l

I

i-

Uttu

Ferestrele casei erau acoperite cu crep negru. Mi-msul de camfor 9i de moarte plutea in aer. Marchiza

rirurise de holera in urma cu doar cAteva ore. Holera

era o boali despre care se credea ca ii afecta pe cei

saraci, care trtriau in cocioabe mizerabile, ingama-dite si neaerisite, iar nu pe cei bogali care din cona-

celedin foburgul Saint Germain. Anne se sirnlea prea

debusolata ca sa poata face altceva in afari de a o

privi pe Th6rdse de la fereshele mari ale salii de bal.

Aceasta, cu chipul inca brazdat de lacrimi, ducea un

cog plin cu lenjerie de pat intr-un coltr al cu4ii qi le

punea claie peste gramada pe un rug aprins. Nori de

fum negru se invdrtejeau spre vizduhul plat' ames-

tecandu-se cu cenu$iul lui. Era o precaulie' spusese

doctorul Magendie. Probabil cir nu exista nici un risc

pentru restul celor din casa daci beau ceai de mu$etel

9i purtau asupra lor un siculef cu camfor.

Anne se fo4a ta ple"" de la fereastra' in urma cu

doar fiei zile marchiza stituse la pianul din coltul ca-

merei cu ochii strilucind de entuziasm, in timp ce se

gAndea Ia muzica pe care o auzise recent. Piani$tii

shaini aflafi in Paris erau cele mai mari genii cunos-

cute weodata, spunea ea, ln special domnul Chopin

SusaNur DuNnr

$i domnul Liszt. Liszt, mai presus, care era destul de

nou in orag. ii prornisese ca data viitoare cdnd Liszturma si dea un concert, Anne avea sa mearga cu ea,

in ciuda regulii impuse de marchiz, care interzicea asta

,,Cdnd eram de vnrsta ta, mergeam la concerte in he-care seari", ii rlsuna inca in urechi vocea mamei ei.Totul se intAmplase atat de brusc. Acum era plini de

sanatate qi apoi o vazusera palind 9i ducdndu-gi mAi-nile la stomac, dupa care cizuse pradtr bolii violente.O zi mai tirziu, Anne vazuse cu ochii ei expresia depe fala marchizei transformAndu-se din suferinta inpace. Stupefiata fiind, nu il crezuse pe doctor cind lespusese ca aceasta murise. Era convinsa ca, de fiecaredata cand intra infi-o camera, avea si o vadi pe marc-hiza indreptindu-se spre ea sau stind pe scaunul eipreferat 5i zimbindu-i cu duioqie.

- Ce faci aici?Anne tresari auzind vocea. Se intoarse gi vazu ca

tatal ei era in cadrul ugii de la sala de bal.

- Tatl! spuse ea fugind spre el. Acesta se retrasese

ln lini$tea bibliotecii, imediat ce plecase doctorul gi eanu-l mai vizuse din clipa in care murise marchiza.

El se indepirtl de ea intorcdndu-se astfel incdtumarul sa nu li permita sa il imbriligeze 9i iqi ridicamdna in fala ochilor, ca gi cum nu ar fi suportat sa ovada sau sa o lase sa il vada pldng6nd. Anne se oprila mica distanla de el si isi strdnse mAinile intinse, fa-cinduJe pumn.

- Pleaca imediat din carnera asta 9i nu mai intraniciodatA aicil

jz tul lu; L;szt 13

Desi $tia cl era durere in spatele maniei din vocea

Iui, Anne se simiea raniti de tonul pe care il folosea.

- Te rog, tncepu ea, dar el igi intoarse capul intr-oparte si ii indicl uga cu mAna Prea obosittr si uimitlca sa se gandeasca mAcar sa nul asculte, Anne plectr

qunc0nd o ultima pdvire peste umlr la frumosul pian

Pleyel, tinjind sa fuga spre el $i sl i$i consume dure-

rea cantand.

Din acel moment, durerea o cuprinsese pe Anne

iir valuri, llsind-o apoi linigtita. Nu putea dormi, aii-

pind doar din c6nd in cdnd 9i zvdrcolindu-se prin somn.

De fiecare data c6nd inchidea ochii, chipul indurerat al

mamei ei aptuea din intuneric. Anne isi dorea sa $i-o

poati inchipui fericita 9i sanatoasa, dar, chiar si atunci

cdnd reu$ea sa treaca de perioada in care fusese bol-

navl, marchiza purta acea expresie de tristele ingrijo-rata pe chip. Cu toate acestea Anne $tia ca marchiza

fusese vesela $i vioaie tot timpd atat cat traise. Atunci

de ce nu gi-o putea inchiPui astfel?

Ceva - un eveniment, o explicalie, un motiv -exista pe undeva, ascuns ln spatele unei Perdeledintr-un coltisor al mintii lui Arllle la care ea nu putea

ajunge. $tia cl era acolo, doar ctr nu se simlea in stare

sa tragA perdeaua la o parte. $i, chiar daca ar fi facut

asta, care ar fi fost scopul? Mama ei nu mai era inviaF $i ea trebuia sA gaseasca un mod prin care sa

infeleaga aceas6 realitate simpla,

Piene Talon trase cear$aful peste fala tinerei femei

care cu doar cAteva ore mai devreme ii povestise

14 SusANNn DuNrAp

despre copilaria ei petrecuta in Bretagne, inainte de aveni la Paris pentru a cauta de lucru, era cusatoreasa.Implorase sa i se dea apa la fiecare dou4 propozifii cuo voce pifgaiatA $i slaba, printre buzele craparc, con_tinudnd sa vorbeasci dezlanat gi agatendu-se de viataprin firuI povesririi. Efortr.rile ei fusesera insa inutile,acum zacea moafta asemenea celor inci douazeci devictime pe care le vi.zuse pierre numai in seara aceea.Seard? Acum era dimineaF $i prin ferestrele inalte dela spitalul Dieu, Pierre putea vedea cum cerul capatao nuan{a blanda de un gri-inchis.

- Mno, Pierre, nu mai putem face nimic aici, spuseprietenul lui, Georges, tragandu-l de l6ngi mirosul fetid$i tanguielile pacienlilor afla1i inca in ghearele hole_rei. Amdndoi erau studen{i la Medicini Si veniseri. laUniversitatea din Paris pentru a studia chirurgia cuAndral 9i Louis. Datorita oribilei epidemii declangatefuseseri promovali rapid la gradul de medici, iar ala_turi de ceilal{i studenti $i doctori ftrceau tot ce le sta_tea in putere ca sa-i ajute pe cei in suferinta. Autori_tafle organizasera deja cordoane sanitare gi otficiershygi4niquesl supravegheau inlaturarea gunoiului 9i aresturilor de pe strazi. Cu toate acestea, holera incafacea ravagii in rAndul populaliei.

- Nu cred ci mai pot sta vreo clipa aici, spusePierre. in trei zile reu$isera cu greu si fure cdteva orede somn.

:.!utullu; Liszt 15

- Au intemat mai putini azi, spuse Georges ludn-duJ pe dupa umeri. Umbla vorba ca epidemia incepesa se stinga.

Pierre dadu din cap qi merser4 apoi impreuni pe

straziie pustii, spre locuinta comuniL de pe strada

Bemardins, din apropierea universitafi. Erau doardoua carnere cu o soba in mijloc, pe care o foloseaula incalzit qi la gatit. Aveau pufind mobil6, dar Pierrereugise si cumpere un vechi pian patrat, la care canta

ungori cuplete amuzante pentru a-$i distra prietenii.Cdnd era singur acasa, alegea insa alte piese: sonate,

-rondouri 9i aranjamente de arii din opere. Degi nu eraprea priceprlt, il calma sd simtA clapele sub degete 9isa aud6 cum sunetul muzicii umple incdperea.

intr-o vreme a bolii Si a mo4ii muzica era vitala.Dupa ce s-au intors in dimineala aceea, Georges s-a

aruncat in singurul scaun tapitat din camerd $i Pienes-a a$ezat la pian cdnt6nd cdteva valsuri de Schubertde pe pagini cu note aflate intr-o carte pe care o cum-parase cu doi ani in urma, cAnd ajunsese pentru primaoard la Paris.

AmAndoi au stat in tacere qi au ascultat melodiiledelicate, pdna cAnd Pierre a obosit qi nu a mai pututcontinua.

Anne se simlea cam rigida si deloc in largul ei inrochia neagr4 gtea, de matase care ii apa4inuse mameiei. Th6rdse o modificase ca sa i se potriveasci, iar ro-chia fognea de fiecare data cand se mi$ca, irit6nd-ogrozav. Tatil ei purta ni$te haine pe care ea nu le mai

1 Ofit"rii d" igi"na (in li nba francezi, Ar original) (n.n )

16 SusANNE DuNr.Ap

vazuse de la moartea unui cmtean cu un an in urmi,pe care il cunostea de c6nd era mica. C6nd urcarA intasura, Anne observa ca haina lui de fetru negru eraroasa de molii 9i ca panglica neagra de pe braf in-cepea sa se degire.

Nu era timp pentru o inmormAntare deosebita cumi se cuvenea unei marchize. Cu o zi inainte, preotulvenise la conac Ai le spusese ca putea line slujba lamormdnt. Degi Anne se gandea ca mai degrabi teamade a nu lua boala gi nu altceva il facuse pe preot sa nuii lase sd aduca sicriul marchizei la biserici; lacrirnilevarsate pentru moartea prematua a frumoasei saleenoriage erau sincere. La fel de sincer a fost qi qoculresimlit in momentul in care a incercat si il reuneascipe tata cu fiica sa, acesta a refazat sa ii dea mina.

- Domnul este milostit v-a lasat Excelenlei Voastreo fiica pentru a va alina lungile ore de suferinla, spu-sese parintele Jean cu vocea lui muzicala, atdt defamiliara lui Anne de la predici. Tatil ei insl nu tre-buise sA spuna nimic, pentru ca Anne infelesese dejaca prezenta ei acolo era mai degrabi o insulti decdto compensafie.

Marchizul iSi tinea mdinile inmanu$are in poala.Anne gi-ar fi dorit ca el sa intinda m0na qi si o ia inbra1e. Un gest atdt de simplu ar fi adus-o inapoi la rea-litate in loc sa o lase suspendata intr-un loc ciudat 9igol. Anne se intoarse qi privi pe fereastra cupeului.Stateau la coada intr-un gir lung de trasuri care seindreptau spre nord, prin ploaia mohorita, spre pdreLachaise, cimitirul la mod4 in acele vremuri, unde

:]antul (ui Liszt t7

aveau si o depuna pe marchiza fur cripta faniliei, Fur-gonul mortuar mergea in fata, in timp ce Anne qi tatalei s€ aflau in traswa imediat urmatoare. Ori de cdte

ori treceau de o curba, Anne putea observa penele

negre de pe fraiele cailor legin6ndu-se la fiecare pas.

Ca si ajunga la cimitir, trebuiau sA o ia printr-uncartier sarac al Parisului. Anne ridica siculegul de cam-for la nas.gi il linu acolo atat pentru a acoperi mirosulcople$itor al grimezilor de cadavre de pe strad1, cat

1i sd se protejeze de boala despre care se spunea inziare Si mai ales in pamflete ca ar putea aparea de pe

urma miasmelor otravite. Nici unul dintre articole nuexplica ce era de fapt o miasma. Era invizibili si sunapericulos, iar Anne ?nclina sl creadi cir o forfa mis-terioasa, nevazutf, fusese rispunzatoare pentru boalasubitl a mamei ei. in mod cert i se ficuse o marenedreptate, pentru ca marchiza era buna la suflet, ftu-moasa, blanda qi cinstita. Numai ea, dintre putinelepersoane pe care le cunoscuse Anne pdni acum, era

in stare sa aduca un zAmbet bldnd pe chipul tatilui ei.Marchizul nu ie$ise in orag prea mult de la moar-

tea sotiei sale. Anne il vlzuse pe Julien aducandu-itavi cu mancare in biblioteca $i luanduJe apoi flra ca

marchizul sA se fi atins prea mult de ceva. Iegea doardin cAnd in cdnd ca sa mearga la cimitir. Anne eraprea speriata de starea lui tacituml qi nu indraznea sd

se apropie de el fari a fi chemaB. Ea nu inlelegea de

ce ii era teama de tatal ei. Nu fusese niciodata crudcu ea pe fala. in afara de faptul ca igi exprima dorin-

lele prh reguli imuabile, in cea mai mare parte a

18 SUSANNE DUNLAT

timpului o ignora pur 9i simplu, lasAnd in grija luiTh6rdse si a mamei ei necesitalile ei $i educatia, darqi alte lucruri pe care o tana,ra contesa ar trebui sa le

$tie. Ea il saruta de fiecare data cand ii intindea obra-

zul, inainte de a merge la culcare, $i el ii accepta ges-

tul in ncere. La ocazij speciale, era indreptatita la om6ngiiere pe cap atunci cAnd marchizul ii dldea un

cadou de ziua ei sau de Criciun.Cind era mica, Ecerea gi neatenlia htalui faF de

ea o provocau sa comita mici acte de rebeliune.

Odata, Anne ii ascunsese bastonul sub un preq pentru

ca era inspiimdntata de sunetul pe care acesta il ficeape podea. Cdnd s-a aflat despre isprava ei $i marchiza

a pedepsit-o lovind-o ugurel cu bastonul peste fund,lacrimile pline de amaraciune qi suspinele marchizeitransformasera experienla ftitr-una atat de dureroasiincat Anne jwase ca nu avea sf, mai facl asa ceva.

Pe masua ce crescuse, Anne i$i invidiase pe ascuns

marna pentru felul in care o privea marchizul cindcobora la cina in matisuri si catifele somptuoase qi im-podobita cu bijuterii si blanuri. Uneori Th6rdse o lasa

pe Anne sa stea pe scari si sa ili spioneze parinlii prinbalusftada- Atunci vedea cum si alti domni o priveau

pe mama ei cu admirafie. Marchiza gtia ci hica ei sta-

tea la panda pe scari, dar nu o deranja asta Voia ca

Anne si audl muzica, iar acele petreceri rarnasesera

pentru ea cea mai apropiata experienfa de a inlelegeceea ce este de fapt un concert. in afara de cantarcdiqi instrumentiqtii faimo$i, micile orchesre care erau an-

gajate sd se produca o introduceau in lumea sunetelor

iz-'t"l l"; L;szt

instrumentelor cu coarde, a celor de suflat 9i a alamu-

rilor. Anne isi amintea in special o anumita petrecere'

parca era de ziua mamei ei, cAnd marchizul angajase

ciliva membri ai Operei din Paris sl cdnte citeva arii

in sala lor de bal. ii fusese permis si i9i poarte cea mai

buna rochie $i statuse in poala unei ducese ca sa asiste

la concert. Fusese incantata de costumele somptuoase'

Una dintre scene infad$a o furtuna gi sunetul brusc al

dmpanului o facuse pe Anne si 1ipe, Crezuse ca in

mod inexplicabil tunetele qi fulgerele patrunsesera in

Jasa Spectacolul se intrerupsese' iar Thdrese o dusese

pe Anne in dormitorul ei.

Cu toate acestea, in marea parte a tirnpului, Arme

obiqnuia sa asculte $i sa priveasca din punctul ei de

observalie de pe scdri, fara a fi vazuta de invitati' isi

daduse seama de la o varsta fragedi de modul in care

mama ei stamea admhatia tuturor oriunde mergea 9i

observase cum tatal ei nu-si pierdea niciodata solia

din ochi, clutind motive sa o adnga in mod constant'

fie cl o conducea prin sala de bal, fie ca ii inmana un

pahar cu gampanie, fie ca o ruga sa cAnte la pian pen-

tru oaspeli.

- Hol strigl vizitiul 9i $asura se opri atat de brusc

cl Anne mai ca fu aruncata de pe scaun.

- Ce s-a intamplat? intreba ea, dar marchizul con-

tinua sa stea la locul lui, fara sa clipeasca. Anne igi

ridicl vllurile groase, lasa fereastra in jos gi scoase

capul. Doamne Dumnezeule!

Dricuri si cete de rude indurerate se indreptau din

toate direcfiile spre cimitir, aflat la circa un kilometru

t9