Volum Rezumate ZCGG 2021 - zilelecardiologice.ro

27 - 30 OCT 2021EDIŢIA A-VI-A

ZILELE CARDIOLOGICEP R O F . D R . G E O R G E I . M . G E O R G E S C U

- VOLUM REZUMATE -

Conf. Univ. Dr. Cristian STĂTESCU

Conf. Univ. Dr. Radu A. SASCĂU

Editura ETNA

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI

ISBN 978-973-1985-72-5

www.zilelecardiologice.ro

Narcis TABACARU, Dora ASTRATINEI, Alexandru BOSTAN, Laurențiu Vladimir LUCACI, Radu Andy Sascău, CristianStătescu

ENDOCARDITA INFECȚIOASĂ LA PACIENTUL CARDIOSTIMULAT: O CAUZĂ DISTINCTĂ

CUPRINS

Doina Azoicăi

IMPACTUL EMERGENŢELOR INFECŢIOASE ASUPRA PACIENŢILOR CU PATOLOGIECARDIOVASCULARĂ. EXPERIENŢA UNEI PANDEMII

Alexandra Zăvoi, Mădălina Bostan, Anca Dabija, Cristina Prisacariu, Georgiana Pricop, Andreea Leonte,Raluca Leonte, Radu Andy Sascău, Cristian Stătescu

FORMAȚIUNILE CARDIACE INTRACAVITARE - ROLUL IMAGISTICII ÎN DIAGNOSTICULDIFERENȚIAL

Ștefan Boca, Madalina Bostan, Cristian Statescu, Radu A. Sascau

CE SE ASCUNDE ÎN SPATELE PROLAPSULUI DE VALVĂ MITRALĂ?

Alina Elena Nedelcu, Madalina Bostan, Mihaela Grecu, Cristina Luca, Radu Andy Sascau, Cristian Statescu

CE SE AFLĂ ÎN SPATELE UNEI TAHICARDII VENTRICULARE

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ SECUNDARĂ RENO-VASCULARĂ: IMPLICAȚII TEORETICE ȘIPRACTICEAlexandros Roungos, Rodica Radu, Nicușor Lovin, Delia Șalaru, Ștefan Boca, Elena Tatian, Radu Andy Sascău,Cristian Stătescu

ADMINISTRAREA MEDICAȚIEI ANTIHIPERTENSIVE SEARA: BENEFICĂ PENTRU PACIENTULHIPERTENSIV?Zahariuc Cătălina, Rodica Radu

05

06

07

Rodica Radu

IMPLICAȚIILE PRACTICE ALE SINDROAMELOR ISCHEMICE: PRECONDIȚIONARE, STUNNING,MIOCARD HIBERNANT

Zahariuc Cătălina, Rodica Radu

INTERMITTENT FASTING – BENEFICII ASUPRA APARATULUI CARDIOVASCULAR

08

09

10

11

12

13

http://www.zilelecardiologice.ro/


CUPRINS

MIXOMUL ATRIAL - CÂND TIMPUL NU MAI ARE RĂBDAREAndreea LEONTE, Bogdan Sorin TUDURACHI, Mădălina BOSTAN, Delia ȘALARU, Radu A. SASCĂU, Cristian STĂTESCU

Alexandru Bostan, Gaty Denis, Pierre Mondoly, Cristian Stătescu

LEADLESS PACEMAKER: O STRATEGIE DE PREZERVARE A CAPITALULUI VENOS CRITIC LAPACIENTUL HEMODIALIZAT

O NOAPTE FURTUNOASĂCristina Adam, Dragoş Marcu, Mara Boureanu, Delia Lidia Salaru, Marius Zavalichi, Dan Nastasa, Alexandru Ciucu,Radu Andy Sascău, Cristian Stătescu

ISCHEMIA MIOCARDICĂ...ALERGICĂLaura Benchea, Mădălina Bostan, Laurențiu Lucaci, Gabriela Omete, Delia Șalaru, Radu A. Sascău, Cristian Stătescu

Basarab Alexandru Florin , Radu Rodica

MEDICAMENTELE INOTROP POZITIVE - UN CAPITOL CARE NU S-A ÎNCHEIAT ÎNCĂ

Laura Țăpoi, Carina Ureche, Mihaela Grecu, Radu Sascău, Cristian StătescuROLUL TESTĂRII GENETICE ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE

STENOZA AORTICĂ SEVERĂ ȘI NU NUMAILidia Murariu, Anca Găitan, Dora Astratinei, Mihaela Grecu, Delia Șalaru, Cristina Prisacariu, Radu Andy Sascău,Cristian Stătescu

Magopeț Robert, Tănasă Ana, Diaconu Anca, Pleșoianu Carmen Elena, Stoica Lucian, Rodica Radu, Omete Gabriela, Dabija Anca Mariana, Sascău Radu Andy, Stătescu Cristian

„PRIMUM NON NOCERE” - CONTRAINDICAȚIE ABSOLUTĂ SAU SOLUȚIE TERAPEUTICĂ?

PE MARGINEA PRĂPASTIEI - ÎNTRE COMPLICAȚII TROMBOTICE ȘI HEMORAGICE ÎNENDOCARDITA INFECȚIOASĂFlavia Carp, Carmen Pleșoianu, Dragoș Marcu, Cristina Adam, Roxana Tocilă, Dan Ursu, Ana Tănasă,Mircea Balasanian, Radu Andy Sascău, Cristian Stătescu

14

15

16

17

18

19

20

21

22



Rodica Radu

TEHNOLOGII ACTUALE PENTRU DETECȚIA PRECOCE A FIBRILAȚIEI ATRIALE

Carina Ureche, Ștefana Enachi, Laura Țăpoi, Alina Nedelcu, Ștefan Ailoaei, Alexandru Bostan, Radu Andy Sascău,Cristian Stătescu

SOLUȚIE DE COMPROMIS ÎN REGURGITAREA MITRALĂ FUNCȚIONALĂ

CUPRINS

Delia Lidia Șalaru, Cristina Adam, Dragoș Marcu, Radu Andy Sascău, Cristian Stătescu

TULBURĂRI NEUROPSIHICE LA PACIENȚII CORONARIENI – IMPLICAȚII ÎN PROGNOSTIC ȘITRATAMENT

Georgiana-Adina State, Alexandru Cramba, Adelina Proca, Noela Parteni, Diana Năfureanu, Aurelian Corneliu Moraru, Mariana Floria

TROMBOZA ARTERIALĂ ȘI VENOASĂ LA FEMEIA TÂNĂRĂ - DOAR TROMBOFILIE?

Bogdan Sorin TUDURACHI, Andreea LEONTE, Mădălina BOSTAN, Radu A. SASCĂU, Cristian STĂTESCU

TELANGIECTAZIA HEMORAGICĂ EREDITARĂ - O PROVOCARE CÂT AI ZICE „ANGINĂ”

23

24

25

26

27



Introducere: Hipertensiunea arterială a fost și rămâne principalul factor de risc

cardiovascular modificabil. În pofida progresului științific, fiind disponibile la momentul

actual peste 80 de substanțe diferite cu efect antihipertensiv, mai puțin de unul din

cinci pacienți atinge țintele terapeutice. Ce resurse avem la dispoziție pentru a

îmbunătăți acest aspect? Răspunsul ar putea fi cronoterapia – administrarea

medicației în cel mai potrivit moment al zilei, cunoscute fiind variațiile tensionale

diurne/nocturne dar și faptul că procesele de absorbție, distribuție, metabolizare și

eliminare ale medicamentelor sunt influențate de ritmul cicardian.

Metode: Prezentarea de față își propune să studieze literatura recentă pe tema

cronoterapiei medicației antihipertensive și să ilustreze printr-un caz din experiențapersonală rezultatul obținut după ajustarea tratamentului, un medicament

antihipertensiv de dimineață, fiind ulterior administrat seara, înainte de culcare.

Rezultate: Numeroase studii care au folosit inclusiv monitorizarea ambulatorie

automată a tensiunii arteriale au testat ipoteza conform căreia administrarea a cel

puțin un medicament antihipertensiv seara, înainte de culcare, determinăîmbunătățirea controlului tensional. De asemenea au demonstrat că, din punct de

vedere al impactului asupra morbi-mortalității, valorile din timpul nopții și caracterul

non-dipper al profilului tensional au un rol determinant iar pacienții care primesc doza

de antihipertensiv seara au mai puține evenimente cardiovasculare, un control mai bun

al dislipidemiei și chiar o incidență mai mică a diabetului zaharat nou diagnosticat. Înceea ce privește comorbiditățile, pacienții cu boală renală cronică și obezii beneficiazăîn mod particular de administrarea înainte de culcare a antihipertensivelor. Studiile

prezintă și o serie de limitări, inclusiv faptul că nu s-a comparat efectul pentru același

medicament administrat seara versus dimineața, care nu au permis ca aceastărecomandare să fie inclusă în ghidurile de practică.

Concluzie: Avem nevoie de noi algoritmi pentru tratamentul eficient al hipertensiunii

arteriale iar studiile demonstrează că aplicarea cronoterapie îmbunătățește controlul

valorilor tensionale.

A D M I N I S T R A R E A M E D I C A Ț I E I A N T I H I P E R T E N S I V E

S E A R A : B E N E F I C Ă P E N T R U P A C I E N T U L H I P E R T E N S I V ?

[1] Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. George I. M. Georgescu" Iași

[2] Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa" Iași

Zahariuc Cătălina [1], Rodica Radu [1,2]

05



C E S E A F L Ă I N S P A T E L E U N E I T A H I C A R D I I V E N T R I C U L A R E

Introducere: Cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept este o afecțiune a

mușchiului cardiac, caracterizată printr-o înlocuire progresivă a miocardului

ventriculului drept cu țesut fibro-adipos, substratul aritmiilor ventriculare și al morțiisubite cardiace. Forma clasică de displazie are determinism genetic, consecință a unei

mutații heterozigote sau unui cumul de mutații ale genelor care codifică proteinele

desmozomale. Diagnosticul este o continuă provocare, secundar absenței semnelor

specifice, a variabilității expresiei sale clinice și a penetranței incomplete.

Metode: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 37 de ani, care este adresat înregim de urgență clinicii noastre, după reducerea electrică a unei tahicardii ventriculare

susținute, cu degradare hemodinamică. Din antecedentele personale patologice,

semnificativ este diagnosticul de tahicardie ventriculară nesusținută la 30 ani. La

prezentarea in clinica, asociaza stare generala influentata, dar stabil hemodinamic, fara

elemente patologice la examenul clinic pe aparate si sisteme. Din punct de vedere

biologic se documenteaza leucocitoza, hipercolesterolemie si enzime de citoliza

miocardica usor crescute, iar electrocardiograma dupa restabilirea ritmului sinusal,

documenteaza unde T negative din V1 pana in V4. Ecocardiografia transtoracica a pus

in evidenta ventricul stang cu functie sistolica normala, insa cu ventricul drept

hipertrabeculat apical, cu perete liber cu grosime variabila cu aspect anevrismal

anterolateral, sub inelul tricuspidian si inferolateral medioventricular. Coroborand

aspectul electrocardiografic cu cel ecocardiografic, conform criteriilor International

Task Force, diagnosticul de cardiomiopatie aritmogena de ventricul drept este cert.

Rezultate: S-a efectuat studiu electrofiziologic, cu inducerea a doua tahicardii

ventriculare cu lungimi de ciclu diferite, cu realizarea ulterioara cu succes a ablatiei prin

radiofrecventa. Ulterior, a fost adresat pentru efectuarea unui RMN cardiac,

implantarea unui defibrilator cardiac, in preventia secundara a mortii subite si testare

genetica.

Concluzii: Cardiomiopatia aritmogena este o patologie cu determinism genetic si

prevalenta mai mare in randul barbatilor, care in pofida progreselor terapeutice se

asociaza cu o rata de mortalitate de 0.08-3.6%/an.

Alina Elena Nedelcu [1], Madalina Bostan [1, 2], Mihaela Grecu, [1, 2], Cristina Luca [1, 2],Radu Andy Sascau[1,2], Cristian Statescu [1,2]



06



C E S E A S C U N D E Î N S P A T E L E P R O L A P S U L U I D E V A L V Ă

M I T R A L Ă ?

Introducere: Prolapsul de valvă mitrală este cea mai frecventă cauză de regurgitare

mitrală cronică și, deși în majoritatea cazurilor este o afecțiune benignă, poate cauza

insuficiență mitrală severă, insuficiență cardiacă, aritmii și moarte subită cardiacă. Din

punct de vedere al etiologiei, prolapsul de valvă mitrală poate apărea ca afecțiune

izolată sau în cadrul unui sindrom genetic, atunci când este asociat cu maladii precum

cele cauzate de mutațiile genei FBN1.

Metode: Prezentăm cazul unui pacient, în vârstă de 25 de ani, care se prezintă pentru

fatigabilitate, dispnee la eforturi moderate și palpitații, simptome apărute în urmă cu

aproximativ un an, însă agravate în ultima lună. La examenul clinic se observă modificări

la nivel osteoarticular, reprezentate de torace deformat, asimetric, pectus carinatum,

cifoscolioză și arahnodactilie. La examenul cardiovascular se remarcă zgomote

cardiace tahicardice, ritmice, cu clic mezosistolic urmat de suflu holosistolic de

intensitate mare, cu focar maxim de ascultație apexian. Ecocardiografia transtoracicăa obiectivat aspect îngroșat al valvei mitrale, mixomatos, cu prolaps al ambelor cuspe,

determinând regurgitare mitrală severă.

Rezultate: Corelând datele clinice cu cele imagistice, am considerat oportună testarea

genetică a pacientului pentru bolile țesutului conjunctiv. Pacientul a fost depistat

pozitiv pentru mutația genei FBN-1 care codifică sinteza fibrilinei-1, componentă a

matricei extracelulare. Testarea genetică a fost pozitivă pentru mutația genei FBN1,

însă pacientul nu îndeplinește criteriile Ghent pentru diagnosticul sindromului Marfan.

Totuși, mutația genei FBN1 a fost identificată și în alte fibrilinopatii, precum însindromul MASS.

Concluzii: Modificările obiectivate la examenul clinic ne pot orienta spre diverse

sindroame genetice, iar accesibilitatea în creștere a testelor genetice face posibilădiagnosticarea lor. În cazul pacientului nostru, deși nu s-au întrunit criteriile Ghent

pentru stabilirea diagnosticului final de sindrom Marfan, descoperirea mutației FBN1indică prezența unei fibrilinopatii, ceea ce impune evaluarea periodică a pacientului și

prevenirea eventualelor evenimente aortice.

Ștefan Boca [1], Madalina Bostan [1], Cristian Statescu [1,2], Radu A. Sascau [1,2]



07



E N D O C A R D I T A I N F E C Ț I O A S Ă L A P A C I E N T U L

C A R D I O S T I M U L A T : O C A U Z Ă D I S T I N C T Ă

Introducere: Endocardita infecțioasă asociată dispozitivelor cardiace implantabile

este o complicație rară, dar cu mortalitate ridicată, prognosticul fiind dependent de

apariția complicațiilor. Incidența acestei afecțiuni variază semnificativ între studii, fiind

raportată între 0,13% și 19,9%. Majoritatea cazurilor sunt determinate de stafilococi,

în special stafilococi coagulazo-negativi, mai rar există și infecții polimicrobiene.

Diagnosticul este de obicei stabilit tardiv, pacientul fiind inițial asimptomatic. Pentru

confirmarea diagnosticului sunt utilizate criteriile Duke modificate, hemoculturile și

ecocardiografia, fiind esențiale în stabilirea diagnosticului. Managementul terapeutic

este reprezentat de terapie antibiotică țintit prelungită, la care se ia în discuțieextracția completă a dispozitivului cardiac implantabil.

Metode: Vă prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 62 ani la care a fost implantat un

stimulator cardiac bicameral pentru BAV grad II Mobitz 2. La 8 luni postimplant,

pacientul suferă o fractură de platou tibial printr-un traumatism prin cădere de la

același nivel. Este tratat chirurgical, iar la 2 săptămâni postoperator devine

simptomatic prin semne local inflamatorii și semne generale. S-au recoltat probe

biologice și s-a efectuat ecocardiografie transtoracică.

Rezultate: Ecocardiografia transtoracică a documentat: vegetație cu dimensiuni

18/12 mm pe sonda de VD, fără localizări valvulare, iar hemoculturile au fost pozitive cu

Streptococcus thoraltensis și Staphylococcus hominis. S-a iniția dublă antibioterpie

țintită cu Vancomicină și Gentamicină timp de 6 săptămâni. Evoluție favorabilă,

hemoculturi negative, iar ecocardiografic s-a obiectivat scăderea semnificativă a

dimensiunii vegetației 9/6 mm. Având în vedere prezența focarului infecțios la nivel

osos, absența leziunilor valvulare și răspunsul eficient la terapia antibiotică nu s-a

optat pentru explantul stimulatorului cardiac.

Concluzii: Endocardita infecțioasă asociată dispozitivelor cardiace implantabile este

rar cauzată de un focar infecțios situat la distanță de locul implantului. La acești

pacienți este esențial dubla terapie antibiotică prelungită, în unele cazuri fiind necesar

explantul dispozitivului cardiac implantabil.

Narcis TABACARU [1], Dora ASTRATINEI [1], Alexandru BOSTAN [1], Laurențiu Vladimir LUCACI [1,2], Radu Andy Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]



08



F O R M A Ț I U N I L E C A R D I A C E I N T R A C A V I T A R E - R O L U L

I M A G I S T I C I I Î N D I A G N O S T I C U L D I F E R E N Ț I A L

Introducere: Mixoamele sunt cele mai frecvente tumori primare ale cordului adult și

trebuie luate în considerare în diagnosticul diferențial al formațiunilor cardiace

intracavitare, alături de trombi și vegetații.

Metode: Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 64 ani, cunoscută cu obezitate și

hipertensiune arterială esențială, simptomatică prin fatigabilitate și dispnee la eforturi

medii. Aceasta este direcționată clinicii noastre după obiectivarea ecocardiografică, încadrul unei consultații în regim ambulator, a unei formațiuni înalt sugestive pentru

mixom atrial stâng.

Rezultate: La internare, examenul clinic nu se remarcă prin modificări semnificative, iar

din punct de vedere paraclinic se decelează dislipidemie și glicemie bazală modificată.

EKG relevă ritm sinusal 80/min, cu două extrasistole supraventriculare și o extrasistolăventriculară. Ecocardiografia transtoracică descrie, la nivelul atriului stâng, o

formațiune pediculată, atașată la nivelul septului interatrial, cu contur bine delimitat, cu

dimensiuni de 25/17 mm, fără a interfera cu mișcarea valvei mitrale - aspect înalt

sugestiv pentru mixom. În diagnosticul diferențial s-au luat în discuție trombii

intracavitari, vegetațiile și celelalte tipuri histologice de tumori benigne și maligne,

explorările imagistice suplimentare (ecocardiografia transesofagiană și tomografia

computerizată) dovedindu-se utile în acest sens.

Concluzie: Cazul prezentat se distinge prin aspectul ecocardiografic particular și

surprinde importanța tehnicilor imagistice în diagnosticul formațiunilor cardiace

intracavitare.

Alexandra Zăvoi [1], Mădălina Bostan [1], Anca Dabija [1], Cristina Prisacariu [1,2]Georgiana Pricop [1], Andreea Leonte [1], Raluca Leonte [1], Radu Andy Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]



09



H I P E R T E N S I U N E A A R T E R I A L Ă S E C U N D A R Ă R E N O -

V A S C U L A R Ă : I M P L I C A Ț I I T E O R E T I C E S I P R A C T I C E

Introducere: Hipertensiunea secundară poate fi definită ca un tip de hipertensiune cu

o cauză de bază, potențial reversibila. Boala reno-vasculară reprezintă o cauza

importanta de hipertensiune secundara. Stenoza de artera renala necesita, la rândul ei

considerare speciala, din cauza complicațiilor posibile: insuficienta renala si

insuficienta cardiaca.

Metode: Va prezentam cazul unui pacient de 73 de ani, cunoscut cu hipertensiune

arteriala esențiala gradul 3 din anul 1970, fibrilație atrială permanenta si boala cronica

de rinichi stadiul IIb. In 2021 pacientul se internează in clinica noastră cu infarct

miocardic acut inferior, având leziuni tricoronariene depistate angiografic. In urma

investigațiilor de laborator se obiectivează sindrom de retenție azotata si ușoara

hiperkalemie, iar electrocardiografic fibrilație atrială si modificări sugestive de infarct

miocardic inferior. Ecocardiografic pacientul prezinta hipertrofie ventriculara stânga

asociata cu modificări de cinetică regionala in teritoriul lateral si posterior. S-a

practicat angioplastie coronariana transluminala percutană cu un stent activ

farmacologic la nivelul arterei coronare drepte, celelalte artere urmând a fi

revascularizate in al doilea timp intervențional. Din cauza valorilor tensionale

necontrolate medicamentos pe parcursul internării si a sindromului de retenție azotatăs-a luat în considerare posibilitatea unei hipertensiuni secundare, ecografia abdominalărelevând un rinichi sclero-atrofic, care a ridicat suspiciunea de stenoză de arteră renală.

Rezultate: S-a realizat angiografia de artere renale care a obiectivat ocluzie proximalăa arterei renale stângi și stenoză 80% arterei renale drepte. S-a decis revascularizarea

intervențională a arterei renale drepte cu două stenturi în conformație seriată. In ciuda

maximizării schemei terapeutice antihipertensive, valorile tensionale au rămas

necontrolate post-procedural pe parcursul internării și la domiciliu, dar fără agravarea

funcției renale.

Concluzii: Acest caz a reprezentat o dilemă atât din punct de vedere diagnostic al unui

pacient cu afectare aterosclerotică plurivasculară și valori tensionale necontrolate la

domiciliu, cât și de tratamentul unor leziuni bilaterale asociate disfuncției renale.

Alexandros Roungos [1], Rodica Radu [1,2], Nicușor Lovin [1,2], Delia Șalaru [1,2], Ștefan Boca [1], Elena Tatian [1], Radu Andy Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]



10



I M P A C T U L E M E R G E N Ţ E L O R I N F E C Ţ I O A S E A S U P R A

P A C I E N Ţ I L O R C U P A T O L O G I E C A R D I O V A S C U L A R Ă .

E X P E R I E N Ţ A U N E I P A N D E M I I

Din epidemiologia bolilor se remarcă în ultimele decenii mai multe fenomene care au

generat adevărate schimbări de paradigmă. Dacă în mod clasic bolile erau considerate a

face parte din două categorii, respectiv infecţioase şi ne infecţioase, în prezent se

semnalează o intricare în etiopatogenia lor care a determinat reconsiderarea mai

multor principii legate de cauze, manifestări şi acţiuni prevenţionale sau terapeutice.

Pandemia COVID-19 a apărutla un interval de un secol de la devastatoarea evoluţie a

gripei spaniole (AH1N1). Intrarea în circulaţie a unei tulpini emergente de coronavirus a

readus problematica manifestărilor pandemice a bolilor infecţioase prin lansarea

numeroaselor provocări legate de cunoaşterea caracteristicilor virusului, a

manifestărilor epidemiologice şi clinice ale bolii dar şi a mijloacelor prin care pot fi

controlate consecințele medicale, sociale, economice şi psihologice. Înțelegerea

noastră asupra impactului COVID-19 asupra sistemului cardiovascular este în continuăevoluție. Pe măsură ce înaintăm spre noi etape de manifestare ale pandemiei, realizăm

că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a descifra mecanismele care

influenţează povara simptomelor cardio-pulmonare atât în formele acute dar şi în cele

persistente din cursul noii entităţii clinice denumite Long COVID. Mai mult, datele

cumulate până în prezent în diverse populaţii ale globului care asociază boala COVID-19cu un risc crescut de complicații cardiovasculare, inclusiv în rândul tinerilor și copiilor, a

adus în discuţie accelerarea cercetărilor asupra bolii de tip infecţios dar şi a

mecanismelor de evoluţie a bolilor cardiovasculare sau a altor afecţiuni cronice, sub

impactul infecţiei. Necesitatea aplicării strategiilor de protecţie non farmaceutice sau

cele prin vaccinare reprezentă acţiuni cruciale ale existenţei noastre în cursul acestei

pandemii imprevizibile. Astfel sunt direcţii care justifică o atentă evaluare şi analizăprivind : impactul emergenţei SARS-COV-2 la pacienţii cardiaci, manifestările

cardiovasculare în cursul formelor medii şi grave de COVID 19 la diverse categorii de

vârstă, sau provocatoarele aspecte legate de vaccinare.

DOINA AZOICĂI [1,2]



11



I M P L I C A Ț I I L E P R A C T I C E A L E S I N D R O A M E L O R I S C H E M I C E :

P R E C O N D I Ț I O N A R E , S T U N N I N G , M I O C A R D H I B E R N A N T

Diagnosticul și abordarea terapeutică a pacientului cu cardiopatie ischemică este

complexă. Inițial s-a crezut că ischemia miocardică are ca rezultat fie constituirea unei

necroze (ex: infarctul miocardic), fie este urmată de o recuperare completă și rapidă a

funcției miocitare (ex: angina pectorală). Astăzi este clar că ischemia produce un

continuum de răspunsuri adaptative miocardice care depind de semnificațiahemodinamică și fiziologică a stenozei coronariene și de progresia stenozei de la stare

asociată cu flux de repaus normal la o stare asociată cu un flux regional de repaus

scăzut. Este vorba de sindroame ischemice numite de “părinții” lor : preconditionare

ischemică, miocard hibernant și stunning miocardic. Ischemia miocardică severă și

prelungită produce un infarct miocardic în care miocitele mor, sunt înlocuite cu țesut

cicatriceal iar funcția contractilă este definitiv pierdută. Dacă ischemia miocardică nu

este suficient de lungă sau severă pentru a omorî miocitele și este urmată de

reperfuzie, miocardul rămâne viabil dar în stare de «stunning», caracterizată prin

disfuncție post-ischemică tranzitorie, biochimică și contractilă. Miocardul «stunned»

se recuperează dar acest lucru poate dura zile și chiar mai multe săptămâni.

Hipoperfuzia cronică a miocardului are ca rezultat adaptări metabolice care le permit

miocitelor să supraviețuiască dar cu prețul absenței contractilității în repaus. Dupărevascularizare miocardul hibernant își recuparează funcțiile dar recuperarea poate

dura săptămâni-luni. Episoade repetitive de ischemie miocardică urmate de reperfuzie

pot induce starea de «stunning» miocardic. Diagnosticul acestor sindroame ischemice

are ca scop depistarea miocardului viabil și folosește mai multe tehnici imagistice:

echocardiografie de stress, tehnici nucleare, CT și RMN cardiac. Evaluarea viabilitățiimiocardice are importanță clinică, influențează prognosticul și tratamentul pacienților

cu disfuncție contractilă segmentară sau globală.

Rodica Radu [1,2]



12



I N T E R M I T T E N T F A S T I N G – B E N E F I C I I A S U P R A

A P A R A T U L U I C A R D I O V A S C U L A R

Introducere: Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel

mondial. Postul intermitent (intermittent fasting) este un tip de dietă ce a câștigat

popularitate în ultimii ani și care presupune consumul unui număr normal de calorii,

corespunzător vârstei și activității fizice, dar cu restricționarea intervalului de timp încare acestea sunt ingerate. Aportul se face doar într-o perioadă de timp prestabilită din

zi, cea mai frecventă variantă fiind 16:8 (16 ore de post/ 8 ore timp pentru alimentație).

Metode: Prezentarea de față își propune să demonstreze beneficiile postului

intermitent asupra aparatului cardiovascular prin ilustrarea efectelor sale asupra

metabolismului lipidic, glucidic, asupra proceselor inflamatorii si aterogenezei.

Rezultate: Numeroase studii aduc argumente în favoarea rolului cardioprotector al

acestui tip de dietă. În perioadele de post, după ce glucidele ingerate au fost epuizate,

organismul își resetează metabolismul încât principala sursă de energie să fie asiguratăde acizii grași și cetone. Acest mecanism, “glucoza-cetone switchover”, are ca rezultat

reducerea lipidelor dar și a nivelului circulant de insulină si IGF 1,ceea ce determinăcreșterea nivelului de glucagon și promovează neoglucogeneza .Postul intermitent

încetinește dezvoltarea plăcilor de aterom prin reducerea concentrației de markeri

proinflamatori (IL 6, IL10, homocisteină sau proteina C reactivă). Pacienții supuși unui

regim de tip fasting au valori ale adiponectinei, hormon cu efect antiinflamator și

cardioprotectiv, cu 275% mai mari după 12 luni. Beneficiul asupra controlului tensional

a fost demonstrat prin studii pe populații murinice și se datorează creșterii nivelului de

BDNF (brain-derived neurotrophic factor) care are ca efect reducerea presiunii

sangvine prin activarea sistemului nervos parasimpatic.

Concluzii: Rezultatele prezentate mai sus dovedesc beneficiile cardiovasculare ale

postului intermitent, în special prin studii realizare pe populații de animale. Sunt

necesare analize aprofundate asupra posibilelor efecte adverse, deja remarcate de unii

cercetători, dar metoda are premisele necesare pentru a deveni o recomandare de

ghid.

Zahariuc Cătălina [1], Rodica Radu [1,2]



13



I S C H E M I A M I O C A R D I C Ă . . . A L E R G I C Ă

Sindromul Kounis a fost definit ca o tulburare coronariană de hipersensibilitate, indusăde variate condiții, medicamente, expuneri la mediu, alimente sau de stenturi

coronariene. Deși este rar diagnosticat, prevalența sa nu este scăzută, iar numărul

factorilor trigger este în creștere. Sunt descrise 3 tipuri de sindrom Kounis: tipul 1-

cuprinde pacienții cu artere coronare normale, la care eliberarea mediatorilor

inflamatori induce spasm coronarian; tipul 2-include pacienții cu afectare

aterosclerotică anterioară peste care se suprapune spasmul indus de mediatorii

inflamatori, iar tipul 3 înglobează pacienți cu tromboză intrastent.

Prezentăm două cazuri reprezentative pentru ischemia miocardică alergică. În primul

rând, este vorba despre un pacient în vârstă de 75 de ani, internat de urgență pentru

dureri anginoase cu debut de 5 ore, apărute după înțepătura unei albine, expresie

electrocardiografică a unui STEMI postero-infero-lateral. Biologic se obiectiveazăenzime de citoliză miocardică crescute, ecocardiografic-hipokinezie de perete infero-

lateral, iar coronarografic-ocluzie acută trombotică a interventricularei posterioare,

pentru care s-a practicat PTCA cu DES. Al doilea caz-un pacient în vârstă de 42 de ani,

internat pentru dureri toracice anterioare cu debut de 3 zile, apărute după inducerea

anesteziei la medicul stomatolog. Electrocardiograma și ecocardiografia sugereazătulburări ischemice în teritoriul inferior, confirmate coronarografic-ocluzie acutătrombotică la nivelul arterei coronare drepte. Post-PTCA evoluția a fost nefavorabilă cu

fenomene de no-reflow.

Există din ce în ce mai multe dovezi cu privire la rolul mediatorilor ,,alergici’’ în unele

sindroame coronariene acute. În ciuda tratamentului, uneori evoluția poate fi

nefavorabilă. Importante sunt diagnosticarea și inițierea cât mai precoce a

tratamentului.

Laura Benchea [1], Mădălina Bostan [1,2], Laurențiu Lucaci [1,2], Gabriela Omete [1], Delia Șalaru [1,2], Radu A. Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]



14



L E A D L E S S P A C E M A K E R : O S T R A T E G I E D E P R E Z E R V A R E

A C A P I T A L U L U I V E N O S C R I T I C L A P A C I E N T U L

H E M O D I A L I Z A T

Scop: Leadless pacemakers sau dispozitivele de stimulare fără sondă au fost create

pentru a evita complicațiile pe termen scurt și pe termen lung a dispozitivelor

convenționale (complicațiile legate de sonde sau generator) precum și lărgirea

spectrului de indicații la pacienții cu capital venos redus și la cei aflați la risc infecțios

înalt. Voi prezenta cazul unei paciente în vârstă de 77 ani asociind comorbiditățiimportante care este spitalizată pentru managementul unor episoade sincopale

repetitive.

Metode: Istoricul patologic al pacientei este unul important, aceasta fiind

transplantată renal, implantul unei bioproteze in poziție tricuspidiana pentru o

regurgitare severă, includerea în programul de hemodializă după infecția grefonului. De

asemenea, pacienta are antecedente de fibrilație atrială paroxistică fiind sub

tratament antiaritmic și AVK. La internare, regăsim o pacientă stabilă hemodinamic,

fără semne de decompensare cardiacă dreaptă sau stângă, cu hematoame multiple

localizate în special la nivelul coapselor. ECG obiectivează un ritm sinusal, cu frecvența57/mn, PR normal, axa QRS +30, QRS fin fără anomalii de repolarizare. Pacienta a

beneficiat de un holter ECG/24h care a obiectivat un ritm sinusal cu numeroase

extrasistole atriale precum și pasaje scurte în fibrilație atrială urmate pauze

reducționale semnificative de peste 4500ms.

Rezultate: Pentru prevenția recidivelor episoadelor sincopale la această pacientă cu

capital venos redus și cu un mare risc infecțios, precum și riscul de degenerescențăprecoce a bioprotezei tricuspidiene, ne-am orientat spre un sistem de stimulare

intracardiac, fără sondă. Pe parcursul spitalizării, pacienta a beneficiat de implantarea

unui pacemaker intracardiac de tip unicameral VVIR, implantat pe cale venoasăfemurală dreaptă, fără complicații peri- sau postprocedurale.

Concluzii: În depășirea acestor limite, progresul tehnologic aduce leadless pacemaker,

aceste dispozitive miniaturale care prin durabilitatea și profilul de siguranță cel puțincomparabil cu cel al dispozitivelor convenționale, fac ca leadless pacemaker să devinăo strategie importantă de tratament la acestă categorie de pacienți.

Alexandru Bostan [1], Gaty Denis [2], Pierre Mondoly [3], Cristian Stătescu [1,4]


[2] Centru Hospitalier Carcassonne

[3] Centru Universitar Rangueil Toulouse

[4] Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași

15



M E D I C A M E N T E L E I N O T R O P P O Z I T I V E - U N C A P I T O L

C A R E N U S - A Î N C H E I A T Î N C Ă

În ultimii ani, medicamente precum inhibitori ai receptorului angiotensinei și neprilizinei

sau inhibitori de SGLT2 au îmbunătățit considerabil prognosticul pacienților cu

insuficiență cardiacă. Surprinzător, optiunile terapeutice recomandate de ghidurile de

practică nu abordează direct disfuncția primară, și anume, scăderea contractilitățiimiocardului. Clasificarea actuală a inotropelor cuprinde medicamente ce au ca

mecanism de acțiune modularea calciului intracelular (epinefrina, noradrenalina,

dobutamina, etc), cu utilizare limitată în condiții de spital și cu potențial de creștere a

mortalității. În aceste condiții, în practica uzuală termenul “inotrop” este familiar și înstrânsă legătură cu modulatorii calciului intracelular.

Apariția de molecule noi cu rezultate promițătoare în trailurile clinice dar cu acțiune

independentă de canalale de calciu par să nu își găsească locul în clasificarea

tradițională. Pentru a îmbunătăți comunicarea și organizarea terapiilor actuale sau

viitoare se propune un cadru de lucru holistic și nuanțat pentru catalogarea agentilor

farmacologici care îmbunătățesc performanța cardiacă pe baza a trei mecanisem de

actiune: calcitrope, ce influențează concentrațiile de calciu intracelular; miotrope, ce

acționează printr-o creștere a capetelor de miozina care sunt capabile să se conecteze

și să tragă filamentele de actină în timpul sistolei; mitotrope, ce sunt centrate in jurul

productiei mitocondriale de energie.

Basarab Alexandru Florin [1], Radu Rodica [1,2]

[1] Institutul de Boli Cardiovasculare Iași

[2] Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, România

16



M I X O M U L A T R I A L - C Â N D T I M P U L N U M A I A R E R Ă B D A R E

Introducere: Mixomul reprezintă cea mai comună tumoră cardiacă benignă, localizatăfrecvent la nivelul atriului stang, si afectează, mai ales, femeile de vârsta mijlocie. Din

punct de vedere epidemiologic este adesea sporadic sau grupat în afecțiuni familiale,

cunoscute ca sindrom Carney. Histologic, acesta este format din celule poligonale și

vase capilare, dispuse într-o matrice polizaharidică. Manifestările clinice constau întriada: simptome generale de insuficiență cardiacă, embolizare sistemică și obstrucțiecardiacă. Ecocardiografic, aspectul poate fi heterogen, cu dimensiuni și mobilitate

variabile. Intervenția chirurgicală constituie tratamentul curativ și de elecție al acestor

tumori.

Metode: Vă prezentăm cazul unei paciente, în vârstă de 53 de ani, hipertensivă,

diabetică, cunoscută cu aritmie extrasistolică ventriculară și supraventriculară, care se

adresează Ambulatoriului de Cardiologie acuzând palpitații cu ritm rapid, dispnee și

fatigabilitate la eforturi medii, cu agravare progresivă în ultima lună.

Rezultate: La internare, pacienta prezintă stare generală bună, parametrii

hemodinamici normali (TA=135/80mmHg, FC=84/min, murmur caracteristic “tumor

plop”, fără semne de congestie pulmonară sau sistemică. Electrocardiograma a

obiectivat ritm sinusal, unde T negative în teritoriul inferior, undă P de tip mitral.

Ecocardiografia transtoracică a documentat existența unui mixom atrial stâng, cu baza

de implantare în dreptul valvei mitrale anterioare, la nivelul septului interatrial, cu

dimensiuni de 37/36 mm, cu aspect heterogen, mobil, ce determină obstrucția valvei

mitrale în diastolă. Coronarografia a evidențiat artere coronare normale angiografic, dar

cu flux sangvin tumoral scăzut și cu zone de necroză pe suprafața acesteia. Date fiind

dimensiunile tumorale și riscul embolic ridicat, care indică intervenție chirurgicalăpacienta a fost adresată Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară în vederea realizării

acesteia, după finalizarea protocolului pre-operator.

Concluzii: Deși mixoamele cardiace sunt definite ca tumori benigne, prin complicațiileembolice și obstructive pe care le pot genera, necesită intervenție chirurgicalăpromptă.

Andreea LEONTE [1], Bogdan Sorin TUDURACHI [1], Mădălina BOSTAN [1], Delia ȘALARU [1,2],Radu A. SASCĂU [1,2], Cristian STĂTESCU [1,2]

[1] Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. George I.M. Georgescu” Iași, România


17



O N O A P T E F U R T U N O A S Ă

Introducere: Complicațiile mecanice ale infarctului miocardic acut (IMA) implicăpredominant ventriculul stâng (VS), ruptura peretelui anterior al ventriculului drept (VD)

fiind o complicație rară, cu mortalitate ridicată, care necesită un diagnostic prompt,

stabilizare hemodinamică și tratament chirurgical.

Materiale şi metode: Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 66 de ani, fărăantecedente de boli cardiovasculare, fără tratament cronic la domiciliu, internată înclinica noastră pentru o sincopă asociată unei mari crize anginoasă debutată cu 12 ore

anterior prezentării. La momentul internării, pacienta este stabilă hemodinamic,

tahicardică şi normotensivă. Electrocardiografic se evidenţiază tahicardie sinusală și

supradenivelare semnificativă a segmentului ST în teritoriul inferior şi lateral. Testele

de laborator au arătat prezența citolizei miocardice, anemie ușoară, sindrom de

hepatocitoliză și hiperglicemie. Ecocardiografia ilustrează hipertrofie ventricularăconcentrică, cu o fracție de ejecție a VS ușor diminuată secundară akineziei peretelui

inferior, lichid pericardic dispus circumferențial, cu colaps discret al atriului drept și o

masă intrapericardică sugestivă pentru prezenţa unui tromb la nivelul laturei externe a

peretelui liber al VD, imagine sugestivă pentru o ruptură a peretelui liber al VD.

Coronarografic au fost obiectivate leziuni tricoronariene severe, cu ocluzie tromboticăacută a arterei coronare drepte si stenoze 99% la nivelul arterei descendente

anterioare (LAD) şi arterei circumflexe (LCX).

Rezultate: S-a decis efectuarea unei intervenții hibride în două etape - o primă etapăintervențională, pentru evaluarea statusului coronarian si realizarea angioplastiei

coronariene transluminale percutanate cu stenting la nivelul LAD şi LCX și o a doua

etapă chirurgicală pentru suturarea rupturii ventriculare. Evoluția ulterioară a fost lent

favorabilă, iar pacienta a fost externată cu succes.

Concluzii: Ruptura peretelui liber al ventriculului drept singur este o complicațieextrem de rară, slab studiată și fără direcţii clare de management, cu un prognostic

rezervat în peste 50% dintre cazuri.

Cristina Adam [1], Dragoş Marcu [2], Mara Boureanu [1], Delia Lidia Salaru [1,2], Marius Zavalichi [1,2], Dan Nastasa [1], Alexandru Ciucu [1], Radu Andy Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]



18



P E M A R G I N E A P R Ă P A S T I E I - Î N T R E C O M P L I C A Ț I IT R O M B O T I C E Ș I H E M O R A G I C E Î N E N D O C A R D I T AI N F E C Ț I O A S Ă

Introducere: Endocardita infecțioasă este o patologie cu morbi/mortalitate ridicată înciuda progreselor tehnice din domeniul cardiovascular. EI pe proteză poate avea o

evoluție severă cu prognostic rezervat.

Metode: Vă prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 40 de ani, cu înlocuire valvularăaortică pentru bicuspidie stenozantă din 2018 care se prezintă pentru alterarea stării

generale, tuse și sindrom febril la un spital teritorial. Ecocardiografia obiectiveazăvegetație pe proteza mecanică aortică iar hemoculturile identifică cu S. aureus,

pacienta fiind redirecționată clinicii noastre. Examenul clinic obiectivează TA 120/80mmHg, FC 82/min, t˚ = 36.8˚C, zgomote cardiace ritmice, clic de proteză mecanicăaudibil, MV fiziologic, leziuni Janeway. Analizele de laborator au decelat anemie,

trombocitopenie severă (18000/mm3) și important sindrom inflamator.

Ecocardiografia confirmă imaginea de adiție la nivelul protezei mecanice aortice 1/0,7mm înalt sugestivă pentru vegetație cu o proteză normofuncțională (vit max 2,7 m/s),

consultul de chirurgie cardiovasculară opinând pentru tratament antibiotic și urmărire.

După prelevarea hemoculturilor s-a inițiat tratament empiric cu vancomicina și

imipenem. Având în vedere trombocitopenia severă s-a decis neinițierea anticoagulării.

Evoluția pacientei a fost marcată de creșterea gradientului transprotetic și aparițiaunui sindrom confuzional cu deficit motor stâng, CT-ul cerebral obiectivând AVC

hemoragic parietal drept.

Rezultate: În contextul complicației hemoragice și a disfuncției de proteză, în echipămultidisciplinară (neurochirurg, cardiolog, chirurg cardiovascular) se decide intervențianeurochirurgicală cu evoluție clinică favorabilă. Creșterea în dinamică a trombocitelor a

permis reinițierea tratamentului anticoagulant cu ameliorarea gradienților

transprotetici pacienta urmând să definitiveze tratamentul antibiotic cu stabilirea

oportunității intervenției chirurgicale.

Concluzii: Trombocitopenia severă în context septic la pacientul cu endocardităinfecțioasă pe proteză are un prognostic negativ atât prin complicații hemoragice

spontane (hemoragie intracerebrală) dar și trombotice prin limitarea tratamentului

anticoagulant fiind o adevărată provocare în managementul pacientului cu endocardităinfecțioasă pe proteză mecanică.

Flavia Carp [1], Carmen Pleșoianu [1,2], Dragoș Marcu [2], Cristina Adam [1], Roxana Tocilă [1], Dan Ursu [1], Ana Tănasă [1,2], Mircea Balasanian [1,2], Radu Andy Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]



19



” P R I M U M N O N N O C E R E ” - C O N T R A I N D I C A Ț I E A B S O L U T Ă

S A U S O L U Ț I E T E R A P E U T I C Ă ?

Introducere: Incidența emboliei pulmonare masive post intervenție de by-pass aorto-

coronarian este scăzută în registrele internaționale, dar este grevată de o mortalitate

extrem de crescută. Managementul acestor pacienți este dificil, impunând o echipămultidisciplinară care să stabilească individual strategia terapeutică optimă, punând înbalanță beneficiile unei trombolize în urgență cu riscurile hemoragice aferente

acesteia.

Metode: Prezentăm cazul unui bărbat în vârstă de 53 de ani, cu obezitate grad 3, fost

fumător, cu un sindrom coronarian acut NSTEMI recent la care coronarografia a decelat

leziuni tricoronariene severe cu indicație de tratament chirurgical pentru care s-a

practicat triplu by-pass aorto-coronarian în regim electiv, cu evoluție ulterioară lent

favorabilă.

Rezultate: Pacientul revine în clinica noastră la 16 zile postoperator pentru stare

generală influențată, polipneic, în ortopnee, cu saturație periferică O2 scăzută, durere

toracică posterioară și hipotensiune arterială. Ecocardiografia transtoracică efectuatăîn urgență obiectivează suprasolicitare acută de cavități drepte, iar evaluarea angioCT

pulmonară confirmă prezența trombembolismului pulmonar masiv bilateral. Luând înconsiderare instabilitatea hemodinamică marcată, în cadrul echipei multidisciplinare

formate din medic cardiolog, medic de terapie intensivă, chirurg cardio-vascular și

radiolog se decide efectuarea trombolizei sistemice cu alteplază, cu ameliorarea

statusului clinico-paraclinic în dinamică. Evoluția a fost lent favorabilă, pacientul fiind

externat cu tratament anticoagulant oral la domiciliu iar evaluarea ecocardiografică la 3săptămâni obiectivând îmbunătățirea parametrilor funcționali ai ventriculului drept.

Concluzii: Managementul pacientului cu embolie pulmonară masivă cu status

postoperator necesită luarea deciziilor în echipă multidisciplinară cu evaluarea

minuțioasă individualizată a riscurilor și beneficiilor adoptării unei strategii terapeutice

agresive. Contraindicațiile relative sau absolute ale trombolizei constituie totodată și

factori majori predispozanți ai trombembolismului pulmonar, transformând gestionarea

acestor cazuluri într-o redutabilă provocare.

Magopeț Robert [1], Tănasă Ana [1,2], Diaconu Anca [1], Pleșoianu Carmen Elena [1,2],Stoica Lucian [1], Rodica Radu [1,2], Omete Gabriela [1], Dabija Anca Mariana [1], Sascău Radu Andy [1,2], Stătescu Cristian [1,2]



20



R O L U L T E S T Ă R I I G E N E T I C E Î N B O L I L E C A R D I O V A S C U L A R E

Introducere: Testarea genetică este parte integrantă din abordarea diverselor boli

cardiovasculare moștenite, precum cardiomiopatii, aritmii sau aortopatii. Există, de

asemenea, situații în care în urma testării genetice să fie descoperite o serie de gene

patogene care să nu aibă însă expresie fenotipică. Odată identificate, aceste mutațiinecesită o evaluare detaliată a pacientului, cât și a istoricului familial al acestuia.

Pacienții la care descoperirea acestor gene patogene este incidentală se deosebesc

prin faptul că ei pot fi asimptomatici sau se pot afla în stadiile incipiente ale bolii,

situație în care atenția clinicianului trebuie sa se direcționeze către încetinirea sau

stoparea progresiei bolii.

Metode: Prezentăm o serie de cazuri clinice ce au în comun mutații pentru

cardiomiopatia hipertrofică (CMH), respectiv cardiomiopatia aritmogenă de ventricul

drept.

Rezultate: Identificarea genelor patogene în CMH prezintă un rol limitat în evaluarea

riscului pacientului, fiind foarte puține gene cu potential rol prognostic. Terapiile

actuale și răspunsul la tratament nu sunt orientate către sau influențate de genele

patogene implicate. Pe de altă parte, mutațiile desmoplakinei (DSP) se regăsesc la 3-

15% din pacienții cu cardiomiopatie aritmogenă și sunt asociate cu un risc crescut de

evenimente aritmice și insuficiență cardiacă.

Concluzie: Testarea genetică este recomandată pentru toți pacienții la care istoricul

familial și personal al pacientului, electrocardiograma sau ecocardiografia sugerează un

fenotip clasic de CMH. Cele mai frecvente gene implicate în CMH sunt MYH7 și

MYBPC3, fiecare fiind responsabilă de până la 1/3 din cazuri. În situația cardiomiopatiei

aritmogene de ventricul drept, testarea este necesară doar în forma dominantăstângă, pentru a corela modificările fenotipice ventriculare stângi cu boala. Afectarea

ventriculară stângă este mai frecventă în mutații ale DSP.

Laura Țăpoi [1], Carina Ureche [1,2], Mihaela Grecu [1], Radu Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]



21



S T E N O Z A A O R T I C Ă S E V E R Ă Ș I N U N U M A I

Introducere: Stenoza aortică are o prevalență în creștere ca urmare a îmbătrânirii

populației, fiind cea mai frecventă leziune valvulară primară care necesită corecție pe

cale chirurgicală sau intervențională. Complicațiile asociate frecvent ca urmare a

evoluției de lungă durată a valvulopatiei și a remodelării cardiace necesită o abordare

complexă în cadrul Heart Team.

Metode și rezultate: Vă prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 84 de ani, cunoscut

cu stenoza aortică degenerativă severă, care asociază hipertensiune pulmonarăseveră, insuficiență cardiacă cronică NYHA III și tromboembolism pulmonar,

simptomatic prin dureri toracice anterioare în condiții de efort fizic, dispnee la eforturi

mici, palpitații cu ritm rapid și amețeli ușoare, care se adresează clinicii noastre în urma

accentuării simptomatologiei în ultimele zile. Luând în considerare vârsta și

comorbiditățile asociate, pacientul are indicație de înlocuire valvulară pe cale percutană(TAVI) și astfel se începe bilanțul preoperator. Managementul valvulopatiei este

îngreunat de către obiectivarea numeroaselor episoade de tahicardie ventricularănesusținută, fără instabilitate hemodinamică, alternând cu bradicardie sinusală.

Aceasta își are originea la nivelul tractului de ejecție al ventriculului drept, ca urmare a

remodelării cardiace induse de hipertensiunea pulmonară severă, secundară afectării

cordului stâng. Reversibilitatea hipertensiunii pulmonare este corelată cu înlocuirea

valvulară precoce, înainte de apariția modificărilor la nivelul vaselor pulmonare ca

urmare a presiunilor persistent crescute în atriul stâng. Având în vedere imposibilitatea

introducerii tratamentului antiaritmic, dar și complicația frecventă a procedurii de TAVI

cu bloc atrio-ventricular total, pacientul beneficiază mai întâi de cardiostimulare

electrică permanentă mod DDD, după care este inițiată medicația antiaritmică.

Concluzie: Cazul prezentat își propune să atragă atenția asupra multiplelor consecințeale evoluției de lungă durată a stenozei valvulare aortice severe.

Lidia Murariu [1], Anca Găitan [1], Dora Astratinei [1], Mihaela Grecu [1], Delia Șalaru [1,2], Cristina Prisacariu [1, 2], Radu Andy Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]



22



S O L U Ț I E D E C O M P R O M I S Î N R E G U R G I T A R E A M I T R A L Ă

F U N C Ț I O N A L Ă

Introducere: Regurgitarea mitrală funcțională (RMF) se caracterizează prin absențamodificărilor structurale ale aparatului valvular mitral, mecanismul principal fiind

remodelarea ventriculului stâng (VS), asociată cu disfuncție ventriculară și deseori cu

dilatare de inel mitral. Conduita optimă pentru pacienții cu regurgitare mitralăfuncțională severă nu este bine stabilită, întrucât patologia valvulară reprezintă doar o

piesă în puzzle, rezolvarea acesteia nevindecând boala de bază.

Metode: Vă prezentăm cazul unei paciente de 68 de ani spitalizate pentru fenomene

de insuficiență cardiacă stângă, manifestate prin EPA. Dintre antecedente reținem

prezența unei ocluzii cronice de arteră coronară dreaptă, a unei boli renale în program de

hemodializă, și a unor anevrisme cerebrale complicate cu hemoragie secundară.

Pacienta declară apariția dispneei progresive la eforturi mici, cu agravare treptată,

culminând cu un tablou de EPA pentru care a fost internată în secția de ATI, fiind

transferată în clinica noastră după stabilizare

Rezultate: Clinic la internare, TA 110/80 mmHg, fără semne clinice de IC, în RS 80/min.

Ecocardiografia pune în evidență un VS hipertrofiat, cu o FEVS de 35% prin metoda

Simpson biplan, asociind o RMF moderată. Coronarografia a fost staționară. În ciuda

tratamentului medical, pacienta se angajează din nou în EPA pe fondul unei TAS de 150mmHg, ecocardiografic evidențiindu-se o RMF severă, torențială, confirmată și prin

ecografia transesofagiană. Având în vedere prezența unei RMF prin mecanism

volodependent, fragilitatea pacientei, contraindicația absolută pentru anticoagulare și

riscul chirurgical extrem, s-a optat pentru implantul de MitraClip, cu reducerea gradului

de RM. Evoluția pacientei a fost favorabilă, fără recidiva episoadelor de EPA.

Concluzii: MitraClip, în asociere cu tratamentul medicamentos maximal, poate

contribui la ameliorarea simptomatologiei și la reducerea spitalizărilor pacienților cu

RMF. Cazul prezentat ilustrează că această metodă terapeutică poate fi utilă în cazul

pacienților cu risc chirurgical crescut, a căror anatomie se pretează la implantul

sistemului.

Carina Ureche [1,2], Ștefana Enachi [1], Laura Țăpoi [1], Alina Nedelcu [1], Ștefan Ailoaei [1],Alexandru Bostan [1], Radu Andy Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]



23



T E H N O L O G I I A C T U A L E P E N T R U D E T E C Ț I A P R E C O C E A

F I B R I L A Ț I E I A T R I A L E

Screening-ul activ pentru depistarea fibrilației atriale (FA) ar putea să crească detecțiaprecoce a aritmiei. Detecția episoadelor de FA asimptomatică crește semnificativ

atunci când sunt aplicate metode de monitorizare pe termen lung. Noua generație de

dispozitive pentru detecția FA include dispozitive care utilizează metodele PPG

(fotopletismografie) și single-lead ecg, precum smartphone și smartwatch. Pe baza

studiilor deja existente s-a putut aprecia că sensibilitatea și specificitatea noilor

dispozitive pentru screening-ul FA sunt foarte bune (având ca criteriu de validare a

aritmiei electrocardiograma cu 12 derivații). În anul 2020 tehnologia PPG (aplicațiile de

softweare care o folosesc) este recunoscută de FDA ca fiind utilă pentru identificarea

ritmurilor neregulate chiar în absența unei recomandări medicale. Dar se atrage atențiacă informațiile oferite de dispozitivele care folosesc aceste aplicații nu au valoare de

diagnostic. Este necesară confirmarea diagnosticului prin electrocardiograma (ecg)

standard, deci subiecții depistați ca “suspecți” vor trebui examinați medical și supuși

altor metode de monitorizare ecg de lungă durată. A doua tehnologie care folosește

dispozitivele mobile pentru detecția FA realizează înregistrarea unui traseu ecg. A

apărut și un sistem “6-lead ecg” validat de FDA. Dar cele 6 derivații nu sunt înregistrări

simultane ci sunt derivații înregistrate succesiv, ceea ce este important pentru

interpretare. Derivația ecg este vizibilă pe ecran și poate fi trimisă prin conexiune

bluetooth la smartphone, poate fi redactat un raport pdf (care se trimite pentru

interpretare), este posibilă păstrarea unui jurnal al monitorizărilor (ca de altfel și

celelalte aplicații pe care le-am menționat). Acest tip de monitorizare se numeste iECG,

este cuprinsă în recomandările EHRA și aprobată de FDA pentru screening-ul FA.

Folosirea noilor metode trebuie să fie prudentă, mai ales că multe aplicații (App) nu sunt

validate clinic și nu există un consens în legătură cu metoda de referință pentru

validarea App pentru detectia FA.

Rodica Radu [1,2]


[2] Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, România;

24



T E L A N G I E C T A Z I A H E M O R A G I C Ă E R E D I T A R Ă –

O P R O V O C A R E C Â T A I Z I C E „ A N G I N Ă ”

Introducere: Telangiectazia hemoragică ereditară (HHT), reprezintă o afecțiune rară de

tip autozomal dominant, care afectează cu predilecție vasele de sânge și care se

caracterizează prin episoade recurente de epistaxis, malformații viscerale

arteriovenoase dar și prin telangiectazii la nivel cutanat și mucos. Se descriu în prezent

5 tipuri, iar 80% dintre cazuri sunt determinate de mutații produse la nivelul genelor

ENG și ACVRL1.

Metode: Vă prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 50 de ani, cunoscută cu

antecedente cardiovasculare precum fibrilație atrială permanentă și insuficiențăcardiacă cronică clasa II NYHA, cu status hipotiroidian indus de terapia cu Amiodaronăși în tratament de substituție cu levotiroxină, la care asociază anemie hipocromămicrocitară și care, se internează pentru palpitații, astenie fizică marcată și dureri

toracice anterioare tipice anginoase.

Rezultate: La internare, pacienta prezintă stare generală bună, stabilă hemodinamic

(TA=100/70 mmHg), cu zgomote cardiace aritmice, FC=90/min, fără sufluri

supraadăugate, murmur vezicular fiziologic. Electrocardiograma a documentat fibrilațieatrială și bloc minor de ram drept. Din punct de vedere biologic prezintă anemie

hipocromă microcitară (Hb=11,6 g/dl, CHEM=30,8 g/dl, VEM=74 fL). Evaluarea

ecocardiografică nu documentează disfuncție kinetică, fracția de ejecție fiind

prezervată, însă cu prezența unei dilatări de atriu stâng. Coronarografia efectuată a

decelat leziune unicoronariană aterosclerotică la nivelul arterei circumflexe pentru care

a necesitat montare de stent metalic cu rezultat final foarte bun. Tratamentul

antitrombotic inițiat a fost cel dual cu Apixaban 5 mg x2/zi și Clopidogrel 75 mg/zi

pentru o perioadă de nouă luni de zile, ulterior Apixaban 5 mg x2/zi permanent.

Concluzii: În contextul existenței bolii Rendu-Osler, la această oră rămâne încontinuare o adevărată provocare alegerea tratamentului adecvat, mai ales când se

asociază fibrilație atrială și patologie coronariană, cu atât mai mult când discutăm de

echilibrul dintre riscul hemoragic (HAS-BLED=2, PRECISE-DAPT SCORE=37) și cel

ischemic pe care trebuie să-l asigurăm.

Bogdan Sorin TUDURACHI [1], Andreea LEONTE [1], Mădălina BOSTAN [1], Radu A. SASCĂU [1,2], Cristian STĂTESCU [1,2]


[2] Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, România;

25



T R O M B O Z A A R T E R I A L Ă Ș I V E N O A S Ă L A F E M E I A T Â N Ă R Ă

- D O A R T R O M B O F I L I E ?

Tromboza simultană arterială și venoasă implică un substrat comun pe fondul unei

predispoziţii genetice. O pacientă în vârstă de 41 de ani, cu 2 avorturi spontane înantecedente și o sarcină oprită în evoluție, cu infarct miocardic acut survenit simultan

cu accident ischemic tranzitor în 2014 (ecocardiografia transesofagiană,

coronarografia şi examenul CT cerebral fiind normale la acel moment),

ureterohidronefroză dreaptă grad 2-3 (2016) și tromboză hemoroidală (2016) se

prezintă pentru edem și durere la nivelul membrului inferior stâng, cu debut acut,

secundar ortostatismului prelungit. Ecografia Doppler a membrului inferior stâng

stabilește diagnosticul de tromboză venoasă profundă iliacă stângă extinsă la nivelul

venei cave inferioare și tromboză a venei poplitee stângi. Examenele biologice au

relevat sindrom inflamator persistent de cauză nedefinită precum și anemie feriprivă.

La actuala internare, valoarea crescută a CA 125 a impus evaluare ginecologică care

evidențiază sarcină în evoluţie cu vârstă gestațională de 5 săptămâni, pacienta fiind

sub tratament cu statină în doză mare și anticoagulante orale directe. Investigațiileimagistice (ecografie abdominală, IRM abdomino-pelvin) efectuate în cursul procesului

diagnostic al ureterohidronefrozei evidențiază o formațiune solidă, neomogenă,

dezvoltată retroperitoneal (fibroză retroperitoneală). Efectuarea profilelor de

trombofilie relevă mutația MTHFR C677T heterozigotă. După întreruperea

tratamentului anticoagulant pentru avort terapeutic, evoluţia trombozei extinse învena iliacă a fost spre recanalizarea trombului, cu persistenţa acestuia în vena cavăinferioară, în pofida asocierii tratamentului antiagregant plachetar. În concluzie, cazul

prezintă o pacientă tânără cu antecedente de tromboză simultană arterială și venoasă,

fără o cauză embolică evidentă, cu o formă heterozigotă de trombofilie, care nu explicăstatusul protrombotic marcat al pacientei în absența hiperhomocisteinemiei şi cu o

sarcină necunoscută în evoluţie, cu problemele aferente puse de iradierea prin CT și

expunerea la medicamente cu efect teratogen, la care numitorul comun ar putea fi

reprezentat de fibroza retroperitoneală.

Georgiana-Adina State [1,2], Alexandru Cramba [1,2], Adelina Proca [1,2], Noela Parteni [1,2],Diana Năfureanu [1,2], Aurelian Corneliu Moraru [1,3], Mariana Floria [1,2]

[1] Spitalul Clinic Militar de Urgență dr. Iacob Czihac, Iași


[3] Academia Română

26



T U L B U R Ă R I N E U R O P S I H I C E L A P A C I E N Ț I I C O R O N A R I E N I

– I M P L I C A Ț I I Î N P R O G N O S T I C Ș I T R A T A M E N T

Introducere: Sindroamele coronariene acute şi cronice predispun la apariţia unor

complicaţii diverse neuropsihiatrice, frecvente fiind demenţa, boala Alzheimer și

declinul cognitiv, cu implicaţii terapeutice şi afectarea calității vieţii. Materiale şi metode: Literatura de specialitate cuprinde numeroase studii privind

impactul depresiei asupra evoluţiei pe termen lung la pacienţii cu afectare coronariană.

Recurenţa evenimentelor acute a fost superioară în rândul pacienţilor cu afectare

psihiatrică. Asocierea unor comorbidităţi precum insuficienţa cardiacă, arteriopatia

obliterantă a membrelor inferioare, accidentul vascular cerebral sau diabetul zaharat

contribuie la declinul cognitiv. Revascularizarea chirurgicală prin by-pass

aortocoronarian, fracția de ejecţie a ventriculului stâng scăzută, administrarea

anticolinergicelor, afectarea tiroidiană sau prezența unui substrat inflamator au fost

asociate cu scăderea calității vieţii. Impactul psihologic secundar afectării coronariene

şi calitatea vieţii este apreciat pe baza unor chestionare precum chestionarul MacNew

sau scala de depresie şi anxietate apreciată în cursul spitalizării (HADS). Plecând de la

conceptul conform căruia există o relaţie directă între statusul funcţional şi starea de

bine psihic, cercetările actuale au dovedit faptul că îmbunătăţirea capacităţiifuncţionale determină o integrare socială superioară şi implicit scăderea riscului de

apariţie sau agravare a patologiilor psihiatrice. Totodată, rolul substratului inflamator şi

al moleculelor proinflamatorii în întreţinerea şi promovarea afectării neuropsihiatrice a

fost intens studiat în ultimii ani, dezvoltarea unui algoritm prognostic pe baza nivelelor

serice ale citokinelor pro-inflamatorii (TNF-α şi IFN-γ) alături de dozarea proteinei C

reactive putând fi utilizat ca predictor pentru apariţia depresiei secundar unui sindrom

coronarian acut.

Rezultate: Am aplicat chestionare ce vizează calitatea vieţii la pacienţii cu afectare

coronariană acută sau cronică pentru a identifica sau evalua potenţialii factori

predispozanţi. Concluzii: Afectarea neuropsihiatrică secundară sindroamelor coronariene acute sau

cronice este frecventă, cu multiple implicaţii terapeutice şi prognostice deopotrivă.

Delia Lidia Șalaru [1,2], Cristina Adam [1], Dragoș Marcu [2], Radu Andy Sascău [1,2], Cristian Stătescu [1,2]

[1] Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. George I.M.Georgescu, Iași


27


focusevent

[email protected]

0723 214 372

PROFESSIONAL CONGRESS ORGANIZER

www.focusevent.ro


http://www.focusevent.ro/

Volum Rezumate ZCGG 2021 - zilelecardiologice.ro

Documents

Transcript of Volum Rezumate ZCGG 2021 - zilelecardiologice.ro