia mai mult ca perfectul” (7/1987),„Semn împotriva oricãrei cãinþe” (8/1993) ºi„Un om îºi calcã propria umbrã” (10/1994)sau „În braþele înserãrii” (6/2003). Idolii suntdintre cei mai înalþi: „Slujind limba românã”(2/1983) sau „Naºterea Lui din spic dezãpadã (Lui Eminescu)” (1/2000).

Prin grija familiei, texte rãmase în manu-scris vor vedea lumina tiparului poate chiarîn acest an.

Dinspre ºcoli

Întrebarea ne-a fost pusã de profesoride limba ºi literatura românã din judeþ ºi dinþarã, derutaþi de felul în care este tratatsubiectul în mass-media didacticã, dar maiales în lucrãrile editate sub egida sau cuaprobarea Ministerului.

Pe 17 sept. 2020, în cadrul emisiunii„Teleºcoala” (proiect al MinisteruluiEducaþiei Naþionale, în colaborare cuTeleviziunea Românã – TVR2), s-a discu-tat despre noþiuni de foneticã necesarepregãtirii pentru examenul de evaluarenaþionalã ºi s-a exemplificat cu un mic test,rezolvat pe loc. S-a spus/ scris atunci cã încuvintele meri ºi lanuri sunt 4 litere ºi 3sunete, respectiv 6 litere ºi 5 sunete.Profesoara A.-N. S., de la o ºcoalã gim-nazialã din Bucureºti, a decretat: i „ºoptit”din cele douã cuvinte nu se numãrã, pentrucã nu este sunet.

Care este realitatea foneticã?

Ne-o oferã cea mai autorizatã lucrare,editatã de Academia Românã – DOOM2(2005): „i «ºoptit» (asilabic sau afonizat)”este un „i care ºi-a pierdut sonoritatea ºi nuformeazã silabã” (p. XIX). Apare „dupãconsoanã, la sfârºit de cuvânt”, ca în„pomi, flori, lincºi, miºti, urºi”, sau în com-puse de tipul „câteºitrei, oareºicare, ori-care” (p. XXXIII), înainte de numeral („trei”)ori de pronume relativ („care”). Rolul sãueste precis determinat atât fonetic (este unsunet mai scurt decât o semivocalã), cât ºimorfologic: „i «ºoptit», ca în pomi”, pentrucare avem „desinenþa -i” (p. XXIV). Aceastãultimã precizare apare la secþiunea„Semne pentru indicarea pronunþãrii”, ceeace indicã limpede cã avem de a face cu unsunet.

Cum îl notãm?

DOOM1 (1982) nu-i dã un nume acestuii ºi îl noteazã cu o literã îmjumãtãþitã caînãlþime. Pentru jumãtatea rãmasã, era

adãugatã o linie scurtã verticalã (ansam-blului i se mai spunea i cu „picioruº”).DOOM2 a renunþat la „picioruº”, dar opþi-unea nu este fericitã: e greu de caligrafiatun i foarte mic, care poate fi uºor confundatcu i vocalic.

Ce spune programa ºcolarã?

Elaboratã în anul 2017, programa pen-tru gimnaziu a fost aplicatã, succesiv,începând cu anul ºcolar 2017-2018 (laclasa a V-a), încât abia în anul 2021 a fostavutã în vedere pentru proba de la evalu-area naþionalã. La clasa a V-a sunt pre-vãzute „Tipurile de sunete: vocalã, con-soanã, semivocalã”. Lipseºte, dupã cum sevede, referirea la i „ºoptit”.

Manualele... democratice

Obligaþi sã respecte programa, autoriimanualelor pentru clasa a V-a (2017) auadoptat trei atitudini: de ignorare a subiec-tului (Ed. „Corint Logistic”), de recunoaºterea existenþei acestei realitãþi fonetice (Ed.

„Art”) sau de promovare a opiniei unei anu-mite ºcoli filologice din România (Ed.„Paralela 45”), care noteazã i „ºoptit” cu unfel de accent (semn al palatalizãrii con-soanei din faþa acestui i): „Sunetele dincuvântul pomi sunt: [p], [o], [m´]” (p. 66).

Exces de zel?

Da, atât din partea unora dintre autoriide manuale, cât mai ales din partea reali-zatorilor emisiunilor de la TVR 2, care auimaginat – singurii, din câte remarcãm – untest derutant.

ªi totuºi...

Odatã pornitã cavalcada lui i „ºoptit”(care este sunet, dupã cum au demonstratfoneticienii ºi dupã cum poate remarcaoricine rosteºte atent un cuvânt conþinândun astfel de sunet), se întrevãd douãsoluþii: 1. sã fie ignorat subiectul (ceea cear fi antiºtiinþific); 2. sã fie admisã o com-pletare la programa ºcolarã, care sã facãobiectul unei scrisori metodice expediatede Minister inspectoratelor ºcolare ºicaselor corpului didactic. Cât priveºte emi-siunea din 17 sept., reluatã pe 13 ian.2021, se impune ca profesoara A.-N. S. sãdea o dezminþire în acest sens.

Bacãul (pre)primar* (XXIX)Parcurs mic, bãtaie lungã

Ioan DÃNILÃ

Teleºcoala „Ateneu“

i „ºoptit” este sau nu este sunet?

•• CCrr iisstt iinnaa CCiioobbaannuu

Pro Saeculum147-148/2020

Revista focºãneanã nu se dezminte niciacum. Temele abordate sunt cele cunoscute,dar modul de a le trata garanteazã farmeculºi utilitatea lecturii. Iatã câteva titluri: „Sulina,«Chilina» ºi Sfântul Gheorghe” (de NiculaeGheran), „Mers pe ape ºi puþinã moarte”(Magda Ursache), „Duiliu Zamfirescu – epis-tolar diplomatic” (Ioan Adam). RodicaLãzãrescu ne rãsfaþã cu douã interviuri deforþã, cu Cornel Galben ºi Vasile Ghica (la70, respectiv 80 de ani), iar Ilie Rad îl face peDumitru Popescu sã declare: „M-au sedusîntotdeauna fantasmele…”

PPaaggiinnãã rreeaall ii zzaattãã ddeeIIooaann DDÃÃNNIILLÃÃ

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

consemnãri

ianuarie 20216

Cum circulaþia cãrþilor, la noi,nu este una dintre cele mai bune,am ajuns mai târziu în posesiauneia pe care mi-o dorisem, fiind-cã e scrisã de o colegã de facul-tate ºi bunã prietenã, MirunaRuncan, ºi pentru cã trateazã unsubiect interesant: Teatru în dio-rame. Discursul criticii teatrale încomunism. Fluctuantul dezgheþ1956-1964. Autoarea, care nuare astâmpãr ºi este o veritabilãworkaholic, a scos între timp, totla editura bucureºteanã „TracusArte“, un al doilea volum impozantal acestei cercetãri: Teatru în dio-rame. Discursul criticii teatrale încomunism. Amãgitoarea primã-varã 1965-1977. Am spus cã oºtiu de mult pe Miruna, din frage-da noastrã tinereþe, când, stu-dente la Filologie fiind, eramîndrãgostite ºi de teatru, nunumai de literaturã. Frecventamun cerc de dramaturgie, dar ºiunul de teatru, ºi am un car defrumoase amintiri de la repetiþiilepentru spectacolul nostru„Mopetiana”, un colaj pe versurilelui Mircea Ivãnescu. ªi MarianPopescu era cu noi, în grupulteatraliºtilor de la Litere. Minunatevremuri, mai ales când le privesccu ochii de acum! Aveam mereuun sac de subiecte de deºertat cuMiruna, care era o spectatoare deteatru, de operã, de film, îndelungexersatã, din copilãrie. Pe vre-mea aceea scria poezie, apoi,dupã terminarea facultãþii, a fostsecretar literar, fãcând, la „Odeon“,

niºte exemplare caiete-programºi o publicaþie teatralã foarte vie.A semnat, împreunã cu regretatulei soþ ºi partener de proiecte cul-turale, Cristian Buricea-Mlinarcic,o carte de interviuri cu regizori, iarmai târziu, la Cluj, ca profesoriuniversitari (la Facultatea deTeatru ºi Televiziune din cadrulUniversitãþii „Babeº-Bolyai“), aumoºit o revistã de teatru de tipavangardist, Man. in. Fest, s-auimplicat în acþiuni de cercetare,fiind admirabili mentori pentrustudenþii lor. Dependentã demuncã, dupã cum spuneam, ºi cuspirit de militantã, neobositã întoate întreprinderile ei, colegamea de facultate, bunã prietenãdintotdeauna, a scris ºi un roman,pe lângã cunoscutele ei cãrþi destudii ºi cercetãri teatrale(amintesc doar „Modelul teatruluiromânesc”, „Teatralizarea ºi

reteatralizarea în România”,„Signore misterioso. O anatomiea spectacolului”), la ora actualãea fiind unul dintre cei mai serioºiºi reputaþi teatrologi români.Acum este implicatã, aºa cumºtie ea mai bine, cu trup ºi suflet,într-un amplu proiect, vizândrealizarea unui „Dicþionar multi-media al teatrului românesc”, lacare trudesc mai mulþi confraþi.

Întorcându-mã la cartea pecare vreau sã o semnalez aicicelor interesaþi de un demerscoerent de investigare ºicunoaºtere a felului în care a

evoluat discursul criticii de teatrula noi ºi de genul de „criticã acriticii”, voi recurge la câteva din-tre precizãrile autoarei dincuvânt-înainte. Unde ni se spunecã o astfel de cercetare e un felde „niºã a niºei”, critica de teatrufiind „plasatã într-un spaþiu devamã, între douã lumi artistice cuexpresie din ce în ce mai vizibildistanþatã – lumea literaturii ºilumea spectacolului”. Fiind un felde veºnic cenuºãreasã, conside-ratã un gen efemer, critica deteatru nu a constituit un obiect destudiu serios pânã acum, MirunaRuncan având însã convingereacã o asemenea întreprindere ar fiuna cât se poate de necesarã ºieficientã, pentru cã „studiind cri-tica de teatru a unei anumiteperioade, în cazul nostru una cir-cumscrisã culturii române, dar ºiunei duble omogenitãþi – ceainstituþionalã ºi cea politicã (din-tre 1956 ºi 1989), putem car-tografia, mãcar aproximativ,relaþiile de reciprocã comunicareîntre câmpul creaþiei ºi cel reper-torial, intermediate de discursuriledespre teatru. Ipoteza de lucrufiind cã, asemenea unor decoruriîn cadrul expoziþional al unor dio-rame, discursurile despre teatruîncapsuleazã viaþa teatralã,mãcar în datele ei esenþiale, decontext ºi de praxis”. Aflãm cã

acest proiect complex ar fi trebuitsã fie realizat de o întreagãechipã, dar cã nu s-a gãsitfinanþare pentru el, aºa cãautoarea a pornit la treabã de unasingurã, având doar câþivasusþinãtori (criticul de teatru IuliaPopovici, colegi ºi colaboratori,ca Liviu Maliþa ºi Raluca Sas-Marinescu), cãrora le ºimulþumeºte pentru sprijin ºi bine-venitele sugestii. Cu deplinãonestitate intelectualã, autoarearecunoaºte cã nu a putut sãacopere toate palierele cercetãrii,a numit riscurile unei astfel deaventuri individuale, dar nu s-alãsat copleºitã de dificultateaacesteia ºi nici nu a cedat vre-unui sentiment de tristeþe, vreuneistãri de blazare, pornind, temerar,la treabã. Iar rezultatul este unulremarcabil, un act de pionierat,cartea ei mergând pe drumurinebãtãtorite, pentru a releva câte-va aspecte importante þinând dediscursul critic în comunism.Bazându-se, în cea mai mareparte, pe colecþia Revistei„Teatrul”, singura publicaþie despecialitate din þarã, MirunaRuncan face o pertinentã analizãretoric-stilisticã a cronicilor publi-cate aici, din care citeazãelocvente fragmente. Cronicile,numite dramatice, erau mai multliterare decât spectacologice,sufocate de ideologia realism-socialismului, supunându-se,strict, criteriului normativ, nu celuiaxiologic. Pe parcursul cãrþii,Miruna Runcan face multe obser-vaþii juste, nuanþate privind statu-tul cronicii de teatru (aplecându-se asupra structurii acesteia, câtºi a felului în care este receptatãde creatorii spectacolului) ºi alprofesioniºtilor acesteia, cerce-tarea ei, competentã, aplicatã,bogatã în informaþii, dar ºi în idei,în elemente novatoare dereflecþie teatralã, fiind una va-loroasã pentru teatrologiaromâneascã.

Carmen MIHALACHE

Un valoros studiudespre critica teatralã

în comunism

Vitraliu52-53/2020

Periodicul Centruluide Culturã „GeorgeApostu”, aflat în alXXVIII-lea an de apa-riþie, proclamã o cifrãrotundã: trei decenii deexistenþã a instituþiei.Aniversarea, sub gene-ricul „Artã, culturã,tradiþie – cãlãtorii spreeternitate”, a cuprins,printre altele, ºi realizarea acestui numãr de colecþie.„Semn al rezistenþei prin culturã” („Vitraliu – un nouînceput”, p. 2), publicaþia este o prezenþã inconfun-dabilã în peisajul revuistic românesc. Cititorul estedelectat cu articole de istorie (Trianon 100, de Alin-Sebastian Popa; Europa între 1914 ºi 1949, de IonelSavitescu), filozofie ºi bursa ideilor (texte de Al.Boboc – in memoriam –, Rãzvan Theodorescu, DinuGrigorescu, Mircea M. Ionescu, Nicoleta Popa-Blanariu), cu portrete (C. D. Zeletin, de Alin Popa, ºiAl. Boboc, de Ion Fercu) sau cu comentarii critice ºinote (de Daniel-ªtefan Pocovnicu, Dan Petruºcã,Constantin Trandafir, Leo Butnaru, Cornel Galben) ºicreaþie originalã (Maria Pal, Dionisie Vitcu, Ecaterina-Elena Lupu). Aflãm despre evenimentele gãzduite deCentru de la Maia Ignãtescu, Alin Popa, alãturi de tex-tele unor conferinþe ale invitaþilor (C. Cãlin – Desprerãbdare, Varujan Vosganian – Despre uitare,rãzbunare, iertare). Rãsfãþul numãrului este teatrul,prezent prin cronici (de reþinut: „Prima aniversare aZilei Dramaturgiei Româneºti, omagiatã la Centrul deCulturã «George Apostu» Bacãu”), dar ºi printexte dramatice („Mr. Author, Fuck you”, de RaduF. Alexandru, pp. 182-195). Colectivul de redacþie:Gheorghe Geo Popa (editor-ºef), Alin-Sebastian

Popa, Gheorghe Iorga, Daniel-ªtefan Pocovnicu,Dan Petruºcã, Ion Fercu; echipa tehnicã: Victor-Eugen Mihai – VEM, Irina ªerban, Maia Ignãtescu,Anca Mihãilã, Mari Bucur.

Convorbbiri literare300-301/2020-2021

Revista întemeiatã la 1 martie 1867 de Societatea„Junimea” a ajuns la nr. 300 al noii serii, în decembrie2020. Ediþia aniversarã este ca de obicei densã, vari-atã, cu semnãturi prestigioase. Aerul festiv e dat desaluturi ale confraþilor din þarã ºi nu numai: Ioan-AurelPop o plaseazã „în panoplia simbolurilor noastrenaþionale”, Virgil Nemoianu gãseºte actuala serie cauna „dintre cele mai vrednice de admiraþie”, iarBasarab Nicolescu o defineºte drept „o catedralã aculturii române”. Cassian Maria Spiridon, directorulpublicaþiei, deschide serialul „Convorbiri literare. Unsfert de secol din actuala serie”, cu inserþii autobi-ografice bine drãmuite ºi cu detalii care contureazãistoria Revistei de dupã 1989. Conform obiceiului, nr.300 include sumarul Revistei de la nr. 200 la 299(pentru celelalte ediþii, a se vedea nr. 200, respectiv100).

Prima apariþie pe 2021 continuã seria saluturilor:Î.P.S. Teofan, mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei,aºazã revista sub semnul continuitãþii ºi al fidelitãþii,Cristian Livescu („Antiteze”, Piatra-Neamþ) îi admirã„anvergura ºi þinuta autoritarã în media noastrã lite-rarã”, iar Carmen Mihalache („Ateneu”, Bacãu)preþuieºte „eleganþa, moderaþia, deschiderea spre noiorizonturi de cunoaºtere, onestitatea intelectualã aConvorbirilor”. În acest numãr, Cassian MariaSpiridon deschide o anchetã incitantã: „Critica lite-rarã, azi”. Rãspunsurile vor fi publicate pe toatã dura-ta anului. Suplimentul de poezie îi aparþine lui IoanOuatu, absolvent al Liceului Pedagogic „ªtefan celMare” Bacãu. (I. D.)

Cultura naþionalã – exerciþiude supravieþuire

A fost întâi neliniºtea cã viaþa culturalã este în pericol. A urmatcãutarea de alternative, cele mai multe viabile ºi cu segmente avanta-joase pentru public. A venit ziua (15 Ianuarie) când s-a dat raportul, iaracesta a arãtat cã existã continuitate în actul cultural ºi cã acesta ajungela sufletul ºi la mintea iubitorilor de frumos.

• „Cu mâne zilele-þi adaogi…” a fost provocarea Centrului de Culturã„George Apostu”, cãreia i-a rãspuns Clubul Pensionarilor 60+, cu spri-jinul Direcþiei de Asistenþã Socialã Bacãu. • Complexul Muzeal deªtiinþele Naturii „Ion Borcea”, printre altele, a iniþiat Proiectul expoziþio-nal „Valoarea cãrþii”. „Luna aceasta citim din Grigore Antipa”, sunã invi-taþia naturaliºtilor bãcãuani. • La ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii arãmas deschisã expoziþia de picturã, graficã, design, sculpturã, icono-grafie, ceramicã, cusut-þesut. • Cercetãtori de la Complexul Muzeal„Iulian Antonescu” s-au deplasat în decembrie în comuna Lipova, pen-tru a aduce publicului, de 15 Ianuarie, impresii din singura localitatebãcãuanã vizitatã de Mihai Eminescu, la 29 apr. 1876. • CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale apostat pe YouTube filmarea unei manifestãri dedicate, în 2013, ZileiNaþionale a Culturii, în comuna Mãrgineni. • La ªcoala Gimnazialã „NicuEnea”, 75 de elevi au luat parte, online, la „Ora de culturã” (11-12), invi-taþi fiind Eliza-Noemi Judeu ºi Ioan Dãnilã, iar coordonator, profesoaraLucia-Cerasela Roºu. S-a luat aminte la zicerea acad. Ioan-Aurel Pop,din dimineaþa acelei zile, la RRA: „Limba românã este mesajul nostrucãtre lume”. • Spre searã, Teatrul Municipal „Bacovia” ºi-a chemat pri-etenii în recent recuperatul spaþiu al cafenelei, pentru a asista la un dia-log despre trecutul ºi viitorul instituþiei. Managerul Eliza-Noemi Judeu aprezentat bornele temporale ale clãdirii, Ioan Dãnilã, în mânã cu„Etymologicum magnum Romaniae” al lui Bogdan-Petriceicu Hasdeu, aexplicat cã din acest dicþionar ºi-a luat Bacovia pseudonimul, care estenumele latinesc al Bacãului. Deci în titulatura Teatrului nu se motiveazãprezenþa cuvântului „George”. Invitatul special, Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, primarul municipiului Bacãu, a promis sprijin pentru ca oraºul sãdevinã „un centru cultural al Moldovei”. Edilul a adãugat cã va susþinecampania de restaurare a Casei „Vasile Alecsandri”. Cu o zi înainte, laRadio-România Actualitãþi, preºedintele Consiliului Judeþean, ValentinIvancea, a comunicat mulþumirea cã în ºedinþa din 28 dec. 2020 a fostaprobatã suma necesarã realizãrii proiectului, iar Ioan Dãnilã a subliniatcã gestul C.J. este un model de aplicare a Legii nr. 422/2001 privind pro-tejarea monumentelor istorice. Interviul a fost realizat de Gabriel Pop. •Teatrul Municipal „Bacovia” a lansat Proiectul „Ora de teatru”, destinatºcolilor ºi liceelor din judeþ ºi din zona Moldovei de Mijloc. Elevii vor fiînvãþaþi sã citeascã logic ºi expresiv un text, spre a-l înþelege optim. Înaceeaºi searã, a fost lansat volumul „Colinde pentru când nu e decem-brie”, de Ecaterina-Elena Lupu, prezentat de Carmen Mihalache ºiAdrian Jicu, respectiv de Eliza-Noemi Judeu, Bianca Babaºa ºiGheorghe Geo Popa. • Manifestãri închinate Zilei Naþionale a Culturii auavut loc ºi în alte instituþii din municipiu ºi din judeþ. (D. I.)

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

ianuarie 2021

eseu

7

Într-un studiu publicat pe 11decembrie 2020 pe site-ul FEE(Foundation of EconomicEducation), UniversitateaCambridge avertiza asupradeteriorãrii substanþiale asãnãtãþii mintale a copiilorprovocate de aºa-numitul„lockdown“. Realizat înainte ºiîn timpul primei „închideri“ aMarii Britanii, studiul efectuatpe un numãr de 168 de copiicu vârste cuprinse între 7 ºi 12ani reprezintã încã un semnalde alarmã privind evoluþia ge-neraþiei celor nãscuþi cu internetºi telefon mobil, a celor pentrucare lumea de dinainteaapariþiei tehnologiei digitalepare a deveni o poveste nein-teresantã ºi fãrã rost.

Aceste modificãri sunt picã-turi dintr-un val al schimbãrilorde paradigmã socioculturalã,care continuã sã se facã simþitde peste douã decenii. Se parecã picãturile de ieri au devenitazi o ploaie rece ºi densãpeste generaþia consideratã,încã, a internetului (ºi nu numaipeste ea).

Denumitã generic „iGen“,generaþia celor nãscuþi dupã1995 în Statele Unite (amputea adãuga a celor nãscuþidupã 2000 la noi) se defineºte,printre altele, printr-o maturi-zare lentã, pierderea interesu-lui faþã de religie ºi spirituali-tate, nesiguranþã ºi izolare. Celpuþin acestea sunt concluziilepsihologului american JeanM. Twenge, apãrute în cartea„Generaþia internetului“, tipã-ritã anul trecut în colecþia„Savoir-Vivre“, la EdituraBaroque Books&Arts. Cunos-cutã de specialiºtii ºi pasionaþiidomeniului pentru cele publi-cate în reviste precum „Time“,„The New York Times“, „USAToday“ ori „The WashingtonPost“, autoarea vine în faþa citi-torului cu un volum ce însu-meazã trei ani de cercetareîntr-un domeniu care devine pezi ce trece mai acaparant.

Pe scurt, punând în faþãdouã generaþii, „Millennials“(cei nãscuþi în jurul anilor ‘80) ºi„iGen“ (aceºtia din urmã suntcei nãscuþi dupã 1995, cândinternetul ºi-a fãcut intrarea înviaþa publicã), psihologul ame-rican analizeazã diferit de alþispecialiºti (cum ar fi, de exem-plu, psihologul ºi psihiatrulManfred Spitzer, care nu s-asfiit sã utilizeze o expresieaparent durã, „demenþã digi-talã“, când a vorbit de influenþanoilor tehnologii asupra tine-rilor), afirmând cã tinerii de azi„sunt extrem de toleranþi ºi auo mai bunã înþelegere achestiunilor legate de egalitate,sãnãtate mintalã ºi drepturilecomunitãþilor LGBT, lãsând înurmã structurile tradiþionaleprecum religia“. Cartea pleacãde la un adevãr se pare incon-testabil, ºi anume cã „influenþasmartphone-ului asupra ado-lescenþilor din generaþia inter-netului a avut multiple efecteasupra tuturor aspectelor dinviaþa lor, începând de la interac-þiunile sociale ºi pânã la sãnã-

tatea psihicã“ (p. 9). Cât ºi cumle-a influenþat viaþa ar fi o altãîntrebare, la care psihologulamerican rãspunde cã „i“ din„iGen“ nu e doar despre inter-net, cum am fi înclinaþi sã cre-dem, ci ºi despre individualis-mul pe care membrii sãi ºi l-auasumat, un trend generalizatcare le confirmã principiile fun-damentale de egalitate ºi derespingere a regulilor socialetradiþionale. Aºadar o nouãgeneraþie, dar una foarte dife-ritã de celelalte, începând de lamodul de a se comporta ºipânã la petrecerea timpului ºi laatitudinile faþã de religie, sexu-alitate ºi politicã. Cu asemeneaschimbãri nu mai mirã penimeni cã, în ultimul deceniu,s-a consemnat o creºtere ver-tiginioasã a suicidului ºi adepresiei în rândul tinerilor dinlumea occidentalã. Iar cauzaprincipalã ar fi, în opinia psiho-logului american, „cyberbully-ing-ul“, adicã hãrþuirea sauintimidarea în mediul online.Însã, dacã aruncãm o priviremai atentã asupra acestuiaspect, plecând de la definiþiaiGen-ului fãcutã de aceeaºiautoare, ºi luãm în seamãschemele sociologului francezEmil Durkheim, putem credecã, în prezent, cele patru cate-gorii ale suicidului (maniac,melancolic, obsesiv, impulsivsau automat) se combinã per-fect în spiritul generaþiei inter-netului. Adicã e ceva dincolode hãrþuirea online.

Din perspectivã creºtinã,aceste semnale sunt mai multdecât îngrijorãtoare. ªi, dacãprivim interferenþa din ce maimai intensã ºi mai lungã cutehnologia digitalã, putem gãsiun rãspuns. Ca o parantezãBertrand Russell, în dezbate-rea cu Frederick Copleston,difuzatã la BBC în 1948 (publi-catã în volumul „IstoriaFilosofiei – Grecia ºi Roma“,pag. XXXV), recunoºtea cãfirea unui tânãr poate fi, ºi ade-sea este, afectatã în mod fun-damental ºi definitiv prin lecturidespre o mare personalitateistoricã ºi „e posibil ca aceastadin urmã sã fie doar o legendãºi sã nu fi existat în realitate“.Oare nu au ajuns reþeaua ºimediul online mai ceva ca o„personalitate“? Cãci, aºa cuma constatat ºi Twenge, avem înfaþã o generaþie „mai în sigu-ranþã decât oricând din punctde vedere fizic, dar mult maivulnerabilã psihic“.

Trecând peste aspecteleprivind maturizarea tardivã,cauzatã, în mare parte de tele-foanele inteligente, creºtereatimpului petrecut pe reþelele de

socializare ºi a sentimentuluide singurãtate, reducerea celuipetrecut în prezenþa realã aprietenilor, insomnii ºi depresii,mã opresc puþin la pierdereainteresului faþã de religie ºi spi-ritualitate. Unul dintre reprezen-tanþii iGen scria pe website-ulNew York Times, citat deTwenge (p.158), cã „orice ne-aroferi religia, acelaºi lucruputem sã-l obþinem ºi prin alteconvingeri sau comportamentemai puþin iluzorii“. ªi înclini sãconfirmi acest punct devedere, vãzând starea de binepe care par a o induce astãzimallurile mereu înþesate detineri, unde „nu e loc de sin-gurãtate“, fapt analizat ºi con-firmat ºi la noi de profesorul ºisociologul Arthur Suciu care,într-un material publicat încartea „Pierdut între medii“(Editura Prouniversitaria, 2020),prezenta spaþiul sacru ca pe oatitudine sobrã ºi smeritã, oîntoarcere spre sine, recu-legere ºi conºtientizare asinelui, deloc compatibil custarea de spirit a generaþiei

internetului pentru care tainase dezvãluite în filosofia facilãa interacþiunii sociale pentruconsum. „Când intrã în mall,consumatorul afiºeazã o atitu-dine de bunã dispoziþie, vizibilãîn mimica zâmbitoare, în felulîn care îºi miºcã membrelerelaxate, câteodatã în mersuluºor sãltat adolescentin sauþanþoº superior“ („Pierdut întremedii“, op. cit., p. 16). Mallul,cu toate semnificaþiile sale (vi-trine, obiecte expuse dincolode geamuri, vânzãtori), repre-zintã noua bisericã, catedralageneraþiei internetului (ºi nunumai a ei).

Revenind, conform aceluiaºipsiholog american, deºi iGensunt mai puþin spirituali ºi maipuþin religioºi, religia vasupravieþui, dar va fi „o religieflexibilã, deschisã ºi egalã,care sã le ofere oamenilor unsentiment de apartenenþã ºi desens în viaþã“, chiar dacã nu eclar cu ce vor fi înlocuite in-teracþiunea ºi sentimentul decomunicare pe care le ofereareligia. Cert este cã, în privinþacreºtinismului, generaþia inter-netului va promova „o versiunenouã, mai tolerantã“, una carenu mai pune accentul pe ceeace nu trebuie sã facã oamenii,ci pe ceea ce ar trebui sã facã. ªi, un început s-a fãcut deja, încontextul pandemiei din ulti-mele luni. Dupã reprezentarea,inclusiv în unele biserici, ascenei Naºterii Domnului, într-ovariantã nouã (adicã în pre-zenþa unui cadru medical cumascã la gurã, însemn alrecunoºtinþei faþã de cei careluptã împotriva virusului, dupãcum remarca un jurnalist CNN,la finele unei ºtiri difuzate înpreajma Crãciunului), la scurt

timp a fost difuzatã o imagineîn care unul dintre cei trei magi(sau nu?) îi aduce Prunculuivaccinul contra covid. Avem unDumnezeu tolerant, „de trea-bã“, implicat în viaþa comu-nitãþii, care acceptã propune-rile ce vin de „undeva“. Însãaceasta nu poate fi, în opiniamea, decât imaginea unuicreºtinism „epidermic“ (cum arfi spus preotul profesor PavelFlorenski), un creºtinism desuprafaþã, în care totul începeºi se terminã în actul empiric,în aparenþe. Or, „ortodoxia sedezvãluie, dar nu se demon-streazã. Iatã de ce oricine vreasã înþeleagã Ortodoxia are osingurã cale: experienþa orto-doxã nemijlocitã“, spuneamarele teolog.

Cu alte cuvinte, în aceastãlume tulbure ºi tulburatã,Ortodoxia rãmâne vie ºi imua-bilã, cei interesaþi ºi dornici são cunoascã neavând nevoienici de internet, nici de teh-nologii digitale sau de abona-ment la Netflix. Ci de dorinþade a trãi în dragostea luiDumnezeu-Iubire, ce se des-coperã permanent în chipulaproapelui.

ªi pentru a nu fi privit cu alþiochi decât cei potriviþi, reamin-tesc, în încheiere, cã la sfâr-ºitul anului 2010, când NickBilton, reporter la New YorkTimes, a discutat cu SteveJobs, cofondatorul ºi directorulApple, el l-a întrebat pe Jobsdacã iPad-ul este dispozitivulpreferat al copiilor lui. „Nu l-aufolosit. Limitãm timpul petrecutde copiii noºtri pe dispozitiveleelectronice“, a rãspuns Jobs,(iGen, p. 173). De fapt oameniicare iubesc tehnologia ºi trã-iesc de pe urma ei sunt pre-cauþi când vine vorba de a odãrui propriilor copii. „Se parecã oamenii care creeazã pro-duse tehnologice respectã re-gula principalã a traficului dedroguri: nu te droga cu propriata marfã“, scria profesorul uni-versitar Adam Alter, autorulbestsellerului „Irresistible“, citatde psihologul american.

Nu ºtiu dacã varianta pro-pusã de Malia Obama ºiadusã în atenþie de Twenge,de a lua un an sabatic, întreliceu ºi facultate, e cea maibunã soluþie pentru problemelede sãnãtate mintalã cauzatede tehnologie. Noi, încã o þarãcreºtinã, mai ancoratã întradiþie, putem încerca luând încalcul cele patru posturi dintimpul anului ºi zilele de mier-curi ºi vineri. Adicã nu aban-donãm provizioriu pentru a olua de la capãt, ci „luptãm“puþin câte puþin, dar continuu.Pânã când? Pânã se încheieaceastã cãlãtorie, deopotrivãtainicã ºi profundã, plinã deamãgeli, eºecuri, dar ºi debucurii simple, în care „ade-vãrul pieritor al lumii acesteia ºiadevãrul cel veºnic stau faþã înfaþã“, cum scria Dostoievki în„Fraþii Karamazov“.

Constantin GHERASIM

„iGen“, prologulunui viitor ambiguu

•• MMaarr iinn GGhheerraassiimm –– TTuurrnnuull ddee vveegghhee

ianuarie 2021

poesis

8

Albbastrumarin

In memoriam Mircea Bujor

Pe pânza pictatã se bat uraganespiritul refuzã sã mai ascultedespicã valuri fãrã nici o remuºcareînlocuind sensul tãceriicu vorba ochilor tãi de la careîºi ia rãmas bun

sub borul pãlãriei privirile depunmãrturie ºi sprijinã fãrã tãgadãtumultul uguitul pescãruºilordupã care complice ºi nesupusãprezenþã se retrage ºi îºi bea în tihnã ceaiul sub o umbrelãîmpreunã cu absurdul

Delicteminore

Împãrtãºesc câte cevadin osteneala unei priviricerând ajutor

în catalogul tristeþii este trecutãla rubrica delicte minoremãsluite

vorbim despre emoþiaverbului a fi scãpat teafãrpe strãzile pustiiori despre rãnile sufletuluidepuse mãrturie în faþaunui mâine de neopritgreu de rostit

Clipade nisip

E vremea lucrului nespusmãsurat în tihnã ca pe-o avuþie a clipei de nisipiscatã în dreptul tâmplei plinã de ieri de zvonuri nãruitede sinele scânteietor al unui verb încremenitîn lacoma fereastrã a privirii

E vremea lucrului nespuszãmislit în zarva cuvântului rebelrãmãºiþã a drumului oblonitneluat în seamã dar de multe ori iscoadãa gestului rãsturnat la poartagândului complice

Din nostalggiileunui pãun

Bãtrânã pasãre umple privireacu însorite îmbujorate petale

par þipete frânte ale penetului revãrsatcu multe broderii metaforice

panda lor multicolorãaruncã ocheade ce se aud peste tot

în faþa acestui pluton de splendori zenitaleuimirea cu acte în regulã nu ºtie sã tacã

La þãrmuliluziei

Pe nisipul cu sclipiri fãrã greºnici urmã de cuvinte ori vorbe de prisosrãsuflarea cautã alte maluriori se pierde – povarã publicãîn palmele rebele neascultãtoare

distanþa ce ne desparte acoperã (în numele cui oare)liniºtea datã în pârgcum sânul femeii tinere gatasã îndure ori sã asculte sfaturiîn aºteptarea neprevãzutuluicãruia parcã i se aud paºii

Luminãcompromisã

Stingherã luminãÎntr-un spaþiu cu viaþa opritãconsimte muzici rãzleþeepistolarete þine amar neluat în seamã dar pãrtaº chinului de a fi în grabã mare amant proclamat

în pagini treze aºazãimagini în desfãtareîn care nimeni de multnu mai locuieºteneîmblânzitãla venirea serii aprinde murmur de umbrecu chip de lilieci

Transparenþãsau luminãcu surâs ascuns

Cum buzele pentru împlinirea femeiilumina fãrã dascãl e umbra cu vârstã neºtiutãdeschide ceremonii secrete ºi locde sihãstrie celui hãituit de cuvinte

lasã în urmã grãitoare luminiºuri ºi-atâta vestire de veghe pe mãsura omului ce umblã cu vorbe ascunse prin buzunare grãbite sã fie poeme

feritã de priviri fuge de-acasã bãnuitãcã opreºte deseori gândul sã nu mai fie singur

sã zborise spune

îþi trebuie aripedeschise larg

spre orizonturi mereu indiferente

iar ca sã dormiaºteaptã-te la vise

nu toate încãrcate de miresmenici toate de balauri plinesînt zorii la trezie iertãtoricum sunt pãrinþii-ntotdeauna

sã zbori îþi trebuie luminãºi soarele-n splendoarece ziua însoþeºte

precum credinþa în altare

dar pentru ce covoarele de frunzeîn aur coloreazã iarba

ºi pentru ce s-aºazã brumape tîmplele fierbinþi

þi-s ochii plini de lacrimiiar dimineaþa nu s-a revãrsat

NicolaeMIHAI

Cassian Maria SPIRIDON

ªi-s ochii...

nr. 1

-2/2

021

Primul numãr (dublu) al anului se deschide cu un poem sem-nat de Ion Hadârcã, poem ce prefigureazã un drum ascensional:„Cineva-mi fluturã/ pe dinaintea vieþii/ câte o zi rãtãcitã/ dintr-olimbã de moarte// cineva numãrã/ câte-n lunã ºi-n stele/ ºi petoate le-nºirã/ pe muchia coasei// cineva scuturã/ plapumacerului/ de puf îngeresc/ peste-un ciot de salcâm/ retezat// cine-va ca ºi cum/ ºi-ar scãlda amintirile/ într-un râu care urcã/ pecrucea de lemn“ (din volumul „Neliniºti asimetrice“, în curs deapariþie la Ed. „Junimea“). Dupã un poem desenat (DragoºPãtraºcu), redacþia crediteazã de-a lungul a douã pagini poezialui Vlad Berariu, apoi Adrian Bodnaru. Personal, mi-a plãcut înspecial energia primului, o infuzie de „autenticitate liricã“ înmarginaliile unui suflet care-ºi poartã dramatic propriile dia-loguri. Aceeaºi rubricã – „un poet, o paginã“ – este completatãde apariþiile lui Constantin Novãcescu ºi Roxanei Pavnotescu.La „prozã“, Ion Fercu ne propune un fragment-surprizã, trasândcâteva elemente ale biografiei lui Petre-Stolul-lui-Dumnezeu.Rândurile provoacã oarecum insidios intertextualitatea, în timp cematricea stilisticã rãmâne echilibratã. Suntem în ianuarie, dreptcare colecþia „Eminesciana“ aduce în dialog „O convenþie tri-partitã în constituirea canonului literar junimist“ (DoruScãrlãtescu), „Despre ediþia princeps Eminescu“ (AnastasiaDumitru), „Douã fundamentale repere: Casandra ºi Ipoteºti“(Vasile Iancu). Urmeazã recenzii, comentarii, adnotãri etc., din-tre care semnalãm „Au ºi instantaneele durata lor“ (ElviraSorohan), „Dorin Tudoran. Despre libertate prin poezie“(Bogdan Creþu), „Harul feminin, de Basarab Nicolescu, sau re-încântarea lumii“ (Cristina Hermeziu). De neratat cele patrutablouri ieºene în prezentarea lui Codrin-Liviu Cuþitaru,deopotrivã semi-portretul lui Ibrãileanu, perceput drept un„cumpãnit ardent“ (Constantin Coroiu). Lucian-Vasile Szabo seapleacã asupra unui studiu extrem de incitant: „Stadii ºi metas-taze carcerale“, de Ioana Cistelecan. Gheorghe Simon aºazãpe cântar „Amneziile doamnei Voltaire“ – autorul fiind Theodor-George Calcan, cãruia îi sunt apreciate statornicia ºi coerenþainterioarã. Apoi, absolut obligatoriu dialogul dintre Robertªerban ºi Dorin Tudoran. Mai departe, Livia Cotorcea se ocupãde imaginarul ruºilor lipoveni în þinuturile locuite de români.Realitãþi pandemice cotidiene îl determinã pe Nicu Gavriluþã sãne destãinuie câte ceva despre „arta de a ne duce crucea“. Amþinut în chip deosebit sã semnalez un material extrem de viu,percutant al Eminei Cãpãlnãºan: „Vizite de filolog“.

Marius MANTA

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

N-aavem cu ce!!

Când n-avem cu ceiubitul meu pleacã searã de searã în Afganistancarã cu el raniþa tânãrului rãzboinicîºi umflã plãmânii cu aer românesc ºi nu respirã pânã la Kandaharacasã pun fasolea la fiertsortez hainele de varã ºi hainele de iarnãînvãþ limba englezã 5 minute pe ziºi mã gândesc la rãzboiacasã mã îmbrac într-o burkasã nu vadã cât am îmbãtrânit aºteptându-l

Iubitul meu pleacã disearã în Afganistanmã strecor în raniþa greaºi-mi þin respiraþiavreau sã vãd cu ochii mei lupta dintre Fãt-Frumosºi balaurmã carã în spate ºi-i aud bãtãile inimiiparcã-i un toboºar de Anul Nou care nu mai þine ritmul dupã douã pahare de vinmã ghemuiesc cu gândul cã nu-ºi va abandonaraniþape tãrâmuri strãinela Kabul într-o casetã de valorimã pune alãturi de câteva fotografiiºi porneºte la drum fãrã minepe dealuri galbene de lutalãturi de alþi rãzboiniciîn tot acest timp casei noastre i-a crescutacoperiºul

Bãtrânasatului

Sã ne sfãtuim spuse bãtrâna adunându-ºi mâinile în ºorþul pestriþsã ne sfãtuim spuserã în cor tinerele cu pieleanetedãgrâul se spalã în nouã ape ºi toiagul trebuie sã ardã pânã la capãtape curgãtoare? întrebã o voce tânãrãape ne-ncepute ºopti bãtrânaºi una dintre tinere plecã acasãnu s-a rãcit bine ceaunul de colivãcã a mai murit unul spuse bãtrânagrâul se spalã în nouã ape v-am zisnu în cinci nu în ºapte nu în optvor pieri toþi oamenii satului dacã nu veþi spãla grâul în nouã ape ne-nceputedar am fãcut ce ne-ai spus se auzirã vocile tinereºi încã una plecã acasãsã ne sfãtuim spuse atunci bãtrâna adunându-ºi mâinile în ºorþul pestriþsã ne sfãtuim ºuierã vântul la poarta bisericiivocile tinere nu se auzirã însã nicãieridar am spãlat grâul în nouã ape spuse bãtrânaºi toiagul a ars pânã la capãt ºuierã vântul

Ceasul

deºteptãtor

Ceasul deºteptãtor

se pune într-un castron de tablã

aºa sigur va trezi toatã casa în zori

sã plece fiecare pe drumul lui

pânã nu i-o ia altul înainte

dincolo de uºã bruma încercuieºte câmpul

pe care s-au pierdut mii de paºi neºtiuþi

ceasul deºteptãtor sunã întotdeauna la 4:30

ºi castronul tremurã sub el ca la cutremur

îºi sunã disperãrile ºi spaimele

ca un trup bãtrân prins în deznãdejde

pietrele din albia râului se clatinã fix la 4:30

toþi aleargã în jurul mesei de brad

de trei ori la dreapta

de trei ori la stânga

apoi ies pe uºã unul câte unul

ca sã prindã încã o zi de viaþã cu de toate

Niciodatã 12

În cofetãria din centru nu am fost niciodatã

12 la masã

chiar dacã masa era rotundã

ºi cafeaua fierbinte

ºi viscolul te îndemna sã intri

ne adunam în numãr par ºi spuneam fiecare

ceva despre Constituþie

apoi în numãr impar vorbeam despre ale noastre

chelneriþa ne dãdea þestoase de ciocolatã

pe farfurioare mici

ºi noi râdeam cu voci tinere

scuturând pe masa rotundã foi de hârtie A4

pe care scriam articole din Constituþie

ºi le dãdeam foc

în scrumul fin chelneriþa îºi prezicea viitorul

cineva fãcea o promisiune deºartã

apoi din pasiune pentru dreptate

pãrãseam locul prin uºa viscolitã

nimeni nu mulþumea nimãnui

aºa se evita dezastrul

în dimineþile de duminicã intram în cofetãria

din centru

cu mapele subsuoarã

îndrãgostiþi de viaþã ºi aroganþi

dar niciodatã în numãr de 12

ianuarie 2021 9

poesis

TincuþaHORONCEANU-BERNEVIC

Elena CIOBANU

Spectrullui Mengele

Am primit ºi eu, ca mulþi alþii, în ultimele luni, mesaje ºi fil-muleþe pe diverse cãi virtuale, menite sã convingã desti-natarii cã boala adusã de noul coronavirus ori vaccinarea nusunt altceva decât o stratagemã maleficã a ocultei mondiale,aflatã, desigur, în slujba lui Lucifer. La început, prin martie-aprilie 2020, circulau intens materiale în care ºoferi de tirsupraponderali trãgeau cu nesaþ din câte o þigarã în timp ceexplicau neaoº cum epidemia aceasta nu e decât o manipu-lare sau în care câte o voce smeritã de „cãlugãr de laAthos”, pe un fundal în care se auzeau niºte claxoane, sfã-tuia credincioºii vigilenþi sã atârne câte o cruce mare pecasã, ca sã nu îi ia îngerul morþii „care a fost slobozit pepãmânt”.

Mai recent, trebuie sã recunosc, lucrurile au mai evoluat:de la câte o bãtrânã neidentificatã stând în faþa unor icoaneºi vorbind despre cipurile care ne vor fi trimise din cosmos,la câte un text lung ºi, evident, anonim, care prolifereazãincontinent în jurul unor termeni meniþi a fi persuasivi doarprin simpla lor prezenþã în discurs: ARN, nanotehnologie,microcip, 5G, celule din avortoni umani. Treaba e rãspânditãpe tot globul: e suficient sã citeºti ziarele ºi comentariile laarticole de prin alte pãrþi, mai „civilizate”, ca sã înþelegi cãanti-vacciniºtii din toate þãrile vorbesc aceeaºi limbã.

Temerile sunt multiple: guvernele, altminteri corupte, vorsã ne controleze ºi sã ne subjuge conºtiinþele, eliteleobscure vor sã ne tranforme în cobai, inoculându-ne un vac-cin care ne va face sterili, ne va aduce boli ºi alte efectesecundare etc. Opozanþii vaccinurilor de azi seamãnã însãizbitor cu cei din timpurile trecute. Într-un pamflet din 1885,publicat la Montreal, se titra alarmist: „Priveliºte jalnicã!Oameni duºi ca necuvântãtoarele la abator! Tirania docto-rilor!” Desenul ataºat textului arãta un biet muncitor legat cufunii, þinut de un jandarm cu un baston în mânã ºi vaccinatforþat de un doctor cu chelie, ochelari rotunzi ºi anteriunegru. La vremea aceea, autoritãþile canadiene încercau cudisperare sã imunizeze populaþia împotriva variolei. Autorulpamfletului, dr. Alexander M. Ross, folosea aceleaºi argu-mente ca ale celor de azi – minimalizarea impactului bolii,ineficienþa vaccinului sau asocierea lui cu alte afecþiuni,campania de vaccinare ca parte a unei conspiraþii mai largi,apelul la studii alternative ale unor personalitãþi în domeniucare susþineau aceleaºi idei. Doritor de faimã, autorul arti-colului s-a autointitulat „singurul medic care a cutezat sãpunã la îndoialã fetiºul vacccinului”, deºi ulterior s-adescoperit cã el se vaccinase de fapt împotriva epidemiei.

Scena medicalã nu duce nici azi lipsã de astfel de per-sonaje, care dau multã apã la moarã contestatarilor vacci-nurilor. În 1998, prestigioasa revistã ºtiinþificã britanicã TheLancet publica un articol al unui cercetãtor, AndrewWakefield, a cãrui ipotezã, aparent demonstratã, era cã vac-cinul ROR poate duce la autism. A constituit, la vremearespectivã ºi mult dupã aceea, un argument irefutabil altuturor pãrinþilor isterizaþi care au refuzat sã-ºi vaccinezecopiii, lãsându-i neprotejaþi în faþa unor boli potenþial fatale.Cititorii mai avizaþi ai revistei au detectat destul de rapidaspectul fraudulos al studiului lui Wakefield, dar a fostnevoie sã treacã 12 ani înainte ca articolul sã fie retras ºideclarat un fals intelectual ale cãrui resorturi erau intereselefinanciare nu numai ale autorilor, ci ºi ale avocaþilor sãi,implicaþi direct în procese împotriva companiilor producã-toare de vaccin. Zece din cei 12 autori ai articolului aurecunoscut în cele din urmã caracterul eronat al concluziilorbazate pe date insuficiente, subiectiv selectate sau chiar fal-sificate, dar Wakefield a continuat ºi continuã sã îºi susþinãteza. Influenþa lui este încã activã: miºcarea pãrinþilor de peFacebook care cred cã medicii/oamenii de ºtiinþã vor sã lefacã rãu copiilor lor a dus la scãderea îngrijorãtoare a pro-centului de vaccinãri ROR. În Anglia, procentul scãzuse sub80% în 2004, adicã mult sub nivelul de 95% considerat sigurpentru comunitate, nici astãzi atins în aceastã þarã.

România nu a fost scutitã nici ea de acest flagel.Epidemia de rujeolã continuã la noi în paralel cu epidemiavedetã de Covid-19. Comentariile anti-vacciniºtilor româniinternauþi sunt similare cu ale celor britanici sau americani,numai cã la români se adaugã componenta religioasã, aso-ciatã totuºi cu oarece inconsecvenþã: în gura unui prelatcare declarã ºtiinþa „absurdã” se vede bine dantura impeca-bilã pe care nu a putut sã o producã decât aceeaºi ºtiinþã.

Reevaluarea exilului repre-zintã în continuare o provocare.Cercetãtorul se aflã în situaþiade a scruta numai vârful ais-bergului. A defini literaturaexilului þinând cont numai deniºte indicatori de ordin socialºi ideologic înseamnã a neglijafactorul individual capabil de asintetiza un fond creator care îldefineºte în raport cu patria deorigine ºi, deopotrivã, cu þarade adopþie. Înainte de toate,exilul este o experienþã per-sonalã; fiecare reprezentanttrebuie luat în parte ºi analizatseparat, dincolo de zgomotulde fond generat de naþionalis-mul de tip legionar ºi deafinitãþile reprobabile. Într-unarticol dedicat schimbului epis-tolar dintre Matei Cãlinescu ºiIon Vianu, intitulat „Arcaneleexilului“ („Ramuri“, nr. 5/2020“), Gabriel Nedelea afirmãfãrã ocoliºuri cã aceasta esteuna dintre realitãþile care audescurajat cercetarea continuãºi profesionistã a exilului româ-nesc, la care se adãugãpãguboasa dihotomie stânga-dreapta ce inhibã dialogul ºipolemica de tip constructiv.Soluþia o identificã autorul lui Aciti, a reciti ºi, fãrã a greºi, eatrebuie ridicatã la rang de para-digmã mediatoare ºi de postu-lat integrator pentru cã seraporteazã la modelul „unuiconservatorism moderat de tipanglo-saxon, pragmatic ºi con-secvent antitotalitar, accep-tând drept corectiv conceptulreformist“. O problemã în pluspe care trebuie sã o amintimþine de o parte a aºa-ziseicercetãri fãcute din inerþiaaceloraºi idei naþionaliste, carenu face altceva decât sãumbreascã realele reuºite.

Sunt câteva dimensiuniesenþiale ale grupajului descrisori adunat între coperteleprimului volum ce îi are ca pro-tagoniºti pe L. M. Arcade – deaceastã datã în prim-plan – ºipe Horia Stamatu, MirceaEliade, Ioan-Petru Culianu,Emil Cioran, BasarabNicolescu, Dumitru Ichim ºiAna Blandiana, situaþi lacelãlalt capãt al distanþei deceea ce am putea numi centrulcreativ ºi administrativ al exilu-lui literar românesc din Paris.Ele sunt legate, în fapt, de per-sonalitatea lui L. M. Arcade ºide capacitatea sa de a acþionape mai multe planuri. Ioan-Petru Culianu, cel care, decla-rativ, s-ar fi înhãmat la proiectulde a scrie, pentru Universitateadin Gröningen, o Istorie a litera-turii române din exil, îi mãrtu-riseºte lui L. M. Arcade, într-oscrisoare din 1977, cu nedisi-mulatã stupoare: „Mã tot întrebcu uimire cum ai reuºit tu sãrealizezi atâtea lucruri carepentru mine rãmân greu deconjugat: viaþa de scriitor,familia, viaþa de om de acþi-une“. Autorul Poveºtii cu þiganieste, pe bunã dreptate, unuldintre animatorii culturali ceimai importanþi ai exilului româ-nesc, acel „om de acþiune“ decare era nevoie sã gãzduiascãºi sã organizeze un cenaclu,sã corespondeze cu cei care

voiau sã afle noutãþi, sã le trimi-tã cãrþile autorilor din lume ºidin þarã ºi, nu în cele din urmã,sã le publice opera la editurape care o pune pe picioare. Cualte cuvinte, L. M. Arcade agestionat o reþea globalã, asprijinit, a þinut legãtura cu scri-itorii din România ºi a promo-vat imaginea þãrii în strãinã-tate. Pe scurt, este însumareacaracteristicilor care îl definescpe exilat, alãturi de statutuldezrãdãcinatului ºi al rãtãcitu-lui prin lume faþã de careacelaºi Culianu se aratãdeznãdãjduit ºi aproapedezarmat: „Eu sunt zdrobit deobosealã ºi de stupoareaschimbãrii de þãri [...]. Suntsãtul de umblet, de avioane ºitrenuri, de situaþia în care ori-

unde eºti o persoanã care«vine de departe» ºi care nurãmâne...“

Stilul comprimat, apof-tegmatic ºi ironic din prozele ºiteatrul lui L. M. Arcade i-adeterminat pe cei mai mulþi sãnu se încumete a-ºi exprimaopinia, deºi textele scrisorilortrãdeazã o cordialitate auten-ticã. Cu toate acestea, dinschimbul epistolar se desprindfraze întregi care pãtrund înmiezul problematicii ºi al scrii-turii expuse de L. M. Arcade.Verdictul cel mai bun cu privirela mecanismele creatoare ceau pus în miºcare Povestea cuþigani îl dã Mircea Eliade, într-oscrisoare din acelaºi an cu celal apariþiei romanului. Elremarcã „ne-rezistenþa faþã dedaimon“, „încrederea în cre-ativitatea nativã“, „o ispitãaproape lucifericã de a dis-truge“, la care se adaugã„invenþia verbalã ºi fanteziilede tot felul (stilistice, seman-tice, fonetice)“.

Scrisorile lui Horia Stamatu,cele mai numeroase din volum,sunt în sine niºte butade ºiparabole împãnate cu frazesubtile concepute într-un lim-baj tãios, ce nu dezmint crezulpersonal al semnatarului careîºi exprimã poziþia nereconcili-abilã cu lumea rãmasã pemâinile „ciolovecilor“. Deexemplu, dialogul dintr-o

scrisoare datatã „Crãciun1968“ este reluat fãcându-sereferire la aventura spaþialã aastronauþilor americani ce sunt„profund credincioºi“ ºi care nuse încred doar în tehnicasofisticatã. Cu toate acestea,„primul astronaut ciolovec“ajuns în spaþiu afirmã cã nu avãzut „niciun înger“, iar, desus, a putut admira numai„splendoarea colhozurilor“...

Nu am înþeles parcimonia„cuvântului introductiv“, care nudepãºeºte ca informaþie fiºa dedicþionar din Enciclopediaexilului românesc, precum niciariditatea trimiterilor din noteleîntocmite. Un plus al volumuluil-ar fi putut constitui mai multereproduceri olografe, unelepentru frumuseþea ºi valoareadocumentului în sine, altelepentru cã reflectã dispoziþia ºistarea de sãnãtate a sem-natarilor. Dar nu aceasta estepartea cu adevãrat interesantãa exilului, ci este, poate, celmult doza de inedit care condi-menteazã un climat plin delumini ºi umbre. Cu toate aces-tea, Epistolar L.M. Arcade esteprintre primele oglindiri conclu-dente cu privire la personali-tatea celui care a coordonatactivitatea exilului literar româ-nesc din Paris. Suntem con-vinºi cã al doilea volum va venicu texte la fel de interesantecare sã dezmorþeascã discur-sul cliºeizat cu privire la o partea literaturii române, ce a fost omare bucatã de timp singuraalternativã autenticã.

Silviu GONGONEA___________

* Epistolar L.M. Arcade,volumul I; cuvânt introductiv,traduceri ºi note de SimonaModreanu; Iaºi, BibliotecaExilului, 2019, 330 p.

ateneu

ianuarie 202110

EpistolarL. M. Arcade*

E: Ce înseamnã publicistica, din punc-tul dumneavoastrã de vedere?

E bis: Pentru mine, a scrie, în general,înseamnã un mod de a trãi. Sau, pelimba cea mai dragã mie pe viaþã (dupãcea maternã, bineînþeles), un modusvivendi. Dar un alt mod de a trãi decâtcel biologic sau profesional. A scrie înpresã (în cea culturalã, în cazul meu),deci a face publicisticã înseamnã altce-va. Ceva cu totul special. În primul rând,este un dialog aparte. Un dialog diferit decel pe care îl propui ºi îl deschizi în faþacititorului, atunci când scrii o carte (de li-teraturã sau ºtiinþificã). Confruntareaideilor, într-o revistã de culturã (indiferentde periodicitatea apariþiilor) este multmai directã. De multe ori, ascuþitpolemicã. Te poþi aºtepta, oricând, la oreplicã tãioasã, la un rãspuns mordent,la o intervenþie energicã pe aceeaºitemã. Poate chiar în aceeaºi revistã lacare scrii. Publicistica adunã ideile ºi leoferã terenul cel mai bun pentru o cioc-nire, pentru o înfruntare. Un dialog cuadevãrat viu, nu abstract, teoretic.Rezumând: publicistica înseamnã, înceea ce mã priveºte, atitudine, pe lângãofertã ºi deschidere.

E: Aþi spus „în primul rând“...E bis: Da, pentru cã am de adãugat

douã lucruri. Publicistica din zona culturiieste pentru mine ºi o cãutare. Una per-manentã. Ea te provoacã sã fii atent latot ce se scrie ºi se discutã în jurul tãu, înspaþiul atât de larg ºi de încãpãtor al cul-turii. Însã, întotdeauna când cauþi, nu sepoate, trebuie sã ºi gãseºti. Tot aºa cum,în bine-cunoscuta vorbã evanghelicã, ori

de câte ori baþi, pânã la urmã þi se va ºideschide. Dar fii atent. Tot cãutând ºi,într-un fel sau altul, ºi gãsind, cel maiimportant lucru pentru tine însuþi, dintr-ofoarte subiectivã ºi, drept urmare, foarteîngustã (atenþie: în aparenþã!) perspec-tivã, este cã, de fiecare datã, tedescoperi pe tine însuþi, ideile tale, aspi-raþiile tale ºi proiectele tale în raport cuceilalþi. Te re-gãseºti, aºadar, fiind câtmai mult prezent în paginile unei revistede culturã. Mai ai rãbdare sã-þi spunceva?

E: Am de ales?E bis: Sigur nu, dacã m-ai luat la între-

bãri. Dialog. Cãutare, gãsire ºi re-gãsireîn acelaºi timp. Asta îþi oferã ºansa de ascrie pentru cei care te citesc sãptãmâ-nal, lunar, bienal... Îþi oferã þie ºi le oferãºi lor, cititorilor, în mãsurã egalã.

E: Dacã sunteþi scriitor sau/ ºi dacãsunteþi autorul unor opere ºtiinþifice, ceînseamnã publicistica în raport cu textelebeletristice, respectiv ºtiinþifice, pe carele compuneþi?

E bis: Mi-ai pus o întrebare grea.ªtiinþã ºi literaturã. Douã drumuri para-lele. Total diferite ca destinaþie? Se parecã da. Totuºi, natura lor nu e atât de ra-dical diferitã, cum pare ºi se crede.Geometria ºi poezia se întâlnesc unde-va, în cele mai înalte ºi abstracte sfere,scria Ion Barbu, geometrul (spaþiile„Barbilian“) ºi poetul. ªi eu vãd lucrurilecam la fel. Doar cã schimb geometria cufilologia, cu istoria, cu filosofia.Publicistica este, în cea mai profundãfibrã a ei, literaturã.

E: Demonstraþi.E bis: Fiecare rând pe care îl public

într-o revistã de culturã este, pentrumine, o pãrticicã dintr-un jurnal, nenumitºi neþinut ca atare. Tot ce am scris pânãacum, în paginile revistelor care mi-aufãcut cinstea sã-mi acorde atenþia lor,sunt tot atâtea, mai mici ori mai mari,pãrþi dintr-un jurnal personal. O întâlnire,de-a lungul anilor, deceniilor, cu ceea ceam citit ºi mi-a hrãnit pofta de a citi. Oîntâlnire însã ºi cu viaþa. Pe care, nu depuþine ori, am înþeles-o mai bine prin

cãrþi ºi prin scris, prin hubloul care este ocronicã de revistã sau o tabletã, decâtprin realitatea cotidianã de care ne izbim,ca simple persoane. Dar aº putea spune,la fel de bine, cã publicistica înseamnã,prin fiecare text pe care îl concepi ºi îlscrii, ºi un eseu, ºi un roman grandios,un poem multiplicat, un spectacol în careeu sunt, simultan, autor, actor, regizor înpropriul meu spectacol.

E: M-aþi încuiat. Sigur am sã vã maiiau un interviu, ca sã-mi explicaþi toateastea. A mai rãmas o întrebare (v-ampromis doar trei, cele mai importante): ceºanse de dãinuire are publicistica?

E bis: Aceleaºi cu ºansele literaturii.Pentru cã este, îþi spuneam, literaturã,spaþiu literar, substanþã literarã. Dar cu osingurã condiþie, pe care ºi un mare pu-blicist, precum G. Cãlinescu la noi, opunea: sã strângi paginile infinite alepublicisticii personale între coperteleuneia sau mai multor cãrþi. Nu existã altãcale de înscriere în duratã. Se confirmã,astfel, ºi pe aceastã cale, cã publicisticaeste literaturã. Trecând din paginileproaspete ale unei reviste între copertelecãrþii, publicistica împlineºte traiectoriaaceluiaºi zbor de la ocazionalul efemeru-lui, inerent perisabil odatã cu trecereainexorabilã a vremii, la imponderabilulcontinuum al duratei.

______________

Legenda:

E = euE bis = tot eu, al doilea (eu)

Liviu FRANGA

Autointerviu. Trei întrebãriesenþiale pentru mine

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

Motto: Viaþa are nevoie decarte, cât ºi cartea de viaþã.

Recent mi-am regânditrãspunsul la întrebarea „Cu cete ocupi?“: am fost ºi am rãmasun cititor. Dincolo de aparte-nenþa socialã, educaþionalã,profesionalã, de pedigri (maimult absent, ocrotindu-mã degraþia greþoasã a strecurãrii pesub obstacolele vieþii).

Titulatura nu apare înClasificarea Ocupaþiilor dinRomânia. E prea mult genproxim ºi prea puþinã diferenþãspecificã în acest atribut?Esenþial conceptului de om. Nula fel de definitoriu precumraþional? Situat dupã gânditor?Alt termen de negãsit în COR.

Am identificat însã ocupaþiiasemãnãtoare: lector carte,lector presã/ editurã, lectorscenarii, lector universitar.Preferinþa pentru neologism,ce traduce, parþial, obiºnuitafanfaronadã a administraþieiromâneºti, camufleazã dis-tincþia fundamentalã: cititoruldeþine privilegiul lecturii libere,fãrã obligaþii profesionale.Altcumva, orice ocupaþie inte-lectualã implicã un cititor al li-teraturii de specialitate. Pecând intelectualul s-a demone-tizat sau a fost trimis la reformãde atâta trãdare, ideologicãsau elitistã.

Am mai gãsit în inventarulMMPS ocupaþiile de: critic deartã, critic literar, critic muzical.Lipsesc: cronicar literar, critic

teatral, cronicar teatral. Ceeace ar putea sã deranjezemãcar organizaþiile profesio-nale ale oamenilor de litere,USR, ºi de teatru, UNITER.

Îmi amintesc cã, acum douãdecenii, o cunoºtinþã, inginerde meserie, era contrariat dejobul criticului literar. Nu a fostuºor sã-i explic. Azi aº ºti maibine, folosindu-mã de onedoritã analogie cu meseriasoþiei sale, care încã eprocuror. Aºa cum procuroriifac slalom printre comenzileprimite din butoanele politicii ºinu numai, la fel ºi criticul literartrebuie permanent sã aibã grijãcum scrie despre unul saualtul. Cu satisfacþii ºi recom-pense microscopic mai neîn-semnate. În timp ce nu cred cãpoliticienii se ridicã la stan-dardele de disconfort ºi nemul-þumire programatice atinse debreasla scriitorilor.

Dar cititor nu e singur îninventarul îndeletnicirilor ce-ºirãscumpãrã independenþaprintr-o anume marginalizare,excluziune, chiar irelevanþãpublicã. La fel sunt: spectator,auditor (muzical), admirator,contemplator, privitor, deja po-menitul gânditor, dar ºi eseist.

Ocupaþii pe care ºi le permitcei dispuºi la sacrificiul lipseide gratificaþii materiale. Îndefinitiv un lux, însã unul cepresupune ºi ascezã, fiindcãplãcerea nu poate veni decâtmâncând, iar cine crede cãtotul nu e decât hedonism purare nevoie de infuzie cumaterie cenuºie.

Nu aceeaºi cheie e potrivitãpentru cãrturar, poziþionat maisus, inclusiv în lumina uneineaºteptate apropieri posibilecu ocupaþia de pãsãrar.Cãrturarul aplicã pe cãrþi ointimitate demnã de zburã-toare. Douã meserii pe cale dedispariþie, din raþiuni similarede jos conformism dopat curectitudine social-politicã.

Iar filosof se înscrie într-un„regn“ ºi mai greu de atins, alunui mod de viaþã surclasândorice profesie. Paradoxal saunu, cititorul tinde sã gãseascãadãpost libertãþii sale de exer-ciþiu tocmai într-o asemeneaminimalã enclavã personalã defilosofie. Unde etica ºcolilorelenistice se împleteºte într-ununic melanj neprevãzut dehedonism, stoicism, scepti-cism, chiar cinism.

Un amic, cu studii de soci-ologie, dar care lucreazã deani buni în domeniul afacerilorimobiliare, mi-a povestit cã unclient l-a chestionat odatã cuprivire la utilitatea specializãriisale universitare. I-a servit oexplicaþie rapidã ºi relativ uºorde „digerat“: sociologul seocupã cu scrisul. ªi aºa i-arãmas explicaþia.

Scriitor apare în invocatalistã a MMPS. Chiar înaintea(pe criterii alfabetice) ocupaþieide scriitor vagoane. Poate cãformalizarea meseriei în cadrulunor organizaþii de breaslã acontribuit la impunerea titula-turii. Fiindcã, altcumva, dacã esã fim oneºti, cine a vãzut unscriitor angajat undeva pe postde scriitor? Regretatul SergiuAdam avea un sfat pentru oriceredactor al revistei Ateneu:„aici eºti redactor, înainte de afi scriitor“. Iar redactorul maimult citeºte decât scrie.

Fãrã a exagera însã. Scrisulvine sã încununeze libertatealecturii. Iar cititul fericit te con-duce spre scris, mai devremesau mai târziu. Nu e niciograbã. Deºi lumea e tot maipresatã. Cu rezultatele ce se

vãd. Dar se judecã adecvate,conforme cu epoca industriali-zãrii ºi a consumului de masã.

Între ocupaþiile interesantedin lista noastrã, alãturi de ceade baci montan, am gãsit-o ºipe cea de paraºutist încercã-tor. Ceea ce mi-a oferit o su-gestie: cititor încercãtor, astaam fost, asta am rãmas pânãazi. Cititor de încercare, cititorexperimental, cititor eseistpentru care arta de a scrie nuexistã decât datoritã ºi caurmare a ºlefuirii artei de a citi.Ceea ce ne obligã a reveniconstant la principiul de bazã:încearcã toatã viaþa a citi maimult decât ai scris! Relativcunoscãtor în materia luiCioran, am reþinut de la el înprimul rând cã a fost un mare,mare cititor.

Cu exigenþa astfel treazã,scriu acum. Orice autor, cât depuþin scriitor, aºa face:povesteºte citirea de sine, deceilalþi, a vieþii ºi lumii, ºlefuitãîn timp ce o scrie. Ca existenþaînsãºi, literatura se naºte ºi dinlecturã. Iar a citi mult pre-supune obligatoriul exerciþiuspiritual de neobositã rescrierea propriei pagini. Iar când teîmpiedici ºi cazi în praful hâr-tiei, te ridici, scuturi colbul findin privire ºi porneºti maideparte. Dupã un sfatduhovnicesc.

Daniel-ªtefan POCOVNICU

De curând mi-au atras atenþia douãcãrþi pe care le-aº situa în vecinãtateabunã a poeziei religioase. Doar cã una etraversatã de un sentiment de pustietateºi tristeþe, iar cealaltã e mai luminoasã,scrisã cu mai multã speranþã. Paradoxal,chiar cartea aparent pesimistã se reven-dicã în proporþie considerabilã de lascrierile biblice ºi ale Sfinþilor Pãrinþi aicreºtinãtãþii. Este vorba despre continu-area primei pãrþi intitulate „Iudacainul.Cartea întâi a pocãinþei“, poetul creºtinIoan Enache propunându-ne acum„Scrisori pe undele râului. Cartea a douaa pocãinþei“ (Bacãu, Ed. „Studion“,2020). Cartea în care avea ca personajcentral Iudacainul („Nãluca Iudacainuluieste aceea care se iveºte pentru o clipãca fulger al rãului, ca tenebrã a penum-brei, e ceva ce nu are concreteþe fizicã,dar îi este îngãduitã puterea de a tãialegãturile cu divinul.“ – Marius Manta)încã de la lansarea ei în 2018 a fost ca-racterizatã ca fiind „zguduitoare“. Poatecã lectorii ei se aºteptau ca în prea-nunþata „a doua carte a pocãinþei“ sãgãseascã razele luminoase... Iatã cã nuse întâmplã chiar aºa, aceastã a douaparte înfãþiºându-ne un fel de purgatoriual sinelui cu sine. Indubitabil, poetulsuferã acut pentru pierderea senti-mentelor frumoase, pure, trãite autenticdoar în copilãrie: „Atâta întuneric se bu-curã în unde!/ Scriu cu-ntuneric pe-ntu-nericul din sufletul apei,/ picãturi dinbeznele inimii,/ vaierul stins al firiicãzute/ se-nchide în memoria udã,/ caun zbor spre orizonturi încuiate/ în pum-nul lui Dumnezeu,/ verbe mute pentruîmbrãþiºãrile îndepãrtãrilor// ºi ungeamãt ascuns în plutirea frântã/ acocorului rãnit în copilãrie“. Sentimentelede vinovãþie ºi remuºcare sunt mãrtu-risite în versuri care impresioneazã prinlimbajul bogat ºi expresiv: „Vocala scãl-datã în ºiroaiele tulburi/ nu smulge urâci-unea din zãnoaga inimii mele,/ Atuncicare cuvânt e marele spãlãtor al plân-ganiei?“

Nu e o poezie confortabilã, cãcirecurgând la autocaracterizare autorulaºazã o oglindã în faþa cititorului caredevine conºtient de defectele sale („tru-fie nesãbuitã“, desfrâu, rãutate, laºitate,golire de sens etc.), într-un singurcuvânt, de „nimicnicia“ sa. Relevândlumea contemporanã aflatã în profundãdegradare fizicã ºi moralã, în dialogulsãu cu Râul (deopotrivã metaforã a vieþiicât ºi a morþii; a curãþeniei sufleteºti, darºi a pericolului întinãrii în cazulrevãrsãrilor survenite dupã o furtunã),poetul este cuprins de nostalgia unortimpuri mai luminoase: „Cântec pe-o sin-gurã strunã deºiri/ din mosorul de ape,/însã nici depãrtãrile,/ nici peºtii rãpitorinu-l ascultã/ iar geamãtul meu îl fereci/în zarea lichidã scufundatã-n adânc“. Încontrast cu fondul tenebros (format dinteme ca deznãdejdea, deºertãciunea

spiritualã, eºafodate de capcanele vicle-ne ale diavolului), poezia din acest volumare un „ceva“ diafan al ei, gãsim versuride mare sensibilitate, ca o scriere peape... Sigur cã încercând sã scrii cu vâr-ful degetului pe undele unui râu, scrisulacela este efemer, dar sedimenteazã însuflet experimentarea sentimentuluiinefabil al bucuriei spirituale. Iar dincolode toate, salvarea se gãseºte înpocãinþã, mântuirea este posibilã prinjertfa lui Iisus.

A doua carte pe care o propun sprelecturã este semnatã de Rodica Dascãlu,care ne face o invitaþie frumoasã încã dintitlu: „Imagineazã-þi o grãdinã“ (Bacãu,Ed. „Art Book“, 2020). Titlul poate inducecititorilor promisiunea unor poezii onirice.ªi totuºi, autoarea scrie o poezie maidegrabã cerebralã, realistã, descriptivãºi discursivã, cu numeroase observaþii

filozofice. Îi reuºesc atât notaþiile refle-xive, cât ºi cele în care observã cu fineþefotograficã lumea înconjurãtoare. La felca Ioan Enache, ºi ea a trecut prin expe-rienþe-limitã, e înspãimântatã de agresiu-nile asupra sufletului. Dar poezia ei estemai luminoasã, autoarea pare mai opti-mistã, punându-ºi nãdejdea în supre-maþia Iubirii. Chiar dacã penduleazãîntre „viaþã ºi moarte“, luptând împotrivairosirii, strãduindu-se nu atât sã scapede sentimentele morbide, cât mai ales sãgãseascã stimulative vieþii: „pe þãrmulmãrii mã întâmpinã/ stabilopoziiînveºmântaþi în mantii/ de gheaþã, oglinzipentru viul din mine“. Rãbdarea ome-neascã este rãsfrângere microcosmicãdin infinita rãbdare a lui Dumnezeu: „mãgândesc la îndelunga rãbdare/ a luiDumnezeu, la felul unic/ în care-mivorbeºte“. Sunt numeroase poemele încare autoarea deschide un dialog cudivinitatea, unele sunt scrise în prozã ºipar file de jurnal. Redãm ultimele douãstrofe din „fiorul începutului“, unde seface o paralelã între naºtereaMântuitorului ºi ºansa omului de a-ºisalva sufletul: „oare peºtera inimii, undeTu,/ Doamne, din prea multã Iubire,/ aiales sã te naºti în trup, e pregãtitã/ pen-tru a primi lumina Ta cum fulgerul?//fiorul Creaþiei preschimbã,/ restaureazã,dã sens, acum ºtiu:/ fãrã a-l þine demânã pe celãlalt nu/ pot fi ieslea dinBetleem pentru Tine,/ Cel Care eºtibucurie în toþi ºi în toate“.

Prin permanenta aspiraþie la bine,iubire ºi frumuseþe, Rodica Dascãlu neoferã o poezie cu potenþial cathartic. Opoezie care ni se strecoarã sub pielereuºind sã ne vindece de oarece tristeþi.

Cele douã volume sunt remarcabile ºiprin aspectul grafic, la „Scrisori peundele râului. Cartea a doua a pocãinþei“contribuind plasticianul Cristian Bandi(ilustraþia copertei) ºi Emanuel Andronic(tehnoredactare); iar la „Imagineazã-þi ogrãdinã“, Mioara Bãluþã (ea însãºi poetã,dar ºi redactor de carte) fiind realiza-toarea coperþii.

ateneu

ianuarie 2021 11

Atelier de lecturã experimentalã

Cititor de meserie

Violeta SAVU

În vecinãtatea poeziei religioase

interviu

ianuarie 202112

– Ne aflãm la Galeria „Karo“,pe simezele cãreia putem admi-ra lucrãri din expoziþia de grup„Cu ochii întredeschiºi“, printrecare se aflã ºi câteva sculpturirealizate recent de tine. Deunde vine aceastã pasiune?Când ai început sã faci sculp-turã?

Constantin Þînteanu: – Amînceput de fapt cu picturã.Aveam zece ani ºi îmi doreamcu ardoare sã cumpãr un tabloufoarte frumos: niºte vecini emi-grau în America ºi vindeau tot.Pânza respectivã costa douãsalarii, ai mei nu ºi-o permiteau.Am fost trist. ªi acum câteodatãmã gândesc: era un cap dearab care te urmãrea cuprivirea. M-am strãduit atunci sãfac eu o lucrare, pentru a umplegolul apãrut. Am pictat-o pemama dupã o fotografie, dar numi-a plãcut rezultatul. Sculp-tura? Cam în aceeaºi perioadã:tatãl meu dãltuia în lemndraperii ºi rame de oglinzi, iareu ciopleam capete de oameni.ªi îl criticam cu toþii pe Brâncuºi,pentru faptul cã se lepãdase detalentul sãu ieºit din comun –omul fãrã piele ne fascina –,pentru a face în schimb prostiipe care nimeni dintre cunoscuþinu dãdea doi bani. Figurativulatunci era singurul care conta,nu vedeam dincolo de apa-renþã. Sculptura, poetic vorbind,este ca oglindirea clipei într-oimagine în miºcare, foarte greude ajuns la esenþa ei.Nicidecum doar cu privirea, cicu ochiul minþii, mai ales.Cugetare, înainte de orice; pen-tru mine, mijlocul prin carecercetez lumea din care facparte. Emoþiile, chiar dacãimportante, sunt mereu duse înplan secund, încerc sã le þin subcontrol cât pot de mult.

– Arta ta conþine metafizicã,filozofie, conservarea memoriei.Ce urmãreºti prin sculptura ta?

Constantin Þînteanu: – N-aºputea spune cã urmãresc pro-gramatic un anumit parcurs. Mãferesc atât cât pot de repetiþii,de subiecte la modã sau depotriviri care „se cautã“. Nuvreau sã decorez apartamenteori spaþii publice, lucrãrile melenu sunt accesorii la mobilã ºiperdele. În ceea ce mã priveºte,sculptura se autocreeazã; suntdoar un martor care urmãreºtecu mult interes tot ce-i apare înfaþa ochilor. O mânã neºtiutãaºazã cum trebuie fiecare pãrti-cicã; important e sã te laºi învoia ei. Mai complicatã decâtorice se dovedeºte aproapeîntotdeauna încheierea, capãtuldrumului. Dacã recunoºti vari-anta cea mai bunã dintre celeposibile, rãmâi acolo. Fiecarepas în plus stricã echilibrul, teduce în jos. Dar pentru apãtrunde aici trebuie atinsã maiîntâi acea stare de graþie, cupromisiuni ºi mister, greu detranspus în cuvinte. Sunt ade-seori perioade, nu scurte, încare nu iese nimic. Cel mai bineatunci e sã uiþi totul, sã te apucide altceva. Negreºit la unmoment dat flacãra se vareaprinde, o forþã de neopritpune iarãºi stãpânire, preluândiniþiativa. Ce a mocnit înãuntruizbucneºte afarã cu toatã pu-

terea, ca o frumoasã eliberare.Iar întrebarea nerostitã pri-meºte rãspunsul cuvenit.

– Ai un ritual al tãu ºi un locspecial unde lucrezi? Ai un ate-lier personal?

Constantin Þînteanu: – De-pinde ce lucrez. Sunt uneleoperaþiuni foarte zgomotoase,cu aºchii ºi praf, cu efort, numaicu cerul deasupra. Câteodatãprea cald, alteori foarte frig,alergi mereu dintr-o parte în altasã te adãposteºti. Ritual nueste, fiindcã mã plictiseºte totce înseamnã reluare, revizitare;nu vreau sã calc de douã ori înacelaºi loc. Atelierul îl am laRâºca, din primãvarã pânãtoamna târziu. Acolo sfrede-lesc, tai, cioplesc, ºlefuiesc, batmii de cuie, fac mizerie, citesc.Mã sustrag pe cât pot de la tre-burile gospodãriei, merg labureþi, reciclez la nesfârºit.Inclusiv lucrãrile proprii pe carele canibalizez, le dezmembrezºi fac altele noi. Iarna, acasã, în

Bacãu: colaje, împletituri dinsârmã, iar cuie bãtute ºi tablãdecupatã. Schiþe în creion, darnu chiar multe, fiindcã aproapetotul este fixat deja în cap. Aicie de fapt adevãratul atelier,unde se contureazã fiecaredetaliu în parte. Sculptura estegând înainte de orice, cum binespunea Beuys.

– Una dintre sculpturile taledin expoziþia „Cu ochii între-deschiºi“ mã face sã mã gân-desc la roci, minerale, ºisturibituminoase etc. Se leagã astade structura ta de geolog, primata calificare cronologic vorbind?Câtã legãturã existã între geolo-gie ºi sculpturã?

Constantin Þînteanu: – Voireda textul care însoþeºte lu-crarea pomenitã de tine: Maidegrabã justificare a demersu-lui, nevoii de protest faþã denatura umanã, cu disponibili-tatea ei nelimitatã de a distrugetot ce o înconjoarã: lãcomie,drum cãtre moarte. Trup chinuit

într-un gratuit act de cruzime,copac viu ce pãstreazã durereaîn trunchiul pietrificat. Suferinþanaºte frumuseþe. Penduleazãomul între mult din puþin ºi preapuþin din mult. Niciodatã sãtul.Cãci mult e prea puþin pentru el.Vorbim despre „Forest“. Lemn,hârtie ºi tablã.

Ca sã-þi rãspund totuºi laîntrebare: existã o legãturãstrânsã între geologie ºi sculp-turã; sunt douã modalitãþi decontemplare a realitãþii, curezultate asemãnãtoare; nu ledeosebesc.

– Limba latinã: o „limbãmoartã“, zic unii. Cum de o ºtiiatât de bine?

Constantin Þînteanu: – Olimbã aparte, mã fascineazã.Ca tot ce þine de Roma anticã.Simpla incantaþie a unor rostiriînþelepte spuse acum douã miide ani rezoneazã profund. Amobservat cã litera fixatã de unvolum obiºnuit îl va transformaîn ceva care depãºeºte formaimediatã. Astfel, scrisul devinemai puternic decât imaginea,negreºit aceasta din urmã vaajunge în poziþie subordonatã,chiar simplu pretext pentru atransmite mesajul. Am o lucrareîn expoziþia „Cahle“ care-ºidatoreazã existenþa unui citatdin „Satirae“ ale lui Horaþiu: „Estmodus in rebus, sunt certidenique fines, quos ultra ci-traque nequit consistere rec-tum“. (Este o mãsurã în toate,drumul drept sã-l þii, nu trecehotarul dintre bine ºi rãu.)

– Cum vezi arta contempo-ranã internaþionalã în compara-þie cu cea din România? Caresunt diferenþele ºi asemãnãrileîntre expoziþii, galerii, artiºti?

Constantin Þînteanu: – E oîntrebare la care mi-e greu sãdau un rãspuns, dintr-un motivfoarte simplu: plaja expresieiartistice fiind aproape nemãr-ginitã, arta se manifestã printr-omultitudine de faþete, ipostaze,trãiri. E imposibil sã urmãreºtitot ce se întâmplã; eu nicimãcar nu vreau sã încerc, nu aºavea timp de nimic altceva,multe nu mã intereseazã. Dacãne referim la direcþiile domi-nante în „arta oficialã“ inter-naþionalã (SUA ºi Europa, cuprecãdere), numind-o aici pecea susþinutã de sistem (marilemuzee, criticã, publicaþii, ga-lerii), am observat în ultimii anio tot mai largã rãspândire aunei retorici militante, un acti-vism de o anumitã facturã,destul de radical pe alocuri.Arta trebuie pusã în slujba„(r)evoluþiei“: cine se abate dela direcþia justã nu face bine, ede partea greºitã a istoriei.Teama de a fi incorect politicbântuie subconºtientul, ia naº-tere un limbaj dublu, aparºabloane în gândire. Inevitabilse întroneazã (auto)cenzura. Eprevizibilã calea deschisã denoua-veche ideologie, la capãtnu poate fi decât o lume în caretoþi vor fi la fel. În cazulRomâniei, e mai puþin compli-cat. Sunt unii care trãiesc încãîn secolul 19, de unde se uitã cudispreþ în jur, bombãnind cãceilalþi n-au habar a picta unochi; alþii, simþind de unde batevântul, sar în barca progresistãvâslind cu putere spre unviitor luminos. Majoritatea:dupã putinþã ºi noroc. În þaratuturor posibilitãþilor, cum e anoastrã, supravieþuiesc doarcei puternici. E un subiect tristdespre care nu vreau sã

Constantin Þînteanu este sculp-tor, curator ºi critic de artã. Este mem-bru al Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia. În 2017 a obþinut un mas-terat în sculpturã, la Universitatea deArte din Bucureºti, unde actualmenteeste doctorand. Din 2016 pânã înprezent a participat la numeroaseexpoziþii de grup din þarã, iar în 2019,lucrãri de-ale sale au fost incluse înexpoziþia „Crucea – de la comunitate,la comuniune“ („Arthus Gallery“,Bruxelles). La acestea se adaugãdouã expoziþii personale: „Vita sta-tera“ (Muzeul de Artã ComparatãSângeorz-Bãi, 2019) ºi „Autoportretulmemoriei/ Cabinet de curiozitãþi“ (Cen-trul Cultural „Palatele Brâncoveneºtide la Porþile Bucureºtiului“, Mogoºoaia,8 decembrie 2019 – 30 ianuarie 2020).

În activitatea de curatoriat a debutatîn ianuarie 2014, deschizând tot atunci,în Bacãu, împreunã cu soþia sa

Carmen Þînteanu, Galeriile de Artã„Karo“. Semneazã cronici de artã înrevistele „Ateneu“, „Tribuna“ ºi înon-line, pe „Modernism.ro“.

Se bucurã de prietenia ºi apre-cierea unor artiºti foarte importanþi,unul dintre aceºtia fiind ChristianParaschiv, care ne-a transmis zileleacestea tocmai de la Paris: „PeConstantin Þînteanu l-am cunoscut laMãnãstirea Râºca! Am vãzutCuvântul înconjurat/ lucrãri cu ajutorde metal, în general metal lucrat, ata-cat de timp ºi acizi! Fiecare lucrare îngama timpului cu ploaie! Pe lângãcercetãrile lucrãrilor de artã-obiect,organizeazã tabere, expoziþii cu temã,întâlniri cu artiºti. Nevoia de a comu-nica Împreunã! Nu este un artist soli-tar, ci un artist ce Împarte! Galeria dinBacãu pe care o dirijeazã împreunãcu soþia sa este un loc aparte înpeisajul artei contemporane româ-neºti. Artist complex, cu deschidereanecesarã a unui cercetãtor împãcândimaginea cu cuvântul“.

Constantin ÞÎNTEANU:

„Frumosulstã împreunã cu urâtul în orice.“

•• CC-- tt iinn ÞÞ îînntteeaannuu –– BBoonnjjoouurr ,, MMoonnssiieeuurr CCoouurrbbeett ,, 22001199

ianuarie 2021 13

interviu

vorbesc mai mult, fiindcã amobosit sã îl tot pomenesc.Oricum, e în zadar.

– Ai afirmat cã te consideriromân, dar ºi englez. De ce ºienglez?

Constantin Þînteanu: – „Bri-tish Museum“, „Victoria andAlbert Museum“, „Tate Modern“,„National History Museum“,„Tate Britain“, „Science Mu-seum“ le ºtiu pe de rost, zgo-motele se aud altfel, mirosulspecific, vibraþia diferitã, recu-nosc legat la ochi fiecare loc înparte, doar dupã câþiva paºi. Euam ºi cetãþenie britanicã. Lucrulacesta nu mã face mai englezsau mai puþin român. Un act nustabileºte ce simþi, renunþareala ceva nu te va transformadintr-odatã în alt om. Dar ºcoa-la în afara ºcolii am fãcut-o lamomentul potrivit; o importan-tã etapã a vieþii am petrecut-o înLondra, acolo am gãsit ce cãu-tam, chiar mai mult decât îmiimaginam. M-am comportat caun burete uscat, absorbind cuaviditate, de-a valma, tot ce mi-aieºit în cale, apucând fiecarefirimiturã cu teama de a nuscãpa ceva printre degete.

Obiºnuiam în drum sprecasã, pentru câteva minute, înfiecare zi sã intru la „NationalGallery“ pentru a vedea „Cinade la Emmaus“ a lui Caravaggiosau pe Vermeer, Pontormo,Piero della Francesca. Cândzãboveam puþin mai mult, îicãutam pe Chardin, Hogarth,Michelangelo, Gossaert, Bruegel,Hals, Stubbs, Gainsborough.Apoi, locurile ºi oamenii,Portobello sâmbãta, cu buniimei prieteni Justin, Tobi,Nicholas, negustori de anti-chitãþi, mari specialiºti în artãtribalã, gravurã, ceramicãmedievalã, artã sacrã. CamdenTown, cu aerul sãu funky; hainevintage; mãºti din Papua NouaGuinee sau Bali; mâncare indi-anã ºi ceai Typhoo sau PG, cudouã degete de lapte. „Churchill

Arms“, cu green curry la Thai.Târgurile de vechituri din:Ascot, Kilburn, Vauxhall,Denham. Licitaþiile de laChiswick. Cafeaua etiopianãfãcutã pe cãrbuni în Liverpoolstreet; cappuccino la Nero sauCosta, niciodatã Starbucks.Bacon sandwich with egg, înLeytonstone. Plimbãrile prinHighgate, lecturile de laWaterstones. Ronnie Scott’s,celãlalt nume al jazzului.Church Street, cu magazinelesale de antichitãþi; autobuzul 49spre Clapham Junction; A40, înmaºinã duminicã dimineaþa.Billiard ºi Guinness ori Fosters,la The Crown. Ploaia mãruntã.Alexandra Palace. MPB, ByrneBros. Walking on Wood. ªitoate celelalte. Alright mate!Mind the gap.

– Fascinant, ne stârneºti do-rinþa de a deveni ºi noi englezi!Sã revenim în România.Povesteºte-mi un pic desprecele mai recente expoziþii per-sonale; cea de la Sângeorz ºicea de la Palatul Mogoºoaia, lavernisajul cãreia am avut ºi euºansa sã fiu prezentã, îmiamintesc atmosfera plinã destrãlucire.

Constantin Þînteanu: – Ex-poziþia de la Muzeul de ArtãComparatã „Sângeorz-Bãi“ s-anumit „Vita statera“, curatoriatãde Maxim Dumitraº, prietenapropiat, unul dintre sculptoriiromâni contemporani cei maiimportanþi. M-a onorat invitaþiade a expune acolo, m-am bucu-rat la fel de mult sã particip apoila simpozionul „ArtForest“ dinMaxonia, organizat tot de el.M-am referit la „echilibrul vieþii“,calea de mijloc, armonia dintreom ºi naturã. Dar ºi la efigii, efe-mera, fobii, naturalia, mementomori. La Centrul de Culturã „Pa-latele Brâncoveneºti“ Mogoºoaiaa fost diferit. Cu un an înainteam propus conceptul expozi-þional unei comisii de la muzeu;m-au acceptat. Expoziþia s-anumit „Autoportretul memoriei“,

curatoare fiind Ana Petrovici-Popescu. La vernisaj mi-am datseama ce înseamnã locul bineales, dar ºi cât de important esã araþi exact atât cât estenevoie: nici mult, nici puþin. Aieºit perfect din punctul meu devedere. Mulþumesc tuturor celorcare mi-au stat alãturi, mã înclinfiecãruia în parte cu recunoºtinþã.

– Sculptor, curator, galerist,critic de artã. Care posturã îþieste mai apropiatã?

Constantin Þînteanu: – Toa-te sunt la fel de apropiate,cumva se ajutã între ele ºi secompleteazã armonios. E unmare privilegiu sã lucrezi cuartiºtii. Scormoneºti dedesub-turile, explorezi cãi pe care alþiipoate nu le-au vãzut, eºti expusmereu altor tipare, gãseºti une-ori înþelesuri surprinzãtoare.Înveþi din greºeli; ele apar întot-deauna, sunt parte din joc.Ajungi sã aranjezi totul în minteîn cele din urmã; când a venitmomentul, doar te desfãºori,simplu ºi firesc. Am înþeles cãmai importantã decât orice ecomunicarea, felul în care teadresezi atât exteriorului, cât ºiinteriorului tãu; conteazã enormcum realizezi asta. Sculptura,curatoriatul, galeria, critica, deºiîn moduri diferite, fac acelaºi lu-cru: se pun în slujba cuvântului.

– Cum de þi-ai dorit sã ai ogalerie de artã proprie? Deunde denumirea de „Karo“?

Constantin Þînteanu: – Dece nu mi-aº fi dorit?! Cineva laînceputuri (pe 30 ianuarie 2021,galeria împlineºte ºapte ani deactivitate) se mira spunându-micã înot împotriva curentului.Când alte galerii se închideau,noi deschideam. Nu realizezimare lucru dacã mergi pe liniade minimã rezistenþã, oportu-nitãþile nu le gãseºti pe drumulbãtãtorit, ci acolo unde nici nuîndrãzneºti sã gândeºti. „Karo“este ceea ce este; foloseºte-þiimaginaþia, eu nu te voi lãmuri.

– Eºti un apropiat al Grupului„Prolog“. Care este povesteaîntâlnirii tale cu aceºti artiºti?

Constantin Þînteanu: – Aºputea spune cã l-am cunoscutpe Mihai Sârbulescu înainte dea-l cunoaºte; poate de aceeacând l-am întâlnit prima oarã,pãrea cã-l ºtiu dintotdeauna.Acum înþeleg ºi de ce HoriaBernea spunea cã a fost Prologînainte de „Prolog“. I-am întâlnitapoi pe toþi ceilalþi: pe PaulGherasim, apoi pe Horea

Paºtina, Constantin Flondor, IonGrigorescu, Matei Lãzãrescu,Christian Paraschiv. O ade-vãratã instituþie, maeºtri ai pic-turii, dar mai ales ai vieþii trãitecuviincios, cu dragoste ºi mi-nunare în faþa Creaþiei luiDumnezeu. Am fãcut multeexpoziþii împreunã, mi-au îngã-duit lucrul acesta: „Theatrummundi“, „Memoria“, „Crucea“,„Mãnãstirea Râºca“, „Podul luiIon Grigorescu“, „Cabinetul decuriozitãþi“, „Prolog“. Sunt etapefoarte importante, înspre careprivesc înapoi cu nostalgie,gândind totodatã la ce va urmasã fie.

– Ai spus la un moment dat„publicul nu conteazã“. Apoi aizis: ba da, conteazã. De ce te-aicontrazis?

Constantin Þînteanu: – Darnu m-am contrazis! Ambele afir-maþii sunt la fel de adevãrate.ªtiu artiºti experimentaþi, cu oactivitate bogatã în spate, pecare întâlnirea cu publicul îistreseazã. Va veni lume, nu vaveni? Ce vor zice unii, alþii, cumva fi înþeles? Din aceastãcauzã, probabil ºi din altele, uniiexpun foarte rar sau deloc. Eudeclarând cã publicul nu con-teazã, am scos un factorinhibitor din ecuaþie, reuºindastfel sã mã concentrez cu totulasupra expoziþiei, singura defapt care mã intereseazã cuadevãrat. Ce se întâmplã dupãaceea e o altã poveste: publiculva hotãrî dacã devine importantsau nu, dupã cum va prefera sãparticipe sau sã lipseascã. Credcã privitorul interacþionând culucrarea creeazã ceva nou,mereu altceva; aici intrã în jocnenumãrate variabile, factorialeatorii pe care nici mãcar nu-ibãnuim. Revenind, întotdeaunavom descoperi aspecte inedite,neobservate anterior. Punându-lîntr-o astfel de posturã, putemspune cã obiectul se adapteazãla condiþiile date: nu e niciodatãacelaºi, la fel ca o fiinþã. Fãrãoameni el devine o formã lipsitãde sens, indiferentã, inertã.

– Cum a respirat, cum a trãit,cum a funcþionat Galeria „Karo“în pandemie?

Constantin Þînteanu: – Arespirat prin mascã, a trãit deazi pe mâine, a funcþionat înregim de avarie. Dar am reuºitchiar ºi în aceste condiþii sãfacem trei expoziþii foarte bune:„Forest“, „Marcel Lupºe –Descânt“, „Cu ochii întredes-chiºi“, ultima cu lucrãri a nouã

artiºti, realizate chiar în pan-demie. Plus expoziþia „Cahle“,de la Muzeul de Artã Com-paratã „Sângeorz-Bãi“. PlusTabãra de la Mãnãstirea Râºca,ediþia a ºaptea.

– În sculpturã, cu ce materi-ale preferi sã lucrezi? În cecurent s-ar putea încadra artasculpturalã pe care o faci tu?

Constantin Þînteanu: – Nuvreau sã fiu încadrat în vreun„curent“, din simplul motiv cã„ce e val, ca valul trece“, iarcurenþii de obicei te trag la fun-dul apei ºi acolo dispari. Lãsândgluma la o parte, evit genul demanifestãri cu datã de expirarecertã; eu cred cã fiecare ar tre-bui sã tindã spre ceva atempo-ral, valabil oricând. ªtiu cã eutopic, nerealist, dar mãcarmori pe mâna ta ºi nu a altora,nu dai socotealã nimãnui.

Ca materiale folosesc gu-noaie, bucãþi de lemn ºi tablãdin case demolate, fragmentede obiecte cãrora le dau ºansala o nouã viaþã. În esenþã, strân-suri umile ºi fãrã importanþã. Îmidã o satisfacþie imensã atuncicând reuºesc sã aduc în faþã, lalocul de cinste, sub privireatuturor, cuie ruginite, piei roasede molii, suprafeþe cu gãuri decari, jalnice resturi nedemne ºipãcãtoase. Dacã sunt ºi apreci-ate, cu atât mai bine. Eu letratez pe toate cu multã consi-deraþie, cu dragoste chiar, atentºi la cel mai mic detaliu, amã-nuntul acela din care poateîncepe un parcurs cu finalneaºteptat, dacã îl laºi sã sedestãinuie. Frumosul stã împre-unã cu urâtul în orice, trebuienumai sã vezi ºi sã alegi. E atâtde simplu…

– Dacã ar fi sã ai ºansa de aexpune împreunã cu un mareartist din lume, într-o galerieinternaþionalã, cu cine þi-arplãcea sã expui ºi unde?

Constantin Þînteanu: – La„Tate Modern“, cu Ion Grigorescu.

– Excelentã alegere! Înîncheiere – pentru cã iatã, vor-bim la începutul lui 2021 –, aºvrea sã te întreb ce planuri areartistul Constantin Þînteanupentru acest an. Care va fiurmãtoarea expoziþie laGaleriile „Karo“?

Constantin Þînteanu: –Înspre varã-toamnã am progra-matã o expoziþie personalãpregãtitã de ceva timp, de dataaceasta la Complexul MuzealBistriþa-Nãsãud. Mã gândescdeja la expoziþiile de grup. Înprimãvarã, vor fi „Dada“, desi-gur în Moineºti; ºi „MãnãstireaRâºca“, la Bucureºti. Expoziþia„Cahle“, la Bistriþa, posibil Cluj,Bucureºti, Iaºi. La Galeriile„Karo“, vom prezenta spresfârºitul lunii ianuarie lucrãriale graficianului ucrainean OlegDenysenko, curator OvidiuPetca. În curând, o amplã expo-ziþie de graficã, diverse tehnici,cu artiºti din Hong-Kong ºiCoreea de Sud. Vor urma multealtele; acum sunt încã înfazã incipientã; toate foarteinteresante; discutãm ºi despreacestea când va fi vremea lor.

Dialog deVioleta SAVU

•• CCoonnssttaanntt iinn ÞÞ îînntteeaannuu –– PPoonnttuuss EEuuxxiinnuuss((DDee llaa MMaannggaall iiaa ,, llaa TTuuzz llaa )) ,, 22002200

•• CC-- tt iinn ÞÞ îînntteeaannuu –– MMaaxxoonniiaa ,, 22002200FFoottoo:: MMaaxxiimm DDuummii tt rraaºº

istorie literarã

ianuarie 202114

I

[Constanþa], 24 iulie 1994

Stimate domnule Cãlin,

Stãm într-un cartier de blocuri înconju-rate de copaci înalþi, ca într-un parc.Peste drum este parcul oraºului. Doaralei înguste se strecoarã printre clãdiri,copleºite parcã de mãreþia naturii. De laetajul patru privim doar copacii printrecare apar siluetele altor blocuri. Am sen-timentul înãlþimii, al muntelui (paradoxalsînt la þãrmul mãrii) ºi odatã cu el al li-bertãþii (iar paradoxal, în concepþia meaapartamentul de bloc este conceput lanoi ca o celulã mai mare). O mierlãcuibãritã pe aici îºi repetã mereu cîntul,exerciþiu pentru concertul de searã. Ne-acopleºit grija copiilor, a nepoþilor, preve-nitoare, gîndind poate cã o mutare, sã-izicem dezrãdãcinare, ne va ucide. Estesentimentul familiei, pe care de deceniil-au avut de la distanþã. Acum, cu soþiamea1), sîntem eroii dramei familiale,prezenþi în repertoriul bucuriilor, tris-teþilor, trãite cu intensitate.

Am încercat sã scriu cîte ceva. Numerge. Trebuie sã mai aºtept. Este poate„aºteptarea“ pe care Pleºu2) o definea canecesarã „perfecþionãrii“.

N-am uitat Bacãul, nu pot sã-l uit.Acolo a fost pentru mine ºi soþia mea oviaþã intensã, au fost prieteni ce nedãdeau ºi nouã infuzia tinereþii, aþi fostdumneavoastrã, stimate domnule Cãlin,pe care vã preþuiesc pentru înþelegereaomului ºi simþirea prietenului. Nu uitrubrica „Însemnãri de atelier“ ºi aºtept ºieu sã poatã apãrea un nou însemn.

Vã dorim, cu soþia mea, sãnãtate dum-neavoastrã ºi familiei, bucurie ºi tot bineleposibil (ºi imitînd) ºi mai mult decît atîta.

Vã îmbrãþiºeazã,Laurenþiu Stan

1. Tiberia Stan, profesoarã la ªcoalaMedie Nr. 3 Bacãu ºi la Liceul Pedagogic;34 de ani de carierã didacticã. Prezentã,de cîteva ori, cu articole în Steagul roºu.

2. Andrei Pleºu, a cãrui afirmaþie a fostreþinutã, probabil, dintr-una din apariþiile latelevizor ale esteticianului, pe cînd acestaprezenta o emisiune de artã.

II

[Constanþa], 6 noiembrie 1994

Dragã D[omnu]le Constantin Cãlin,

Din Covasna v-am trimis niºte „Însem-nãri“. Acasã, dupã cãldura din hotelulbalnear, am avut un ºoc, mai bine zis amintrat în „normal“. Caloriferele reci rînjescbatjocoritor din dinþii lor metalici.

Doar un radiator ne mai încãlzeºte pecîte-o parte.

La Covasna am avut multe telefoane dela copii ºi iar multe din Bacãu ºi, în douãsãptãmîni, douã vizite. Ne-am bucurat, amretrãit atmosfera de acolo, ºi am primitinfuzia de tinereþe a prietenilor noºtri toþitineri (e o relativitate, faþã de noi).

Ca sã mã aproprii de Dvoastrã, vãtrimit alte „Însemnãri“. Cînd scrieþi, trimi-teþi-mi ºi Sintezele. Mã bucurã vederealor, conþinutul, fac parte din viaþã.

Sper ca la dv. ºi la ai dv. totul sã fiebine.

Eu ºi soþia mea Tiberia vã dorim dv., ºila toþi cei iubiþi, sãnãtate ºi bucuria vieþii.

Cu drag,L. Stan

III

Constanþa, 21 noiembrie 1994

Dragã domnule Constantin Cãlin,

Am primit un mandat poºtal, scrie peel, colaborãri, luna septembrie. De la dv.,un plic mare cu Sinteze. Între ele ºi ceacu „Voineºti…“ 1 ); „Acasã“ 2 ), regret, nu am.Dacã se poate, vã rog ºi pentru aceasta.Vã mulþumesc pentru cuvintele bune,pentru Sinteze, ºi vã rog ca valoarea tim-brelor poºtale sã o reþineþi, din drepturilemele de colaborator.3)

Vã trimit noi „Însemnãri“. Dacã maieste nevoie!

Sîntem bine, Covasna se vede cã ne-apriit sã urcãm mai departe scara optzeci.

Ne este dor de dumneavoastrã, de pri-etenii noºtri de-acolo. Cã v-am trimisceva acum, vorbesc cu dumneavoastrã.ªi mã simt bine, acolo.

Tiberia, împreunã cu mine, vã ureazãsãnãtate ºi binele dorit, dv. ºi la toþi cei cesînt dragi.

Vã îmbrãþiºeazã,L. Stan

1. „Voineºti – un miracol al istoriei“, înSinteze, 5, nr. 44, 4 noiembrie 1994, p. 2.

2. Vezi Sinteze, 5, nr. 38, 23 septem-brie 1994, p. 4.

3. Grijã specificã ºi altor colaboratorivîrstnici, care, scrupuloºi, nu lãsau neob-servate cheltuielile ce se fac cu o cores-pondenþã. O va reitera ºi în altã scrisoare.

IV

[Constanþa], 15 dec[embrie] 1994

Dragã domnule Constantin Cãlin,

Vã mai trimit ceva pentru „Însemnãri“.Dacã nu mai trebuie, vã rog sã-mispuneþi. Este ºi sfîrºitul o stare, ca oricesfîrºit, el devine necesar1). Sîntem bine,aºteptãm sãrbãtorile, anul cel nou.

Împreunã cu cei buni ai noºtri, toate au oculoare aparte, poate strãlucitoare, chiarstrãlucitoare.

Ne gîndim permanent la Dv., la Bacãulnostru, la toþi ce ne-au fost alãturidecenii, dar mai ales la cei ce, personal,mi-au schimbat mersul ºi desfãºurareavieþii, în ultimii ani. Dv. sînteþi aici, cuchipul grav ºi demnitatea firii.

Vã mulþumesc.Dorindu-vã sãnãtate ºi prosperitate,

Dv. ºi celor dragi, împreunã cu soþia meaTiberia, vã îmbrãþiºãm. Sã vã cuprindã

„Exerciþii de sfîrºit“ (I)

Constantin CÃLIN

Casa lui Laurenþiu Stan (7 octombrie 1910, Letea Veche,judeþul Bacãu – 1 martie 2001, Constanþa) era perete înperete cu tipografia la care se tipãreau revista ºi ziarul. Deºise distingea prin faptul cã avea mezanin ºi brazi în mica grã-dinã din faþã, am trecut mai bine de douã decenii pe lîngã eafãrã sã fi ºtiut mãcar cine-i cel ce-o locuieºte. L-am cunoscutabia în 26 ianuarie 1991 (o sîmbãtã), cu ocazia retrospectiveisale de picturã ºi desen, la organizarea cãreia contribuiserãIlie Boca (începînd prin a-l convinge sã-ºi adune lucrãrile) ºiCristina Radulian (prefaþatoarea catalogului). De la primulschimb de vorbe, l-am simþit ca mai mult decît interesant, sub-stanþial, cu pondere în ceea ce spune. I-am solicitat colabo-rarea la Sinteze, pe care a acceptat-o fãrã condiþii, susþinîndrubrica „Însemnãri de atelier“, cu varii observaþii ºi reflecþii.Cînd m-am despãrþit de Deºteptarea, l-am luat cu mine, dacãpot sã zic aºa, la pagina de „Idei“ a Monitorului de Bacãu,unde textele sale evocatoare au fost puse sub titlul„Rememorãri“. Iar la începutul lui 1994, am realizat cu dînsuldouã interviuri (reluate în Cãrþile din ziar, 1, Bacãu, Ed.„Babel“, 2013, pp. 471-485). În vara acelui an, constrîns denevoinþele vîrstei, a pãrãsit Bacãul plecînd la Constanþa, lafiica sa, Laurenþia Crîngu. Din acest moment a început cores-pondenþa noastrã.

O spun deschis: þin la aceste scrisori nu pentru cele cîtevacomplimente pe care le conþin, ci pentru succintele ºi dis-cretele mãrturisiri referitoare la un capitol de viaþã pe care aziîl înþeleg mai bine: bãtrîneþea. Deºi autorul lor era, funciar, unom optimist, echilibrat, rãzbat printre puþinele rînduri ale

fiecãreia melancolii, regrete, vagi tristeþi ºi un irepresibil (darluminos) sentiment al sfîrºitului (al activitãþii ºi al vieþii). Ca ºi„însemnãrile“ ºi „rememorãrile“, ele au uneori înþelesuri rãs-colitoare, un aer pedagogic, dozat cu mãsurã, în formulãri din-tre cele mai decente. Mãsura ºi simplitatea le scot din regimullocurilor comune ºi le fac memorabile. Oricui, lasã impresia dejudecãþi cumpãnite ºi vorbe adînci. Desincronizat, pictorulputea fi privit, în anumite laturi, cu bunãvoinþã; omul – numaicu admiraþie.

La centenarul sãu, singura comemorare de pînã acum, înînsufleþirea caracteristicã unor atari evenimente, s-au formulatdiverse promisiuni de valorificare a moºtenirii sale artistice ºimemorialistice (v. Ioan Dãnilã, „«Voinþa divinã l-a þinut înviaþ㻓, în Deºteptarea, nr. 6201, 22 octombrie 2010, p. 17),familia menþionînd cã este în posesia unor caiete cu însem-nãri de front, neîndoielnic cu date importante, întrucîtLaurenþiu Stan a fost unul dintre cei ce au participat atît laRãzboiul din Rãsãrit (pînã la Stalingrad), cît ºi la cel din Vest(pînã la Praga) (cf. „A doua moarte a lui Hotin“, în Sinteze, 4,nr. 29, aprilie 1993, p. 1, ºi „Momente-limitã“, în Monitorul deBacãu, 2, nr. 151, 28 iunie 1996, p. 6A). Frumoase, planurilede atunci nu s-au concretizat. Fapt inacceptabil, amintirea luise topeºte într-un anonimat care l-a urmãrit – pe nedrept –aproape toatã viaþa. De altminteri, la alcãtuirea acestei notiþe,am rãmas consternat constatînd cã Enciclopedia judeþuluiBacãu (coordonatã de Emilian Drehuþã), lucrare larg cuprinzã-toare, nu-l include. ªtiindu-i biografia ºi meritele culturale,eram sigur cã trebuie sã figureze acolo.

• La centenarul pictorului.De la stânga, la dreapta: dr. Viorel Crîngu, Luminiþa Crîngu,

Dionis Puºcuþã, Ilie Boca ºi Constantin Cãlin(Foto: Valeriu Bogdãneþ)

comentarii

ianuarie 2021 15

Despre tãcerea ºi ab-senþele din poezia lui VasileTudor s-a vorbit. Au vorbitnume importante ale litera-turii române. De pildã, bu-covineanul Nichita Danilov,din Climãuþii Siretului coborâtla Ieºi, spune despre poetuldin Lunca Botoºanilor strã-mutat în Bucovina: „PoetulVasile Tudor […] poartã pre-tutindeni dupã sine, ca pe-opânzã de pãianjen, vidul“.Aceasta este imaginea cares-a impregnat atât de puter-nic în receptarea poeziei sale,încât lectura a devenit un felde umplere cu conþinuturi aalveolelor poeziei. Dar ace-laºi altcumva (Piteºti, Editura„Rocart“, 2020, 72 p.), recen-tul volum de versuri dincolecþia „Qpoem“, nu e decâto rãmânere în ºlefuirea go-lurilor cãci, în esenþã, cepoate fi poezia dacã nu chiarteritoriul alveolar umplut înrespirare cu aerul oxigenat allectorului? Scrie apãsatMircea A. Diaconu în textulînsoþitor la volumul în cauzã:„acelaºi altcumva e radio-grafia unei absenþe“. ªi efiresc, pentru cã în cazul criti-cii nu sugestia alveolei, golu-lui, umbrei se cere, ci mãsu-rarea cu instrumentarul frac-tal a contururilor acestora. IarVasile Tudor oferã o poezie agolului cu contur fragmentat,dar mai ales a golului adânc,cu referinþe livreºti de pecoordonatele propriei evoluþiiîn viaþã ºi poezie. Nu mirã cãîn strãfundul acestor goluride umplut cu straturi succe-sive de lecturi rezoneazãîndepãrtate motive emines-ciene: „prãbuºite-n însele/gândurile/ visele/ lucrurileîntr-însele/ stelele/ pe-ntinse-le/ plutitoare ape“ (Prãbu-ºirea, p. 50). Puternice, depildã, sunt întâlnirile inte-rioare sub „steaua singu-

rãtãþii“, iar reverberaþiile dinOdã (în metru antic) continuãºi cu recontextualizarea ver-surilor finale, „Ca sã pot muriliniºtit, pe mine/ Mie redã-mã!“, într-un cadru al ºlefui-rilor de contururi, al exersãriisimþurilor: „e timp când cine-va/ se furiºeazã-n umbre/incendiazã noaptea/ cu rouascãpãrând/ iazuri verzi detãcere/ limpezesc în mâluri/ vi-sele mã pierd în stufãriº/ ver-dele vânt mai tare/ se-avân-tã-n uscãciune/ acelaºi vânte potrivit ºi-n mine/ aceleaºistele ghemuite-n ger/ îmighemuiesc ºi ziua/ ºi ochiimi-i aprind/ acelaºi sunt purfãrã cuvinte/ îºi cautã auzul/ºi-n mine mie însumi mãaud“ (E timp, p. 8).

Poezia eminescianã esteaua îndepãrtatã (ºi singu-raticã) la care se aliniazãgânduri, în raport cu care secalculeazã conjuncþia cu pro-pria inimã pe cerul rece alNordului: „cu tremur de frun-ze/ umblã inima mea/ obositãde mine/ prin cer fãrãpãmânt/ singuraticã stea/înroºitã de vinuri“ (Cu tremur,p. 7). Dar aceastã raportarela repere – poezia lui VasileTudor se înscrie într-o geo-grafie a locului, pe de o partemãrginitã de convenþiileasupra unui teritoriu, pe dealta extinsã în ceruri ºi înhabitaclul propriului trup – nueste una care sã stabileascã

cu precizie niºte coordonate.Este mai degrabã o situareaproximativã, între limite aleorizontalitãþii, în condiþiile încare pendularea e între înal-turi ºi nadirul interior. Atuncicând opacitatea geamurilor –frecventã la Vasile Tudor:„suflu în zadar/ geamulînmuiat în ger/ mã închideiar“ (p. 11) – este pronunþatã,cosmicitatea se reflectã inte-rior, adânc, ºlefuind hãul: „eo luminã împotmolitã-n gea-muri/ timiditatea încolþitã-nierburi/ rãspunde înãlþimii/cine mai aude ceea ce-i oprit/singurãtãþii rugãciunii/ dinceruri se aprind imagini/ întrecuvintele ascunse/ intimi-tatea-i fãrã margini/ cel cemãsoarã libertatea/ rãmâne-nlimite de alb/ iar în clipirea luiabsentã/ ce-mi pare în afarã/este-n adânc mai mult“ (E oluminã, p. 16).

Poezia lui Vasile Tudor evasãzicã reflectare ºi ºle-fuire, deopotrivã rugãciune ºiexplorare de sine. ªlefuirea erealizatã cu mijloace livreºti,dar cu unele împrumutate ºiadecvate locuirii în sine – ovagã idee de Nichita(celãlalt, Stãnescu) trans-pare din pagini, în afaralocuirii în Eminescu. De alt-fel, Nichita (întâiul în ordineamenþiunii în text, Danilov)spune clar cã mesajul liric allui V. Tudor se apropie defrumuseþea „umbrei uneiidei“. În acelaºi altcumvareflectarea secundã nu e înlimitele simþului vizual, ci încele ale auzului, în carenenãscuþi câini stãnescienitransformã axa timpului înbuclã fãrã orizont: „un câine/latrã ºi în sine/ îl latrã pemâine/ din celãlalt câine/ peanticul mâine/ din poimâine/ºi-l tot hãmãieºte/ pe înaltulcâine/ care ne pãzeºte“(Câinele, p. 60). E ºi ironie

subtilã în acest proces alºlefuirii unei oglinzi interi-oare, a conºtiinþei cosmice,cu instrumentarul împrumu-tat de la clasici. Iatã-l ºi maiputernic ancorat în procesulscrierii cãrþii unice a locului,care începe cu Geneza – ceadespre care avem maidegrabã idee din proiecþiaeminescianã decât din tra-tatele de cosmogonie – unproces al rescrierii, spuneVasile Tudor, o asumareconvingãtoare ºi sincerã:„atât de-încet rescrii/ cu sân-gele dintâi/ cuvintele rãmasedin cuvânt// particule sur-prinse/ din marele poet“ (BigBang, p. 18), care transformãactul creaþiei într-un procescontinuu, la care ºi poetul seîncumetã constatând cã„lumina-i prãbuºitã-n mine“(p. 40). Participarea e în limi-tele maximei deschideri ºiale conºtientizãrii precise arolului din procesul scrieriicãrþii unice: „acela ce mãscrie/ mã ºterge nemilos/asemeni ºi copilul/ care scri-ind greºeºte/ în mâna lui îmisunt/ greºitul din frumos“(Greºitul din frumos, p. 44).Sã citim acest text în registrulde limbã al autoironiei? Sã îlcitim în registrul grav? Suntposibile ambele lecturi. Criti-cul literar Mircea A. Diaconu,originar de lângã Boroaia, peValea Moldovei, cea împãr-þitã între Boroaia Râºtii ºi ceaa Neamþului, dar administra-tiv rãmas în Suceava, spu-nea despre Vasile Tudor cãse revendicã de la preso-cratici, de la Heraclit cel maiprobabil, ºi cã propune opoezie reflexivã, „cãci inflexi-unile meditative trec dincolode criza subiectului“. Înaceastã cheie, poezia luiVasile Tudor s-ar preta lec-turii în registrul grav. Dar cucertitudine sãmânþa autoiro-niei e azvârlitã în pagini(autoironia se revendicã îngeografia literarã a spaþiuluilocuit de poet), chiar dacã înaºezarea în rugãciune eºtearsã cum se ºterge frun-tea ostenitã cu mânecahainei, înainte de aºezareala masã: „Tatãl meu/ care-aitrecut prin nouri/ lasã-mitãcerea ta/ bunãtatea ºi sim-plitatea/ nervul de a fi/acelaºi altcumva/ lasã-mibucuria/ zilelor duse/ în fru-museþea anonimã/ ºiîntristarea fãrã gând/ aicicuvântul nu-mi ajunge/ ºitotuºi este-n mine“ (Scri-soare cãtre tata, p. 5).

Poezia lui Vasile Tudor euna a locului, venitã din „sim-plitatea inimii“, cum îmi mãr-turiseºte poetul în textul olo-graf însoþitor cãrþii trimisemie, scris la Fundul Moldovei,adicã în satul de lângã satulmeu, Breaza, din care m-amstrãmutat în Braºov. Eu amcitit-o în aceastã cheie.

Miracolul Naºterii Domnului Iisus, ca încopilãrie ºi din prima zi a anului 1995 sãaveþi bucurii.

Cu dragoste,L. Stan

1. „Fac parte dintre oamenii care auavut întotdeauna sentimentul sfîrºitului.Nu m-a înspãimîntat, a stat acolo, ascuns,dar a existat ºi existã“, îmi spunea în aldoilea interviu (v. op.cit., pp. 483-484).

V

[Constanþa], 17 februarie 1995

Dragã domnule Constantin Cãlin,

În imaginaþia mea, un fel de joc, priete-nul meu Dl. C. este Dl. Constantin Cãlin.1)

Nu v-am deconspirat, aºa cã e vorbadoar de imaginaþie ºi nu poate fi împrici-natã. Mã joc ºi eu, ca sã mã bucur deexistenþa dv., care-mi lipseºte fizic.Pentru mine, orice privire, încruntare,gest se alãturã vorbelor, le întãreºte, saule alungã, pînã acolo, cã îmi rãmîneîntipãritã pentru totdeauna mimica. Estepoate un rol al observaþiei datoritmeseriei.

Am primit de la Deºteptarea ºi un man-dat poºtal, pentru colaborare. V-am rugatsã opriþi [din] ce crede Deºteptarea cãmeritã colaborarea, pentru transportulpoºtal al Sintezelor pe care le aºtept încontinuare.

Sîntem bine, înþelegem (eu ºi Tiberia)cã atît cît nu am ajuns la „lehamite“, esteSoare, aºa cã o ducem.

Vã dorim sãnãtate ºi putere moralã, sãduceþi toate cele începute, la per-fecþionare. ªi pentru cei dragi. Cu Tiberia,împreunã, vã salutã

L. Stan

1. O scrisoare compusã sub formã depoem; un omagiu criptic.

VI

[Constanþa], 27 febr[uarie] 1995

Dragã domnule Constantin Cãlin,

Iatã, primãvara a nãvãlit ºi sperãm sãînvingã. Aici n-a existat zãpadã, o sin-gurã fulguialã s-a topit pe la amiazã. Mi-edor de zãpada din curte, cu stratul ei grosîn care, zilnic, fãceam drum spre poartã.Vã ºtiu trecînd prin parc ºi-mi amintescde o tabletã a dv., emoþionantã, cuapariþia firului de iarbã din zãpadã, cunatura care se trezeºte. Fãrã zãpadã,aici, firul de iarbã iese doar din iarbã, ºiprivit de la et[ajul] IV n-are nici înãlþime!

Sîntem bine (toatã familia). De pictat,nu prea, doar niºte flori. Sînt multemãrunþiºuri în scenariul cotidian care, vai,devin importante. ªi, cel mai greu este sãdespleteºti ºi sã descoºi mãrunþiºurile ºisã le pãstrezi intacte.

L-am vãzut, la televizor, pe Irimescu1)

ºi tot ce a dat Fãlticeniului. Acolo, în nord,Moldova este o sintezã a culturii.

Dorindu-vã sãnãtos, voios, mulþumitpentru ceea ce faceþi, ca toþi iubiþii dv. sãprospere, sã creascã, vã strîng mîna pri-eteneºte,

Tiberia ºi L. StanP.S. Aºtept, vã rog, Sinteze. Ele mã

aduc acolo, unde am fost.Mulþumesc! L. S.

1. Sculptorul Ion Irimescu, artist plasticprodigios (atunci, de 92 de ani), caredonase, în vederea viitorului sãu muzeu,un mare numãr din lucrãrile sale.

Adrian LESENCIUC

La steauasingurãtãþii

• Luminiþa Radu• Luminiþa Radu

lecturi

ianuarie 202116

Dedic acest expozeului Sergiu Moscovici,

vechi prieten evreudin anii adolescenþei tecucene.

În ciuda atenþiei îndreptate asupraIsraelului, nu a existat pânã acumniciun volum riguros ºi echilibrat dinpunct de vedere istoric care sãspunã publicului larg povestea aces-tei þãri, aºa cum se întâmplã înlucrarea de faþã... Aºadar, aceastãcarte spune povestea ideii statuluievreu: unde a apãrut, cum a fost eapãstratã ºi cum visul s-a transformatîn realitate.

Daniel Gordis

Într-adevãr, evreii au o istorie fabu-loasã. Scoºi din robia egipteanã de cãtreMoise în mileniul al II-lea î.Cr. ºi stabiliþiîn Þara Canaanului (Palestina de azi),evreii vor cunoaºte alte vicisitudini de-alungul istoriei lor milenare: robia asirianãdin 722/ 721 î.Cr., când cele 10 triburi aleRegatului din Nord (Israel) dispar dinistorie, apoi cele douã agresiunibabiloniene asupra Regatului din Sud(Iudeea), a doua mai distrugãtoare:Templul din Ierusalim este distrus ºijefuit, iar populaþia este dusã în robie.Totuºi, în comparaþie cu robia asirianã,aceea din Babilon a fost beneficã pentruevrei: deprind cultul cãrþii ºi al limbilorstrãine, se adunã în sinagogi, iar Ciruscel Mare le permite în 538 î.Cr. revenireala Ierusalim ºi refacerea Templului. Dacãºederea în Babilon se considerã caînceputul diasporei evreieºti, nu toþievreii s-au reîntors în PãmântulFãgãduinþei. Au urmat alte câteva secolede instabilitate, apoi în anul 70 d.Cr.împãratul roman Titus le distruge pentrua doua oarã Templul din Ierusalim ºi îirãspândeºte în lume, evreii împânzind oparte din Europa ºi Africa de Nord ºi alteþãri din Orientul Mijlociu. Ce a urmat anu-lui 1000 se cunoaºte, în genere: evreiisunt expulzaþi din Anglia (1290), Franþa(1394, þarã în care, la un moment dat,Talmudurile sunt arse în timpul luiLudovic cel Sfânt), Spania (1492),Portugalia (1497); în fine, mulþi evrei autraversat Atlanticul, iar alþii s-au deplasatîn Imperiul Otoman. Acum, evreii se dis-ting în sefarzi (au populat EuropaOccidentalã, vorbeau limba ladinã) ºiaºkenazi (în Europa rãsãriteanã, vor-bitori de idiº). A urmat perioada ghe-tourilor, a pogromurilor, culminând însecolul al XX-lea cu Holocaustul. Înaceastã efervescenþã creatoare auapãrut o sumedenie de cãrþi dedicatepoporului evreu ºi religiei sale – amintimîn treacãt, pe Hans Küng, autor al uneitrilogii: Iudaismul, Creºtinismul,Mahomedanismul, din care a apãrutnumai primul volum în 2005, la Editura„Hasefer“, încât la un anumit moment dattema pãrea epuizatã. Iatã cã, în modneaºteptat, Daniel Gordis ne oferã onouã perspectivã asupra naºterii statuluiIsrael. Cartea lui este segmentatã în 18capitole, precedate de o Introducere ºiurmate de o concluzie, anexe, note,lucrãri citate, indice de nume.

Am început, aºadar, lucrarea cu onesfârºitã curiozitate. Popor tenace carea trecut prin numeroase încercãri, evreii,oriunde se aflau, trãiau cu speranþa cãse vor reuni în patria strãmoºeascã:Israelul este povestea unui popor fãrãpatrie care timp de mii de ani a pãstratviu un vis, cel al izbãvirii unui popor aflatpe marginea abisului, al unei naþiuni careºi-a fãurit un viitor când nimic nu pãreaposibil (p. 12). Contrar aºteptãrilor,Daniel Gordis nu întreprinde, de la bunînceput, o incursiune în istoria milenarãa evreilor, ci îºi începe relatarea asuprastatului israelian de la sfârºitul secoluluial XIX-lea, epocã în care germenii anti-

semitismului se manifestau cu virulenþãîn Europa. În 1879, Wilhelm Marrimpune termenul antisemitism, iar maitârziu Léon Poliakov dã la ivealã douãcãrþi fundamentale în tratarea acesteiprobleme: Istoria antisemitismului ºiBreviarul urii. În sfârºit, Theodor Herzl(nãscut în 1860, la Pesta) este acelacare pledeazã pentru crearea unui statevreu, scriind în acest sens volumulStatul iudeu (1896). Printre locurilevizate de a-i adãposti pe evrei într-unstat erau Palestina, Argentina, Angola,Tasmania, Suriam, Madagascar (soluþiepreconizatã de Hitler, dar din cauza cos-turilor mari, s-a renunþat); în sfârºit,Stalin crease în Extremul Orient sovieticun stat evreu pentru evreii din UniuneaSovieticã. În 1897, la Basel, TheodorHerzl convoacã Primul Congres Sionist,cu participarea unui numãr de 197 depersoane din toatã lumea. Dupã înche-ierea congresului, Herzl nota în jurnal:La Basel am fondat statul evreu (p. 33).Deºi Germania era plinã de evrei,Wilhelm al II-lea, aflând ce s-a discutat lacongresul sionist, s-a exprimat defavora-bil la adresa lor, anticipându-l într-un felpe Hitler prin antisemitismul sãu (p. 33).În acest context, Daniel Gordis menþio-neazã cã agresiunea asirianã asupracelor zece triburi s-a petrecut în anii 733-732, evident o situare cronologicã neîn-tâlnitã la vreun alt istoric. Dupã perºi avenit epoca elenisticã a lui Alexandru celMare, apoi revolta Macabeilor, a ze-loþilor, culminând cu distrugereaTemplului în anul 70 d.Cr., când evreii serãspândesc în lume. Sfârºitul secolului alXIX-lea ºi începutul celui de-al XX-leasunt dominate de apariþia lucrãriiProtocoalele înþelepþilor Sionului,alcãtuite de Serghei Nilus la îndemnul luiNicolae al II-lea, tom prin care evreii suntînvinuiþi de dorinþa de a conduce lumea.În fine, deºi s-a constatat falsitatea aces-tor Protocoale, cartea continuã sã fietipãritã în perioadele de crizã. ApariþiaProtocoalelor a coincis cu pogromul dela Chiºinãu (1903), când zeci de mii deevrei cad pradã barbariei. Atrocitãþileîntreprinse contra evreilor europeni i-audeterminat pe aceºtia sã înceapã emi-grarea spre Palestina la sfârºitul secolu-lui al XIX-lea, când sosesc primiicoloniºti: între 1882 ºi 1903, ajung înPalestina primele valuri de emigranþievrei: Sionismul a fost o revoluþie înmulte privinþe. A redat rolul poporuluievreu ca actor pe scena istoriei, a resta-bilit o comunitate anticã ºi, mulþumitã luiBen Yehuda, a reînviat limba Bibliei,limba în care poporul evreu s-aautodefinit pentru întâia datã (p. 67).Existã în subsolul paginii 60 o incertitu-dine: Daniel Gordis scrie cã Talmudulbabilonian a fost scris între anii 200 ºi500 d.Cr., dar dupã alte informaþii, acestTalmud a fost scris în timpul ºederii înBabilon. Dupã ce au revenit în Palestina,cu învoirea lui Cirus cel Mare, evreii auredactat Talmudul palestinian. AmbeleTalmuduri au fost reunite într-o singurãediþie la Veneþia, în secolul al XVI-lea, decãtre David Blomberg. Evreii emigranþimunceau în kibutzuri, în 1909 sefondeazã Tel Avivul (Tel Aviv era tradu-cerea în ebraicã a titlului romanuluiutopic al lui Herzl, Altneuland, p. 78),primul oraº vorbitor de ebraicã. Treptat,miºcarea sionistã este susþinutã pe plan

internaþional: Declaraþia Balfour din 1917admitea necesitatea unui cãmin naþionalpentru evrei, în Palestina istoricã, adicãpe ambele maluri ale Iordanului. Dinpãcate, relaþiile cu arabii indigeni nu aufost întotdeauna prietenoase, adeseadegenerând în conflicte ºi ucideri deevrei. În 1921, Churchill reface hartaOrientului Mijlociu, iar teritoriul de larãsãrit de Iordan este denumitTransiordania (Iordania), spre nemulþu-mirea sioniºtilor. Comisia Peel din 1936împãrþea teritoriul palestinian între evreiºi arabi (p. 105). În sfârºit, prin venirealui Hitler la putere (ianuarie 1933), exis-tenþa evreilor europeni este pusã în peri-col. Atacurile antisemite încep înGermania; apoi, dupã declanºarearãzboiului, se extind în toatã Europa.Soluþia finalã urmãrea exterminareatotalã a evreilor europeni. Dupã rãzboi,în Polonia se comite un mare pogromantievreiesc, apoi în 1947 protectoratulbritanic asupra Palestinei se încheia înfavoarea Naþiunilor Unite; în sfârºit, pe14 mai 1948, Israelul se proclamã inde-pendent, spre nemulþumirea celor cinciþãri arabe (Libia, Siria, Irak, Iordania,Egipt), cu care se va afla în conflict: Învirtutea dreptului nostru natural ºi istoric,precum ºi pe baza rezoluþiei AdunãriiGenerale a Naþiunilor Unite, declarãmînfiinþarea unui stat evreu în Þara luiIsrael, care se va numi Statul Israel (p.142), declaraþie cititã de David BenGurion, iar rabinul Maimon a rostit rugã-ciunea sheeheianu: Binecuvântat eºti,Doamne, Dumnezeule, regele lumii, carene-ai þinut în viaþã, ne-ai ocrotit ºi ne-aiajutat sã ajungem pânã aici (p. 142).Evident, aceste formalitãþi au încheiat unexil de aproximativ douã milenii, dar dis-putele cu arabii vor continua cu duritate:un prim rãzboi în 1948 ºi 1949, încheiatcu pierderi numeroase de ambele pãrþi,arabii palestinieni denumind aceastãetapã Nakba (Catastrofa). Au locprimele alegeri libere în Israel. BenGurion devine premier ºi ministru alApãrãrii, iar Chaim Weizmann esteprimul preºedinte al Israelului. Alegereadrapelului israelian nu respectã dorinþalui Herzl: În octombrie 1948, statul Israela adoptat steagul care reprezentasemiºcarea sionistã încã din anii 1890. Peun fundal alb, cu o stea evreiascã de un

albastru deschis aflatã în centru, întredouã dungi orizontale de aceeaºiculoare, steagul avea rolul de a evocaimaginea talitului, ºalul evreiesc derugãciune (pp. 166-167). Se adoptãLegea Întoarcerii: orice evreu putea sãrevinã în Israel. Sosesc, astfel, în Israelevrei din þãrile europene, inclusiv dinRomânia, din þãrile arabe ºi de pe altecontinente, dar stabilirea lor întâmpinãdificultãþi de ordin material: erau nece-sare construcþia de locuinþe, extindereareþelelor de apã, gãsirea unor locuri demuncã; în plus, alimentele fuseserãraþionalizate. Prin venirea lui Nasser laconducerea Egiptului, în urma unei lovi-turi de stat din 1952, pericolul arabasupra Israelului se accentueazã, con-ducând la campania din Sinai (dupãMichael Oren – al doilea rãzboi de inde-pendenþã al Israelului, p. 198). Prinderealui Adolf Eichmann (mai 1960) înArgentina de cãtre Mosad a destabilizatechilibrul situaþiei internaþionale, ºi aºaprecar. Eichmann a fost judecat laIerusalim, este gãsit vinovat pentru apli-carea Soluþiei finale ºi executat:Acuzarea a început prin a evoca istoriasecularã a evreilor. Eichmann a fost învi-nuit cã fãcea parte dintr-o lungã serie deduºmani ai poporului evreu, printre carese numãrau Faraon ºi Aman (p. 212).Prin strãdaniile lui Ben Gurion,Germania de Vest acceptã sã plãteascãdespãgubiri Israelului, Gurion ºiMenahem Begin având deosebiri impor-tante în privinþa acestor reparaþii pecu-niare. Tot Ben Gurion ia hotãrârea caIsraelul sã-ºi dezvolte propriul programnuclear cu ajutorul Franþei, la Dimona.Relaþiile Israelului cu þãrile arabe seînrãutãþesc, ducând la Rãzboiul de ªaseZile, cu operaþiuni militare pe uscat, înaer, pe apã, Israelul avariind dingreºealã nava americanã USS Liberty,atac soldat cu morþi ºi rãniþi. Dupã 132de ore de lupte, rãzboiul se încheie netîn favoarea Israelului, care-ºi mãreºte detrei ori suprafaþa iniþialã. Alt rãzboi care aîngrijorat Israelul a fost acela de IomKipur (1973): Din multe puncte devedere, rãzboiul de Iom Kipur a distruspentru totdeauna o parte din sufletulIsraelului (p. 266). Situaþia se complicãprin crearea de cãtre Yasser Arafat aorganizaþiei Fatah (1959), care în 1968devine parte componentã a Organizaþieipentru Eliberarea Palestinei (OEP).Moartea lui Nasser (1970) marcheazãînceputul unei noi etape în relaþiileEgiptului cu Israelul. Anwar Sadat a con-tinuat într-o oarecare mãsurã politica luiNasser pentru restabilirea cu orice preþ amândriei egiptene (p. 256). ItamarRabinovich, în Yitzhak Rabin. Soldat,lider, om de stat (Buc., Ed. „Corint“,2018, p. 120), scrie urmãtoarele despreSadat: Avea un program complet deschimbare a politicilor interne ºi externeale Egiptului, fiind hotãrât sã treacã de lao orientare prosovieticã la una proame-ricanã ºi sã iasã din conflictul cu Israelul,fapt demonstrat în februarie 1971, cânds-a declarat categoric în favoareaîncheierii unui acord de pace cuIsraelul, în schimbul unei retrageri com-plete. Ofiþeri superiori ai armateiisraeliene sunt destituiþi, premierul GoldaMeir demisioneazã (aprilie 1974), iar lasfârºitul lui 1973 s-a stins David BenGurion. Dupã demisia Goldei Meir, pre-

Ionel SAVITESCU

O scurtã istorie a Israelului*

restituiri

ianuarie 2021 17

Biografia poetului, istoricu-lui literar ºi publicistuluiLucian Valea (n. 4 mart. 1924,ªanþ, jud. Bistriþa-Nãsãud –m. 4 apr. 1992, Bistriþa) seimpune, imperios, sã fie cer-cetatã cu mai multã atenþiespre a-i întregi profilul de cre-ator. Autor, printre altele, adouã cãrþi esenþiale dememorialisticã ºi istorie lite-rarã, în acelaºi timp, Oamenipe care i-am iubit1 ºiGeneraþia amânatã2, LucianValea a avut una dintre celemai accidentate biografii fiziceºi creatoare. Încarcerat, înanul 1950, pe criterii politice,eliberat dupã cinci ani de tem-niþã grea, va fi supravegheatºi ascultat pânã la sfârºitulvieþii pãmânteºti.

Epistolele, necunoscute,trimise lui Radu Cârneci(1928–2017), ce se transcriuaici, sunt o dovadã conclu-dentã a suferinþelor, neîm-plinirilor ºi a unei vieþi încãr-cate de imprevizibil ºi, fireºte,de provizorat. Îndepãrtat,abuziv ºi brutal, de la catedrã,i se gãsesc îndeletniciri deunde putea fi supravegheat ºitorturat psihic ºi moral. Soli-citãrile pe care le face laFondul Literar al UniuniiScriitorilor, insistenþele ºiintervenþiile pe lângã ZahariaStancu (1902–1974) ºiLaurenþiu Fulga (1916–1984)de a i se clarifica situaþia po-liticã ºi profesionalã rãmân,întotdeauna, fãrã rezultat.

Epistolele acestea se con-stituie, de fapt, în mãrturiidespre un timp care i-a fostpotrivnic ºi, uneori, chiarnefast.

*

[Botoºani], 19 aprilie 1973

Dragã Radule,

Iatã anexele privind întâl-nirile Botoºenene. Rãmâne însarcina ta urnirea, cu toateangaralele, spre Botoºani.

Vorbeºte cu Pardãu3

(228382, acasã ºi Scânteia,interior 1254) sã aducã el dela Editurã vreo 20-30 deexemplare din roman, iar tuadu-ne „Cântarea“. Abiaaºteaptã amicii cãrora le-amvorbit.

Versurile vor apare în ziarºi autorii veþi lua onorariul.

Anunþã-ne dacã survinevreo eventualã schimbare.Cât priveºte lista, sã rãmânãaºa. Prea mulþi, nu se poateacum. Mai insistã o datã pelângã Traian Iancu ºi aratã-iprogramul.

Cu prietenie, al tãuLucian Valea

*[Botoºani], 24 mai 1973

Iubite Radu Cârneci,

Sper cã te-ai întors la bazãde prin cele strãinãtãþuri. Þinºi pe aceastã cale sã-þimulþumesc pentru cinstea pri-eteneascã ce mi-ai fãcut-ovenind la Botoºani ºi stândmãrturie în faþa viitorului, pen-tru fiul nostru, al Mãdãlinii ºi almeu ~ Alexandru Ioan.

Am expediat astãziFondului Literar o cerere deîmprumut pentru 4000 lei, în

aceleaºi condiþii ca ºi prece-dentul, menþionând cã sunt înconcediu de creaþie, fãrãsalar, ºi cã banii urmeazã sã-iprimesc în rate lunare.

Vorbeºte te rog cu TraianIancu ºi explicã-i cã, de fapt,acesta e salarul meu, destinatangaralelor cu termene pre-cise – chirie, încãlzit, telefon,etc.

De asemenea, am trimisd[oam]nei Bãdilã douã cronici(Sãptãmâna ºi Contempo-ranul) sã le punã în dosarulmeu. Ce se mai aude cuvalidãrile?

Peste câteva zile îþi voitrimite un grupaj de poeziipentru Luceafãrul. Te rogpredã-l personal lui VirgilTeodorescu, împreunã cusalutãrile mele cele mai cor-diale.

ªi-acum o propunere: Sunthotãrât, în vara aceasta, sãîncep o carte de profiluri ºi mãr-turii despre oamenii pe carei-am cunoscut: Rebreanu,Blaga, Galaction, CezarPetrescu, Teodorenii, IonPillat, Cãlinescu, etc., etc.Textele, însoþite de fotografii,scrisori, afiºe, etc.

Mã gândesc cã primaserie, privind personalitãþilede primã mãrime, sã o public,lunar, în Ateneu.

Eu te rog pe tine, cândmergi la Bacãu, propune-i luiCãlin afacerea. Vreau sã ºtiude-i albã sau neagrã pânã-niunie. De nu, sã mã orientezspre altã revistã. Scrie-mi ce-aiputut realiza.

Aºtept Cântarea Cântãrilor,ºi voi face o cronicã amplãdespre ambele cãrþi.

Sãptãmâna viitoare veiprimi versurile mele. Ocupã-tede soarta lor.

Eu ºi Mãdãlina, în braþe cuAlexandru Ioan – Tedi cel mic –te luãm ºi pe tine alãturi ºi teîmbrãþiºãm.

Lucian Valea

*Botoºani, 27 ianuarie 1974

Dragã Radule,

Mai întâi mulþumiri pentruurãrile trimise. Ne-am bucurattoþi. Tedi e de la o zi la alta

mai formidabil. Greu destãpânit ca un mânz pursânge. De, Mãdãlina ºi-a gã-sit ce ºi-a cãutat.

Am la fond o cerere de do-cumentare pentru Cluj ºiBistriþa. Nu ºtiu nimic, n-amprimit nimic. Sunt tare necãjit,aici la ziar, colaborãrile sunttot mai subþiri, ore n-am ºi nedescurcãm din ce în ce maigreu.

Îþi trimit þie o cerere de aju-tor ocazional. Vorbeºte-i luiIancu de situaþia mea ºi dã-ola registraturã numai dacã amºanse.

Am înaintat memoriul cãtreprimul secretar, pentru repri-mirea în partid. ªtiu cã mi s-acerut imediat dosarul de laBistriþa. Sunt deci în aº-teptare.

I-am scris tov[arãºului]preºedinte Stancu ºi i-am arã-tat situaþia în care mã aflu,rugându-l sã mã ajute sã potpleca din Botoºani. Scrisoa-rea i-am trimis-o prin inter-mediul tov[arãºului] Fulga.Aºtept!

Situaþia mea aici e de-adreptul dramaticã. Am evitatºi evit cât pot sã nu izbuc-nesc. În acest caz s-ar nãruitot ce am fãcut, modesta darsolida platformã ce mi-amconstruit-o aici muncind cin-stit, dar de care actualul se-cretar cu propaganda nu vreasã ºtie nimic. Cât voi maiputea rezista, nu ºtiu.

Aº fi dispus sã merg ori-unde, unde existã revistã ºimiºcare literarã. Poate ar fibine sã aduci vorba într-o dis-cuþie cu tov[arãºul] Fulgadespre situaþia mea. N-aºvrea sã crezi cã dramatizez,dar trec printr-una din celemai grele etape din viaþa mea.

Mi-e teamã sã nu mi seaccentueze nevroza, tocmaiacum când am poftã de lucru,ºi s-o dau în barã pentrumultã vreme. Tu ºtii cã abiami-am revenit la normal. Ar ficriminal sã fiu lãsat sã mãînec tocmai la mal.

Îþi trimit ºi o cerere de docu-mentare la Bucureºti. Poatear fi bine sã vin pânã acolo sãdiscut personal cu tov[arãºul]Fulga, sã mai vedem ce sepoate face.

În scrisoarea adresatãtov[arãºului] preºedinteStancu, arãtam ºi împre-jurãrile în care mi-am pierdutcatedra în învãþãmânt, rugân-du-l, ca în cazul în care nuexistã posibilitatea aici, sã fiusprijinit sã merg într-un oraºcu reviste ºi miºcare literarã,în învãþãmânt, prin reprimireacatedrei care-am pierdut-o, înurma unor abuzuri boto-ºãnene.

Cu greu am îndrãznit sã tenecãjesc cu astfel de treburi,dar crede-mã cã sunt amãrâtpânã-n strãfundul sufletului.Cu ce-oi fi greºit eu oare mãiRadule, eu sau toþi cei maidinainte, de-a trebuit sã înduratâta.

Mulþumesc lui Dumnezeucã mi-am pãstrat luciditatea,altfel nici nu mai ºtiu ce s-arputea întâmpla cu mine.

Scrie-mi mãcar câteva rân-duri. Mi-ar face bine. Oricum,îþi mulþumesc cã exiºti ºi cãam cui sã mã plâng.

Aºtept o veste de la tine.Te îmbrãþiºez cu tot dragul ºicu toatã prietenia.

Lucian Valea

*[Botoºani], 27 februarie

[19]75

Dragã Radule,

Am uitat sã-þi scriu care esituaþia cu covorul miþos. LaSângeorz am discutat cu orudã de-a mea, vecinã degard, o admirabilã meºterã decovoare. Iatã rezultatul:p[en]t[ru] un covor ~ lungime2.40, lãþime 2 e nevoie dec[ir]ca 8 kg lânã ~ 100–120lei; torsul – 40 lei; total140–160 lei kg; deci lânã 8 kgx 160 lei = 1280 lei.

Manopera = þesut cu miþe,covorul e gata în 21 de zile ºicostã 1200 – 1400 lei, ºi înfuncþie de model, culori etc.Ea poate sã-l facã alb-negruîn pãtrate de ºah; negru-roºu,gri, alb etc.; în râuri, în câm-puri mai mari.

Ea are nevoie pentru mo-ment de bani pentru cumpãratlâna. Restul la data când îþipredã covorul, care va fi lavarã, pentru cã, dupã þesut, ebine sã-l þinã, la Someº, învâltoare pentru îndesare,scãmoºare ºi întãrire.

Eu te sfãtuiesc sã-l faci. Vafi mult mai mare ca al meu ºi,faþã de rezultate, nu e scumpdeloc.

Tu scrie-mi imediat ce-aihotãrât, ca sã pot transmitemai departe. Scrie-mi chiardacã renunþi.

Te îmbrãþiºeazã,Lucian Valea

Note• Originalele acestor epistole

inedite se aflã în bibliotecalui Radu Cârneci dinBucureºti.

1. Lucian Valea, Oameni pecare i-am iubit, Iaºi, Editura„Junimea“, 1977, 165 pa-gini + 27 de ilustraþii

2. Lucian Valea, Generaþiaamânatã, ediþie îngrijitã deOana Valea ºi MirceaMãluþ, Cluj-Napoca, Edi-tura „Limes“, 2002

3. Platon Pardãu (1934–2002) –poet, prozator ºi publicist

Nicolae SCURTU

Noi contribuþiila biografia

lui Lucian Valea

mier devine Yitzhak Rabin, urmat în1977 de Menahem Begin, care-l invitãpe Sadat în Israel. Anwar Sadat soseºteºi vorbeºte în Kneset, propunând cincicondiþii pentru încheierea pãcii. Pentrudemersurile în favoarea pãcii, Begin ºiSadat sunt recompensaþi cu acordareaPremiului Nobel în 1978. Golda Meirmoare, iar Sadat este asasinat (6 oc-tombrie 1981). Asupra Israelului începatacurile teroriste, deturnãri de avioane,evreii fiind învinuiþi de Hamas pentrutoate relele care se abat asupra omenirii:revoluþii, rãzboaie, inclusiv acelea dinsecolul XX. Asupra Israelului se revarsãºi ameninþãrile Irakului lui SaddamHussein. În 1993, la Oslo au locnegocierile dintre israelieni ºi pales-tinieni. Ambele entitãþi îºi recunoºteauexistenþa. A urmat în 1996 o nouã întâl-nire la Oslo, dar Pentru musulmaniiinflexibili, acordurile echivalau cu niºteerezii. Ei insistau cã Israelul nu aveadreptul sã existe pe un teritoriu arab ºicã nu vor accepta niciodatã o înþelegere.Drept urmare, în loc sã aducã pacea,semnarea Acordurilor de la Oslo a mar-cat începutul unor violenþe noi, maiintense din partea palestinienilor împotri-va israelienilor (p. 305). Violenþele pales-tinienilor sunt datorate, în parte, ºi ata-curilor israelienilor, precum acela din 25februarie 1994, când Baruch Goldstein aucis palestinieni în Muntele Patriarhilor.A urmat asasinarea lui Yitzhak Rabin (4noiembrie 1995) de cãtre Yigal Amir,spre consternarea întregului Israel.Demnitari din 80 de þãri au venit laînmormântarea lui Rabin. Încercãrilepreºedintelui american Bill Clinton de aîncheia o pace durabilã între Israel ºipalestinieni nu au reuºit. Yasser Arafat(1929-2004) se stinge ºi este urmat deMahmud Abbas (Abu Mazen), autorullucrãrii de doctorat Cealaltã parte.Relaþiile secrete dintre nazism ºisionism, elaboratã la Moscova, în carerespingea numãrul de ºase milioane deevrei cãzuþi în Holocaust. Dupã anul2000 se constatã recrudescenþe anti-semite în Europa Occidentalã, încâtmulþi evrei emigreazã în Israel. TentativaSiriei de a-ºi construi un reactor nucleareste distrusã de aviaþia israelianã, dar onouã ameninþare venea din parteaIranului, care doreºte distrugereaIsraelului (p. 331). În sfârºit, în ultimulcapitol al acestei cãrþi dense, plinã deamãnunte, fapte ºi întâmplãri aleIsraelului modern, Daniel Gordisvorbeºte despre apariþia unor noi par-tide, despre cultura israelianã actualã,iar în Concluzie se face o retrospectivã aunui secol israelian, de la DeclaraþiaBalfour, în urma cãreia tot mai mulþievrei soseau în Palestina, în pofida lipseihranei ºi a locuinþelor. Astãzi Israelul adevenit un stat puternic, cu o armatãperformantã, cu o ºtiinþã, tehnologie ºiuniversitãþi de nivel mondial, mulþiisraelieni fiind recompensaþi cu PremiulNobel. Dacã Theodor Herzl considera înStatul iudeu cã existenþa unui statisraelian va duce la dispariþia anti-semitismului în Europa, Daniel Gordisscrie cã profeþia lui Herzl nu se ade-vereºte, antisemitismul în Europa fiind încreºtere (p. 349). Lucrarea mai conþinehãrþi ale Palestinei ºi ale statului Israel,precum ºi fotografii care surprindaspecte din viaþa locuitorilor Israelului. Inextremis, semnalãm cã la pagina 265,anul 1867 este, de fapt, 1967.

_______________

* Daniel Gordis, Israel – scurtã istorie aunei naþiuni renãscute; traducere dinlimba englezã de Diana Zotea,Bucureºti, Editura „Humanitas“,2019, 431 p.

ateneu

ianuarie 202118

N. 22 ianuarie 1921, înMoineºti, judeþul Bacãu – m. 13mai 2010, la Beer Sheva(Israel). Scriitor, redactor. Fiulnegustorului Nathan Zilbermanºi al Mariei (n. Leibu), casnicã,Solomon s-a ivit într-o casã-monument ºi a descoperit detimpuriu cartea, mama sa fiindposesoarea unei bogate bibli-oteci din care nu lipseau ediþiileoriginale din clasicii franceziºi germani, în frunte cu Goetheºi Heine. Ea i-a insuflatdragostea pentru lecturã ºi totea l-a încurajat în privinþascrisului, fiind singura din fami-lie care credea în viitorul sãu cascriitor. Ajuns în internatulLiceului „Ferdinand I“ dinBacãu, unde fusese înscrisdupã absolvirea cursurilor ªcoliiPrimare din localitatea debaºtinã, a scris, pe la 11 ani,întâia povestire ºi a descoperitclasicii literaturii române ºi uni-versale. În absenþa unui ghidfiind ispitit de toate direcþiile, unscriitor trimiþându-l la altul, ocarte la alte cãrþi, ºi-a trãit „ado-lescenþa ºi prima tinereþe, oare-cum în afara ºcolii, într-un fel defericitã ameþealã, legãnat parcãde tot geniul lumii“. Adept alprincipiului „Oricât de fragil ne econdeiul, trebuie, musai, sã cre-dem cã litera dintru început,abia smângãlitã, îºi va aflamereu rãgazul sã se în-tregeascã în cuvânt“, a preferatsã stea la masa de scris, decâtsã batã mingea sau sã joacecãrþi, cum fãceau cei din preaj-mã. Între 17 ºi 20 de ani trecusedeja prin toate genurile, de lapoezie ºi prozã scurtã, laromane poliþiste ºi sentimen-tale, la nuvele ºi piese de teatru,dar marea majoritate a manu-scriselor lua calea focului dupãdouã-trei luni, semn cã ºiconºtiinþa criticã îºi fãcusesimþitã prezenþa încã de tim-puriu. Învãþa bine, dar bulver-santele evenimente legate decea de-a doua mare confla-graþie mondialã aveau sã-lscoatã pentru un timp din stareafebrilã de lecturi ºi creaþie, alã-turi de familie ºi de membriicomunitãþii fiind evacuat înBacãu (1941-1945). A muncit ladublarea liniei ferate Adjud-Bacãu ca „apagiu“, iar dupã înce-tarea surghiunului ºi-a continuatstudiile, luându-ºi bacalaureatulla Liceul israelit din Capitalã

(1945) ºi urmând cursurileFacultãþii de Litere ºi Filozofie aUniversitãþii bucureºtene. κi ialicenþa în 1948, an în caredebuteazã, cu pseudonimul St.Leonte, în revista Studentulromân, care-i publicã un articoldespre Maxim Gorki. Cu „ºcoalaliteraturii“ asimilatã, scrie încontinuare prozã ºi teatru, tra-duce ºi colaboreazã la revisteleGazeta literarã, Iaºul literar,Luceafãrul, Revue roumaine,Teatrul, Secolul XX, Veacnou, Viaþa româneascã º.a.Din 1949 devine redactor alEditurii P.R.M., iar din 1950, alEditurii de Stat pentru Literaturãºi Artã, unde va debuta ºi edito-rial, în 1955, cu „povestirea dra-maticã“ Boieri ºi þãrani, mon-tatã în acelaºi an pe scenaTeatrului „Alexandru Davila“ dinPiteºti. Deºi editura îi publicã, în1957, romanul CezarDragoman ºi nuvela Regele,spionul ºi actorul, peste numaiun an îl concediazã, obligându-lastfel sã se izoleze ºi sã sededice doar scrisului.Abordeazã cu precãdere genuldramatic, chiar ºi în romanelepe care le scrie, formula uzitatãfiind cea a romanului teatral, pecare a ºi teoretizat-o. În revistaTeatrul îi apar piesele Divorþul(1966), Întoarcerea (1969),Comedia nebunilor sauÎngerul bãtrân (1976), Pragulde tainã (1977), Logodnica(1979), Frica (1987), Jertfa(1989) ºi trilogia Leordenii(1981), iar în pagini de carte,Noaptea speranþelor (Editura„Eminescu“, 1973), Descã-pãþânarea sau Pragul detainã. Menajera (idem, 1979),Îngerul bãtrân (Editura „CarteaRomâneascã“, 1982) ºi DonJuan Apocalipticul (Editura„Eminescu“, 1984). Tot în pres-tigioasa publicaþie ar fi trebuitsã vadã lumina tiparului dipticulistoric Noaptea e parohia mea(cu pãrþile Urletul ºi Beciul),dar cu toate stãruinþele luiRadu Popescu, cenzura i-arefuzat parafa. Cu abilitatea-i

caracteristicã, autorul a inclus-oîn sumarul volumului Îngerulbãtrân, alãturi de piesa omoni-mã ºi de drama Un os pentruun câine mort, care i-a adusPremiul pentru dramaturgie alAsociaþiei Scriitorilor dinBucureºti (1983). La acestea seadaugã montãrile cu pieseleRosmersholm (Teatrul de StatConstanþa – 1968, Teatrul Na-þional „Vasile Alecsandri“ Iaºi –1978, Teatrul Dramatic „MariaFilotti“ Brãila – 1978; traducereapiesii lui Henrik Ibsen îiaparþine), Menajera (Teatrul„I. D. Sîrbu“ Petroºani – 1974,Teatrul „Radu Stanca“ Sibiu –1975), Divorþul (Teatrul de StatConstanþa – 1974), Der Ghet(Teatrul Evreiesc de StatBucureºti – 1975), Logodnica(Teatrul „I. D. Sîrbu“ Petroºani –1979, Teatrul Dramatic „G. A.Petculescu“ Reºiþa – 1982),Îngerul bãtrân (Comedia ne-bunilor) – Teatrul de Nord SatuMare – 1980, Un os pentru uncâine mort (Teatrul Naþional„Lucian Blaga“ Cluj-Napoca –1981), Anunþ la Mica publici-tate (Teatrul „Odeon“ Bucureºti –1981, Teatrul Naþional „LucianBlaga“ Cluj-Napoca – 1986,Teatrul de Stat Constanþa –1986) ºi Don JuanApocalipticul (Teatrul NaþionalRadiofonic, Bucureºti, 1993).Ca prozator a mai oferit citito-rilor romanele Uciderea prun-cilor (Editura pentru Literaturã,1966), Cercul (idem, 1968),

Impostorul (Editura „CarteaRomâneascã“, 1977) ºi volumulde nuvele Memoria durerii(idem, 1985), iar ca teoreticianal artei teatrale, Iraclide. Eseuridespre teatru ºi dramaturgie(Editura „Eminescu“, 1988).Prolificul autor a tradus, deasemenea, în limba românã vo-lumele Nuvele, de LidiaSeifullina (Editura pentruLiteraturã Universalã, 1966),Teatru, de H. Ibsen, vol. III(idem, 1967, în colaborare cuFlorin Murgescu), Fascinaþiaminciunii. Foamea cea mare(Editura pentru Literaturã, 1969,în colaborare cu Maria-AliceBotez) ºi Manuscrisul de laSaragoza, de Jan Potocki(Editura „Univers“, 1971). Ascris ºi publicat, totodatã, maimulte studii introductive ºiprefeþe la antologii ºi volumesemnate de Lewis, Moberg,Sillanpää, Korolenko, Multatuli,Munthe, Lagerkvist, Pilniak,Leskov, Lagerlöf, Strindbergº.a. Tradus la rândul sãu,numele îi apare la începutulanului 1989 în revista pentrustrãinãtate Romanian Review,cu piesa Descãpãþânarea,cunoscând atât versiuni înfrancezã, germanã ºi rusã, câtºi în limba englezã, cu titlul Thefallen oak tree. Deºi seapropia de 70 de ani ºi în þarãse bucurase de apreciere, în1990 se decide sã facã Alia,stabilindu-se la Beer Sheva,unde se va ºi stinge peste undeceniu. A continuat sã scrie ºisã publice, a primit o rubricãpermanentã în revista lui Al.Mirodan Minimum, dar nu asimþit nicio clipã cã este adoptatde noua culturã. În Israel l-amãcinat singurãtatea, care nui-a mai fost „priincioasã“, ci adevenit un „sfetnic rãu“, maiales dupã ce morþii din jurul sãuau început sã se adune.Purtând nostalgia locurilornatale în suflet, ºi-a întregittotuºi opera, elaborând ºi pu-blicând nu doar un Inventar alobsesiilor circulare, mai întâi

în Lettre Internationale (1998),apoi la Editura „Apostrof“ (Cluj-Napoca, 1999), ci ºi romaneleCartea Morþilor (Tel Aviv,Editura „Papyrus“, 1995, vol. I;ediþia integralã, Editura„Albatros“, 1997) ºiInsomniacii, vol. I-II (Editura„Hasefer“, 2000), ori volumelede eseuri Ordine ºi dezordine(Editura Institutului CulturalRomân, 2002), Umbre la zidulplângerilor mele (Editura„Hasefer“, 2004) ºi Cronicaunui sfârºit amânat (idem,2006). Dupã ecoul deosebit pecare l-a avut reintrarea sa înarena publicisticii din România,în 1997, cu Epistolã despreconvertire, publicat în revistaApostrof, în acelaºi an arevenit în þarã, ca invitat alUniunii Scriitorilor, participândla a doua ediþie a întâlnirilorscriitorilor români de pretutin-deni de la Neptun. Un ultimpopas în spaþiul românesc l-afãcut în martie 2004, cu prilejulmontãrii piesei Il PrincipeMaledetto sau Îngerul slut pescena Teatrul Naþional „LucianBlaga“ din Cluj-Napoca. Înacest scurt periplu nu a ocolitnici Bacãul ºi Moineºtiul (undeîºi are înmormântatã mama), pecare le-a imortalizat în Carteamorþilor ºi Insomniacii,moineºtenii omagiindu-l înacelaºi an ºi, apoi, în 2011, laîmplinirea celor nouã deceniide la naºtere. Inclus în antologi-ile Rãdãcini ºi furtunã (TelAviv, 1972) ºi O antologie adramei istorice româneºti înperioada contemporanã(Editura „Eminescu“, 1986),precum ºi în principaleledicþionare româneºti ºiisraeliene consacrate literaturiiromâne, distins cu PremiulUniunii Scriitorilor din România(1977), Premiul pentru dra-maturgie al Asociaþiei Scriitorilordin Bucureºti (1983), Premiulpentru dramaturgie al UniuniiScriitorilor din România (1986),Premiul Agenþiei Evreieºti(1991), Premiul AsociaþieiScriitorilor Israelieni de LimbãRomânã (1993), PremiulFundaþiei „Sara ºi HaimJanculovici“ (1995), Premiul„N. Palty“ (1996), Premiul„Sebastian Costin“ (1999),Premiul Sion pentru întreagaoperã (2002) ºi PremiulInternaþional „Felix Aderca“,acordat de Uniunea Scriitorilordin România, la Tel Aviv (2003),scriitorul cu douã identitãþi,comparat cu celebrul Amos Oz,membru deopotrivã al UniuniiScriitorilor din România (1955)ºi al Asociaþiei ScriitorilorIsraelieni de Limbã Românã(1990), rãmâne, din pãcate, înmicã mãsurã pus în valoare,deºi opera ºi identitatea saeuropeanã l-ar îndreptãþi la oreceptare pe mãsurã. A lãsat înmanuscris piesa Minunile luiFrochi Hirsch, fragmente dinromanul Tânãrul Leoveanu ºipiesa Golem, alte pagini ineditecare, alãturi de textele risipiteprin revista Izvoare ºi prin pu-blicaþiile româneºti, ar trebuiscoase la luminã, concomitentcu reeditarea întregii sale va-loroase opere.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Centenar Alexandru Sever

Grigore Codrescu a slujit catedre de lim-ba ºi literatura românã în liceele Bacãului(ºi nu numai) pânã când s-a pensionat,iar în critica literarã s-a distins ca un cri-tic inteligent, penetrant ºi fecund aplicat,fãrã ca prin adecvare sã devinã cumva aridsau plicticos; dimpotrivã, a importat în criti-ca sa din literaturã unele categorii estetice.Dacã despre un critic nu poþi spune totuºicã e jovial, exultanþa sa aduce a ghiduºie ºifurnizeazã bunã dispoziþie cititorului. Trecutprin mai multe literaturi naþionale, tobã decarte ºi iubitor de litere, ideile sale critice auprizã imediatã la lectorii sãi. În 2019 a editato carte foarte apreciatã, „Serghei Esenin –Din tenebrele morþii, spre glorie universalã“,iar în 2020 ne-a oferit un alt volum consis-tent, „Cartea seniorului incomod“, avândtrei secþiuni: „Profiluri critice ºi istorico-lite-rare“, „Cronici, recenzii, note“, ultima

dedicându-ºi-o sieºi, „Ecouri critice lacãrþile anterioare“, în care se aflã cronici li-terare privind cãrþile sale, semnate de PetruPoantã, Marius Manta, Ionel Necula,Violeta Savu ºi alþii. Desigur, sarea ºi pipe-rul unei asemenea cãrþi vin din adnotãrilece þin de actualitatea literarã, mai ales cãseniorul Grigore Codrescu este ºi uncomentator al fenomenului cultural ºi literarromânesc. Astfel cã gãsim în carte croniciliterare, mai ales despre cãrþile scriitorilorfilialei Bacãu a USR, preferaþi de critic, darºi portrete literare, între acesteadescoperindu-l ºi pe al sãu, într-o bunãtradiþie cãlinescianã, cu deosebirea cãGrigore Codrescu nu scrie despre sine, cipreia un articol de posibil viitor (dacã nu vafi apãrut încã) dicþionar, semnat de CornelGalben. Organizatã altfel, cartea putea fi uncompendiu de literaturã bãcãuanã, dar aºa

s-ar fi pierdut din incursiunile istorico-lite-rare, cât ºi extinderea dincolo de spaþiuloraºului, peste tot pe unde filiala îºi aremembrii, ca de pildã Valeria Manta-Tãicuþu(Râmnicul Sãrat) sau Gheorghe Neagu(Focºani). ªi, probabil, se pierdea ºi din dia-logul în plan critic cu unii dintre criticii literariadmiraþi de senior, între care NicolaeManolescu.

Cartea este masivã, are cãtre 400 depagini, iar în urmã afli alte sute de pagini decriticã literarã, în cãrþi precum „Lecturineconvenþionale“ (2009), „SpectacolulIstoriei critice... manolesciene’“ (2010),„Jurnalul criticului incomod“ (2011) ºi altele,între care ºi douã micromonografii, unadedicatã lui Calistrat Costin ºi alta lui Ion-Tudor Iovian, dar ºi cãrþi de specialitate,folositoare elevilor ºi profesorilor. Iarpaginile sunt departe de a se fi terminat,pentru cã Grigore Codrescu are cronici ºicomentarii rãspândite prin revistele cultu-rale din þarã, care aºteaptã sã fie strânseîntre copertele unor viitoare cãrþi.

Dan PERªA

Seniorul Grigore Codrescu

comentarii

ianuarie 2021 19

Franco Moretti este un istoric ºiteoretician italian; în prezent, pro-fesor emerit la UniversitateaStanford. Respingând inter-pretãrile subiective ale literaturii,crede în abordãrile materialiste,empirice ale acesteia. De numelesãu se leagã domeniul geografieiliterare ºi cel al ºtiinþelor umanistedigitale, de exemplu. Combinãstudiile literare cu analiza sis-temelor lumii ºi teoria darwinistã aevoluþiei. Dintre conceptele inven-tate de el, utilizate acum pe scarãlargã în domeniul ºtiinþelor uma-niste, „citirea la distanþã“ a fãcutcarierã.

„Grafice, hãrþi ºi arbori. Modeleabstracte pentru o altã istorie a li-teraturii“, un volum de mici dimen-siuni, a apãrut simultan la NewYork ºi Londra în 2005, iar la Paris(ediþia cititã de noi), în 2008.Cartea îþi stârneºte interesul de laprimele rânduri ºi-þi bulverseazãserios, la sfârºit, cultura literarãacumulatã în atâþia ani, invalidân-du-þi credinþa în „normele“establishmentului istoriei literare.De altfel, cãrþile lui Franco Morettile invocã, schimbând ceea ce e deschimbat, pe cele ale fondatoruluicriticii intervenþioniste, PierreBayard, despre care am scris ºinoi („Sfidarea istoriei literare ºiarta rãsturnãrilor paradoxale“, învolumul „Despre ce vorbeºteLucreþiu când vorbeºte despreplãcere?“, Ed. Limes, 2020).

Cartea lui Franco Morettiintereseazã sociologia literaturiidin mai multe motive. Propuneforme de modelare a faptelor lite-rare (înþelese aici în sens larg, dela editarea unei cãrþi pânã lamarca stilisticã), corespunzândspiritului studiilor literare, la modãastãzi, pe care Moretti le apãra în„The soul and the Harpy“ (1983).Lucrarea rãspunde astfel ambiþieide a articula cu forþã împrejurãrileexterne ºi interne ale producþiei li-terare, recurgând la modeleimportante din alte ºtiinþe(graficele folosite în statisticã,hãrþile geografice, arborii din teo-ria evoluþionistã) pentru a-ºi atingeobiectivul: „sã deduci din formaunui obiect forþele ce au acþionatsau acþioneazã asupra ei“. E chiarobiectivul pe care Moretti îl fixeazãpentru sociologia literaturii.

Privind astfel literatura, Morettipromoveazã, mai întâi, conceptul„distant reading“, „unde distanþanu e un obstacol, ci o formã speci-ficã de cunoaºtere“, ceea ce s-artraduce prin a lãsa deoparte mo-numentele spre a te interesa demulþimea documentelor, aceastãproducþie ignoratã ºi de cea maiprogresistã istorie literarã, nu pen-tru cã nu-i pasã, ci pentru cã nuºtie ce sã facã din ea.

Ce sã faci cu literatura din afaracanonului? E un tip de interogaþiece se fragmenteazã în probleme.Cum scrie Laurent Jeanpierre înprefaþã, avem de a face cu „ocarte de conjecturi, adicã o cartede ipoteze sau, mai bine, o cartede probleme“. Istoricul ºi teoreti-cianul literar italian propune odeplasare a privirii, o modificare apunctului de vedere: „abstracþianu e un scop în sine, ci o manierãde a lãrgi domeniul istoricului lite-rar ºi de a-i îmbogãþi problematicainternã“. Ambiþia generalã a cãrþiie de a pune noi întrebãri plecândde la conectãrile în serie. Cine aavut de a face cu instrumentelecantitative ºtie asta: dacã aceºtia

îºi aduc partea de rãspunsuri, duccu ei, în aceeaºi miºcare, o mul-þime de întrebãri inedite. Cerce-tãtorului îi revine, atunci, sã su-gereze piste, sã formuleze expli-caþii, sã propunã interpretãri. Înconcepþia lui Moretti, datele canti-tative au avantajul cã sunt „inde-pendente de individul care facecercetarea“. Dacã o astfel de afir-maþie ar merita examinatã îndetaliu, ea îl autorizeazã sã mobi-lizeze, în partea întâi, „Grafice“, unansamblu de surse de mâna adoua, ca sã interpreteze evoluþiapublicãrii romanelor în diferite þãri,în douã secole.

Performanþa lui Moretti constãdin a marca întoarcerea „ciclurilor“literare – apariþia, dominaþia ºi dis-pariþia genurilor romaneºti, legatede capacitatea lor de a reflecta oepocã ºi de a-i satisface pe cititori.Un gen nu este, de fapt, decât o„organizare morfologicã durând întimp, dar întotdeauna doar unanumit timp“. Deºi interpretarea eseducãtoare, ne intereseazã, aici,mai ales supoziþiile ei metodolo-gice, mai profunde ca tonul alert ºiuºor al textului. Concepþia luiMoretti despre cercetare are con-secinþe epistemologice importanteîn câmpul literar, unde producþiaºtiinþificã e strâns legatã de indi-vidualitatea cercetãtorului. Deve-nind cumulativã, cunoaºterea con-struitã de acesta se înscrie netîntr-o paradigmã ºtiinþificã mailargã, interogativã la rândul ei.Afirmaþia lui Moretti privind inde-pendenþa datelor cantitative rapor-tatã la cel care le colecteazã tre-buie puþin nuanþatã: un fundamentmetodologic comun ni se pareabsolut necesar fie ºi pentru a ºtice se numãrã. Se pune atuncichestiunea definirii „formei“, care,la Moretti, capãtã substanþã îndiferite „genuri“ tematice(„courtship novel“, „oriental tale“,„sentimental novel“, „ramblenovel“, „gothic novel“, „jacobinnovel“ etc.), punând în evidenþã„ciclul de viaþã“ al genurilor tema-tice. Acest tip de concluzie reiesedintr-un fel de metaanalizã adatelor colectate de diferiþi cer-cetãtori, de diferite echipe care aulucrat asupra unor obiecte diferite,uneori având perspective diferite.Rãmâne problema controluluimetaanalizei, prin care trebuie sãse verifice dacã datele empiriceadunate sunt comensurabile.

Dupã cercetãtorul italian,viitorul cercetãrii literare treceaºadar printr-o activitate deechipã ºi prin rezultate cumula-tive: colaborând într-o manierãcomplementarã, fiecare lucrând lanivelul sãu de analizã.

Vedem în aceastã nevoie decolaborare a doua întâlnire cuambiþiile sociologiei literare con-temporane, întemeiate pe mobi-lizarea instrumentelor comune,

ce iau forma unor veritabile„programe de cercetare“, însensul epistemologiei ºtiinþelor(v. Thomas S. Kuhn, „Structurarevoluþiilor ºtiinþifice“). Mai mult,demersul colectiv diacronic al luiMoretti ar permite, cum sugereazãprefaþatorul lucrãrii, „sã se com-pleteze util analizele în termeni de«câmp literar», care au plasatstudiul sincronic al mediului maidegrabã, decât evoluþia formelorîn inima anchetei lor“.

În partea a doua, se trece de laun demers extern („graficele“) launul intern („hãrþile“). Ideea, dez-voltatã deja în „Atlasul romanuluieuropean. 1800-1900“ (1998), e dea utiliza hãrþile geografice pentru aface vizibile configuraþiile textualece documenteazã textul, cãpãtândsens dacã sunt reprezentate. Hartapermite extragerea din „fluxul nara-tiv“ a unei configurãri (circulare, alocurilor evocate în „Our Village“,romanul publicat în 1824 de MaryRussell Mitford, de exemplu), cetrebuie apoi explicatã. Harta nu eo explicaþie în sine, ci „ne aratã celpuþin ceva care cere sã fie expli-cat“. Aceastã virtute euristicã ahãrþilor e mai puþin legatã deesenþa calitativã a locurilor pecare le reprezintã, cât de configu-rãrile relaþionale ale elementelormodelate. Moretti dã aºadarimportanþã mai puþin geografiei,reþinând geometria, înþeleasã caanalizã „a obstacolelor în termenide poziþii reciproce ºi de distanþã[...], dupã cum sunt apropiate sauîndepãrtate între ele sau prinraport la altceva“.

Ne amintim cã Pierre Bourdieu,analizând „Educaþia sentimen-talã“, recurge la o hartã aCartierului Latin ºi dã o lecturãrelaþionalã; arãtând locurile deprovenienþã geograficã (ºi, prinurmare, socialã) a protagoniºtilor,romancierul permite marcareapoziþiilor ce capãtã un surplus desens când îi opune, când îi puneîn relaþie unul cu altul. Recursul lahãrþi poate invoca apropierea deutilizarea analizei factoriale acorespondenþelor multiple princare se poate „cartografia“ spaþiulsocial. Luãm, drept exemplu, dia-grama canonicã din lucrarea luiBourdieu, „Deosebirea. O criticãsocialã a judecãþii gustului“(1984), intitulatã „Spaþiul poziþiilorsociale ºi spaþiul stilurilor deviaþã“, care trebuie cititã nu ca oreprezentare fixã ºi absolutã, ci caun ansamblu de trãsãturi în relaþieunele cu altele, aprecieri ºi înde-pãrtãri spaþiale pe un plan mar-când tendinþe, nu norme ce n-arsuferi nicio excepþie. Fiecare hartãdeseneazã o configurare, un „indi-ciu lãsat de istorie“, ce trebuie sãpermitã „deducerea din forma unuiobiect a forþelor care au acþionatsau acþioneazã asupra ei“. Astfel,în „Our Village“, forma circularã

corespunde lipsei constrângerilorexterioare, permiþând genului sãse desfãºoare liber. Bulversãri alegeografiei sociale vor surveni,totuºi în cei douãzeci ºi unu de anide glorie ai genului (de la MaryRussell Mitford, în 1832, laElizabeth Cleghorn Gaskell, în1853), iar romanul va suferi oevoluþie a forþelor exercitateasupra lui. În cele din urmã, „satul“îºi va modifica profund mediulsociografic. „Existã întotdeaunaun moment când forma internã aunui gen nu mai e capabilã sãreprezinte aspectele cele maisemnificative ale realului contem-poran; [...] fie genul îºi pierdeforma sub efectul ºocului realuluiºi acesta se dezintegreazã, fietrãdeazã realul în numele formei,transformându-se, atunci, în ter-menii lui ªklovski, în «epigon fad»“.Forþele exterioare se retraduc,pentru Moretti, în forma scrisã, îninteriorul textului, bulversândgenul în profunzime. Hãrþile pecare le construieºte din acestelumi ficþionale sunt cu atât maiutile, cu cât permit delimitareaacestor bulversãri, obiectivânddatele supuse interpretãrii prinpunerea lor în serie.

Generalizarea punerii în serie aoricãrui element judecat ca perti-nent ni se pare a fi marea con-tribuþie a lui Moretti. Întâlnirea sta-tisticii cu literatura s-a cantonatmultã vreme în lingvisticã: formelelexicale, trãsãturile morfologicesau fenomenele erau prin tradiþietipul de elemente ce beneficiau deun tratament serial. Insistândasupra posibilitãþilor oferite istorieiliterare prin punerea în serie a„conþinutului“, a elementelor „sem-nificante“ în interiorul textelor pecare analiza o trateazã apoi cu ungrafic, o hartã ori un arbore,Moretti deschide noi piste ºidovedeºte inventivitate în privinþaelementelor interogate prinînseriere. Recursul la arbori seînscrie într-o astfel de modalitate.Dacã împrumutã efectiv arborii dela naturaliºti, alþii, interesându-sede texte, mobilizeazã deja acestereprezentãri ale evoluþiei prindiferenþieri succesive – de exem-plu, filologii medieviºti foloseaustemma („blazon“, „emblemã“,„siglã“, „însemn“) ca sã reconstitu-ie relaþiile dintre diferitele manu-scrise ale aceluiaºi text. Dar dacãlucrãrile lui Moretti se integreazãefectiv în studiile literare nu e fiind-cã ele prelungesc utilizãrile instru-mentelor cantitative pe care aces-te studii (ori cele de lingvisticã, defilologie) le produc. Inventivitateaîl conduce sã apeleze la instru-mente deja mobilizate înainte,confruntându-le cu obiecte diferiteºi ajungând la rezultate originale.Arborii îi servesc la ilustrareademersului sãu: unul despreevoluþia romanului poliþist („detec-

tive novel“), al cãrui exemplucanonic e Sherlock Holmes; altuldespre stilul indirect liber,difuzarea ºi adaptarea acestuia înliteraturile occidentale. Primul îipermite sã interogheze, prin diver-genþa tratamentului indiciilor dininteriorul naraþiunilor, evoluþia unuigen ce îºi afirmã progresiv cadrulspecific. Al doilea se intereseazãde fenomenele reintersectãriiramurilor aceluiaºi arbore. Des-criind evoluþia, arborii ne fac sã negândim la instrumentele deter-minãrii ordinii în care se succedãbazele ADN-ului. Analiza secven-þialã e o tehnicã servind lamãsurarea distanþelor – ase-mãnãrile sau diferenþele ce existãîntre secvenþe, constituite dintr-unºir de elemente în numãr restrâns.Ne-am putea imagina un codaj degenuri ori de cataloage de editori,sub formã de secvenþe, pentru a letrata apoi cu un soft desecvenþare. Evocarea prea scurtãa analizei secvenþiale („optimalmatching“) ne determinã sã cre-dem cã dacã Moretti nu prezintãdecât trei tipuri de instrumentecantitative în cartea sa, interesulpentru acestea pare mult mai larg,cum lasã sã se înþeleagã titlul uneiconferinþe din 20 noiembrie 2011:„Network Theory, Plot Analysis“).

Istoricul ºi teoreticianul literaritalian nu pretinde nicidecum cãpunerea în serie rezolvã o datãpentru totdeauna problemele lite-rare. Dimpotrivã, am vãzut deja,datoritã diverselor instrumente, pecare subtitlul cãrþii le asimileazãunor „modele abstracte“, ceea ceni se pare o nefericitã eroare,Moretti propune reînnoirea între-bãrilor puse literaturii. Fiecareinstrument permite interogareaunui nivel specific literaturii, înfuncþie de alegerile diferite pe carele face un cercetãtor. Se vaînþelege, fiecare instrument nu eîn mod esenþial legat de un nivelparticular ºi e doar alegerea luiMoretti care, de exemplu, face dinarbori un instrument adecvatstudiului evoluþiei formale a unuigen. Pe scurt, e întrebarea pecare cercetãtorul alege s-o punãobiectului sãu, care condiþioneazãutilizarea ºi pertinenþa instrumen-tului pe care îl mobilizeazã pentrua da întrebãrii consistenþã empi-ricã. Cu toate acestea, cartea luiFranco Moretti rezistã prin schim-barea focalelor (când largi, cândînguste) ºi ilustreazã perfect cãstudiul literaturii nu poate fi redusla un model explicativ unic ºi cãstudiul ei are nevoie, mai degrabã,de articularea diverselor niveluride analizã, unde intervin, înfuncþie de nevoi ºi de obiect,cutare sau cutare instrument can-titativ. Volumul permite, deasemenea, sã mãsori pânã la cepunct programele de cercetarecolectivã hrãnesc studiile literare,dând consistenþã imediatã dife-ritelor niveluri de analizã ºi con-fruntând rezultatele unor pros-pecþiuni stratificate de-a lungulproducerii lor.

Moretti a coordonat un imensºantier consacrat romanului.Demersul lui se înscrie în con-cepþia dupã care analizele prezen-tate încearcã sã investighezetoate nivelurile obiectului, iar înprezentarea formalã a volumelorcitim articularea unor astfel decercetãri: „Il Romanzo“, 5 volume,2001-2003, ºi „The Novel“, 2 vo-lume, 2006.

Gheorghe IORGA

În afara canonului.Puneri în serie,

cicluri literare, configurãri

eseu

ianuarie 202120

24 iulie 1967 a rãmas o datãimportantã în istoria contempo-ranã a Canadei. Atunci, în bal-conul Primãriei din Montréal,preºedintele Franþei, generalulCharles de Gaulle, a rostitpropoziþia devenitã celebrã„Vive le Québec libre!“ Sensul eia fost foarte clar interpretat(incitare la naþionalism, sepa-ratism, autonomie), iar relaþiilediplomatice dintre Canada ºiFranþa aproape cã au fost ruptepânã la plecarea generalului dela conducerea statului, întâm-platã doi ani mai târziu. O bunãparte dintre francezi au fost launison cu oamenii politici ºi cumediile anglofone canadiene ºianglosaxone, care au adus felu-rite acuze fostei metropole înurma acelei vizite. Multe dintreele se refereau la senilitatea (!)lui Charles de Gaulle, la faptulcã, dupã ce l-a bãtut toatã ziuasoarele miezului de varã în cap,oratorul s-a lãsat înecat de baiade mulþime ºi nu a mai ºtiut cevorbeºte seara, propoziþia cupricina fiind rostitã în mod spon-tan. Cãldurã mare!

În privinþa presupusei spon-taneitãþi, îmi vine în minte oalocuþiune rostitã de o oficiali-tate românã la Soroca, într-unianuarie eminescian de acumvreo zece ani. Programul Zilelor„Mihai Eminescu“ de la Botoºani –Ipoteºti a prevãzut atunci ºi ovizitã în oraºul vechii cetãþi a luiªtefan cel Mare. La festivitateade la statuia lui Eminescu, undiplomat al statului român (nu alaceluia moldovean, dupã cums-ar putea crede) a spus emoþio-nat ºi a repetat cu duioºie cãîntâlnirea frãþeascã sub semnulcãreia ne aflam adunaþi eraspontanã ºi cã organizatorii segândiserã sã o facã încã dinanul anterior. Acea declaraþierizibilã mã determinã sã spun cãºi de Gaulle se gândise la fulmi-nanta propoziþie, presupusã a fispontanã, cu cel puþin ºapte aniînainte. În 1960, el îi mãrturiseaministrului Culturii, AndréMalraux, intenþiile pe care leavea cu privire la politica ce tre-buia adoptatã faþã de „francezii“de pe continentul nord-ameri-can. Mai întâi de toate, trebuieºtiut cã, în ciuda aparenþelor despontaneitate pe care le afiºau,discursurile gaulliste (care nus-au poticnit niciodatã în greºelide limbã) erau scrise de însuºimarele orator (!) ºi apoi eraurepetate cu minuþiozitate.

ªi cãlãtoria din 1967 înregiunea Québec a fostpregãtitã minuþios din punct devedere tactic, de marele strateg.Generalul a fost invitat sã par-ticipe la Expoziþia Universalã„Terre des Hommes“ (titlu deroman al lui Saint-Exupéry),care fusese deschisã laMontréal cu prilejul sãrbãtoririicentenarului confederaþiei ca-nadiene. La propunereaambasadorului francez laOttawa, care a sugerat laPalatul Élysée sã fie asociatnumele Franþei la sãrbãtorireacentenarului Canadei, Charlesde Gaulle a rãspuns cã nici nupoate fi vorba despre aºa cevaîn cazul creãrii unui stat funda-mentat pe înfrângerea de altã-datã a Franþei ºi pe integrareaunei pãrþi a poporului francezimperiului britanic. Autoritãþilefederale ºi ale provincieiQuébec îi rezervaserã acesteivizite din fosta metropolã doar

un caracter strict simbolic.Numai cã invitatul de onoare nuºi-a propus sã traversezeOceanul Atlantic timp de opt zilepentru a împãrtãºi apoi simpleimpresii turistice devotatei salesoþii sau pentru a-ºi cumpãraniºte soldaþi de plumb, ca decorpe biroul sãu, în cele douã zileafectate vizitãrii Expoziþiei. Voiasã facã ºi el un gest simbolic,reparator în faþa laºitãþii patrieifranceze, care îi abandonase pefiii risipiþi de-a lungul fluviuluiSaint-Laurent ºi înmulþiþi de osutã de ori în ultimele douã sutede ani.

Întâmpinarea ºefului statuluifrancez pe cheiul portului dinQuébec a fost prevãzutã în aºafel, încât oaspetele sã simtã fap-tul cã pune piciorul pe un tãrâmnu numai strãin, ci ºi ostil. Însãºiþinuta gãrzii de onoare ar fi fãcutpe orice onorat de ea sã creadãcã se aflã pe malul Tamisei.Oficialitãþile federale canadienes-au uitat la Charles de Gaullecruciº când l-au vãzut coborândde la bordul CruciºãtoruluiColbert. Nu mai puþin cruciº s-auitat generalul la ele ºi dovadasigurã este faptul cã a încãlcatprotocolul ºtiut. Astfel, înaltuloaspete s-a uitat direct laprimul-ministru al provincieiQuébec – iar nu la guvernatorulgeneral al Canadei, cum ar fitrebuit – ºi i-a adresat doar lui dela microfon cuvântul de bungãsit. Prin gestul sãu împotrivauzanþelor regeºti, preºedinteleRepublicii Franceze a ofensatCoroana britanicã, deoarecelegile monarhiei constituþionalecanadiene îi impun guvernatoru-lui general sã þinã locul regineiCanadei (in spe a Angliei) atâttimp cât aceasta lipseºte dinþarã. Existenþa unor astfel deorânduiri ce þin de eticheta colo-nialã ne determinã sã ne imagi-nãm cã regina ºi-ar face veaculîn þara frunzei de arþar ºi cã s-arduce la palatul din insulã numaiaºa, din când în când, ca sãvadã ce mai este pe acolo, dacãsupuºii ei sunt bine, sãnãtoºi.

Dar acestea sunt regulilecoloniale valabile oriunde ºioricând, adevãrul fiind cã ºiregalitatea francezã îi aban-donase pe coloniºtii ei din LaNouvelle-France cu douã sutede ani în urmã. Atunci, dupãbãtãliile pierdute împotrivaenglezilor, Ludovic al XV-lea atrebuit sã cedeze, la alegere,fidelilor duºmani ai francezilorfie Insulele Antile, fie LaNouvelle-France. Capul încoro-nat a ales varianta a doua ºi unmare pãcat a fost acela cã nus-a inaugurat niciodatã Calearegelui, finalizatã cu câþiva aniînainte. Aceasta lega ºi leagã,de-a lungul fluviului Saint-Laurent, oraºele Québec ºiMontréal. Aºa s-a întâmplat cã

nu a mai fost strãbãtutã Calearegelui de niciun rege francez.Or, Charles de Gaulle, conside-rat de unii a fi ultimul rege(republican) al Franþei, ºi-a pro-pus sã facã acest lucru.Procedând astfel, el a mai încãl-cat o lege a protocolului, carespune cã orice vizitã a unui ºefde stat trebuie sã înceapã dincapitala þãrii. Mai mult, Ottawaar fi trebuit sã fie pentru invitatultima etapã a vizitei, care nicinu a mai avut loc, din cauzamotivelor bine cuvântate laMontréal.

Atmosfera cu care a fostîntâmpinat de-a lungul celoraproape 300 de kilometri de peCalea regelui i-a amintit gene-ralului de aceea din 1944, cândintrase victorios în Parisul elibe-rat venind dinspre... Londra. Dealtfel, pe tot parcursul celor ºaseetape ale traseului din acea zi,Charles de Gaulle a fost vãzutca un erou eliberator de cei pecare el îi numea „francezi cana-dieni“ (nu le spunea „canadienifrancezi“ sau „quebequezi“, cumar fi trebuit sã-i considere înmod oficial). În acea zi sãrbã-toreascã de luni, declaratã ziliberã în provincie, s-au agitatpancarte pe care stãtea scris„France libre“, „Québec libre“,„Vive le Canada français!“ Îndiscursurile sale „spontane“,marele orator a insistat asupraidentitãþii comune a francezilordin Hexagon ºi a francezilorcanadieni. Marseilleza s-a cân-tat în toate pieþele publice, s-autras clopotele de la biserici, iaraºezãmintele religioase ºi insti-tuþiile laice au vibrat de profundãemoþie patrioticã.

Atunci când a crezut necesar,preºedintele celei de-a CinceaRepublici Franceze s-a abãtutde la Calea regalã ºi de laprevederile protocolului, pentrua se întâlni cu cât mai multãlume, doritoare sã-l vadã. Li s-aspus tuturor cã sunt stãpâni pedestinul lor, în acel context inter-

naþional favorabil, în care dezro-birea jugului colonial se sfârºise(însuºi retrasul din viaþa publicãde Gaulle fusese adus la putereîn 1958 pentru a gãsi orezolvare rãzboiului din Algeria).Cu cât se avansa spre Montréal,cu atât discursul gaullist luaamploare ºi se definitiva, prinefervescenþa sa tot mai cres-cutã, ce fãcea sã vibreze din ceîn ce mai amplificat senti-mentele naþionaliste. Cel careintrase pe sub Arcul de Triumf în1944 într-un Paris eliberat desub dominaþia trupelor germanetrecea aici pe sub 20 de arcuride triumf confecþionate dincrengi de brad ºi împodobite cufloarea de crin a regalitãþiifranceze. Bordura ºoselei înseºiera marcatã prin culoriledrapelului francez ºi ale aceluiaquebequez, dar în niciun caz deacelea ale federaþiei canadiene.

La capãtul Cãii regelui, pri-marul singurei metropole franco-fone din America de Nord, JeanDrapeau, a fãcut de râs drapelulconfederaþiei, deoarece a închi-nat steagul în faþa generaluluide brigadã francez. Afirm acestlucru deoarece nu l-a pututîmpiedica pe oaspetelePrimãriei sã vorbeascã celor1500 de francezi canadieni,care îi scandau de afarã numeleºi îi cereau un discurs. S-a încãl-cat astfel încã o datã protocolulstabilit de comun acord, careprevãzuse sã aibã loc doar oîntâlnire în incinta Primãriei. Încel mai fericit caz, ºeful statuluifrancez ar fi trebuit sã semulþumeascã cu ieºirea în bal-con, de unde sã se adresezemulþimii doar paraverbal. Numaicã Drapeau nu a avut fermitateanecesarã sã opreascã reinsta-larea microfoanelor dezinstalatetot de el ºi astfel istoria a fostscrisã/ spusã cu „Vive leQuébec libre!“

A doua zi, Charles de Gaullea trecut pe acolo pe unde ar fiavut treabã, adicã pe la

Expoziþia Universalã „Terre desHommes“ ºi, pentru cã tottraseul sãu fusese pus sub sem-nul undergroundului, a vizitat ºinoua reþea a metroului. Oricum,nu se mai plimbase cu metroulde treizeci de ani – s-a confesatel. Apoi, dupã ce a anunþat cã acontramandat vizita la Ottawa,de unde nu se ºtia dacã ar mai fiprimit, invitatul devenit nepoftit apãrãsit „Terre des Hommes“ ºi azburat, la bordul avionului prezi-denþial, spre Paris. Membriiguvernului francez care auaºteptat îngrijoraþi la aeroport aufost asiguraþi cã, dacã ar fi fãcutaltfel, preºedintele Franþei nu armai fi fost el însuºi. Declaraþiileulterioare, de la o conferinþã depresã organizatã peste patruluni, au fost ºi ele lipsite de oriceambiguitate: ajungerea provin-ciei Quebec la rang de statsuveran ºi de stãpân pe exis-tenþa sa naþionalã trebuia sã seînfãptuiascã. Dar viitorul a decisaltfel. Deºi în 1977 s-a votatlegea prin care franceza deve-nea singura limbã oficialã, celedouã referendumuri – din 1980ºi din 1995 –, organizate învederea câºtigãrii suveranitãþii,s-au soldat cu eºecuri la limitã.

Mare expert în politica inter-naþionalã, Charles de Gaulle aºtiut cã un astfel de discursexploziv rostit la Montréal vacontribui la cunoaºterea regiuniiQuébec în afara Canadei ºiîndeosebi la recunoaºterea ca-racterului ei francofon, pânãatunci criptat de autoritãþile fe-derale. Noi perspective istorice,politice ºi sociologice auîmbogãþit memoria colectivã dinfosta colonie francezã dupãpropoziþia rostitã în mod „spon-tan“ de marele orator.Specialiºtii sunt de pãrere cãpropoziþia „Vive le Québeclibre!“ a avansat lucrurile cuzece ani ºi cã de atunci s-a ºtiutde toatã lumea locul pe hartaplanetei al provinciei Québec.De altfel, atunci când a trebuitsã relateze evenimentele petre-cute în Canada, organulPartidului Comunist Chinez,„Cotidianul poporului“, a fostnevoit sã inventeze o nouã com-binaþie de ideograme pentrucuvântul Québec: „Kuí-bìi-keen pinyin“.

În 1967, Charles de Gaulle afãcut o îndepãrtatã cãlãtoriesimbolicã, dar nu în sensul voitde alþii, ºi a ieºit învingãtor pe unteritoriu înstrãinat, unde fuseseinvitat sã celebreze victoriaduºmanilor. Acuzat de violareaprotocolului internaþional, deamestecul în treburile interne ºide toate relele în... general, ge-neralul a câºtigat ultima sabãtãlie, pe Calea regelui, din LaBelle Province, retrãgându-seapoi, dupã doi ani, în plinã glo-rie. Un sondaj efectuat în 2005 arelevat faptul cã, din lungahagiografie a istoriei Franþei,Charles de Gaulle poate fi con-siderat cel mai mare francez dintoate timpurile. Ceea ce nu mise pare a fi o alegere cu totul...spontanã. La 130 de la naºtereºi la 50 de ani de la moarte,marele om de stat Charles deGaulle rãmâne a fi vãzut ca unmare patriot, care a aparþinutFranþei prin însãºi prepoziþianobiliarã care l-a ataºat devechiul patronim Galia.

Vasile SPIRIDON

Încãlcãriale protocolului

•• SSii llvv iiaa TT iippeerrcc iiuucc

ianuarie 2021 21

autori ºi cãrþi

La primul contact cu volu-mul lui Ioan Mateiciuc, anchi-lopoetica (Suceava, Ed.„Alexandria PublishingHouse“, 2020), te frapeazãtitlul, unul bazat pe com-punere savantã. Imediat aso-ciezi acest titlu cu copertacãrþii, ce are, la rândul ei, ograficã în mãsurã sã supli-menteze sensul, graficãprezentã ºi în interiorul cãrþii,împãrþind pagina cu textulsau având propria paginã.Ilustraþiile îi aparþin lui IoniþãBenea.

Prefixoidul anchilo- aver-tizeazã cititorul cã e vorbadespre o fixare în poeticã,cel puþin asta înþelegem noi,refuzând sensul prim de înþe-penire, anchilozare, întrucâtstarea poeticã e, mai degra-bã, una eliberatoare din ºi deconvenþional.

Textele (ar putea foartebine sã reprezinte ºi un sin-gur text tot volumul, cupauze de respiraþie pentrulector, marcate de aste-riscuri) sunt o provocare,se cer decriptate cu plusde atenþie, aº zice chiar deinteligenþã, cum se-ntâm-plã, de exemplu, în versurile:e ca o pledoarie a rãsturnãriiîn sine/ iniþierea, marla, alu-viile de idei. spaþiile toate/ neaduc aminte cã existã uncontract/ între respiraþie ºilume/ care/ se poate reziliaoricând.

Originalitatea acestui poete tangibilã cu resemanti-zarea cuvintelor prin me-taforã ºi, în egalã mãsurã, cudispunerea versurilor, avândpunctuaþie aleatorie, dar ºicu unele versuri tãiate de olinie orizontalã, ca atuncicând greºim ºi nu mai dorimsã ºtergem. Considerãm cãnu pentru asta aplicã autorulacest truc, ci pentru a invitala meditaþie: era sau nuintrinsec acel vers în dihoto-mia ansamblului?

Perisabilitatea fiinþei, temãpreferatã ºi deghizatã înmotive poetice precum pri-mejdia ce se camufleazã înaparenþe – mirese-narmate/

bãtrâni ghemuiþi la subsol/nebunii din stradã... alcool.faguri în extracþie. industriicreative sau solitudinea asu-matã conºtient: nimic nu varãspunde strigãtului nostru/nimeni nu va înþelegedirecþia în care pulsãm vomsta luminaþi de farurile unuimustang/ ne vom cresta peglezne organe vitale. – strã-bate ca un fir roºu volumul ºitransmite mesajul cã oame-nii sunt fericiþi doar în interi-oritatea lor, limitat, cã fiecarese construieºte ºi se recon-struieºte dupã seisme sufle-teºti, cu ceea ce are la în-demânã.

În cazul lui Ioan Mateiciuc,desigur cã reconstrucþia serealizeazã prin poezie, dacãe sã ne luãm dupã mãrtu-risirea cã: nuduri de hârtieaºezate pe nuduri de carne/hrãnesc nuduri de copii careatunci/ când plâng nu plângnasc mame..., maternitateafiind, pânã la urmã, izvorulnesecat al vieþii, condiþia ei.

Viziunile poetice mergpânã la graniþa apocalipticu-lui, e un univers întors petoate feþele, unele hâde,prea puþine luminoase: cândmâinile tale ne înfãºoarã/

într-o cãmaºã de forþã/ pecare stã scris un sloganmizantrop. Dacã aºtepãmsalvarea prin atotputerniciadivinã e doar o iluzie, cãci, înpoezia lui Ioan Mateiciuc,dumnezeu e un soldat pre-gãtit de somn/ adormit de ogrenadã/ cu chip de ma-trioºcã, deci vulnerabil ºirefuzat de eternitate.

Halucinante prin simbolis-tica lor sunt ºi versurile:miroºi ca o bucatã de carneinjectatã cu motorinã/ de omireasã trimisã la culcare,somnul fiind o moarteimpusã ºi deloc necesarã.

2020 apare ca un an aldezarticulãrii pe toate pla-nurile: o ladã de gloanþezestre fecioarelor... pe cori-doarele sanatoriilor/ þigãristinse de tâmpla marlei...maºinile ne vor verifica sto-pul cardiac ºi rimele./ e clarcã vom sta de partea rãului.

O lungã agonie a lumii,balet mecanic pe strãzileaglomerate, când memoriacolectivã rescrie fiorul viciilor,e starea definitorie ºi con-fraternã cu alienarea.

Recomand volumul anchi-lopoetica, al cãrui autor, IoanMateiciuc, de o imaginaþiedebordantã ºi cu o ºtiinþã adiscursului liric rafinatã ºiconvingãtoare, se defineºteaºa: sunt un om simplu...sunt un om treaz/ veghezasupra mea ca un salvamardeghizat.

DDooiinnaa IIooaanniidd ––BBaazzaarruull

ccuulleeggããttooaarreeii

Cunoscutã pentru încercãrile/reuºitele sale literare din anii ado-lescenþei de la Liceul „Cuza Vodã“ dinHuºi, profesoara Raluca Faraon s-aafirmat în mod distinct în literaturã dupãsusþinerea tezei de doctorat despreNeliniºtea în literatura modernã.Câmpurile abordate cu aplomb aparþinpoeziei ºi criticii literare. Volumul dedebut – sã locuieºti într-un cerc ºi sãnu-þi atingi centrul (2019) –, pe carecriticul Mircea Martin îl apreciazã ca„un debut atipic, retro, în linie mo-dernistã, un debut remarcabil“, a fostpremiat la Festivalul Naþional„Costache Conachi“ (Tecuci, 2018) ºiînscris în circuitul nominalizãrilor laPremiul Naþional de Poezie „MihaiEminescu“ – Opus Primum (ianuarie2020).

Al doilea volum, Flash – itinerar criticprin poezia româneascã de azi (2019),cuprinde cronici de întâmpinare, „flash-uri“, pentru treisprezece dintre poeþiicongeneri Ralucãi Faraon. Prin aceastãincursiune pe orizontalã, autoareareuºeºte sã schiþeze o radiografieresecvenþialã a liricii contemporane,având în vedere mai multe opere alepoeþilor (post)moderniºti: DarieLãzãrescu, Geo Galetaru, FlorinDochia, Paul Vinicius, GabrielGherbãluþã, Luminiþa Potîrniche, AdelaEfrim, Corina Daºoveanu, VioletaPintea, Mariana Cornea, CarmenSecere, Mihai Marian, Romeo-AurelianIlie.

Titlurile alese pentru cronici îlprovoacã pe lectorul interesat, iar sub-stanþa lor ilustreazã serioase cunoºtinþede istorie ºi teorie literarã, precum ºiabilitatea autoarei de a le pune în servi-ciul unei corecte aprecieri a textuluipoetic. Limbajul critic literar este fluent,organizat nu neapãrat în enunþuriasertive, cât prognostice, justificate prinvârsta poeticã a autorilor. Sunt de sem-nalat strategia ºi unitatea stilisticã aanalizelor, ceea ce conduce la profi-larea unui sistem critic personal pe dru-mul acestui gen metaliterar.

Autoarea ºtie sã pãtrundã în þesãtu-ra liricã, sã selecteze ce e valoros ºi sãcombine elementele înrudite („selecþia“ºi „contiguitatea“, funcþiile preconizatede Roman Jacobson), sã apreciezeprompt ºi sã conchidã cu justeþe prinmetodã inductivã: „Rezultatul final alacestor cãderi din cerc în cerc esteînsãºi poezia lui Florin Dochia, originalãtocmai prin evitarea oricãrui artificiu,profundã, ambiguã, cu vervã, uºor inte-lectualistã când nu e de dragoste,egalã, nobilã, înduioºãtoare cândevocã imaginaþia/ Prinþesa/ paradisuluitãrii“ (Spaþiul ondulatoriu al visãrii);„Semnificaþia luminii ca sursã a poeziei,dar ºi ca poezie în sine, este cea maiimportantã din tot volumul, chiar ºiatunci când nu este numitã ca atare.Universul exterior poeziei este îndegradare, suferã, este neliniºtit, cutoate atributele sale […]“ (În cãutarealuminii prin cuvânt).

Limbajul textului critic e de naturãtranzitivã, nu reflexivã (dupã TudorVianu, Dubla intenþie a limbajului ºi

problema stilului), însã în critica literarãpracticatã, Raluca Faraon nu comunicãdoar informaþii despre operã/ autor, ciempatizeazã cu propria scriiturã ºidezvãluie atitudini ºi stãri sufleteºti ceþin de (auto)cunoaºtere. De pildã,mostrele din A se citi de patruzeci ºiunu de ori: „[…] aveam deja o pãrere.A, iatã un cabotin, un avangardistdesuet, un poet care ºi-a dat seama cãe greu sã mai spui azi ceva original înpoezie […]“; „Dupã ce am claustrat larândul meu volumul de debut al luiRomeo-Aurelian Ilie (prin analizã induc-tivã), ei bine, la a cincea sau a ºasealecturã, mi-am recãpãtat, în postura decititor, inocenþa pierdutã, întrucât amlãsat textul liric sã se apropie de mine“.

Cine vrea s-o cunoascã mai atent peomul de „carte“ Raluca Faraon e bines-o caute, deopotrivã, în lirica ºi în cri-tica literarã.

Lina CODREANU

Gela ENEA

Anchilopoetica

CCoonnggeenneerriiii ssuubb bblliittzz-uurrii

•• LLuummiinnii þþaa RRaadduu

Bazarul culegãtoarei („Casa de pa-riuri literare“, 2019) este o arhivã senti-mentalã, în care Doina Ioaniddepoziteazã, cu migalã de anticar,experienþe relevante într-o utopicã ten-tativã de a se împotrivi trecerii timpului.Pe unde cei mai mulþi trec grãbiþi sauindiferenþi, ea se opreºte cu grijã,decupând nimicuri semnificative, care,puse cap la cap, contureazã un universplin de nostalgie ºi nostalgii, fiindcãsensul major al acestei cãrþi este unulrecuperator. Alcãtuirea acestui „micbazar de culegãtoare“ dezvãluievocaþia generozitãþii ascunsã în gesturimãrunte. Un fel de rezistenþã tãcutã,discretã. Act gratuit ºi iluzoriu, darnecesar ºi generos, cu rãdãcini cer-vantine mãrturisite explicit.

Bazarul culegãtoarei este ºi o cartedespre fragilitate ºi despre memorie.Despre puterea de a merge maideparte, acceptându-þi trecutul:„Chestia asta cu trecutul prin ferestreavea sã mi se parã uºoarã. De câte orinu-mi convenea ceva, gãseam o fe-reastrã ºi treceam prin ea“. A trece prinferestre fãrã sã le spargi – iatã esenþaacestui volum de o cuceritoare ºi para-doxalã simplitate.

De altfel, existã în textele DoineiIoanid o plãcere a întoarcerii în trecut,într-o încercare de regãsire. Întâm-plãrile din realitatea imediatã sunt per-cepute prin filtrul unei sensibilitãþi carele converteºte în cârlige cãtre noiînºine: „Un bãnuþ de argint primitmoºtenire de pe vremuri bune, de labuna Dumitra. Moºtenire salvatã demama, ajunsã la mine în ajun deCrãciun, la 40 de ani. E de pe vremeaRegelui Mihai. Banii de hârtie nu s-aupãstrat, cã nu mai erau buni. Dar eui-aº fi pãstrat, i-aº fi colecþionat, cumfãceam cu pifurile, cu etichetele defructe ºi legume... Cine ºtie unde-or fiacum?! Bãnuþ zizulic de aniversare,ajuns la mine de pe alte vremuri. Bãnuþzizulic-zuzulic rotit în palmã pentruaduceri aminte“.

Jurnalul liric al Doinei Ioanid este, înfapt, „o bancã de ridicat moralul“. Cãcinumai aºa poþi înþelege rosturile aces-tor însemnãri care te poartã de laporþile Orientului la Paris, Bruxelles,Amsterdam sau Delft. Care te poartãprin propria viaþã, într-o rãtãcirejoyceanã. Cu oraºe, strãzi, case ºi fe-restre. Oameni ºi biciclete. Stãri ºiemoþii. Într-o nesfârºitã cãutare,infuzatã de melancolie.

Adrian JICU

Motto: Fiecare cuvânt esteo prejudecatã.

Friedrich Nietzsche

Când i-a fost acordat premiulNobel pentru literaturã, s-aspus despre Bertrand Russellcã este unul din cei mai strãlu-ciþi apãrãtori ai raþionalitãþii ºiumanitãþii. A fost comparat, caaudienþã, cu Voltaire. Mate-matician ºi logician care acunoscut febra metafizicii ºichemarea metaforei, va im-pune în dezbatere un nou stilde cugetare: filosofia analiticã.Este cugetãtorul anti-preju-decatã. Am putea sintetizaaceastã atitudine a sa (ºi) princeea ce spunea în 1912: „... sus-þin trei teze: (1) Cã toate argu-mentele formulate pânã acumde filosofi împotriva materieisunt eronate; (2) Cã toateargumentele formulate pânãacum de filosofi în favoareamateriei sunt eronate; (3) ªi cãchiar dacã avem motive sãpresupunem cã existã materie,nu putem avea niciun mijlocpentru a afla ceva cu privire lanatura ei intrinsecã“ (apudMircea Flonta, „BertrandRussell ºi începuturile filosofieianalitice“, în Bertrand Russell,„Problemele filosofiei“, Bucureºti,Editura All, 2004, p. XII).

Debutul scurtei lucrãri „Pro-blemele filosofiei“ seamãnã cuunul al unei simfonii deBeethoven: „Existã oare cu-noaºtere care sã fie atât desigurã încât niciun om rezo-nabil sã nu o poatã pune laîndoialã?“ (op. cit., p. 1). Leaduce onoruri matematicie-nilor, care „au folosit logicapentru a submina prejudecãþilesimþului comun“ (ibidem, p. 97),într-o societate de consumcare a ridicat la rang de vedetãprosperitatea care, de regulã,nu ia în calcul „bunurile minþii“,ci doar pe cele destinate trupu-lui ºi lanseazã un avertismentprin care subliniazã ºi rostulcugetãrii metafizice: „De ase-menea, pentru a nu eºua înîncercarea noastrã de a deter-mina valoarea filosofiei, trebuiesã ne eliberãm minþile deprejudecãþile celor ce suntnumiþi în mod greºit oameni«practici». Omul «practic», însensul în care cuvântul esteadesea folosit, recunoaºtenumai nevoile materiale, înþe-lege cã oamenii trebuie sã îºihrãneascã corpul, însã uitãnecesitatea de a hrãni mintea“.(ibidem, p. 100). Suntem invitaþisã înþelegem cã adevãratacunoaºtere „rezultã din exami-narea criticã a temeiurilorconvingerilor, prejudecãþilor ºiopiniilor noastre“ (ibidem, p.101). Asediatã de incertitudini,cãutãri, primeniri, cugetareafilosoficã rãmâne un reperimportant al fiinþãrii, întrucât„omul care nu a învãþat niciundram de filosofie trece prinviaþã încãtuºat în prejudecãþiderivate din simþul comun, dinconvingerile obiºnuite ale

epocii“ (ibidem, p. 102), dinconvingeri care nu au cunoscutconsimþãmântul raþiunii sale.

Discursul lui Russell îmiaminteºte de filmul regizoruluiRidley Scott, „All the Money inthe World“ („Pentru toþi baniidin lume“), în care Jean-PaulGetty, cel mai bogat om alanilor ’60, ilustreazã modul deviaþã în care relaþiile socialeîmbracã forma unor raporturiîntre obiecte concrete, iar omulînsuºi devine, din subiectsocial, obiectul societãþii, unlucru. Reificarea este esenþasocietãþii. Jean-Paul Getty,personajul din film, spune cãoamenii îi provoacã panicã,întrucât sunt imprevizibili, auprobleme cu morala etc., pecând lucrurile prezintã certitu-dini: au un preþ, o evoluþie pre-vizibilã a acestui preþ, o istoriecertã, nu sunt generatoare dedileme, conferã siguranþã,dacã ºtii sã le gestionezi. Eleste incapabil sã ajungã laînþelegerea cã o astfel de exis-tenþã stã mereu sub semnulfebrilului ºi al mãrginitului, încomparaþie cu existenþa calmã,liberã ºi umanã pe care opoate asigura cugetareafilosoficã. Mintea/ sufletul nutrebuie sã se împãrtãºeascãdoar din existenþa lucrurilor, ciºi din infinitatea universului pecare îl contemplã. Dacã avemaceastã atitudine, cunoaºtereanu va fi redusã la „o mulþime deprejudecãþi, obiceiuri ºi dorinþecare alcãtuiesc un vãl impene-trabil între noi ºi lume. Acelacãruia îi place o astfel de teoriea cunoaºterii se aseamãnãomului care nu pãrãseºteniciodatã cercul sãu domestic“(ibidem, p. 104). Reificareapoate construi închisori nunumai pentru intelect, ci ºi pen-tru suflet. Existã soluþii deevadare din aceastã lume aunei astfel de închisori?Russell sugereazã: „A neînvãþa sã trãim fãrã certitudine,dar fãrã a fi totuºi paralizaþi deezitãri“ („Istoria filosofiei occi-dentale“, vol. I, Bucureºti,Editura Humanitas, 2005, p. 8).

Filosoful britanic face unadevãrat elogiu cugetãriifilosofice, pe care o considerãun fel de terapeut pentru ceicare vor sã nu fie robiþi deprejudecãþi. Ne sugereazã cãar trebui sã ne despãrþim deWilliam James, cel care neinvita sã fim prietenii voinþei dea crede, ºi sã urmãm sfatulsãu, înnobilându-ne spiritul cu„voinþa de a pune la îndoialã“ ºicu dorinþa de a afla. Iatã câte-

va dintre virtuþile filosofiei pecare Russell aºazã accentepersuasive: ne elibereazã detirania obiºnuinþei; deºi dimi-nueazã sentimentul de certitu-dine, sporeºte mult cunoaº-terea; alungã dogmatismularogant al celor care n-au cãlã-torit în lumea îndoielilor elibe-ratoare; menþine vie mirarea;dinamiteazã siguranþa dogma-ticã, fantoma spiritului careîmpiedicã mintea sã specu-leze, sã caute/ sã afle noiluminiºuri. Pentru cei carefiinþeazã în armonie cuprejudecãþile „lumea tinde sãfie precisã, finitã, banalã;obiectele obiºnuite nu ridicãniciun fel de întrebãri, iar posi-bilitãþile nefamiliare suntrespinse cu dispreþ“ („Pro-blemele filosofiei“, Bucureºti,Editura All, 2004, p. 139).

Cunoaºterea nu trebuie sãse odihneascã în obiºnuinþe,algoritmi, în comoditãþi ale spi-ritului. Primenirile ei oferãnobleþe caracterului nostru.Este solidar cu un... viitor gândal lui Karl Popper, cel care neinvita sã testãm autocritic pro-priile teorii: „Atunci când amscris «The Problems ofPhilosophy», teoria generalã arelativitãþii nu era cunoscutã.Dacã aº fi þinut cont de teoriageneralã a relativitãþii, m-aº fiexprimat diferit în unele locuri“.Este mãrturisirea sa din noiem-brie 1924, din Anexa la „Pro-blemele filosofiei“ (Bucureºti,Editura All, 2004, p. 146).

Discursul lui BertrandRussell poate fi perceput ºi cao lecþie despre prejudecãþi. Ampentru Toma d'Aquino o slãbi-ciune aparte. Este un spiritcare cucereºte nu doar prinincredibilul parcurs al fiinþãriisale lumeºti, ci mai ales prinopera sa. Dupã ce Russell mi-aargumentat însã cã „el nucautã, precum Socratele pla-tonician, sã urmãreascã firulunei argumentãri ori încotro arduce acesta. Nu practicã oinvestigaþie al cãrei rezultateste cu neputinþã de ºtiutdinainte. Înainte de a începe sãfilosofeze, el cunoaºte dejaadevãrul“ (ibidem, p. 477), amînceput sã-l privesc pe Tomad'Aquino ºi cu alþi ochi. Fireºte,am rezerve ºi faþã de...prejudecãþile lui Russell. În„Autobiografie“ (Bucureºti,Editura Humanitas, 2018), elpovesteºte, cu ºtiutul umor, cã,atunci când a ajuns (1918) laînchisoarea din Brixton (dincauza scrierilor sale anti-rãzboi), a fost întrebat despre

apartenenþa religioasã. A rãs-puns: „Agnostic“. Gardianul,care nu a priceput nimic dinceea ce i-a spus întemniþatul, acomentat cu aere de savant,exprimându-ºi bucuria cãexistã mai multe religii, pentrucã, la urma urmei, ne închinãmtoþi aceluiaºi Dumnezeu.Rezervele mele þin, neîndoiel-nic, ºi de natura prejudecãþilormele. Când ne apropiem deopera unui autor, sugereazãRussell, ar trebui sã evitãmdesconsiderarea ºi veneraþia,sã investim un fel de simpatiereciprocã, sprijinitã pe o atitu-dine criticã. Desconsiderarea,ca ºi veneraþia, blocheazãspiritul. O atitudine echilibratãne-ar putea trimite gândul ºi înorizontul unor epoci viitoare, cuun alt stil de gândire, când,probabil, unele dintre cele maidragi dintre prejudecãþile noas-tre vor fi considerate nãstruº-nice. Aproape ca o sintezã, pecoperta volumului amintit citim,într-un fel de postfaþã a autoru-lui: „Douã lucruri ce nu trebuieuitate: cã despre un om alecãrui opinii ºi teorii meritã stu-diate se poate prezuma cã afost înzestrat cu o oarecareinteligenþã, dar cã, tot aºa, nue probabil sã fi ajuns vreodatãcineva, într-o chestiune, laadevãrul complet ºi ultim“.

Îmi este drag portretul pecare, cu umor, dar ºi cu simþulesenþelor, i-l realizeazã RogerScruton lui Bertrand Russell(„Beau, deci exist. O cãlãtoriefilosoficã în lumea vinurilor“,Bucureºti, Editura Humanitas,2017; https://books.google.ro/-books?id=5LvTDwAAQBAJ&-pg...): „Cãrþile lui Russell tre-buie separate clar în douãgenuri, spunea Wittgenstein.Cele despre logicã ºi funda-mentele matematicii ar trebuilegate în albastru ºi toatãlumea ar trebui obligatã sã leciteascã. Cele despre politicãºi de popularizare a filosofiei artrebui legate în roºu ºi inter-zise. Neavând natura intransi-gentã a lui Wittgenstein, mãferesc sã-i urmez concluzia.Dar judecata lui era îndrep-tãþitã, ºi doar un vin roºu dincel mai nobil soi ar putea însoþio carte fundamentalã precumPrincipiile matematicii – su-gerez un Château Beychevellesau un Château Ducru-Beaucaillou dintr-o recoltãsuperioarã, precum cea din1988 sau 1995“. Fireºte, ca ºiRoger Scruton, am unele re-zerve faþã de Wittgenstein,protejatul lui Russell, dar îi ofer

ºi ceva credit, privind afirmaþi-ile care vizeazã cãrþile „desprepoliticã“. Russell însuºi, caredeclarase cã a fost liberal,socialist ºi pacifist, avea sãmãrturiseascã în amurgul vieþiicã nu a fost niciunul dintreaceºtia... A fost totuºi bântuit ºiaustriacul Ludwig Wittgensteinde unele prejudecãþi? Posibil.Dar nici Russell nu a fost ocolitde unele dintre acestea. Iatãun singur exemplu. Într-o „Notãbibliograficã“ inseratã în „Pro-bleme ale filosofiei“ (p. 106),Russell recomandã, prioritar,celor care vor sã dobândeascão cunoaºtere elementarã afilosofiei, „sã citeascã uneledintre scrierile marilor filosofi,decât sã încerce sã obþinã oimagine generalã din manu-ale“. „Se recomandã, scrie el,mai ales Platon: Republica, înspecial cãrþile VI ºi VII;Descartes: Meditaþii; Spinoza:Etica; Leibniz: Monadologia;Berkeley: Trei dialoguri întreHylas ºi Philonous; Hume:Cercetare asupra intelectuluiomenesc; Kant: Prolegomenela orice metafizicã viitoare carese va putea înfãþiºa dreptºtiinþã“. Atât. Fireºte, Russellnu recomandã decât o lecturãminimalã, dar faptul cã dinaceastã bibliografie lipsescfilosofi precum Aristotel, Hegelsau Nietzsche, de pildã, îmitrimite gândul cãtre prejudecãþiale lui Russell, dacã nu cumvao fi vorba despre prejudecãþilemele. Ar fi interesant un debateRussell – Popper. Filosofulaustriac spunea despre Platon,Hume, Spinoza ºi Kant, uniidintre cei aflaþi în „Nota bibli-ograficã“ a lui Russell, cã „aupe conºtiinþã lucruri grave“,deºi, în esenþã, îi aprecia. LuiPlaton îi reproºa cã are despreviaþa omeneascã o concepþie„respingãtoare ºi de-a dreptulînfricoºãtoare“ (Karl Popper,„În cãutarea unei lumi maibune“, Bucureºti, EdituraHumanitas, 1998, p. 185). LuiDavid Hume îi imputã cã „s-alãsat sedus de o teorie psiho-logicã nefericitã ºi eronatã“(ibidem). Spinoza i se pare a fi„inacceptabil din punct devedere etic“ (ibidem, p. 186).Kant, care a încercat sãrezolve „problema lui Hume asclaviei raþiunii ºi problema luiSpinoza a determinismului“(ibidem, p. 187), ar fi eºuat înambele. Nu ºtiu ce i-ar ficontraargumentat, punctual,Russell lui Popper, dar intuiescfaptul cã, în finalul dezbaterii,filosoful austriac i-ar fi spus:„Aceºtia sunt deci câþiva dintrefilosofii cei mai mari; filosofii pecare-i venerez. Acum se va înþe-lege de ce cred cã filosofia arenevoie sã fie apãratã“ (ibidem ) .

eseu

ianuarie 202122

Ion FERCU

Prejudecãþile: infernºi provocare eternã (14)

însemnãri

ianuarie 2021 23

Roºia Montanã. Loculpitoresc unde au fost filmateîntre 1971 ºi 1972, de cãtreIosif Demian, filmele Nunta depiatrã, Duhul aurului (adaptãride Dan Piþa ºi Mircea Veroiudupã patru povestiri de IonAgârbiceanu) ºi – câþiva animai târziu, în 1987 – Flãcãri pecomori (de cãtre VladPãunescu), adaptarea luiNicolae Mãrgineanu dupã„Arhanghelii“ ºi „Mârza“, deacelaºi Ion Agârbiceanu.Acestora li s-a alãturat, în1988, Iacob, adaptare deMircea Daneliuc dupã nuvela„Moartea lui Iacob Onisia“ deGeo Bogza, filmat la câþivazeci de kilometri distanþã. Cuzece ani în urmã, Iosif Demianavea sã se întoarcã sã filmeze(ºi sã regizeze) Memoria depiatrã.

Am dorit sã revizitez acestloc de poveste în ultimele ziledin ciudatul an 2020 ºi amreuºit, pentru câteva ceasuri,între Crãciun ºi Anul Nou.Impresia lãsatã a fost aceeade ghost town. O mare partedintre casele aflate în centrulcomunei, bine întreþinute înfilmele lui Piþa – Veroiu –Mãrgineanu, sunt acum fiepãrãsite, fie în stadiu avansatde degradare. CasaFefeleagãi, amenajatã specialde Helmut Stürmer ºi RaduBoruzescu pentru episodulscris ºi regizat de MirceaVeroiu din Nunta de Piatrã, afost dãrâmatã la scurtã vremedupã încetarea filmãrilor, în1972. Uliþele ºi turlele biseri-cilor, vãile ºi lacul din RoºiaMontanã mai pãstreazã încãamintirea acestei vãduve(Leopoldina Bãlãnuþã) ºi acalului ei alb ºi orb, a „nunþii depiatrã“ cu mireasa (UrsulaNussbacher) ce fuge împreunãcu ceteraºul (RaduBoruzescu), a toboºarului(Mircea Diaconu) omorât în

bãtaie de nuntaºii care –împreunã cu mirele pãrãsit(George Calboreanu jr.) ºi tatãlacestuia (Petre Gheorghiu) – îlsocoteau complice la fugamiresei, a vãduvului tomnaticºi firoscos (Ernest Maftei) pecare-l râvneau femeile tinerepentru o presupusã ladã plinãcu aur ori a cârciumãresei vi-clene (Eliza Petrãchescu),deþinãtoare de hãrþi rare cucare ademenea „holoangãrii“sã-i aducã aur din ascunziºurineºtiute de nimeni. Prin acestelocuri, dacã te-a seduscoloana sonorã a Nunþii depiatrã, n-ai cum sã nu auziecoul vocii de contratenor a luiDorin-Liviu Zaharia sauorchestraþia etno-folk-rock a luiDan-Andrei Aldea (feat. Sfinx).

Cu adevãrat impresionantãînsã a fost vizita subteranã,asistatã de un ghid, la galeriileromane, construite ºi sãpate înmãruntaiele pãmântului cumult înainte de cucerireaDaciei de cãtre Traian. Mãaºteptam la o prezentarebanalã, neatrãgãtoare. Ceeace a urmat a fost un adevãratone man show. Curatorulgaleriei, Alburnul Maior, a vorbit(mereu jovial ºi bine informat arãspuns la întrebãri) aproapedouã ore fãrã întrerupere, doarpentru douã familii (în total optpersoane, dintre care doiminori sub zece ani). N-a fost oflecãrealã, aºa cum se maiîntâmplã când cuvântul vor-

bitorilor se preschimbã înpalavrã. Actorii mari, se spune,joacã la fel de bine ºi în faþaunui public numeros, ºi cândsala e aproape goalã. DorinRus (acesta e numele celuicare ne-a cãlãuzit) ºtie cum sãîmbine informaþia factualã cuumorul, cu persiflarea finã atendinþelor globalizanteactuale din societatearomâneascã (ºi din lume, îngeneral), chiar atunci când seadreseazã unui grup cât omânã de oameni. A doua zi,dupã ce am ajuns acasã, l-amregãsit în niºte filmãri maivechi postate pe YouTube.Publicul, de aceastã datã, afost numeros, dar verva ºientuziasmul cu care trans-mitea cam aceleaºi informaþiiaveam sã constat cã au rãmasneschimbate.

Printre primele lucruri pecare, pe un ton semi-comic, nile-a spus a fost: „Poate veþigãsi aur, mult aur, jos în minã.

ªtiþi ce vreþi sã faceþi cu el?Aveþi grijã, minele de aur au unduh al lor, o vâlvã!…“ Mi-amamintit deodatã de episodul„Mârza“ din Duhul aurului ºiFlãcãri pe comori, cu magnetis-mul pe care îl exercitã nobilulmetal ce face din om neom.Mi-am amintit ºi motto-ul Nunþiide piatrã: „Munþii noºtri aurpoartã,/ Noi cerºim din poar-tã-n poartã“. Se spune (ºi ne-ospune ºi ghidul) cã mii de tonede aur au fost scoase dinMunþii Apuseni, încã din vre-mea geto-dacilor. Întrebareasa e cu bãtaie lungã. Ce face,pentru cã despre asta e vorba,þara cu asemenea comori încãascunse ºi, deocamdatã,abandonate în adâncuri?Existã o politicã bine articulatãºi coerentã în privinþaexploatãrii acestor zãcãminte,dincolo de refuzul (amplumediatizat, în ultimii ani) de aceda dreptul de exploatareunor trusturi strãine, pe motivcã „nu ne vindem þara“? Am

aflat, în fine, câte ceva ºidespre roºiorenii care, pesume uriaºe, au acceptat sã-ºivândã proprietatea ºi sã semute în Alba Iulia. Din punctde vedere material se pare cão duc bine, iar împãcarea lãun-tricã cine s-o mai punã lasocotealã într-o vreme în careinima omului nu mai prezintãdecât un interes strict anato-mic? Cât priveºte noile generaþii,lucrurile nu stau tocmai îmbu-curãtor. Dacã în urmã cutreizeci de ani existau câtevaclase paralele (primare, gim-naziale) pentru fiecare an deînvãþãmânt, acum o grupã esteformatã din elevi de vârstediferite, iar numãrul celor carefrecventeazã ºcoala a scãzutsimþitor. Cum localitatea esteoff line, educaþia întâmpinãreale dificultãþi la RoºiaMontanã. (ªi cine ºtie în câtealte cãtune, sate, comune sauorãºele din România?) Nicisistemul medical nufuncþioneazã – din zonãlipsesc farmaciile, dispen-sarele, cadrele medicale.

La ieºirea din galerii am tre-cut prin „ultima staþie“ a cãlãto-riei: un muzeu în aer liber almaºinãriilor ºi instalaþiilor dedemult cu care se extrãgea ºiprelucra aurul la RoºiaMontanã. Aceastã minã esteunicã în lume, ni s-a spus,pentru vestigiile pãstrate dinmai toate etapele istorice(antice, medievale, moderne).Atunci când, în lipsa unui spiritmanagerial eficient pus înpracticã, parametrii economicirãmân încremeniþi într-o pre-lungitã stare de hibernare cãl-duþã, ne rãmâne sã vorbim(sau sã-i ascultãm pe cei care,asemenea ghidului Dorin Rus,au ceva de spus) doar denepreþuita valoare culturalã,prea puþin cunoscutã ºi media-tizatã, a Apusenilor auriferi.

Au expus: Dragoº Burlacu, IoanBurlacu, Ioan-Viorel Cojan, MariusCrãiþã-Mândrã, Geanina Ivu, IonMihalache, Luminiþa Radu, BiancaRotaru, Constantin Þînteanu;

Curator: Constantin ÞînteanuParteneri: Asociaþia Esta B ºi SIF

Moldova

Piramidei lui Maslow din vremurileactuale i-a fost retezat vârful. Nu mai con-teazã pãrticica responsabilã de laturasensibilã a fiecãruia, transcendentul e deneatins. Oamenii reacþioneazã previzibilde cele mai multe ori, în condiþii extremeîºi reconfigureazã prioritãþile refugiindu-se în zona asigurãrii nevoilor primare înprimul rând. Instinctul de conservaredevine singurul de luat în seamã. Artistul,care oricum era un tolerat ºi în zile maibune, a fost pus acolo unde îi este locul:produs inutil de care societatea se poatelipsi fãrã nici un regret. În acelaºi timpinstalatorul îºi va ocupa pe scara valorilorlocul binemeritat, la fel medicii, ºoferii,vânzãtorii, gunoierii º.a.m.d. Într-un sondajrealizat la începuturile molimei pe un largeºantion s-a ajuns la concluzia cã muzi-cianul, actorul, pictorul, poetul ºi ceilalþiconfraþi sunt nefolositori, profesii de arun-cat peste bord în situaþii de crizã. Maimult chiar, unii politicieni i-au sfãtuit sã sereorienteze spre alte ocupaþii mai prac-tice, cerute de comunitate. Unii au pro-testat spunând cã arta e totuºi muncã,necesarã pentru sãnãtatea sufletului,

ochiul care vede rãul ºi binele. Nu ºtiu înce mãsurã cei ce scandau cu însufleþirecândva „noi muncim, nu gândim“ i-arcrede pe cuvânt sau mãcar le-ar pãsacâtuºi de puþin, poate nici nu are impor-tanþã. Conform Musicians’ Union dinMarea Britanie, o treime dintre cei dinindustria respectivã doresc sã aban-doneze meseria pentru care s-aupregãtit, dezamãgiþi de perspectivelesumbre, fundãtura fãrã speranþã în careau ajuns. 38% au declarat cã nu au pututgãsi nimic de lucru în pandemie, iar ceinorocoºi au acoperit doar un sfert dinactivitatea timpurilor normale. ÎnRomânia lucrurile stau ºi mai prost,fiecare se descurcã dupã cum poate,cunoaºtem foarte bine cu toþii. Se ºtie cãdrumul spre iad e pavat cu intenþii bune.Ministerul Culturii, prin dorinþa sa de aîntinde o mânã de ajutor celor afectaþi, adeschis în schimb, probabil fãrã sã-ºi deaseama, cutia Pandorei. Prin delegareaMNAC ca intermediar, cu achiziþii publicecare nu au cum sã rezolve mare lucru, nuse merge prea departe. Toþi vor finemulþumiþi, iar la cei vulnerabili se va

ajunge cu greutate sau deloc. Problemelesunt structurale, din pãcate, situaþia încare ne aflãm e doar hârtia de turnesol,oglinda în care se vede societatea înansamblul ei, nimic altceva. Dupã ce vomdepãºi urgia se va continua la fel, selecþianaturalã îºi va urma cursul imperturbabil,insensibilã desigur la nevoile mari saumici. Iarna va fi urmatã de o nouã iarnã,mai blândã totuºi, va rãsãri din nousoarele mult aºteptat. Unul cu dinþi, buntovar㺠cu gerul.

Expoziþia „Cu ochii întredeschiºi“prezintã creaþii recente ale unui numãr denouã artiºti. Fiecare a reacþionat în felulsãu la restricþiile ºi condiþiile dificile decare s-a lovit. Unii s-au raportat direct laele, prelucrând teme specifice, alþii aucontinuat un parcurs început anterior,încercând abordarea preocupãrilor maivechi dintr-un alt unghi. Acolo unde a fostposibil, s-au experimentat ipostazediferite, s-au folosit materiale inedite.Ideea centralã nu poate fi decât una sin-gurã. Artistul, indiferent de împrejurãri,face ceea ce ºtie cel mai bine: lucreazã.

Constantin ÞÎNTEANU

„Cu oochii întredeschiºi“• Galeriile Karo – 13 noiembrie-31 decembrie 2020 •

Marian-Sorin RÃDULESCU

Magnetismul unui locpitoresc: Roºia Montanã

•• DDuuhhuull aauurruulluuii ((RReeggiiaa:: DDaann PPii þþaa ºº ii MMii rrcceeaa VVeerrooiiuu))

•• IIooaann BBuurr llaaccuu

Anne avea o senzaþie deneplãcutã convingere cã dom-nul Harrison avea dreptate ºis-a strãduit sã ºteargã toateacele descrieri care îi erau atâtde dragi, deºi trebui sã orescrie de trei ori astfel încâtpovestirea sã fie destul de con-cisã pentru a-l satisface pe difi-cilul domn Harrison.

– Am scos toate descrierile,în afarã de asfinþit, zise ea încele din urmã. Pur ºi simplun-am putut renunþa la el. Eracel mai frumos pasaj din toate.

– Nu are nimic de-a face cupovestirea, zise domnulHarrison, ºi nu trebuia sãplasezi acþiunea între oamenibogaþi de la oraº. Ce ºtii tudespre ei? Trebuia s-o plasezichiar aici, în Avonlea, schim-bându-i numele, desigur, cãaltfel doamna Rachel Lynde arfi zis cã ea e eroina.

– Oh, n-aº fi fãcut asta pen-tru nimic în lume, ripostã Anne.Avonlea e locul cel mai frumosdin lume, dar nu e destul deromantic pentru scena uneipovestiri.

– Ba io aº zice c-au fostmulte idile romanþioase ºi p-aciprin Avonlea – ba ºi multetragedii, zise sec domnulHarrison. Dar oamenii tãi nu-snicãieri ca ãia adevãraþi.Vorbesc prea mult ºi au un lim-baj cam sforãitor. E un pasajunde tipu’ ãla, Darlymple,vorbeºte preþ de douã pagini ºin-o lasã pe fatã sã strecoare ºiea un cuvinþel. Pãi dacã fãceaaºa ceva în realitate, sã vezisãracu’ ce înghiontealã îºi lua.

– Nu cred, zise Annehotãrâtã.

În adâncul inimii ei credeacã acele lucruri frumoase,poetice, care i-au fost spuse luiAveril, ar fi cucerit pe deplininima oricãrei fete. Unde maipui cã era înfiorãtor sã auzi cãnobila ºi maiestuoasa Averil arfi „înghiontit“ pe cineva. Averilîºi „refuza politicos pre-tendenþii“.

– Oricum ar fi, reluã domnulHarrison fãrã milã, nu vãd dece n-a pus mâna pe eaMaurice Lennox. Era de douã

ori mai bãrbat decât celãlalt.Fãcea el chestii mai nasoale,dar mãcar fãcea ceva.Perceval ãla umbla teleleutoatã ziua.

Auzi, „teleleu.“ Asta era maiurât decât „înghionteala“.

– Maurice Lennox era per-sonajul negativ, zise Anneplinã de indignare. Nu înþelegde ce le place tuturor de el maimult decât de Perceval.

– Perceval e prea bun. Astae exasperant. Data viitoare,când mai scrii despre un erou,condimenteazã-l cu puþinãnaturã umanã.

– Averil nu se putea mãritacu Maurice. Era rãu.

– L-ar fi adus ea pe caleacea dreaptã. Poþi face un ommai bun; o meduzã nu, fireºte.Povestirea ta nu e rea, ba chiare interesantã. Recunosc. Dareºti prea tânãrã ca sã poþi scrieo povestire care sã merite. Maiaºteaptã zece ani.

Anne luã decizia ca dataviitoare când mai scrie o po-vestire sã nu mai cearãnimãnui pãrerea. Era prea des-curajant. Nu-i citi povestirea ºilui Gilbert, deºi îi vorbisedespre ea.

– Dacã va avea succes, ovei citi când va fi publicatã,Gilbert, dar dacã e un eºec, nuo va citi nimeni niciodatã.

Marilla nu ºtia nimic depovestea asta. Anne se imagi-na cum îi citea Marillei o poves-tire dintr-o revistã, încântând-opânã aceasta începea sã olaude – pentru cã în imaginaþianoastrã totul e posibil – ºianunþând-o apoi triumfãtor cãde fapt ea este autorul.

Într-o zi Anne duse la poºtãun plic mare ºi voluminos,adresat celei mai mari dintrerevistele cele „mari“, cu aceaîncredere încântãtoare atenereþii ºi lipsei de experienþã.Diana era la fel de emoþionatãca Anne.

– Cam când crezi cã veiprimi un rãspuns? întrebã ea.

– Cred cã nu mai târziu dedouã sãptãmâni. Oh, ce fericitãºi ce mândrã voi fi dacã va fiacceptatã!

– Bineînþeles cã va fi accep-tatã ºi cel mai probabil îþi vorcere sã le mai trimiþi ºi altele.Într-o zi vei fi la fel de celebrãca domniºoara Morgan, Anne,ºi ce mândrã voi fi eu cã tecunosc, zise Diana, care avea,cel puþin, marele merit al uneiadmiraþii dezinteresate faþã detalentul ºi farmecele prietenilorei.

Trecu o sãptãmânã de agre-abilã visare, apoi simþi gustulamar al trezirii la realitate. Într-osearã Diana o gãsi pe Anne peverandã, având o privire caredãdea de bãnuit. Pe masã eraun plic mare ºi un manuscrismototolit.

– Anne, nu þi s-a întorspovestirea? þipã Diana plinã deneîncredere.

– Ba s-a întors, zise Anneaspru.

– Atunci editorul ãsta enebun. ªi ce motiv þi-a spus cãa avut?

– Niciun motiv. Era doar ohârtie tipãritã care zicea cã nuau gãsit-o acceptabilã.

– Oricum, nu prea mi-a plã-cut revista asta, zise aprinzân-du-se Diana. Povestirile lor nusunt nici pe jumãtate la fel deinteresante precum cele dinFemeia canadianã, deºi e multmai scumpã. Cred cã editorulare prejudecãþi împotriva oricuinu e yankeu. Nu te descuraja,Anne. Nu uita cã ºi povestiriledomniºoarei Morgan au fostrespinse. Trimite-o pe-a ta laFemeia canadianã.

– Cred cã aºa am sã fac,zise Anne, prinzând curaj. ªidacã va fi publicatã, o sã trimitun exemplar cu dedicaþie ºieditorului american. Dar o sãscot pasajul cu asfinþitul. Credcã domnul Harrison avea drep-tate.

ªi asfinþitul dispãru; dar înciuda acestei eroice mutilãri,editorul revistei Femeia cana-dianã trimise înapoi Re-muºcãrile lui Averil atât derepede, încât Diana declarãindignatã cã nici mãcar nu ocitiserã ºi jurã cã avea sã-ºiîntrerupã abonamentul pe loc.Anne primi aceastã a douarespingere cu calmul dis-perãrii. Încuie povestirea îngeamantanul din pod, undeodihneau poveºtile de la

Clubul povestitoarelor; dar maiîntâi cedã rugãminþilor Dianeiºi îi dãdu ºi ei o copie.

– S-a zis ºi cu ambiþiile meleliterare, zise ea plinã deamãrãciune.

Nu i-a spus nimic despreasta domnului Harrison, darîntr-o searã o întrebã el fãrãocoliºuri dacã povestirea îi fu-sese acceptatã.

– Nu, editorii au refuzat-o,rãspunse ea scurt.

Domnul Harrison se uitãpieziº la obrazul ei delicat ºiîmbujorat.

– Da’ io cred c-o sã mai scrii,zise el încurajator.

– Nu, n-o sã mai încercniciodatã sã scriu o povestire,declarã Anne, cu acea fermi-tate deznãdãjduitã pe care þi-odã o uºã trântitã în nas lanouãsprezece ani.

– Io n-aº ceda aºa uºor, zisedomnul Harrison cu un aergânditor. Aº mai scrie câte-opovestire din când în când, da’nu i-aº bate la cap cu ele peeditori. Aº scrie despre oameniºi locuri pe care le ºtiu ºi mi-aºface personajele sã vorbeascãlimba cea de toate zilele; ºi-aºlãsa soarele ºi sã rãsarã, ºi sãapunã în liniºte, fãrã sã facprea mare caz de asta. Dac-ar fisã am personaje negative, le-aºda o ºansã, Anne. Le-aº da oºansã. Existã oameni teribil derãi în lumea asta, cred io, dartre’ sã baþi cale lungã sã-igãseºti – deºi doamna Lyndecrede cã toþi suntem rãi. Darcei mai mulþi dintre noi maiavem pe undeva puþin bun-simþ. Continuã sã scrii, Anne.

– Nu. A fost o prostie cã amîncercat. Când termin facul-tatea, rãmân la predat. De pre-dat pot sã predau. Dar nu potsã scriu povestiri.

– Când termini tu facultatea,o sã fie vremea sã pui ºi tumâna pe-un soþ, zise domnulHarrison. Eu nu cred cã e binesã amâni mãritiºul aºa mult,cum am fãcut io.

Anne se ridicã ºi porni iutespre casã. Erau momentecând domnul Harrison deve-nea de nesuportat. Auzi la el:„înghiontealã“, „teleleu“ ºi „sãpui mâna pe un soþ“. Îâh!

meridiane

LLLLuuuuccccyyyy MMMMaaaauuuudddd MMMMoooonnnnttttggggoooommmmeeeerrrr yyyy ((((CCCCaaaannnnaaaaddddaaaa))))

AAnnnnee –– IInnssuullaa

Dacã n-aþi cunoscut-o încã pe Anne Shirley(Anne „scris cu e“, cum îi place ei sã precizezede fiecare datã, pentru cã, nu-i aºa, „aratã multmai drãguþ“), timpul nu e pierdut. Cu siguranþão veþi îndrãgi. Deºi orfanã, Anne, precum oechipã îndrãgitã din România, „este peste totacasã“.

Eroina unei serii de romane a autoareicanadiene Lucy Maud Montgomery, începutãîn 1908 cu Anne – Casa cu frontoane verzi, în1909 Anne – Învãþãtoare în Avonlea ºi conti-nuatã în 1915 cu Anne – Insula, Anne este ofetiþã, apoi o adolescentã ºi o femeie extremde optimistã, care atrage în jurul ei dragoste ºipoftã de viaþã. Fie cã e în Insula PrinþuluiEdward, fie cã e în Avonlea sau în Kingsport,

Anne schimbã inimile tututor celor ce vin încontact cu ea ºi orice locuinþã, indiferent cucine este împãrþitã, devine cât ai clipi „acasã“.

Cartea a fost vândutã în peste 50 de mili-oane de exemplare ºi tradusã în cel puþin 36de limbi. Al treilea roman al seriei, „Insula“,este în curs de apariþie la Editura „Predania“,dupã ce tot aici au apãrut deja primele douãromane ale seriei. Fragmentul ales de noi estesfârºitul capitolului XII, Remuºcãrile lui Averil,care prezintã impresiile lãsate de încercarealui Anne de a scrie o povestire, fragmentamintind de strãdaniile literare din tinereþeaautoarei.

Prezentare ºi traducere deCristian IMBREA

•• CCããll iinn VVeerroonniiccaa ((AAnnuuaallaa UUAAPP BBaaccããuu –– 22002200))